#05 LOGO times decembrie 2013

LOGO paper Un periodic al elevilor Liceului Onisifor Ghibu Oradea Decembrie 2013

Prichindeii la colindat

Colindătorii din clasa 0 În 19 decembrie, în timpul orei de jurnalism, ne-au încântat cu prezenţa neaşteptată copilaşii din clasa 0 D ai doamnei învăţătoare Iuliana Kocsis, care au cântat colinde şi ne-au urat Sărbători fericite şi un An nou fericit, plin de bucurii. Ca răsplată a strădaniei lor, am reacţionat cu valuri de aplauze. Aceste minunate suflete de copii au reuşit să aducă pe faţa fiecăruia un zâmbet larg. Doamna învăţătoare a avut intenţia de a aduce momente fericite atât în viaţa celor mici, cât şi a auditoriului.

LARISA BOSTAN, VLAD BLAGA

2

LOGO paper

1 Decembrie ĂŽn avans

LOGO paper

3

Ghibu a sărbătorit România Vineri, 29 noiembrie, la Liceul Onisifor Ghibu s-a celebrat Ziua Naţională a României. Activitatea a inceput cu intonarea Imnului National.

Elevii si profesorii prezenti au putut asculta diferite cantece patriotice. In acest cadru a luat cuvantul directorul scolii, prof. Mircea Pop, şi a avut loc o premiere a elevilor.

Este vorba de cei care au participat la diferite activităţi şi concursuri cu ocazia Zilei României

GEORGE HODIŞAN, ANDREI ŞTIOP

Şcoala noastră, ca în fiecare an, a sărbătorit Ziua naţională a României.

Această activitate s-a desfăşurat în pauză, la ora 10, când toţi elevii şcolii au ieşit în curte pentru a asculta cantece patriotice.

Tot astăzi, în cadrul aceleiaşi activităţi, au fost premiaţi câştigătorii concursului de eseuri şi desene patriotice.

CAMELIA CARŢIŞ, ALEXANDRA TOTH

4

LOGO paper

Pe urmele Holocaustului

La sfarsitul saptamanii trecute, o mână de elevi din 11 B, alaturi de alti colegi mai mici de-ai nostri din liceu, am pornit intr-o excursie fascinanta, dar trista, in memoria oamenilor in Polonia. Mai exact, am vizitat Auschwitz-ul, unul din locurile reprezentative ale Holocaustului din al doilea razboi mondial, alaturi de alte obiective din Cracovia si Zakopane.

ViaĹŁa de ghetou Evreii erau trimisi in asa-zisele ghetouri, care de fapt erau niste ruine unde conditiile erau mizere si infecte.

Aici evreii erau tinuti pana marturiseau unde au ascuns sau cui i-au lasat averea. Daca nu recunosteai, te torturau pe tine si pe familia ta, pana le

ziceai ce vroiau sa auda. Astfel, in aceste ghetouri au murit multi evrei din cauza conditiilor si torturilor aplicate.

Deportarea Dupa un timp, acestia erau urcati in vagoane de animale, cam 70-80 de oameni (barbati, femei, copii, batrani) intr-un vagon, unde aveau la dispozitie o galeata cu apa si o galeata pentru nevoi. La oprirea trenului in Auschwitz, vagoanele se deschideau, iar cei din vagoane coborau pe peron, aliniinduse pe coloane respective barbati si femei cu copii. Pe peron incepea selectarea: dreapta insemnand ca ramai in viata, iar stanga condamnare la gazare.

Criteriile selectiilor erau urmatoarele:

LOGO paper

cei cu handicapuri erau trimisi direct la gazare, barbatii sanatosi erau trimisi la lucru, iar majoritatea femeilor si copiilor sub 14 ani erau trimisi la gazare.

Aceasta selectie era facuta de „doctorul” SS-ist Josef Mengele, care facea diferite experimente: punerea subiecților în camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei, supunerea la degeraturi, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de substanțe chimice în ochii copiilor, diverse amputari si alte operatii brutale, dar mania lui era gemenii. El dorea ca femeile sa nasca gemeni, raspandind astfel mai repede rasa ariana, care se credea ca e superioara.

Viaţa de deţinut Trecuti de selectie cei care au fost trimisi la munca erau rasi in cap, parul folosindu-se la haine pentru soldatii nazisti de pe front sau la diferite tesaturi. Dupa ce au fost rasi in cap, au fost pusi sa se dezbrace, sa se spele si sa se imbrace cu hainele pentru detinuti (haine vargate). Fiecare detinut avea

5

tatuat pe mana un numar cu ajutorul caruia era identificat de SS-isti. Detinutii dormeau in cele mai mizere conditii pe jos pe paie sau cate trei – patru pe etaj, in paturi suprapuse, de bai ce sa mai vorbim, care erau niste betoane cu gauri in ele, circa 180, unde acestia erau fortatati sa-si faca nevoile in 10-15 batai de palme, iar daca nu terminai la timp, comandantul SS-ist tragea la intamplare, omorand pe cine prinde.

Alimentatia era foarte simpla: dimineata primeau un surogat de cafea, la amiaza era un fel de ciorba facuta din ramasitele cojilor de cartofi folositi pentru pregatirea mancarurilor pentru SS-isti, iar seara iarasi un surogat de cafea; pe langa aceste trei mese mai primeau o paine din tarate pe o saptamana intreaga.

Lagarul nu ocupa o suprafata extraordinar de mare, fiind 20 de block-uri locuite de detinuti. Detinutii erau alesi de alti detinuti mai vechi care erau numiti Vorarbeiter(muncitori fruntasi), care isi alegeau oameni pentru munca ce trebuia prestata sub indrumarea si

conducerea lor. Unii detinuti munceau in interiorul lagarului, altii in afara lui intorcandu-se inapoi doar seara pe muzica de fanfara.

Pe hainele vargate, evreii purtatau steaua lui David, galbena, detinutii crestini purtau cate un triunghi colorat, in functie de cauza pentru care fusesera adusi in lagar, un asasin sau un hot avea un triunghi verde, homosexualii, pentru ca au fost si din acestia, aveau un triunghi roz, rusii purtau triunghiuri rosii, alte categorii purtau triunghiuri negre.

Odata la doua – trei luni se facea din nou selectie pentru a vedea cine este apt de munca, deoarece cei care erau slabiti din cauza regimului alimentar si fortei fizice depuse erau trimisi in camerele de gazare. Cadavrele ramase in urma gazarii erau bagate in crematorii unde erau arse pana se faceau cenusa. Se spune ca pamanturile de langa Auschwitz sunt cele mai mari cimitiruri umane din lume, din cauza

cenusii aruncate de soldati pe acestea.

Cei care incercau sa evadeze se elctrocutau singuri in gardul de sarma electrificat; asta se intampla in cel mai bun caz, daca ramaneai in viata te intreba care iti sunt cei mai buni prieteni si te executau impreuna cu acestia.

Sfârşitul terorii Spre sfarsitul razboiului, afland ca rusii se apropie, nemtii au distrus atat cat au putut urmele acestui mare genocid.

Soldatii americani au eliberat evreii aflati inca in lagare dandu-le haine noi, provizii dar mai ales libertatea de care au fost privaţi in acele lagare monstruoase.

Dupa aceasta experienta despre care am aflat la Auschwitz, alaturi de intreaga lume care a auzit despre acest fenomen, speram ca vom trata aceasta problema cu alti ochi, sa nu mai ajungem la astfel de ucideri in masa.

BOGDAN GAVRIŞ, FLAVIU ALBUŢ

6

LOGO paper

Călătorie în lumea cărţilor Membrii clubului de lectură „Călători prin cărţi”, împreună cu doamna învăţătoare Rodica Farcaş, savurează acum „Povestea lui Peter Iepuraşul” de Beatrix Potter. featured Flopsy, Mopsy, Codita Pufoasa si Peter sunt personajele de neuitat, afirma unul din membrii clubului. Aceasta carte a avut un mare succes si a fost citita cu deosebita plcere si cu mult interes de elevii clasei a IV-a D. In cadrul intalnirilor, au povestit aventurile micilor vietati, au schimbat impresii, au desprins invataminte si au completat Jurnalul de lectura. Astfel, cititorii calatori au petrecut timpul intrun mod interesant, placut si folositor, iar incepand de astazi promit ca vor re-

comanda cartea tuturor copiilor interesati de lectură.

LAVINIA CARŢIŞ, DAIANA DUME

LOGO paper

7

Opt ore la şcoală REPORTERI: Cat de usor ti-a fost sa inveti limba italiană?

TABITA PANC: Destul de usor, deoarece aveam o varsta destul de frageda .iar limba italiana seamana destul de mult cu romana. Consider ca am ajuns la un stadiu destul de avansat, stapanesc foarte bine limba italiana.

REPORTERI: Ti-a fost dor de casa? Ce ti-a lipsit?

TABITA PANC: Nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva in mod special, deoarece eram acolo impreuna cu toata familia.

REPORTERI: Cum te-ai adaptat la stilul de viata din Italia si cat a durat?

TABITA PANC: Nu am avut foarte mari probleme din cauza noului stil de viata, deoarece aveam o varsta destul de frageda si nu am constientizat foarte tare schimbarea care a avut loc.

REPORTERI: Cum ai fost privita de comunitatea locala ca fiind o persoana din Romania?

TABITA PANC: La inceput foarte bine, familia mea era privita cu ochi buni, insa pe parcurs au existat persoane de alte etnii care se dadeau drept romani si care au facut o imagine proasta tuturor romanilor.

REPORTERI: Cum vezi populatia locala?

TABITA PANC: Din punctul meu de vedere, era niste persoane respectuoase, insa erau dezordonati, uneori reactionau impulsiv si erau foarte irascibili.

REPORTERI: Ai frecventat cursurile unei scoli de acolo? Cum decurg lucrurile in scolile din Italia?

TABITA PANC Tabita Panc este elevă a liceului nostru in clasa a XI-a E. Împreuna cu familia ei, a avut ocazia sa locuiasca in Italia timp de şase ani. Am decis sa ii adresam cateva intrebari, ca sa ne

povesteasca experientele pe care ea le-a trait.

REPORTERI: Unde te-ai nascut?

TAB I TA PAN C : M - am n as c ut i n Romania, insa am plecat in Italia in jurul varstei de 7 ani si am revenit in jurul anului 2008. Am avut ocazia sa locuiesc in Italia, la Roma, timp de şase ani.

TABITA PANC: Am studiat in cadrul Şcolii Renzo Pezzani, timp de şase ani.Stilul de organizare este mult mai diferit. In pauze stateai in clasa, orele erau de la 8-16, iar la ora 13 toti elevii mergeau la cantina, unde se servea mancare specifica tarilor de provenienta ale elevilor din scoala.

Imaginatia si gandirea creativa sunt stimulate foarte mult; acesta este principiul lor de baza, se organizeaza multe

8

concursuri, turnee. Se pune foarte mult acent pe studiul practic, insa nu exista foarte mare diferenta in comparatie cu Romania. Insa un avantaj pe care ei il au este acela ca au echipament mult mai performant, au mai multe dotari si isi permit sa faca practica in aproape orice domeniu.

LOGO paper

Birocraţia bate inteligenţa

O problema pe care am intalnit-o acolo a fost aceea ca profesorii faceau diferenta intre elevii italieni si cei de alta nationalitate.

TABITA PANC: Sunt de parere ca noi, romanii, suntem mult mai pregatiti si mai dezvoltati intelectual decat cei de acolo.

LORINCZ PATRICH

TABITA PANC: Nu. REPORTERI: Cum isi petrece timpul liber un adolescent italian tipic?

TABITA PANC: Nu exista o diferenta foarte mare in ceea ce priveste petrecerea timpului liber, insa un lucru specific adolescentilor de acolo este acela ca au o vestimentatie foarte extravaganta si un limbaj foarte vulgar.

REPORTERI: Te-ai muta definitiv in strainatate?

TABITA PANC: M-as muta definitiv intro alta tara, deoarece in stainatate se ofera mai multe posibilitati.

REPORTERI: De ce crezi ca tinerii din Romania vor sa plece in strainatate in numar asa mare?

TABITA PANC: Eu cred ca foarte multi tineri aleg sa plece in strainatate darorita conditiilor care li se ofera si datorită locurilor de munca, cu un program mult mai lejer si mult mai bine platite.

au consemnat CARMEN IUHAS şi GABRIELA AGA

REPORTER: De ce crezi ca tinerii din Romania vor sa plece in strainatate in numar atat de mare?

REPORTER: Ai apucat sa frecventezi cursurile unei scoli de acolo?

LORINCZ PATRICH: Deoarece tinerii din Romania considera ca in strainatate covrigii sunt in coada cainilor, dar acest lucru este eronat. Orice lucru doresti poti sa il ai oriunde vrei, doar sa-l vrei cu adevarat. Cu munca, automotivare si seriozitate, poti sa muti si muntii din loc.

LORINCZ PATRICH: Nu am apucat dar am avut legaturi externe cu scoala.

Cursurile sunt mult mai usoare, elevii nu sunt stresati, importanta fiind mereu munca de echipa, nu individualismul. Faci doar lucrurile care iti plac, nefiind obligat sa faci lucruri care nu iti plac. Adolescentii isi petrec timpul in comuniune cu natura, oamenii chiar dormind in parcuri, pe paturi aranjate pe pamant.

REPORTERI: In ce masura sunte mai pregatiti sau mai putin pregatiti pentru viata adolescentii de aici, in comparatie cu cei de acolo?

REPORTERI: Daca ai avea posibilitatea, ai aduce ceva elemente de acolo in cadrul scolii din Romania?

LORINCZ PATRICH: Temperatura, care nu depasea 25 de grade; la mai mult de 26 de grade se instaura cod galben.

Aflând că a locuit trei luni în Suedia, am avut deosebita plăcere de a-i lua un interviu colegului nostru, Lorincz Patrich, căruia i-am răpit puţin timp pentru a ne răspunde la câteva întrebări. LORINCZ PATRICH REPORTER: Cat timp ai petrecut în Suedia?

LORINCZ PATRICH: Am petrecut in Suedia trei luni de zile, locuind la tatal meu.

REPORTER: Cum te-ai adaptat la stilul de viata?

LORINCZ PATRICH: M-am acomodat destul de greu, deoarece Romania este foarte diferita. Suedia este o tara in care nivelul de trai este foarte ridicat si oamenii sunt foarte civilizati, orice om contribuie la bunastarea societatii, biserica fiind dezradacinata din lumea societatii. Suedia este o tara in care fericirea si bunastarea sunt principalul obiectiv.

REPORTER: Cum ai fost primit de comunitatea locala ca venind din Romania?

LORINCZ PATRICH: Imagineaza-ti un tablou a lui Van Gogh care ilustreaza o campie plina de veselie, la aceasta veselie participand persoane batrane, tinere, persone frumoase. Suedezii sunt fericiti, plini de energie si optimism.

REPORTER: Care a fost cea mai mare problema de care te-ai lovit acolo?

Din punctul meu de vedere, noi suntem mai destepti, dar neintelesi; inteligenta noastra este inutila in fata biocratiei romanesti. Şcoala suedeza te pregateste pentru viata. Se fac foarte multe proiecte in grup, se urmaresc multe documentare si se fac multe excursii in natura.

REPORTER: Cat de mult accent se pune pe studiul practic si pe cel teoretic in comparatie cu Romania? Dane exemple despre ce inseamna practica la fizica, matematica, biologie.

LORINCZ PATRICH: Se pune accent foarte mult pe studiul practic si nu pe cel teoretic, ca dovada fiind nenumaratele laboratoare echipate cu tehnologie relativ moderna. In Romania exista laboratoare, dar nu am vazut niciodata ca in liceu elevii sa practice studiu practic chimic sau biologic, doar teorie, si acest lucru il spun din propria experienta.

REPORTER: Te-ai muta definitiv in strainatate?

LORINCZ PATRICH: Deloc, trebuie sa reconstruiesc bazele tarii si sa trimit tara spre succes; orice sacrificiu va fi necesar in indeplinirea idealului meu, il voi face.

REPORTER: Povesteste-ne o intamplare memorabila din experienta ta suedeza.

LORINCZ PATRICH: Un om facea curatenie in garaj si avea atat de multa incredere in societate, incat a lasat toate lucrurile afara peste noapte. Niste romani, crezand ca ce a ramas afara este gunoi, si-au atribuit lucrurile. In urmatoarele saptamani, acel suedez a inceput sa puna afise pe strada cu mesajul „Nu era gunoi, erau lucrurile mele, le doresc inapoi!”, dar fara sa apeleze la politie. au consemnat ANDRA HORGE, ANDRADA VLAD

LOGO paper

9

Serbare pentru Moş Crăciun

Marţi, 17 decembrie 2013, după-masă, la Liceul Onisifor Ghibu în sala festivă preşcolarii din grupa pregătitoare, împreună cu doamnele educatoare de la Grădiniţa nr. 28 Oradea, au pus în scenă o minunată serbare cu ocazia Sărbătorilor de iarnă şi venirea lui Moş Crăciun. Marţi, 17 decembrie 2013, după-masă, la Liceul Onisifor Ghibu în sala festivă preşcolarii din grupa pregătitoare, împreună cu doamnele educatoare de la Grădiniţa nr. 28 Oradea, au pus în scenă o minunată serbare cu ocazia Sărbătorilor de iarnă şi venirea lui Moş Crăciun.

„A venit şi la tine Moşul!”

Micutii imbracati in costume nationale au pregatit momente artistice deosebite, scenete cu Nasterea Domnului, Plugusorul, Sorcova, colinde, poeme si cantece de iarnă, diverse dansuri, cu care i-au incantat pe părintii, fratii, surorile, verisoarele si bunicii lor, prezenti in sala ca spectatori.

În data de 20 decembrie 2013, clasa a XI-a B a domnului Călin Perţe şi a VI-a E a doamnei Lucia Cighir au hotărât să aducă puţină bucurie şi speranţă în sufletele oamenilor din 1 Mai, care mai trăiesc doar cu speranţa. Toţi am adus câte ceva de acasă, ce s-a putut – de la jucarii la mâncare şi haine, toate au fost binevenite.

Prezent in sală era si Mos Crăciun, încărcat de daruri (jocuri educative şi dulciuri) pe care le-a impartit prescolarilor drept mulţumire.

Clasa a XI-a B este deja familiarizata cu aceste iesiri la oamenii nevoiasi din 1 Mai, de Craciun si de Pasti, ne-am organizat rapid si totul a decurs bine, iar domnul diriginte s-a bucurat cand a mai primit o mână de ajutor.

ROXANA VLAD

De asemenea, s-au mai strans cativa bani si am mers la Penny sa cumparam pui, dulciuri pentru copii, faina, malai etc.

Am mers cu autobuzul pana in 1 Mai si am cantat colinde inainte sa intram ca sa mai indulcim atmosfera si sa mai bucuram sufletele oamenilor. Acestia ne-au primit cu bratele deschise si un tatic i-a spus copilului: „Uite, a venit şi la tine Moşul!”. Aceste cuvinte ne-au induiosat si ne-a facut sa ne gandim ca trebuie sa pretuim ce avem, pentru ca nu se stie niciodata cum se intoarce roata.

Doamna Cighir a fost si ea emotionata de felul in care oamenii traiesc acolo si a spus ca nu ii vina sa creada in ce conditii pot trai oamenii acestia.

ANTONIA BALAŞCO

Ziua Drepturilor Omului

Asociatia Tikvah a încheiat marţi, 10 decembrie, seria întâlnirilor din cadrul proiectului „Drepturile omului văzute prin prisma Holocaustului”, cu ultima activitate ce a marcat Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Evenimentul, desfăşurat în sala festivă a Liceului Onisifor Ghibu , a reunit elevi, profesori, reprezentanţi ai asociaţiei şi un reprezentant al Facultătii de Istorie din Oradea.

Pe durata întregii zile, unii elevi au prezentat câteva din drepturile omului colegilor din întreaga scoală, ca parte a acestei ultime activităţi.

Timp de două semestre, Asociaţia Tikvah a încercat sa tragă un semnal de alarmă împotriva discriminării rasiale şi a prejudecăţilor ce se formează între oameni, prejudecăţi ce au avut consecinţe dezastruoase în trecut. Astfel, s-au evocat momente din perioada Holocaustului, aspectele unui popor lipsit de apărare, ce nu a avut nicio şansă în faţa unuia ce se considera superior.

Imaginile prezentate, filmele vizionate, discuţiile purtate şi excursia din iunie la Memorialul Victimelor Comunismului şi a Rezistenţei au dezvăluit celor implicaţi în proiect o altă latură a oamenilor, una crudă, indiferentă. Însă au existat şi salvatori, oameni ce nu şi-au pierdut umanitatea, solidarizându-se cu victimele, adevarate lumini în întunericul existenţial al celor amenintaţi de Holocaust.

LOREDANA MOCA

10

LOGO paper

Un examen pentru o viaţă amenul?

Prof. FLORICA POP: Examenul se desfasoara la sediul centrului de limbi straine Eurolingva, care pana in data de 1 ianuarie 2014 este situat pe str.

Parcului nr. 13, iar de la 1 ianuarie 2014 sediul se muta pe str. Roman Ciorogariu nr. 65, etaj 2, camera 23 (in cadrul sediului Camerei de Comert Bihor).

Insa catedra de engleza a scolii organizeaza si la noi in scoala PET-ul, conditia fiind sa existe cel putin zece candidati (anul acesta in data de 26 martie), REPORTERI: La ce ne ajuta Cambridge-ul?

Prof. FLORICA POP În decembrie, in incinta scolii noastre au venit reprezentantii Eurolingva, organizatori ai examenului de limba engleza, Cambridge, care au vorbit cu doamna profesoara de engleza Florica Pop, alaturi de alti profesori de limba engleza ai liceului nostru. Am rugat-o pe doamna prof. Pop sa ne acorde un interviu, pentru a afla mai multe detalii despre acest concurs.

Prof. FLORICA POP REPORTERI: Cine organizează examenul in orasul nostru?

Prof. FLORICA POP: Examenul Cambridge este organizat in orasul nostru de catre centrul de limbi straine Eurolingva, aflat sub egida Consiliului Britanic. De altfel, liceul nostru are un protocol de colaborare cu Eurolingva.

REPORTERI: Cand si cum ne putem inscrie pentru Cambridge?

Prof. FLORICA POP: Inscrierile pentru Cambridge se fac cu şase saptamani inainte, iar incepand din 2014 acest examen se va desfasura lunar, conditia fiind sa existe zece candidati pe nivel (PET, FCE, CAE). Tot in anul 2014, Eurolingva ofera o reducere cuprinsa intre 100 si 120 RON pe fiecare nivel, in functie de optiune (varianta pe hartie sau pe calculator). Aceasta reducere se va aplica in lunile martie, aprilie si mai.

REPORTERI: Unde se va desfasura ex-

Prof. FLORICA POP: Certificatele de PET, FCE si CAE sunt echivalate cu proba de competente lingvistice din cadrul bacalaureatului. Deci, practice, te scutesc de stresul unei probe in plus.

Aceste certificate sunt un pasaport de oportunitati: sunt recunoscute international si au o valabilitate permanenta pentru elevii care doresc sa aplice pentru o facultate din strainatate; certificatul este obligatoriu la dosar. Insa exista si companii internationale care solicita sa existe un certificat Cambridge in dosarul de selectare a angajatilor.

Personal, sunt de parere ca, in afara de importanta examenelor Cambridge pentru facultati si companii, sustinerea unui examen Cambridge te ajuta sa ai un scop in invatarea limbii engleze, te ajuta sa-ti imbogateste cunostintele si sa ti le aprofundezi.

România trăiește din mândria noastră În 29 noiembrie a avut loc premierea concursului de eseuri „De ce să fiu mândru că sunt român?” Acest concurs a fost câștigat de Ioana Nistor, elevă în clasa a XI-D, profilul de biochimie. Luând locul 1, am dorit să îi pun mai multe întrebări despre ce a însemnat pentru ea acest concurs și, mai mult de atât, de ce să fim mândri că suntem români. IOANA NISTOR Ioanei îi place să scrie şi s-a decis chiar de la început că va participa la acest concurs, neavând nimic de pierdut. A fost o ocazie de care s-a bucurat enorm, deoarece nu a mai avut şansa să participe la un astfel de concurs. În momentul premierii, ea tremura atât de frig, cât și de emoții, iar în momentul în care a aflat că a luat locul 1, s-a bucurat, oricine s-ar fi bucurat. Ea crede în ceea ce a scris, fiind persoana care crede în tot ceea ce face, spune sau scrie. Fără să pară egoistă sau lăudăroasă, s-a așteptat la locul 1. Ioana iubeşte România și o va iubi mereu .

Spune că o iubește, însă nu că e perfectă. Ca și orice altă țară, are defectele ei.

Ioana Nistor își dorește foarte mult să își continue studiile „afară”, însă dacă

REPORTERI: De ce avem nevoie pentru a lua un examen Cambridge?

Prof. FLORICA POP: Pentru a lua cu succes un astfel de examen, ai nevoie de motivatie, determinare si studiu individual, ca si o pregatire controlata pe formatul tipului de examen Cambridge pe care vrea un elev sa il dea.

Date de contact: www.eurolingva.ro, tel. 0259/412.432, e-mail: office@eurolingva.ro

au consemnat FLAVIU ALBUŢ, BOGDAN GAVRIŞ

IOANA NISTOR

acest lucru se va realiza, nu are de gând să rămână acolo. Ea spune că, dacă stai prea mult „afară”, la un moment dat ți se face frig, foame sau sete, vorbind la modul figurat, iar ea nu vrea să moară. Ea crede că ceva se poate schimba aici. Speră să nu mai rămânem pe locul 2, sa nu mai rămânem o nație de „săraci”, cum ne numesc alții, pentru că, de fapt , nici nu suntem așa.

A dorit să transmită un mesaj nouă, cititorilor. „Fiți mândri că sunteți români, deoarece România trăiește din mândria pe care o simțim față de ea.

Poate că acum e aproape moartă, însă doar împreună o putem readuce la viață. Nimic nu e imposibil. Credeți în România, iar ea va crede în voi. Dați-i ceva României, iar ea vă va da ceva înapoi.

Oriunde mergeți, lăudați-vă țara, pentru că lăudând-o pe ea, va lăudați pe voi înșivă, pe familiile voastre de acasă și pe celelalte 21 de milioane de frați ai voștri”.

DIANA CURTUI

LOGO paper

11

Fata româncă de la Saint Jo cand am mers la scoala am avut trei amici: Pierre, Pauline si Manon, care mau ajutat sa invat toata aceste lucruri noi despre scoala din Franta. (P.S. Ei merg la scoala doar patru zile pe saptamana, deoarece miercurea este liber.)

SARA VESE

Sara Vese este eleva in clasa a 9-a D, la profilul Stiinte ale Naturii. Aceasta mi-a acordat un scurt interviu, care are la bază plecarea ei in Franţa si experienta acumulata la şcoala Collége Saint Joseph. SARA VESE SARA VESE: Am avut ocazia sa locuiesc in Franta. De obicei merg acolo pe perioada vacantei de vara, timp de trei luni, dar am mers de cateva ori si in timpul vacantei de iarna. Merg acolo deoarece matusa mea s-a mutat cu familia. Cel mai mult am stat acolo trei luni. Dar de obicei merg pe o perioada de două luni si putin vara, iar daca merg iarna stau doar două saptamani.

M-am adaptat foarte repede la stilul de viata din Franta. Nu am avut probleme cu adaptarea pentru ca o parte importanta din familia mea era acolo si datorita lor adaptarea a fost mult mai usoara.

Oamenii de acolo m-au primit cu drag si se comporta frumos cu romanii. Stiau despre Romania, despre Carpati, despre Contele Dracula si intodeauna au spus ca e o tara frumoasa. Si ei au o comunitate de francezi care sunt infratiti cu o comuna din Romania si fac schimb de experiente culturale.

Am avut deosebita placere sa frecventez cursurile de la Collége Saint Joseph. Am vrut sa merg la o scoala din Franta sa vad cum decurg orele si sa invat ceva nou, ceea ce s-a si intamplat.

Am avut un program destul de incarcat pe timpul scolii. Dimineata trebuia sa ma trezesc la ora 6 pentru a fi gata pe 7 :10 cand autobusul venea si lua toti elevii din Le Gué de Velluire, satul in care locuiam. Pana la ora 8.00, auto-

buzul trebuia sa ia elevii din trei sate apoi mergeam la scoala. Fiecare clasa avea un loc special amenajat unde la ora 8:05 se strangea in sir indian. Nu aveam voie sa mergem in clasa decât dupa ce profesorul a venit in fata sirului si ne dădea voie.

La ora 8 :10 fix orele incepeau. Orarul lor e foarte diferit de a nostru. De exemplu, intr-o zi primele doua ore durau 1 h fara pauza intre ele. Apoi urma o pauza de 20 de minute, iar ora urmatoare dura 1 h jumatate. Dupa care 5 minute pauza intre ore si mai urma un curs de 1 h jumatate.

Trebuie sa mentionez ca pe timpul pauzelor toata lumea iesea afara. Nu avea nimeni voie sa ramana inauntru.

La ora 12 era pauza de pranz care dura două ore. Toata lumea mergea la cantina sa manance. Elevii aveau carduri pe care si le faceau la fiecare inceput de an si pe baza acelor carduri intrau in cantina. Eu trebuia sa-mi cumpar ticket, deoarece nu eram inscrisa la socala respectiva.

Dupa ce terminam de mancat, stateam in curtea scolii la povesti sau mergeam la biblioteca cu cativa amici. Cand se termina pauza de recreere (cum o numesc francezii), mai urmau doua ore, fiecare dura 1 h fara pauza intre ele. Apoi iar 20 de minute pauza iar mai apoi, ultima ora, era o ora de meditatie unde puteai sa-ti faci temele si sa inveti pentru a doua zi, daca aveai ce invata.

La ora 18 :00 toata lumea pleca. Luam autobuzul din statia de langa scoala, mergeam pana la statia de la Collége François Viete. Acolo schimbam autobuzul, iar apoi mergeam acasa.

Trebuie sa spun ca pe toata perioada

Nu stiu daca m-as muta definitiv in alta tara. Abia am inceput sa-mi traiesc viata, cum s-ar spune, si nu am luat inca in considerare aceasta optiune. Inca nu am avut motive sa o iau. Ma gandesc ca ar fi destul de greu sa ma mut definitiv si sa incep de la zero totul. Aici in tara am tot ce-mi trebuie – prieteni, o am pe mama mea, oameni pe care ma pot baza, dar lipseste o parte din familie , cea plecata in Franta: matusa mea, unchiul meu , verisorul meu si bunica mea.

Ca si orice lucru pe care il incepi de la zero, nu a fost usor. Dar am avut o profesoara foarte buna, cu ajutorul careia franceza a parut mai usoara si care imi spunea de fiecare data cand ceva mi se parea mai greu, poate chiar imposibil, „nimic nu e imposibil. Daca vrei, poti”.

Pe langa acest lucru, m-au ajutat foarte mult calatoriile in Franta, unde am facut, practic, franceza intensiv. In satul in care am locuit cu familia, o femei mai in varsta, Mme. Jacqueline, pe care eu o apreciez foarte mult, s-a oferit sa ma ajute sa invat mai bine franceza, lucru care s-a si intamplat . Cu ea vorbeam doar in franceza. Orele de franceza erau o reala placere, deoarece am iubit franceza inca de la inceput si intotdeauna mi-am dorit sa stiu tot mai mult.

Am avut multe intamplari, si placute, si mai neplacute, dar cu siguranta cea mai memorabila a fost o intamplare din timpul scolii din Franta. In fiecare dimineata, la statia de unde luam autobuzul, trebuia sa ma intalnesc cu un prieten cu care mergeam impreuna, dat fiind ca mergeam la acesi scoala. El a avut un rol important in toata aventura mea prin scoala franceza si mergea peste tot cu mine pentru a ma ajuta. Intr-o dimineata, cand am ajuns in statia de autobuz, el nu era acolo.

Ma gandesc : „Nicio problema, poate intarzie”. Ei bine, nu a fost asa, chiar nu a mai venit deloc. M-am panicat. Tot ce imi aminteam in acel moment era ca trebuia sa ma urc in al doilea autobuz care venea in statie. La scoala nu a venit deloc, bineinteles. Eram si speriata, si suparata, pur si simplu nu mai stiam ce sa fac. Cand a venit vremea sa plecam

acasa, m-am urcat intr-un autobuz si am plecat spre statia de la Collége François Viete. Acolo trebuia sa schimb autobuzul, dar nu mai stiam exact numarul autobuzului. Stiam doar ca era de la 30 incolo. Asa ca am intrebat fiecare sofer / soferita daca pleaca spre satul unde eu trebuia sa ajung. Sa nu va imaginati ca am mers la foarte multe autobuze, numai pana la 35 (numarul total de autobuze). Intr-un final, la numarul 35 ,o doamna amabila mi-a spus ca doar autobuzul care trebuia sa vina dupa dansa mergea acolo unde aveam eu nevoie.

Asadar, a trebuie sa mai astept inca 20 de minute. Intre timp, cand am coborat, la usa autobuzului am dat cu ochii de o mare de elevi care stateau si se uitau la mine. In momentul acela mam blocat, iar ei au facut loc in mijloc, ca eu sa pot trece, si din spatele meu am auzit : „Aţi vazut-o? Ea e fata romanca care merge la Saint Jo”. Nu pot sa zic ca m-am simtit bine cand am auzit acest lucru. Intr-un final, am ajuns acasa . Eram destul de suparata si m-am descarcat putin prin plans, dar a doua zi am aflat ca nu a venit deoarece si-a rupt mana.

Poate nu e cea mai „wow” intamplare, dar cu siguranta pentru mine e memorabila.

a consemnat OTILIA TRIFA

12

LOGO paper

Debut cu dreptul în Campionatul Liceelor În 2 decembrie 2013, in incinta Liceului cu Program Sportiv LPS Oradea, de la ora 13:30, s-au desfasurat primele meciuri din grupa noastra.

O epocă inimaginabilă În 14 noiembrie 2013, în scoala noastra a avut loc o actiune care a reconstituit ceva din perioada comunista, modul in care erau elevii obligati sa se imbrace, ce reguli stricte aveau, cum se desfasurau evenimentele si cum era scoala noastra in perioada respectiva. Prof. LIVIA IVAN

Echipa noastra este formata din jucatori cu experienta, care au jucat si la echipa nationala de juniori, fiind formata din urmatorii sportivi: Cervinschi Ionut, Botis Octavian, Bogdan Sergiu, Herlas Flavius, Pasca Cosmin, Mangra George, Mune Sergiu, Cuc Iulian, Petricau Adrian, Petricau Valentin si portarul Pop Antonio, antrenor fiind domnul profesor Pirtea Ioan.

Primul meci sustinut de echipa noastra a fost impotriva echipei de la Ady Endre, meci care pentru echipa noastra a fost un meci de incalzire castigat fara probleme, cu scorul de 17-0 .

Al doilea meci a fost impotriva celor de la Liceul Aurel Lazar, meci castigat fara probleme de baietii nostri, fara drept de apel, nu le-am dat nici o sansa adversarilor si ne-am impus cu scorul de 11-1.

Prof. LIVIA IVAN

Dupa prima zi, echipa noastra se afla pe primul loc in grupa, cu numar maxim de puncte, 6, si cu un golaveraj foarte bun: 28-1.

Maine, 3 decembrie 2013, incepand cu ora 13:30, tot la Liceul cu Program Sportiv LPS Oradea, era programat ultimul meci din grupe al echipei noastre, impotriva celor de la Emanuil Gojdu.

COSMIN PAŞCA, GEORGE NEGREA

Echipa de fotbal a Liceului Ghibu

Otravă sau medicament?

Majoritatea elevilor si profesorilor din liceul nostru sunt prezenti in aproape fiecare pauza la aparatul de cafea, care – după cum sustin ei – ii ajuta la concentrare sau in cele mai multe cazuri la „desteptare”. Intr-adevar, cofeina, care este principalul element din compozitia bobului de cafea , stimuleaza sistemul nervos, creste activitatea int-

electuala , reduce temporar starea de oboseala si favorizeaza digestia, stimuland activitarea sistemului excretor. .„Studii recente au evidentiat actiunea psiho-stimulatoare a cafelei, ne spune doamna profesoară de biologie Carmen Chiş. Aceasta imbunatateste tipul de reactie si vigilenta si poate creea

buna dispozitie. Pe langa beneficiile unui consum moderat, cafeaua are si contraindicatii. Cei cu afectiuni precum hepatita cronica, ciroza, ulcer gastric sau duodenal, guta, nevroza, dureri de cap, hipertensiune arteriala si enterocolita cronica ar fi bine sa evite consumul de cafea. De asemenea, cafeaua nu este recomandata copiilor si adolescentilor”.

IONELA CIOCA

Initiativa a pornit de la profesoara de istorie Livia Ivan, care spune ca a pornit totul din motivatia ca scoala îi este a doua familie şi a simtit nevoia sa ne impartaseasca noua o parte din istoria pe care nu am trait-o. La acest eveniment au participat clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a, profesori universitari din ClujNapoca, dl director, profesorii de diferite materii, fosti profesori si invatatori din acea perioada. Prof. Maria Dan ne-a spus cat de impresionata a fost de acest proiect, cat de bucuroasa a fost sa participe, i-a placut foarte mult implicarea doamnei profesoare Livia Ivan si faptul ca elevii si-au jucat bine rolul de pionieri. Obiectivele acestui proiect au fost punerea in scena a acestor momente si sublinierea importantei pe care scoala le-a avut asupra formarea copiilor in acea vreme. De asemenea, se dorea cunoasterea educatiei de care au avut parte parintii nostri, irelevante pentru un regim democratic.

Am avut parte de o prezentare vizuala a istoriei, care ne-a ajutat sa intelegem mai bine respectiva perioada. Toata lumea din sala, mai ales fostii profesori, s-au emotionat.

ANTONIA BALAŞCO, VLAD BLAGA