Drago[ Anastasiu – The busiest year yet

MANIFEST MANIFEST

Iat\-ne, din nou, la final de an. A fost un an foarte „gr\bit” [i abramburit economic [i geopolitic. Am organizat evenimente [i festivaluri, am participat la talk show-uri [i podcast-uri, ne-am întâlnit cu diaspora, am încercat s\ readucem speran]a [i s\ îi facem pe oameni ferici]i, iar acum tragem linia [i adun\m. Nou\ ne-a dat cu plus!

Ia s\ vedem: am f\cut summit-ul Rethink România, primul pas c\tre construc]ia [i coagularea unei comunit\]i care s\ contribuie la România pe care ne-o dorim fiecare dintre noi, o ]ara în care oamenii s\ iubeasc\ s\ tr\iasc\ în 2050, am conectat mediul antreprenorial la o mentalitate deschis\ [i am continuat s\ stop\m programul pe care l-am rulat din [coala [i de acas\, referitor la cum gestion\m e[ecul, despre cum ne reprogram\m pentru a g\si succesul în afaceri, chiar [i dup\ un e[ec, am vorbit despre digitalizare, educa]ie [i programe reformatoare, am construit mai departe echipa Super Teach, al\turi de antreprenorii [i liderii din business, i-am pus fa]\ în fa]\ pe reprezentan]ii mediului de business [i pe cei ai Ministerului Educa]iei care au discutat despre reforma înv\]\mântului profesional dual... Ce cadou mai frumos le putem oferi copiilor no[tri mai bun decât accesul la educa]ie, mentalitate deschis\ [i profesori implica]i?

La Destina]ii Vizionare 2022 – Prima Conferin]\ din România Pentru Management [i Marketing de Destina]ie, primul eveniment destinat marketingului [i managementului de destina]ie – am vorbit cu arhitectul viziunii de ]ar\ al Sloveniei, Timotej Soos, despre poten]ialul turistic extraordinar al României [i despre necesitatea unei strategii de brand de ]ar\. Am mers mai departe pe drumul nostru, al ospitalit\]ii în România, f\când pariul „c\ se poate“ [i la noi, dac\ avem consecven]\.

Tot în acest an am aniversat un an de AdWise, un cluster de consultan]\ pentru

>CEL MAI „GR|BIT”AN DE PÂN| ACUM< >THE BUSIEST YEAR YET!<

antreprenorii mici [i mijlocii [i ne-am luat un angajament, s\ fim al\turi de ei [i s\ îi ajut\m s\ pl\teasc\ o tax\ cât mai mic\ pe „gre[eal\”. Al\turi de echipa AdWise, am deschis discu]iile reale despre antreprenoriat „În Aren\’”, primul Podcast f\cut de antreprenori, pentru antreprenori! {i am continuat s\ edit\m singurul magazin glossy de la noi, corporate media, dedicat brandurilor române[ti de top din industria HoReCa, The Robelos (robelo.ro), care, iat\, a ajuns la edi]ia cu num\rul 10.

Îi ur\m „La mul]i ani!”

A fost un an al provoc\rilor, un an complicat, dar plin de rezultate. Închei salutul meu prin a spune c\ suntem din ce în ce mai mul]i, mai plini de energie [i speran]\, mai încrez\tori c\ România poate deveni ]ara în care s\ iube[ti s\ tr\ie[ti. La mul]i ani, România!

The year’s end is once again upon us. And from the standpoint of economics and geopolitics – it’s been quite busy! We’ve held events and festivals, took part in talk-shows and podcasts, organized meetings with the Romanian diaspora – all with the purpose of rekindling hope and helping these people regain their happiness! Now, did our work amount to anything? It seems so!

Let’s see! We’ve held the ReThink Romania Summit – the first step towards the construction of a community to get us closer to the Romania we each hope for – a country where people will love to live in 2050. We’ve come forth with an open-minded approach to business. We’ve continued implementing the program focusing on managing the response to failure which we’ve learned from home and from school, in order to condition ourselves to

reach success in business, even after failure. We’ve discussed digitalization, education, and reformation programs. We’ve continued building up the SuperTeach team, alongside business leaders and entrepreneurs. We’ve put the representatives of the business environment face to face with the representatives of the Ministry of Education, discussing the reformation of crafts schools and the dual learning system… What could be a more valuable gift to our children than the access to an open-minded educational system and dedicated teachers?

Then, there was Visionary Destinations 2022: the first conference in Romania dedicated to the marketing and management of holiday destinations. We spoke to the architect responsible for Slovenia’s branding strategy, Timotej Soos, about Romania’s touristic potential and about the necessity for a country branding strategy. We’ve kept to our path, we’ve kept our faith in the Romanian hospitality industry. Our bets have been placed: we can do it, if we’re consistent!

Also this year, we celebrated the first anniversary of our AdWise – a consultancy aggregate working with small and middle entrepreneurs – and we took on the engagement to stand by their side, looking to make sure their contributions to the “rookie mistakes” tax fund will be as small as possible! Alongside the AdWise team, we created a platform for real talk about entrepreneurship – “In the Arena”, the first podcast made by entrepreneurs, for entrepreneurs!

Finally, we continued publishing our The Robelos – the sole corporate glossy magazine in Romania focusing on top Romanian brands in the HoReCa industry, which has now got to the tenth edition, hence we wish it a “Happy Birthday!” It’s been a year marked by challenges, a complicated but fruitful year. I’ll end my address by saying that there’re more and more people like us, full of energy and hope, who share the belief that Romania can become the country where you’ll love to live. Happy birthday, Romania!

Al dumneavoastr\ Yours sincerely, Drago[ Anastasiu

RoBeLo founding member

Interviu cu jurnalistul FLORIN NEGRU}IU Interview

Am luat obiceiul fiului meu [i nu m\ mai uit la televizor, la [tiri, în mod special, dar urm\resc cu aten]ie orice apari]ie a jurnalistului de la „Republica”.

E vocea care se aude cel mai clar, care se desprinde de corul de voci false, care cânt\ la unison.

În ciuda atitudinii critice la adresa societ\]ii române[ti, crede în viitorul României [i spune c\ genera]ia lui va l\sa genera]iei urm\toare o Românie mai bun\ decåt cea pe care ne-au l\sat-o nou\ p\rin]ii no[tri.

Though I picked up my son’s habit of not watching TV (and the news especially), I’m closely following all the appearances of this “Republica” founding member. His voice is most clear, like a blade cutting through a choir of deceit.

And in spite of his critical attitude towards the Romanian society, he believes in our future and in the Romania his generation is leaving for the children of tomorrow – it’s a better one, he says, than that which our parents handed us.

>ROMANIA(N) BREAKING NEWS!<

Voi începe printr-o declara]ie: post\m în revist\ p\reri ale oamenilor care seaman\ cu noi. {i credem în puterea exemplului. Chiar dac\ suntem o revist\ de „best locations”, putem avea o gândire critic\. Ne intereseaz\ ce se întâmpl\ în jurul nostru, iar tu „fotografiezi" cu mare acurate]e România de ast\zi. Cum arat\ fotografia momentului?

Fotografia momentului arat\ ca ]evile de la Termoenergetica. Totul este ciuruit, ruginit, l\sat în paragin\. Lucr\rile publice sunt construite direct în ruin\. Pe strada unde locuiesc au spart trotuarele la o s\pt\mân\ dup\ ce le-au asfaltat. Cred c\ ce ne lipse[te cu adev\rat este pu]in\ grij\ pentru ce l\s\m în urma noastr\. {i asta vine din renun]area la egoismul individual [i descoperirea spiritului comunitar. Dar asta e treab\ grea...

Faci analize pertinente de politic\, economie, moral\... Care sunt sursele tale de informare?

Merg cu transportul public [i nu e zi în care s\ nu vorbesc cu cineva. Ieri m-a interpelat vatmanul de pe tramvaiul 1.

Am mers cu el în cabin\ dou\ sta]ii ca s\-mi expun\ o problem\ legat\ de stâlpi[orii monta]i în ora[. Îl putem considera o surs\ de informare?

Î]i urm\rim constant activitatea mediatic\. Pare un cumul de nemul]umiri. Perfect justificate, spunem noi.Crezi c\ oamenii I’ll begin with the acknowledgement that in our magazine we feature people who resemble ourselves. We believe in leading by example. And though we’re a “best locations” publication, we’re not afraid of a bit of critical thinking. We care about what’s happening around us, and you provide an accurate radiography of present-day Romania. How are things looking?

The radiography mirrors the heat pipes serving the city of Bucharest. Everything’s busted, rusty, derelict. Public constructions are done directly over ruins. On the street where I live they decided to break up the sidewalk pavement just a week after they’d finished paving! I think what we really lack is a bit of consideration for what we leave be-

>There’s a certain kind of people who come to Anonimul, and it’s a pleasure to find them here<

hind. This would’ve come from the renunciation of selfish individualism and the discovery of community spirit – but that’s no easy feat!

Your analyses on politics, economics, morals etc. are on point. What are your sources?

I take public transportation and not a day goes by without talking with someone. Just yesterday the tram driver on line no. 1 “intercepted” me. I rode in the cabin with him between two stations while he informed me of a problem with the poles they installed in Bucharest. Do we consider him a source?

We are constantly following your activity. It’s like a collection of assorted complaints –perfectly justified, we’d say. Do you think people like you can make a difference? Is there a critical mass of reformers with a genuine chance to change something in Romania? Our present leaders do not seem interested in the fate of mere mortals.

No one man can make the difference towards a better world. What we need are not providential leaders, but people who do their bit well. We, journalists, have the thankless role of being the sounding board for everyone’s discontent. Though it’s also a privilege if you think about it, because you have the power to pose questions to those in a position of authority.

There is a lot of talk about mentoring, positive thinking… How positive should we be when it comes to Romania? Are things heading in the right direction?

Romania is heading in the right direction, albeit too slowly, it seems to us, which is understandable, after all, because at stake is our time, our lives. But keep in mind that this country is now in the best stage of its existence yet. Our grandparents have known war, famine, our parents have known dictatorship and hunger, while we get to know liberty and prosperity.

To double down: you take major involvement in the analysis of Romania’s mental health. How are we doing from this perspective?

Like all young democracies, ours is also

ca tine pot face diferen]a spre o lume mai bun\? Exist\ în România o mas\ critic\ de reformatori cu [anse reale de izbând\? Leadershipul actual nu pare a fi preocupat de soarta muritorilor de rând.

Niciun om nu face singur diferen]a pentru o lume mai bun\. Noi nu avem nevoie de lideri providen]iali, ci de oameni care s\-[i fac\ bine treaba acolo unde sunt pu[i. Noi, ziari[tii, avem rolul ingrat de a fi cutia de rezonan]\ a nemul]umirilor oamenilor. Dar, dac\ te gânde[ti, e [i un privilegiu, pentru c\ ai în fa]\ o autoritate, pe care po]i s\ o iei la întreb\ri.

Se vorbe[te mult de mentoring, de gândirea pozitiv\. . . Cât de pozitivi ar trebui s\ fim când vine vorba de România. Se îndreapt\ ea în direc]ia potrivit\ (corect\, normal\, de dorit)?

România se îndreapt\ în direc]ia bun\, chiar dac\ nou\ ni se pare c\ prea lent... [i e normal s\ fie a[a, pentru c\ asta se întâmpl\ pe timpul [i pe via]a noastr\. Dar gânde[tete c\ ]ara asta se afl\ în cea mai bun\ perioad\ din existen]a ei. Bunicii no[tri au cunoscut r\zboiul [i foametea, p\rin]ii no[tri au cunoscut dictatura [i foametea, noi suntem genera]ia care înv\]\m libertatea [i prosperitatea.

{i accentuez, e[ti foarte implicat în analiza st\rii de s\n\tate mental\ a României. Cum st\m la acest capitol?

Ca orice democra]ie tân\r\, [i a noastr\ este foarte stresat\. Poate peste 20 de ani va fi bine [i aici [i vom avea timp s\ ne plictisim, ca vesticii. Cred c\ vom ajunge bine atunci când pensionarii no[tri î[i vor permite s\ plece în croaziere dup\ ce ies din activitate, a[a cum îi vedem pe pensionarii nordici care mai opresc din când în când în Portul Constan]a.

Romania Breaking News! Aproape c\ nu exist\ capitol la care s\ nu fim repeten]i, de la accidentele de pe drumurile publice, la spitale, [i de la înv\]\mânt la infrastructur\ de orice fel… De unde ar trebui s\ începem?

De la gunoiul aruncat dincolo de gardul nostru. Când vom înv\]a c\ spa]iul public e tot al nostru, vom reu[i s\ evolu\m ca societate cum nici nu ne gândim.

Drago[ Anastasiu este implicat în mai multe proiecte care privesc reformarea înv\]\mântului. Crede c\ aceste schimb\ri pot fi f\cute doar odat\ cu schimbarea comunit\]ilor. Tu de ce p\rere e[ti? De unde ai începe?

E o discu]ie atât de lung\, c\ nu am avea timp s\ o epuiz\m aici. Dar în general, cred c\ acolo unde e educa]ie de calitate, oamenii ies din s\r\cie. Deci a[ construi [coli în zonele s\race [i i-a[ stimula financiar pe cei mai buni profesori s\ munceasc\ acolo.

E[ti de p\rere c\ [coala ar trebui s\ formeze deprinderi pentru viitoarele profesii, sau crezi, mai degrab\, c\ ea trebuie s\ dezvolte gândirea creativ\? Tr\im într-o lume mercantil\.

Exist\ [coli de meserii, dar [coala nu e o întreprindere. În [coal\, copilul trebuie s\ înve]e cum s\ înve]e, s\ în]eleag\ c\ omul under a lot of stress. But maybe in twenty years things will get better – maybe we’ll be able to afford the time to get bored, like the Westerners are able to. I think we could say things are well when pensioners will be

able to go on a cruise after retirement, like their Northern counterparts who sometimes stop by Constan]a Harbour.

Breaking News! There seems to be no bet we’re not losing – from car crashes, to hospitals, education, or any kind of infrastructure… How do we begin?

With the litter. When we will realize that public space is also ours, that will be a milestone so significant we can’t even comprehend now.

Mr. Drago[ Anastasiu is involved in several projects for the reformation of the Romanian educational system. He thinks change can only come from the people. What do you think? How would you begin?

This is such a long discussion that we don’t have time to treat it exhaustively here. Generally speaking, I believe education lifts people out of poverty.

So I would build schools in poor areas and I would provide incentives for the best teachers to work there.

Do you believe school should offer skills (for the job market) or, rather, that it should develop critical thinking? We live in a mercantile world.

There exist professional schools – but schools are not co-ops. School must initiate children in the art of learning – they must understand that learning is a lifetime process, that learning doesn’t finish after graduation. And there’s one more thing: school must teach proper spelling and grammar, children must learn to speak fluently.

Maybe this way our ears wouldn’t start bleeding as soon as we turned on the TV. In everyone’s life, there is a person or a group who influences one’s destiny decisively. Who is that person (or group) for you?

My grandfather, the village’s storyteller.

Do you enjoy being a journalist? What did you want to be when you grew up?

A lot.

Now that you’ve asked me, I don’t remember aspiring to become anything in particular, and neither do I know of any of my friends having had such aspirations.

We were too busy playing outside, we weren’t too keen on thinking about the future. In the hindsight, it was the right approach, because the world’s changed so much that no childhood plan would have stood the test of time.

It's commonplace to declare Romania beautiful. Which Romania do you think is the most beautiful – that of your childhood or that of present-day?

The Romania of my childhood was beautiful because it looked like Warsaw after the war. That is to say, it looked like a post-war zone. In the ‘80s Brasov was undergoing a full-scale house demolition process to make space for apartment buildings, which meant we, as kids, had a field full of traps and opportunities to play at our disposal.

Robelo is about Romanian Best Locations. Where do you like to spend your holidays in Romania?

In the Danube Delta or in Transylvania, at the countryside.

Play the oracle for us, make a prediction. What kind of country will our generation leave for our kids?

A better country than the one that was handed to us.

Ignorance has become state policy, imposture has come to light. What do you tell your children? To keep walking the righteous path, no matter to consequences, to run away if there are no other solutions?

Not to litter.

The next step is to make them recycle.

cât tr\ie[te înva]\ [i c\ înv\]area nu se tremin\ dup\ ce termini liceul sau facultatea. {i mai e ceva ce ar trebui s\ fac\ [coala: s\i înve]e pe copii s\ scrie corect române[te [i s\ vorbeasc\ „fluent” limba român\. Poate a[a nu ne-ar mai sângera urechile când deschidem televizorul.

În via]a oric\rui individ exist\ una sau mai multe persoane care îi influen]eaz\ destinul decisiv. Cine e persoana respectiv\, [i în ce mod te-a influen]at?

Bunicul meu, povesta[ul satului.

Î]i place meseria de jurnalist? Ce ]i-ai dorit s\ fii când erai mic?

Foarte mult. Acum c\ m-ai întrebat, nu ]in minte s\-mi fi dorit s\ fiu ceva când eram mic [i niciunul dintre prietenii mei nu [tiu s\ se fi gândit prea mult la asta. Eram prea ocupa]i s\ ne juc\m din fa]a blocului, nu ne prea gândeam la viitor. A fost o gândire bun\, pentru c\ oricum lumea s-a schimbat atât de mult, încât niciun plan f\cut în copil\rie n-ar mai fi rezistat timpului. Ne-am obi[nuit s\ spunem despre România c\ e frumoas\. Când a fost ea mai frumoas\, în copil\ria ta sau acum?

În copil\ria mea, România era frumoas\ pentru c\ ar\ta ca Var[ovia dup\ r\zboi.

Adic\ un loc ca dup\ r\zboi. În anii 80, Bra[ovul era în plin proces de demolare a cartierelor de case pentru construc]ia de blocuri, ceea ce pentru noi a însemnat un teren plin de capcane [i de oportunit\]i pentru jocurile noastre cu cornete.

Robelo este despre Romanian Best Locations. În România unde î]i place s\-]i petreci vacan]ele? În Delt\ sau în Ardeal, la ]ar\.

Fii oracol pentru noi, f\ o predic]ie. Ce fel de ]ar\ crezi c\ va l\sa genera]ia noastr\ copiilor no[tri?

O ]ar\ mai bun\ decât cea pe care am primit-o noi.

Impostura a iesit la lumina zilei. Ce îi înve]i pe copiii t\i s\ fac\? S\ ]in\ calea dreapt\, indiferent de consecin]e, s\ evadeze dac\ nu mai au solu]ii…?

S\ arunce gunoiul la co[. Urm\torul pas e s\-i fac s\ colecteze selectiv.

Marcel {tef

Publisher The Robelos robelo.ro, eurolines.ro

Sunt aproape 400 de ani de când a fost pus\ prima piatr\ la construc]ia Castelului Daniel, una dintre multele re[edin]e de]inute de nobilii maghiari din Transilvania.

Domeniul, aflat în localitatea cov\snean\ T\li[oara, a trecut prin transform\ri profunde de-a lungul anilor. A cunoscut str\lucirea balurilor [i ospe]elor date de membrii familiei Daniel, care s-au num\rat printre colaboratorii de seam\ ai principilor Transilvaniei din secolul al 17-lea: Bethlen [i Rakoczi. A cunoscut [i perioade de restri[te, în epoca dictaturii comuniste, când frumoasele înc\peri au devenit spa]ii de depozitare a cerealelor. Dup\ clarificarea situa]iei juridice a domeniului de la T\li[oara, castelul a fost scos la vânzare, fiind achizi]ionat de o tân\r\ familie Lilla [i Atilla Racz, corporati[ti angaja]i în Capital\, care c\utau un cârlig de care s\ se prind\ pentru a reveni pe meleagurile natale. {i acesta a fost momentul care a marcat un nou „start” pentru Castelul Daniel.

A redevenit una dintre cl\dirile emblematice din aceast\ parte a Transilvaniei, dar nu luând înf\]i[area unui muzeu renascentist, ci îndeplinind rolul de conac în care oaspe]ii se cazeaz\ pentru a tr\i o atmosfer\ renascentist\, având, îns\, tot confortul secolului 21. >Oaspetele nu se cazeaz\ într-un muzeu, ci într-o loca]ie modern\, dar cu o istorie de patru secole<

CASTEL HOTEL

>At Castle Daniel you check in not in a museum but in a modern accommodation, albeit one whose history goes back four centuries<

LILLA RACZ INTERVIEW

DANIEL

Almost four hundred years have gone by since the first stone was laid at Castle Daniel, one of the many residences owned by the Hungarian nobility in Transylvania.

The domain, situated in the village of T\li[oara, Covasna, has undergone profound transformations over the years. It has known the charm of balls and banquets, held by the members of the Daniel family, who were among the valued helpers of 17th century Transylvanian princes Bethlen and Rakoczi. The castle has also known times of hardship, during the era of Communist dictatorship, when its lovely rooms served as storage areas for crops. After the legal situation cleared up, Castle Daniel was put up for sale, and bought by a young couple – Lilla and Atilla Racz – employees of a multinational organization operating in Bucharest, who were fishing for an opportunity to return to native land. Thus, a new beginning was awaiting Castle Daniel. It again became an emblem of Transylvania – not in the form of a Renaissance museum but in the form of a manor house, offering guests the Renaissance experience, updated with all the comfort 21st century has to offer.

INTERVIU LILLA RACZ

Castelul Daniel e pe lista mea de obiective de foarte multe timp datorit\ pove[tii extraordinare pe care o are, datorit\ modului în care a rezistat în timp [i a modului în care a]i [tiut s\-l readuce]i la via]\. A[ vrea s\ începem acest interviu punctând câteva dintre reperele esen]iale din cronologia de aproape patru secole a domeniului de la T\li[oara.

Istoria castelului a început în anii 1600, odat\ cu stabilirea familiei Daniel în satul T\li[oara, fiind o familie nobil\, de origine secuiasc\ local\. În 1640 a început construc]ia domeniului de acolo. Prima [i, evident, cea mai veche parte a castelului dateaz\ din acei ani - 1640.

Dup\ aceea, au urmat mai multe etape de renov\ri, de ad\ugiri, cea mai important\ fiind între 1669 [i 1680, de când dateaz\ [i elementele de piatr\ sculptat\ care decoreaz\ pere]ii exteriori ai castelului, [i picturile murale, care sunt o curiozitate în sensul c\ ele depicteaz\ ni[te elemente importante din punct de vedere social, din via]a familiei.

Din punct de vedere al istoriei artei, aceste picturi murale sunt unicat, iar pentru oaspe]ii no[tri prezint\ un mare interes; noi le denumim „Facebook-ul secolului al 17lea”. De ce? Pentru c\ nu era cu nimic diferit fa]\ de zilele noastre, când, în momentul în care se întâmpl\ ceva interesant în familie, post\m pe wall.

Cu acela[i scop reprezenta]ional, membrii familiei au pus s\ fie pictate cele mai glorioase momente din via]a lor, astfel încât oaspe]ii care soseau în sala mare a castelului pentru baluri [i diverse întruniri s\ vad\ c\ au de a face cu o familie nobil\, de rang înalt.

Aceasta este una dintre pove[tile castelului pe care a fost o pl\cere s\ le descoperim în to]i ace[ti ani - peste 13 ani - de când am cump\rat castelul [i ne-am apucat Castle Daniel has long been on my bucket list for its remarkable backstory, its withstanding the test of time, and the way you brought it back to life. I would like to begin this interview by highlighting some of the landmarks in the history of the castle in T\li[oara, spanning roughly four centuries.

The history begins in the 1600s, with the Daniels – noble family of Szekler descent –settling in the village of T\li[oara. Construction began in the year 1640 – the oldest part of the castle dates back to this year. Afterwards, several stages of renovation and expansion followed, the most significant being the period between 1669 and 1680, with the sculpted stone elements adorning the outer walls of the castle, and the mural paintings – remarkable for depicting relevant events in the life of the Daniels – dating back to this period. In terms of art history, these paintings are unique and popular with our guests. We see it as the Facebook of the 17th century – due to the fact that when a significant event in the life of the family took place, they literally posted that on the wall! With the same purpose in mind, the Daniels transposed their most glorious events in the family’s history into paintings, so that the guests entering the Great Hall for various banquets and gatherings could see they were dealing with a noble family, of high rank. This is but one of the stories I had the pleasure to learn about during the thirteen years since acquiring the castle and beginning the renovation works. Incidentally, we keep discovering such stories one by one, and we’re looking to promote them: we started with a mini-exhibition with a few panels, then we came up with a book about the history of the castle and the paintings, and more recently, this year in fact, everything came together, we organized a small exhibition, an interactive museum transposing the visitor into that era, complete with historical garments, stories like the one about the wedding that the groom did not attend, or the dishes that featured at the feasts of the time. Now, thirteen years after acquiring the domain, it feels like we’ve come full circle with the gradual discovery of these stories, which we can now present to our guests in an attractive manner.

All the more reason for tourists to visit Castle Daniel. Before acquiring the domain, did you know about it? Had you ever visited it? Were you aware of its backstory? How did you go from the idea to the reality of acquiring the castle and taking it to the present form?

I did not know about the castle, even though I hail from that area. I had never visited before – I came across the castle looking for a way back home. At the time, me and my husband were working in Bucharest and were planning to return to our native land. Somehow, we got the idea that tourism might be what offers us the opportunity to return and do something tangible – niche tourism, of that we were sure – while capitalizing on the experience of working in a multinational. This is how we found the castle –and we knew from the first moment that we wanted to get involved. Indeed, it proved to be a fruitful decision.

In what state was the construction in when you took over? The passage of time has obviously left its mark on the castle, on top de renov\ri. De altfel, tot descoperim una câte una pove[tile acestea pe care am vrut s\ le [i punem în valoare: prima dat\, a fost organizat\ o mini-expozi]ie cu câteva panouri, dup\ care a ap\rut o carte cu istoria castelului [i cu povestea acestor picturi murale, iar recent, chiar anul acesta, povestea sa concretizat într-o mic\ expozi]ie, un muzeu interactiv, care transpune vizitatorul în acea er\, o expozi]ie în care po]i s\ vezi reconstituiri vestimentare, s\ auzi/vezi diverse pove[ti cum ar fi nunta la care nu a participat mirele sau bucatele care se mâncau la ospe]ele din vremea respectiv\.

Cumva, putem spune c\ anul acesta am închis cercul dup\ 13 ani de când am preluat domeniul [i i-am descoperit treptat pove[tile [i am ajuns s\ le putem prezenta oaspe]ilor no[tri într-o manier\ atractiv\.

Deci, exist\ un motiv în plus pentru turi[ti s\ vin\ la Casa Daniel. Înainte de a achizi]iona domeniul, îl [tia]i? Îl vizitaser\]i? Îi cuno[tea]i povestea? Cum a]i ajuns de la inten]ie [i, apoi, efectiv s\ pune]i în practic\ inten]ia de a prelua acest castel [i a-l aduce la forma de ast\zi?

Nu am cunoscut castelul înainte chiar dac\ suntem din zon\. Nu l-am mai vizitat înainte, ci l-am descoperit în c\utarea unui drum spre cas\. În vremea respectiv\ înc\ lucram [i eu, [i so]ul meu la Bucure[ti [i planificam s\ ne întoarcem în zona natal\.

Cumva, s-a conturat ideea c\ turismul ar putea s\ fie acea arie în care s\ facem ceva tangibil acas\, un turism de ni[\, asta [tiam sigur. În plus, s\ valorific\m [i toat\ acea experien]\ corporatist\ pe care o aduceam din Bucure[ti. {i, în acest demers, am descoperit castelul [i am [tiut din prima clip\ c\ este ceva de care dorim s\ ne ocup\m. Întradev\r, s-a dovedit a fi o decizie care ne aduce foarte mult\ satisfac]ie.

În ce stadiu a]i preluat cl\direa? E clar c\ istoria [i-a pus amprenta asupra castelului, mai ales c\ în perioada comunist\ a trecut prin ni[te transform\ri care au dus la degradarea cl\dirii. În ce stare se afla în momentul achizi]iei?

Am g\sit castelul într-o stare destul de degradat\. Da, pe vremea comunismului a

avut tot felul de întrebuin]\ri nepotrivite - de la centru de colectare a laptelui [i pân\ la depozit de cereale.

Îns\, norocul a fost ca, chiar în '89, înainte de revolu]ie, s\ fi fost supus unui proces de „renovare”, de[i e impropriu termenul, dar cl\direa a apucat schimbarea de regim într-o stare structural\ destul de bun\. Dup\ aceea au urmat ani de procese pân\ s-a clarificat situa]ia de proprietate.

Clar, am g\sit cl\direa într-o stare destul de degradat\, îns\ nu afectat\ foarte mult din punct de vedere structural. Ceea ce ne-a ajutat ca totu[i s\ fie o investi]ie, desigur, destul de mare, dar un lucru care putea s\ fie f\cut omene[te.

A fost un act de curaj din partea voastr\ s\ v\ înh\ma]i la proiectul \sta?

Ulterior, v\zând unde a ajuns povestea, o numesc mai degrab\ incon[tien]\, dar a fost acea doz\ necesar\ de optimism [i de pornire f\r\ s\ ne gândim prea mult la obstacole [i a[a, pas cu pas, am reu[it s\ ducem povestea mai departe, într-o direc]ie bun\.

Cum a fost prima vizit\? A]i intrat în cl\dire –încerc s\-mi imaginez acum - [i a]i v\zut odaia de la intrare, de exemplu, [i v-a]i spus: aici ar merge perfect un baldachin. Sau cum v-a]i proiectat în minte acest vis?

A fost un proces de crea]ie [i un proces de visare în care am petrecut foarte mult timp acolo, în care am studiat istoria castelului, am apucat s\ cunoa[tem fiecare înc\pere [i col]i[or [i ne-am gândit foarte mult cum s\ valorific\m cel mai bine cl\direa, astfel încât totu[i s\-i p\str\m [i atmosfera de alt\dat\ [i s\ aducem [i func]iile potrivite pentru un loc de cazare.

Deci da, a fost un îndelungat proces creativ [i mult\ implicare din partea noastr\, îns\ în tot ce am f\cut am avut al\turi de noi speciali[ti care, la fel, s-au implicat [i ei foarte mult s\ cunoasc\, s\ în]eleag\ cl\direa [i s\ g\sim împreun\ o direc]ie pe care s\ mergem atât din punct de vedere arhitectural, design [i a[a mai departe.

Presupun c\ au fost respectate planurile ini]iale, dat fiind c\ vorbim despre un monument istoric de clasa A.

A[a este.

E monument de clasa A [i am adus modific\ri minime cl\dirii în sine, iar tot ce am introdus nou am preferat s\ fie cu materiale de-ale locului, naturale, îns\ moderne, s\

of the fact that the building has undergone some transformations during the Communist era, hastening its deterioration.

We found the castle in a fairly advanced stage of deterioration. Indeed, the building was subjected to all sorts of improper treatment during the era of Communism – from being used as a milk collection point to being used as a warehouse for crops… But, as luck had it, the castle underwent some kind of “renovation” (can’t call it that) in 1989, just before the Revolution, so the construction was structurally sound at the time of the regime change. Afterwards, years of lawsuits followed, until the situation cleared up. Sure, the castle was in a quite advanced state of degradation, but the structural frame was not significantly degraded. In this context, a fairly big investment was required – but the works were doable, humanly possible. Was it an act of courage on your part to take on this project?

In hindsight, now knowing how far the rabbit hole went, I’d rather say it was an act of madness. It’s that prerequisite dose of optimism – not overthinking the obstacles and so on – which allowed us to take the step, to carry on the story…

How was it seeing the castle for the first time? You stepped in and – I’m trying to imagine now – seeing the entrance chamber, thought: “A canopy bed would be perfect here!”? What was your thought process?

It was a creative process that involved spending a very long time there, studying the history of the castle, discovering each chamber and every corner, figuring out how to best harness its potential, how to preserve the oldtimey atmosphere while also providing the comfort one would expect from a modern accommodation. So, it was indeed a lengthy creative process, requiring lots of involvement on our part, and we had alongside us experts who also took the project seriously, learning about and understanding the building, in order to arrive at an architectural, aesthetic vision.

I suppose the initial construction plans have been respected, given we’re talking about a Grade I historic monument.

That’s right. It’s a Grade I historic monument, so there was little change in terms of the construction itself, and all additions were executed with natural materials, but in a modern fashion, so as to create a contrast between the traditional and the modern.

Keeping these additions in mind, as well as the traditional elements, please tell me what sets Castle Daniel apart from other manor houses in the Covasna area, where there is a real “manor house galore”. What makes it unique?

First of all, what sets it apart is the fact that you can check in here. There are lots of manor houses here, it’s true, but in very few cases has their touristic potential been harnessed. On this market, what we’re offering is the experience. It begins with the architecture, the renovation process itself, the backstory, the unique design of the rooms and the stories surrounding each of them. All of these elements together with the gastronomic experience awaiting our guests, the authentic, local touristic sites, such as the craftsmen’s workshops, or other castles and museums around the area. We’re trying to offer this unique experience. I believe authenticity is the word that defines our project. This does not mean guests will be checking into a museum – they will be checking into a modern accommodation with all the facilities, but which, in the context of its design, its backstory, and the experience it offers, provides them with the leisure and spirit of old. A good example here is the spa, which was a subsequent addition we made to the Little Castle – the property comprises two buildings, namely Castle Daniel, the family’s first castle, and the Little Castle, another manor house of the Daniels’. Set up in the vaulted cellar, I imagined it as an atemporal space, transposing you into a dimension of leisure. The water

cre\m un contrast foarte clar între ce este original, vechi, al locului, [i ce este nou ca urmare a renov\rii actuale.

}inând cont de tot ceea ce a]i ad\ugat pe parcurs, precum [i de elementele tradi]ionale, originare ale castelului, spune]i-mi care sunt acele detalii care deosebesc Castel Daniel de alte conace din zona Covasnei, jude] în care avem un adev\rat drum al conacelor. Pentru turistul care vine prima dat\ în zon\, prin ce e unic Castel Daniel?

Fa]\ de alte conace din regiune se deosebe[te în principal prin faptul c\ te po]i caza în el. {tim c\ da, într-adev\r, sunt foarte multe conace, dar prea pu]ine sunt valorificate din punct de vedere turistic.

Ca ofert\ turistic\, ce dorim noi s\ oferim este „experien]a”. {i asta porne[te de la arhitectur\, de la realizarea în sine în care am încercat s\ aducem povestea, de la designul unic al camerelor, de la pove[tile istorice atribuite fiec\rei camere.

Toate acestea le aducem laolalt\ cu experien]a gastronomic\ pe care o g\se[te oaspetele aici, cu obiectivele de vizitat care, la fel, sunt locale, autentice - de exemplu, vizite la me[te[ugari sau la alte castele [i muzee din zon\. Încerc\m s\ oferim aceast\ experien]\ unic\. Da, cred c\ cuvântul-cheie este „autenticitatea” în tot ce facem.

Asta nu înseamn\ c\ oaspetele se va caza într-un muzeu, ci într-o loca]ie modern\, în care are toate facilit\]ile, dar care, prin designul, pove[tile [i experien]a oferit\, aduce tihna [i atmosfera vremurilor de alt\dat\. Un exemplu foarte bun este [i spa-ul, pe care l-am dezvoltat ulterior în cl\direa castelului mic. Pentru c\, practic, proprietatea se desf\[oar\ pe dou\ cl\diri: Castelul Daniel, primul castel al familiei, [i Castelul Mic, un alt conac al aceleia[i familii.

Spa-ul pe care l-am amenajat în pivni]a boltit\ a Castelului Mic l-am gândit ca fiind un spa]iu atemporal, care te proiecteaz\ în acel timp [i spa]iu în care arhitectura te relaxeaz\; plus elementele de ap\ [i de spa ajut\ clar în aceast\ direc]ie. Este un spa]iu unde intri f\r\ semnal de telefonie, unde te lini[te[ti, începi s\ p\[e[ti în alt ritm [i toate acestea te ajut\ ca dup\ aceea s\ te întorci în cotidian cu alt\ energie. Într-adev\r, aceste cl\diri vechi (cu itself helps here, along with the traditional spa elements. It’s a place where you won’t find cellular signal, a place where you can slow down to catch your breath. Life takes on a different rhythm, which helps you return to your ordinary life with a different energy. Indeed, these old traditional buildings, the rural background, together with the Transylvanians’ mellow spirit helps you unwind from the hustle and bustle of life.

You mentioned the gastronomic experience because – indeed – “love enters through the stomach”. What dishes do guests enjoy at Daniel House? Have you tried incorporating old traditional recipes into the menu?

We tried to include local dishes, specific to this area. We believe in using as many local ingredients as possible and I can tell you that we have made quite the progress from this perspective in recent years, working with lots of local producers providing us with local ingredients. But since we’re not trying to make a museum out of the castle, we haven’t made it a point to stick to medieval feasts exclusively either.

Our proposal comprises modern dishes, prepared using modern techniques, of importance here being the well-chosen local, high-quality ingredients making their way into the carefully prepared dishes. We’re not looking for uber-sophistication. Our goal is to recreate the taste of the dinners you had with your grandparents – with a modern twist.

So, you abide by the principle “from farm to table”, working with local producers of cheese, vegetables, fruits…

If we’re being honest, it’s a bit ambitious to say that – I think in Romania, with all its potential, no business is 100% farm-to-table. But we’re striving towards this ideal, putting more and more effort into having more and more local produce on the plate.

Talking about the activities… You have the spa where one can relax and forget about the hustle and bustle of daily life, you have the craftsmen’s workshops, and there is the interaction with the locals and the traditions. But apart from enjoying a few days of leisure, what else can you do at Castle Daniel? This is surely a concern for the more active tourists, who need something more in order to feel satisfied.

There are a few options here as well. For instance, you can rent a bike and go exploring. There is a unique spot very close to the castle: Cheile V\rghi[ului – with a marvelous view, and not so touristy yet. You can go on a hike that is neither too demanding nor too facile, in a spectacular area.

The resorts in Prahova Valley rely greatly on tourists from Bucharest. Are the majority of your guests from Bucharest or do they also come from other areas?

We receive guests from all over the country, and, indeed, lots of them are from Bucharest. Even the initial marketing of the castle was aimed at this demographic, but at some point we realized – looking at the statistics – that our demographic comprises not necessarily Bucharesters solely, but simply people who live in big cities, those who want to escape from the concrete jungle, who go on weekend trips often and who take an active approach to relaxation.

So, our tourists come from all over the country, they are the active demographic who want to discover nature, history, who want to check into a place with a story, to get to know the locals and the culture of the area.

Do you get foreign tourists? If so, where are they from?

That was a strongly increasing trend before the pandemic. At present, we haven’t yet seen foreign tourists in pre-pandemic numbers. We even had guests from the USA, the UK, Germany, and we are confident they will be returning in the future, especially in the context of the opening of Bra[ov Airport.

The poolof tourists is probably about to become more diversified. As to what happened this year: we had a marked increase in corporate tourism – corporations wanted to offer their colleagues/employees a remarkable experience, some very successful events were held here.

What kind of feedback do you get from guests? What do the bona fide Bucharesters who’ve never had grandparents living in rural areas, who’ve never gone on holidays in the heart of nature, who grew up in the concrete jungle say? What’s their reaction?

My colleagues at the reception desk have a saying: when the bona fide Bucharesters arrive, they’re agitated, nervous, can’t relax… Until you get them to sit at the table for the first time. Afterwards, you can see them transform in the two-three days they spend here. To illustrate this phenomenon figuratively: They arrive here after a long trip in an ultra-modern automobile. When the time to leave comes, they forget the car keys and step into the carriage! That’s kind of how it goes. When they arrive, you have to guide them to relax, forcing them to slow down, after which they manage just fine. Even if most of them were born or grew up in Bucharest, Romanians have this

tradi]ie) [i zona de sat, plus ritmul domol [i lent al transilv\nenilor ajut\ foarte bine s\ te rupi de cotidianul agitat.

A]i men]ionat experien]a gastronomic\ pentru c\ da, o destina]ie este descoperit\ [i prin intermediul papilelor gustative. Cu ce bun\t\]i se delecteaz\ oaspe]ii care ajung la Casa Daniel? A]i încercat s\ introduce]i în meniu re]ete vechi [i dac\ da, ce anume?

În meniu am încercat s\ introducem re]ete locale, tradi]ionale zonei.

Unul dintre cele mai importante demersuri e s\ aducem cât mai multe ingrediente locale [i putem spune c\ am evoluat, din fericire, foarte mult din acest punct de vedere în ultimii ani [i avem mul]i mici produc\tori din zon\ cu care colabor\m [i care ne furnizeaz\ ingrediente locale. Dar cum nu am încercat s\ facem un muzeu din cl\dire, nu am încercat nici s\ facem doar festinuri medievale la restaurant, ci propunem ni[te farfurii moderne, preparate cu tehnologii moderne, important fiind acel ingredient foarte bine ales, de calitate, local [i preparat cu aten]ie într-un fel de mâncare. Nu dorim s\-l facem ultra-sofistifcat, dorim mai degrab\ s\ ne aminteasc\ de acele gusturi bune din farfuriile bunicilor, chiar dac\ la noi este prezentat într-o manier\ mai modern\.

Deci merge]i pe principiul „from farm to table”, apelând la produc\torii locali de brânzeturi, legume, fructe...

Este destul de ambi]ios s\ spunem „farm to table” [i sunt de p\rere c\ România, cu tot poten]ialul ei, înc\ nu e la un concept 100% „farm to table”.

Suntem one[ti [i din acest punct de vedere: ne str\duim foarte mult [i suntem pe un drum pe care facem din ce în ce mai multe eforturi cu produc\torii locali s\ putem s\ oferim din ce în ce mai multe produse locale în farfuriile noastre.

Spunea]i despre activit\]i... Exist\ spa-ul, acel loc în care oamenii se relaxeaz\, uit\ de stresul cotidian, a]i men]ionat me[te[ugurile [i interac]iunea turi[tilor cu aceste obiceiuri locale. Când ajungi la Castel Daniel, în afar\ de faptul c\ te bucuri de câteva zile tihnite, ce altceva po]i s\ faci? E o întrebare pe care sigur v-o adreseaz\ turi[tii mai activi, care au nevoie de ceva mai mult pentru a fi satisf\cu]i pe deplin de vacan]a lor.

Avem mai multe op]iuni [i din punctul acesta de vedere. De exemplu, biciclete spre închiriere pentru a explora zona.

Sau, foarte aproape de noi este o zon\ deosebit\: Cheile Vârghi[ului, cu un peisaj minunat [i înc\ nu atât de mult frecventat de c\tre turi[ti. Po]i face o drume]ie nici prea solicitant\, dar nici prea u[oar\ într-o zon\ foarte frumoas\.

Valea Prahovei cu sta]iunile ei se bazeaz\ foarte mult pe turi[tii din Bucure[ti. La Casa Daniel ajung preponderent turi[ti din zona Capitalei sau din alte zone?

Oaspe]ii no[tri sunt preponderent din ]ar\ [i da, foarte mul]i [i din Bucure[ti. Chiar [i marketingul ini]ial pe care l-am f\cut a fost orientat spre Capital\, îns\, la un moment dat, ne-am dat seama c\, dac\ ne uit\m la statistici, nu mai sunt bucure[teni neap\rat, ci sunt oameni din ora[e mari, acei oameni care vor s\ evadeze din ora[e, care fac tururi de weekend destul de des [i care vor s\-[i petreac\ timpul într-o relaxare activ\.

Chiar dac\ profilul este de bucure[tean, turi[tii no[tri sunt de peste tot din ]ar\, sunt turi[tii activi care doresc s\ descopere natura, istoria, sunt interesa]i s\ se cazeze într-un loc care le ofer\ o poveste, s\ cunoasc\ oamenii locului, cultura zonei.

Din str\in\tate vin turi[ti? {i dac\ da, din ce ]\ri au venit oaspe]i de-a lungul timpului?

Am avut un trend ascendent foarte puternic înainte de pandemie; în prezent, num\rul turi[tilor str\ini înc\ nu a ajuns la nivelul de dinainte de pandemie.

Am avut oaspe]i chiar din SUA, Marea Britanie, Germania [i suntem siguri c\ vor reveni în viitor mai ales c\ a[tept\m cu ner\bdare [i deschiderea Aeroportului de la Bra[ov. Probabil va urma o diversificare a oaspe]ilor. Ce s-a întâmplat anul acesta: am avut o cre[tere foarte mare a ponderii turismului corporate, deci foarte multe echipe care au vrut s\ ofere colegilor, angaja]ilor experien]e deosebite au ajuns la noi [i am avut ni[te evenimente foarte de succes.

Care este feedback-ul, cum reac]ioneaz\ turi[tii care ajung la Casa Daniel? Dar bucure[teanul get-beget sau românii care nu au avut bunici la ]ar\ sau nu au mers în vacan]e în zone aflate în mijlocul naturii, au crescut printre betoane, cum se spune. Care este reac]ia lor dup\ 2-3 zile de relaxare la Casa Daniel?

Colegele mele de la recep]ie au o vorb\ din acest punct de vedere: când ajunge bucure[teanul get-beget, cum l-ai numit tu, a[a, foarte pornit, agitat, nu mai poate s\ se opreasc\, totdeauna spun c\ oaspetele de Bucure[ti este mereu dificil pân\ îl faci s\ stea la mas\ [i s\ m\nânce prima dat\. Dup\ aceea, vedem cum se transform\ în 2-3 zile petrecute la noi.

Dac\ ar fi s\-mi imaginez acest episod, îl v\d pe oaspete venind foarte agitat, conducând prin viraje într-o ma[in\ ultra-modern\, iar dup-aceea, la plecare, î[i uit\ cheia de la ma[in\ [i se urc\ în tr\sur\.

Deci cam a[a reac]ioneaz\. Când ajung aici, trebuie s\ îi conduci cumva pe drumul acesta c\tre relaxare, s\ îi for]ezi s\ înceti-

Mu[chi de vit\

Mu[chi de vit\ fondue

collective nostalgia, this memory of the time spent at their grandparents’, and we’re happy to help them relive these memories.

With holidays nearing, are you doing anything special for Christmas or New Year’s in terms of the program, menu, atmosphere?

Yes, we have a special program for Christmas and New Year’s. For both of these occasions we begin from the idea of offering something intimate, festive, something special to help one escape the hustle and bustle of daily life and spend some quality time with friends and family. So, the program is not overloaded with entertainment shows – though such activities are, of course, included. But the accent falls on relaxation, which comes together with good dishes, a campfire in the evening and a session at the spa.

Talking about plans… You’ve put in time and money towards the development of Casa Daniel. Do you intend to continue this process?

It’s a never-ending process. Yes, I began with the renovation of Castle Daniel, and then the Little Castle followed, with twelve more rooms, so at the moment we have twenty rooms and the spa. This year we managed to expand and rebuild the park around the castle, so now guests have a vast space to walk and relax around the buildings. We’ve also finished the museum, and now we’re already working on another building situated in the old park, a more recent building which we managed to acquire – with it, we’re looking to extend our accommodation space with a further eleven rooms. Clearly, it will be necessary to extend the restaurant and other facilities. In conclusion, it is indeed a never-ending process.

How difficult is it to manage such a place? Everyone in HoReCa is complaining about the lack of personnel or the underqualified workforce. How are you coping?

We’ve also been through such challenges and personnel fluctuations. But, from the beginning, we wanted to hire people, to harness their potential and to keep them.

And this I am most proud of: the fact that we’ve got to the point of having a team of over thirty employees at the moment. Some of them have been with us since the beginning and the team can handle things even when

Lilla Racz (a VI-a de la stånga spre dreapta) [i echipa sa din buc\t\rie, foto: © Józsa Levi

neasc\, dup\ care se descurc\ foarte bine. Chiar dac\ mul]i au crescut sau s-au n\scut în Bucure[ti, românul are aceast\ nostalgie colectiv\ [i amintire a vremurilor de la bunici [i ne bucur\m s\ îi ajut\m pe oaspe]i s\ re§g\seasc\ sau s\ retr\iasc\ acele amintiri.

Pentru c\ se apropie s\rb\torile de iarn\, a]i preg\tit ceva special de Cr\ciun sau de Revelion, ca program, meniu, atmosfer\?

Da, avem program pentru Cr\ciun [i pentru Revelion; pentru ambele s\rb\tori principiul de la care pornim este s\ oferim ceva intim, festiv, deosebit care s\-l desprind\ de cotidian [i s\-l ajut\m s\ petreac\ timp de valoare al\turi de prieteni, familie.

Adic\ nu avem ni[te programe foarte înc\rcate de entertainment, clar c\ avem [i activit\]i incluse în pachet, dar accentul este pe relaxare, care vine al\turi cu mâncare bun\, cu un foc de tab\r\ seara [i cu relaxare la spa. Timp de calitate.

Apropos de planuri, a]i investit [i energie, [i resurse financiare, [i timp în dezvoltarea [i amenajarea Casei Daniel. Inten]iona]i s\ continua]i acest proces?

E un proces never-ending. Da, am început prin renovarea Castelului Daniel, dup\ care a urmat Castelul Mic cu alte 12 camere, deci momentan avem un total de 20, [i spaul. Anul acesta am reu[it s\ extindem [i s\ renov\m parcul extins din zona castelului, deci în prezent oaspe]ii beneficiaz\ 111.614 mmde un spa]iu foarte generos în jurul cl\dirilor unde se pot plimba [i relaxa.

Am f\cut [i muzeul. Iar momentan lucr\m deja la o alt\ cl\dire situat\ în vechiul parc al castelului, o cl\dire mai recent\, pe care am reu[it s\ o cump\r\m [i unde planific\m s\ extindem spa]iile de cazare cu înc\ 11 camere. Ceea ce clar va face necesar\ [i o extindere a restaurantelor [i a altor servicii. Deci în concluzie, da, este un proces never-ending.

Cât de dificil este s\ administrezi un astfel de loc? Toat\ lumea în turism se plânge de lipsa de personal sau de preg\tirea insuficient\ a angaja]ilor; dvs. cum v\ descurca]i?

Este motivul pentru care pot purta acum acest dialog [i nu m\ plâng. Am avut [i noi provoc\ri de acest fel [i fluctua]ii de personal. Îns\, de la bun început ne-am impus o politic\ prin care am zis c\ noi dorim s\ angaj\m oameni, s\ lucr\m împreun\ cu oameni, s\ îi valorific\m [i s\ îi p\str\m. {i sunt lucrul de care sunt cel mai mândr\ c\ am ajuns s\ avem o echip\ de peste 30 de oameni momentan; unii dintre ei ne sunt al\turi înc\ de la început [i avem o echip\ care se descurc\ chiar [i f\r\ prezen]a mea.

Recent, ne-am întors dintr-o vacan]\ de dou\ s\pt\mâni [i a fost o mare pl\cere s\ constat\m c\ toate au mers foarte bine. Avem o echip\ care î[i face treaba cu entuziasm, care se ajut\ [i apreciez foarte mult c\

Pr\jitur\ cu mere produs\ în buc\t\ria Castel Daniel

we’re not around. We’ve recently returned from a two-week holiday, and we were surprised to see that everything went flawlessly. Our team is enthusiastic and helpful, and I’m grateful that my investment in and care for these people over the years has paid off – we can be confident that we have the team to carry on our future plans.

What is your favorite part of Casa Daniel? Where do you retreat to be by yourself?

I couldn’t think of a specific place. When we manage to come here and actually relax,

not just work, we always pick different rooms. I always like to rediscover: the story of the room, the small details that give it its uniqueness, its atmosphere.

Essentially, what I like the most is that not even I – after thirteen years – can get bored here. I’m constantly rediscovering and observing the small details, and in this way I can relax my mind, just getting lost contemplating these different elements. investi]ia aceasta [i aten]ia fa]\ de oameni în to]i ace[ti ani au dat roade [i avem o echip\ cu care putem s\ avem încredere c\ avem cu cine s\ ducem mai departe planurile de dezvoltare pe care le avem.

Care este locul dvs. preferat la Casa Daniel? Unde v\ place s\ v\ retrage]i [i s\ fi]i doar cu dvs.?

N-a[ putea s\ numesc un anumit loc. Noi când ajungem acolo [i reu[im s\ ne [i relax\m, nu doar cu treab\, întotdeauna alegem alt\ camer\.

Îmi place de fiecare dat\ s\ redescop\r: povestea camerei, micile detalii care dau unicitatea [i atmosfera ei. Practic, ce îmi place cel mai mult este c\ nici m\car eu, dup\ mai bine de 13 ani, nu m\ plictisesc [i mereu pot s\ redescop\r [i s\ admir mici detalii [i s\ îmi relaxez mintea [i ochii pierzându-m\ în diferite aspecte.

Crem[nit de cas\, la pahar

Interviu cu violonistul ALEXANDRU

>SUNETUL MUZICII< TURNEUL STRADIVARIUS

Voi începe cu o întrebare de coloratur\: cum sun\ vioara Stradivarius pe Caraiman?

Nu este pentru prima dat\ cånd cånt cu vioara pe Caraiman, dar nu cu o vioar\ Stradivarius! Din copil\rie obi[nuiam s\ urc pe Valea Jepilor, cu o vioar\ b\gat\ într-un rucsac, [i cântam.

Întotdeauna am sim]it c\ acest loc este înc\rcat de energie spiritual\. Dar am observat c\, în ultimii 20 de ani, cabana s-a tot degradat, de la an la an.

Se îndrepta inevitabil spre dispari]ie [i mi-am dat seama c\ dac\ nu m\ implic s-ar putea ca ea, într-o bun\ zi, s\ nu mai existe. Într-un fel mi-a]i r\spuns la urm\toarea întrebare, de ce o caban\ la munte [i nu un conac? Malaxa [i Dalles se vånd [i ele cu 250 mii de euro.

În general, proiectele în care m\ implic sunt proiecte dificile, proiecte complexe, proiecte provocatoare.

Cabana Caraiman bifeaz\ cu brio la toate aceste capitole. {i-atunci mi-am zis, da, voi face acest pas în necunoscut. Nu m\ simt proprietarul cabanei, a[ zice c\ sunt custodele ei, custodele unui asemenea loc aflat la peste 2000 de metri altitudine, un loc simbolic pentru alpinismul din Romånia.

}in minte prima discu]ie cu ni[te oameni care erau acolo pe munte, c\rora nici nu le venea s\ cread\ c\ aveam de gånd s\ cump\r cabana, aproape c\ nici nu m\ luau în serios... Violonist? Acolo, la 2000 de metri? Acolo unde via]a e atåt de aspr\, atåt de dur\?

A[ spune c\ am înv\]at foarte multe în acest interval de un an [i ceva de când sunt acolo sus la caban\. Desigur c\ mai întâi m-am concentrat pe chestiunile de maxim\ urgen]\ – s\ nu ia foc cabana, s\ repar lucrurile prost f\cute de la sistemul termoelectric, dup\ aceea, ca s\ nu explodeze cabana, am schimbat ]evile de gaze care erau sl\bite [i curgeau

TOMESCU

>THE SOUND OF MUSIC< STRADIVARIUS TOUR

To begin with a bit of coloratura: How does the Stradivarius sound atop the Caraiman?

That wasn’t my first time playing on Caraiman Peak – though it was indeed my first time doing so on a Stradivarius! Since childhood I used to go up Jepilor Valley – violin in my backpack – and just play…

I’ve always felt this place bursting with spiritual energy. But over the last twenty years, I’ve noticed, the cabin has become worn down. It was heading inevitably towards extinction, and I realized that one day it might just not be there anymore if I don’t get involved. In a way, you’ve answered the question that’s to follow: Why a cabin and not a manor house? The Malaxa House or The Dalles House, for instance, are up for sale for 250k.

Generally speaking, the projects I involve myself in are difficult, complex, and challenging. The Caraiman Cabin fits these boxes beautifully. Hence, I decided to take the step into the unknown. I don’t feel like an owner, I’m rather like a custodian – the custodian of a place so symbolic for Romanian mountaineering, situated at an elevation of over 2000 meters…

I remember an initial discussion with some mountaineers, who couldn’t believe I was really going to buy the cabin. They weren’t ready to take me seriously:

“A violinist?! 2000 meters above sea level? Where life’s so rough and harsh?” Of course, at first I concentrated on “red alert” stuff such as ensuring the cabin doesn’t catch fire, fixing up after the improper interventions to the thermoelectrical system, replacing the worn, leaky gas pipes so the cabin doesn’t explode… the matters of utmost urgency.

My priority now is to keep the cabin operational until I’m able to access the required funding to restore it from the ground up. In

gaze peste tot... m\ rog, o mul]ime de lucruri de maxim\ urgen]\. Prioritar pentru mine acum este s\ o ]in func]ional\ pân\ în momentul în care voi reu[i s\ accesez finan]area necesar\ pentru a o restaura din temelie pân\ în acoperi[uri. În cei 85 de ani de via]\ acolo nu au avut loc interven]ii majore, iar acest lucru demonstreaz\ cât de bine se construia în anul 1937. S-au p\strat înc\ elemente originale, dar exist\ o uzur\ avansat\ a structurii. În condi]ii extreme, [i nu m\ gåndesc doar la z\pezile de cå]iva metri care sunt în fiecare an, m\ gândesc la furtunile care vin iarna, cu vânturi de 150 de kilometri la or\ [i care solicit\ foarte serios structura cabanei. Dar rezist\. Cred c\ am ajuns exact la momentul potrivit pentru a o pune la punct. Deocamdat\, a[a, în ritmul meu. Când voi deschide acest [antier major va trebui s\ fac totul într-o fereastr\ de timp de trei luni de zile, când vremea e bun\.

Cabana actual\ are o istorie de 85 de ani. A[a cum [tim, înainte, pe acest amplasament s-au aflat alte ad\posturi.

A[adar, v\ place muntele. {i nu de acum.

Da, îmi place lini[tea mun]ilor. Acolo, la 2000 de metri e[ti pe alt\ lume, pe alt plafon de vreme. E o alt\ atmosfer\, o alt\ dimensiune de timp [i spa]iu. De multe ori, în vale plou\ [i sunt nori, iar sus e soare [i bine. Sau, invers, sus la Caraiman ninge, iar în vale e toamn\. În dimine]ile cu vreme senin\ te sim]i ca într-un avion. R\s\ritul se vede ca din avion, oamenii [i casele se v\d ca din avion.

E un loc de care nu m\ satur niciodat\. M\ simt privilegiat s\ m\ aflu acolo printre frumuse]ile pe care le ofer\ muntele. Nu e un loc chiar atât de izolat. Desigur, cei mai apropia]i vecini sunt Salvamontul, la vreo la 45 de minute de mers alert, [i telecabina Babele. Mai sunt [i al]i locatari acolo sus pe platou [i ne [tim între noi. Suntem ca o familie extins\ unde oamenii se ajut\ între ei. Acolo sus pe platoul montan suntem o mån\ de oameni. Îmi face mare pl\cere s\-i ajut pe acei oameni, pentru c\ simt c\ fac parte din aceast\ comunitate montan\.

Pentru c\ a]i afirmat într-un interviu c\ dori]i s\ reabilita]i cabana “]ais”... A]i g\sit echip\? Toat\ lumea se plânge c\ nu g\se[te me[teri în construc]ii.

Cabana a fost construit\ la standardele din '37. De exemplu, parterul, care este construit din piatr\ de jum\tate de metru grosime, nu are niciun fel de izola]ie termic\.

Cabana are un bråu gros de jumate de

metru de piatr\, iar în continuare urmeaz\ un lambriu de lemn. Când afar\ sunt minus 25 de grade, iar våntul sufl\ cu 100 de kilometri la or\... v\ da]i seama cât de costisitor este s\ înc\lze[ti un astfel de spa]iu. Etajul [i mansarda fiind de lemn, acolo spa]iile sunt [i mai „aerisite"(n.r., råde cu poft\).

Evident, prioritatea mea este s\ p\strez nealterat aspectul original al cabanei, care are o siluet\ unic\ între cabanele alpine din Romånia, arhitectur\ inspirat\ din stilul alpin european. În schimb, în interior a[ vrea s\ folosesc absolut toate descoperirile tehnice pe care arhitectura actual\ le are la dispozi]ie, pentru a asigura confortul celor care vin. Desigur, mul]i montaniarzi, mul]i alpini[ti sunt obi[nui]i s\ înnopteze în bivuac, s\ ancoreze în z\pad\ sau în refugii neînc\lzite, de niciun fel, dar majoritatea turi[tilor vor s\ se ad\posteasc\ undeva unde este cald [i unde au un anumit confort. Nu m\ refer aici la confortul unui hotel sau al unei pensiuni, ci la maximul de confort pe care îl poate oferi o caban\ de munte utilat\ cu tot ce îi trebuie.

Cabana Caraiman este foarte mic\, niciodat\ nu se va putea face aici turism de mas\, dar va avea dot\ri care s\ asigure turi[tilor un confort cåt mai bun. Totul e propor]ional. Cabana are [ase camere [i 21 de locuri de cazare [i cam tot atâ]ia oameni ar înc\pea [i în sala de mese.

Deci, dac\ vrei s\ cazezi 100 de oameni vei constata c\ buc\t\ria e prea mic\, c\ sala de mese e prea mic\, c\ debitul de ap\ de la chiuvete e insuficient... [i atunci totul e prea mic. Întotdeauna Cabana Caraiman se va adresa unui grup restråns de oameni, care î[i vor dori s\ vad\ ceva diferit, s\ vad\ muntele la el acas\.

Din prima clip\ în care am intrat în caban\ am v\zut c\ absolut to]i pere]ii erau goi. Nu era nimic pe ei. Era o atmosfer\ auster\ [i am sim]it nevoia s\ am, a[a, o parte estetic\ a traiului la munte. Am cump\rat fotografii de la un foarte bun prieten de-ai mei, Cosmin Bumbu], fotografii de natur\ [i, dintr-o dat\, cu aceste fotografii pe pere]i s-a schimbat aspectul cabanei. Apoi am început s\ adun h\r]i mai vechi ale zonei [i alte lucruri cu tematic\ montan\. Am început s\ primesc poze [i mici obiecte, suveniruri, [i de la turi[tii vizitatori, care vin s\ umanizeze spa]iul cabanei.

E foarte important de ]inut acest echilibru între caracterul utilitar al cabanei, caracterul montan, de alpini[ti care vin cu col]ari, piole]i, coard\ [amd [i o anumit\ parte estetic\. Am adus deja un ecran de proiec]ie [i am o promisiune din partea unui prieten c\ voi primi un proiector, iar atunci cånd cabana va fi gata, voi duce acolo, cu elicopterul, probabil, o pianin\. S\ po]i oferi muzic\ live, acolo sus, pe Caraiman... e ceva! Am o vioar\ acolo sus, de studiu, ca s\ nu mai trebuiasc\ s\ car vioara dup\ mine înainte [i înapoi, de fiecare dat\, iar cabana î[i va tr\i momentele ei culturale! the 85 years since it was built, the cabin has not undergone any major renovations, which is a testament to the standard of work in the year 1937. The original elements have been preserved, but the frame has reached an advanced state of degradation.

This is due to the extreme conditions, by which I mean not only the meters of snow we get every year, but also the storms, when the wind reaches 150 km/h, putting serious stress on the structure. But it holds up.

I think I came at just the right time to restore it – at my own pace for the time being, as the major works will have to be carried in the three month window when the weather is good.

The cabin has an 85 year history. As we know, this site has also served other purposes before that.

So you’re a mountain man – and not since recently!

Indeed. I enjoy the serenity of the mountain. 2000 meters above sea level, it’s an otherworldly experience, with a different atmosphere, a different implementation of the dimensions of time and space.

Quite often, down in the valley there’s rain and clouds, while up here it’s all nice and sunny. Or the other way around: it snows on Caraiman Peak, but down in the valley it’s still autumn. In the morning, when there’s clear skies, it’s like looking out the airplane window: the sunrise, the houses, the people – all looks as if viewed from an airplane. I never get tired of this place.

I feel privileged to stand “in the hall of the mountain king”! It’s not all that isolated. Granted, the closest neighbors are the Rescue Service and, some 45 minutes away, the Bu[teni-Babele cable car.

There are “locals” here as well, and we stay in touch – like an extended family where everyone helps everyone. A handful of people atop a mountain. It’s a great joy helping, you feel a sense of belonging in this community of mountaineers.

I’m asking because you mentioned in an interview that you want the works to be picture perfect: have you found the people for that? Everyone’s complaining that construction workers are nowhere to be found.

Inten]iona]i s\ dezvolta]i [i alte proiecte HoReCa?

Eu nu am spirit de antreprenor [i, în general, deciziile de business pe care le-am luat pån\ acum au fost proaste. La cabana Caraiman eu nu urm\resc neap\rat un câ[tig material cât, mai degrab\, unul spiritual. Starea de bine pe care ]i-o d\ cabana, din perspectiva mea, e incompatibil\ cu business-ul.

Aproape c\ nimic altceva nu mai conteaz\. Am f\cut la caban\, într-adev\r, în acest an, concertul de închidere a turneului Stradivarius care a avut loc într-un fel de amfiteatru în fa]a cabanei. A fost o provocare enorm\.

Pentru c\ drumul este foarte deteriorat, ultima dat\ cånd a fost între]inut a fost în anul 1992, deci au trecut 30 de ierni [i 30 de veri de atunci, cu ploi toren]iale de multe ori, iar drumul s-a stricat pur [i simplu. Nici m\car o ma[in\ de teren supraîn\l]at\, cu anvelope, cu troliu [i cu toate accesoriz\rile în func]iune nu poate ajunge la Caban\.

A[a c\, ultima por]iune de drum, de aproximativ 20 de minute de mers pe jos, se parcurge la pas. {i cånd ai de transportat toat\ aparatura [i toate lucrurile necesare unui concert – cortul respectiv, boxele, sta]ia de amplificare, cabluri, aparatura video [i mai multe drone – devine extenuant. A fost, practic, o zi întreag\ de c\rat, apoi a fost concertul, iar apoi o alt\ zi de c\rat înapoi echipamentul.

Acolo sus, la Cabana Caraiman, e[ti, cumva, ca pe sta]ia spa]ial\ interna]ional\. Ce ai adus, e bun adus, ce î]i lipse[te, nu exist\! (n.r. râde cu poft\). Nu e ca [i cum te-ai duce pân\ la col] s\-]i iei ceva. Pân\ în Sinaia faci dou\ ore, din care 20 de minute pe jos.

Coboråri, urc\ri, mers pe jos, ma[in\... [i asta, vara! Iarna e mult mai greu. Dac\ merge telecabina, de la Babele po]i s\ cobori în Bu[teni [i dac\ ai noroc s\ func]ioneze, mai ai timp s\ te [i întorci. Trebuie s\ ]inem cont [i de clim\, care s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. Iernile au devenit foarte våntoase, sunt vânturi foarte puternice, iar telecabina iarna nu poate func]iona de multe ori din cauza furtunilor foarte puternice [i, oricum, necesit\ lucr\ri de între]inere foarte dese [i mig\loase. Iarna se pune ghea]\, se depune chiciur\ pe cabluri în fiecare noapte [i este o adev\rat\ aventur\ s\ urci sau s\ cobori cu telecabina, pe care o a[tept cu „mare interes" (n.r. râde zgomotos). Domnul Drago[ Anastasiu este implicat în mai multe proiecte care vizeaz\ diaspora. A]i reu[it în Romania [i este clar c\ decizia corect\ a fost aceea de a r\måne în ]ar\ (dac\ v-a]i pus vreodat\ aceast\ problem\). Considera]i c\ a]i pierdut ceva r\mânând?

Cu to]ii ne întreb\m, [i eu m\ întreb în fiecare zi, cum ar fi fost dac\...! În str\in\tate exist\, în primul rând, alte condi]ii de lucru. Pentru arti[ti exist\ o alt\ aten]ie, o alt\ infrastructur\, alte dot\ri, alte s\li... sunt capitole la care noi mai avem mult de munc\. Sunt decalaje greu de recuperat, dar motiva]ia mea de a fi în România este tocmai aceasta. S\ r\måi în România este o provocare. E foarte mult de lucru în Romånia. Nu am r\mas la o via]\ u[oar\, am r\mas pentru c\ vreau s\ împlinesc ceva, s\ ajut [i eu la parcurgerea unui milimetru din kilometrii pe care îi avem de parcurs. Dac\ parcurg ace[ti milimetri, înseamn\ c\ m-am deplasat în direc]ia corect\, iar asta m\ bucur\.

V\ rog s\ comenta]i [tirea urm\toare: Romånia este pe ultimul loc din Europa la consumul de cultur\.

Exist\ o piramid\, se nume[te Piramida lui Maslow. Te po]i preocupa de cultur\ atunci când ]i-ai rezolvat celelalte nevoi de baz\. Avem probleme cu infrastructura de transport, [i la s\n\tate, [i la educa]ie... [i nu are rost s\ ne punem aceste etichete.

La ru[i, nevoia de cultur\ a urcat pe scara ierarhiei lui Maslow. Sunt cunoscute cazurile când la concerte [i teatru se duceau oameni înc\l]a]i în cizme de cauciuc, cu noroi pe ele.

Sigur, sunt o mul]ime de lucruri care ar putea func]iona altfel în România, cu eforturi minime din partea noastr\. Eu încerc s\ fac, cât pot eu de bine, ce [tiu s\ fac. Dac\ fiecare dintre noi s-ar str\dui s\ fie cât poate el de bun în domeniul în care activeaz\, [i confortul psihologic al cet\]enilor ar fi altul, iar lucrurile s-ar pune în mi[care foarte repede. Eu am o via]\ foarte agitat\, am foarte multe c\l\torii, concerte... predau cursuri la Universitatea de Vest din Timi[oara... Nu mai am televizor din 1990, de 27 de ani nu m\ mai uit la televizor... A început r\zboiul în Ucraina? Da, sigur, la început a fost tragic, citeam kilometri întregi de [tiri... stresant. La un moment dat mi-am zis c\ nu îi ajut\ nici pe ei [i nici pe mine s\ m\ stresez. M-am implicat, am ajutat, [i la nivel patrimonial, m-am dus [i am donat refugia]ilor in personam, am avut acele campanii în cadrul turneelor, dar nici m\car [tiri nu mai citesc, din martie. Sunt de principiu c\ dac\ se întâmpl\ ceva atåt de important încât s\ merite aten]ie, voi afla. Încerc s\ îmi p\strez un anumit focus, pentru c\ în ziua de ast\zi suntem îneca]i în tot felul de [tiri care, în mod normal, nu au o relevan]\ pentru noi.

De curând am avut ocazia s\ citesc caietele de însemn\ri ale regretatului maestru Valeriu Pitulac, profesor al Conservatorul din Bucure[ti unde, în dreptul unui nume, avea subliniat de mai multe ori cuvåntul „talent". Am avut curiozitatea s\ aflu dac\ persoana

The cabin is built in accordance with the standards of 1937. For instance, the ground floor, built from stone half a meter thick, has no thermal insulation at all. The cabin wears a stone “belt” half a meter thick, and then a wooden panel adorns the upper floor.

When it’s -25 outside and the wind is blowing at 100 km/h… you can imagine how costly it gets to heat such a cabin. And with the upper floor and the attic being built out of wood, the “breathability” is even better there (Ed: laughs heartily).

Of course, my priority is keeping the cabin’s original form intact – its silhouette, taking inspiration from the Swiss chalet style, is unique among the alpine cabins in Romania. However, in order to ensure the comfort of guests, I would like to make use of all that modern architecture has to offer on the inside.

Of course, mountaineers, climbers etc. are used to spending the night in the bivouac, setting up camp in the snow, and the cold in general, but the majority of tourists are looking to for a warm accommodation that offers a certain kind of comfort. I don’t mean the comfort of a hotel or pension, I have in mind simply the maximal comfort that one can expect from a well-equipped mountain chalet. Caraiman Cabin is very small – mass tourism will never be an option here – but it will be equipped to provide to tourists as much comfort as can be expected.

Everything is balanced. There are six rooms, capable of accommodating 21 guests, and in the dining hall there’s room for about the same number of people.

So, if you’re looking to house a hundred guests, you’ll notice the kitchen’s too small, the dining hall’s tiny, the water in the sink doesn’t flow fast enough…

Everything’s too minute! Hence, Caraiman Cabin will always cater to a certain group who wants to see something different, who wants to enter “in the hall of the mountain king”!

From the moment I stepped in, I noticed the bare walls – no adornments. The air of austerity was so heavy that I felt the need to counteract it with some aesthetic interventions. I bought some photographs – nature photography – from my good friend Cosmin Bumbu] and, at once, the place had a different charm. I then began looking for older maps of the area and other mountaineering memorabilia. I started receiving little gifts, souvenirs from tourists, serving to humanize the cabin.

It’s paramount to preserve this equilibrium between the practical destination of the

subliniat\ îngro[at a reu[it [i am aflat c\ acum performeaz\ pe cele mai mari scene ale lumii. Într-o carier\ artistic\, cât de important este un mentor?

În etapa de formare este foarte important. Evident. Pentru c\ î]i seteaz\ ni[te repere pe care, dup\ aceea, po]i s\ î]i construie[ti propria ta personalitate. Mentorul î]i d\ o anumit\ structur\, anumite lucruri esen]iale. Primul meu mentor a fost mama mea, profesoara de vioar\ Mihaela Tomescu! Primii [apte ani de acas\ plus primii [apte ani de vioar\ i-am f\cut cu mama mea! Dup\ care, timp de mai bine de 10 ani, am studiat în clasa maestrului {tefan Gheorghiu, p\rintele [colii romåne[ti de vioar\. Cam to]i violoni[tii importan]i au trecut pe la el. Eu am studiat mai mult cu el, pentru c\ am vrut s\ înv\] de la domnia sa cât mai mult. E important s\-]i g\se[ti profesorul potrivit cu care s\ rela]ionezi la nivel spiritual. În caz contrar, chiar dac\ mentorul t\u este un profesor celebru, nu vei progresa. Exist\ profesori care î[i distrug elevii din cauza stilului de predare [i-atunci lucrurile nu func]ioneaz\. Eu încerc s\-mi ajustez stilul de predare cu fiecare din studen]ii mei, fie de la Timi[oara, fie de la Bucure[ti, pentru c\ este important s\ po]i transmite ceva din experien]a ta. Îmi place s\ îi provoc pe studen]i s\ gåndeasc\, iar doar mai apoi s\ cånte. S\ aib\ o viziune de ansamblu asupra lucr\rii muzicale, s\ [tie de unde s\ porneasc\ [i încotro s\ mearg\, care e punctul de minim [i care e punctul de maxim, cum trebuie s\-[i dozeze energiile în a[a fel încåt totul s\ aib\ o coeren]\ [i un echilibru... noi suntem cei care lu\m aceste decizii. De multe ori le spun studen]ilor mei s\ gåndeasc\ ca [i cum ar fi pilo]i de avion. Pasagerii sunt publicul. El nu [tie nici care este traiectoria, nici care este altitudinea, nu [tie nici care este planul de zbor, nici utilitatea aparatelor de m\sur\ care ghideaz\ avionul... iar noi suntem cei care lu\m deciziile care îi intereseaz\ pe to]i pasagerii. De aceea trebuie s\ fim în control asupra a tot ceea ce avem de f\cut [i, în acela[i timp, s\ fim [i foarte creativi. Trebuie îmbinate dou\ tendin]e opuse. Atunci când e[ti interpret, nu improvizezi pe scen\. Ai un parcurs clar l\sat de compozitor, [i-atunci respec]i partitura. Totul e scris acolo. Partitura trebuie cunoscut\ într-atåt de bine încât s\ devin\ un fel de a doua natur\ [i abia atunci po]i s\ transpui în ea toat\ sensibilitatea pe care o ai. Cum aprecia]i înv\]\måntul din str\in\tate. Este doar un mit? Sau e realitate?

Depinde de persoan\. În domeniul interpret\rii se lucreaz\ one-to-one, unu la unu. Po]i nimeri într-o facultate de prestigiu, dar la un profesor slab, [i-atunci po]i spune c\ ai f\cut o gre[eal\.

Le recomand studen]ilor ca înainte s\ aleag\ un profesor cu care vor s\ lucreze pe termen lung, s\ lucreze cu el mai întåi la Master, în regim condensat, ca s\ vad\ dac\ sunt compatibili sau nu, dac\ exist\ acea chimie între ei. {i-atunci, da, po]i s\ faci un pas de acest gen, un an, doi, trei...

Drago[ Anastasiu, pre[edintele Grupului Eurolines este unul din ini]iatorii proiectului Repatriot, care se ocup\ de întoarcerea dias-

Alexandru Tomescu [i Drago[ Ilie

cabin, the alpine ethos – with crampons and ice picks, ropes and so on – and a certain kind of aesthetic sensibility.

I’ve already brought a projection screen here, and a friend has promised me a projector. Finally, when the works are finished, I will bring here an upright piano, probably by helicopter. To be able to play live music on Caraiman Peak… now that’s really something! I already have a practice violin I keep there, so I don’t have to carry a violin with me back and forth all the time. In conclusion, the cabin is being readied for its moments of culture!

Do you intend to get involved in other HoReCa projects as well?

I’m not an entrepreneur at heart and, generally speaking, my business decisions hitherto have proved to be uninspired.

With Caraiman Cabin I’m not necessarily after material gain as much as I’m after spiritual gain. As I see things, the sense of wellbeing that the chalet offers is incompatible with business concerns.

It’s almost like nothing else matters. We held the closing concert of the Stradivarius Tour here, in a kind of amphitheatre we put up in front of the cabin.

It was a huge challenge, because the road is deteriorated, having last undergone maintenance in the year 1992 – so, thirty winters and thirty summers have passed since then, with torrential downpours oftentimes, which the road just couldn’t handle.

Not even a specially tuned off-road vehicle with a lift kit and Simex-profile tires is up to this challenge. Hence, the last bit of the trip involves about twenty minutes of walking.

When you have to haul all this equipment for the concert – the speakers, the amplifiers, cables, cameras, drones… it gets exhausting. In essence, the event comprised a full day of hauling (uphill), the concert itself, and yet another day of hauling (downhill).

Up there, at Caraiman Cabin, it’s like the International Space Station. The stuff you didn’t bring – you won’t find it there (Ed: laughs heartily). It’s not like you can go to the corner store if you need something.

It’s a two-hour trip to Sinaia, which includes a twenty-minute walk. You descend down the mountain, you climb, you walk, you hitch a ride… And that’s just in the summer –it’s much harder in the winter! If the BusteniBabele cable car is operational, you’re in luck –you can ride down to Busteni and there’s also time for the return trip. One must also account for the climate here, which has changed dramatically in the last decades.

The winters have become windy – very strong winds – and the cable car oftentimes doesn’t work due to the torrential storms, on top of the fact that meticulous maintenance is frequently required – in the winter frost forms over the cables every night, and then it’s a real adventure to ride on the cable car.

Can’t wait! (Ed: laughs loudly)

MR Drago[ Anastasiu is involved in several projects targeting the diaspora. You’ve found success in Romania and it’s clear you’ve made the right decision (if you’ve ever considered leaving). Do you feel that you’ve missed out on something by remaining?

We all ask ourselves this question every day: “what if…”. In the West you have, first of all, different working conditions.

There is a different attitude towards the arts, towards artists in general, different infrastructure, a different caliber of equipment, concert halls…We have lots of work to do to reach that level – there are big gaps that require much work to be overcome.

But that’s precisely what motivates me! It’s a challenge operating in Romania, as a lot of things need work. But I didn’t stay for an easy life – I chose to stay because I wanted to accomplish something, to offer my contribution in the context of the long journey awaiting us. If I can do this bit, then I have the satisfaction of having done the right thing. Please comment the following finding: Romania ranks last in the EU at household expenditure on cultural goods.

There exists a pyramid. It’s called Maslow’s Pyramid. You can only begin to appreciate culture after your basic needs have been satisfied. We have problems with the infrastructure for transportation, the health system, the educational system… There’s no use in labeling things like that…

The Russians have “downgraded” culture to a basic need. There are well known cases of peasants going to the theatre in their muddy boots.

Of course, lots of things could be going differently in Romania, with minimal effort.

I, for one, am trying to do what I know to do, as well as I can. If everyone focused on being as good as they can be in their respective field, things would start moving quite quickly – the Romanians would also enjoy a different level of psychological comfort. I live a very agitated life, with lots of trips, concerts…

I teach at the Western University of Timi[oara… I haven’t had a TV set since the 1990s, I haven’t watched TV in 27 years. Oh, war broke out in Ukraine?

Of course, in the beginning it was tragic, I was reading kilometers of news. Distressing. But at some point I realized it is of no help, to myself or to the Ukrainians, if I keep worrying about it. I got involved, I offered help, I went in person to donate to the refugees, I held campaigns during my tours – but since March I haven’t read the news, either.

I’m of the view that if something important enough to deserve attention happens, I’ll find out. I try to keep a certain focus, because today we’re being bombarded with all kinds of news which, normally, would be of no relevance to us.

Lately I had the occasion to read the notebooks of maestro Valeriu Pitulac, professor at the Conservatory of Bucharest. Next to a name, he wrote the following remark (several times): “Talent!”. I was curious to know if “the name” had indeed become a name, and I learned that he now plays on the world’s biggest stages. How important is a mentor in one’s career?

In the initial stages it’s very important, ob-

porei. Muzica poate amåna momentul emigr\rii, dar nu o poate opri. Sau poate?

Foarte mul]i muzicieni aleg s\ mearg\ la studii în str\in\tate, fie în facultate, fie la liceu. Mul]i dintre ei î[i doresc s\ p\streze contactul cu lumea muzical\ din ]ar\. Sunt mai multe proiecte de acest gen la care miam adus contribu]ia, cum ar fi Romanian Chamber Orchestra care aduce în fiecare an sub bagheta maestrului Cristian M\celaru muzicieni romåni de top de la toate marile orchestre din lume [i face un turneu în România. În cadrul turneului Stradivarius, împreun\ cu postul Radio România Muzical, care are acest proiect, Mo[tenitorii României Muzicale, aleg tineri extrem de talenta]i care sunt pleca]i în str\in\tate [i îi invit s\ mi se al\ture pe scena. {i facem un turneu în toat\ ]ara. În dou\-trei s\pt\mâni batem toate drumurile [i to]i sunt impresiona]i de entuziasmul care exist\ în România pentru muzica clasic\, de felul în care sunt primi]i, [i mul]i dintre ei î[i recap\t\ speran]a. Întrev\d posibilitatea reîntoarcerii în ]ar\.

Sunte]i optimist, crede]i în puterea muzicii clasice în contextul actual.

Exist\ loc sub soare pentru toate felurile de muzic\!

Cum privi]i fenomenul „f\r\ num\r”, maneaua?

Maneaua exist\ pentru c\ exist\ oameni c\rora le place s\ asculte manele! În proiectele în care sunt implicat încerc s\ le ar\t ascult\torilor de manele c\ mai exist\ [i altfel de muzic\ [i, poate, unul dintr-o sut\ va spune, da, uite domnule, ce frumos e Beethoven! Dar aceast\ munc\ la nivel cultural trebuie f\cut\ începånd din [coli. Dealtfel, sunt ambasadorul proiectului „Ascult\ 5 minute de muzic\ clasic\", un proiect Radio România Muzical. În fiecare an facem cåte un turneu prin locurile în care nu se ascult\ muzic\ clasic\ [i oferim „doze homeopatice", iar rezultatele sunt încurajatoare. Mult\ lume este dornic\ s\ experimenteze [i aceast\ muzic\. În contextul dispropor]iei de vizibilitate [i de expunere de care beneficiaz\ un cånt\re] de manele în oglind\ cu un interpret la vioar\, trebuie s\ fim cu atât mai flexibili. Trebuie s\ folosim c\ile de comunicare s\ ajungem [i la acest public.

Muzica poate îmbr\ca forme diverse de expresie [i dac\ te ui]i la ea în profunzime, toate aceste genuri pe care noi le vedem antagoniste sunt, de fapt mult mai apropiate între ele, au acela[i ADN. Au aceea[i structur\, aceea[i rela]ie între sunete. Recent, am fost la un concert de muzic\ electronic\ [i nu mi s-a p\rut c\ aud ceva nou, ceva [ocant. De fapt folosesc acelea[i note.

Crede]i într-o capacitate înn\scut\ de a recunoa[te frumosul sau crede]i c\ ea trebuie cultivat\?

Cred mai degrab\ c\ e un mix. Eu m-am n\scut într-o familie de muzicieni [i am crescut înconjurat de muzica clasic\, dar cred cu sinceritate în aceast\ latur\ sensibil\ care viously. It provides you with a benchmark, starting from which you can then move on to building your own personality.

The mentor provides you with a certain structure, with the essentials. My first mentor was my mother, the violin teacher Mihaela Tomescu. Afterwards, for more than ten years I studied alongside maestro {tefan Gheorghiu, the father of the Romanian school of violin. Many of the great violinists went through his hands.

Ispent a longer time studying under him, because I wanted to learn as much from him as I could. It’s important to find the right teacher, the one you resonate with on a spiritual level. Otherwise, even if your mentor is a famous professor, you won’t

evolve. There are professors who destroy their students with their style of teaching.

I try to adapt for each of my students, be they in Timi[oara or in Bucharest, because it’s something special to be able to pass on some of your experience.

I like to challenge my students to think, and only after to play – to have a holistic vision of the musical work, to know where to begin and where to head, the minimal threshold, the maximal threshold, how to control the energy so that everything is coherent and balanced.

We are the ones in charge of these decisions. Oftentimes I tell my students to imagine they are airplane pilots. The passengers are the audience. They don’t know the altitude, the flight plan, what each system is doing… And, again, we are the ones in charge of these decisions that concern our passengers.

Which is why we must be in control of everything we’re undergoing, and, at the same time, creative. These two opposing tendencies must be kept in balance.

As a performer, you don’t improvise on stage. You have a clear path the composer has left for you, which you must keep to. It’s all there in the score – it must come second nature to you. Only then are you able to put your heart into it.

How do you see the Western educational system? Is it a myth? A reality?

It depends on the person. In the field of musical interpretation, the method of teaching is one-to-one. You can study at a prestigious university but stumble upon a bad supervisor, which would be a pity.

I recommend to my students that they first work with a supervisor for a shorter Master’s course before making a long-term commitment – to see whether there is chemistry.

Drago[ Anastasiu, CEO of Eurolines Group, is one of the initiators of the Repatriot Project, aiming at getting the members of our diaspora to return. Music can delay emigration, but not stop it. Or can it?

Lots of musicians choose to study abroad, whether for university or for high school. But lots of them desire to remain in touch with the musical scene in Romania.

There are several projects that I took involvement in, such as Romanian Chamber Orchestra, which brings together under the baton of maestro Cristian Macelaru the top Romanian musicians from every great orchestra around the world, for a tour in Romania.

For the Stradivarius Tour, in partnership with the station Radio România Muzical, I pick some extraordinarily talented young musicians that have left the country, and I invite them to join me on stage.

We go touring around the whole country. In two-three weeks’ time, we’ll have been just about everywhere, and everyone is impressed with the warm welcome and the enthusiasm for classical music that exists in Romania. They regain hope – they can imagine the possibility of returning. You’re an optimist. Do you believe in the power of classical music at present?

There’s room for everyone at the table!

How do you view the phenomenon known as “manele” (Ed: turbo-folk)?

The genre exists because there are people who enjoy listening to it. With my projects I’m trying to show these people that there exists another kind of music – and, maybe, one out of a hundred will say: Gosh, how beautiful is Beethoven! But this work has to begin in school. Actually, I’m the ambassador of the project “5 Minutes of Classical Music”, powered by Radio România Muzical.

Every year we go touring in places where they don’t listen to classical, offering “homeopathic” doses, and the results are encouraging. Lots of people are open to experimenting this music. In the context of the asymmetry between the exposure a “manele” singer enjoys and that which a classical performer gets, we must be that much more flexible –We must make use of the communication channels in order to get to the people.

Music can take on various forms. If you look carefully, you’ll realize all these genres we perceive as antagonistic are much closer in reality – they have the same DNA, the same structure, the same intervals…

I was recently at an electronic music concert and I didn’t feel like I was confronted with something radically different, shocking. In the end, they’re using the same notes.

Do you believe in an innate capacity to identify the Beautiful or is that a faculty that must be trained?

I rather believe that it’s a mix. I was born in a family of musicians and grew up surrounded by classical music, but I sincerely believe the sensibility is there in everyone.

Of course, everyone has their own genre or style that speaks to them. It’s true that the music of today doesn’t often have the density of a Beethoven symphony, but it is also true that the listener’s attention span has greatly diminished. Who has the patience now to listen for an hour and a quarter, the length of Beethoven’s 9th?

Doesn’t this invite relativism?

We can’t be eating caviar every day, for

Alexandru Tomescu [i Drago[ Ilie

exist\ în fiecare dintre noi. Desigur, fiecare are o anumit\ lungime de und\ care reac]ioneaz\ la diferite tipuri de muzic\, de expresivitate. E adev\rat c\ de multe ori muzica de ast\zi nu are aceea[i densitate muzical\ ca a unei simfonii de Beethoven, dar, în acela[i timp, e adev\rat [i c\ atentia ascult\torului s-a diminuat foarte mult. Cine mai are r\bdare s\ asculte acum o or\ [i un sfert cât ]ine Simfonia a Noua a lui Beethoven?

Valorile nu se relativizeaz\ în acest fel?

Nu putem månca icre negre în fiecare zi, diminea]a, la prånz [i seara. {i pe vremea lui Mozart existau o gr\mad\ de alte muzici mai pu]in elevate. Trebuie s\ coexiste întreg spectrul de exprimare.

Pu]ini arti[ti î[i asum\ roluri sociale, o pozi]ie public\ tran[ant\. Considera]i c\ artistul trebuie s\ fie rezervat în exprimarea convingerilor politice sau de alt\ natur\?

Dincolo de preferin]ele lui personale, eu cred c\ un artist nu ar trebui s\ amestece muzica cu politica. Politicienii se schimb\. breakfast, lunch, and dinner.

Even in Mozart’s time there were many other genres, with varying levels of “intellectual content”. The full spectrum of expression must coexist.

Beyond one’s personal beliefs, I don’t think an artist should mix politics and music. Politicians come and go.

Few artists are willing to take a trenchant position on public matters. Do you think artists should be reserved when it comes to expressing political convictions, for instance?

Marcel {tef

>DEJUN PE IARB|< MARGHILOMAN

În interviurile pe care le facem pentru revista noastr\ aud foarte des r\spunsuri optimiste, îndemnul de a ne face fiecare treaba foarte bine, fiecare la locul lui, pentru c\, doar atunci, [i ]ara se va dezvolta...

Aceste teorii pot fi valabile în regim de laborator, dar ce te faci cånd ie[i pe teren [i vrei s\ le pui în practic\? Întâlnesc tot mai des exemple care m\ pun pe gånduri. Pentru o reconstruc]ie, ai nevoie de o construc]ie. Construc]iile dispar, la fel [i oamenii.

De la firul ierbii reconstruc]ia se vede diferit. {i, tot a[a, aud mereu c\ schimbarea trebuie s\ vin\ de jos în sus, dar dac\ jos nu mai este nimic, atunci ce facem? Simt nevoia unei interven]ii divine, a unei schimb\ri în for]\.

Aceste ruine nu mai au timp, au nevoie de o schimbare acum, în vitez\.

Vizita. Un loc al nim\nui

Unul dintre conacele aflate la mic\ distan]\ de Bucure[ti, monument istoric de importan]\ na]ional\ – u[or de vizitat pentru locuitorii capitalei, mergând pe [oseaua Bucure[ti-

CONACUL DE LA HAGIE{TI

Urziceni, pe ruta Colentina - Dragonul Ro[u {indrili]a - Hagie[ti, a apar]inut unui personaj politic controversat al vremii, Iancu Marghiloman, tat\l celui care avea s\ devin\ cel de-al 25-lea prim-ministru al României, în anul 1918, Alexandru Marghiloman.

Pentru (ne)istorici, Iancu Marghiloman a fost un om politic f\r\ reputa]ie, influent în toate mediile politice, sociale [i de afaceri. La fel ca politicienii de ast\zi, [i Marghiloman a f\cut afaceri cu statul, dar [i cu ho]ii de cai. Oportunist din fire [i tri[or f\r\ scrupule, [i-a „despuiat" de avere prietenii [i partenerii de afaceri. Renegat de Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii, pentru apelativele neprincipiale pe care le-a avut la adresa sa, dar iubit de Carol I pentru presupusele servicii aduse Coroanei Romåniei, Iancu Marghiloman a r\mas în istorie ca un personaj politic [ters, f\r\ anvergur\, care s-a remarcat doar prin f\r\delegile pe care le-a f\cut [i prin lipsa de caracter.

Cu o astfel de etichet\ lipit\ pe frunte, mo[ierul a încercat s\ î[i repare reputa]ia [i a trecut la ac]iuni de sp\lare a imaginii.

Organiza partide de vån\toare [i petreceri cu mese îmbel[ugate la care invita personalit\]i ale vremii. Mo[ia era o emblem\ a B\r\ganului pe unde, timp de 25 de ani, s-au perindat elitele politice române[ti.

Dup\ un drum de 33 de kilometri pe care l-am parcurs în 40 de minute, cu emo]ii (conduceam pe „drumul mor]ii", pedrumul european E85/DN2, [oseaua cu peste 600 de cruci pe marginiledrumului), am ajuns în fa]a unui maidan. Locul nu era semnalizat de niciun fel. P\rea mai degrab\ o intrare insalubr\ pe o proprietate privat\ ([i nu prea) – într-o parte [i în alta a drumului de p\månt existau urme care ar fi putut proveni de la un gard, iar în dreapta maidanului exista o construc]ie în ruin\ unde se pare c\ se mai slujea înc\, [i un cimitir. Ne-a întåmpinat o hait\ de câini jig\ri]i[i o femeie care c\ra în spate o leg\tur\ de vreascuri pentru foc. O imagine marca Les Misérables, Victor Hugo.

„Marghilomana“

Între mit [i realitate, „marghilomana“ se pare c\ s-ar fi n\scut pe mo[ia de la Hagie[ti, la o partid\ de vån\toare. Se spune c\ la o serat\ dansant\ valetul mo[ierului ar fi pus (din gre[eal\ sau nu) în cafea, în loc de ap\, Rom Jamaica. Inven]ia valetului a fost foarte apreciat\ [i astfel s-a n\scut „cafeaua marghiloman“ sau „marghilomana“, singura re]eta româneasc\ de cafea.

„Dejun pe iarb\"

Am coboråt din ma[in\ [i am înaintat nedumerit pe drumul cu praf gros, care se ridica în aer la fiecare pas pe care-l f\ceam, iar în spatele coroanelor a doi copaci b\trâni am descoperit, dup\ câ]iva pa[i, o siluet\ stingher\, o construc]ie care nu p\rea nici renovat\, dar nici p\r\sit\. În lumina galben\ a apusului Conacul p\rea c\ leviteaz\ [i se decupa ireal de fundalul întunecat pe care lacul îl desena în spatele propriet\]ii. Pe jos, câteva fragmente de balustrad\ sculptat\ în piatr\, c\r\mizi sparte, betoane, fier-betoane [i câteva fragmente de lemn atr\geau aten]ia. Cl\direa ar\ta ca dup\ un asediu. Nu avea tåmpl\rie, iar golurile în care au fost cândva ferestre erau închise cu scånduri în „X".

Am împins u[a [i am p\truns în penumbra din\untru. Mirosea nedefinit a moloz [i umezeal\ [i transpira]ie. Mergeam cu aten]ie pe un fel de po[te (scânduri) care traversau ni[te goluri uria[e. Soarele se mai ar\ta printre golurile din pere]i [i arunca raze ca într-o proiec]ie de film. Într-o înc\pere am descoperit o canapea f\cut\ praf [i o sob\ de înc\lzit improvizat\, semn c\ acolo se ad\poste[te cineva. Conacul are mai multe terase [i balcoane deschise. În spatele conacului se afla un balcon imens care a avut cåndva coloane turnate în font\, gen Art Nouveau.

Priveli[tea era magnific\, în fa]a mea se întindea un lac cât vedeai cu ochii. Imagina]ia

mea a început s\ fabuleze, vedeam „Dejunul pe iarb\" al impresionistului francez Claude Monet. Pentru c\ expedi]ia mea comporta anumite riscuri, am mai aruncat o privire [i am ie[it.

Destinul [i vârsta mo[iei de la Hagie[ti

Conacul Marghiloman de la Hagie[ti nu a fost construit în totalitate de familia Marghiloman. Povestea mo[iei de la Hagie[ti (Dr\ce[ti pe atunci) a început cu aproape 400 de ani în urm\, în 1634. Fo[tii proprietari, vistierul }\rii Române[ti, Dumitru Dudescu, [i fiul acestuia, Radu, au ridicat pe mo[ie mai întâi biserica de curte a familiei, cu hramul „Sfântul Nicolae”, dup\ modelul mo[iilor din B\r\gan din vremea lui Alexandru Ipsilanti, domnitorul }\rii Române[ti.

Dup\ preluarea conacului, în a doua jum\tate a sec. al XIX-lea, Iancu Marghiloman a transformat vechea re[edin]\ boiereasc\, în trei etape: în prima etap\ a fost construit\ pivni]a, c\reia i s-au suprapus înc\perile de la parter, în a doua etap\ s-a reconstruit parterul [i a dobåndit acel aer tipic de cas\ boiereasc\, iar în cea de-a treia etap\, care s-a întins între anii 1869 [i 1874, a avut loc modernizarea vechiului conac, când a primit [i înf\]i[area de ast\zi.

Pentru reconstruc]ie [i reabilitare a apelat la me[teri italieni. Finalizarea lucr\rilor a avut loc în anul 1887, a[a cum reiese din data înscris\ în pardoseala din mozaic din dreptul intr\rii principale. Dup\ na]iona-

lizare, a[a cum îi st\ bine oric\rui conac sau castel, a devenit sediu CAP. De[i a trecut prin mai multe etape de restaurare, în lipsa unei administr\ri responsabile conacul a ajuns într-o stare avansat\ de degradare. Ultimele repara]ii la conac [i biseric\ au fost f\cute, probabil, de Ion (Iancu) Marghiloman.

Starea de jaf [i degradare a conacului (în Primul R\zboi Mondial trupele germane l-au avariat grav, comuni[tii l-au transformat în sediu al Cooperativei Agricole de Produc]ie, iar s\tenii din Hagie[ti au des\vâr[it distrugerile [i au devastat fostul sediu C.A.P., furând mobilierul, [arpanta, tâmpl\ria, [i pardoselile) e întrecut\ doar de cea a bisericii aflate la intrarea pe mo[ie.

Prin compara]ie, mult mai autentic\ mi s-a p\rut biserica. Arhitectura conacului este evident rezultatul unor evolu]ii [i transform\ri, pe cånd l\ca[ul de cult, aflat într-o stare jalnic\ de degradare a zid\riei [i a acoperi[ului provizoriu (victim\ a unei dispute între un constructor [i

slujitorii bisericii) este construit în form\ de nav\ romanic\, cu pridvor sus]inut de [ase coloane. Basoreliefurile sunt atåt de degradate încåt nu mi-am putut da seama dac\ erau din gresie sau din altfel de piatr\.

Am fost surprins\ s\ constat c\ nu exist\ informa]ii care privesc biserica pe a c\rei fa]ade am descoperit elemente de arhitectur\ brâncoveneasc\ [i ancadramente de geamuri s\pate în piatr\. Vechea biseric\, de patru ori

centenar\, este invadat\ de cruci [i de mormintele care sunt s\pate tot mai aproape de ziduri, iar acum accesul în biseric\ se face ocolind mai multe morminte. Biata biseric\! Nimeni nu o vede, nimeni nu o bag\ în seam\, nimeni nu-i respect\ vårsta. Sau poate sunt eu în eroare.

Mi s-a p\rut trist.

Cam atât despre mo[ia de la Hagie[ti. Nu am s\ m\ cufund în explica]ii istorice, nu m\ pricep [i nici nu e treaba mea. Am încercat doar în scurta mea prezentare s\ surprind momentul de c\dere [i, foarte probabil, de rena[tere.

Dup\ expropriere, Conacul Marghiloman

a trecut în administrarea mai multor institu]ii ale statului romån, printre care Biblioteca Na]ional\ a României, Direc]ia Monumentelor, Ansamblurilor [i Siturilor Istorice, Ministerul Culturii [i Institutul Na]ional al Patrimoniului (INP), care a [i anun]at c\, în 2024, inten]ioneaz\ s\ pun\ Conacul Marghiloman în circuitul turistic [i cultural.

A[tept ziua în care voi putea intra pe poarta mo[iei de la Hagie[ti, igienizat\ [i f\r\ gunoaie, când voi putea admira, în luminile arhitecturale proiectate, coloanele ref\cute ale pridvorului ce se deschide la nivelul etajului unu spre valea Mosti[tei, de unde s\ r\zbat\ în r\coarea serii viorile unui cvartet de coarde.

Ligia {endrea

Redactor JustCPR

www.facebook.com/mobiladalin.enjoy.living www.mobiladalin.ro

MOBILADALIN 2022. Toate drepturile sunt rezervate [i apar]in produc\torului.

>MIROS DE COZONACI! LINI{TE! BREB!<

În aburul dimine]ii se aud doar coco[ii care anun]\ o nou\ zi. A[a ar putea ar\ta începutul unui sejur în satul de la poalele muntelui Gutåi, din v\ile care leag\ localit\]ile Râmetea, Vi[eu de Sus, S\pân]a [i Ocna {ugatag.

Dup\ Brum\rtel, sentimentul c\ te afli într-o alt\ lume, uitat\, mitic\, încremenit\ în timp este amplificat de b\t\ile de clopot ale bisericii din sat care cheam\ la slujb\ [i anun]\ venirea colind\torilor.

E perioada din an în care „or\[enii" se încumet\ s\ experimenteze via]a la ]ar\ [i vin s\ vad\ uli]ele pietruite, s\ doarm\ în case b\tråne[ti [i s\ m\nånce afum\turi cu m\m\lig\ [i varz\ murat\, f\cute în cas\.

Satul Breb, sau „Satul pârâului cu brebi”, cum a fost atestat `n anul 1360, a devenit cunoscut turi[tilor mai ales dup\ ce Regele Charles I al Marii Britanii (pe atunci Prin]ul Charles) a achizi]ionat în satul maramure[ean mai multe propriet\]i. Breb este un sat bine conservat cu case vechi din lemn, `mprejmuite cu garduri împletite din nuiele [i oale puse pe „clenci” (cuier din lemn unde se pun la uscat oalele).

Ritmul satului este dat de s\rb\torile religioase. Duminica ]\ranii merg la biserica din sat, la slujb\, iar în zilele de lucru la munca câmpului. Muncile încep la Boboteaz\. Când d\ col]ul ierbii plugarii ar\ ]arinile, prim\vara, când pomii sunt înflori]i, satul se umple de parfumuri dulci de m\r, apoi vine vara cu fâne]ele [i c\pi]ele ei de fân. Toamna e mult\ treab\. Apoi vin [i s\rb\torile de iarn\ cu tradi]iile [i obiceiurile lor, perioada cea mai bogat\ în semnifica]ii astrale [i religioase a satului. Moro[enii din Breb sunt oameni primitori, te vor a[eza la mas\ cu ei [i te vor cinsti cu un pahar de horinc\.

Dac\ ar fi s\ îl parafraz\m pe Lucian Blaga, care a spus c\ „ve[nicia s-a n\scut la sat", am spune c\ „ve[nicia s-a n\scut la Breb!"

Când marele nostru poet a lansat celebra idee filozofic\ nu s-a gândit, poate, c\ „ve[nicia" satului romanesc va fi atåt de scurt\.

România rural\ aproape c\ nu mai exist\. Depopularea satelor e încetinit\ în oarecare m\sur\ de cåteva ini]iative private, de conservare [i exploatare turistic\ a patrimoniului cultural [i natural, care aduc „or\[enii" în sate, de s\rb\tori. Este uimitor cåt de mult ne-am tehnologizat [i cåt de mult ne-am îndep\rtat de natur\. P\strarea [i conservarea unor locuri ca acesta a devenit o preocupare planetar\. Am putea transforma aceast\ încremenire a noastr\ în timp, în avantaj. Într-o lume tot mai digitalizat\, vestigiile, ruralul, tradi]iile... se vånd foarte bine.

La Breb s-a p\strat arhitectura tradi]ional\. Lemnele de foc se stivuiesc pe pere]ii din fa]a caselor la fel ca acum sute de ani, b\trånii, atâ]i cåt mai sunt, ies în fa]a por]ilor s\ dea bine]e, iar rånduiala se respect\ cu stricte]e. E pl\cut s\-]i petreci „restul anului" aici, la gura unei sobe, într-o cas\ b\tråneasc\ veche de 200 de ani.

Pensiunile turistice din Breb sunt vechi case ]\r\ne[ti construite din bârne lungi de lemn a[ezate orizontal, acoperite cu [indril\, decorate tradi]ional cu [tergare, ]oluri [i vase de ceramic\ pe pere]i, cu cerdac [i covoare ]esute manual.

Penelope Ridgley, protagonista urm\torului interviu, care de]ine un complex de astfel de case, Village Hotel Maramure[, încearc\ s\ îi conving\ pe „or\[eni" s\-i calce pragul. {i reu[e[te cu succes!

Ne-a povestit despre bucuria de a tr\i în armonie cu natura, despre lucrurile care conteaz\ cu adev\rat în via]\ [i invit\ pe toat\ lumea s\ experimenteze traiul simplu.

La Breb ziua se termin\ lini[tit, la fel ca de fiecare dat\, a[a cum începe. Este un sat încremenit în timp, este locul în care î]i vei dori s\ te reîntorci!

Tudorel Ilie

Ambasador al turismului maramure[ean