Estera nr 6, mai 2014 by Ina Todoran

nr 6 | mai 2014

Estera Pregăteşte-te să întâlneşti

pe Dumnezeu! pag. 3

PORTRET: MAGDA ROSSIK pag. 6

MAMĂ surse naturale de magneziu pagina 19

DE NOTA10

pag.9

în acest număr

Estera

Revistă lunară dedicată femeilor din Biserica Adventistă Nazna Numărul 6 | Mai 2014

“Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul si izbăvirea vor veni din altă parte.’ (Estera 4, 14)

Cuprins

Colectivul de redactie

3 | Editorial

Mirabela Ludușan Coordonator proiect Rubrica Portret

Pregătește-te să-L întâlnești pe Domnul!

4 | Rugăciuni ascultate O invitație nerespinsă

Ina Todoran Concept revistă Rubrica Rețete Vegetariene & Tableta de Sănătate

6 | Portret Magda Rossik

Neli Mitache Editorial

9 | Mesaj pentru mame Mamă de nota 10

Elena Fodor Rubrica Rugăciuni ascultate

11 | Zile de naștere luna mai

Mihaela Miron Rubrica Hadasa, tinerele bisericii

Oana Rus Rubrica Micuța Estera Cristina Pop Rubrica Tableta de sănătate Cipriana Gedo Rubrica Mesaj pentru mame Corina Șipoș Rubrica Știați că? Detalii de contact BAZS Nazna, Strada Principală nr 83, Nazna, Com. Sâncraiu de Mureș, Jud. Mureș Telefon 0743435297 Email: mirabelaludusan@yahoo.com

editorial

pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Domnul!

De-a lungul veacurilor, ideea revenirii Domnului Isus a umplut inimile credincioşilor de bucurie şi de nădejde. Să ne gândim la ucenici, care la înălţarea Domnului, au primit minunata făgăduinţă care mângâie, că El se va întoarce. Să ne gândim la dragostea primilor creştini pentru Domnul lor, o dragoste atât de profundă şi autentică încât mergeau cu bucurie la închisoare, pe rug, pe eşafod. Fiind convinşi de învierea Domnului Isus, ei erau convinşi de învierea lor la revenirea Lui. Apoi, pe muntele Patmos, Ioan aude cuvintele: „Iată, Eu vin curând” şi, cu atâta dor şi bucurie, răspunsul lui este: „Amin. Vino Doamne Isuse.” Care este răspunsul tău? „Vino, Doamne Isuse!” sau „Mai stai un pic, Doamne”? În soliile pe care le primim din partea profeţilor, a proorocilor şi îngerilor, timpul este prezentat întotdeauna ca fiind foarte scurt. „Iată ce vă spun, fraţilor: de acum timpul s-a scurtat.” 1 Cor 7:29. Cu cât mai mult suntem noi mai aproape să-L întâlnim pe Domnul! Iar pericolul este ca toate semnele care ne arată timpul pe care

îl trăim, să nu fie luate în calcul şi cei care vorbesc despre ele să fie interpretaţi fie ca alarmişti, fie ca habotnici. Nu voi intra în detalii cu privire la semne. Cred că le cunoaştem foarte bine. Cu toţii vedem şi ştim că lucruri mari stau să se întâmple. Şi ştim ca izbăvirea noastră se apropie. „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca 21: 28. Asta ar trebui să ne umple de bucurie. Vom ajunge acasă! Se va termina în curând cu suferinţa şi păcatul. Tu dai atenţie semnelor care arată spre revenirea Domnului? Marele pericol este să spunem: Domnul meu întârzie să vină, şi să ne vedem mai departe de viaţa noastră, fără să schimbăm nimic. Draga mea soră şi prietenă, nu mai este timp de pierdut. Trebuie să răscumpărăm timpul. Tot ce se întâmplă în jurul nostru ne avertizează că Isus stă să vină. Să ne punem viaţa în rânduială. Nu de teamă, ci pentru că ne e drag de Mântuitorul care s-a jertfit pentru noi. Nu de ochii lumii, ci pentru că vrem să fim ca El şi cu El. Pentru că vrem să-L urmăm şi să fim plăcuţi înaintea Lui. Să ne găsim timp pentru studiu şi rugăciune. Să ne găsim timp să fim bune. Să ne găsim timp să spunem despre Isus. Să ne găsim timp să Îl luăm cu noi oriunde mergem. Pregătește-te să-L întâlnești pe Domnul, sora mea!

Neli Mitache 3

rugăciuni ascultate

o invitaţie nerespinsă un batic frumos. Asta îmi plăcea mie să fac pentru mama, de fericită că ea mergea la adunare. Asta a durat câţiva ani. Invitaţia de preţ a mamei

Cea mai profundă experienţă a vieţii mele este modul în care Dumnezeu a condus viaţa mea astfel încât eu şi familia mea să mă întorc către El. Bunica mea a fost adventistă. Copilă fiind, mereu o însoţeam pe bunica la biserică. Atunci am învăţat multe cântece care îmi plăceau foarte mult. Am crescut însă. M-am căsătorit cu un băiat foarte de treabă, dar neadventist. După căsătoria noastră, mama mea a început să meargă la adunare şi s-a botezat. M-am bucurat atât de mult că mama era adventistă. Întotdeauna credeam că oamenii care se adunau în Sabat la adunare erau nişte sfinţi. De bucurie că mama mea mergea la adunare, chiar dacă eu nu mergeam, mereu îi cumpăram de la florării cele mai frumoase flori ca să le ducă la adunare. Sau câte un

De obicei, iarna se fac evanghelizări. Întotdeauna, în perioada evanghelizărilor noi tăiam acasă porcul. Aşa se nimerea. Îmi amintesc parcă a fost ieri. Fratele Moldovan Wilhelm a venit la Nazna pentru a susţine o evanghelizare. Într-una din seri, tocmai când eu tăiam porcul, a intrat mama mea la noi în bucătărie. Eu lucram de zor, eram tare necăjită că eram singură şi trebuia să lucrez singură la pregătirea porcului. Văzându-mă, mama a început să plângă şi mi-a zis: „ de la toţi vine cineva la biserică la evanghelizare, doar de la mine nu vine nimeni.” Aceste vorbe m-au atins, mă măcinam încontinuu, îmi răsunau mereu în urechi. Aşa că m-am hotărât: voi face tot ce voi putea mai bine pentru Relu, soţul meu, mă voi purta cu el foarte frumos, astfel încât să îl conving să mergem la adunare duminică seara, când era evanghelizarea. Aşa că, am prins un moment în care Relu era bine dispus şi i-am zis: „Relu, nu ai vrea să mergem şi noi la evanghelizare duminică seara? Oricum e seară şi nu ne vede nimeni că mergem.” Spre surprinderea şi bucuria mea, replica lui m-a făcut să radiez: „Mergem şi dacă ne vede lumea!” Parcă zburam, eram atât de fericită. În acea dimineaţă de duminică, m-am trezit devreme, am făcut mâncare, ordine, am pregătit toată casa, socotind

rugăciuni ascultate

eu astfel ca Relu să poată să şi doarmă de amiaz, ca apoi să vrea să vină la adunare. Când începea să se însereze, l-am întrebat: „Ce zici, Relu, mergem?” „Sigur că mergem. Scoate-mi hainele.” şase ani de nehotărâre Cât am stat în adunare, am plâns amândoi întruna. Nu puteam să ne mai controlăm lacrimile. De-atunci, el era cel care îmi spunea: „Eşti gata să plecăm la adunare?” Asta a durat şase ani. Deşi ştiam adevărul, nu puteam să luăm hotărârea să ne botezăm. După şase ani, a venit un pastor din America, Luis Torres, care a ţinut o evanghelizare la Sala Polivalentă din Târgu Mureş. Am fost foarte impresionaţi de modul în care am înţeles Evanghelia lui Isus şi dragostea Sa şi ne-am hotărât să ne botezăm. Toţi patru. Familia noastră, trei la număr şi nepotul nostru, Septimiu. A fost pentru noi o zi de mare bucurie şi fericire şi împlinire.

„Vreau să fiu botezată.” Astfel că fratele Niculescu şi Tămăşan au venit acasă la ea şi a fost botezată. Apoi a murit. Nu am cuvinte să mulţumesc Domnului Isus pentru modul în care a condus viaţa noastră, pentru dragostea Lui, pentru tot ce a făcut pentru mine! Îi mulţumesc pentru că am avut ocazia să Îl cunosc şi să ştiu cât preţ pune El pe mine şi pe familia mea!

Elena Fodor

Un alt suflet botezat Socrii mei nu au fost de acord ca noi să ne botezăm. S-au supărat foarte tare. Soacra mea cumpăra lapte de vacă de la cineva din sat şi când trecea prin dreptul casei noastre, îşi întorcea capul să nu ne salute. Dar Septimiu locuia cu ea în casă. Mereu îi spunea de Dumnezeu. Mereu îi vorbea soacrei mele despre mântuire. După doi ani, nu a mai rezistat şi a venit şi mi-a zis: „Vreau să vin la adunare.” A şi venit. Nu după mult timp s-a îmbolnăvit de cancer şi după operaţie nu mai putea veni. Socrul meu a întrebat-o: „Ce să fac pentru tine, draga mea?” Răspunsul ei a fost prompt:

“Am fost foarte impresionaţi de modul în care am înţeles Evanghelia lui Isus şi dragostea Sa şi ne-am hotărât să ne botezăm.”

portret

magda rossik Cine nu ştie, sora noastră Magda Rossik face cei mai buni tăieţei de casă şi are cele mai frumoase şi mari flori de aloe vera din zonă. Deşi bolnavă, cu multe lacrimi curgândui pe faţă, am ascultat povestea vieţii ei, o viaţă de femeie puternică şi luptătoare. Am găsit-o lucrând afară, stivuind lemnele de foc pentru iarnă, tăiate de soţul ei. Magda Rossik, s-a născut în Nazna în anul 1940, pe data de 20 martie. Fiica Rozaliei şi a lui Toader, ultima dintre cei nouă copii, a crescut într-o casă mică, din pământ, cu o cameră, aproape de râul Mureş. Acolo au crescut cei opt copii ai familiei, unul murind la puţin timp după naştere. Cum v-aţi petrecut copilăria, soră Magda? Când am avut patru sau cinci ani ne-am mutat într-o casă aici, unde stau şi acum. Era mai încăpătoare, avea două camere. Era făcută din pământ, dar era mai mult spaţiu. Mama mea a fost adventistă. A fost o femeie foarte foarte credincioasă. Tatăl meu era un om destul de dur. Mama ne învăţa despre Dumnezeu. Tata ne învăţa să lucrăm şi el era şi cel care ne bătea. Mama a cunoscut adevărul prin trei oameni: prin fratele Bartha, care era pastor pe atunci, prin fratele Ugran, care stătea lângă cooperativă şi era adventist şi prin fratele Dan Aurel. Îmi aduc şi acum aminte cum ne prindea mama în fiecare dimineaţă şi seară în cerc la altar. Atunci am învăţat multe din cântecele pe care azi le cânt cu

drag. Mereu ne spunea mama: „Să nu te apuci niciodată de lucru, până nu te rogi, până nu studiezi. Căutaţi mai întâi pe Dumnezeu, şi apoi celelalte.” Asta ne spunea mama mereu. De mică ne ducea cu ea la adunare. Mergeam cu mama pe jos din capul satului, până ce mama s-a apropiat de vârsta de 80 de ani. Apoi, în trei luni a murit. Însă între noi fraţii a rămas o relaţie foarte strânsă. Aştept cu dor ziua revederii cu mama mea. Când aţi hotărât să vă predaţi viaţa lui Dumnezeu? Tatăl meu era un om foarte dur. Aveam 15-16 ani când m-am botezat. În ziua în care a aflat că vrem să mergem la botez, s-a pus după uşa prin care trebuia să mergem noi cu o secure în mână şi ne-a zis: „Vrei să mergi la botez, treci pe la securea asta.” Am avut atâta curaj şi eu şi sora mea că am trecut pe acolo. Nu ne-a făcut nimic. Ne-am dus la botez împreună cu sora mea Aurora, care acum locuieşte în Berghia. Nu mi-a fost frică deloc de tata. Dumnezeu a ţinut mâna tatălui meu ca nu cumva să ne

portret

atingă. De atunci simt mereu cât de mult mă iubeşte Dumneze şi nu mă lasă. Ce aspecte din experienţa dumneavoastră de viaţă vreţi să ne povestiţi? M-am căsătorit prima dată în anul 1962 cu un băiat reformat. Karol este copilul meu din prima căsătorie. Totul era bine cu soţul meu până ajungeam la subiectul religiei. Eu i-am spus de la început că nu voi fi niciodată reformată, dar el mi-a promis că se va face adventist. Am locuit în casa socrilor mei, care m-au iubit mult. Într-o zi a venit la mine soţul meu şi mi-a zis că dacă nu vreau să devin reformată, trebuie să ne despărţim, pentru că tatăl lui era diacon la biserică. Printre altele mi-a amintit că, dacă nu vreau să devin reformată, el oricum şi-a găsit o fată reformată cu care s-ar putea căsători în locul meu. Nu puteam crede ce auzeam, dar ştiam că nu sunt glume. Nu vroiam să ţin cu forţa pe nimeni lângă mine. Ne-am despărţit cu înţelegere. Soţul meu şi-a dorit foarte mult să ne despărţim. Nu accepta că eu sunt adventistă. Doar că acesta nu era motiv de divorţ. Când am ajuns în faţa avocatului, acesta i-a sugerat soţului meu să spună că aş avea eu pe altcineva, ca să găsească vreo acuzaţie. Dar soţul meu nu putea să mintă, aşa că i-a zis că asta nu e drept. Apoi am fost întrebată eu. Şi deşi ştiam adevărul chiar de la soţul meu, l-am apărat şi am zis că nu ştiu ca el, să aibă pe altcineva. Când a venit ziua judecăţii la Judecătorie, am spus aceleaşi lucruri. Am explicat cum soţul meu mi-a promis că va fi adventist, şi acum vrea să ne despărţim pentru că eu nu vreau să fiu reformată. Când s-a luat în discuţie copilul nostru, unde va merge, soţul meu s-a

ridicat nervos în picioare spunând că el vrea copilul, pentru că nu vrea ca acesta să crească cu o adventistă. Atunci, avocatul lui, chiar dacă era al lui, a spus judecătorului că acest copil nu poate sta decât la mamă. Ca prin minune, a apărut în faţa judecătorului un om, care cred că era procuror, care s-a ridicat şi a zis: „Dacă toţi am fi adventişti, nici unul nu am mai fi aici. N-ar mai fi nevoie de judecător, de avocat. Copilul trebuie să rămână la mamă, trebuie să crească adventist”. Nu îmi venea să cred ce auzeam. Nu puteam mulţumi lui Dumnezeu că El a fost Apărătorul meu. A fost un divorţ cu totul neobişnuit. După divorţ, soţul meu a venit acasă la noi, a plâns mult. I-am spus: „Nu mai plânge, a fost alegerea ta. Eu nu pot renunţa la Dumnezeu pentru nimeni în lumea aceasta.” A fost hotărârea mea, de care nu îmi pare rău nici acum. Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa, dar nu regret că L-am ales atunci pe Dumnezeu. Acum sunteţi căsătorită cu fratele Adalbert Rossik şi mai aveţi un fiu, Ariel. Da. În anul 1975, Albi, cum îl ştiţi şi cu mine, ne-am căsătorit. Împreună ne petrecem bătrânețea. El mă ajută mai mult, eu fac tot ce pot mai bine. Trăim amândoi cu speranța că Isus vine curând. Ariel este fiul meu din această căsătorie. I-am iubit şi îi iubesc foarte mult pe băieţii mei. Rugăciunile mele se înalţă către Dumnezeu în fiecare moment pentru mântuirea lor, pentru salvarea lor. Chiar dacă aţi fost deseori bolnavă, aveţi putere să munciţi atât de mult şi acum. V-am găsit stivuind lemne. Cum reuşiţi să le faceţi pe toate?

portret

Am suferit de o meningită foarte gravă. Aveam dureri de cap insuportabile. După zece ani de suferinţă am intrat în pensie de boală pentru aproximativ 2-3 ani. Doar Dumnezeu, prin puterea Lui, m-a scăpat de acele dureri de cap. După această perioadă am lucrat acasă. Apoi în 1990 ne-am mutat în Germania. Băieţii mei şi acum locuiesc în Germania. Nu demult am fost din nou internată în spital. Acum locuim aici. Am multe probleme de sănătate, dar primesc multă putere de la Dumnezeu să merg înainte. Vorbesc mereu cu doctoriţa care îmi prescrie medicamentele despre Dumnezeu. Uneori plânge când mă aude. Mereu vorbesc cu sora mea la telefon, mereu o încurajez spunându-i că aceste încercări sunt mici pe lângă cele care vor veni. Simt mereu dragostea lui Dumnezeu pentru mine şi asta mă ţine şi îmi dă forţă să merg mai departe. Să nu renunţ. Uneori respir greu, dar apoi îmi revin. Uneori simt că mă prăbuşesc, dar apoi găsesc putere în Dumnezeu şi mă ridic. Mi-aţi vorbit de devoţiune, de mama dumneavoastră, care vă îndemna mereu la rugăciune. Mai faceţi asta? Da. Am două locuri speciale unde mă rog. Un loc pentru dimineaţa, şi unul pentru seara. Rugăciunile cele mai profunde le fac seara. Atunci am timp destul să stau cu Dumnezeu, să povestesc cu El, să îi spun necazul inimii mele, să primesc putere pentru încă o zi. Nu merit iubirea Lui, dar o simt mereu. Nu pot mulţumi îndeajuns pentru asta. Mama mea ne-a învăţat să studiem şi să ne rugăm. Mereu ne spunea să nu începem lucrul fără Dumnezeu.

Mai aveţi timp să faceţi şi tăieţei de casă? Astfel îmi petrec timpul. Îmi place să fac tăieţei de casă. Mereu proaspeţi şi gustoşi. Care este textul pe care îl preferaţi cel mai mult din Biblie? Ieremia 31:3 este textul meu cel mai iubit. „Domnul mi se arată de departe. Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” Textul acesta m-a inspirat de-a lungul anilor, m-a încurajat, mi-a demonstrat cât de mult Îşi doreşte Dumnezeu să fie cu mine în ceruri. La final, aţi putea să ne transmiteţi ceva, ca o concluzie, pentru noi, cele care mai avem încă multe de învăţat? Nu pot să învăţ decât ce am experimentat eu. Să nu renunţe la Dumnezeu cu nici un chip. Asta a fost decizia mea şi nu îmi pare rău. Am ştiut întotdeauna că am un Dumnezeu puternic care stă lângă mine. Doar El ştie prin ce am trecut. Mai vreau să spun ceva, cine vrea să fie misionar, să fie misionar în casa lui. Acolo se vede credinţa. Acolo se testează credincioşia faţă de Dumnezeu. Degeaba facem misiune la alţii, dacă în casă nu ştim să ne comportăm frumos şi amabil. Degeaba facem lucrare misionară în afară, dacă suntem răi acasă la noi. Asta vreau să vă învăţ. Să fiţi bune şi credincioase mai întâi în casa voastră. Asta e valabil şi pentru bărbaţi.

Mirabela Ludusan

mesaj pentru mame

mamă de nota 10 să-și ocupe timpul făcând Stringart. A ales un contur și avea nevoie de indicații. Am început să-i explic. După scurt timp, m-a oprit: „„Mamă, vorbești prea mult!” Uau! Parcă am fost străpunsă de o săgeată ascuțită și rece. Reflectam în tăcere. „„Eu doar încercam să ajut...” Apoi am înțeles. Săgeata nu venise de lângă mine, ci de Sus. Am rămas tăcută. Copilul avea dreptate. Într-adevăr, vorbesc prea mult. L-am mângâiat pe creștet ca să-i spun fără cuvinte că nu m-am supărat și... m-am dus la ale mele. Aveam să aflu mai târziu ce lucru minunat i-a ieșit din mâini. Uneori tăcerea e de aur! Iubită femeie și mamă, îmi deschid sufletul înaintea ta și-ți spun că aș dori să-ți scriu dar... îmi e tare greu. Mai de grabă eu sunt cea care ar fi avut nevoie de scrisoarea unei mame de succes. Asemenea ție, am milioane de visuri, bucurii amestecate cu dezamăgiri, speranțe și provocări fără număr. Din fericire pentru noi, există Cineva care știe totul și zilnic ne iese în întâmpinare. Mesajul ceresc ajunge la noi în diferite moduri și nu mai este nevoie decât de o ureche care să asculte. Deci, fiindcă îmi ești soră de credință și de cruce , am ales să împart împreună cu tine vreo cîteva boabe de mană pe care le-am primit și eu de Sus. Am să încep cu o scurtă poveste. E vacanță. Băiatul meu cel mare e ocupat cu o plăcuță de lemn, niște ținte și ceva ață colorată. M-am felicitat pentru ideea de a-l provoca

Dacă și tu ești ca mine, considerând fiecare poticnire a copilului ca fiind ocazia ta de a da indicații și sfaturi, reflectează. Cuvintele au locul lor dar „tăcerea e de aur”. Tăcerea, mai ales în problemele sufletești, nu e neapărat o lipsă a ajutorului nostru prețios, ci poate fi chiar ocazia lui Dumnezeu de a se face auzit. Asta învățăm de la Samuel. „Vorbește, Doamne, că robul tău ascultă.” Cu siguranță Domnul nu-i vorbea întruna lui Samuel și, prin urmare, copilul a fost doritor să-L asculte. Noi, părinții, trebuie într-adevăr să fim vocea lui Dumnezeu pentru copiii noștri. Dar ca s-o putem auzi la rândul nostru, trebuie să facem liniște. Acesta e testul la care mamele iau adesea o notă mică. Ne e greu să tăcem... E adevărat că între vreo câteva îndatoriri urgente şi niște copii care au fiecare altă pretenție, nu găsești

mesaj pentru mame

așa de potrivit să taci. Așa că de prea multe ori aruncăm copiilor peste umăr un „Nu” sau un „Da” grăbit, mulțumite că am mai rezolvat o problemă. Dacă în schimb am fi lăsat Duhului Sfânt timp să ne inspire, răspunsul nostru ar fi fost mană cerească. Adesea doar câteva secunde de tăcere sunt esențiale. Rostește în taină numele Domnului și El va coborî la tine cu soluția potrivită. Mi s-a întîmplat de curând ca cel mic să-mi ceară ceva nepotrivit într-un moment la fel de nepotrivit, mai exact într-o după-amiază de vineri. Cerea insistent şi eram gata să „explodez”. Am reușit totuși să cer ajutorul Domnului. Răspunsul salvator m-a ocolit pe mine și s-a îndreptat direct spre copilul meu. Fără vreun cuvânt, s-a răzgândit și a renunțat. Am răsuflat ușurată! Cineva îi șoptise, iar el a ascultat. În opinia lui, a fost o simplă schimbare de plan. În opinia mea, a fost lucrarea Duhului Sfânt făcută pentru noi la timpul potrivit.

spui. Din motive ca acesta s-a născut maxima care spune „Nu aud ceea ce spui pentru că mă asurzește ceea ce faci.” Adaptând maxima la situația noastră, ea va suna cam așa: „NU AUD CEEA CE SPUI, PENTRU CĂ NU-MI PLACE CUM ÎMI SPUI!” Continuând gândul nerostit al copiilor, vom ajunge la revelații cutremurătoare: „Dacă nu-mi place cum vorbești, îmi închid urechile. Dacă totuși vei continua în același fel, s-ar putea să nu mai aud nici măcar când îmi strigi numele.”

Vorbe potrivite la timpul potrivit

Importanţa înţelepciunii mamei

Totuși tăcerea nu e cea mai grea problemă pentru o mamă. Există una geamănă cu ea. Știu că uneori, obosită de agitația zilei și de tot ceea ce te solicită, nu-ți dorești nimic altceva decât câteva clipe de liniște pentru urechile și sufletul tău. Dar, ca la un semnal nevăzut, copiii năvălesc peste tine, doritori să vorbească sau să asculte. Cum te descurci, mamă? Dintr-o dată devine atât de ușor... să taci. Nu ai rămas, desigur, fără cuvinte, dar știi că ele, odată rostite, vor transmite copiilor tăi exact starea de spirit pe care o ai în acel moment. Copiii, la rîndul lor, aud mai întâi felul în care le vorbești și abia apoi aud ce

Exemplul israeliților care cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma mă poartă peste timp și mă așează într-un alt cadru, pentru o lecție de mare valoare primită de la un samaritean. Copiii noștri se aseamănă uneori cu omul căzut între tâlhari: plăpânzi și neajutorați, hărțuiți între a alege corect și a fi fericiți, răniți de propriile greșeli și căzuți la răscruce de drumuri. Ce așteptări au de la noi? „S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin.” Untdelemnul cicatrizează și alină. Vinul are rol dezinfectant. Ce s-ar fi întâmplat dacă samariteanul ar fi turnat peste rănile bietului om

Așadar, dragă mamă, avem vreo câteva probleme serioase: a tăcea, a vorbi, a vorbi înțelept. Vremurile pe care le trăim sunt cruciale și nu avem prea mult timp pentru decizii. Mai e atât de puțin până în seara lumii și fiecare secundă contează. Cum ne-am putea permite să mai pierdem ore sau zile fără să mai punem nici o cărămidă la zidul de apărare dintre ei și vrăjmaș sau fără să mai dregem spărturile deja făcute?

mesaj pentru mame

doar vin? O durere și mai usturătoare l-ar fi cuprins. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă omul rănit ar fi fost tratat doar cu untdelemn? Rănile lui nu ar fi fost curățate și ar fi ajuns să miroasă greu, de o duhoare a morții. Să îndreptăm acum lupa spre noi. Ce se întâmplă cu copiii noștri atunci când îi tratăm doar cu „vinul” corectitudinii, al literei de Lege, al neabaterii de la poruncă? O usturime periculoasă pune stăpânire pe sufletul lor și nu ne vor mai permite să ne ocupăm de rănile lor. Vor merge în altă parte pentru alinare. Există destui amatori ... Să ne întrebăm acum ce se întâmplă când ne „tratăm” copiii doar cu untdelemn? Vai! Facem marea greșeală a dragostei prost înțelese, un fel bolnav de a iubi. În timp ce rana sufletească a copiilor noștri trădează o suferință serioasă, printr-o atitudine plină de îngăduință le transmitem că nu e atât de grav încât să merite usturime. Situația lor se agravează. Haide să învățăm rețeta dragostei adevărate: puțin untdelemn și puțin vin. Este esențial să începem cu untdelemnul, adică cu dragostea. Ea va deschide ușa pentru lecțiile pe care le avem de predat și care de obicei sunt usturătoare pentru inima și mentalitatea lor. Procedând așa, cele două leacuri, odată combinate, vor aduce în ființa copiilor noștri vindecare deplină. Ellen White, în Căminul Adventist, cap. 1 spune: „Puneți în aplicare regulile casei cu înțelepciune și dragoste, nu cu un toiag de fier. Copiii vor răspunde cu o ascultare binevoitoare regulilor de acest fel.”

o rugăciune înțeleaptă: „DOAMNE, DĂ-MI PUTEREA SĂ TAC ATUNCI CÂND TREBUIE SĂ TAC, PUTEREA SĂ VORBESC ATUNCI CÂND TREBUIE SĂ VORBESC ŞI ÎNŢELEPCIUNEA SĂ FAC DIFERENŢA ÎNTRE ACESTE MOMENTE. AJUTĂ-MĂ SĂ NU-MI LIPSEASCĂ UNTDELEMNUL ŞI NICI VINUL, CA SĂ MĂ POT APROPIA ÎN CHIP SALVATOR DE COPIII MEI.” Ceea ce doresc pentru mine, îți urez și ție: să devii o mamă de NOTA 10!

Cipriana Gedo

*** Zile de naştere în luna mai 02.05.1927 03.05.1941 07.05.1974 19.05.1994 20.05.1974 31.05.1966

Mateaş Elena Florea Maria Gliga Mihaela Horneţ Alexandra Şipoş Mioara Madaras Adriana

Așa e că Domnul te-a tratat și pe tine la fel? Nu-ți mai rămâne decât să urmezi exemplul Stăpânului tău, înălțând

Hadasa, tinerele bisericii

răbdarea Mi-aduc aminte de o zi din viaţa de liceu. Am dat teză la română şi în vreo zece minute am terminat. Cele două subiecte erau corecte şi complete, dar din cauza scrisului urât şi a greşelilor de ortografie a trebuit să-mi dea 8,5 în timp ce eu aşteptam un 10. De ce oare n-am avut răbdare să verific lucrarea? Timp aveam destul. Te sfătuiesc să nu faci cum am făcut eu. Ai răbdare. Dacă ai început un lucru, fă-l până la sfârşit cu simţ de răspundere. Dacă ţi se pune o întrebare, nu te grăbi să răspunzi. Există şi întrebări capcană. Ai răbdare şi cugetă bine. Eşti obosită şi aştepţi vacanţa? Mai rabdă puţin! Nu mai e mult. Eşti abia în anul I la facultate şi visezi deja la ziua absolvirii? În ziua absolvirii ai vrea să fii printre cei mai buni? Te cred. Ai ceva de trudit, dar merită să ai răbdare. Ai un prieten şi crezi şi crezi că ţi-ai găsit deja jumătatea? Poate. Totuşi, nu te grăbi. Ai răbdare şi cercetează bine „cazul”. O căsătorie „legată” nu poţi s-o „dezlegi” când şi cum vrei tu. Dimpotrivă, dacă Făt Frumos întârzie, nu dispera. Ai răbdare. Ai tot timpul. L-ai rugat pe Dumnezeu să te ajute într-un lucru mai mic sau mai mare şi nu vezi încă nici un rezultat? Nu te descuraja. Poate El vrea să-ţi spună: „Nu acum, ai răbdare să vină momentul potrivit.” Poate eşti pusă la încercare.

Între timp adu-ţi aminte că răbdarea este una din roadele Duhului Sfânt. Vor veni vremuri când va trebui să răbdăm mai multă foame, sete, durere şi chiar mai mult. Nu vreau să te sperii, ci vreau chiar să-ţi amintesc că Dumnezeu ne-a promis o cunună celor care vor răbda până la sfârşit. Pregăteşte-te, venirea Domnului este aproape. Când va veni, să nu primeşti doar nota 8,5. Ai răbdare cu cei din jurul tău, chiar dacă au caractere diferite de al tău. Gândeştete cât a răbdat Iov, aminteşte-ţi cât a slujit Iacov socrului său şi câtă răbdare a avut până a primit-o de soţie pe cea pe care o iubea, pe Rahela. Imaginează-ţi câtă răbdare poate avea un om întemniţat ca să fie eliberat, câtă răbdare a avut mama ta până să te ia în braţe după un travaliu lung şi dureros şi... lista poate continua. Matei 11:29 ne spune: „Luaţi jugul meu asupra voastră... Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. Deci Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce. Ai răbdare, draga mea şi construieşte astfel viaţa ta pentru ziua întâlnirii cu Isus, care se apropie!

Mihaela Miron

Este nevoie de femei cu principii ferme şi caractere hotărâte, femei care cred că trăim cu adevărat în zilele din urmă şi că avem de vestit lumii ultima solie solemnă de avertizare. Ele ar trebui să simtă că sunt angajate într-o lucrare solemnă de răspândire a razelor de lumină pe care cerul le-a trimis asupra lor. Când dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de adevărul Său va fi un principiu statornic, ele nu vor îngădui nici unui lucru să le abată de la datorie, nici să le descurajeze în lucrarea lor. Ele se vor teme de Dumnezeu şi nu vor fi abătute de la lucrările pentru cauza Sa, prin ispita unor situaţii avantajoase sau a unor perspective atrăgătoare. Ele îşi vor păstra integritatea cu orice preţ. Acestea sunt femeile care vor reprezenta corect religia lui Hristos şi ale căror cuvinte, spuse la vreme potrivită, vor fi ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Astfel de femei pot să îndeplinească în multe feluri o lucrare de valoare pentru Dumnezeu. El le cheamă să iasă în câmp, la secerat şi să ajute la adunatul snopilor. (E. White, Semnele Timpului, 16 septembrie 1886).

micuța Estera

prinţi şi prinţese

Micuța mea Estera ... sunt convinsă că știi numeroase povești cu prinți fermecători și frumoase prințese care se întâlnesc, se căsătoresc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți! Ei bine, azi vreau să îți spun o astfel de istorioară, dar adevarată, nu o poveste spusă din străvechi timpuri! A fost odată ca niciodată, o prințesă frumoasă la chip dar și la suflet, credincioasă, bună, corectă, darnică, înțeleaptă, gospodină, răbdătoare, linișită, iubitoare. Nu locuia într-un castel și nu avea servitori, nu avea trăsură poleită cu aur, nu avea rochii vaporoase; era o prințesă destul de simplă. Părinții ei,oameni foarte cumsecade, îi mai cereau ajutorul și ea niciodată nu îi refuza; stătea cu frățiorii ei mai mici și avea grijă de ei când părinții erau plecați de acasă, își ajuta mama în bucătărie și pe bunici când mergea la ei. Îi plăcea enorm de mult să citeasă din Biblie,

să se plimbe în natură și să cânte. Mergea chiar și la şcoală și învăța foarte bine. DA!! Chiar și prințesele umblă la școli. Profesorii o lăudau mereu pentru că era un elev silitor și model. Își ajuta colegii care aveau nelămuriri, ba chiar vorbea foarte frumos cu cei care râdeau de ea. Toți cunoscuții ei ştiau că se pot baza pe ea. Anii au trecut și prințesa noastră a rămas la fel. Nu s-a schimbat deloc. A rămas la fel de darnică și iubitoare, își ajuta la fel de mult părinții și își iubea tot mai mult frățiorii mai mici.Toți oamenii din jurul ei o știau și o apreciau pentru ce este ea! Poate că ți se pare puțin ciudată povestea mea: o prințesă care să nu locuiască întrun castel și fără trăsură, o prințesă care își ajută părinţii și citește Biblia... e ciudat nu?! Ei bine, draga mea, nu e nimic ciudat în povestirea mea!

micuța Estera

Această prințesă ești chiar TU! Tu ești minunea pentru mami și tati, tu ești ajutorul și sprijinul bunicilor, tu ești sora iubitoare pentru frații tăi mai mici sau mai mari decât tine! Tu ești prințesa acestei lumi! Din cauza răutății celui rău, oamenii nu văd mereu lucrurile bune pe care eu și tu le facem, dar asta nu trebuie să ne deranjeze; trebuie să alegem să fim adevărate prinţese! Și să știi că avem un Prinț care de-abia aşteaptă să ne întâlnească și să trăim cu El o veșnicie! E cel mai fermecător Prinț pe care l-am putea întâlni! El e Fiul Regelui nostru!

- memorează scrisorile pline de dragoste ale Prințului Isus! - vorbește cu Regele și ascultă-L când te cheamă! Făcând aşa, grăbești venirea minunatei zile când te vei întâlni cu Prințul Ceresc! Fii prințesa pe care Prințul Ceresc de-abia aşteaptă să o invite la nuntă!

Oana Rus

Acuma sunt sigură că nu ți se mai pare ciudată povestea mea cu prințesa. De ce am ales să ți-o spun? Pentru că trebuie să fim ca ea, dacă vrem să ne petrecem eternitatea cu Prințul Ceresc! Data viitoare când ne cere mami sau tati ajutorul, hai să îi ajutăm. Când vedem că mama nu mai poate și are atâtea de făcut în casă, haide să alegem să ne rupem din timpul nostru petrecut în fața calculatorului și să mergem la ea cu mare drag să îi dăm o mână de ajutor. Prințesa mea ... - alege să fii mai atentă cu cei din jurul tău! - oferă mai multă iubire și un zâmbet în fiecare zi! - alocă mult mai mult timp studiului Bibliei! Îți va fi de folos când vei fi pe câmpul de bătălie împotriva celui rău! - fii o elevă eminentă și la Școala de Sabat - astfel vei deveni cea mai înțeleaptă prințesă din întregul regat!

rețete vegetariene

budincă din fulgi de cereale 1 lingură cu vârf susan crud 3/4 cană migdale sau nuci crude 2 banane bine coapte 1/4 cană fulgi de cocos 1 vârf de cuțit scorțișoară 1/2 linguriță pudră de vanilie 2 linguri ulei 2 mere dulci, curățate de coajă și rase 1 cană și jumătate - 2 căni fulgi de cereale (secară, ovăz, grâu)

1. Primele șapte ingrediente se mixează în blender cu apă cât să le acopere. 2. Într-un bol se amestecă merele rase cu sosul obținut și fulgii de cereale. Compoziția rezultată nu trebuie să fie foarte groasă, căci fulgii vor absorbi lichid și la coacere. 3. Compoziția se toarnă într-o tavă cu grosimea de două degete și se dă la cuptor la 200 grade pentru 45 minute. 4. Se servește caldă, alături de salate de fructe sau fructe din compot, la micul dejun.

rețete vegetariene

ciorbă de lobodă cu cartofi o farfurie mare plină cu lobodă 1 legătură ceapă verde 1 morcov 1 rădăcină de pătrunjel 3 cartofi potriviți pătrunjel verde zeama unei jumătăți mari de lămâie sare neiodată 1 lingură de ulei

1. Loboda se spală,se taie codițele și nervurile și se toacă precum salata. 2. Într-o oală se călește în puțină apă ceapa, morcovul și pătrunjelul răzuit. Se adaugă apoi cartofii tăiați cubulețe. 3. Când cartofii sunt fierți se adaugă loboda și se lasă să mai fiarbă 2 minute. 4. Se adaugă pătrunjelul tocat, uleiul și sarea și se ănchide focul. 5. După 15 minute se adaugă și zeama de lămâie și se amestecă. Se servește călduță, alături de mămăligă.

tableta de sănătate

surse naturale de magneziu Nucile și semințele, adesea folosite doar ca arome în prăjituri și produse de patiserie, sunt pe nedrept neglijate în rolul de alimente-medicament. Extrem de bogate în calciu, magneziu și proteine, acestea joacă un rol important în dezvoltarea și creșterea armonioasă a copiilor și în sănătatea adulților. Magneziul, mineralul responsabil de numeroase procese enzimatice în cadrul cărora influențează direct activitatea neuronală, conducerea impulsiului nervos, reglarea tensiunii arteriale, a temperaturii sau a echilibrului acid-alcalin poate fi asigurat cu ușurință din aceste surse naturale. Lipsa magneziului la copii cauzează adesea simptome ce pot fi greșit etichetate ca făcând parte din tabloul clinic al ADHD: insomnie, agitaţie, anxietate, depresie, tulburări de comportament (un copil relaxat , vesel devine posomorât, iritat). De asemenenea pot apărea : cefalee, slăbiciune musculară, crampe , parestezii, hiperreflexivitate, dificultăţi la înghiţire,

senzaţie de constricţie toracică, tulburări de adaptare a vederii. Supraîncărcarea cu magneziu apare foarte rar la nou născuţii a căror mame au fost tratate cu sulfat de Mg în contextul eclampsiei de sarcină sau în cazul medicaţiei pe baza de Mg la persoane a căror rinichi nu excretă Mg aşa cum ar trebui. Atenţie! Suplimentele de Magneziu (antacizi, laxative) la persoanele cu probleme renale se administrează doar la recomandarea medicului! În cazul supraîncărcării cu Mg mai pot aparea: hipotensiune arterială, greţuri, vărsături, bradicardie, hipotonie musculară, hiporeflexivitate. Doza zilnică recomandată la copii este de: 0-6 luni: 40mg, 6-12 luni: 60mg, 1-3 ani: 80mg/zi. Pentru a vă asigura necesarul zilnic de magneziu, preparați lapte din semințe și nuci crude: susan, migdale, caju. De asemenea consumați unt de arahide, alune de pădure și alte nuci, pateuri de floarea soarelui, semințe de dovleac, tofu. Adăugați nuci și semințe în musli, granola, salate și prăjituri sănătoase. În felul acesta, vă veți bucura nu doar de sănătate ci și de mâncare gustoasă și variată!

Cristina Pop Ina Todoran 18

știați că?

ştiaţi că... ... deşi majoritatea creştinilor sunt conştienţi că venirea Domnului este aproape, doar o mică parte se pregătesc cu adevărat pentru întâlnirea cu Isus? ... subiectul venirii Domnului este menţionat în întreaga Biblie de 2.500 de ori? … evenimentul revenirii va fi singurul ce îl vom putea vedea cu toţii, indiferent în ce parte a planetei ne vom afla? ... în ultimul timp tot mai multe filme, cărţi, reviste şi pe internet tratează subiectul revenirii lui Isus? ... toate semnele biblice ce prevestesc revenirea se produc cu o repeziciune nemaiîntâlnită până acum? … Papa Francis a îndemnat recent într-o înregistrare video la unitate între religii? … Congresul American l-a invitat pe Papa Francis să vorbească în faţa lor, un eveniment fără precedent în istoria Americii? … tot mai mulţi conducători religioşi încep să îşi exprime aprecierea faţă de instituţia papală, toate acestea fiind semne că venirea Domnului este la uşi?

Corina Sipos

Estera

mesaj de mângâiere Pierderea celor dragi nouă reprezintă pentru noi, oamenii muritori, un moment de mare şi intensă durere. Dumnezeu este la cârma vieţilor noastre şi nu ne lasă. Sora noastră Margareta Benţe are nevoie mai mult ca altădată de iubirea şi rugăciunile noastre. Dacă alteori ea a fost cea care a stat lângă noi, plină de iubire şi compasiune, e rândul nostru acum să nu o uităm. Să o sprijinim, să ne rugăm pentru ea şi să o căutăm. Nela, Marga şi Marcela au de asemenea nevoie de sprijinul nostru. Rugăciunea noastră se înalţă spre cer şi pentru surorile fratelui nostru Lazăr şi pentru întreaga familie. Dumnezeu să vă întărească în aceste clipe grele şi să mărească credinţa în revenirea lui Isus care va pune capăt oricărei dureri şi va şterge orice lacrimă din ochii noştri!