Estera nr 2, ianuarie 2014 by Ina Todoran

Estera

numărul 2 | ianuarie 2014

Puterea

tort de biscuiți pag. 16

CUVÂNTULUI TĂU

pag. 3

APRECIEREA CA DAR DIVIN pag 5

PORTRET: Cheteles Maria

pag. 7

în acest număr

Estera

Revistă lunară dedicată femeilor din Biserica Adventistă Nazna Numărul 2 | Ianuarie 2014

“Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul si izbavirea vor veni din altă parte.“ (Estera 4,14)

Cuprins

Colectivul de redactie

3 | Editorial

Mirabela Ludușan Coordonator proiect

5 | Mesajul profetului

Ina Todoran Concept revistă și Rubrica Rețete Vegetariene

7 | Portret

Corina Șipoș Rubrica Știați că?

8 | Anunțuri

Dora Cîmpean Rubrica Portret

9 | Mesaj pentru mame

Raluca Dascăl Rubrica Mesajul Profetului

11 | Hadasa, tinerele bisericii

Cipriana Gedo Rubrica Hadasa, tinerele bisericii

Puterea cuvântului tău...

Aprecierea ca dar divin Cheteleș Maria

Nevoia de înțelepciune a mamelor Like!

12 | Mica Estera

Lecția Anabellei

14 | Rețete Vegetariene

Castraveți cu maioneză de avocado Tort de biscuiți

16 | Bun venit pe lume! Știați că?

Neli Mitache Rubrica Mesaj pentru mame Alexandra Horneț Rubrica Mica Estera Fotografie copertă Daniela Buga Detalii de contact BAZS Nazna, Strada Principală nr 83, Nazna, Com. Sâncraiu de Mureș, Jud. Mureș Telefon 0743435297 Email: mirabelaludusan@yahoo.com

editorial

PUTEREA CUVÂNTULUI Îmi amintesc parcă ar fi fost ieri. O fată

caldă și plină de drag pentru noi, cei mai mici, dar pe care trebuia să îi instruiască Sabat de Sabat la școală. Nu mai rețin despre ce era lecția, dar rețin atât de bine altă lecție, pe care am învățat-o atunci și pe care nu am mai uitat-o niciodată. Diferențe de opinie, de clasă socială, de naționalitate, de îmbrăcăminte, toate erau prezente în grupa noastră la Școala de Sabat. Uneori simțite mai cu tact, alteori spuse pe șleau. Însă această distinsă doamnă a încercat să ne unească oarecum, învățându-ne cât de concret a putut ea la ora aceea, să ne apreciem, să vedem ce e mai bun în celălalt și nu doar atât, să și spunem asta. Cum ar fi, spunea ea, dacă în Sabat, când te întâlnești cu prietena ta, să prinzi curaj și să-i spui: „Ce bine îmi pare că te văd!”, „Ce bine arăți azi!”, „Ai făcut o treabă atât de bună!” Aveam doar 12 ani. Dar am priceput pentru totdeauna valoarea cuvintelor pe care le rostim și a atitudinii pe care o avem față de oameni. Indiferent de naționalitate. Dincolo de clasa socială. Mai presus de orice diferență. Atunci a început să se contureze în mintea mea de copil câtă nevoie avem de apreciere. Deși nu recunoaștem pe față, din

tău...

mândrie de cele mai multe ori, e o atitudine după care tânjim, ca după aer. Și tot din mândrie, nu reușim să transmitem mai departe ceea ce ar zidi relațiile și ar dărâma zidurile dintre noi. Dar cât orgoliu ne place să cultivăm. Ne e frică, ne e teamă. Însă nu am fost creați de Dumnezeu așa. De ce spun asta? Când Domnul Isus a vindecat cei zece leproși, doar unul s-a întors să spună un mulțumesc. Remarca Domnului Isus mă convinge de faptul că și El avea nevoie de o apreciere. Calculat în procente, veți observa că doar un 10 % s-a întors să mulțumească. Revoltător de puțin, nu-i așa? O vorbă bună, sinceră ridică pe cel de lângă tine. Atunci când reușim să trecem peste orgoliul care ne urmărește la tot pasul, vom ajunge să transmitem celui de lângă noi: îmi pasă de tine, îmi place cum lucrezi, ești valoros în ochii mei, felicitări, bravo, mergi înainte, cât de bine ai făcut treaba asta și lista poate continua la infinit, în funcție de situație. Asta nu înseamnă lingușire! Am întâlnit de-a lungul vremii părinți incapabili de a-și felicita copii, fricoși în a le

editorial spune cât de mult îi iubesc, temători în a-i încuraja să meargă înainte. Câtă nevoie are copilul nostru de aprecierea noastră! De cuvântul acela care îl face să zboare. Cât de înalt s-a ridicat zidul dintre soți și soții, cât de rar se aud vorbe de drag, vorbe de bine, de iubire, de căldură, de binețe și de apreciere. „Ce mâncare bună ai făcut, iubito!” „Mai poți, dragul meu? Muncești atât de mult!”, „Îmi place rochia ta nouă, arăți atât de bine!” și lista poate continua. În urmă cu un an am avut un șoc plăcut în urma unei vizite într-o familie neadventistă. Ce m-a surprins? Atitudinea mamei soacre. Mi-a vorbit preț de vreo oră ce noră bună are ea. Cât este de muncitoare. „Știu că nu se întâmplă de obicei, dar mi-e tare dragă nora mea.” Cât de rar se aud cuvinte de drag între nurori și soacre! Parcă nu se mai termină concurența dintre ele! Ce păcat! Mame, soacre și soții, nurori, domnișoare sau fetițe, în jurul nostru sunt oameni care tânjesc după o încurajare, după un cuvânt bun. Fiecare om pe care îl întâlnim duce o luptă aprigă despre care nu avem habar. Fii amabilă. Întotdeauna. Nu costă nimic. Lasă-ți mama să știe că nu e o povară pentru tine. Încurajează eforturile fetei tale de a te mulțumi. Ai grijă ca prietena ta să afle cât contează prezența ei lângă tine. Pentru ca nu cumva să ajungi să regreți un cuvânt bun pe care nu ai avut curajul să îl spui la vremea protrivită. Curaj. Nu costă nimic. Doar o răsplată foarte mare. Pentru tine! Cu cât dai mai mult, cu atât fericirea ta va spori.

CUVÂNTUL ÎNSEAMNĂ PUTERE. DOAR VEȘNICIA VA PUTEA ARĂTA CÂT DE DEPARTE A MERS INFLUENȚA CUVINTELOR PE CARE LE-AM ROSTIT! Cât de mult a însemnat pentru cel de lângă noi atitudinea de apreciere pe care am lăsat-o să se vadă clar. Câtă viață am adus celui descurajat și câtă putere am inspirat celui gata să renunțe. Pentru asta, am o singură soluție. Cere, de la Cel care te-a apreciat și în ochii Căruia valorezi atât de mult încât și-a dat viața pentru tine, putere, curaj și iubire, ca să poți vedea pe cel de lângă tine prin ochii Lui. „Gândurile înalte, aspirațiile nobile, înțelegerea clară a adevărului, scopurile neegoiste, dorința de evlavie și sfințire vor avea ca roade cuvinte care dezvăluie ce fel de comoară este în inimă. Când Domnului Hristos este descoperit în vorbirea noastră, ea va avea putere de a câștiga suflete pentru El.” (E. White, Talanții, pag. 14). Ai valoare, ești prețuită în ochii Lui! Prețuiește și tu pe cel de lângă tine. Și nu uita să-i spui! Contează enorm!

Cu drag,

Mirabela Ludusan

mesajul profetului

APRECIEREA

ca dar divin

Te-ai gândit vreodată cum o apreciere sinceră poate schimba ziua unei persoane? Aprecierea, prin definiţie, reprezintă atenţia, cinstea, onoarea, preţuirea, stima acordată unei ființe. Aprecierea reprezintă acel gest nobil, plin de respect, de preţuire pe care îl poți arăta unui prieten, unui copil, unui părinte sau frate. Această atitudine presupune însă mult curaj, dar şi o luptă puternică cu propria persoană pentru a învinge un obstacol: orgoliul. Aprecierea, la fel ca recunoştinţa şi mulţumirea, sunt sentimente destul de transparente. Atunci când îţi exprimi preţuirea, te bucuri de fapt pentru o realizare a unei persoane dragi. Aprecierea e una dintre calităţile ce ar trebui să definească familia. Aceasta însă trebuie să fie reciprocă între membrii familiei, atât între copii şi părinţi, cât şi între soţ şi soţie. Copiii trebuie să fie recunoscători pentru părinţii lor şi să aprecieze toate eforturile pe care aceştia le depun pentru ca să nu le lipsească nimic. Părinţii, la rândul lor trebuie să rostească cuvinte de apreciere faţă copiii lor, care sunt dispuşi să se perfecţioneze în ceea ce fac şi să înveţe. Efortul şi calităţile pe care copiii le au trebuie încurajate, deoarece aprecierea şi părerea părinţilor vor influenţa deciziile pe care aceştia le vor lua când vor deveni adulţi. Și acum aș vrea să vă atrag atenția asupra câtorva cuvinte inspirate, deosebite, rostite de profetul Domnului, gânduri profunde

care să ne ofere mai multă înțelepciune atunci când înțelegem puterea cuvintelor pe care le rostim. IATĂ, STIMATE MAME, CÂTĂ IMPORTANȚĂ ARE CUVÂNTUL VOSTRU... “Copiilor mici le place compania şi rareori se bucură să fie singuri. Ei tânjesc după iubire şi duioşie. Ei gândesc că ceea ce le place lor place şi mamei şi este numai normal ca ei să meargă la ea cu micile lor bucurii şi necazuri. Mama nu trebuie să rănească inimile lor sensibile, tratând cu indiferenţă lucruri care, deşi pentru ea sunt fără însemnătate, pentru ei sunt de mare importanţă. Pentru ei, simpatia şi aprobarea ei sunt foarte preţioase. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare sau de laudă vor fi ca raza de soare în inimile lor, adesea aducându-le fericire pentru o zi întreagă.” (E.G.White – Căminul Advent, pag. 190) „Influenţa mamei este neîncetată; şi dacă este întotdeauna de partea cea bună, caracterul copiilor ei va sta ca mărturie pentru seriozitatea şi valoarea ei. Zâmbetul ei,

mesajul profetului

încurajarea ei pot constitui o forţă inspiratoare. Ea poate aduce soarele în inima copilului printr-un cuvânt plin de iubire, printr-un zâmbet de apreciere.” (E.G.White – Căminul Advent, pag. 240) „Un cuvânt de apreciere va aduce soarele în inimă pentru multe ore. Multe preţioase raze de lumină şi bucurie poate revărsa mama încoace şi încolo peste micuţii ei preţioşi. Cât de mult îi poate lega ea pe cei dragi de inima sa, încât prezenţa ei va fi pentru aceştia cel mai însorit loc din lume.” (E.G.White – Căminul Advent, pag. 241) ȘI ACUM UN CUVÂNT PENTRU SOȚI... „Soţii trebuie să fie atenţi, grijulii, consecvenţi, credincioşi şi miloşi. Ei trebuie să dea dovadă de iubire şi înţelegere.... Când soţul deţine nobleţe de caracter,

curăţie a inimii, o minte înţeleaptă, însuşiri pe care creştinul adevărat trebuie să le posede, acestea vor fi vizibile în relaţia de căsătorie.... El va căuta ca soţia să fie sănătoasă şi să o încurajeze. El va lupta să rostească cuvinte de apreciere, să creeze o atmosferă de pace în cercul familiei.” (E.G.White – Căminul Advent, pag. 228) E. White subliniază în mii de rânduri scrise câtă putere are un cuvânt potrivit la vremea potrivită. Câtă încărcătură au vorbele noastre. Cum le vom folosi? Vor fi ele mireasmă spre viață?

Raluca Dascăl

portret

Ambiție și în același timp supunere. Iubire de soție, de mamă, și în același timp iubire de copil al lui Dumnezeu. Curajul, puterea și tăria de a trece prin momente care schimbă radical viața încă sunt puternic vizibile pe fața sorei noastre Cheteleș Maria. Privește spre trecut, varsă o lacrimă de bucurie, și un zâmbet îi apare pe buze. Am purtat o discuție cu această soră plină de experiență, și pot spune că puterea, curajul si credința ei, m-au impresionat profund.

CHETELES MARIA „M-am născut în anul 1943, într-o familie cu patru copii. Eu eram cea mai mică. Părinții mei erau ortodocși. Eu cred că am avut o chemare de la Dumnezeu pentru pocăință”, mărturisește sora noastră. „Într-o noapte eu am avut un vis care m-a pus să mă gândesc ce înseamnă viața. Am visat că eram la soacra mea în curte, lângă casă. Și am dat să pășesc cu un picior, dar era așa apă mare în curte, încât m-am panicat și L-am strigat pe Dumnezeu prin vis: „Doamne, acum era sa calc în apa aceasta și să mor!” Atunci, am auzit o voce care mi-a vorbit: „Nu te speria atât de tare, căci zilele tale s-au terminat, numai Dumnezeu ți-a prelungit viața, ca să ai timp să te întorci la El și să te rogi mai mult.” Nu am mai putut să dorm în noaptea aceea. Dumnezeu știa că nu sunt pe drumul cel bun care duce la viața veșnică. Sora mea, m-a invitat să merg cu ea la Târgu Mureș, la biserică la penticostali. M-am dus, dar când soțul meu

a aflat de acest fapt, mi-a făcut scandal și nu mi-a m-ai dat voie să merg. Am avut 3 băieți, după ce l-am născut pe primul, care cântarea 4,5 kg, am început să am probleme medicale. După o operație de la care au survenit complicații și am fost nevoită să stau încă 3 săptămâni în spital, a urmat o a doua. Domnul doctor Crăciun m-a operat a doua oară, după care m-am simțit bine și nu am mai avut probleme o perioadă. Apoi din nou nu mă simțeam bine, am mers și miam făcut din nou analizele și eram suspectă de cancer. Atunci am crezut că mor, și că nu o să-mi mai văd niciodată copiii. M-am dus apoi la noi în sat, la o asistentă, Ciula Maria, rugând-o să-mi dea injecțiile care mi-au fost prescrise. Mi-a vorbit despre biserica adventistă din sat de la noi, mi-a dat o Biblie și o carte despre adevărata zi de odihnă. Mi-a făcut la urmă și o invitație la biserică. Când i-am spus soțului despre aceasta, mi-a interzis să merg și să citesc

portret / evenimente luna ianuarie citesc din Biblie. Iar eu citeam în ascuns când era plecat soțul meu. Am înțeles că adevărata zi de odihnă este Sabatul , ziua a șaptea, care este sfințită si binecuvântată și că duminica este ziua întâi. Într-o zi, băiatul cel mare, Doru, mi-a zis că merge în armată și să merg la biserică la adventiști. Mi-a zis să nu-l mai ascult pe tata. Doru era cel mai mare și a observat că vroiam să merg la Biserica Adventistă. După ce a plecat în armată, soțul a mers să-l caute. Atunci eu am mers la biserică la adventiști de două ori și mi-a plăcut foarte mult. În luna ianuarie 1987 am început să mă duc la Biserică și soțul se certa cu mine din acest motiv. Eu i-am zis: „De mă omori? Cu o moarte sunt datoare, dar nu mai pot să trăiesc fără ajutorul lui Dumnezeu.” I-am rugat pe conducătorii bisericii să mă boteze, ca să nu mor și să nu ajung să fiu botezată. Am început pregătirile pentru botez, iar când soțul se certa cu mine, eu începeam să mă rog și atunci el tăcea. Dumnezeu a avut mai mare putere ca soțul meu, și până la urmă l-a pocait pe el prin încercări grele. Persoanele din biserică m-au ajutat să îmi schimb stilul de viață, alimentația, am trecut la regim vegetarian: cereale, fructe, zarzavaturi. Am început să mă simt mai bine fizic. Puteam să muncesc din nou în grădină și să cos la mașina de cusut. A urmat botezul. A venit și soțul meu împreună cu băiatul cel mic. Le-au plăcut predica și cântările, Duhul lui Dumnezeu a lucrat la inima lui. După ce m-am botezat, soțul meu a început să se schimbe. M-a lăsat să merg la biserică, încă el mă trimitea. Și a

început să citească și el din Biblie. Am început să am mai multă experiență cu Dumnezeu, iar El mi-a întărit credința. Chiar și o citire superficială a Bibliei ne descoperă că Dumnezeu este implicat în mod activ în existența omenirii și în evenimentele derulate pe Pământ.” E minunat cum firul credinței se împletește și încă nu e terminat. M-a impresionat mult faptul că Dumnezeu a lucrat la inima sorei Cheteleș prin intermediul sorei Maria Ciula, care la rândul său, a venit ulterior la credință. Căința unora poate însemna salvarea multor persoane. Toți ne-am născut cu un scop, Dumnezeu a pregătit planul cu multă măiestrie, la fel ca și în viața sorei Maria Cheteleș.

Dora Cîmpean

EVENIMENTE LUNA ianuarie • 11 ianuarie - Sfânta Cină Zile de naștere Bența Margareta Hârșan Malvina Ludușan Mirabela Todoran Aurelia Chiciudean Margareta Gorea Maria Pașcu Aurica Cîmpian Mirela Ludușan Mariana Gedo Gyongy Horneț Ionela Bența Marcela

03.01.1951 05.01.1953 09.01.1979 09.01.1959 12.01.1976 14.01.1974 15.01.1950 17.01.1974 23.01.1956 24.01.1970 26.01.1974 29.01.1980

mesaj pentru mame

NEVOIA DE ÎNTELEPCIUNE

a mamelor de la cruce şi să răscumpărăm vremea. Să fim cele care întotdeauna au ceva bun de spus despre aproapele nostru. Să căutăm să gândim frumos şi pozitiv. Să apreciem pe cei ce se ostenesc în mijlocul nostru. Pe cei care au o iniţiativă de un fel sau de altul. Dacă nu găsim ceva bun de spus, atunci mai bine să tăcem. Noi ne formăm copiii

Dragă mamă, Te invit să te priveşti în oglindă. Opreşte-te pentru 30 de secunde şi analizează ultimele ore din viaţa ta. Fii sinceră cu Dumnezeu. Cu tine. Care au fost gândurile tale astăzi? Ai avut gânduri bune, curate? Încearcă săţi aminteşti şi care au fost cuvintele tale. Ai folosit cuvinte ce dau viaţă, curaj, încredere, speranţă? Ai încurajat pe cineva? Ai apreciat ceva sau pe cineva? Sau ai găsit doar defecte? Ai criticat? Ai zidit sau ai distrus?

prin ceea ce spunem şi facem. Ei nu ar trebui să audă de pe buzele noastre cuvinte grăbite, nerăbdătoare, critică sau bârfă. Dacă facem asta, însă, mai repede sau mai târziu, vom culege roadele. Ce vei mai putea spune, când fiul sau fiica ta, îţi vor spune că nu mai vin la biserică pentru că la orice pas văd doar greşeli, oameni necredincioşi, făţarnici… Nu vei mai avea nici un argument pentru că se prea poate că, în timp, tu ai iniţiat sau ai susţinut o astfel de orientare. Autoritatea şi răspunderea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca mame este înfricoşătoare.

În meseria noastră “full time” de mame, de educatoare, de modele pentru copiii pe care ni i-a încredinţat Dumnezeu, nu putem să ne permitem să fim neatente. Efectele sunt prea mari şi cu urmări veşnice. Dacă am fost neatente până acum, să ne cerem iertare de la Dumnezeu, să prindem curaj

Să nu uităm că cuvintele au viaţă. Cuvintele au şi sunt o forţă extraordinară. În acest context aş dori ca noi, toate femeile din Nazna, să ne punem o ţintă pe care s-o avem neîncetat înaintea noastră. Haideţi să exprimăm doar gânduri frumoase despre ceilalţi. Să fim curtenitoare, plăcute în

mesaj pentru mame vorbire, atente. Să devenim o prezenţă care să dea viaţă, iubire. Să începem în familia noastră, cu soţii şi copiii noştri, să continuăm în sfera noastră de influenţă şi în biserică. Să fim o prezenţă caldă, să fim echilibrate, să fim pline de iubire. Să zâmbim sincer când ne salutăm, să lăsăm la o parte prejudecăţile, barierele. Nu credeţi că trebuia demult să se întămple toate astea? Cred că fiecare tânjeşte în sufletul ei după o părtăşie sinceră. Însă lucrul acesta şi orice lucru bun, curat îl putem face doar dacă cerem putere de sus. Dacă ne păstrăm privirea la Mântuitorul. Doar privind la El putem fi schimbate. Să fim unite în dragoste şi în orice lucru bun, care zideşte. Să fim una, aşa cum s-a rugat Mântuitorul. Domnul ne-a arătat atâta încredere spunănd că răspunderea mamei este mai mare decât a unui rege pe tronul său. Cu alte cuvinte, influenţa noastră este chiar mai mare decât cea a unei regine. Ce maniere frumoase are o regină! Ce comportament deosebit! Câtă demnitate şi respect impune! Ce vorbe înţelepte roseteşte! Rugăciunea mea sinceră este să fim demne de chemarea şi privilegiul care ni s-au oferit. Să ne purtăm cu demnitate şi întotdeauna să avem ceva frumos de spus despre ceilaţi. Să îl reprezentăm frumos pe Domnul nostru, cerând putere şi înţelepciune de la El. Să devenim cele care dăm zilnic viaţă copiilor noştri şi după ce i-am născut. Să ne oprim din a mai fi ucigaşele semenilor noştri. Şi putem totul în Hristos care ne întăreşte. „DE DRAGUL COPIILOR, DACĂ NU PENTRU ALT MOTIV, MAMELE AR TREBUI SĂ-ŞI CULTIVE INTELECT-

AR TREBUI SĂ-ŞI CULTIVE INTELECTUL PENTRU CĂ ELE AU DE PURTAT ÎN LUCRAREA LOR O RĂSPUNDERE MAI MARE DECÂT CEA A REGELUI PE TRONUL SĂU. PUŢINE MAME ÎŞI DAU SEAMA DE GREUTATEA ÎNCREDERII CE LE-A FOST ACORDATĂ SAU DE EFICIENŢA CE O POT OBŢINE PENTRU LUCRAREA LOR DEOSEBITĂ PRIN EFORT RĂBDATOR ŞI STĂRUITOR ÎN VEDEREA EDUCĂRII DE SINE. “Mai întâi mama are nevoie să-şi cultive şi să-şi disciplineze strict toate facultăţile minţii şi toate sentimentele inimii ca sa nu aibă un caracter deformat sau neechilibrat şi să lase semnele deficienţei sau excentricităţii ei asupra urmaşilor…. Sfera utilităţii femeii poate fi lărgită, iar influenţa ei poate fi extinsă la un grad aproape nelimitat, dacă ea va acorda atenţia cuvenită lucrurilor care afectează destinul umanităţii.” (E. White, Îndrumarea copilului, pag. 71) „Niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.” Zaharia 7.10 „Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Luca 6.45 „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii.” Proverbe 4.23 Dumnezeu să ne întărescă şi să lucreze cu noi şi prin noi.

Neli Mitache

Hadasa, tinerele bisericii

LIKE!

„Ceea ce uimește, uimește o singură dată. Ceea ce este admirabil, este din ce în ce mai admirat.”

Nu-mi place Facebook, iar motivul nu-i cel al vulpii care nu ajunge la struguri ci, mai degrabă, cel pe care îl sugera de curând frumoasa Julia Roberts: „Facebook e ca vata de zahăr: dulce și atractivă, dar când începi să mănânci devii lipicios și nu mai poți scăpa de ea.” Se pare că actrița nu era în postura vulpii, altminteri nu ar mai fi cunoscut gustul atât de dulce al experimentului. Cât despre mine, nu exclud posibilitatea convertirii „vulpii” la ideea de a îmbrățișa Facebook ca strică necesitate, deși e recunoscută ca fiind de modă veche. Facebook are însă ceva ce îmi place mult, dar mă și întristează deopotrivă. E like-ul. E uimitor câtă disponibilitate au oamenii pentru a-și exprima aprecierea față de ceea ce văd și le place. E frumos și simplu. E like! De ce mă întristez? Pentru că nu tot așa e în viața reală. Aici, ceea ce ne place e mai degrabă tăinuit, invidiat, naște gelozie și cere o mulțime de calcule înainte de a spune „îmi place”. În special noi, femeile, suntem foarte precaute ca un simplu compliment să nu ne coboare cumva în ochii celeilalte, uitând că, de fapt, ne ridică. Am avut de mult o floare. Am cumpărat-o

ca să-mi înveselească existența. I-am ales cel mai bun loc ca să nu-i fie nici prea cald, nici prea rece și mi-am avertizat copiii să nu o rupă din neatenție. Avea nevoie de multă lumină, așa că fereastra de la drum era un loc perfect pentru ea. Avea să-i meargă bine și s-o vadă toată lumea. Așa a și fost ... pentru o vreme. Apoi a început să-și piardă strălucirea. Uitasem ... să-i pun apă! Pentru noi, femeile, cuvintele frumoase, complimentele, micile atenții și gesturi, într-un cuvânt APRECIEREA, sunt vitale, așa cum e apa pentru o floare sau pentru un călător într-o zi de vară. Din nefericire însă, parcă aprecierea s-a mutat ... pe Facebook. Da, e binevenită pentru cei care se află la distanță, dar hai să o spunem față către față celor care ne sunt pe-aproape și s-o servim împreună cu zâmbetul acela senin care o face mai credibilă și mai binevenită. AI VĂZUT-O PE SURIOARA TA ÎNTRO ROCHIȚĂ SUPERBĂ? SAU ȚI-A PLĂCUT REPLICA EI INTELIGENTĂ ORI FELUL ÎN CARE S-A PURTAT? SPUNE-I-O! NU TE TEME CĂ VEI SĂRĂCI! DIMPOTRIVĂ!

Hadasa, tinerele bisericii / mica Estera Asta e cea mai profitabilă „afacere” pe care o cunosc. Cu cât investești mai mult, cu atât profitul vai fi mai mare. Toarnă „apă” din belșug și vezi ce va înflori în sufletul ce-ți e aproape. Și acum iată profitul tău: EA se va simți mândră și fericită pentru complimentul primit, iar inima ei va lăuda pe Dumnezeu ca tu exiști. Iar TU vei fi mândră de tine că apriecierea ta a spart granițele gândului tău și a prins glas pe ulița spre inima ei. Stropii de fericire aruncați spre inima ei te vor uda întâi pe tine! Apoi DUMNEZEU va fi și El mândru de tine! Iar El, când place pe cineva, nu o face în ascuns, ci își întinde mâinile cu binecuvântare. Și dacă ți se pare că vorbele de apreciere sunt ca o pâine aruncată pe apă, e perfect, pentru că El a promis că „o vei găsi iarăși”. Nu azi, nu mâine, căci nu-i un negoț, ci atunci când vei avea cea mai mare nevoie de ea. Și ce-i mai frumos decât o supriză neașteptată?

Și uite-așa, surpriza ei devine a ta, și dacă o dați mai departe, va fi pe aici, pe la noi, un colț de rai. Trebuie doar ca cineva să înceapă. Încep eu, dau un Like aprecierii și-ți spun apăsat și românește că: MI-EȘTI DRAGĂ TARE ȘI-ȚI STĂ BINE CU TINEREȚEA ȘI COPILĂRIA CERTÂNDU-SE PENTRU ÎNTÂIETATE PE CHIPUL TĂU! Mai știi cum spuneai? „Poartă-ți copilăria cu tine și nu vei îmbătrâni niciodată!” Deci mută apriecierea înapoi la locul ei și dă un LIKE!

Cipriana Gedo

LECTIA Draga mea prietenă, Am ajuns în noul an şi aş vrea să îți urez de la început un an cât mai bun, plin de realizări şi biruinţe alături de Domnul Isus. În acest număr aș vrea să îți scriu ceva despre o atitudine foarte importantă pe care ar trebui să o cultivi și anume, despre apreciere. Uite, știu că perioada prin care treci acum este o perioadă destul de dificilă, parcă ai vrea să rămâi o fetiță mică,

Anabellei

dar în același timp visezi și la statutul de domnişoară. Știu că ești confruntată cu diverse situaţii care te pun faţă în faţă cu alegeri inedite. Nu-i așa? Vreau să îți relatez o întâmplare pe care am văzut-o şi care m-a impresionat profund. E vorba de o fetiță de 15 ani din Bucureşti. Numele ei, un nume deosebit, este Anabella. Deşi pare un copil normal, această fată se confruntă cu o problemă extrem de gravă. Este paralizată de la gât în jos.

mica Estera Însă, pentru ea, acest handicap nu reprezintă un motiv de a se plânge de starea ei sau de nefericire. Acestei fete i s-a luat un interviu. Am rămas atât de plăcut impresionată că, din primele cuvinte pe care le-a spus persoanei care o intervieva, își exprima fericirea și mulțumirea pentru tot ce face mama ei pentru ea, deoarece îi este foarte greu să se descurce singură. Anabella are o minte sclipitoare. Este premiantă la școala pe care o urmează, dar mai mult, a vorbit despre cum a învăţat să se bucure de fiecare zi a vieții ei şi să aprecieze talentele primite în dar de la Dumnezeu, să aprecieze persoanele din viaţa ei şi oportunităţile ce i se deschid înainte. Ştiu că perioada prin care treci poate fi uneori dificilă, dar vreau să ştii că încerc să te înțeleg. Fiecare dintre noi am trecut pe unde treci tu şi astfel, am devenit ceea ce suntem azi. Însă e atât de important să înțelegi un lucru. Atitudinea ta. Este extrem de importantă. Modul în care privești oamenii și lucrurile care se intersectează cu viața ta. Te provoc să înveți să privești într-o lumină clară și pozitivă toate evenimentele prin care Dumnezeu îngăduie să treci. Întreabăte mereu, ce am de învățat din această experiență, din această întâmplare? Nu știu dacă ai aflat până acum, dar pentru ca un cărbune să devină diamant are nevoie de multă șlefuire. Dumnezeu te poate transforma într-un diamant de o mare strălucire pentru slava Sa. Educă-ți mintea astfel încât să poți aprecia oamenii din jurul tău. De la fiecare ai de învățat ceva.

Îți doresc ca în anul în care tocmai am intrat cu toții, să poți aprecia tot ce se întâmplă în jurul tău, persoanele care le întâlnești, evenimentele prin care va trebui să treci. Draga mea, nu uita că orice problemă sau încercare îşi va arăta rezolvarea mai devreme sau mai târziu. Să devenim persoane mai bune, să învăţăm să apreciem mai mult. Mă rog ca Domnul Isus să te ajute să treci cu bine peste orice şi să te călăuzească pe drumul pe care El vrea să ajungi şi să te folosească acolo unde El are nevoie de tine. Draga mea, te provoc ca pâna data viitoare, să încerci ca timp de o lună, să găsești măcar un lucru pe care îl poți aprecia la cineva din viaţa ta şi să îi spui acest lucru. Nu-ți fie teamă să exprimi gândurile de bine. Vei vedea cum ziua ta şi ziua celorlalţi se va însenina. Şi nu uita să fii recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot ce ai. Numără câte binecuvântări ai primit!

Alexandra Hornet 13

rețete vegetariene

CASTRAVETI

cu maioneză de avocado

1 avocado bine copt 1-2 castraveți de grădină 2 ling. zeamă de lămâie 1/2 ceapă mică sare

1. Avocado se curăță de coajă și sâmbure și se taie bucățele. Se pune în vasul robotului împreună cu zeama de lămâie și sarea și se mixează până la omogenizare. 2. Castraveții se spală și se taie cubulețe. Se sărează și se pun într-o sită, la scurs, pt 20 minute. Ceapa se taie mărunt. 3. Castraveții se storc bine de apă și se adaugă împreună cu ceapa peste maioneza de avocado. Se amestecă bine. Se dă la frigider pt o oră, ca aromele sa se pătrundă. 4. Se servește cu roșii, ardei pe felii de pâine.

rețete vegetariene

TORT

de biscuiti 300 g biscuiți tip Petite Beurre 2 căni griș fiert tare (in lapte de soia) 4-5 ling. miere sau 2-3 banane coapte zeama de la 1/2 lămâie mică 2 ling. pline pastă de susan (tahini) 1/4 cană ulei de floarea soarelui lapte de soia fructe de sezon

Biscuiții se rup bucățele și se pun într-un bol mare. Grișul răcit se pune în paharul blenderului, se adaugă restul ingredientelor, cu excepția uleiului și a laptelui de soia. Se mixează până rezultă o compoziție cremoasă. Se adaugă uleiul și laptele câte puțin, ca la maioneză, pentru a obține un sos de o consistență puțin mai groasă decât a aluatului de clătite. Se oprește o cană de sos. Restul se toarnă peste biscuiții din bol și se amestecă. Se lasă așa timp de 5 minute.. Se ia cu lingura din compoziție și se pune într-o tavă, apasand ușor pentru a căpăta forma vasului. Se dă la rece pentru câteva ore, apoi se scoate și se ornează cu restul cremei rămase și fructe. Este delicios!

Ina Todoran

www.lifestyleblog.ro

BUN VENIT PE LUME! “Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” Psalmii 127:3

Bîgea Darius Mihai 7 martie 2013

Barabas Carina & Barabas Ines 26 martie 2013

Iuhoș Eric-Robert Pop Filip Andrei Șipoș Mayra Malvina 26 august 2013 28 octombrie 2013 27 decembrie 2013

Estera

STIATI CĂ?

…aprecierea se face şi în public, se primeşte umil şi tăcut şi se asteaptă rar sau niciodată? …singurul criteriu de apreciere a valorii este valoarea însăşi? …devenim mai înţelepţi prin necazuri? Prosperitatea ne distruge simţul de apreciere al dreptăţii. …atunci când ne exprimăm recunoştinţa, cea mai înaltă apreciere nu stă în rostirea cuvintelor, ci în trăirea lor? …dacă le dai celor din jur mai mult laude decât critici, vor veni să mai ceară? De ce? Fiindcă toţi tânjim să fim preţuiţi - toţi avem o enormă nevoie de apreciere şi de căldură? ... un compliment este ca un dar de care se bucură, în aceeaşi măsură, şi cel care îl face, şi cel care îl primeşte? Așa că.... nu uita azi să apreciezi pe cineva!

Corina Sipos