Colind\torii – Ia mai mâna]i, m\i

>COLIND|TORII

Dup\ ‘90, ur\torii [i colind\torii de Cr\ciun [i Anul Nou aproape au amu]it. {i nu doar în sate. Metrourile, autobuzele [i aleile blocurilor – care erau pline de personaje mascate, cu tobe mari, t\l\ngi, gurdune [i cu „Marinic\" (mielul pe care trebuia s\-l mângâi ca s\-]i mearg\ bine) – sunt ast\zi lini[tite. Asociat cu propaganda comunist\, obiceiul de a merge din cas\ în cas\ [i de a ura gazdei s\n\tate s-a perimat.

G\zdoaiele sunt plecate la munc\ în str\in\tate ([i nu cred c\ se mai întorc), iar satul romånesc (epicentrul datinilor, fierberea, focul datinilor) este tot mai depopulat. Maramure[ul, Bucovina [i Moldova de Nord, mai ]in, oarecum, isonul datinilor, dar viitorul acestora este nesigur. Genera]ia XYZ... nu mai este interesat\ de tradi]ii, iar flac\ra ei abia mai pâlpâie, se stinge încet, încet.

Grani]a dintre autentic [i kitsch este fragil\. Costuma]iile de zmei, drac, Irod, ofi]er, scorpie, turc\, urs, mum\ rea... contrasteaz\ strident cu ma[inile parcate în fa]a caselor cu termopan, iar muzica nu se mai aude din ceter\, r\sun\ din boxe. În m\sura în care tehnologia ne-a invadat, autenticitatea tradi]iior s-a alterat [i ea. Ne am\gim? Poate c\ da.

Vom fi acuza]i de to]i „colind\torii” c\ nu suntem buni români, c\ nu iubim s\rb\torile de iarna care, apropo, mai nou, încep cu minivacan]a de 1 dec [i ]in pân\ dup\ Boboteaz\. {i totu[i, pentru majoritatea românilor luna decembrie este un timp sacru, un timp al în]elepciunii, al comunic\rii [i comuniunii dintre oameni, al armoniei [i al abunden]ei, al petrecerilor, al energiilor desc\tu[ate, al prognozelor [i al speran]elor într-un viitor mai bun. {i avem destule popasuri în an în care s\ ne ocup\m de s\rb\tori. În Romånia zonele etnografice sunt bine determinate dup\ tradi]ii. Pa[tele, Sånzienele, Sfânta Maria Mare [i alte cåteva repere ale Calendarului Cre[tin sunt momentele care unesc comunitatea, iar Cr\ciunul [i Anul Nou sunt s\rb\torile care unific\ tradi]ia romånilor, indiferent de particularit\]ile zonale. Datinile [i obiceiurile care marcheaz\ perioada s\rb\torilor de iarn\, de la Cr\ciun la Boboteaz\, sunt forme ceremonialsimbolice de exprimare a unor str\vechi credin]e precre[tine [i cre[tine care ne leag\ de vechile civiliza]ii ale umanit\]ii.

În mentalul colectiv, luna decembrie este asociat\ tradi]iilor poulare, cea mai spectaculoas\ activitate din aceast\ perioad\ fiind cea a colindatului. A[adar, decembrie nu este doar timpul când punem pe mese tot ce am reu[it s\ adun\m peste an, este, deopotriv\, [i timpul bucuriilor sufletului [i spiritului, când colind\torii încep a ura.

Pornirea cetei de colind\tori începea odinioar\ cu notabilit\]ile satului – mai întâi se colinda preotul, care trebuia s\ dea [i binecuvântarea respectivei cete, apoi se co-

IA MAI MÂNA}I, M|I!<

linda primarul, apoi notarul [i înv\]\torul, dup\ care veneau la rând s\tenii, cas\ dup\ cas\, uli]\ dup\ uli]\, c\tun dup\ c\tun, pân\ se colinda tot satul.

Repertoriul românesc de colinde era foarte variat, secven]iat pe categorii de ocupa]ii [i obiceiuri. Colindele cosmogonice, dedicate genezei, vorbesc despre Soare [i Na[terea Lumii, colindele pentru fetele de m\ritat [i feciorii de însurat se adresau ursitei/ursitului, iar colindele care sl\veau bel[ugul erau cåntate de cei mici. În comunit\]ile bine conturate, caietul de colinde era p\strat de preo]i. Cu ajutorul lui se f\cea un fel de conservare a tradi]iei. Ceea ce se p\streaz\ îns\ ast\zi este tradi]ia gastronomic\: unii fac caltabo[ul întrun fel, al]ii într-alt fel, p\strându-[i apartenen]a la o anumit\ zon\ etnografic\. „Postul Cr\ciunului era un timp al femeilor. Ele f\ceau cl\ci, ele ar\tau cum [tiu s\ toarc\, cum [tiu s\ coas\... era o emula]ie fantastic\. Iar pentru b\rba]i era o [coal\ a colindatului. Se înv\]au 30-40 de colinde.

O colind\ nu e u[or de cåntat. Ea poate fi antifonic\ sau poate fi la unison. Era un timp în care se deprindea un cod folcloric dar [i comportamental", a men]ionat într-un interviu pentru revista noastr\ doamna Dr. Doina I[f\noni, cercet\tor etnolog, istoric [i teoretician de art\.

Darurile tradi]ionale primite de colind\tori erau simbolice – pentru micii ur\tori erau merele, nucile, alunele [i col\ceii/covrigii împleti]i dintr-o vi]\ sau dou\ de aluat dospit de pâine. Anul Nou trebuia s\ fie îmbel[ugat, a[adar darurile primite de copii erau menite s\ anticipeze recoltele pe care oamenii [i le doreau (covrigii simbolizau grâul, expresia rodniciei).

Mo[tenirea tradi]iilor este important\ pentru via]a culturii tradi]ionale, iar colindele ocup\ un loc central în panoplia obiceiurilor populare. Dup\ 1990, a[a numitul „tezaur al culturii tradi]ionale” a fost înlocuit într-o

oarecare m\sur\ de obiceiurile urbane de import. Valentine's Day, Halloween-ul s-au aclimatizat foarte bine la noi, pia]a de publicitate e plin\ de Jingle Bells [i Last Christmas, iar dac\ nu vom avea grij\, în scurt timp, „Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun" va fi istorie. „Eu spun întotdeauna, ca etnolog, ca teoretician de art\ [i ca expert în Comisia Na]ional\ de salvgardare a Patrimoniului Na]ional Imaterial, c\ dac\ vom rupe lan]ul dintre ge-

nera]ii, vom rupe leg\tura dintre ]ar\ [i memoria ei. Acest\ continuitate nu are utilitate economic\, dar e de utilitate na]ional\", a mai spus doamna I[f\noni.

În occident cultura tradi]iilor a disp\rut. Ei nu mai au o cultur\ a momentelor importante din via]a unui om (nunt\, na[tere, moarte). Pentru acestea exist\ „servicii specializate”. Aceast\ bog\]ie cultural\ numit\ generic folclor este o avu]ie na]ional\ care trebuie protejat\. „O doamn\ foarte [ic de vi]\ nobil\ de la Strasbourg mi-a spus odat\: Doina, voi sudeuropenii uita]i c\ sunte]i europeni [i uita]i c\ întotdeauna marginile imperiilor au fost fermentul imperiilor", spunea în acela[i interviu doamna Doina I[f\noni.

Într-o societate globalizat\ un individ se poate afirma prin raportarea la tradi]ie. Cr\ciunul [i Anul Nou sunt s\rb\tori ale bucuriei. În cultura consumerist\ de ast\zi s\rb\torile de iarn\ se rezum\ la co[ul de la super market, cheful din seara de Ajun [i, eventual, la vacan]a de peste hotare, pe cånd în cultura tradi]ional\ este foarte important s\-]i asumi un calendar al marilor s\rb\tori. „O societate în]eleapt\ faciliteaz\ accesul la cultura tradi]ional\. Eram în zona Hårl\ului, de Anul Nou. Masca]i, nebunie... V\zusem o masc\ splendid\, de o expresivitate aparte, cu plete din p\r de cal [i am avut curiozitatea s\ aflu cine se ascunde în spatele m\[tii.

Momentul adev\rului: era un tân\r de vreo de 20 de ani care tr\ia în Italia. L-am întrebat dac\ iube[te s\rb\torile de iarn\, iar tån\rul mi-a r\spuns: doamn\, p\i eu dac\ nu sunt >C\ld\rar la Cerb< într-un an, mie nu îmi merge bine. Când vin acas\ [i îmi pun masc\, eu sunt prieten cu toat\ lumea. Chiar [i cu du[manii... Mi s-a ridicat p\rul pe mân\", a mai afirmat doamna Doina I[f\noni. Ligia {endrea