Lupta impotriva propriului sine care te impinge la a face rau

Lupta ĂŽmpotriva propriului sine

care te ĂŽmpinge la a face rau

1

Lupta ĂŽmpotriva propriului sine care te ĂŽmpinge la a face rau

Daniela Dinu 2014 2

Dunia ne învârte, ne amăgeşte şi de multe ori ne rătăcim pe drum, însă cel mai important este să ne întoarcem întotdeauna la calea cea dreaptă şi să ştim că întotdeauna există o poartă de a ieşi din rătăcire şi a ne întoarce spre ceea ce este drept şi bun, şi aceasta este poarta căinţei – at-tauubah. Şi dintre cei mai mari adversari ai noştri în drumul nostru către Paradis se număra de cele mai multe ori chiar propriul nostru sine, împotriva căruia trebuie să ne luptăm cu cea mai mare îndârjire, şi aceasta prin a îl educa intru căutarea Paradisului şi detaşarea de efemeritatea şi nimicnicia Vieţii Lumeşti.

Tocmai pentru aceasta am ales subiectul nostru de astăzi “Lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău”. Şi dacă ar fi să începem cu aceasta, oare ce înseamnă a lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău?!

Simplu şi pe scurt spus, a lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău înseamnă a te păstra pe tine insuti pe drumul tău către Rai, a face ceea ce este permis şi a te opri de la ceea ce este interzis, a îndemna la ceea ce este bun şi a te opri de la ceea ce este rău. Şi îmi amintesc că de mai multe ori, întâlnindu-ne cu persoane care s-au născut din părinţi musulmani obişnuiau să ne considere pe noi, cei care trecuserăm la islam, după ce mai înainte aparţinuserăm altor religii ca fiind exemple vii ale luptei împotriva propriului sine care te împinge la rău, în sensul că te împinge la a te lega de viaţa lumească. - Şieiconsiderau aceasta întrucât părăsisem noi familile noastre, şi obiceiurile noastre şi tot ceea ce fusesem mai înainte de aceasta doar de dragul lui Allah, mărturisind Măreţia şi Unicitatea Acestuia şi crezând în răsplata cea veşnică a Vieţii de Apoi. Îl rugăm pe Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul, ca, cu adevărat, să putem fi noi astfel de exemple de luptă şi izbândă asupra propriului sine care ne împinge la a face rău. Însă fiecare dintre noi, dacă se va apleca cu sinceritate asupra propriei poveşti de acceptare a islamului, va descoperi, cu siguranţă că, departe de a fi vorba doar despre lupta împotriva propriului sine pentru a îl menţine pe Calea cea Dreaptă, acceptarea islamului, a fost pentru fiecare dintre noi, mai curând, o imensă binecuvântare şi un 3

măreţ privilegiu al lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul asupra noastră, alegându-ne tocmai pe noi să ne salveze de flăcările Iadului destinate pentru necredincioşi şi să ne dăruiască Grădinile Paradisului în care vom găsi din binecuvântări ceea ce nici ochiul nu a văzut, nici urechile nu au auzit, şi nici măcar nu au trecut prin mintea vreunei fiinţe umane, pregătite pentru dreptcredincioşi.

Slava şi lauda I se cuvin numai lui Allah pentru acest minunat şi neasemuit dar, şi pe El, Cel cu putere peste toate şi Căruia nu îi este nimic în imposibilitate, Îl rugăm să le dăruiască acest preţios cadou şi celor dragi nouă dintre părinţii, fraţii, rudele, prietenii noştri…şi să nu îi sfârşească pe ei, şi pe noi, din această viaţă decât fiind musulmani, şi în cel mai înalt grad de credinţă şi împăcare sufletească, amin. Şi revenind la subiectul luptei împotriva propriului sine care te împinge la a face rău, aşa cum vedeam, teoretic, şi aşa… pe scurt spus… subiectul pare simplu şi uşor… însă în realitate, punerea în aplicare a acesteia, presupune o întreagă strategie, un mod de viaţă complet, ordonat şi sistematizat, care de cele mai multe ori cere nu puţin din efort si inversunare.Însă, subhan Allah, deşi de multe ori pe cale lui Allah se cere un consum imens atât fizic, cât şi psihic, cât şi material, subhan Allah, atunci când munca respectiva, sau faptă respectiva este făcută de dragul lui Allah, oboseala dispare, bani şi timpul cheltuiţi par lucruri neînsemnate, şi Allah uşurează şi facilitează lucrurile de unde nici nu te aştepţi, iar răsplata, în această Viaţă Lumească, înainte de Viaţă de Apoi, este un confort şi o bunăstare sufletească de neimaginat.Slavă lui Allah! Şi fiecare dintre noi poate privi la propria lui viaţă – de câte lucruri pe care le făceam înainte deislam ne-am delăsat şi ni se par acum străine şi ca şi cum nici n-ar fi făcut vreodată parte din noi; şi câte lucruri noi ne-am obişnuit să facem şi nu ne-am fi imaginat vreodată că ne-ar sta în putinţă să facem aceasta.

Nu îmi face plăcere să discut despre mine, dar pur şi simplu ca un exemplu pentru ceea ce tocmai spuneam… în ceea ce mă priveşte, deşi îmi plăcea foarte mult (la şcoală vorbind) limba romana, atât literatură şi mai ales gramatica, nu am fost niciodată un talent în învăţarea limbilor străine…. Întotdeauna totul mi se părea prea greoi întrua învăţa o nouă limbă, şi deşi am învăţat an la rând şi germană 4

şi franceză şi un pic de spaniolă şi engleza….nu mă pot lăuda că aş putea excela în vreuna dintre aceste limbi… sau că aş stapani-o întrun mod îmbucurător.

Cu limba arabă însă, povestea sta cu totul altfel – atunci când mi-am propus să învăţ limba arabă, aceasta a fost cu desăvârşire de dragul lui Allah şi pentru islam, şi Allah, Slava şi Lauda I se cuvin numai Lui mi-a uşurat mie drumul şi mi-a facilitat aceasta şi, Alhamdulillah, şi am mai spus aceasta, ştiu de unde am început, dar cum şi cand şi în ce fel am ajuns să ştiu….aceasta numai din binecuvântarea lui Allah asupra mea şi facerea de către El, Preaînaltul, uşoară a acestui demers. Alhamdulillah – Lauda lui Allah! Şi nu spun că pe drum… nu au fost încercări, şi că nu am întâmpinat greutăţi şi că nu m-am străduit pentru a învaţa, însă, subhan Allah – slavă lui Allah, atunci când intenţia ta prin ceea ce faci este de a te apropia de Allah şi iubeşti tu ceea ce este iubit de Allah, vei simţi tu aceasta străduinţă şi acest efort, ca pe ceva natural, care în loc sa te obosească va fi o delectare şi un prilej de încântare pentru tine – subhan Allah.

Atunci când ţi-ai supus sinele tău adorării lui Allah, şi te-ai delăsat de plăcerile rătăcitoare ale Vieţii Lumeşti, vei regăsi cele pe care ni le-a binevestit Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântare alui Allah fie asupra sa!) spunându-ne: “Cine s-a delăsat de ceva de dragul lui Allah, Allah îi va da lui (în locul acestuia) ceva mai bun decât el.”Şi când te-ai delăsat tu de ceea ce este interzis de dragul lui Allah, va face Allah halal-ul (ceea ce este permis) plăcut şi dulce pentru inima ta.

Atunci când te-ai delăsat de ceva de dragul lui Allah, şi ai făcut altceva de dragul lui Allah, acesta este, cu siguranţă, indiciul că tu Îl iubeşti pe Allah, iar atunci când iubeşti tu pe cineva, iubeşti tu să îl mulţumeşti şi iubeşti să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a îl mulţumi şi eşti tu fericit intru aceasta, oricât de multe ar trebui să faci pentru el. Şi deşi nimeni şi nimic nu se compară cu Allah – putem privi chiar şi numai la cele pe care o impulsionează întru a da curs pe o mamă iubirea pentru fiul ei.

5

Gândind astfel, niciun musulman, fie el mai nou, sau mai vechi convertit, sau provenind dintr-o familie de musulmani, nu va simţi greutate întru a trăi islamul, şi aceasta, cu atât mai mult cu cât islamul nu opreşte şi nici nu refuză nimic din ceea ce este normal şi natural în om, ci doar pune reguli şi îndreptare care să îl ajute pe om intru menţinerea lui pe Calea cea Dreaptă, Calea către fericirea Vieţii Lumeşti, cât şi a Vieţii de Apoi. Şi revenind la subiectul nostru de bază, şi anume luptă împotriva propriului sine care te împinge la a face rău, şi întrucât întotdeauna vorbele învăţaţilor au o înţelepciune şi o aromă aparte, să ne oprim în continuare asupra celor menţionate de marele învăţat Ibn Al-Qayyem (Allah să aibă milă de el!) cu privire la acest subiect si care spunea că “gihaad”-ul (straduinta pe Calea lui Allah) are patru nivele, patru trepte, şi anume:  “gihaad an-nafs” (lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău)  lupta împotriva amăgirilor lui Sheitaan  lupta împotriva necredincioşilor  lupta împotriva ipocriţilor În ceea ce priveşte însă “gihaad an-nafs”(lupta împotriva propriului sine)acesta are la rândul lui patru paşi, patru nivele de parcurs, după cum urmează: 1. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui întru a învăţa ceeace presupune călăuzirea care a fost pogorâta de Allah şi religia adevărată; şi nu există izbândă şi nici fericire în convieţuirea lui şi nici în întoarcerea lui (la viaţă în Viaţa de Apoi) decât prin această cunoaştere (adică prin cunoaşterea religiei) şi dacă a omis el aceasta, va fi el nefericit în cele două case – cea a Vieţii Lumeşti şi cea a Vieţii de Apoi.

2. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui întru a face cele pe care le-a învăţat în privinţa religiei şi a călăuzirii pogorâte de Allah Preaînaltul, şi aceasta întrucât cunoaşterea fără a fi pusă în aplicare, dacă nu-i este ea nociva, deasemenea nu-i va fi ea nici folositoare.

3. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui intru chemarea celorlalţi la Calea cea Dreaptă şi la călăuzire şi de a îi învăţa despre aceasta pe cei care nu ştiu, căci altfel vei fi tu asemenea celor 6

cărora au cunoscut adevărul şi călăuzirea ce a fost revelata, dar le ţin ei ascunse, fără a le împărtăşi şi altora, şi astfel, cunoaşterea de care ei au beneficiat, nu le este lor folositoare şi nici nu îi fereste pe ei de pedeapsa lui Allah.

4. să pui sinele tău în situaţia de arăbda greutăţile şi încercările invitării celorlalţi la islam (da‟uuah) şi la credinţa îl Allah şi aversiunile din partea oamenilorsi a suporta toate acestea de dragul lui Allah. Şi a spus Ibn al-Qayyem că dacă un om a completat toate aceste patru nivele, a devenit el dintre “rabbaniyyn”. Şi au spus deasemenea învăţaţii în islam, cum că “gihaad”-ul (străduinţa pe calea lui Allah) presupune mai multe nivele, categorii, încadrări precum:  obligatoriu/impus oricărui musulman în deplinătatea facultăţilor mintale şi care a ajuns vârsta pubertăţii;  obligatoriu/impus comunităţii musulmane în ansamblul ei, şi dacă au împlinit câţiva dintre mebrii comunităţii această obligaţie, au fost scutiţi de aceasta restul acestora;  preferabil. Şi au catalogat învăţaţii în islam“gihaad an-nafs” (lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău) ca fiind “fard „ain” – adică obligatoriu /impus pentru fiecare musulman în deplinătatea facultăţilor mintale şi care a ajuns vârsta pubertăţii.

In ceea ce priveşte hadisul care spune că cel mai mare “gihaad” este “gihaad an-nafs”, deşi învăţaţii au apreciat acest hadis ca nefiind autentic, au acceptat corectitudinea sensului acestuia şi anume că “gihaad an-nafs” (lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău) precede şi se constituie la baza oricărei alte forme de străduinţa pe calea lui Allah, şi aceasta întrucât cel care nu are puterea de a subjuga dorinţele şi rătăcirea spre care îl împinge propriul sine, oare cum ar putea să fie cu putere asupra altora?! – Si Allah Preaînaltul ştie cel mai bine! Şi subhan Allah în această Viaţă Lumească omul trăieşte într-o situaţie primejdioasa înconjurat de duşmani care mai de care mai puternici, unii văzuţi şi alţii nevăzuţi, şi de aceea trebuie să trăiască el 7

într-o continuă stare deaparare, adică fiind întotdeauna pus în situaţia de a se apăra.

Invăţaţii în islamau spus că dintre cei mai mari duşmani ai omului nu este altul decât chiar propriul sine care se afla înăuntrul lui.Pentru că tocmai acest sine este cel care îl împinge pe el spre tot şi spre toate şi el este motorul tuturor acţiunilor sale şi dacă omul a pus stăpânire pe sinele lui şi l-a direcţionat spre ceea ce e bun, atunci va fi el dintre cei care merg pe calea cea dreaptă.Însă dacă omul se va supune dorinţelor propriului sine atunci va fi el subjugat de acesta şi va fi pierdut el calea cea dreaptă si va fi el astfel rătăcit şi distrus pentru că sinele îl va împinge pe el să îşi alimenteze în continuu poftele şi dorinţele care de multe ori pot veni în contradictie cu regulile şi prescripţiile şi legile pe care Allah Preaslăvitul şi Preaianltul ni le-a impus.

Dar aşa cum spuneam, dacă omul se va lupta împotriva rătăcirilor propriului sine şi îl va subjuga şi îl va îngrădi pe el cu ceea ce ingradeste credinţa şi supunerea şi ascultarea faţă de Allah şi îl va înfrumuseţa şi îl va conduce pe el prin teama de Allah, cu adevărat aceasta este cea mai mare izbândă pe care o poate atinge un bun musulman si, cu adevărat, aceasta este cea mai înaltă formă de jihad si acesta este nivelul la care dacă un om a ajuns poate fi considerat cu adevarat dreptcredincios. Şi a aspus trimusul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!):“Oare să nu va instintez eu pe voi despre cel care este dreptcredincios?! – Dreptcredincios este acela în care oamenii au avut încredereîn privinţa bunurilor lor şi a sufletelor lor (adică a sinelor lor); iar musulmanul este acela cu care oamenii au fost în siguranţă (în pace) atât din punctul de vedere al limbii lui cât şi al mâinii lui; iar “al-mujeahed” cel care se straduieste pe calealui Allah este cel care s-a străduit să pună sinele său sub stăpânirea (prescriptiilor) lui Allah; şi oare să nu vă înştiinţez pe voi despre “al-muhager” (cel care emigreaza, face “hijrah”) – el este cel care a părăsit greşelile şi păcatele.”Aşadar in acest hadis “hijrah” are şi senul de a părăsi ceea ce esterau şi greşit din punctul de vedere al islamului si a se întoarce la calealui Allah.

8

Învăţaţiiîn islamau spus că “jihad an-nafs” este cea mai buna şicea mai completa formă de jihad.Si a spus Allah:“Iar în ce-l priveste pe cel care se teme de Ziua când se va înfãtisa Domnului sãu si si-a oprit sufletul de la pofte, /Raiul îi va fi sãlas!”[surat an-nazi‟at, 40, 41] Aşadar Allah ne-a promis nouă Paradisul pentru ţinerea în frâu a propriilor noastre pofte şi dorinţe.Şi dreptcredincios este acela care crede şiştie că îşi opreşte sinele de la a da curs celor la care îl împinge poftele şi dorinţele proprii pentru a atinge o biencuvantata răsplata în Viaţa de Apoi; iar dreptcredinciosul ştie că binecuvântările şi răsplăţile Vieţii de Apoisunt mai mari şi mai însemnate decat satisfacţia imediată pe care ar putea-o obţine prin satisfacerea poftelor şi dorinţelor şi s-a delăsat de plăcerea efemeră a Vieţii Lumeşti tinzând spre plăcerea absolută şi veşnică a Vieţii de Apoi.

Aşa cum aminteam deja am văzut că nivele sau paşii de urmat împotriva propriului sine ce te împinge la a face rău sunt:     

a te stradui întru a îţi învăţa religia a te stradui să faci cele pe care le-ai învăţat a te strădui intru a îi învaţa pe ceilalţi religia a-i chema la credinţa în unicitatea lui Allah a răbda greutăţilor şi încercărilor şi aversiunilor oamenilor pe calea chemării la credinţa în Unicitatea lui Allah.

Invăţatii în islam au vorbit despre armele luptei împotriva propriului sine care te impinge la a face rausi despre ce provizii ar trebui să ne luăm în străduinţa noastră importiva propriului sine si spuneau că cea mai puternică armă împotriva propriului sine care te îndeamnă la a face rău este tocmai răbdarea. Pentru că acela care a suportat şi şi-a făcut el sinele să suporte importiva amăgirilor lui Şeitan şi împotriva dorinţelor şi amăgirii propriului sine, cu adevărat a izbândit el şi a făcut ca dorinţele şi poftele lui lumeşti să fie pierdute, adică safie distruse şi să nu îl mai împinga pe el la ce e rău. Însă acela care nu a avut puterea de a răbda, nu a reuşit el saţină piept amăgirilor lui şeitan şi a amăgirilor şi dorinţelor propriului sine si au pus stăpânire pe el poftele şi dorinţele şi a iesit invingator din aceasta propriul lui sine care îl împinge la a face rău.

9

Şi au spus învăţaţii în islam cu că “as-saber” (răbdarea) are mai multe aspecte/forme: 1. “as-saber „ala at-ta‟aah” - a fi răbdător intru supunerea ta faţă de Allah. Si există o mare înţelepciune intru aceasta pentru că de obicei actele de adorare vin împotriva sau în contradicţie cu poftele şi plăcerile noastre. Aşa cum spre exemplu deşi ne place să dormim mult şi îndelung într-o saltea confortabilă, ni s-a cerut sa ne trezim foarte devreme în noapte pentru a ne ruga rugăciunea de fajr; şi ne-au fost facute plăcute luxul, banii, casele şi hainele frumoase, dar în acelaşi timp ne-a fost prescris să dăm milostenii pe calea lui Allah şi să-i ajutăm pe cei nevoiaşi; si tot astfel este în natura bărbatului să gaseasca placerea intru a privi la o femeie frumoasa si atragatoare,dar i s-a impus să îşi plece privirea. Şi aşa cum spuneam în aceasta se afla o mare înţelepciune întrucât cel care a reuşit să îşi ţină în frâu poftele şi dorinţele pe calea supunerii faţă de Allah, va fi el pentru aceasta răsplătit.

2. O altă formă a răbdării este “as-saber „an al-ma‟asi” – a fi răbdător întru a te feri de păcate – adică a fi împăcat si a te mulţumi tu cu cele pe care le poţi obţine pe un drum drept fără a păcătui. Şi aceasta pentru că subhan Allah aşa cum observă de obicei ceea ce poate fi obţinut prin păcat şi căi iliciteeste în această Viaţă Lumească mult mai rapid si îl putem vedea mult mai repede în faţa ochilor, în vreme ce pentru răsplată pentru supunerea pe calealui Allah ne va fi nouă dată inshaAllah în Viaţa de Apoi. Şi tocmai pentru aceasta mulţi oameni se rătăcesc şi cad ei în păcat căutând satisfacţia în ceea ce este palpabil şi imediat şi pentru că doresc să obtina o răsplata imediata.

3. A răbda la încercările propriului destin şi a accepta cele ce ţi-au fost scrise, iar aceasta te va ajuta in izbândă şi este o formă de adorare şi de tinere în frâu a sinelui pentru că atunci când eşti răbdător la cele pe care Allah ti le-a scris aceasta este o formă de recunoaşterea a faptului că Allah nu ţi-a dat ţie decât ceea ce este mai bun şi mai potrivit pentru tine şi in acelasi timp o recunoastere afaptului că Allah a cuprins cele pe care El ţi le-a dat cu Stiinta, Intelepciunea şi Indurarea Sa şi tot ce ţi-a fost prescris nu este decât ceea ce este cel mai potrivit şi mai bun pentru tine.

10

Şi vorbind despre acceptarea a ceea ce ţi-a fost predestinat şi de răbdare să nu uităm ca, cheia izbândei, atat în această Viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi, cât şi intru obtinerea a tot ce este mai bun în această Viaţă este tocmai ruga (du‟aa), care aşa cum se spune ea poate chiar schimba destinul atrăgând asupra ta binecuvantarea lui Allah în aceastaViaţa cât şi în Viata de Apoi.

Aşadar, cea mai puternică armă împotriva propriului sine care te împinge la a face rău este tocmai răbdarea, în formele sale:  a răbda intru supunerea faţă de Allah  a răbda prin a te ţine departe de ceea ce este interzis  a rabada şi a fi împăcat cu cele pe care Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul ţi le-a predestinat.

Invăţaţii în islamau spus că o altă armă împotriva propriului sine care te împinge la a face rău este a avea o părere rea despre propriul sine care te împinge la a face rău.

De ce? Pentru că dacă noi am considera că propriul nostru sine ne-ar împinge numai la a face bine, atunci aceasta ne-ar pune pe noi în imposibilitatea de a mai putea lupta împotriva lui. Si aceasta pentru că în general vorbind atunci când ai o părere foarte bună despre cineva aceasta te va pune în imposibilitatea de a lupta împotriva sa. Pentru că de cear trebui să lupt eu împotriva cuiva care îmi vrea doar binele?! Şi tot aşa şi cu propriul nostru sine - dacă noi nu vom fi conştienţi de faptul că propriul nostru sine prin dorinţele pe care le are şi prin cele spre care ne împinge să le facem ne poate rătăci atunci putem cădea în capcana lui.

Aşadar este absolut necesara conştiinţa faptului că propriul sine ne poate împinge la a face rău şi ca ne poate rătăci.Şi a spus Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul în Nobilul Coran:“Cãci sufletul este înclinat cãtrerãu, afarã de cel pe care îl pãzeste Domnul meu prin îndurarea Lui,cãci Domnul meu este Iertãtor si Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!”[Coran, 12:53]. Aşadar Allah ne înştiinţează că unul dintre cei mai mari duşmani ai noştri este insusi propriul nostru sine.

Si sa ne amintim si de sfatul care i-a fost dat lui Abu Bakr de către Omar ibn Khattab (Allah sa fie multumit de ei!) atunci când el a preluat conducerea musulmanilor şi cand i-a spus:“Primul lucru 11

asupra caruia te avertizez este tocmai propriul tău sine care se afla în lăuntrul tău.”

De asemenea foarte important, printre armele împotriva propiriului sine care te impinge la a face rau se numără şi a îţi preocupa sinele intru adorarealui Allah şi intru cele care sunt plăcute şi cerute de islam, precum a învăţa ceva legat de religie, a face rugăciunea, a citi Coran, a face fapte bune etc.Şi aceasta pentru că se spune că sinelui îi place să fie activ şi să fie ocupat şi dacă tu nu l-ai ocupat cu ceea ce este bun, îşi va găsi el de lucru şi se va ocupa cu ceea ce este rău.

Alaturi de acestea există şi alte arme împotriva propriului sine, una dintre acestea şi foarte importanta fiind ceea ce în limba arabă se numeşte “suhbah tayybah” adică a avea prieteni şi însoţitori dintre cei buni si dreptcredincioşi care te pot ajuta să creşti în islam, şi nu dintre aceia care să te tragă şi mai mult înapoi si care te pot împinge la a face rău; iar un prieten bun si cu teama de Allah te poate ajuta salupti împotriva propriului sine care te impinge la a face rau.

Dacă ar fi să privim la propria noastră viaţa tuturor, de multe ori ni se intampla să fim puşi în situaţii in care simţim că tot şi toate s-au închis şi s-au terminat şi eşti atât de nervos şi inversunat încât nu vezi tu altă cale de a petrece această situaţie decât răspunzând cu un rău asemenea raului care ti-a fost facut sau cu unul şi mai mare decât acesta. Aşadar, sinele tău, nafsul tău aşa te-ar împinge să faci.

Insa, Subhan Allah şicred că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat sa dai fuga sa te descarci si să ceri sfatul şi să vorbesti cu un priten despre cele ce ti s-au întâmplat.Şi prin binecuvantarea lui Allah asupra ta gasesti acolo o inima cu teama de Allah si cu multa iubire pentru Viata de Apoi, iar prin sfatul intelept al acestui bun prieten si prin intelepciunea sa dintr-o data întreaga imagine a situaţiei va fi schimbata. Si astfel, un prieten bun, printr-un sfat bun te va ajuta pe tine salupti împotriva propriului sine ce te împinge la a face rău. Si se intampla aceasta pentru că, ca şi o chestiune de psihologie, dacă atunci când ne aflăm într-o situaţie deranjantă ne-am opri foarte puţin sau am număra aşa cum se spune până la 10 înainte de a reacţiona putem observa cum reacţia va deveni mult mai dreaptă şi 12

cu mult mai multă înţelepciune, decât primul impuls inflacarat şi cum totul se rezolvă uneori aproape ca de la sine doar find răbdători şi abţinându-ne de la a da curs primului impuls pe care ni-l dictează propriul nostru sine, pentru ca reactia imediata este puternic afectiv incarcata, in vreme ce reactia intarziata in mod normal este incarcata cu o mai mare doza de ratiune.

Dându-ţi prilejul de a gândi inainte de areactiona si punând în balanta cele cărora vrei să le dai curs reactia ta va fi cu siguranta mai inteleapta, cu voia lui Allah.Insa pentru a fi capabili intru a avea cea mai buna reactie si pentru a fi actiunea noastra actiunea unui dreptcredincios, cuadevarat balanţa noastră nu ar trebui safie alta decât urmarea învăţămintelor Coranului şi ale tradiţiilor nobilului nostru Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

O altă armă împotriva propriului sine care te împinge la a face rău este şi cunoaşterea pe calea lui Allah şi cunoaşterea lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul pentru că această cunoaştere te va apropia pe tine de Allah Preaînaltul intru adorare site va ajuta pe tine să lupţi împotriva propriului sine care te impinge la a face rău.Pentru că cunoscându-l pe Allah vei ajunge să Il iubeşti si să te supui Lui şi te vei strădui tu să Îl mulţumeşti pe Acesta şi să faci doar ceea ce îi este Lui, Preaînaltul, plăcut site vei depărta tu astfel site vei opri de la ceea ce esterau şi neplăcut si spre care poftele si dorintele propriului tau sine te-ar putea impinge. Şi aşa cum spuneam deja, ruga (ad-du‟a) este una dintre cheile izbândei şi a Îl rugape Allah şi a Îl implora pe El întru a te călăuzi pe calea ce adreapta şi intru a te ţine departe de tot ce e rău poate fi o formă de a lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău.Astfel, străduinţa pe calea lui Allah pentru a lupta importiva propriului sine care te impinge la a face rau este dintre cele mai bune fapte pe care le poate face un om pentru că din ea decurg totate celelalte fapte bune.

Pentru că dacă omul a reuşit să îşi subjuge si sa ţină în frâu propriul lui sine care îl împinge la a face rău şi propriile pofte şi dorinte, atunci cu adevărat a izbândit el, iar dacă nu a reuşit aceasta şi poftele şi dorintele lui de a face rău şi de a câştiga doar această 13

Viaţă Lumească au pus stăpânire pe el, atunci cu adevărat a pierdut el şi a fost pierdut având parte de cea mai mare şi tragicapierdere pentru că s-a pierdut pe sine însuşi.

Fie că Allah sane ajute pe noi toţi, să ne păzească de ceea ce e rău şi să ne raspalteasca cu tot ce e mai bun.

Apropiindu-ne de sfârşit să nu uităm sa ne reamintim cum că viaţa noastră este limita. Ea nu este nesfârşită, contoarul nu sta pe loc şi nu ştie nimeni când acesta se va opri.

Aşadar, să nu ne minţim pe noi înşine şi sacredem că “mugehadat an-nafs” ar fi doar pentru cei bătrâni sau pentru asceticii delăsaţi de viaţa lumească. Nu, mugeahadet an-nafs, lupta impotriva propriului sine care te impinge la a face rau este atât pentru cei bătrâni, cât şi, mai ales pentru cei mai tineri ale caror pofte si dorinte sunt efervescente. Şimugeahadet an-nafsnu este pentru cei care doresc a se delăsa de dunia, ci, mai mult este pentru cei care iubind eiViaţa Lumească, iubesc deasemenea şi Viaţă de Apoi şi pentru că se iubesc pe ei înşişi nu doresc ei ca bucuria şi bunastarea lor să se termine în această viaţă lumească ci doresc ei ca bunăstarea şi fericirea lor să se continue şi în Viaţa de Apoi.Pentru că cel care îşi iubeşte sineleeste cel care lupta importivalui atunci cand il impinge la rau si aceasta tocmai pentru a îi putea oferi lui bunăstarea şi în Viaţa de Apoi.

Aşa cum spuneam mujeahadet an-nafs este un fapt firesc şi obligatoriu pentruoricine doreşte să obţină bucuria în Viaţa lumească fără a o pierde în Viaţa de Apoi.Aşadar daca doresti tu să te bucuri de aceasta viaţa lumeasca fără a pierde bucuriaVieţii de Apoiatunci trebuie să lupţi tu împotriva propriului sine care te impinge la a face rau. Şi ar trebui ca noi sa incepem noi aceasta lupta putin cate puţin înainte de a a junge la mai mult.Şi să incepem prin a ne socoti si masura si judeca pe noi înşine şi prin a invata religia noastră pentru a ne putea astfel conduce propriile noastre sine pe drumul care este cerut pentru atingerea binecuvântărilor promise noua în Paradis.Aşadar să începem cu cât de putin învăţand cele placute lui 14

Allah pentru ca aceastea sunt cele care paveaza calea cea Dreapta spre Paradis.

Să nu uităm aşadar înţelepciunea cuprinsa în cuvintele care spun că cu fiecare zi care a trecut cine nu este în surplus este un pierdere, şi aceasta pentru că a pierdut el ocazia de a se indrepta catre Paradis si a pierdut el ocazia de a se depărta cu încă un pas de iad şi de a se apropia cu încă un pas de Grădinile Paradisului, in care pregătite pentru dreptcredincioşi ii asteapta dintre binecuvântări cele pe care nici ochii nu le-au văzut şi nici urechile nu le-au auzitşi nici măcar nici măcar nu a trecut prin mintea vreunei fiinţe umane.

Aşadar de ce să pierdem noi aceste binecuvantari veşnice în schimbul unor binecuvantari minuscule şi efemere şi alergând după cele spre care ne împinge propriul nostru sine şi uitand binecuvantarile pe care Allah ni le-a promis în Viaţa de Apoi.

Fie caAllah să ne ajute pe noi toţi dintre aceia care îşi vor putea ţine în frâu propriile lor sine şi vor atinge fericirea atât în această Viaţă Lumeasca cât şi în Viata de Apoi şi să ne binecuvânteze cu Paradisul, amin!

15