Un periodic al elevilor Liceului Onisifor Ghibu Oradea - Secţia Jurnalism SEPTEMBRIE 2014
Artă pentru toți
Școala de Arte Francisc Hubic este un loc unde persoane de toate vârstele sau clasă socială pot invata sã cânte, să danseze, să sculpteze sau să deseneze, fie că vor să profeseze în
domeniul respectiv, fie ca vor să se recreeze ori să gaseasca o nouă sursă de socializare. Intrarea în această școală se face pe
baza unei admiteri. Probele se susțin după achitarea taxei de concurs în valoare de 60 de lei. Liceele si facultățile cu aceste specializări sunt foarte restrictive și din cauza acestor interdicții,
mulți dintre acei cursanți au talent care poate fi valorificat. Datorita acestui fapt, Școala de Arte Francisc Hubic este permisivă la nevoile cursanților. / pag. 6-7
2
LOGO times - septembrie 2014
O campioană printre ghibiști REPORTERI: Cum ați ajuns la această performanță de a caștiga atatea premii? ANDREEA LUCACIU: La performanţă se poate ajunge doar prin muncă, sacrificii şi multă plăcere, deoarece e important să apreciezi ceea ce faci, să fii mândru că poţi duce această cultură mai departe. Alături de trupa mea am trecut prin multe, bune şi rele, dar mereu am ştiut că dacă dorim să evoluăm trebuie să muncim. REPORTERI: Ce beneficii ți-au adus acest sport? ANDREEA LUCACIU: Beneficiile pe care acest sport ţi le pot oferi sunt ocuparea timpului liber într-un mod sănătos, găsirea unui colectiv, a unor prieteni noi şi, cel mai important, te ajută să te exteriorizezi să îţi arăţi personalitatea. REPORTERI: De cate ori pe săptămană aveți antrenament? ANDREEA LUCACIU: Noi ne pregătim intens având trei antrenamente pe săptămână.
ANDREEA LUCACIU Odată cu începerea școlii, pe holuri au apărut tot felul de fețe, unele mai c u n o s c u te , a l te l e n u . A ș a a m cunoscut-o și pe campioana cu care ar trebui să ne lăudam, pe nume Andreea Lucaciu, care face parte din clasa a IX-a A. Afland cu ce se ocupă această elevă simpatică, i-am luat un interviu. REPORTERI: Ce fel de sport practici și de cat timp? ANDREEA LUCACIU: Practic dansul hiphop de 10 ani in trupa RITM-MIC, înfiinţată de antrenorul nostrum, Darius Domocoș. Hip-hop-ul este mai mult o artă, un stil de viaţă. REPORTERI: Ce premii ai obținut, împreună cu trupa alături de care dansezi? ANDREEA LUCACIU: RITM-MIC-ul a reuşit să cucerească podiumul la diverse concursuri: locul 1, trei ani consecutiv la festivalul-concurs Nymphea Dance, locul 1, doi ani consecutiv la Campionatul Hip Hop International România, şi suntem mândri că am ajuns să reprezentăm România la Campionatul Mondial HHI în America, Las Vegas – Nevada, luptând alături de 48 de ţări din întreaga lume.
REPORTERI: Ce le transmiti celor care vor citi acest articol si ce le recomanzi? ANDREEA LUCACIU: Îi sfătuiesc pe toţi oamenii, indiferent de vârsta, să facă ceea ce le place, găsind sportul în care se simt cel mai liber, cel mai potrivit pentru personalitatea lor. GEORGE HODIŞAN, ALEXANDRU VÂRVA
LOGO times - septembrie 2014
3
Şi-a dorit şi s-a-mplinit Visul elevei scolii noastre, Andreea Paşca, din clasa a XII-a B, s-a împlinit in urma cu opt ani, cand a inceput sa practice volei. „Ambitia conteaza” – vom afla de la ea cum si de ce. REPORTERI: De cat timp practici acest sport, Andreea? ANDREEA PAŞCA: Practic acest sport de aproximativ 8 ani. REPORTERI: Ce sau cine te-a motivat sa practici acest sport? ANDREEA PAŞCA: Faptul ca verisoara mea era in echipa liceului si mama mea, mi-au dat un impuls. REPORTERI: Faci volei de performanta sau doar din placere? ANDREEA PAŞCA: Inca nu m-am decis daca in continuare voi continua cu voleiul, dar pana acum in toti acesti ani a fost pur si simplu din pasiune si placere.
destramat din cauza numarului putin de fete care a ramas, deoarece unele au plecat la universitate, iar altele au terminat clasa a XI-a. Fiind ca o familie, mi-a parut foarte rau ca am ajuns sa ne despartim . REPORTERI: Ti-ai dori sa fiti din nou o echipa? ANDREEA PAŞCA: Mi-as dori extrem de mult, deoarece pot spune ca voleiul si colegele mele inseamna foarte mult pentru mine. Cu unele dintre ele am legat stranse prietenii si sper sa ramana pe viata. REPORTERI: Ce ai invatat din aceasta experienta? ANDREEA PAŞCA: Am invatat ca nu suntem perfecti si ca oamenii gresesc, dar in viata conteaza foarte mult ambitia, seriozitatea cu care tratezi lucrurile, pot spune ca sportul mi-a influentat viata. GIULIA TUDUC, GEORGE MANGRA
REPORTERI: Cum iti imparti timpul intre scoala si antrenamente? ANDREEA PAŞCA: Fizic este foarte greu, incerc sa fac fata la ambele cat se poate de bine. REPORTERI: Cum te motivezi inainte de meciuri? ANDREEA PAŞCA: Pare amuzant, dar spun „Tatal Nostru” inainte de meci si incerc sa ma calmez sa nu fiu emotionata, mai ales ca sunt atatea persoane care ma privesc. R E P O RT E R I : A i a v u t re zu l ta te notabile? ANDREEA PAŞCA: Da, am avut, am ajuns alaturi de echipa liceului la Natională. REPORTERI: Ce reactie ai dupa un meci pierdut? ANDREEA PAŞCA: Reactia pe care o am este una pozitiva, pentru ca din fiecare greseala pe care am facut-o am invatat ceva si am incercat sa o remediez pe parcurs. REPORTERI: Din ce cauza echipa de volei s-a desfiintat si cum ai reactionat cand ai primit vestea? ANDREEA PAŞCA: Echipa liceului s-a
ANDREEA PAŞCA
4
LOGO times - septembrie 2014
„Sunt pus să slujesc şcoala şi interesele ei” Prof. CĂLIN PERŢE: Scoala noastra e cea mai mare scoala din oras, ceea ce inseamna foarte multa munca intr-o perioada foarte scurta. In Romania nu exista oameni pregatiti pentru aceasta functie. Lucrurile care duc la aceste schimbari sunt cele precum pierderea timpului la scoala, bunurile materiale nu sunt mari, iar relatia de prietenie dintre profesori se schimba dupa ce ocupi o astfel de functie. Avand in vedere ca ne mentinem in topul celor mai bune scoli din judet, ajung la concluzia ca nu am avut o conducere rea. Ca director insa, satisfactiile sunt minimale fata de cele pe care la ai la catedra. REPORTERI: Ce v-ati propus pentru mandatul dumneavoastra? Prof. CĂLIN PERŢE: Provocarea de a construi alaturi de echipa manageriala, pentru binele scolii. REPORTERI: Care este lucrul care v-a determinat sa acceptati aceasta functie? Prof. CĂLIN PERŢE: Ceea ce m-a determinat sa accept este increderea acordata de niste oameni, cum ca esti suficient de bun pentru a ocupa aceasta functie. Am primit sansa de a construi alaturi de ei.
Prof. CĂLIN PERŢE, director adjunct al Liceului Onisifor Ghibu Dupa un început aglomerat al noului an şcolar, am reuşit să îi furăm domnului prof. Călin Perţe câteva clipe pentru un interviu legat de noua funcţie şi de schimbările de care a avut parte în ultimul timp. După cum probabil ştim cu toţii, domnul profesor Perţe ocupă funcţia de director adjunct din data de 1 septembrie a acestui an. REPORTERI: Spuneti-ne cateva cuvinte despre dumneavoastra. Prof. CĂLIN PERŢE: Pot sa spun ca am facut majoratul in aceasta scoala. Este scoala la care mi-am inceput cariera de profesor si la care o sa mi-o si inchei. Acum cativa ani am ocupat functia de inspector scolar , unde am avut provo-
carea de a construe, deoarece religia era la inceput. Dupa 50 de ani in care religia s-a reintrodus in scoli, organizarea a durat foarte mult pe Bihor, fiind foarte greu sa ii notezi pe elevi. Pe primul loc insa a fost provocarea sa il introducem pe Dumnezeu in vietiile copiilor. Alaturi de colegii mei, am incet sa fac materia sa fie placuta, interesanta si bine organizata. O alta provocare a fost sa reusim sa facem din religie o disciplina importanta in scoala, in acea vreme fiind una marginala. Pot sa spun ca inceputurile n-au fost usoare si ca inspectoratul mi-a mancat 80 de ani din viata. REPORTERI: Cum se explica schimbarile dese de directori in ultimii ani?
REPORTERI: Ce calitati credeti ca va recomanda pentru functia de director adjunct? Prof. CĂLIN PERŢE: Experienta si partea ce tine de la invataturile Parintilor . Imi plac provocarile si depasirea obstacolelor iar formarea din punct de vedere crestin m-a ajutat sa imi dezvolt capacitatea de empatie, care este foarte importanta cand lucrezi cu oameni. Sunt pus sa slujesc scoala si interesele ei, nu sa fiu şef peste şcoala. REPORTERI: Ce schimbari credeti ca puteti aduce scolii si care este limita pana la care puteti interveni? Prof. CĂLIN PERŢE: Limitele sunt date de un sistem centralizat. Politica de cadre e limitată, ministerul angajeaza profesorii in scoala, nu directiunea. Partea de resurse materiale este o alta
limita , deoarece primim foarte putine resurse . Trebuie sa luptam pentru mai multe resurse materiale pentru binele scolii, sa ne mentinem si sa crestem in performante la exemene si concursuri scolare. Alaturi de colegii mei ne-am propus sa „vindem” şcoala mult mai bine, in conditii in care elevii nostri sunt preponderent formati la noi. REPORTERI: Care sunt punctele tari si cele vulnerabile ale scolii noastre? Prof. CĂLIN PERŢE: Punctele tari sunt rezultatele, cadrele didactice de calitate . Conteaza antrenorul, dar conteaza si sa ai ce antrena. Punctele slabe sunt: promo-ul de imagine, trebuie sa invatam cum sa atragem elevii, nu avem o strategie agresiva de promovare. REPORTERI: Spuneti-ne care este situatia chioscului in acest moment. Prof. CĂLIN PERŢE: Chioscul nu tine de scoala , ci de primarie. Din pacate, nu gestionam noi chioscul. O licitatie a fost organizata, dar nimeni nu a fost interesat . Avem o varianta pentru gimanaziu si liceu cum ar fi cateringul. REPORTERI: In ce masura va afecteaza viata personala aceasta functie ? Prof. CĂLIN PERŢE: Sper sa nu ma schimbe aceasta functie. Structura omului nu poate fi schimbata de o functie anume. Prapastia apare atunci cand impui regulile institutiei, care pot fi o problema in apropierea de elevi. Regulile nu sunt in detrimentul elevilor, scoala este pentru elevi. Unul din punctele forte ale acestei scoli este relationarea calda dintre elevi si profesori, suntem aici pentru voi. REPORTERI: Cum de ati ramas diriginte la clasa dumneavoastra, devenind si director ? Prof. CĂLIN PERŢE: Era foarte greu sa vina altcineva in a 12-a, ar fi fost o colaborare dificila. Trebuie sa onorez o promisiune a parcursului acestor patru ani fata de elevii mei. Nu acceptam functia de director daca nu puteam fi in continuare diriginte.
LOGO times - septembrie 2014
REPORTERI: Cat de realista credeti ca este intrarea in scoala cu ecusonul? Prof. CĂLIN PERŢE: Inca nu am gasit formula cea mai buna pentru intrarea in scoala, insa este cert ca vrem sa asiguram protectia elevilor nostri. Legea ne-a cerut acest lucru. Este mai dificil, insa vom vedea cum sa facem sa nu mai intre straini in scoala.
5
Ghibu se organizează
REPORTERI: Clasele de liceu de Filologie-Intensiv Engleza si Matematica-Informatica au atestat. Ce se poate face pentru clasele de Filologie-Jurnalism si Bio-Chimie ca sa aiba si ele atestat? Prof. CĂLIN PERŢE: Totul tine de minister, sunt discutii si la ce ajuta mai departe aceste atestate. Deocamdata se discuta si ce greutate are acest atestat in ajutarea gasirii unui loc de munca. au consemnat FLAVIU ALBUŢ şi BOGDAN GAVRIŞ
Noul regulament
Din acest nou an scolar s-au schimbat unele reguli cu privire la siguranta elevilor in scoala: intrarea se face pe baza carnetului de elev si a ecusonului personal, iesirea din perimetrul scolii este interzisa pana la sfarsitul orelor de curs, telefonul in timpul orelor este complet interzis. O alta regula este cea a absentelor. La 10 absente se scade nota la purtare cu 1 punct. La 20 de absente se trimite preaviz elevului. La 40 de absente elevul va fi exmatriculat. Parintii au dreptul la 6 invoiri ale elevului din motive personale. In final, se discuta de amendarea parintilor de catre autoritatea locala de politie, daca absentele nemotivate depasesc limita de 20. Amenzile pot ajunge de la 100 la 1000 de lei. Orice tentative de incalcare a noului regulament va fi sanctionata. Prima data se va face o mustrare in fata clasei a elevului infaptuitor. A doua oara se va scadea nota la purtare. Daca fapta este mai grava, se va ajunge la exmatriculare. BIANCA BETE
În data 3 octombrie 2014 domnii directori au hotarat sa adune toate clasele in sala festiva pentru a le prezenta noul regulament. În noul regulament s-a pus foarte mult accentul pe securitatea fiecarui elev din scoala noastra, iar din aceasta cauza de luni, fiecare elev va intra in scoala pe baza ecusonului.
Noul director e prea dur?
La inceputul acestui an scolar, 2014-2015, la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu Oradea, fostul director, prof. Mircea Pop, a fost inlocuit de catre prof. Ioan Pirtea. Odata cu schimbarea directorului, s-au produs mici schimbari si in regulament, acestea fiind mai stricte decat cele precedente, spun multi elevi.
director si-a luat treaba in serios inca de la inceputul anului, fiind mai atent si mai interesat de ceea ce fac elevii acestei scoli, impunandu-si autoritate prin sanctiuni. De ce sunt revoltati elevii? Majoritatea elevilor sunt revoltati deoarece domnul director Pirtea este atent la ceea ce fac ei, la cine intra, cine iese din scoala, la cine sare gardul si la multe alte aspecte care privesc incalcarea regulilor. Asadar, elevii sunt revoltati, in principiu, pe faptul ca nu mai pot iesi din scoala in timpul orelor, dar asta nu il face pe domnul Pirtea un director „rău”, ci unul mai responsabil si mai interesat de soarta elevilor sai. In concluzie, dupa doar trei saptamani de la inceperea acestui an scolar, domnul Pirtea si-a facut simtita prezenta pe postul de director, schimband multe in scoala, cum ar fi: a inlocuit usile cele vechi de la intrare cu unele noi din termopan, a renovat baile de la parter si suntem siguri ca va mai schimba multe in bine in aceasta scoala. Acestea fiind spuse, noi, elevii, ii uram bafta domnului director si sa conduceti aceasta scoala cum nu a mai facut-o nimeni pana acum!
Dupa cum a observat toata lumea, noul
NATANAIEL BOGDAN
Tot pentru siguranta noastra s-a interzis iesirea din scoala in timpul orelor, doar ca aici s-a facut un compromis si anume ca in pauza mare 2 elevi din fiecare clasa au voie sa iasa din scoala dupa mancare deoarece chioscul din curtea scolii s-a inchis. În ceea ce priveste tehnologia, elevilor le este intezis sa foloseasca telefoanele in timpul orelor, fiecare trebuind sa-l predea profesorilor pana la sfarsitul orelor. Elevii vor avea voie cu telefoanele doar in pauze. Nici cei care lipsesc nu vor scapa, la 20 de absente nemotivate vor primi un avertisment de examtriculare iar la 40 de absente nemotivate vor fi exmatriculati din scoala. LARISA BOSTAN, ANDREEA TEUŞDEA
Prof. IOAN PIRTEA Foto: Natanaiel Bogdan
6
LOGO times - septembrie 2014
Lacăt pe tehnologie!
O producţie remarcabilă
Asa cum bine stim, de la inceputul anului scolar un nou punct de ordine si restricite a fost lipit in regulamentele din institutiile de invatamant din România. Dar oare cat la suta este aceasta de bun augur pentru elevi? Multi se intreaba: Daca ne vor taia perfuziile, cu ce vom mai trai? Fiecare cred ca intelege ca in timpul orelor de curs nu este un lucru sanatos nici pentru noi sa folosim telefonul, dar de multe ori am putea noi sa aratam ce inseamna puterea asa-zisului „smartphone”, si anume ca pe langa statul pe Net si alte chitibusuri, tehnologia ne poate ajuta atat informativ, cat si in caz de urgenta in familie. Iar aceasta nu e numai parerea mea, ci si a mai multor consumatori de Android si IOS, vechi si noi REPORTER: Cum ti se pare aceasta noua regula? INTERVIEVAT: Mi se pare ca deja pun un lacat pe un drept REPORTER: Ti se pare binevenita aceasta noua restrictie? INTERVIEVAT: Nu mi se pare deloc binevenita. Sunt constienta ca nu procedam bine in timpul orelor, dar cred ca pauza este a noastra si avem voie sa facem ce vrem, chiar daca asta inseamna sa stau pe telefon! Deci, intr-o tara care pretinde a fi europeana cred ca e timpul sa trecem de la praf de creta si urme de gel la o generatie stocata pe un sistem de operare si tehnologie! In definitiv, cred ca pentru aceasta problema – care de la data de
1 octombrie se poate numi “dorinta” – am putea ca noi sa o tranformam intrun drept, macar in timpul pauzei. SERGIU JURCĂ
La castel
În data de 1 octombrie 2014, elevii clasei a 10-a B de la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu au vizionat filmul „Instinct”, regizat de Jon Turteltaub. E un film care merită văzut.
ductie a fost una incredibilă, iar ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost modul in care doctorul Theo Caulder îl abordează pe Ethan şi felul în care a rezolvat problemele din inchisoare.
Apărut în anul 1999, descrie timpul petrecut de către doctorul Ethan Powell, expert în comportamentul gorilelor, în
LARISA FULOP
În data de 14 noiembrie va avea loc Balul Bobocilor Liceului Onisifor Ghibu, în incinta clubului Shadows, organizat de doamna Sandor Lila și Consiliul Elevilor. Balul se va ține pentru a desemna Miss & Mister Boboc 2014-2015 , pentru a afla cine sunt cei mai buni dintre cei mai buni. Spectacolul în sine va fie ca in filmele vechi, cu prinți si prințese, cât mai rafinați si eleganți. Vor fi șapte perechi cu cei mai talentaţi boboci din toate clasele. ROXANA VLAD, BIANCA GOLDEA
habitatul lor natural. Dupa doi ani în care doctorul Powell începuse să preia comportamentul gorilelor, o grupare de braconieri începe să le ucidă . Fiind tulburat de cele întamplate, doctorul Ethan omoară doi dintre braconieri, după care e închis într-un penitenciar de maximă securitate. Powell urmează să fie expertizat de către doctorul Theo Caulder, care îl va ajuta să îsi gaseasca linistea.
Andreea Lucaciu va reprezenta clasa IX A
Am vrut sa aflu ce l-a impresionat la acest film, pe colegul meu, Robert Pup, care a afirmat faptul că această pro-
LOGO times - septembrie 2014
7
Socializare fără Internet aceasta am participat la diverse parade, respectiv Caravana Florilor, am fost majoretă la Swimathon, am facut figurație la spectacolul Aida etc. REPORTER: Ce trebuie să faci pentru a fi voluntar? DENISA POPA: Pentru a fi voluntar trebuie în primul rând să-ți iei inima-n dinți și să treci peste timiditate, respectiv frica de a încerca lucruri noi. Astfel, pentru a intra într-un ONG trebuie ori să contactezi o persoană care este membru, ori să completezi un formular de înscriere. Eu am devenit voluntar pe baza unui formular (Interact) si a târgului de voluntariat organizat de CJE Bihor (la Teatru). REPORTER: Mai practici altceva înafară de voluntariat? DENISA POPA: Da, pe lângă voluntar, mai sunt și promoter.
Având în vedere numerosele activități extracurriculare ale elevilor școlii noastre, am hotărât să vă împărtășesc câteva experiențe ale unei voluntare, Denisa Popa din clasa XII A. REPORTER: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?
DENISA POPA: Voluntariatul pentru mine este o activitate care te scoate din zona de confort. Totodată, te ajută să percepi diferența dintre aparență și esență (lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par), perspectiva din interior fiind diferită față de cea din exterior.
REPORTER: Ce te-a determinat să practici această activitate? DENISA POPA: Eu am început să fiu voluntar din pură curiozitate: am văzut proiecte foarte interesante realizate de unele organizații de voluntariat și miam zis că și eu vreau să fac parte din astfel de inițiative. Zis și făcut! De asemenea mi-am dorit să-mi petrec timpul și să cunosc cât mai mulți tineri de vârsta mea.
REPORTER: Dacă un elev din școala noastră ar veni să-l îndrumi spre această activitate, ce i-ai spune? DENISA POPA: I-aș recomanda cu cea
REPORTER: De cât timp practici voluntariatul? Și unde? DENISA POPA: Practic voluntariatul de un an. Timp de câteva luni am fost voluntară la Interact Oradea, iar în prezent sunt voluntară a Teatrului Regina Maria. REPORTER: Ce activități desfășori în cadrul teatrului? DENISA POPA: În timpul stagiunii, împreună cu ceilalți voluntari, întâmpinăm și informăm spectatorii, iar mai apoi, opțional, vizionăm piesa. Trebuie să specific că atmosfera de la teatru este una foarte caldă, iar ceilalți voluntari (în mare elevi de liceu din alte școli) sunt deschiși, comunicativi și oameni în compania cărora te simți bine. O activitate majoră în care am fost implicată a fost organizarea și promovarea FITO 2014 (Festivalul Internațional de Teatru Oradea). Astfel, vara
mai mare căldură să devină voluntar. Nu este o rușine să faci ceva fără să aștepți bunuri materiale în schimb și nici nu este o pierdere de timp. Cum poate fi considerat ceva o pierdere de timp atunci cât tu te distrezi și faci ceva productiv atât pentru viitorul tău, cât și pentru comunitatea orașului tău? Nu vă spun să deveniți voluntari la teatru, ci vă recomand să vă interesați asupra organizațiilor din Oradea și să aplicați pentru cea a cărei activitate vă place cel mai mult. a consemnat BOGDAN POPA
8
LOGO times - septembrie 2014
Arta stradală între
Foto: MIHAI DAN
Adesea, prea obosiți sau prea îngândurați trecem pe stradă fără să vedem sau să auzim arta ce stă chiar lângă noi. Artiștii sunt adesea rău văzuți, huiduiți sau chiar li se interzice să-și arate operele, chiar dacă este vorba de artă vizuală sau auditivă. De ce? Încă din trecut, consumul de droguri sau originea lor etnică și socială (Jean-Michel Basquiat) sau familiaritatea cu cluburile de noapte (Keith Haring) și afinitatea subculturii muzicale, explică reputația dubioasă a artei stradale. Primii artiști de acest gen sunt cei care, neavând acces la galerii, decid să-și expun lucrările în văzul tuturor. Astfel, gestul lor are o semnifi-
cație protestatară, iar spațiul public este un câmp de negociere. Ca orice alt adolescent, străbat destul de des străzile centrului orașului și observ că mulți sunt cei care îi consideră pe cântăreți doar simpli cerșetori, însă eu încă cred că aceştia sunt împinși de dragostea pentru artă și de dorința de a o împărtăși cu toți ceilalți. Câți dintre noi am avea curajul să cântăm în fața unei mulțimi fără nicio reținere? Depășind aspectele superficiale, arta stradală e până la urmă o artă, trebuie să o lăsăm să ne inunde și să scoată la suprafață calmul interior și zâmbete. LOREDANA PAVEL
Artă pentru toţi pag. 1 / Şcoala de Arte Francisc Hubic vizeaza cerințele populației din zonă: păstrarea valorilor tradiționale și nu numai, stimularea creativităţii şi talentului, învăţarea şi promovarea meşteşugurilor şi îndeletnicirilor tradiţionale, cultivarea valorilor creaţiei populare dar și a celor contemporane. Şcolile de arte sunt instituţii de tradiţie şi au o vechime de 80-100 ani în domeniul învăţământului artistic; la Oradea, Şcoala de Arte Francisc Hubic a fost înființată în 1925. În școlile de arte se regăsesc unele discipline care nu există
în nici o altă instituţie de învăţământ formal, şi anume: acordeon, orgă, electronică, sintetizator, vioară cu goarnă (Bihor), cobză, ţambal, instrumente de suflat populare (taragot, saxofon, fluier, nai, ocarină), chitară electrică solo, acompaniament, bas, percuţie, muzică uşoară. Ca o notă finală, în postura de cursant la școala respectivă, încurajez pe toată lumea care vor să-și valorifice talentul intr-un domeniu anume să se înscrie la Școala de Arte Francisc Hubic care se află pe strada Moscovei nr. 5 (lângă Filarmonică). MIHAI CHIŞ
LOGO times - septembrie 2014
vandalism Č™i măiestrie
9
10
LOGO times - septembrie 2014
Dansatoare de nota zece! de membri, avansaţi şi începători.
tivităţi?
REPORTER: Dansand de opta ani, presupun ca apartii grupei de avansati.
GEORGIANA PUŞCAŞ: Întregul meu timp liber, cam trei ore pe zi, de trei ori pe săptămână.
GEORGIANA PUŞCAŞ: Da, aşa este. REPORTER: De către cine este condus ansamblul?
REPORTER: Unde se desfăşoară orele de dans?
GEORGIANA PUŞCAŞ: Nu este nici greu, dar nici foarte uşor, deoarece unele spectacole sau filmări au loc în timpul şcolii, dar cu ajutorul domnilor profesori, care sunt indulgenţi, reuşesc să fac faţă atât şcolii, cât şi dansului.
GEORGIANA PUŞCAŞ: La Casa Tineretului din Ioşia.
REPORTER: Ce relaţii s-au format între voi, dansatorii?
REPORTER: Căror zone sunt specifice dansurile voastre?
GEORGIANA PUŞCAŞ: Nişte relaţii foarte strânse, de prietenie, pe care vom încerca să le menţinem toată viaţa.
GEORGIANA PUŞCAŞ: De către coregraful Mircea Dărăban.
GEORGIANA PUŞCAŞ: Unor zone diferite ale judeţului Bihor: Beiuş, Barcău, Aleşd. Pe lânga acestea, mai avem şi dans ţiganesc şi din zona Banatului.
Georgiana Puşcaş este elevă in clasa a IX-a B la liceul nostru şi de o bună bucată de vreme este o dansatoare apreciată. Mai multe detalii vom afla chiar de la ea în următorul interviu.
GEORGIANA PUŞCAŞ: În clasa I s-au făcut nişte preselecţii la şcoală, la care am participat şi eu şi am fost admisă, iar pe parcurs am început să prind drag de acest stil de dans.
REPORTER: De cât timp practici dansurile populare?
REPORTER: Cum se numeşte ansamblul din care faci parte?
GEORGIANA PUŞCAŞ: Am început dansurile populare acum opt ani, când eram elevă în clasa I.
GEORGIANA PUŞCAŞ: Ansamblul Folcloric Lioara.
REPORTER: Ce te-a determinat să începi acest dans?
REPORTER: Câţi membri are Ansamblul Lioara? GEORGIANA PUŞCAŞ: În jur de 30-40
REPORTER: Ce înseamnă dansul popular pentru tine?
REPORTER: Cum arată costumele pe care le purtaţi?
GEORGIANA PUŞCAŞ: Distracţie, socializare, dar totodată şi multă muncă.
GEORGIANA PUŞCAŞ: Avem patru costume. Primul este alcătuit din poale, ie, zadie roşie, batic cu biţi, coroniţă şi un prosop pe care îl folosim la dansul Lioara. Al doilea este alcătuit din poale, ie, zadie roşie, cojoc roşu şi batic roşu. Al treilea este alcătuit din poale, ie, zadie neagră şi batic negru, iar al patrulea este costum ţiganesc format din fustă viu colorată, cămaşă şi batic cu bănuţi, care se leagă peste mijloc.
REPORTER: Te gandeşti ca pe viitor să îţi faci o carieră din asta?
REPORTER: Cât timp dedici acestei ac-
GEORGIANA PUŞCAŞ
REPORTER: Este greu să îmbini repetiţiile cu şcoala?
GEORGIANA PUŞCAŞ: Da, deoarece hobby-ul acesta poate deveni pe parcurs un loc de muncă, o sursă bună de venit. a consemnat ADRIANA COBE
LOGO times - septembrie 2014
11
Back in business
Prof. DANIEL TODORAN Foto: Diana Curtui
O altă viaţă În aceasta vara am avut deosebita surpriza si totodata placerea sa ajung intr-una din cele mai frumoase capitale ale lumii, si anume la Londra, capitala Marii Britanii. Odata ajunsa acolo, nimic nu mai era la fel ca in România, parca era o lume din viitor. Am stat toata vacanta de vara, iar rudele mele de acolo au avut grija sa imi fie si ghizi turistici, sa imi arate Londra in toata splendoarea ei, aproximativ vazand cele mai importante obiective turistice. Desi oamenii de acolo sunt de toate nationalitatile sunt oameni primitori si prietenosi. Ceea ce se intampla in prezent la noi in tara intre multe persoane este lipsa de respect, iar la cate-
va tari distanta respectul este la el acasa. Am ramas placut impresionata de atitudinea oamenilor si de atata bun-simt de care au dat dovada. A fost prima mea iesire in afara Romaniei si spun cu nostalgie ca as merge de cate ori as avea ocazia. Aceasta sedere m-a facut sa imi doresc sa fiu studenta la o facultate londoneza, iar odata ajunsa inapoi in tara, imi pregatesc terenul pentru a putea pleca anul viitor inapoi la Londra. Mi-as dori ca fiecare elev care urmeaza sa termine liceul sa deschida ochii spre ceva bun, iar mai apoi sa fie renumit pentru studiile sale. DENISA MARTIN
Am avut plăcerea să îl întâlnim pe domnul profesor de sport Daniel Nicolae Todoran, care totodată este antrenor de volei și dorește să readucă echipa liceului nostru pe culmile gloriei. Nu am ales întâmplător să facem acest articol, știind că avem dea face cu un profesionist, care are o carieră impresionantă în spate, aceasta neputând fi dobândită doar prin multă muncă și perseverență. Visul domnului profesor Todoran a început să prindă contur încă de la frageda vârstă de 5 ani, având în total 22 de ani de performanță, din care 19 de beach volley, reușind să cucerească titlul de campion național timp de 4 ani. Ca dovadă că pentru performanță este nevoie de sacrificiu, domnul profesor a făcut parte din mai multe echipe, cum ar fi: LPS Bihorul Oradea, divizia A Baia Mare, CS Piatra Neamț, Remat Zalău, CSMU Craiova și U Cluj, reușind să se adapteze cu succes la fiecare, fiind 15 ani la divizia A.
domnului profesor de a deveni antrenor, dorind să împartă și cu restul frumusețea acestui sport. A ales să reînființeze echipa liceului în ciuda faptului că aceasta a avut parte de suficienți ani de pauză. Domnul profesor își ia în serios această misiune, deoarece a început să recruteze doritoare la un eventual post în echipă. Standardele pe care trebuie să le îndeplinească o posibilă componentă sunt esențiale, aceasta trebuind să obțină rezultate satisfăcătoare la învățătură deoarece voleiul este un sport strategic în care este nevoie de implicarea mai multor minți sclipitoare și să dea dovadă totodată de disciplină și voință. Domnul profesor Todoran este sigur că poate să își ducă misiunea până la capăt și să readucă echipa liceului la nivelul înalt la care era odinioară, convins că prin voință totul este posibil. DIANA CURTUI, MĂDĂLINA MURG
Plăcerea de a juca volei a devenit „un microb”, având ca rezultat alegerea
12
LOGO times - septembrie 2014
Cea mai bună majoretă MBTA
Prof. Ladanyi Andrea, antrenoarea echipei de handbal
Start la handbal!
Crina Pintea şi Denisa Cotro, membre ale echipei de handbal ANDREEA BUNDEA În şcoala noastră am întâlnit o majoretă amabilă, veselă şi prietenoasă, ea se numeşte Andreea Bundea din clasa a VIII-a C. REPORTER: Cum ai ajuns să fii majoretă? ANDREEA BUNDEA: Am văzut un anunţ în ziar şi am mers la club să văd despre ce e vorba, mi-a plăcut şi aşa am ajuns aici! REPORTER: Dacă n-ai fi fost majoretă, ce ţi-ar fi plăcut să faci?
nament? ANDREEA BUNDEA: În general de patru ori pe săptămână, câte două-trei ore de antrenament. REPORTER: Ai participat la concursuri? ANDREEA BUNDEA: Da, am fost în mai multe ţări la diferite concursuri organizate în general de MBTA Asociaţia de Majorete cu Baston şi Twirling şi IMA – Asociaţia Internaţională de Majorete. REPORTER: Ce premii ai luat?
ANDREEA BUNDEA: Probabil că aş fi mers la hip-hop, orice dans! REPORTER: La ce club ai început? ANDREEA BUNDEA: La Mini-Mistique, iar după câţiva ani am trecut la Mistique. REPORTER: De cât timp eşti majoretă? ANDREEA BUNDEA: Sunt majoretă de aproape şase ani. REPORTER: Câte ore pe zi faci antre-
ANDREEA BUNDEA: Am luat câteva medalii şi diplome, iar în 2010 titlul de cea mai bună majoretă de la MBTA.
În 29 septembrie au început antrenamentele de handbal in sala de sport a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu din Oradea. Pentru inceput, doamna profesoara Ladanyi Andrea ne-a invatat aproape toate tehnicile de baza pe care trebuie sa le stim. Doamna profesoara a declarat că ,,pentru inceput a fost foarte bine’”. Echipa este formata deocamdata din Crina Pintea, Denisa Cotro, Alexandra Rasianu, subsemnata si cateva fete din gimnaziu. Toate par o joaca, doar vorbe, dar cand esti la fata locului, atunci iti dai seama cata munca iti trebuie si cata rabdare! MIRUNA DĂRĂBAN
REPORTER: Ce înseamnă pentru tine să fii o majoretă? ANDREEA BUNDEA: La început să fiu o majoretă însemna să îmi trăisc visul, iar acuma înseamnă ceva mai mult… a consemnat EMANUELA BOGDAN Sala de sport a Liceului Onisifor Ghibu