Estera nr 4, martie 2014 by Ina Todoran

Estera

numărul 4 | martie 2014

Familia, UN COLŢ DE CER pag. 3

DRAGOSTEA de frate pag.13

curcuma,

condimentul miraculos pagina 18

ALTARE ÎN RUINĂ pag. 9

în acest număr

Estera

Revistă lunară dedicată femeilor din Biserica Adventistă Nazna Numărul 3 | Martie 2014

“Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul si izbăvirea vor veni din altă parte.’ (Estera 4, 14)

Cuprins

Colectivul de redactie

3 | Editorial

Mirabela Ludușan Coordonator proiect Rubrica Portret

5 | Rugăciuni ascultate Îmbracată în rugăciuni

Ina Todoran Concept revistă și Rubrica Rețete Vegetariene & Tableta de Sănătate

6 | Portret Elena Mateaș

Angela Rus Editorial

9 | Mesaj pentru mame Altare în ruină

Mariana Ludușan Rubrica Rugăciuni ascultate

Familia, un colț de cer

Camelia Ban Rubrica Hadasa, tinerele bisericii Neli Mitache Rubrica Mesaj pentru mame Denisa Suciu Rubrica Mica Estera Corina Șipoș Rubrica Știați că? Mihaela Miron Rubrica Scrisoare pentru tine Detalii de contact BAZS Nazna, Strada Principală nr 83, Nazna, Com. Sâncraiu de Mureș, Jud. Mureș Telefon 0743435297 Email: mirabelaludusan@yahoo.com www.adventistnazna.ro

editorial

familia, un colt de cer Îmi

place atât de mult această comparaţie folosită de Ellen White! Cu adevarat familia ar trebui să fie un colţ de cer pe pământ, locul unde să găseşti un refugiu, să iubeşti şi să fii iubit. Aş dori să dau câteva definiţii familiei. Familia este ceva ce nu poţi alege: o dată născut, vei face parte dintr-un grup restrâns ce poartă acelaşi nume cu tine. Rolul nostru ca părinţi este să ne formăm şi să ne educăm copiii, dar când nu reuşim noi, societatea, cu bune şi rele, este cea care îşi va pune amprenta asupra copilului nostru. Aceasta poate avea o influenţă negativă asupra viitorului familiei şi ulterior, al societăţii. Familia este ceva de nepreţuit, un lucru ce nu se obţine uşor. Este nucleul social întemeiat prin căsătorie şi apoi prin raporturi strânse de ordin biologic, economic, spiritual. Familia este calea pe care merg cel puţin două persoane în aceiaşi direcţie şi în acelaşi timp, având motivaţie comună. Aici ne dăm seama cât de diferiţi suntem şi învăţăm să acceptăm şi părerile altora.

Familia este instituită de Dumnezeu.

Dumnezeu doreşte ca familiile noastre să ﬁe simbolul familiei cereşti dar acest lucru este posibil doar dacă este prezent El în Cercul sacru despre care vorbim este locul căminele noastre. în care nu te poţi ascunde nici măcar de tine însuţi, cineva îţi va aduce aminte întotdeauna Cu siguranţă, nici o familie nu este cine eşti. Este un drum presărat cu împliniri ocolită de probleme, adversarul nostru şi dezamăgiri. Aici e şcoala în care examenele nu ne dă pace, el nu încetează nici o clipă nu se termină niciodată, dar care sigur duc la a veni cu ispite, cu tot felul de oferte care par nevinovate la prima vedere, dar care maturitate. fac rău sufletului şi trupului nostru, de Familia este fortăreaţa unde te simţi în aceea avem nevoie de momente de consacrare (altarul de dimineaţă şi de seară), siguranţă. Sau cel puţin, aşa ar trebui să fie.

editorial

de părtăşie, de respect, de devotament şi de unitate (omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup). Avem nevoie de momente în care să simţim grijă reciprocă, să ne încurajăm unul pe celălalt, într-un cuvânt, avem nevoie de echilibru. Familia nu ne aparţine nouă, aşa cum nici noi nu ne aparţinem, suntem ai Tatălui nostru, de aceea nu suntem noi stăpâni pe ea, aşa cum nu suntem stăpâni pe trupurile noastre, care sunt temple ale Duhului Sfânt. Familia a fost creată de Dumnezeu în Eden ,,parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Gen 1.27). Când eram mică, îmi doream să mă călugăresc din teama de a avea o familie, nu doream să sufăr ca mama mea, din cauza alcoolului. Acest viciu a adus multă nefericire în căminul în care am crescut. Nu prea îmi amintesc cu drag de copilărie. Dar cineva m-a iubit mult, înainte ca eu să ÎL cunosc şi să Îi aparţin LUI, mi-a scos în cale un băiat care m-a acceptat aşa cum eram şi care a trăit aceiaşi experienţă în familia lui. La rândul lui, acest băiat ura alcoolul. Se împlinesc 21 de ani de când suntem împreună, 21 de ani de soare, nori, lacrimi, bucurii şi toate împreună, 21 de ani de când suntem una, timp în care bunul Dumnezeu ne-a binecuvantat cu doi copii minunaţi, Oana şi Adi. Fiind ortodocşi, nu am avut parte de consiliere cum se practică în alte biserici. Astfel că, am pornit la drum învăţând din greşelile părinţilor noştri. După ce am fost botezaţi în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, am citit cartea ,,Căminul advent”

de E. White, care pentru mine a însemnat foarte mult. Aici găsim sfaturi preţioase pe care, dacă le trăim în familia noastră, cu siguranţă casa noastră va fi zidită pe stâncă şi va fi cu adevarat un colţ de cer. Îl laud pe Dumezeu ca am o familie împlinită, nu scutită de probleme şi greutăţi, dar în rugăciune, putem să biruim în toate încercările. Ellen White numeşte familia - un cerc sacru - unde nimeni nu are voie să pătrundă. Soţul şi soţia trebuie să fie totul pentru celălalt. ,,Mi-a fost arătat că trebuie să existe un scut sacru în jurul fiecărei familii. Cercul familiei trebuie considerat ca un loc sacru, un simbol al cerului, o oglindă în care să ne reflectăm pe noi înşine.” Familia poate fi păstrată ,,sacră” doar cu multă rugăciune. Soţiilor, rugaţi-vă pentru soţii voştri! Soţilor, rugaţi-vă pentru soţiile voastre! Şi nu uitaţi, rugaţi-vă mereu împreună. Altarul de dimineaţă şi altarul de seară sunt foarte importante pentru mântuirea familiilor noastre. Să îl invităm pe Isus să rămână în familiile noastre pentru a fi mântuiți cu toții!

Angela Rus

rugăciuni ascultate

îmbrăcată în rugăciuni

„Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” Isaia 65,24 Câtă încurajare găsesc în aceste cuvinte şi cât de bine se aplică experienţelor pe care le trăim mereu, ca femei. Nu pot spune decât că Dumnezeu a fost Cel care m-a ajutat mereu şi m-a sprijinit. L-am simţit mereu aproape. Uneori, nici nu reuşeam să termin rugăciunea şi El pregătea deja răspunsul. „Te rog, Doamne, ajută-mă. Eu am nevoie acum de bani. Nu ştiu cum vei face, dar Te rog să mă ajuţi cât de repede poţi.” Ca şi croitoreasă, munceam mult ca să pot

contribui la cheltuielile familiei şi pentru a asigura tot ce era necesar copilaşilor mei. Îmi amintesc o zi obişnuită, la maşina de cusut. Coseam mult, dar banii veneau doar după ce terminam lucrul, după câteva zile. Copiii cei mari erau la şcoală în Cluj. Dana era mică. Aveam nevoie disperată de bani. Şi nu ştiam ce să fac. Stăteam la maşina de cusut şi în timp ce coseam, mă rugam: „Te rog, Doamne, ajută-mă. Eu am nevoie acum de bani. Nu ştiu cum vei face, dar Te rog să mă ajuţi cât de repede poţi.” Nu am terminat de spus rugăciunea în gândul meu, că au bătut la uşă două femei, care vroiau să le cos haine. După ce mi-au explicat ce vroiau să le fac, mi-au zis: „Ştii Mariana, ştim că de obicei se plăteşte la sfârşit, dar noi ţi-am adus acum banii. Noi vrem să îţi achităm acum hainele pe care ni le vei face.” Nu puteam să cred. Dumnezeu pregătise deja răspunsul la ruga mea şi le trimisese pe aceste două femei la mine, pe când încă eu nu mă rugam, astfel ca atunci când rugăciunea mea va fi rostită, eu să primesc răspunsul. Îmi amintesc şi acum că le-am şi zis: „Voi aţi venit acum la mine ca răspuns la rugăciunea mea. Eu aveam acum nevoie de aceşti bani. Mare este Dumnezeu!” În altă ocazie, doamna Munteanu, diriginta mea, venise că îi cos un costum. Vroia ceva mai complicat, un model neobişnuit. Deşi i-am spus că i-l voi face, după ce a plecat de la mine, stăteam şi mă gândeam cum să fac, cum să croiesc. Era aşa de complicat modelul pe care mi-l cerea, încât nu ştiam

rugăciuni ascultate / portret

cum să mă descurc. Nu aveam nici o altă variantă decât să mă rog. A doua zi trebuia să croiesc şi nu ştiam cum. M-am rugat, o parte din noapte m-am frământat cum să fac. Apoi am adormit. Dumnezeu mi-a dat un vis în care mi-a explicat exact cum trebuia să croiesc acel costum, toate detaliile pe care eu nu le cunoşteam. Dimineaţa, ca şi când aş fi fost instruită de un maestru, am putut croi perfect acel costum. Doamna Munteanu a fost încântată de haine. Cântecul care mă întăreşte şi care îl fredonez mereu este: „Am făgăduinţa că Domnul nu mă uită, N-am de ce mă teme şi nici a mă-ntrista, Trec pe drumul greu şi

umbrit de suferinţă, De te-ncrezi în Domnul, nu te va lăsa. Domnul niciodată nu te uită, NU te va respinge, cu mâna Lui te ţine, El rămâne pururi lângă tine, El, Mântuitorul, nu te va lăsa!” Am atât de multe experienţe cu Dumnezeu. Dumnezeu m-a ajutat să fiu alături de copiii mei, iar acum ei sunt alături de mine. Fiinţa mea întreagă îl laudă pe El pentru modul în care ne-a purtat de grijă, pentru modul în care mi-a călăuzit şi ajutat copiii. El să fie preamărit pentru veşnicie!

Mariana Ludusan

***

elena mateaş Mă uit la dorinţa ei de viaţă, la eforturile ei de a se menţine în formă şi de a-şi păstra sănătatea chiar şi la cei 87 de ani. Mateaş Elena, mamă pentru trei copii, Ştefan, Mariana şi Aurica, bunică pentru zece nepoţi şi şase strănepoţi, reprezintă un model de creştin pentru oricine îşi ia timp să asculte viaţa ei. 6

portret

Născută în Grebenişu de Câmpie pe data de 2 mai 1927, Sabău Elena, cum o chema de fată, este cel de-al treilea copil al familiei Sabău Simion şi Ana. Tatăl ei, întors din America în anul 1912, unde îşi adunase o adevărată avere, intenţiona să îşi ducă toată familia spre ţara unde curgea lapte şi miere. Însă insistenţele familiei l-au oprit pe meleagurile noastre, unde şi-a întemeiat o familie cu opt copii. Toată averea câştigată în America, a rămas acolo. Din banii rămaşi, a cumpărat terenul pe care l-a donat ulterior pentru construirea bisericii adventiste A din Târgu Mureş. Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră de copil? Am crescut foarte greu. Eram şapte copii acasă, din opt născuţi. Primul a murit, apoi a fost sora mea Ana, după care am urmat eu. Sărăcie mare era. Eram copii foarte săraci, mergeam la plivit în sat pentru a primi bani. Mâinile ne erau pline de spini, de la secerat. Mergeam întâi să lucrăm, iar apoi la şcoală. Atunci nu era o problemă dacă nu mergeai tot timpul la şcoală. Mergeam cu puteam, pentru că trebuia să lucrăm. Aveam 7-8 ani şi lucram ca oamenii mari. La şcoală se făcea religie. Preotul din sat ne ameninţa mereu pentru că nu vroiam să ne facem cruce. Atunci a venit fratele pastor Saitos, la chemarea învăţătoarei, ne asculta din Biblie, ne punea note şi aşa treceam clasa. Dacă era după preot, nu am fi trecut nici unul clasa.

La ce vârstă v-aţi botezat? Cum îmi amintesc, cred că aveam 18-19 ani, când ne-am dus la Sărmaş şi acolo am fost botezată de fratele Saitos. La ce vârstă v-aţi căsătorit? Ce ne puteţi spune despre familia dumneavoastră? M-am căsătorit la 28 de ani. O poveste lungă despre cum m-am cunoscut cu Artimon, soţul meu drag. Mi-e tare dor de el. Am avut o familie foarte frumoasă. Artimon era un om foarte credincios şi cu principii. Domnul ne-a dat trei copii. Am încercat mereu să le vorbim despre Dumnezeu. Altarele de dimineaţă erau sfinte. Cântam, citeam, ne rugam. Apoi mergeam la lucru. Am locuit în Sâncrai, Ştefan şi Mariana s-au născut acolo. Eram săraci. Apoi s-a înfiinţat CAP-ul la Nazna, am cumpărat casa aceasta, unde locuim şi acum. Artimon lucra la atelierul de la CAP, iar eu aveam parcele de pământ pe care le săpam, le cultivam. A fost foarte greu. A venit la un moment dat un băiat, Mihai, care ne-a cerut să îl lăsăm să stea la noi. El mă ajuta mult cu copiii. Pentru noi, a fost ca şi copilul nostru. În fiecare săptămână frământam o covată de pâine. Vai, ce pâine bună aveam! Aşa ne-am crescut copiii. Ei mergeau aici la şcoală, în Nazna. Eu îi învăţam mereu pe copii cântări. Ştefan şi Mariana apoi le cântau la adunare. De câte ori spun nepoţilor mei: „Învăţaţi din Biblie!” Eu lucram foarte mult. Lucrul la câmp era extrem de greu şi îmi ocupa aproape tot timpul. Dar şi aşa, vorbeam copiilor mereu despre Dumnezeu. Mereu îi învăţam despre El. Am învăţat de

portret

la tatăl meu, care mi-a fost un bun exemplu. El mergea în fiecare seară, cu Biblia sub braţ, la vecini. A mers atât de mult, de exemplu, la familia Hărţăgan, până i-a întors la Dumnezeu. Cum era biserica din timpul acela? O, vai, ce diferenţă mare! Viaţa de biserică era atât de simplă. Oamenii erau mult mai credincioşi. În biserică era unitate. Unitate în toate. Când s-a reconstruit biserica, fraţii se adunau la noi acasă. Sora Poli, Tercsi, Berta, Margit, Lizica, Fira Orza, Floarea Pop, Floarea Molnar veneau la adunare şi nu mai mergeau acasă. Când ne întâlneam, toate ne salutam şi ne îmbrăţişam. Noi eram foarte săraci, dar nu am simţit nici o diferenţă. Sora Floarea îmi cumpăra materiale de rochii. Casele ni le-am construit în clacă. Pe rând, mergeam fiecare la toţi să construim casele tuturor. Ce vremuri frumoase am trăit! Dumnezeu ne-a purtat de grijă atât de mult, cât nu pot să spun. La începutul anilor 90 v-aţi mutat la Câmpeni. Care a fost lucrarea pe care aţi făcut-o acolo? Când ne-am mutat în Câmpeni, Conferinţa Transilvania de Nord cumpărase o casă. Era o casă veche. Noi am aranjat-o, am pregătit o cameră specială pentru închinare, unde ne adunam în Sabat. Orice mutare nu e uşoară. În Câmpeni oamenii erau foarte ortodocşi. Greu puteai să intri la inima lor. Ne-am pornit cu soţul meu şi mergeam peste tot, pe la oameni, pe la magazine, să vorbim despre Dumnezeu. Nu a fost uşor. Foarte greu au început să vină câteva femei la biserică la noi. Ulterior, fiul nostru cel mare s-a mutat şi el în acea zonă şi lucrarea

era mai uşor de făcut, pentru că eram mai mulţi. Soţul meu a construit acolo o casă de odihnă, un centru pentru tineri, la Vadu Moţilor. Aproape toţi nepoţii mei au lucrat la acea casă, care acum primeşte tineri pentru diferite proiecte. Împreună cu soţul meu am pus acolo bazele lucrării. Astăzi, nepotul nostru Ştefan continuă lucrarea în acea zonă. Ce ne spuneţi despre dieta dumneavoastră? Ştiu că aţi avut două accidente vasculare şi totuşi sunteţi bine. Da, bătrâneţea. De vreo 25 de ani nu mănânc nici ouă, nici lapte, nici carne, nici zahăr. Aşa mă menţin. Multe cereale, multe fructe, mâncare simplă. Niciodată prăjituri. Niciodată dulciuri. Ce aţi dori să ne transmiteţi nouă, femeilor din această perioadă? Să fiţi simple, dragele mele. Aşa cum eram noi. Să trăiţi simplu şi frumos. Să fiţi unite pentru Dumnezeu şi pentru numele Lui. Aştept să vină cât mai curând. Am întrebat-o pe bunica noastră dacă are vreun verset preferat. „Am atâtea, încât nu pot să spun care ar fi cel mai iubit dintre toate.” În fiecare dimineaţă şi seară, şi acum, bunica Elena, cum îi spunem noi, stă la masa ei, cu Biblia în faţă, cu mintea lucidă şi cu dorinţa de a citi cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu.

Mirabela Ludusan

mesaj pentru mame

altare în ruină De când o avem pe Sophia timpul trece altfel pentru noi. Nu doar că totul are un sens şi un rost şi totul e frumos, dar prioritatea mea a devenit acest copil primit în dar în mod providenţial. În inima mea, acel moment în care am luat-o în braţe pentru prima dată, ziua în care am devenit mamă şi am înţeles cât de direct S-a implicat Creatorul nostru în acest episod al vieţii noastre, ştiind că noi nu am făcut nimic şi Dumnezeu a făcut totul, e încă atât de viu şi aşa va fi cât voi trăi. Implicarea aceasta atât de directă a lui Dumnezeu nu o voi putea uita niciodată, iar recunoştinţa noastră este mare şi toate zilele vieţii mele, atât timp cât voi trăi şi voi privi faţa îngerului primit de sus, voi vorbi despre bunătatea şi dragoastea Lui cu lacrimi de bucurie în ochi şi în suflet. Momentul în care devenim părinţi ne schimbă pe fiecare dintre noi pentru că ne dorim tot ce e mai bun pentru copii. Este momentul în care facem o retrospectivă a vieţilor noastre pentru a vedea ce anume trebuie schimbat pentru ca influenţa noastră în viaţa copilului să fie una spre viaţă.

în Cel ce s-a dat ca jertfă pentru noi. „Dacă a existat vreodată un timp când fiecare casă ar trebui să fie o casă a rugăciunii, acela este acum. Necredinţa predomină, păcatul abundă... Şi totuşi, în acest timp de primejdie înfiorătoare, unii dintre cei care mărturisesc a fi creştini nu practică altarul familial. Ei nu onorează pe Dumnezeu în cămin, nuşi învaţă copiii să-L iubească şi să se teamă de El.” (E.White, Îndrumarea copilului, p.517). „Taţii şi mamele ar trebui adesea să-şi ridice inimile spre Dumnezeu în rugăciune umilă pentru ei înşişi şi pentru copiii lor. Tatăl, ca preot al familei, să aşeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineaţă şi de seară, în timp ce soţia şi copiii se unesc în rugăciune şi laudă. Într-o asemenea casă

Ştiam că momentele de închinare din familie sunt o moştenire cu care pleacă copilul de acasă. M-am rugat să avem parte de momente de închinare frumoase şi de valoare. Am ştiut că trebuie să rezidim altarul pe care să aducem jertfa de dimineaţă şi de seară. Moştenirea pe care vreau să i-o las acestei copile este timpul pe care îl petrecem împreună ca familie şi credinţa în

mesaj pentru mame / Hadasa, tinerele bisericii

Isus va dori să zăbovească.” (E. White, Patriarhi şi Profeţi, p.142). Clipele cele mai frumoase pe care le petrecem împreună sunt cele în care suntem împreună la altar. Ne-am propus să învăţăm imnuri noi, de aceea, în fiecare lună învăţăm alt imn cu care Îl lăudăm pe Domnul. Aşa se face că Sophia ştie pe dinafară câteva imnuri, iar vocea ei timidă de până acum se aude veselă în timp ce cântă şi se înalţă în rugăciunea de mulţumire pentru Salvatorul ei şi al nostru. Citim apoi câteva versete din Biblie la care încercăm să avem şi o aplicaţie practică în ziua aceea. Aceste momente nu trebuie să fie lungi şi obositoare, ci plăcute şi sincere. Dacă în casa ta, altarele au fost uitate şi neglijate, este timpul să le rezideşti. De dragul copiilor noştri, dacă nu pentru alt

motiv, să încercăm să rezidim altarele uitate în ruină. Să ne facem timp pentru întâlnirea cu Cel care ne aşteaptă şi ne iubeşte mai mult decât oricine. Iar în familiile în care tatăl nu-şi însuşeşte rolul de preot al familiei, responsabilitatea aceasta trebuie să fie preluată de mamă. “Tatãl, și în lipsa lui mama, sã conducã rugãciunea, alegând câteva texte din Scripturã care sã fie interesante și usor de înțeles.” (Ellen White, Mărturii, volumul VII, Închinarea în familie). Chiar dacă eşti copleşită de treburi şi griji, nu neglija această îndatorire sfântă, cea mai bună moştenire pe care i-o poţi da copilului tău: ca ziua să o înceapă şi să o sfârşească cu EL.

Neli Mitache

***

grăbeşte-te încet! Care e cea mai mare dorință a oricărei domnișoare? Bineînțeles că ați ghicit: să fie mireasă. Și tu ești la fel, nu-i așa? Deja îți imaginezi o plimbare romantică pe malul unui lac, ocazie în care alesul inimii îți va cere mâna, iar tu te vei topi de emoție atunci când vei spune „da”... Apoi îți imaginezi ziua nunții: cea mai frumoasă rochie, cele mai frumoase flori, cele mai frumoase cântări... Este foarte frumoasă această dorință și îndreptățită. Dar te rog, te implor, nu te grăbi! Sau... grăbește-te încet! Înainte de a

a accepta o prietenie cu un băiat, opreștete pentru ca să stăm puțin de vorbă, ca între prietene. Știu că ești o persoană sensibilă și romantică și mai știu că arzi de nerăbdare să-l întâlnești pe Făt Frumos călare pe un cal alb (sau astăzi - pe un Audi negru), ca să trăiți împreună fericiți până la adânci bătrâneți. De unde știu? Pentru că așa am fost și eu, la vârsta ta... Totuși, dacă te uiți puțin în jur, realitatea este puțin diferită. O mare majoritate a fetelor care au visat la fel ca și tine ajung să fie rănite, dezamăgite,

Hadasa, tinerele bisericii

înșelate, distruse datorită eșecului în dragoste sau în căsătorie. Sunt sigură că nu vrei să faci parte din această categorie. De aceea, prietena mea mai tânără, ascultă sfatul meu: Grăbește-te încet! Nu cădea în plasa sentimentalismului! Dacă te-am convins să nu sari în brațele primului băiat care îți face cu ochiul, speriată la gândul că poate nu mai vine altul, e OK. Înainte de a căuta printre băieții care stau la coadă să îți ceară prietenia pe cel care este cel mai potrivit pentru tine, cred că prima problemă pe care ar trebui să ți-o pui este ca tu să te pregătești pentru a fi o soție bună, nu-i așa? Poți să începi această pregătire foarte de timpuriu. Da, chiar acum, încearcă să te autoevaluezi prin următorul test. Sunt sigură că mai ai de corectat câte ceva. Răspunde sincer la următoarele întrebări (mama ta va fi fericită să te ajute): Sunt eu în stare să-mi port partea din poverile vieţii? Sunt prevăzătoare, economă, răbdătoare și muncitoare? Dau dovadă de abnegație, până la sacrificiu? Am capacitatea de a mă autocontrola? Sunt eu cumva răsfățată și mândră? Sau sunt sentimentală? Citește capitolul „Alegerea partenerului de viață” din cartea „Căminul advent” de E. White. Aici ni se mai spune ceva important: „sentimentalismul trebuie evitat ca lepra”. Dar atenție mare, fetelor! Multe romane, filme și muzică încurajează și dezvoltă sentimentalismul (de exemplu Clayderman). După ce ai trecut cu bine de acest test, poți să începi să studiezi băieții din jurul tău. Desigur, nu se cade să faci tu primul pas. Dar în mod sigur, dacă ești bună,

amabilă, veselă, harnică și modestă, vei fi repede remarcată de băieții din jur. Te rog, promite-mi că nu vei accepta prietenia decât a acelui băiat care: are o viaţă curată, onorează cererile Mântuitorului mai presus de orice, îşi păstrează trupul şi sufletul, gândurile şi intenţiile – curate şi sfinte, este atent faţă de dorinţele şi fericirea altora, îşi respectă şi onorează mama, va fi răbdător cu greşelile soției, fără a fi critic, arogant, dictatorial, îi va permite soţiei să-şi păstreze individualitatea. De asemenea, evită cu orice preț pe acei băieți care: sunt necuviincioşi, iubesc trândăvia, batjocoresc lucrurile sfinte, folosesc limbaj profanator, consumă chiar şi un pahar de lichior, nu-l iubesc şi nu se tem de Dumnezeu (idei extrase din cartea „Căminul advent”). Am mai extras pentru tine din aceeași carte, câteva greșeli frecvente în curtenie: • pagina 47: „Obiceiul de a sta până târziu noaptea este obişnuit, dar nu este plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă amândoi sunteţi creştini. Aceste ore târzii afectează sănătatea, împiedică mintea de la datoriile zilei următoare şi crează aparenţe rele.” • pagina 48: „A glumi cu inimile este o crimă nu de mică importanţă în ochii unui Dumnezeu sfânt.” • pagina 53: „Căsătoria dintre credincioşi şi necredincioşi este interzisă de Dumnezeu.” • pagina 67: „Căsătoriile timpurii nu trebuie încurajate. O relaţie aşa de importantă şi cu efecte aşa de îndepărtate cum e căsătoria, nu ar trebui începută în

Hadasa, tinerele bisericii

pripă, fără o suficientă pregătire şi înainte ca puterile mintale şi fizice să fie bine dezvoltate.” • pagina 69: „Nu trebuie să fie o mare nepotrivire de vârstă.” Știu la ce te gândești. Asemenea băieți sunt foarte, foarte rari. Sunt de acord cu tine. Dar să nu crezi că nu există. Ba da, există. Dacă tu, ca fată, faci tot ce depinde de tine pentru a te pregăti să fii o soție după cum dorește Dumnezeu, și ești hotărâtă ca sub nici o formă, cu nici un chip, pentru nimic în lume, să nu faci vreun compromis, îți garantez că nu vei regreta și că Dumnezeu are pregătit pentru tine ceva cu totul special. De unde știu? Păi asta a fost experiența vieții mele: m-am grăbit încet, după părerea unora, cam prea încet. M-am căsătorit la vârsta de 28 de ani. Și n-am pierdut nimic. De fapt, am câștigat enorm.

Am un soț matur, înțelept, înțelegător, sensibil, răbdător, care mă prețuiește, mă respectă, mă ocrotește, și mă iubește și după 14 ani de la căsătorie. Deci există. Secretul este următorul: „Dacă bărbaţii şi femeile obişnuiau să se roage de două ori pe zi înainte de a se gândi la căsătorie, ei ar trebui să se roage de patru ori pe zi când se anticipează un pas.” (E. White, Căminul advent, p.60) Așadar, draga mea nerăbdătoare, în concluzie, păstrează în inima și în mintea ta sâmburele acestui articol: Grăbește-te încet! Cu drag, prietena ta.

Camelia Ban

Hadasa, tinerele bisericii / micuța Estera

dragostea de fraţi Nu ştiu câte dintre voi mai au amintiri de când erau copil. Personal, îmi aduc aminte câteva frânturi din viaţa mea de copil de până la 6 ani. Îmi amintesc cum mă rugam în fiecare seară ca Domnul să-mi dea o „frăţioară”. Mai târziu am aflat că, de fapt, eram pusă de tata, pentru ca mama să audă şi să-şi mai dorească încă un copil. Astfel că, Domnul a ascultat rugăciunile noastre, şi cu toate că nu era indicat, mama a rămas însărcinată cu un frăţior, din păcate pentru mine, care la vârsta de 5 ani, nu prea ştiam exact diferenţele între frăţiori şi „frăţioare”. Prima întâlnire cu fratele meu, căruia mama i-a pus numele în funcţie de cum am vrut eu s-o cheme pe „frăţioara” mea (Edisa feminin a reieşit Edison până la urmă), a fost „de vis”. Ţin minte doar că am zis : „ce frumos e bebele ăsta, să-l lăsăm să mai crească, că poate nu e aşa rău şi cu el totuşi”. Anii au trecut, diferenţa între noi este de 6 ani, păream a fi din două lumi diferite. Parcă plângea în mod special numai ca să mă certe pe mine mama. Parcă lui i se cuvenea totul, pentru că era mai mic. Îmi lua lucrurile, îmi strica jucăriile, îşi băga tot timpul mâinile în părul meu, ne băteam, ne certam…Toate, până la sfârşitul zilei, când ne punea mama la culcare şi atunci era cea mai mare iubire. Îi spuneam poveşti, ne strângeam în braţe, ne iubeam şi adormea tot timpul cu mânuţele pe obrajii mei de copil la 8 - 9 ani.

Timpul a trecut, iar eu fiind mai mare, cu alte grupuri de prieteni, cu alte activităţi, l-am neglijat. Nu am băgat de seamă, că şi el vrea să meargă unde merg eu, că şi el vrea să se joace unde mă joc eu, că vroia să facă parte din viaţa mea în continuare, ca un suflet care cauta acceptarea celorlalţi şi locul lui într-un grup de prieteni. Acum la 30 de ani, realizez cât de mult am pierdut că nu m-am jucat mai mult cu el, că nu l-am ascultat mai mult, că nu l-am apărat mai des. Cu toate că ne înţelegem mai mult decât bine, că ne iubim mai mut decât orice, mă gândesc că din cauza mea a pierdut multe…chiar a pierdut legătura cu biserica…şi poate chiar a pierdut legătura

micuța Estera

cu biserica…şi poate chiar a pierdut legătura cu Dumnezeu. Dragele mele „frăţioare” şi frăţiori, nu lăsaţi ca surorile şi fraţii voştri să se întristeze din cauza voastră, nu lăsaţi ca un cuvânt sau un gest să strice legătura dintre voi, nu încercaţi să-i îndepărtaţi pentru că ei sunt mai mici şi „nu ştiu nimic”. Influenţa voastră este poate mai mare decât cea a unui părinte, aveţi responsabilitatea de a ajuta la formarea caracterelor fraţilor voştri, demne de Împărăţia lui Dumnezeu. Dragostea de fraţi este o dragoste necondiţionată. Ea este unică, la fel cum şi iubirea dintre părinţi şi copii este unică. Atunci când sunteţi uniţi, ca fraţi, veţi reuşi să depăşiţi greutăţile împreună. Iar Lui Dumnezeu îi plac oamenii care se iubesc şi se ajută între ei, întinzând binecuvântările Sale asupra lor. Şi chiar dacă nu ai un frate

Atunci când sunteţi uniţi, ca fraţi, veţi reuşi să depăşiţi greutăţile împreună. Iar Lui Dumnezeu îi plac oamenii care se iubesc şi se ajută între ei, întinzând binecuvântările Sale asupra lor. Şi chiar dacă nu ai un frate sau o soră, nu uita că noi, cei din jurul tău, cu toţii suntem fraţii tăi în Domnul. „Nu rupe niciodată firul prieteniei cu un frate, căci, chiar dacă îl vei lega din nou, nodul va rămâne” .(Octavian Paler) Vă doresc ca fiecare zi să o preţuiţi aşa cum merită şi să vă iubiţi fraţii, cel puţin aşa cum îl iubesc eu pe al meu.

Denisa Suciu

Căminul

trebuie să fie pentru copii locul cel mai atractiv din lume, iar prezenţa mamei trebuie să constituie cea mai mare atracţie a acestuia. Copiii sunt firi sensibile, iubitoare. Ei sunt uşor de mulţumit şi uşor de nefericit. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte şi fapte iubitoare, mamele îşi pot lega copiii de inimile lor.

Ellen White, Căminul adventist, capitolul 2, pagina 9

rețete vegetariene

“icre” de soia pulpa (fiartă) rămasă de la o porție de lapte de soia de casă (dintr-o cană de soia boabe) 1/2 ceapă mică tocată mărunt 10 linguri de ulei 1 lingură zemă de lămâie sare neiodată

Pulpa se pune într-un vas, se pune zeama de lămâie, sarea și se amestecă cu mixerul de mână (pentru a deveni pufoasă), adăugându-se treptat uleiul, ca la maioneză. Apoi se amestecă ceapa tocată, folosind o lingură de lemn. Pasta rezultată se consumă pe felii de pâine cu roșii și alte legume de sezon.

rețete vegetariene

covrigi cu sare

(adaptare după o reţetă a Laurei Laurenţiu)

300 g făină tip 650 500 g făină tip 550 300 ml apă caldă 200 ml lapte cald de soia 100 ml ulei 1 lingură de zahăr 1 linguriță de sare 15 g drojdie granulată ... 3 linguri făină 1 linguriță sare apă

1. Drojdia, zahărul, o lingură de făină și puțin lapte se amestecă într-un bol. Se lasă la loc cald la dospit. 2. Într-un vas adânc se pune făina, drojdia dospită, sarea, laptele, apa și uleiul. Se frământă până se obține un aluat potrivit de tare, nelipicios. Se lasă la dospit 30 minute. 3. Cuptorul se încinge la 240 grade sau la foc mare. 4. Se face amestecul sărat: cele trei linguri de făină se amestecă cu lingurița de sare și apă atât cât să formeze un aluat fără cocoloașe, de consistența celui de clătite. 5. Aluatul se împarte în 20-25 biluțe. Fiecare bilă se rulează într-un șnur lung de 40-50 cm. 6. Capetele șnurului se îndoaie în două, apoi se întorc invers, perpendicular pe bucla covrigului și se trec sub acesta, apăsând ușor și aranjînd buclele covrigului. 7. Covrigii se așează în tava tapetată cu hârtie de copt și se mai lasă 5 minute la dospit. Apoi se introduc în cuptor pentru 10 minute. 8. Se scot, se preling cu amestecul sărat și se reintroduc la copt pentru alte 4-5 minute.

tableta de sănătate

curcuma - condimentul miraculos Curcuma este un condiment extras din rădăcina plantei Curcuma Longa (numită și turmeric) care se cultivă în India și Asia de Sud-Est. După ce sunt uscați și măcinați, rizomii se transformă într-o pudră de culoare galben-portocalie ușor picantă ce poate să coloreze dar și să condimenteze. În India este folosită de mii de ani atât ca si condiment cât și ca medicament. Curcuma conține în proporție de 90% curcumină, o substanță cu puternic rol antioxidant, ceea ce o recomandă în tratamentul și prevenirea bolilor cardiovasculare, anumite tipuri de cancer și alte boli legate de îmbătrânire. Este totodată cel mai puternic antiinflamator natural cunoscut până în prezent, având acțiune comparabilă cu cea a cortizonului! Astfel este folosită ca analgezic pentru a calma durerile reumatice, musculare, menstruale, artrita, tendinita. Curcuma se utilizează cu succes și în stimularea digestiei, în mod special pentru tratarea unor afecțiuni gastro-intestinale inflamatorii. De asemenea s-au observat îmbunătățiri ale funcției cognitive, fiind de real ajutor în Alzheimer. În India, această pudră se folosește adesea ca antiseptic extern pentru zgârieturi, tăieturi, răni, vânătăi, arsuri dar și ca agent antibacterian. Pentru o mai eficientă absorbție, se recomandă ca turmericul să se consume în combinație cu piperina (substanța activă din piper) sau cu grăsimi vegetale. Poate fi consumată în preparate pe bază de orez, cartofi, linte, supe sau ciorbe, biscuiți, prăjituri. Se găsește în magazine naturiste sub formă de pudră.

scrisoare pentru tine

scrisoare pentru femeie Ştiu, ţi-am vorbit, dar nu ţi-am scris niciodată. Da, ţie mă adresez. Eşti tânără sau eşti mamă, eşti bunică sau n-ai fost niciodată mamă. Chiar nu contează. Ştiu, eşti sensibilă şi orice eveniment ieşit din comun atinge sufletul tău şi-ţi vine să plângi. Obrajii ţi se-mbujorează, ochii ţi se umezesc şi apoi parcă începi să nu mai vezi bine, din pricina lacrimilor care-ţi inundă ochii, apoi faţa, dintr-un fleac. Plângi când cei pe care îi credeai indiferenţi şi-au amintit de ziua ta sau plângi când asişti la o serbare de 8 Martie, plângi când citeşti Moartea căprioarei, plângi pentru că ai fost cândva nedreptăţită sau pentru că eşti foarte singură. Motive există... A-propos, tare m-aş bucura să-mi spui că plângi de fericire. Dar, poate tu ai un alt motiv, s-a întâmplat în viaţa ta şi nimic nu mai este cum a fost. Multe miezuri de noapte te găsesc aşa, plângând. Te înţeleg. Dacă asta simţi, plângi, plângi la picioarele Lui şi spune-i tot. Lacrimile tale sunt scumpe în ochii Lui şi toate au fost numărate. Aşteaptă! Mai trebuie să îţi spun ceva: citeşte Psalmul 30:5 şi vei vedea: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. El va şterge orice lacrimă din ochii noştri. De-a lungul timpului, am văzut multe lacrimi în ochii multor femei. Uneori le-am întrebat care este motivul, alteori nu am făcut-o pentru că îl ştiam. Dacă ai trecut prin încercări grele, pune-ţi nădejdea în Dumnezeu. Nu lăsa ca descurajarea să te cuprindă. Îmbărbătează-te, căci aceasta este voia Lui pentru tine. Mi-ar plăcea să văd faţa ta senină şi încrezătoare în Dumnezeu. El este la cârma vieţii tale. El îţi ştie cel mai bine durerea sau bucuria sufletului tău. Şi tot El are alinare pentru inima ta. Eşti un dar pentru cei din jurul tău. Eşti preţioasă şi ai valoare pentru familia ta. Fii conştientă de asta. Dumnezeu vrea să fii o binecuvântare pentru cei din jurul tău. Aşa că, adună-ţi puterea ce vine de deasupra norilor şi priveşte la Cel care poate să şteargă faţa ta brăzdată de lacrimi. În final, vreau să îţi dedic şi făgăduinţa mea: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1,9)

Mihaela Miron 19 19

Estera

ştiai că?

…femeile sunt mult mai selective în alegerea partenerului, deoarece ele investesc mai mult efort în creşterea şi educarea copilului? ...bărbaţii selectează o femeie evaluându-i potenţialul de parteneră, pe când femeile, au o concepţie diferită asupra relaţiilor, dorindu-şi o viaţă cât mai bună posibil pentru copiii lor? ...comunicarea dintre părinţi şi copii influenţează nu doar psihicul şi mentalul copiilor, ci şi dieta, alimentaţia şi exerciţiul fizic? ...părinţii petrec în medie, între 2 şi 4 ore pe zi, cu copiii, pe când în faţa internetului ei stau zilnic câte 5-6 ore? ...relaţiie frate-soră sunt relaţiile cu cele mai multe suişuri şi coborâşuri, dar că indiferent cât de diferiţi sunt, o treime din ei devin mai apropiaţi în perioada adultă? ...în primele luni ale anului trecut, aproximativ 4.000 de români au divorţat, dintre care cei mai mulţi sunt cu vârste cuprinse între 30-40 de ani? ... familia şi Sabatul, cele două instituţii create de Dumnezeu în Eden, sunt atacate cel mai mult de Satana?

Sipos Corina

zile de naştere în luna martie Crişan Adriana Suciu Silvia Klein Elena Rossik Magdalena Buga Daniela Benţa Ibolya 20

02.03.1991 09.03.1962 18.03.1933 20.03.1940 28.03.1990 30.03.1963