Mod de administrare:
2 comprimate de 3 ori pe zi. Comprimatele se dizolv\ încet în cavitatea bucal\ (nu se înghit).
La copiii sub 6 ani se dizolv\ în pu]in\ ap\.
Mod de administrare:
2 comprimate de 3 ori pe zi. Comprimatele se dizolv\ încet în cavitatea bucal\ (nu se înghit).
La copiii sub 6 ani se dizolv\ în pu]in\ ap\.
Out of office – Târgurile de Cr\ciun.
Conacul Marghiloman de la Hagie[ti – >Dejun pe iarb\< >Miros de cozonaci! Lini[te! Breb!<. Tradi]ii clujene – Biserica de lemn
14.
50. 56. 72.
18. Drago[ Anastasiu – The busiest year yet!
din S\li[ca Deal, un monument istoric clujean din 1680. 76. Tradi]ii clujene – L\ca[ul de cult din Muncel [i me[terii care l-au creat.
,
Florin Negru]iu – Romania(n) Breaking News!
20. 26. 38.
Lilla Racz – Castel Hotel Daniel, Advertorial. Alexandru Tomescu – Sunetul muzicii, Turneul Stradivarius/The Sound of Music, Stradivarius Tour. 96. “Ou sont les neiges d'antan?” –Târgul de Turism al României.
>Ski Bor[a, Das Beste Skiangebot.< “The Show Must Go On!” sau 93. 96.
Umbrele mu[atinilor – Cetatea de Scaun a Sucevei. Castelul Teleki Sándor – Muzeul Pet$fi Sándor 100. 108.
60. Penelope Ridgley >Village Hotel Maramure[.< 82. Bogdan Micu – Nu succesul te schimb\. Puterea!/ It’s not the success that changesyou but the power! 90. Mihai Ra]\ – Medic ortoped la Spitalul MedLife.
Romanian Best Locations
No - 10/iarn\,’22-’23 •www.robelo.ro ISSN 2734–7117ISSN-L 2734–7117
Managing Editor: Roxana Stan, HR & PR Director, Eurolines Group
Foto cop.: Castel Daniel, Anca Du[e
Publisher: Just Communication&PR www.justcpr.ro office@justcpr.ro M: +40.722.734.287 M: +40.728.006.654
“Az a szép, az a szép, akinek a szeme kék”... 114. >Colind\torii – Ia mai mâna]i, m\i!<
Editor in chief: Ligia {endrea (office@justcpr.ro)
Editori: Zenaida F\rca[, Cristina Buja, Alina Licuriceanu
Creative Director:Marcel {tef (mstef@justcpr.ro)
Colaboratori: Pop Simona Ana, Simona Giurea, Consuela Bendea, Raluca Mar]i[, Bradea Alexandru
Photo: Ilie Tudorel, Józsa Levi, Kóvács Lászlo Attila, Gabriel Motic\, Alexandru Condurache, Nicu Cherciu, Diana Buzoianu, Dan Dinu, Mihaela Marin, Anca Alina Du[e, Sabina Ghiormescu,
DTP: Luca Hagiu (dtp@justcpr.ro)
Publicitate: office@justcpr.ro, M: +40.728.006.654
Copyright: Touring Eurolines SA. Po[ta redac]iei:
V\ a[tept\m opiniile, ofertele de colaborare [i orice tip de sugestii pe adresa redac]iei sau prin e-mail (office@justcpr.ro). R\spunderea asupra con]inutului articolelor revine `n exclusivitate autorilor acestora. Reproducerea par]ial\ sau total\ a oric\rui text, fotografie sau imagine grafic\ din con]inutul revistei, f\r\ acordul scris al editorului, constituie infrac]iune [i se pedepse[te conform legilor `n vigoare.Toate drepturile de vånzare a spa]iilor de publicitate apar]in editorului revistei.
CITY BREAK: LUXEMBOURG, VAR{OVIA, TRIER, STRASBOURG
O destina]ie 1st Love poate fi orice loc din lume dac\ e vizitat la momentul potrivit. Oricât de celebr\ ar fi acea destina]ie, ea nu e niciodat\ mai str\lucitoare decât în preajma s\rb\torilor de iarn\ când se g\te[te cu betele argintii [i stelu]e luminoase. Nimic nu se compar\ cu magia 1st Love a Pie]elor de Cr\ciun. E leg\tura oamenilor mari cu vremea copil\riei, e dovada c\ Mo[ Cr\ciun exist\! Când temperaturile de peste noapte încep s\ scad\, iar diminea]a în col]ul geamurilor apar broboane de condens, e semn c\ Mo[ul e pe-aproape.
Dup\ modelul târgurilor de Cr\ciun din Europa, [i târgurile de Cr\ciun din România s-au aliniat la startul competi]iei pentru „cel mai frumos târg” de Cr\ciun din Europa. Afl\m c\ Tårgul din B\nie [i-a dublat salbele luminoase, iar în unele dintre ora[ele patriei lumini]ele s-au aprins înc\ din octombrie (pe semne ca s\ nu ne prind\ iarna nepreg\ti]i). În goana noastr\ nebun\ pentru cucerirea titlului de „cel mai”… sar putea s\ rat\m jalonul economie, o „inven]ie” a celor de la Bruxelles! Viena, Paris, Koln, Budapesta… au anun]at c\ î[i vor reduce consumul de energie electric\, dar asta e treaba lor. Iluminatul festiv de pe Champs-Elysees va fi redus [i el, dar noi nu îi putem dezam\gi pe copii, nu?
Dac\ acest concurs de „cel mai”… va deveni prob\ olimpic\, în viitor vom avea mai degrab\ parcuri tematice decât târguri de Cr\ciun. Locul Mo[ului care vine din Laponia cu sacul plin de cadouri pentru copiii cumin]i va fi luat de samsarii de evenimente, de organizatorii de festivaluri mamut. Modera]ia, m\sura… nu sunt cadouri pe care Mo[ul samsar ar vrea s\ le aduc\ celor mai mici dintre noi, oricum bombarda]i de prea mult\ tehnologie. Noul mo[,
ultramediatizat de televiziunile partenere, va veni cu eine kleine park tematic unde cei mari s\ î[i goleasc\ buzunarele în schöne samsar pu[culi]en (s\ ne ierte Caratase de interpretare). Zic [i eu, nu dau cu parul.
Tårgul „cel mai frumos” din Bucure[ti nu [ia g\sit înc\ definitiv locul. Se tot plimb\ din Pia]a Universit\]ii, în Piata Constitu]iei [i înapoi, iar anul trecut a fost Pia]\ privat\ de Cr\ciun. Chiar [i privat, tårgul mai p\streaz\ înc\ o tent\ oriental\, local\, adaptat\ la viziunea Bauhaus a designerilor arhitec]i.La cei care nu au avut bani de bilet, Mo[ul nu a mai venit. Ce le-au spus p\rin]ii copiilor? C\ nu au fost cumin]i? Probabil c\ Mo[ul nici nu exist\.
Liverwurst-ii cu cimbru, nuc[oar\ [i semin]e de mu[tar îi g\sim mai la nord de arcul carpatic, în Pia]a Sfatului din Sibiu sau în Pia]a Unirii din Cluj-Napoca. Nem]ii [tiu s\ fac\ tot felul de nimicuri dulci [i colorate, pe care le vånd mai apoi în târgurile lor [i care dau acea atmosfer\ unic\ de Craciun, de parc\ la ei s-a n\scut Mo[ul, nu în Laponia. În provinciile romåne[ti intracarpatice se mai g\sesc aceste „nimicuri” l\sate mo[tenire de sa[ii care au emigrat în anii ’90.
Rait\ pe la câteva târguri de Cr\ciun din Europa. Târguri de Cr\ciun din Luxembourg
{tiu, nu v-a]i gândi la Târgul de Cr\ciun din Luxembourg City. Luxembourg nu ar fi prima voastr\ destina]ie pentru o vacan]\ [i nici nu e un loc turistic popular, dar e un loc în care eu m-am aventurat de vreo 3 ori pân\ acum, c\ci am venit în vizit\ la prietena mea, Corina, care locuie[te aici. {i de 2 ori am nimerit s\ fiu aici în
perioada s\rb\torilor [i s\ prind târgurile de Cr\ciun ale ora[ului.
Deci, zic s\ povestesc un pic despre asta. Cine [tie, poate sunte]i ni[te corporati[ti în business trips [i a]i putea ajunge m\car din întâmplare pe aici.
Last Christmas, atmosfera de la tårg
În ora[ au loc cam vreo 2-3 târguri plasate în diferite zone centrale [i destul de apropiate unele de celelalte. Cel mai mare [i mai frumos dintre acestea este amplasat lâng\ Catedrala Notre Dame. Mi se pare c\ este, de fapt, o combina]ie între un târg de Cr\ciun [i un parc de distrac]ii. Pe lâng\ clasicul carusel cu c\lu[ei pe care îl vezi absolut în orice târg, aici mai aveau [i s\rituri cu coarda pentru copii, patinoar [i o roat\. M-am dat în roat\, în ciuda fricii mele de în\l]imi, [i m-am delectat cu o priveli[te a ora[ului pe timp de noapte. Recomand. Decora]iunile din ora[ sunt frumoase, preferatele mele au fost stelu]ele ag\]ate în copaci. Ar\tau absolut superb [i era o atmosfer\ ca de basm, datorit\ lor. De ce nu putem avea [i noi decora]iuni d-astea? Am avut parte [i de un mini – concert, un cuplu de b\trânei cântau colinde. Unele în luxemburghez\, altele în englez\. Era quite enjoyable. Nu prea te puteai ab]ine s\ nu dansezi pe Last Christmas-ul lui George Michael sau Feliz Navidad (I wanna wish you a Merry Christmas from the bottom of my heart tra lalala).
Trebuie s\ spun din capul locului c\ mi-au pl\cut mai mult variantele de mâncare de aici decât cele de la }ârgul de Cr\ciun din Strasbourg, pentru care am rezervat finalul acestui articol. Mi s-au p\rut mai variate. Aveau cârna]i de tot felul [i, de[i Strasbourg a fost al nem]ilor, la ei nu erau deloc cârna]i. Singurii „cârna]i” au fost ni[te crenvur[ti t\ia]i [i pu[i pe o baghet\. Tipic fran]uzesc. La târgul de Cr\ciun de la Luxembourg City, pe lång\ brânzeturi, dulciuri, turt\ dulce, vin fiert cu amaretto, ciocolat\ cald\ cu Baileys, aveau [i kurtos kolacs. Aveau [i fondue [i m\ oftic c\ eram deja s\tul\ când lam descoperit. Am încercat apoi s\ îl g\sesc în
Strasbourg, dar nu a mai fost s\ fie. Pre]urile erau modice, cam 3-4 euro sendvi[ul cu cârna]i, vin fiert 3 euro, ciocolat\ cald\ 4 sau 5 euro, dac\ era cu alcool.
Pfff, nu exist\ curs\ direct\. {i nici nu v-a[ sf\tui s\ lua]i un zbor pân\ acolo, e cu escal\ lung\ [i cost\ foarte mult. Cum am f\cut eu? Am luat bilete de avion dus-întors pentru Brussels-Charleroi. Apoi, fix din fa]a aeroportului pleac\ un autocar (Flibco este firma) care duce direct în Luxembourg [i face 3 ore, cu opriri foarte scurte. Este mai dificil, da, dar alte op]iuni mai avantajoase ca pre] nu am identificat. Da, nu e atât de atractiv precum sunt târgurile renumite (Viena, Bruxelles, Strasbourg, Praga etc.), îns\ merit\ o oprire dac\ v\ afla]i prin apropiere. Este un târg micu] într-un ora[ micu] dintr-o ]ar\ micu]\!
Obiectivul meu turistic viza târgurile de Cr\ciun din Strasbourg, Luxembourg City [i Trier, dar am vrut s\ experimentez [i ceva „estic”. S\ v\ povestesc despre Târgul de Cr\ciun din Var[ovia.
Var[ovia mi-a pl\cut enorm de mult ca ora[ [i mi-a dat un vibe berlinesc. Ce mi se pare foarte fain este c\ Var[ovia are aerul unui ora[ din Vest, dar cumva te sim]i ca la tine acas\…acas\ fiind o ]ar\ din Est. E greu de definit... Cum este
Târgul de Cr\ciun din Var[ovia? Ca orice ora[ care se respect\, Var[ovia organizeaz\ târg de Cr\ciun. Evident, tot ca orice ora[ mare, sunt mai multe târguri de Cr\ciun, dar aici vorbim despre un întreg, c\ci dac\ merge]i, trebuie s\ le vizita]i pe toate. Am explorat ora[ul pe timp de iarn\, îns\ târgurile nu mi s-au p\rut c\ sunt atât de aglomerate cum se întâmpl\ prin alte p\r]i. Ora[ul este împodobit absolut superb, dar oamenii par c\ nu au neap\rat chef s\ se calce în picioare la stat la coad\ la Mo[. Nu [tiu, poate am o imagine prea comercial\ a târgurilor de Cr\ciun, dar aici totul era molcom [i pa[nic. A[a cum ar trebui s\ fie Cr\ciunul, de altfel.
La c\su]e g\si]i tot felul de produse [i cadouri pentru Christmas shopping. Ai de ales între produse de artizanat, inclusiv îmbr\c\minte, p\l\rii, bijuterii, decora]iuni de Cr\ciun [i juc\rii. Vin fiert, ciocolat\ cald\, dulciuri turce[ti [i cl\tite. Într-unul din târguri am mâncat [i o brânz\ pr\jit\ pe gr\tar cu ni[te gem de meri[oare al\turi. Foarte, foarte gustos. La nivel de pre]uri, totul este acceptabil. Ei au moneda local\ zlotul polonez (apropo, dac\ vre]i s\ schimba]i în zlo]i polonezi, g\si]i un exchange la Universitate, pe col] cu Grand Hotel Bucharest). Zlotul polonez valoreaz\ aproximativ 1 leu.
În pia]a central\ trona un brad imens, foarte frumos decorat. Tot acolo era [i Mo[u, care era un pic cam libidinos. A insistat s\ m\ a[ez la el în poal\, iar eu voiam s\ stau al\turi. Oh well, Santa did not made me do it! Am stat al\turi.
Trier este cel mai vechi ora[ din Germania [i un important centru cultural. Cel mai apropiat mare ora[ este Frankfurt, dar chiar [i a[a sunt 4 ore de mers cu ma[ina.
În Trier se afl\ Porta Nigra (Poarta Neagr\, în latin\), cea mai bine conservat\ poart\ a ora[ului ce dateaz\ din anul 170! A fost ridicat\ de romani, iar numele curent [i l-a c\p\tat în perioada Evului Mediu când a fost numit\ Poarta Neagr\, datorit\ faptului c\ e construit\ din c\r\mizi închise la culoare.
Am plecat spre Trier cu un tren direct din Luxembourg City. C\l\toria a durat aproximativ o or\. Obiectivul nostru? S\ mânc\m un Ramen delicios [i s\ ajungem la Târgul de Cr\ciun. Centrul Vechi al ora[ului , de[i mic [i un pic înghesuit, este chiar foarte frumos [i ofer\ acel Christmas cozyness.
Cred c\ m\ preg\team suflete[te de pe atunci pentru c\l\toria din Strasbourg, c\ci sunt destul de asem\n\toare, ]inând cont c\ Strasbourg a apar]inut nem]ilor cândva. Trier nu se laud\ doar cu Poarta Neagr\, în centrul ora[ului se afl\ cea mai veche catedrala din Germania, cu mai mult de 1700 de ani de istorie în urm\. Centrul istoric, catedrala [i Poarta Neagr\, întro zi cu soare, arat\ ca în pove[ti.
Ghicitoare: Cum se nume[te marele filozof originar din Trier care a publicat în 1848 Manifestul Partidului Comunist? Da, chiar el, Karl Marx. Este [i un muzeu dedicat vie]ii sale, îns\, din p\cate, nu l-am prins deschis. Dar am g\sit, în schimb, un magazin de suveniruri de unde am putut cump\ra o gum\ de [ters cu Das Kapital!
Cum este la Târgul de Cr\ciun din Trier?
Cum ar putea ar\ta un târg de Cr\ciun dintr-un ora[ medieval ce este [i patrimoniu UNESCO? Ca s\ simplific, a[a cum spuneam [i despre Luxembourg City, dac\ v\ nimeri]i pe aici de Cr\ciun, nu ve]i regreta alegerea f\cut\!
Târgul are un vin fiert delicios (alb sau ro[u). La ceremonia de deschidere a tårgului o femeie este încoronat\ [i prezentat\ ca fiind ”The
Glühwein Queen” – un fel de regin\ a vinului fiert. Datoria acestei femei este s\ promoveze vinul fiert pe toat\ durata târgului. Se ascult\ colinde, se m\nânc\ cârna]i [i se savureaz\ mult\ ciocolat\ cald\. Un magazin Lindt se afl\ chiar în centrul Târgului. Tot la târg g\si]i o mul]ime de me[te[uguri locale [i tot ce v-a]i dori s\ cump\ra]i pe post de cadou de Cr\ciun. Târgul de Cr\ciun din Strasbourg
Sunt foarte ata[at\ de aceast\ perioad\ a anului, din mai multe motive. {i toate pornesc din copil\rie! În fiecare an f\ceam bradul cu ai mei, primeam cadouri [i mergeam la bunici. Acum nu mai sunt la ai mei. Nici faptul c\ mi-am luat pisici nu m-a împiedicat s\-mi fac în fiecare an bradul. {i s\ fac Secret Santa, Christmas shopping etc. Fiind such a Christmas lover, nu puteam s\ nu merg la Târgul de Cr\ciun din Strasbourg, un târg marketat “Capitale de Noël”! {i nu sunt vorbe goale. Centrul Vechi din Strasbourg în perioada S\rb\torilor de iarn\ este ab-so-lut su-perb!
Nu cred c\ am mai v\zut niciun alt loc vreodat\ care s\-mi inspire Cr\ciun atât de mult. Este ora[ul care p\streaz\ tradi]ia târgurilor de Cr\ciun de peste 450 ani. De asemenea, în urm\ cu doar câ]iva ani, Strasbourg-ul a fost votat „Cea mai bun\ destina]ie european\ de Cr\ciun”. Atmosfera este minunat\, totul este luminat, înc\rcat cu tot felul de decora]iuni care mai de care mai festive, cu ursule]i de plu[, globuri ro[ii uria[e, crengu]e de brad [i panglici sclipitoare ce atârn\ peste tot pe c\su]ele în stil alsacian. Miroase a cl\tite, vin chaud (fiert), suc de mere fiert cu scor]i[oar\, mere caramelizate [i cl\tite. {i peste aburul cu miros de meri[or care se înal]\ deasupra tårgului se aud colindele.
În mijlocul acestei forfote de oameni, lumi-
ni]e [i globuri troneaz\ catedrala Notre Dame. Nu, nu cea care a ars. Noaptea, catedrala arat\ minunat, de[i nu ai fi crezut c\ poate fi mai frumoas\ decât este deja ziua. Este luminat\ [i pare c\ vegheaz\ asupra ora[ului. Tot Centrul Vechi este transformat [i îmbr\cat în straie de s\rb\toare. Decora]iunile sunt incredibil de frumoase [i mult mai elaborate [i cu bun gust decât ce am v\zut la noi în ]ar\. Târgul de Cr\ciun din Strasbourg este o încântare absolut\. Nu trebuie s\ fii fan Cr\ciun ca s\-]i plac\. Te va cuceri oricum. Da, poate este pu]in aglomerat, dar nu foarte tare, nici m\car în „orele de vârf”. {i nu ai cum s\ nu faci o poz\, este imposibil!
Târgul este accesibil ca pre]…]inând cont de faptul c\ te afli în Fran]a la un Târg de Cr\ciun. Un vin fiert variaz\ între 2.50 euro [i 4.50 euro, iar o baghet\ cu crem\ de brânz\, ciuperci, ca[caval [i [unc\ (la cuptor) vreo 5 euro. Dac\ vrei s\ mergi la un restaurant s\ m\nânci o sup\ de ceap\ o s\ te coste 8 euro. Un spätzle (care este un fel de mâncare compus\ din t\i]ei cu crem\ de brânz\ [i [unc\) o s\ te coste 6 euro. Dar te saturi imediat.
La c\su]e se vinde mâncare pe care o po]i pl\ti [i cu cardul, dar cel mai sigur este s\ ai [i ni[te cash la tine. La Târgul de Cr\ciun din Strasbourg ai o mul]ime de magazine unde s\ faci shopping. Î]i recomand s\ mergi la magazinul Lindt, unde g\se[ti ni[te cadouri dulci super dr\gu]e [i accesibile ca pre].
Poate fi vizitat\ gratuit [i, de[i nu este cea mai impresionant\ catedral\ pe care am v\zuto pân\ acum, nu trebuie ratat\. Bradul de Cr\ciun este originar din… Strasbourg! Pe aproape. Prima referire la bradul de Cr\ciun sau
Wihnàchtsboem (de pe vremea când Strasbourg apar]inea nem]ilor) este în 1492, în Strasbourg. Tradi]ia s-a extins din zona superioar\ a Rinului în zona nem]easc\ [i de acolo peste tot în lume în secolul al 19-lea. Ini]ial pomul de Cr\ciun era pus în spa]iile publice. Când într-un final a ajuns în casele oamenilor era ag\]at de tavan (probabil aveau pisici). Verdele bradului simboliza speran]a unui nou început în timpul nop]ilor lungi [i friguroase de iarn\.
Tot la început era decorat cu mere, panglici [i lumân\ri. Gradual merele au fost înlocuite cu globuri. Posibil c\ merele erau ro[ii [i de aici [i globurile ro[ii.
Nu sunt curse directe de la noi, dar pute]i zbura spre Stuttgart [i apoi s\ lua]i trenul / ma[ina pân\ aici. Eu am venit cu autocarul din Luxembourg, unde st\ amica mea. Pentru cazare v\ recomand Emily’s Home pe Airbnb. A fost absolut minunat, decorat stilish [i foarte curat. Am primit un cod pentru accesul în apartament, deci nu a trebuit s\ ne întâlnim cu niciun proprietar. Ce trebuie s\ [ti]i neap\rat! Fiind o perioad\ de s\rb\tori [i, implicit, mul]i oameni vor s\ vin\ aici, trebuie s\ v\ lua]i transportul [i cazarea din timp! Ora[ul este full [i este absolut imposibil s\ g\se[ti ceva liber. Noi am avut mare mare noroc c\ a renun]at cineva la rezervarea pentru acel aprtament [i l-am luat noi imediat. La fel [i cu transportul, TGV-urile erau pline. Bine, a fost [i greva ce a afectat totul, dar chiar [i f\r\ ea.
Merg la Târgurile de Cr\ciun because I am a Christmas addict. Îmi place a[a de mult perioada s\rb\torilor de iarn\… {i nu prea ascult de ceilal]i Grinchi din jurul meu. Da, este o s\rb\toare capitalist\, precum toate celelalte: Valentine’s Day, Halloween etc., motiv pentru ca unii s\ ne vând\ emo]ii împachetate frumos [i cu o panglic\ ro[ie pe-deasupra…
Dar nu îmi pas\!
Urm\toarea mea plecare va fi la Viena. Abia a[tept s\ ajung acolo s\ v\d cum arat\ târgul de Cr\ciun, care este la fel de renumit ca cel de la Strasbourg. M\ [i întreb, dac\ francezii [i-au marketat ora[ul ca fiind capitala Cr\ciunului, austriecii ce vor zice?
Iat\-ne, din nou, la final de an. A fost un an foarte „gr\bit” [i abramburit economic [i geopolitic. Am organizat evenimente [i festivaluri, am participat la talk show-uri [i podcast-uri, ne-am întâlnit cu diaspora, am încercat s\ readucem speran]a [i s\ îi facem pe oameni ferici]i, iar acum tragem linia [i adun\m. Nou\ ne-a dat cu plus!
Ia s\ vedem: am f\cut summit-ul Rethink România, primul pas c\tre construc]ia [i coagularea unei comunit\]i care s\ contribuie la România pe care ne-o dorim fiecare dintre noi, o ]ara în care oamenii s\ iubeasc\ s\ tr\iasc\ în 2050, am conectat mediul antreprenorial la o mentalitate deschis\ [i am continuat s\ stop\m programul pe care l-am rulat din [coala [i de acas\, referitor la cum gestion\m e[ecul, despre cum ne reprogram\m pentru a g\si succesul în afaceri, chiar [i dup\ un e[ec, am vorbit despre digitalizare, educa]ie [i programe reformatoare, am construit mai departe echipa Super Teach, al\turi de antreprenorii [i liderii din business, i-am pus fa]\ în fa]\ pe reprezentan]ii mediului de business [i pe cei ai Ministerului Educa]iei care au discutat despre reforma înv\]\mântului profesional dual... Ce cadou mai frumos le putem oferi copiilor no[tri mai bun decât accesul la educa]ie, mentalitate deschis\ [i profesori implica]i?
La Destina]ii Vizionare 2022 – Prima Conferin]\ din România Pentru Management [i Marketing de Destina]ie, primul eveniment destinat marketingului [i managementului de destina]ie – am vorbit cu arhitectul viziunii de ]ar\ al Sloveniei, Timotej Soos, despre poten]ialul turistic extraordinar al României [i despre necesitatea unei strategii de brand de ]ar\. Am mers mai departe pe drumul nostru, al ospitalit\]ii în România, f\când pariul „c\ se poate“ [i la noi, dac\ avem consecven]\.
Tot în acest an am aniversat un an de AdWise, un cluster de consultan]\ pentru
antreprenorii mici [i mijlocii [i ne-am luat un angajament, s\ fim al\turi de ei [i s\ îi ajut\m s\ pl\teasc\ o tax\ cât mai mic\ pe „gre[eal\”. Al\turi de echipa AdWise, am deschis discu]iile reale despre antreprenoriat „În Aren\’”, primul Podcast f\cut de antreprenori, pentru antreprenori!
{i am continuat s\ edit\m singurul magazin glossy de la noi, corporate media, dedicat brandurilor române[ti de top din industria HoReCa, The Robelos (robelo.ro), care, iat\, a ajuns la edi]ia cu num\rul 10.
Îi ur\m „La mul]i ani!”
A fost un an al provoc\rilor, un an complicat, dar plin de rezultate. Închei salutul meu prin a spune c\ suntem din ce în ce mai mul]i, mai plini de energie [i speran]\, mai încrez\tori c\ România poate deveni ]ara în care s\ iube[ti s\ tr\ie[ti. La mul]i ani, România!
The year’s end is once again upon us. And from the standpoint of economics and geopolitics – it’s been quite busy! We’ve held events and festivals, took part in talk-shows and podcasts, organized meetings with the Romanian diaspora – all with the purpose of rekindling hope and helping these people regain their happiness! Now, did our work amount to anything? It seems so!
Let’s see! We’ve held the ReThink Romania Summit – the first step towards the construction of a community to get us closer to the Romania we each hope for – a country where people will love to live in 2050. We’ve come forth with an open-minded approach to business. We’ve continued implementing the program focusing on managing the response to failure which we’ve learned from home and from school, in order to condition ourselves to
reach success in business, even after failure. We’ve discussed digitalization, education, and reformation programs. We’ve continued building up the SuperTeach team, alongside business leaders and entrepreneurs. We’ve put the representatives of the business environment face to face with the representatives of the Ministry of Education, discussing the reformation of crafts schools and the dual learning system… What could be a more valuable gift to our children than the access to an open-minded educational system and dedicated teachers?
Then, there was Visionary Destinations 2022: the first conference in Romania dedicated to the marketing and management of holiday destinations. We spoke to the architect responsible for Slovenia’s branding strategy, Timotej Soos, about Romania’s touristic potential and about the necessity for a country branding strategy. We’ve kept to our path, we’ve kept our faith in the Romanian hospitality industry. Our bets have been placed: we can do it, if we’re consistent!
Also this year, we celebrated the first anniversary of our AdWise – a consultancy aggregate working with small and middle entrepreneurs – and we took on the engagement to stand by their side, looking to make sure their contributions to the “rookie mistakes” tax fund will be as small as possible! Alongside the AdWise team, we created a platform for real talk about entrepreneurship – “In the Arena”, the first podcast made by entrepreneurs, for entrepreneurs!
Finally, we continued publishing our The Robelos – the sole corporate glossy magazine in Romania focusing on top Romanian brands in the HoReCa industry, which has now got to the tenth edition, hence we wish it a “Happy Birthday!” It’s been a year marked by challenges, a complicated but fruitful year. I’ll end my address by saying that there’re more and more people like us, full of energy and hope, who share the belief that Romania can become the country where you’ll love to live. Happy birthday, Romania!
cu jurnalistul
Am luat obiceiul fiului meu [i nu m\ mai uit la televizor, la [tiri, în mod special, dar urm\resc cu aten]ie orice apari]ie a jurnalistului de la „Republica”.
E vocea care se aude cel mai clar, care se desprinde de corul de voci false, care
cânt\ la unison.
În ciuda atitudinii critice la adresa societ\]ii române[ti, crede în viitorul României [i spune c\ genera]ia lui va l\sa genera]iei urm\toare o Românie mai bun\ decåt cea pe care ne-au l\sat-o nou\ p\rin]ii no[tri.
Though I picked up my son’s habit of not watching TV (and the news especially), I’m closely following all the appearances of this “Republica” founding member. His voice is most clear, like a blade cutting through a choir of deceit.
And in spite of his critical attitude towards the Romanian society, he believes in our future and in the Romania his generation is leaving for the children of tomorrow – it’s a better one, he says, than that which our parents handed us.
Voi începe printr-o declara]ie: post\m în revist\ p\reri ale oamenilor care seaman\ cu noi. {i credem în puterea exemplului. Chiar dac\ suntem o revist\ de „best locations”, putem avea o gândire critic\. Ne intereseaz\ ce se întâmpl\ în jurul nostru, iar tu „fotografiezi" cu mare acurate]e România de ast\zi. Cum arat\ fotografia momentului?
Fotografia momentului arat\ ca ]evile de la Termoenergetica. Totul este ciuruit, ruginit, l\sat în paragin\. Lucr\rile publice sunt construite direct în ruin\. Pe strada unde locuiesc au spart trotuarele la o s\pt\mân\ dup\ ce le-au asfaltat. Cred c\ ce ne lipse[te cu adev\rat este pu]in\ grij\ pentru ce l\s\m în urma noastr\. {i asta vine din renun]area la egoismul individual [i des-
coperirea spiritului comunitar.
Dar asta e treab\ grea...
Faci analize pertinente de politic\, economie, moral\... Care sunt sursele tale de informare?
Merg cu transportul public [i nu e zi în care s\ nu vorbesc cu cineva. Ieri m-a interpelat vatmanul de pe tramvaiul 1.
Am mers cu el în cabin\ dou\ sta]ii ca s\-mi expun\ o problem\ legat\ de stâlpi[orii monta]i în ora[. Îl putem considera o surs\ de informare?
Î]i urm\rim constant activitatea mediatic\. Pare un cumul de nemul]umiri. Perfect justificate, spunem noi.Crezi c\ oamenii
I’ll begin with the acknowledgement that in our magazine we feature people who resemble ourselves. We believe in leading by example. And though we’re a “best locations” publication, we’re not afraid of a bit of critical thinking. We care about what’s happening around us, and you provide an accurate radiography of present-day Romania. How are things looking?
The radiography mirrors the heat pipes serving the city of Bucharest. Everything’s busted, rusty, derelict. Public constructions are done directly over ruins. On the street where I live they decided to break up the sidewalk pavement just a week after they’d finished paving! I think what we really lack is a bit of consideration for what we leave be-
hind. This would’ve come from the renunciation of selfish individualism and the discovery of community spirit – but that’s no easy feat!
Your analyses on politics, economics, morals etc. are on point. What are your sources?
I take public transportation and not a day goes by without talking with someone. Just yesterday the tram driver on line no. 1 “intercepted” me. I rode in the cabin with him between two stations while he informed me of a problem with the poles they installed in Bucharest. Do we consider him a source?
We are constantly following your activity. It’s like a collection of assorted complaints –perfectly justified, we’d say. Do you think
people like you can make a difference?
Is there a critical mass of reformers with a genuine chance to change something in Romania? Our present leaders do not seem interested in the fate of mere mortals.
No one man can make the difference towards a better world. What we need are not providential leaders, but people who do their bit well. We, journalists, have the thankless role of being the sounding board for everyone’s discontent. Though it’s also a privilege if you think about it, because you have the power to pose questions to those in a position of authority.
There is a lot of talk about mentoring, positive thinking… How positive should we be
when it comes to Romania?
Are things heading in the right direction?
Romania is heading in the right direction, albeit too slowly, it seems to us, which is understandable, after all, because at stake is our time, our lives. But keep in mind that this country is now in the best stage of its existence yet. Our grandparents have known war, famine, our parents have known dictatorship and hunger, while we get to know liberty and prosperity.
To double down: you take major involvement in the analysis of Romania’s mental health. How are we doing from this perspective?
Like all young democracies, ours is also
ca tine pot face diferen]a spre o lume mai bun\? Exist\ în România o mas\ critic\ de reformatori cu [anse reale de izbând\? Leadershipul actual nu pare a fi preocupat de soarta muritorilor de rând.
Niciun om nu face singur diferen]a pentru o lume mai bun\. Noi nu avem nevoie de lideri providen]iali, ci de oameni care s\-[i fac\ bine treaba acolo unde sunt pu[i. Noi, ziari[tii, avem rolul ingrat de a fi cutia de rezonan]\ a nemul]umirilor oamenilor. Dar, dac\ te gânde[ti, e [i un privilegiu, pentru c\ ai în fa]\ o autoritate, pe care po]i s\ o iei la întreb\ri.
Se vorbe[te mult de mentoring, de gândirea pozitiv\. . . Cât de pozitivi ar trebui s\ fim când vine vorba de România. Se îndreapt\ ea în direc]ia potrivit\ (corect\, normal\, de dorit)?
România se îndreapt\ în direc]ia bun\, chiar dac\ nou\ ni se pare c\ prea lent... [i e normal s\ fie a[a, pentru c\ asta se întâmpl\ pe timpul [i pe via]a noastr\. Dar gânde[tete c\ ]ara asta se afl\ în cea mai bun\ perioad\ din existen]a ei. Bunicii no[tri au cunoscut r\zboiul [i foametea, p\rin]ii no[tri au cunoscut dictatura [i foametea, noi suntem genera]ia care înv\]\m libertatea [i prosperitatea.
{i accentuez, e[ti foarte implicat în analiza st\rii de s\n\tate mental\ a României. Cum st\m la acest capitol?
Ca orice democra]ie tân\r\, [i a noastr\ este foarte stresat\. Poate peste 20 de ani va fi bine [i aici [i vom avea timp s\ ne plic-
tisim, ca vesticii. Cred c\ vom ajunge bine atunci când pensionarii no[tri î[i vor permite s\ plece în croaziere dup\ ce ies din activitate, a[a cum îi vedem pe pensionarii nordici care mai opresc din când în când în Portul Constan]a.
Romania Breaking News! Aproape c\ nu exist\ capitol la care s\ nu fim repeten]i, de la accidentele de pe drumurile publice, la spitale, [i de la înv\]\mânt la infrastructur\ de orice fel… De unde ar trebui s\ începem?
De la gunoiul aruncat dincolo de gardul nostru. Când vom înv\]a c\ spa]iul public e tot al nostru, vom reu[i s\ evolu\m ca societate cum nici nu ne gândim.
Drago[ Anastasiu este implicat în mai multe proiecte care privesc reformarea înv\]\mântului. Crede c\ aceste schimb\ri pot fi f\cute doar odat\ cu schimbarea comunit\]ilor. Tu de ce p\rere e[ti? De unde ai începe?
E o discu]ie atât de lung\, c\ nu am avea timp s\ o epuiz\m aici. Dar în general, cred c\ acolo unde e educa]ie de calitate, oamenii ies din s\r\cie. Deci a[ construi [coli în zonele s\race [i i-a[ stimula financiar pe cei mai buni profesori s\ munceasc\ acolo.
E[ti de p\rere c\ [coala ar trebui s\ formeze deprinderi pentru viitoarele profesii, sau crezi, mai degrab\, c\ ea trebuie s\ dezvolte gândirea creativ\? Tr\im într-o lume mercantil\.
Exist\ [coli de meserii, dar [coala nu e o întreprindere. În [coal\, copilul trebuie s\ înve]e cum s\ înve]e, s\ în]eleag\ c\ omul
under a lot of stress. But maybe in twenty years things will get better – maybe we’ll be able to afford the time to get bored, like the Westerners are able to. I think we could say things are well when pensioners will be
able to go on a cruise after retirement, like their Northern counterparts who sometimes stop by Constan]a Harbour.
Breaking News! There seems to be no bet we’re not losing – from car crashes, to hospitals, education, or any kind of infrastructure… How do we begin?
With the litter. When we will realize that public space is also ours, that will be a milestone so significant we can’t even comprehend now.
Mr. Drago[ Anastasiu is involved in several projects for the reformation of the Romanian educational system. He thinks change can only come from the people. What do you think? How would you begin?
This is such a long discussion that we don’t have time to treat it exhaustively here.
Generally speaking, I believe education lifts people out of poverty.
So I would build schools in poor areas and I would provide incentives for the best teachers to work there.
Do you believe school should offer skills (for the job market) or, rather, that it should develop critical thinking? We live in a mercantile world.
There exist professional schools – but schools are not co-ops. School must initiate children in the art of learning – they must understand that learning is a lifetime process, that learning doesn’t finish after graduation. And there’s one more thing: school must teach proper spelling and grammar, children must learn to speak fluently.
Maybe this way our ears wouldn’t start bleeding as soon as we turned on the TV.
In everyone’s life, there is a person or a group who influences one’s destiny decisively. Who is that person (or group) for you?
My grandfather, the village’s storyteller.
Do you enjoy being a journalist? What did you want to be when you grew up?
A lot.
Now that you’ve asked me, I don’t remember aspiring to become anything in particular, and neither do I know of any of my friends having had such aspirations.
We were too busy playing outside, we weren’t too keen on thinking about the future. In the hindsight, it was the right approach, because the world’s changed so much that no childhood plan would have stood the test of time.
It's commonplace to declare Romania beautiful. Which Romania do you think is the most beautiful – that of your childhood or that of present-day?
The Romania of my childhood was beautiful because it looked like Warsaw after the war. That is to say, it looked like a post-war zone. In the ‘80s Brasov was undergoing a full-scale house demolition process to make space for apartment buildings, which meant we, as kids, had a field full of traps and opportunities to play at our disposal.
Robelo is about Romanian Best Locations. Where do you like to spend your holidays in Romania?
In the Danube Delta or in Transylvania, at the countryside.
Play the oracle for us, make a prediction. What kind of country will our generation leave for our kids?
A better country than the one that was handed to us.
Ignorance has become state policy, imposture has come to light. What do you tell your children? To keep walking the righteous path, no matter to consequences, to run away if there are no other solutions?
Not to litter.
The next step is to make them recycle.
cât tr\ie[te înva]\ [i c\ înv\]area nu se tremin\ dup\ ce termini liceul sau facultatea.
{i mai e ceva ce ar trebui s\ fac\ [coala: s\i înve]e pe copii s\ scrie corect române[te [i s\ vorbeasc\ „fluent” limba român\. Poate a[a nu ne-ar mai sângera urechile când deschidem televizorul.
În via]a oric\rui individ exist\ una sau mai multe persoane care îi influen]eaz\ destinul decisiv. Cine e persoana respectiv\, [i în ce mod te-a influen]at?
Bunicul meu, povesta[ul satului.
Î]i place meseria de jurnalist?
Ce ]i-ai dorit s\ fii când erai mic?
Foarte mult. Acum c\ m-ai întrebat, nu ]in minte s\-mi fi dorit s\ fiu ceva când eram mic [i niciunul dintre prietenii mei nu [tiu s\ se fi gândit prea mult la asta. Eram prea ocupa]i s\ ne juc\m din fa]a blocului, nu ne prea gândeam la viitor. A fost o gândire bun\, pentru c\ oricum lumea s-a schimbat atât de mult, încât niciun plan f\cut în copil\rie n-ar mai fi rezistat timpului.
Ne-am obi[nuit s\ spunem despre România c\ e frumoas\.
Când a fost ea mai frumoas\, în copil\ria ta sau acum?
În copil\ria mea, România era frumoas\ pentru c\ ar\ta ca Var[ovia dup\ r\zboi. Adic\ un loc ca dup\ r\zboi. În anii 80, Bra[ovul era în plin proces de demolare a cartierelor de case pentru construc]ia de blocuri, ceea ce pentru noi a însemnat un teren plin de capcane [i de oportunit\]i pentru jocurile noastre cu cornete.
Robelo este despre Romanian Best Locations. În România
unde î]i place s\-]i petreci vacan]ele? În Delt\ sau în Ardeal, la ]ar\.
Fii oracol pentru noi, f\ o predic]ie. Ce fel de ]ar\ crezi c\ va l\sa genera]ia noastr\ copiilor no[tri?
O ]ar\ mai bun\ decât cea pe care am primit-o noi.
Impostura a iesit la lumina zilei. Ce îi înve]i pe copiii t\i s\ fac\? S\ ]in\ calea dreapt\, indiferent de consecin]e, s\ evadeze dac\ nu mai au solu]ii…?
S\ arunce gunoiul la co[. Urm\torul pas e s\-i fac s\ colecteze selectiv.
Sunt aproape 400 de ani de când a fost pus\ prima piatr\ la construc]ia Castelului Daniel, una dintre multele re[edin]e de]inute de nobilii maghiari din Transilvania.
Domeniul, aflat în localitatea cov\snean\ T\li[oara, a trecut prin transform\ri profunde de-a lungul anilor. A cunoscut str\lucirea balurilor [i ospe]elor date de membrii familiei Daniel, care s-au num\rat printre colaboratorii de seam\ ai principilor Transilvaniei din secolul al 17-lea: Bethlen [i Rakoczi. A cunoscut [i perioade de restri[te, în epoca dictaturii comuniste, când frumoasele înc\peri au devenit spa]ii de depozitare a cerealelor.
Dup\ clarificarea situa]iei juridice a domeniului de la T\li[oara, castelul a fost scos la vânzare, fiind achizi]ionat de o tân\r\ familieLilla [i Atilla Racz, corporati[ti angaja]i în Capital\, care c\utau un cârlig de care s\ se prind\ pentru a reveni pe meleagurile natale. {i acesta a fost momentul care a marcat un nou „start” pentru Castelul Daniel.
A redevenit una dintre cl\dirile emblematice din aceast\ parte a Transilvaniei, dar nu luând înf\]i[area unui muzeu renascentist, ci îndeplinind rolul de conac în care oaspe]ii se cazeaz\ pentru a tr\i o atmosfer\ renascentist\, având, îns\, tot confortul secolului 21.
>Oaspetele nu se cazeaz\ într-un muzeu, ci într-o loca]ie modern\, dar cu o istorie de patru secole<
>At Castle Daniel you check in not in a museum but in a modern accommodation, albeit one whose history goes back four centuries<
Almost four hundred years have gone by since the first stone was laid at Castle Daniel, one of the many residences owned by the Hungarian nobility in Transylvania.
The domain, situated in the village of T\li[oara, Covasna, has undergone profound transformations over the years. It has known the charm of balls and banquets, held by the members of the Daniel family,
who were among the valued helpers of 17th century Transylvanian princes Bethlen and Rakoczi. The castle has also known times of hardship, during the era of Communist dictatorship, when its lovely rooms served as storage areas for crops. After the legal situation cleared up, Castle Daniel was put up for sale, and bought by a young couple – Lilla and Atilla Racz – employees of a multina-
tional organization operating in Bucharest, who were fishing for an opportunity to return to native land. Thus, a new beginning was awaiting Castle Daniel. It again became an emblem of Transylvania – not in the form of a Renaissance museum but in the form of a manor house, offering guests the Renaissance experience, updated with all the comfort 21st century has to offer.
Castelul Daniel e pe lista mea de obiective de foarte multe timp datorit\ pove[tii extraordinare pe care o are, datorit\ modului în care a rezistat în timp [i a modului în care a]i [tiut s\-l readuce]i la via]\. A[ vrea s\ începem acest interviu punctând câteva dintre reperele esen]iale din cronologia de aproape patru secole a domeniului de la T\li[oara.
Istoria castelului a început în anii 1600, odat\ cu stabilirea familiei Daniel în satul T\li[oara, fiind o familie nobil\, de origine secuiasc\ local\. În 1640 a început construc]ia domeniului de acolo. Prima [i, evident, cea mai veche parte a castelului dateaz\ din acei ani - 1640.
Dup\ aceea, au urmat mai multe etape de renov\ri, de ad\ugiri, cea mai important\ fiind între 1669 [i 1680, de când dateaz\ [i elementele de piatr\ sculptat\ care decoreaz\ pere]ii exteriori ai castelului, [i picturile murale, care sunt o curiozitate în sensul c\ ele depicteaz\ ni[te elemente importante din punct de vedere social, din via]a familiei.
Din punct de vedere al istoriei artei, aceste picturi murale sunt unicat, iar pentru oaspe]ii no[tri prezint\ un mare interes; noi le denumim „Facebook-ul secolului al 17lea”. De ce? Pentru c\ nu era cu nimic diferit fa]\ de zilele noastre, când, în momentul în care se întâmpl\ ceva interesant în familie, post\m pe wall.
Cu acela[i scop reprezenta]ional, membrii familiei au pus s\ fie pictate cele mai glorioase momente din via]a lor, astfel încât oaspe]ii care soseau în sala mare a castelului pentru baluri [i diverse întruniri s\ vad\ c\ au de a face cu o familie nobil\, de rang înalt.
Aceasta este una dintre pove[tile castelului pe care a fost o pl\cere s\ le descoperim în to]i ace[ti ani - peste 13 ani - de când am cump\rat castelul [i ne-am apucat
Castle Daniel has long been on my bucket list for its remarkable backstory, its withstanding the test of time, and the way you brought it back to life. I would like to begin this interview by highlighting some of the landmarks in the history of the castle in T\li[oara, spanning roughly four centuries.
The history begins in the 1600s, with the Daniels – noble family of Szekler descent –settling in the village of T\li[oara. Construction began in the year 1640 – the oldest part of the castle dates back to this year. Afterwards, several stages of renovation and expansion followed, the most significant being the period between 1669 and 1680, with the sculpted stone elements adorning the outer walls of the castle, and the mural paintings – remarkable for depicting relevant events in the life of the Daniels – dating back to this period. In terms of art history, these paintings are unique and popular with our guests. We see it as the Facebook of the 17th century – due to the fact that when a significant event in the life of the family took place, they literally posted that on the wall! With the same purpose in mind, the Daniels
transposed their most glorious events in the family’s history into paintings, so that the guests entering the Great Hall for various banquets and gatherings could see they were dealing with a noble family, of high rank. This is but one of the stories I had the pleasure to learn about during the thirteen years since acquiring the castle and beginning the renovation works. Incidentally, we keep discovering such stories one by one, and we’re looking to promote them: we started with a mini-exhibition with a few panels, then we came up with a book about the history of the castle and the paintings, and more recently, this year in fact, everything came together, we organized a small exhibition, an interactive museum transposing the visitor into that era, complete with historical garments, stories like the one about the wedding that the groom did not attend, or the dishes that featured at the feasts of the time. Now, thirteen years after acquiring the domain, it feels like we’ve come full circle with the gradual discovery of these stories, which we can now present to our guests in an attractive manner.
All the more reason for tourists to visit Castle Daniel. Before acquiring the domain, did you know about it? Had you ever visited it? Were you aware of its backstory? How did you go from the idea to the reality of acquiring the castle and taking it to the present form?
I did not know about the castle, even though I hail from that area. I had never visited before – I came across the castle looking for a way back home. At the time, me and my husband were working in Bucharest and were planning to return to our native land. Somehow, we got the idea that tourism might be what offers us the opportunity to return and do something tangible – niche tourism, of that we were sure – while capitalizing on the experience of working in a multinational. This is how we found the castle –and we knew from the first moment that we wanted to get involved. Indeed, it proved to be a fruitful decision.
In what state was the construction in when you took over? The passage of time has obviously left its mark on the castle, on top
de renov\ri. De altfel, tot descoperim una câte una pove[tile acestea pe care am vrut s\ le [i punem în valoare: prima dat\, a fost organizat\ o mini-expozi]ie cu câteva panouri, dup\ care a ap\rut o carte cu istoria castelului [i cu povestea acestor picturi murale, iar recent, chiar anul acesta, povestea sa concretizat într-o mic\ expozi]ie, un muzeu interactiv, care transpune vizitatorul în acea er\, o expozi]ie în care po]i s\ vezi reconstituiri vestimentare, s\ auzi/vezi diverse pove[ti cum ar fi nunta la care nu a participat mirele sau bucatele care se mâncau la ospe]ele din vremea respectiv\.
Cumva, putem spune c\ anul acesta am închis cercul dup\ 13 ani de când am preluat domeniul [i i-am descoperit treptat pove[tile [i am ajuns s\ le putem prezenta oaspe]ilor no[tri într-o manier\ atractiv\.
Deci, exist\ un motiv în plus pentru turi[ti s\ vin\ la Casa Daniel. Înainte de a achizi]iona domeniul, îl [tia]i? Îl vizitaser\]i? Îi cuno[tea]i povestea? Cum a]i ajuns de la inten]ie [i, apoi, efectiv s\ pune]i în practic\ inten]ia de a prelua acest
castel [i a-l aduce la forma de ast\zi?
Nu am cunoscut castelul înainte chiar dac\ suntem din zon\. Nu l-am mai vizitat înainte, ci l-am descoperit în c\utarea unui drum spre cas\. În vremea respectiv\ înc\ lucram [i eu, [i so]ul meu la Bucure[ti [i planificam s\ ne întoarcem în zona natal\.
Cumva, s-a conturat ideea c\ turismul ar putea s\ fie acea arie în care s\ facem ceva tangibil acas\, un turism de ni[\, asta [tiam sigur. În plus, s\ valorific\m [i toat\ acea experien]\ corporatist\ pe care o aduceam din Bucure[ti. {i, în acest demers, am descoperit castelul [i am [tiut din prima clip\ c\ este ceva de care dorim s\ ne ocup\m. Întradev\r, s-a dovedit a fi o decizie care ne aduce foarte mult\ satisfac]ie.
În ce stadiu a]i preluat cl\direa? E clar c\ istoria [i-a pus amprenta asupra castelului, mai ales c\ în perioada comunist\ a trecut prin ni[te transform\ri care au dus la degradarea cl\dirii. În ce stare se afla în momentul achizi]iei?
Am g\sit castelul într-o stare destul de degradat\. Da, pe vremea comunismului a
avut tot felul de întrebuin]\ri nepotrivite - de la centru de colectare a laptelui [i pân\ la depozit de cereale.
Îns\, norocul a fost ca, chiar în '89, înainte de revolu]ie, s\ fi fost supus unui proces de „renovare”, de[i e impropriu termenul, dar cl\direa a apucat schimbarea de regim într-o stare structural\ destul de bun\. Dup\ aceea au urmat ani de procese pân\ s-a clarificat situa]ia de proprietate.
Clar, am g\sit cl\direa într-o stare destul de degradat\, îns\ nu afectat\ foarte mult din punct de vedere structural. Ceea ce ne-a ajutat ca totu[i s\ fie o investi]ie, desigur, destul de mare, dar un lucru care putea s\ fie f\cut omene[te.
A fost un act de curaj din partea voastr\ s\ v\ înh\ma]i la proiectul \sta?
Ulterior, v\zând unde a ajuns povestea, o numesc mai degrab\ incon[tien]\, dar a fost acea doz\ necesar\ de optimism [i de pornire f\r\ s\ ne gândim prea mult la obstacole [i a[a, pas cu pas, am reu[it s\ ducem povestea mai departe, într-o direc]ie bun\.
Cum a fost prima vizit\? A]i intrat în cl\dire –încerc s\-mi imaginez acum - [i a]i v\zut odaia de la intrare, de exemplu, [i v-a]i spus: aici ar merge perfect un baldachin. Sau cum v-a]i proiectat în minte acest vis?
A fost un proces de crea]ie [i un proces de visare în care am petrecut foarte mult timp acolo, în care am studiat istoria castelului, am apucat s\ cunoa[tem fiecare înc\pere [i col]i[or [i ne-am gândit foarte mult cum s\ valorific\m cel mai bine cl\direa, astfel încât totu[i s\-i p\str\m [i atmosfera de alt\dat\
[i s\ aducem [i func]iile potrivite pentru un loc de cazare.
Deci da, a fost un îndelungat proces creativ [i mult\ implicare din partea noastr\, îns\ în tot ce am f\cut am avut al\turi de noi speciali[ti care, la fel, s-au implicat [i ei foarte mult s\ cunoasc\, s\ în]eleag\ cl\direa [i s\ g\sim împreun\ o direc]ie pe care s\ mergem atât din punct de vedere arhitectural, design [i a[a mai departe.
Presupun c\ au fost respectate planurile ini]iale, dat fiind c\ vorbim despre un monument istoric de clasa A.
A[a este.
E monument de clasa A [i am adus modific\ri minime cl\dirii în sine, iar tot ce am introdus nou am preferat s\ fie cu materiale de-ale locului, naturale, îns\ moderne, s\
of the fact that the building has undergone some transformations during the Communist era, hastening its deterioration.
We found the castle in a fairly advanced stage of deterioration. Indeed, the building was subjected to all sorts of improper treatment during the era of Communism – from being used as a milk collection point to being used as a warehouse for crops… But, as luck had it, the castle underwent some kind of “renovation” (can’t call it that) in 1989, just before the Revolution, so the construction was structurally sound at the time of the regime change. Afterwards, years of lawsuits followed, until the situation cleared up. Sure, the castle was in a quite advanced state of degradation, but the structural frame was not significantly degraded. In this context, a fairly big investment was required – but the works were doable, humanly possible.
Was it an act of courage on your part to take on this project?
In hindsight, now knowing how far the rabbit hole went, I’d rather say it was an act of madness. It’s that prerequisite dose of optimism – not overthinking the obstacles and so on – which allowed us to take the step, to carry on the story…
How was it seeing the castle for the first time?
You stepped in and – I’m trying to imagine now – seeing the entrance chamber, thought: “A canopy bed would be perfect here!”? What was your thought process?
It was a creative process that involved spending a very long time there, studying the history of the castle, discovering each chamber and every corner, figuring out how to best harness its potential, how to preserve the oldtimey atmosphere while also providing the
comfort one would expect from a modern accommodation. So, it was indeed a lengthy creative process, requiring lots of involvement on our part, and we had alongside us experts who also took the project seriously, learning about and understanding the building, in order to arrive at an architectural, aesthetic vision.
I suppose the initial construction plans have been respected, given we’re talking about a Grade I historic monument.
That’s right. It’s a Grade I historic monument, so there was little change in terms of the construction itself, and all additions were executed with natural materials, but in a modern fashion, so as to create a contrast between the traditional and the modern.
Keeping these additions in mind, as well as the traditional elements, please tell me what sets Castle Daniel apart from other manor houses in the Covasna area, where there is a real “manor house galore”. What makes it unique?
First of all, what sets it apart is the fact that you can check in here. There are lots of manor houses here, it’s true, but in very few cases has their touristic potential been harnessed. On this market, what we’re offering is the experience. It begins with the architecture, the renovation process itself, the backstory, the unique design of the rooms and the stories surrounding each of them. All of these elements together with the gastronomic experience awaiting our guests, the authentic, local touristic sites, such as the craftsmen’s workshops, or other castles and museums around the area. We’re trying to offer this unique experience. I believe authenticity is the word that defines our project. This does not mean guests will be checking into a museum – they will be checking into a modern accommodation with all the facilities, but which, in the context of its design, its backstory, and the experience it offers, provides them with the leisure and spirit of old. A good example here is the spa, which was a subsequent addition we made to the Little Castle – the property comprises two buildings, namely Castle Daniel, the family’s first castle, and the Little Castle, another manor house of the Daniels’. Set up in the vaulted cellar, I imagined it as an atemporal space, transposing you into a dimension of leisure. The water
Castel Hotel Daniel, T\li[oara, Covasna, foto: © Kóvács Lászlo Attilacre\m un contrast foarte clar între ce este original, vechi, al locului, [i ce este nou ca urmare a renov\rii actuale.
}inând cont de tot ceea ce a]i ad\ugat pe parcurs, precum [i de elementele tradi]ionale, originare ale castelului, spune]i-mi care sunt acele detalii care deosebesc Castel Daniel de alte conace din zona Covasnei, jude] în care avem un adev\rat drum al conacelor. Pentru turistul care vine prima dat\ în zon\, prin ce e unic Castel Daniel?
Fa]\ de alte conace din regiune se deosebe[te în principal prin faptul c\ te po]i caza în el. {tim c\ da, într-adev\r, sunt foarte multe conace, dar prea pu]ine sunt valorificate din punct de vedere turistic.
Ca ofert\ turistic\, ce dorim noi s\ oferim este „experien]a”. {i asta porne[te de la arhitectur\, de la realizarea în sine în care am încercat s\ aducem povestea, de la designul unic al camerelor, de la pove[tile istorice atribuite fiec\rei camere.
Toate acestea le aducem laolalt\ cu experien]a gastronomic\ pe care o g\se[te oaspetele aici, cu obiectivele de vizitat care, la fel, sunt locale, autentice - de exemplu, vizite la me[te[ugari sau la alte castele [i muzee din zon\. Încerc\m s\ oferim aceast\ experien]\ unic\. Da, cred c\ cuvântul-cheie este „autenticitatea” în tot ce facem.
Asta nu înseamn\ c\ oaspetele se va caza într-un muzeu, ci într-o loca]ie modern\, în care are toate facilit\]ile, dar care, prin designul, pove[tile [i experien]a oferit\, aduce tihna [i atmosfera vremurilor de alt\dat\. Un exemplu foarte bun este [i spa-ul, pe care l-am dezvoltat ulterior în cl\direa castelului mic. Pentru c\, practic, proprietatea se desf\[oar\ pe dou\ cl\diri: Castelul Daniel, primul castel al familiei, [i Castelul Mic, un alt conac al aceleia[i familii.
Spa-ul pe care l-am amenajat în pivni]a boltit\ a Castelului Mic l-am gândit ca fiind un spa]iu atemporal, care te proiecteaz\ în acel timp [i spa]iu în care arhitectura te relaxeaz\; plus elementele de ap\ [i de spa ajut\ clar în aceast\ direc]ie. Este un spa]iu unde intri f\r\ semnal de telefonie, unde te lini[te[ti, începi s\ p\[e[ti în alt ritm [i toate acestea te ajut\ ca dup\ aceea s\ te întorci în cotidian cu alt\ energie. Într-adev\r, aceste cl\diri vechi (cu
itself helps here, along with the traditional spa elements. It’s a place where you won’t find cellular signal, a place where you can slow down to catch your breath. Life takes on a different rhythm, which helps you return to your ordinary life with a different energy. Indeed, these old traditional buildings, the rural background, together with the Transylvanians’ mellow spirit helps you unwind from the hustle and bustle of life.
You mentioned the gastronomic experience because – indeed – “love enters through the stomach”. What dishes do guests enjoy at Daniel House? Have you tried incorporating old traditional recipes into the menu?
We tried to include local dishes, specific to this area. We believe in using as many local ingredients as possible and I can tell you that we have made quite the progress from this perspective in recent years, working with lots of local producers providing us with local ingredients. But since we’re not trying to make a museum out of the castle, we haven’t made it a point to stick to medieval feasts exclusively either.
Our proposal comprises modern dishes, prepared using modern techniques, of importance here being the well-chosen local, high-quality ingredients making their way into the carefully prepared dishes. We’re not looking for uber-sophistication. Our goal is to recreate the taste of the dinners you had with your grandparents – with a modern twist.
So, you abide by the principle “from farm to table”, working with local producers of cheese, vegetables, fruits…
If we’re being honest, it’s a bit ambitious to say that – I think in Romania, with all its potential, no business is 100% farm-to-table. But we’re striving towards this ideal, putting more and more effort into having more and more local produce on the plate.
Talking about the activities… You have the spa where one can relax and forget about the
hustle and bustle of daily life, you have the craftsmen’s workshops, and there is the interaction with the locals and the traditions. But apart from enjoying a few days of leisure, what else can you do at Castle Daniel? This is surely a concern for the more active tourists, who need something more in order to feel satisfied.
There are a few options here as well. For instance, you can rent a bike and go exploring. There is a unique spot very close to the castle: Cheile V\rghi[ului – with a marvelous view, and not so touristy yet. You can go on a hike that is neither too demanding nor too facile, in a spectacular area.
The resorts in Prahova Valley rely greatly on tourists from Bucharest. Are the majority of your guests from Bucharest or do they also come from other areas?
We receive guests from all over the country, and, indeed, lots of them are from
Bucharest. Even the initial marketing of the castle was aimed at this demographic, but at some point we realized – looking at the statistics – that our demographic comprises not necessarily Bucharesters solely, but simply people who live in big cities, those who want to escape from the concrete jungle, who go on weekend trips often and who take an active approach to relaxation.
So, our tourists come from all over the country, they are the active demographic who want to discover nature, history, who want to check into a place with a story, to get to know the locals and the culture of the area.
Do you get foreign tourists? If so, where are they from?
That was a strongly increasing trend before the pandemic. At present, we haven’t yet seen foreign tourists in pre-pandemic numbers. We even had guests from the USA, the UK, Germany, and we are confident they will be returning in the future, especially in the context of the opening of Bra[ov Airport.
The poolof tourists is probably about to become more diversified. As to what happened this year: we had a marked increase in corporate tourism – corporations wanted to offer their colleagues/employees a remarkable experience, some very successful events were held here.
What kind of feedback do you get from guests? What do the bona fide Bucharesters who’ve never had grandparents living in rural areas, who’ve never gone on holidays in the heart of nature, who grew up in the concrete jungle say? What’s their reaction?
My colleagues at the reception desk have a saying: when the bona fide Bucharesters arrive, they’re agitated, nervous, can’t relax… Until you get them to sit at the table for the first time. Afterwards, you can see them transform in the two-three days they spend here. To illustrate this phenomenon figuratively: They arrive here after a long trip in an ultra-modern automobile. When the time to leave comes, they forget the car keys and step into the carriage! That’s kind of how it goes. When they arrive, you have to guide them to relax, forcing them to slow down, after which they manage just fine. Even if most of them were born or grew up in Bucharest, Romanians have this
tradi]ie) [i zona de sat, plus ritmul domol [i lent al transilv\nenilor ajut\ foarte bine s\ te rupi de cotidianul agitat.
A]i men]ionat experien]a gastronomic\ pentru c\ da, o destina]ie este descoperit\ [i prin intermediul papilelor gustative. Cu ce bun\t\]i se delecteaz\ oaspe]ii care ajung la Casa Daniel? A]i încercat s\ introduce]i în meniu re]ete vechi [i dac\ da, ce anume? În meniu am încercat s\ introducem re]ete locale, tradi]ionale zonei.
Unul dintre cele mai importante demersuri e s\ aducem cât mai multe ingrediente locale [i putem spune c\ am evoluat, din fericire, foarte mult din acest punct de vedere în ultimii ani [i avem mul]i mici produc\tori din zon\ cu care colabor\m [i care ne furnizeaz\ ingrediente locale. Dar cum nu am încercat s\ facem un muzeu din cl\dire, nu am încercat nici s\ facem doar festinuri medievale la restaurant, ci propunem ni[te farfurii moderne, preparate cu tehnologii moderne, important fiind acel ingredient foarte bine ales, de calitate, local [i preparat cu aten]ie într-un fel de mâncare. Nu dorim s\-l facem ultra-sofistifcat, dorim mai degrab\ s\ ne aminteasc\ de acele gusturi bune din farfuriile bunicilor, chiar dac\ la noi este prezentat într-o manier\ mai modern\.
Deci merge]i pe principiul „from farm to table”, apelând la produc\torii locali de brânzeturi, legume, fructe... Este destul de ambi]ios s\ spunem „farm to table” [i sunt de p\rere c\ România, cu tot poten]ialul ei, înc\ nu e la un concept 100% „farm to table”.
Suntem one[ti [i din acest punct de vedere: ne str\duim foarte mult [i suntem pe un drum pe care facem din ce în ce mai multe eforturi cu produc\torii locali s\ putem s\ oferim din ce în ce mai multe produse locale în farfuriile noastre.
Spunea]i despre activit\]i Exist\ spa-ul, acel loc în care oamenii se relaxeaz\, uit\ de stresul cotidian, a]i men]ionat me[te[ugurile [i interac]iunea turi[tilor cu aceste obiceiuri locale. Când ajungi la Castel Daniel, în afar\ de faptul c\ te bucuri de câteva zile tihnite, ce altceva po]i s\ faci? E o întrebare pe care sigur v-o adreseaz\ turi[tii mai
activi, care au nevoie de ceva mai mult pentru a fi satisf\cu]i pe deplin de vacan]a lor.
Avem mai multe op]iuni [i din punctul acesta de vedere. De exemplu, biciclete spre închiriere pentru a explora zona.
Sau, foarte aproape de noi este o zon\ deosebit\: Cheile Vârghi[ului, cu un peisaj minunat [i înc\ nu atât de mult frecventat de c\tre turi[ti. Po]i face o drume]ie nici prea solicitant\, dar nici prea u[oar\ într-o zon\ foarte frumoas\.
Valea Prahovei cu sta]iunile ei se bazeaz\ foarte mult pe turi[tii din Bucure[ti. La Casa Daniel ajung preponderent turi[ti din zona Capitalei sau din alte zone?
Oaspe]ii no[tri sunt preponderent din ]ar\ [i da, foarte mul]i [i din Bucure[ti. Chiar [i marketingul ini]ial pe care l-am f\cut a fost orientat spre Capital\, îns\, la un moment dat, ne-am dat seama c\, dac\ ne uit\m la statistici, nu mai sunt bucure[teni neap\rat, ci sunt oameni din ora[e mari, acei oameni care vor s\ evadeze din ora[e, care fac tururi de weekend destul de des [i care vor s\-[i petreac\ timpul într-o relaxare activ\.
Chiar dac\ profilul este de bucure[tean, turi[tii no[tri sunt de peste tot din ]ar\, sunt turi[tii activi care doresc s\ descopere natura, istoria, sunt interesa]i s\ se cazeze într-un loc care le ofer\ o poveste, s\ cunoasc\ oamenii locului, cultura zonei.
Din str\in\tate vin turi[ti? {i dac\ da, din ce ]\ri au venit oaspe]i de-a lungul timpului?
Am avut un trend ascendent foarte puternic înainte de pandemie; în prezent, num\rul turi[tilor str\ini înc\ nu a ajuns la nive-
lul de dinainte de pandemie.
Am avut oaspe]i chiar din SUA, Marea Britanie, Germania [i suntem siguri c\ vor reveni în viitor mai ales c\ a[tept\m cu ner\bdare [i deschiderea Aeroportului de la Bra[ov. Probabil va urma o diversificare a oaspe]ilor. Ce s-a întâmplat anul acesta: am avut o cre[tere foarte mare a ponderii turismului corporate, deci foarte multe echipe care au vrut s\ ofere colegilor, angaja]ilor experien]e deosebite au ajuns la noi [i am avut ni[te evenimente foarte de succes.
Care este feedback-ul, cum reac]ioneaz\ turi[tii care ajung la Casa Daniel?
Dar bucure[teanul get-beget sau românii care nu au avut bunici la ]ar\ sau nu au mers în vacan]e în zone aflate în mijlocul naturii, au crescut printre betoane, cum se spune. Care este reac]ia lor dup\ 2-3 zile de relaxare la Casa Daniel?
Colegele mele de la recep]ie au o vorb\ din acest punct de vedere: când ajunge bucure[teanul get-beget, cum l-ai numit tu, a[a, foarte pornit, agitat, nu mai poate s\ se opreasc\, totdeauna spun c\ oaspetele de Bucure[ti este mereu dificil pân\ îl faci s\ stea la mas\ [i s\ m\nânce prima dat\. Dup\ aceea, vedem cum se transform\ în 2-3 zile petrecute la noi.
Dac\ ar fi s\-mi imaginez acest episod, îl v\d pe oaspete venind foarte agitat, conducând prin viraje într-o ma[in\ ultra-modern\, iar dup-aceea, la plecare, î[i uit\ cheia de la ma[in\ [i se urc\ în tr\sur\.
Deci cam a[a reac]ioneaz\. Când ajung aici, trebuie s\ îi conduci cumva pe drumul acesta c\tre relaxare, s\ îi for]ezi s\ înceti-
collective nostalgia, this memory of the time spent at their grandparents’, and we’re happy to help them relive these memories.
With holidays nearing, are you doing anything special for Christmas or New Year’s in terms of the program, menu, atmosphere?
Yes, we have a special program for Christ-
mas and New Year’s. For both of these occasions we begin from the idea of offering something intimate, festive, something special to help one escape the hustle and bustle of daily life and spend some quality time with friends and family. So, the program is not overloaded with entertainment shows – though such activities are, of course, included. But the accent falls on relaxation, which comes together with good dishes, a campfire in the evening and a session at the spa.
Talking about plans… You’ve put in time and money towards the development of Casa Daniel. Do you intend to continue this process?
It’s a never-ending process. Yes, I began with the renovation of Castle Daniel, and then the Little Castle followed, with twelve more rooms, so at the moment we have twenty rooms and the spa. This year we managed to expand and rebuild the park around the castle, so now guests have a vast space to walk and
relax around the buildings. We’ve also finished the museum, and now we’re already working on another building situated in the old park, a more recent building which we managed to acquire – with it, we’re looking to extend our accommodation space with a further eleven rooms. Clearly, it will be necessary to extend the restaurant and other facilities. In conclusion, it is indeed a never-ending process.
How difficult is it to manage such a place? Everyone in HoReCa is complaining about the lack of personnel or the underqualified workforce. How are you coping?
We’ve also been through such challenges and personnel fluctuations. But, from the beginning, we wanted to hire people, to harness their potential and to keep them.
And this I am most proud of: the fact that we’ve got to the point of having a team of over thirty employees at the moment. Some of them have been with us since the beginning and the team can handle things even when
neasc\, dup\ care se descurc\ foarte bine. Chiar dac\ mul]i au crescut sau s-au n\scut în Bucure[ti, românul are aceast\ nostalgie colectiv\ [i amintire a vremurilor de la bunici [i ne bucur\m s\ îi ajut\m pe oaspe]i s\ re§g\seasc\ sau s\ retr\iasc\ acele amintiri.
Pentru c\ se apropie s\rb\torile de iarn\, a]i preg\tit ceva special de Cr\ciun sau de Revelion, ca program, meniu, atmosfer\?
Da, avem program pentru Cr\ciun [i pentru Revelion; pentru ambele s\rb\tori principiul de la care pornim este s\ oferim ceva intim, festiv, deosebit care s\-l desprind\ de cotidian [i s\-l ajut\m s\ petreac\ timp de valoare al\turi de prieteni, familie.
Adic\ nu avem ni[te programe foarte înc\rcate de entertainment, clar c\ avem [i activit\]i incluse în pachet, dar accentul este pe relaxare, care vine al\turi cu mâncare bun\, cu un foc de tab\r\ seara [i cu relaxare la spa. Timp de calitate.
Apropos de planuri, a]i investit [i energie, [i resurse financiare, [i timp în dezvoltarea [i amenajarea Casei Daniel. Inten]iona]i s\ continua]i acest proces?
E un proces never-ending. Da, am început prin renovarea Castelului Daniel, dup\ care a urmat Castelul Mic cu alte 12 camere, deci momentan avem un total de 20, [i spaul. Anul acesta am reu[it s\ extindem [i s\ renov\m parcul extins din zona castelului, deci în prezent oaspe]ii beneficiaz\ 111.614 mmde un spa]iu foarte generos în jurul cl\dirilor unde se pot plimba [i relaxa.
Am f\cut [i muzeul. Iar momentan lucr\m deja la o alt\ cl\dire situat\ în vechiul parc al castelului, o cl\dire mai recent\, pe care am reu[it s\ o cump\r\m [i unde planific\m s\ extindem spa]iile de cazare cu înc\ 11 camere. Ceea ce clar va face necesar\ [i o extindere a restaurantelor [i a altor servicii. Deci în concluzie, da, este un proces never-ending.
Cât de dificil este s\ administrezi un astfel de loc? Toat\ lumea în turism se plânge de lipsa de personal sau de preg\tirea insuficient\ a angaja]ilor; dvs. cum v\ descurca]i?
Este motivul pentru care pot purta acum acest dialog [i nu m\ plâng. Am avut [i noi provoc\ri de acest fel [i fluctua]ii de personal. Îns\, de la bun început ne-am impus o
politic\ prin care am zis c\ noi dorim s\ angaj\m oameni, s\ lucr\m împreun\ cu oameni, s\ îi valorific\m [i s\ îi p\str\m. {i sunt lucrul de care sunt cel mai mândr\ c\ am ajuns s\ avem o echip\ de peste 30 de oameni momentan; unii dintre ei ne sunt al\turi înc\ de la început [i avem o echip\ care se descurc\ chiar [i f\r\ prezen]a mea.
Recent, ne-am întors dintr-o vacan]\ de dou\ s\pt\mâni [i a fost o mare pl\cere s\ constat\m c\ toate au mers foarte bine. Avem o echip\ care î[i face treaba cu entuziasm, care se ajut\ [i apreciez foarte mult c\
we’re not around. We’ve recently returned from a two-week holiday, and we were surprised to see that everything went flawlessly. Our team is enthusiastic and helpful, and I’m grateful that my investment in and care for these people over the years has paid off – we can be confident that we have the team to carry on our future plans.
What is your favorite part of Casa Daniel? Where do you retreat to be by yourself?
I couldn’t think of a specific place. When we manage to come here and actually relax,
not just work, we always pick different rooms. I always like to rediscover: the story of the room, the small details that give it its uniqueness, its atmosphere.
Essentially, what I like the most is that
not even I – after thirteen years – can get bored here. I’m constantly rediscovering and observing the small details, and in this way I can relax my mind, just getting lost contemplating these different elements.
investi]ia aceasta [i aten]ia fa]\ de oameni în to]i ace[ti ani au dat roade [i avem o echip\ cu care putem s\ avem încredere c\ avem cu cine s\ ducem mai departe planurile de dezvoltare pe care le avem.
Care este locul dvs. preferat la Casa Daniel? Unde v\ place s\ v\ retrage]i [i s\ fi]i doar cu dvs.?
N-a[ putea s\ numesc un anumit loc. Noi când ajungem acolo [i reu[im s\ ne [i relax\m, nu doar cu treab\, întotdeauna alegem alt\ camer\.
Îmi place de fiecare dat\ s\ redescop\r: povestea camerei, micile detalii care dau unicitatea [i atmosfera ei. Practic, ce îmi place cel mai mult este c\ nici m\car eu, dup\ mai bine de 13 ani, nu m\ plictisesc [i mereu pot s\ redescop\r [i s\ admir mici detalii [i s\ îmi relaxez mintea [i ochii pierzându-m\ în diferite aspecte.
Raluca HatmanuVoi începe cu o întrebare de coloratur\: cum sun\ vioara Stradivarius pe Caraiman?
Nu este pentru prima dat\ cånd cånt cu vioara pe Caraiman, dar nu cu o vioar\ Stradivarius! Din copil\rie obi[nuiam s\ urc pe Valea Jepilor, cu o vioar\ b\gat\ într-un rucsac, [i cântam.
Întotdeauna am sim]it c\ acest loc este înc\rcat de energie spiritual\. Dar am observat c\, în ultimii 20 de ani, cabana s-a tot degradat, de la an la an.
Se îndrepta inevitabil spre dispari]ie [i mi-am dat seama c\ dac\ nu m\ implic s-ar putea ca ea, într-o bun\ zi, s\ nu mai existe.
Într-un fel mi-a]i r\spuns la urm\toarea întrebare, de ce o caban\ la munte [i nu un conac? Malaxa [i Dalles se vånd [i ele cu 250 mii de euro.
În general, proiectele în care m\ implic sunt proiecte dificile, proiecte complexe, proiecte provocatoare.
Cabana Caraiman bifeaz\ cu brio la toate aceste capitole. {i-atunci mi-am zis, da, voi face acest pas în necunoscut. Nu m\ simt proprietarul cabanei, a[ zice c\ sunt custodele ei, custodele unui asemenea loc aflat la peste 2000 de metri altitudine, un loc simbolic pentru alpinismul din Romånia.
}in minte prima discu]ie cu ni[te oameni care erau acolo pe munte, c\rora nici nu le venea s\ cread\ c\ aveam de gånd s\ cump\r cabana, aproape c\ nici nu m\ luau în serios... Violonist? Acolo, la 2000 de metri? Acolo unde via]a e atåt de aspr\, atåt de dur\?
A[ spune c\ am înv\]at foarte multe în acest interval de un an [i ceva de când sunt acolo sus la caban\. Desigur c\ mai întâi m-am concentrat pe chestiunile de maxim\ urgen]\ – s\ nu ia foc cabana, s\ repar lucrurile prost f\cute de la sistemul termoelectric, dup\ aceea, ca s\ nu explodeze cabana, am schimbat ]evile de gaze care erau sl\bite [i curgeau
Interviu cu violonistulTo begin with a bit of coloratura: How does the Stradivarius sound atop the Caraiman?
That wasn’t my first time playing on Caraiman Peak – though it was indeed my first time doing so on a Stradivarius! Since childhood I used to go up Jepilor Valley – violin in my backpack – and just play…
I’ve always felt this place bursting with spiritual energy. But over the last twenty years, I’ve noticed, the cabin has become worn down. It was heading inevitably towards extinction, and I realized that one day it might just not be there anymore if I don’t get involved.
In a way, you’ve answered the question that’s to follow: Why a cabin and not a manor house? The Malaxa House or The Dalles House, for instance, are up for sale for 250k.
Generally speaking, the projects I involve myself in are difficult, complex, and challenging. The Caraiman Cabin fits these boxes beautifully. Hence, I decided to take the step into the unknown. I don’t feel like an owner, I’m rather like a custodian – the custodian of a place so symbolic for Romanian mountaineering, situated at an elevation of over 2000 meters…
I remember an initial discussion with
some mountaineers, who couldn’t believe I was really going to buy the cabin. They weren’t ready to take me seriously:
“A violinist?! 2000 meters above sea level? Where life’s so rough and harsh?” Of course, at first I concentrated on “red alert” stuff such as ensuring the cabin doesn’t catch fire, fixing up after the improper interventions to the thermoelectrical system, replacing the worn, leaky gas pipes so the cabin doesn’t explode… the matters of utmost urgency.
My priority now is to keep the cabin operational until I’m able to access the required funding to restore it from the ground up. In
gaze peste tot... m\ rog, o mul]ime de lucruri de maxim\ urgen]\. Prioritar pentru mine acum este s\ o ]in func]ional\ pân\ în momentul în care voi reu[i s\ accesez finan]area necesar\ pentru a o restaura din temelie pân\ în acoperi[uri. În cei 85 de ani de via]\ acolo nu au avut loc interven]ii majore, iar acest lucru demonstreaz\ cât de bine se construia în anul 1937. S-au p\strat înc\ elemente originale, dar exist\ o uzur\ avansat\ a structurii. În condi]ii extreme, [i nu m\ gåndesc doar la z\pezile de cå]iva metri care sunt în fiecare an, m\ gândesc la furtunile care vin iarna, cu vânturi de 150 de kilometri la or\ [i care solicit\ foarte serios structura cabanei. Dar rezist\. Cred c\ am ajuns exact la momentul potrivit pentru a o pune la punct. Deocamdat\, a[a, în ritmul meu. Când voi deschide acest [antier major va trebui s\ fac totul într-o fereastr\ de
timp de trei luni de zile, când vremea e bun\.
Cabana actual\ are o istorie de 85 de ani. A[a cum [tim, înainte, pe acest amplasament s-au aflat alte ad\posturi.
A[adar, v\ place muntele. {i nu de acum.
Da, îmi place lini[tea mun]ilor. Acolo, la 2000 de metri e[ti pe alt\ lume, pe alt plafon de vreme. E o alt\ atmosfer\, o alt\ dimensiune de timp [i spa]iu. De multe ori, în vale plou\ [i sunt nori, iar sus e soare [i bine. Sau, invers, sus la Caraiman ninge, iar în vale e toamn\. În dimine]ile cu vreme senin\ te sim]i ca într-un avion. R\s\ritul se vede ca din avion, oamenii [i casele se v\d ca din avion.
E un loc de care nu m\ satur niciodat\. M\ simt privilegiat s\ m\ aflu acolo printre frumuse]ile pe care le ofer\ muntele. Nu e un loc chiar atât de izolat. Desigur, cei mai apropia]i
vecini sunt Salvamontul, la vreo la 45 de minute de mers alert, [i telecabina Babele. Mai sunt [i al]i locatari acolo sus pe platou [i ne [tim între noi. Suntem ca o familie extins\ unde oamenii se ajut\ între ei. Acolo sus pe platoul montan suntem o mån\ de oameni. Îmi face mare pl\cere s\-i ajut pe acei oameni, pentru c\ simt c\ fac parte din aceast\ comunitate montan\.
Pentru c\ a]i afirmat într-un interviu c\ dori]i s\ reabilita]i cabana “]ais”... A]i g\sit echip\? Toat\ lumea se plânge c\ nu g\se[te me[teri în construc]ii.
Cabana a fost construit\ la standardele din '37. De exemplu, parterul, care este construit din piatr\ de jum\tate de metru grosime, nu are niciun fel de izola]ie termic\.
Cabana are un bråu gros de jumate de
metru de piatr\, iar în continuare urmeaz\ un lambriu de lemn. Când afar\ sunt minus 25 de grade, iar våntul sufl\ cu 100 de kilometri la or\... v\ da]i seama cât de costisitor este s\ înc\lze[ti un astfel de spa]iu. Etajul [i mansarda fiind de lemn, acolo spa]iile sunt [i mai „aerisite"(n.r., råde cu poft\).
Evident, prioritatea mea este s\ p\strez nealterat aspectul original al cabanei, care are o siluet\ unic\ între cabanele alpine din Romånia, arhitectur\ inspirat\ din stilul alpin european. În schimb, în interior a[ vrea s\ folosesc absolut toate descoperirile tehnice pe care arhitectura actual\ le are la dispozi]ie, pentru a asigura confortul celor care vin. Desigur, mul]i montaniarzi, mul]i alpini[ti sunt obi[nui]i s\ înnopteze în bivuac, s\ ancoreze în z\pad\ sau în refugii neînc\lzite, de niciun fel, dar majoritatea turi[tilor vor s\ se ad\posteasc\ undeva unde este cald [i unde au un anumit confort. Nu m\ refer aici la confortul unui hotel sau al unei pensiuni, ci la maximul de confort pe care îl poate oferi o caban\ de munte utilat\ cu tot ce îi trebuie.
Cabana Caraiman este foarte mic\, niciodat\ nu se va putea face aici turism de mas\, dar va avea dot\ri care s\ asigure turi[tilor un confort cåt mai bun. Totul e propor]ional. Cabana are [ase camere [i 21 de locuri de cazare [i cam tot atâ]ia oameni ar înc\pea [i în sala de mese.
Deci, dac\ vrei s\ cazezi 100 de oameni vei constata c\ buc\t\ria e prea mic\, c\ sala
de mese e prea mic\, c\ debitul de ap\ de la chiuvete e insuficient... [i atunci totul e prea mic. Întotdeauna Cabana Caraiman se va adresa unui grup restråns de oameni, care î[i vor dori s\ vad\ ceva diferit, s\ vad\ muntele la el acas\.
Din prima clip\ în care am intrat în caban\ am v\zut c\ absolut to]i pere]ii erau goi. Nu era nimic pe ei. Era o atmosfer\ auster\ [i am sim]it nevoia s\ am, a[a, o parte estetic\ a traiului la munte. Am cump\rat fotografii de la un foarte bun prieten de-ai mei, Cosmin Bumbu], fotografii de natur\ [i, dintr-o dat\, cu aceste fotografii pe pere]i s-a schimbat aspectul cabanei. Apoi am început s\ adun h\r]i mai vechi ale zonei [i alte lucruri cu tematic\ montan\. Am început s\ primesc poze [i mici obiecte, suveniruri, [i de la turi[tii vizitatori, care vin s\ umanizeze spa]iul cabanei.
E foarte important de ]inut acest echilibru între caracterul utilitar al cabanei, caracterul montan, de alpini[ti care vin cu col]ari, piole]i, coard\ [amd [i o anumit\ parte estetic\. Am adus deja un ecran de proiec]ie [i am o promisiune din partea unui prieten c\ voi primi un proiector, iar atunci cånd cabana va fi gata, voi duce acolo, cu elicopterul, probabil, o pianin\. S\ po]i oferi muzic\ live, acolo sus, pe Caraiman... e ceva! Am o vioar\ acolo sus, de studiu, ca s\ nu mai trebuiasc\ s\ car vioara dup\ mine înainte [i înapoi, de fiecare dat\, iar cabana î[i va tr\i momentele ei culturale!
the 85 years since it was built, the cabin has not undergone any major renovations, which is a testament to the standard of work in the year 1937. The original elements have been preserved, but the frame has reached an advanced state of degradation.
This is due to the extreme conditions, by which I mean not only the meters of snow we get every year, but also the storms, when the wind reaches 150 km/h, putting serious stress on the structure. But it holds up.
I think I came at just the right time to restore it – at my own pace for the time being, as the major works will have to be carried in the three month window when the weather is good.
The cabin has an 85 year history. As we know, this site has also served other purposes before that.
So you’re a mountain man –and not since recently!
Indeed. I enjoy the serenity of the mountain. 2000 meters above sea level, it’s an otherworldly experience, with a different atmosphere, a different implementation of the dimensions of time and space.
Quite often, down in the valley there’s rain and clouds, while up here it’s all nice and sunny. Or the other way around: it snows on Caraiman Peak, but down in the valley it’s still autumn. In the morning, when there’s clear skies, it’s like looking out the airplane window: the sunrise, the houses, the people – all looks as if viewed from an airplane. I never get tired of this place.
I feel privileged to stand “in the hall of the mountain king”! It’s not all that isolated. Granted, the closest neighbors are the Rescue Service and, some 45 minutes away, the Bu[teni-Babele cable car.
There are “locals” here as well, and we stay in touch – like an extended family where everyone helps everyone. A handful of people atop a mountain. It’s a great joy helping, you feel a sense of belonging in this community of mountaineers.
I’m asking because you mentioned in an interview that you want the works to be picture perfect: have you found the people for that? Everyone’s complaining that construction workers are nowhere to be found.
Inten]iona]i s\ dezvolta]i [i alte proiecte HoReCa?
Eu nu am spirit de antreprenor [i, în general, deciziile de business pe care le-am luat pån\ acum au fost proaste. La cabana Caraiman eu nu urm\resc neap\rat un câ[tig material cât, mai degrab\, unul spiritual. Starea de bine pe care ]i-o d\ cabana, din perspectiva mea, e incompatibil\ cu business-ul.
Aproape c\ nimic altceva nu mai conteaz\. Am f\cut la caban\, într-adev\r, în acest an, concertul de închidere a turneului Stradivarius care a avut loc într-un fel de amfiteatru în fa]a cabanei. A fost o provocare enorm\.
Pentru c\ drumul este foarte deteriorat, ultima dat\ cånd a fost între]inut a fost în anul 1992, deci au trecut 30 de ierni [i 30 de veri de atunci, cu ploi toren]iale de multe ori, iar drumul s-a stricat pur [i simplu. Nici m\car o ma[in\ de teren supraîn\l]at\, cu anvelope, cu troliu [i cu toate accesoriz\rile în func]iune nu poate ajunge la Caban\.
A[a c\, ultima por]iune de drum, de aproximativ 20 de minute de mers pe jos, se parcurge la pas. {i cånd ai de transportat toat\ aparatura [i toate lucrurile necesare unui concert – cortul respectiv, boxele, sta]ia de amplificare, cabluri, aparatura video [i mai multe drone – devine extenuant. A fost, practic, o zi întreag\ de c\rat, apoi a fost concertul, iar apoi o alt\ zi de c\rat înapoi echipamentul.
Acolo sus, la Cabana Caraiman, e[ti, cumva, ca pe sta]ia spa]ial\ interna]ional\. Ce ai adus, e bun adus, ce î]i lipse[te, nu exist\! (n.r. râde cu poft\). Nu e ca [i cum te-ai duce pân\ la col] s\-]i iei ceva. Pân\ în Sinaia faci dou\ ore, din care 20 de minute pe jos.
Coboråri, urc\ri, mers pe jos, ma[in\... [i asta, vara! Iarna e mult mai greu. Dac\ merge telecabina, de la Babele po]i s\ cobori în Bu[teni [i dac\ ai noroc s\ func]ioneze, mai ai timp s\ te [i întorci. Trebuie s\ ]inem cont [i de clim\, care s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. Iernile au devenit foarte våntoase, sunt vânturi foarte puternice, iar telecabina iarna nu poate func]iona de multe ori din cauza furtunilor foarte puternice [i, oricum, necesit\ lucr\ri de între]inere foarte dese [i mig\loase. Iarna se pune ghea]\, se depune chiciur\ pe cabluri în fiecare noapte [i este o adev\rat\ aventur\ s\ urci sau s\ cobori cu telecabina, pe care o a[tept cu „mare interes" (n.r. râde zgomotos).
Domnul Drago[ Anastasiu este implicat în mai multe proiecte care vizeaz\ diaspora. A]i reu[it în Romania [i este clar c\ decizia corect\ a fost aceea de a r\måne în ]ar\ (dac\ v-a]i pus vreodat\ aceast\ problem\). Considera]i c\ a]i pierdut ceva r\mânând?
Cu to]ii ne întreb\m, [i eu m\ întreb în fiecare zi, cum ar fi fost dac\...! În str\in\tate exist\, în primul rând, alte condi]ii de lucru. Pentru arti[ti exist\ o alt\ aten]ie, o alt\ infrastructur\, alte dot\ri, alte s\li... sunt capitole la care noi mai avem mult de munc\. Sunt decalaje greu de recuperat, dar motiva]ia mea de a fi în România este tocmai aceasta. S\ r\måi în România este o provocare. E foarte mult de lucru în Romånia. Nu am r\mas la o via]\ u[oar\, am r\mas pentru c\ vreau s\ împlinesc ceva, s\ ajut [i eu la parcurgerea unui milimetru din kilometrii pe care îi avem de parcurs. Dac\ parcurg ace[ti milimetri, înseamn\ c\ m-am deplasat în direc]ia corect\, iar asta m\ bucur\.
V\ rog s\ comenta]i [tirea urm\toare: Romånia este pe ultimul loc din Europa la consumul de cultur\.
Exist\ o piramid\, se nume[te Piramida lui Maslow. Te po]i preocupa de cultur\ atunci când ]i-ai rezolvat celelalte nevoi de baz\. Avem probleme cu infrastructura de transport, [i la s\n\tate, [i la educa]ie... [i nu are rost s\ ne punem aceste etichete.
La ru[i, nevoia de cultur\ a urcat pe scara ierarhiei lui Maslow. Sunt cunoscute cazurile
când la concerte [i teatru se duceau oameni înc\l]a]i în cizme de cauciuc, cu noroi pe ele. Sigur, sunt o mul]ime de lucruri care ar putea func]iona altfel în România, cu eforturi minime din partea noastr\. Eu încerc s\ fac, cât pot eu de bine, ce [tiu s\ fac. Dac\ fiecare dintre noi s-ar str\dui s\ fie cât poate el de bun în domeniul în care activeaz\, [i confortul psihologic al cet\]enilor ar fi altul, iar lucrurile s-ar pune în mi[care foarte repede. Eu am o via]\ foarte agitat\, am foarte multe c\l\torii, concerte... predau cursuri la Universitatea de Vest din Timi[oara... Nu mai am televizor din 1990, de 27 de ani nu m\ mai uit la televizor... A început r\zboiul în Ucraina? Da, sigur, la început a fost tragic, citeam kilometri întregi de [tiri... stresant. La un moment dat mi-am zis c\ nu îi ajut\ nici pe ei [i nici pe mine s\ m\ stresez. M-am implicat, am ajutat, [i la nivel patrimonial, m-am dus [i am donat refugia]ilor in personam, am avut acele campanii în cadrul turneelor, dar nici m\car [tiri nu mai citesc, din martie. Sunt de principiu c\ dac\ se întâmpl\ ceva atåt de important încât s\ merite aten]ie, voi afla. Încerc s\ îmi p\strez un anumit focus, pentru c\ în ziua de ast\zi suntem îneca]i în tot felul de [tiri care, în mod normal, nu au o relevan]\ pentru noi.
De curând am avut ocazia s\ citesc caietele de însemn\ri ale regretatului maestru Valeriu Pitulac, profesor al Conservatorul din Bucure[ti unde, în dreptul unui nume, avea subliniat de mai multe ori cuvåntul „talent". Am avut curiozitatea s\ aflu dac\ persoana
The cabin is built in accordance with the standards of 1937. For instance, the ground floor, built from stone half a meter thick, has no thermal insulation at all. The cabin wears a stone “belt” half a meter thick, and then a wooden panel adorns the upper floor.
When it’s -25 outside and the wind is blowing at 100 km/h… you can imagine how costly it gets to heat such a cabin. And with the upper floor and the attic being built out of wood, the “breathability” is even better there (Ed: laughs heartily).
Of course, my priority is keeping the cabin’s original form intact – its silhouette, taking inspiration from the Swiss chalet style, is unique among the alpine cabins in Romania. However, in order to ensure the comfort of guests, I would like to make use of all that modern architecture has to offer on the inside.
Of course, mountaineers, climbers etc. are used to spending the night in the bivouac, setting up camp in the snow, and the cold in general, but the majority of tourists are looking to for a warm accommodation that offers a certain kind of comfort. I don’t mean the comfort of a hotel or pension, I have in mind simply the maximal comfort that one can expect from a well-equipped mountain chalet. Caraiman Cabin is very small – mass tourism will never be an option here – but it will be equipped to provide to tourists as much comfort as can be expected.
Everything is balanced. There are six rooms, capable of accommodating 21 guests, and in the dining hall there’s room for about the same number of people.
So, if you’re looking to house a hundred guests, you’ll notice the kitchen’s too small,
the dining hall’s tiny, the water in the sink doesn’t flow fast enough…
Everything’s too minute! Hence, Caraiman Cabin will always cater to a certain group who wants to see something different, who wants to enter “in the hall of the mountain king”!
From the moment I stepped in, I noticed the bare walls – no adornments. The air of austerity was so heavy that I felt the need to counteract it with some aesthetic interventions. I bought some photographs – nature photography – from my good friend Cosmin Bumbu] and, at once, the place had a different charm. I then began looking for older maps of the area and other mountaineering memorabilia. I started receiving little gifts, souvenirs from tourists, serving to humanize the cabin.
It’s paramount to preserve this equilibrium between the practical destination of the
subliniat\ îngro[at a reu[it [i am aflat c\ acum performeaz\ pe cele mai mari scene ale lumii. Într-o carier\ artistic\, cât de important este un mentor?
În etapa de formare este foarte important. Evident. Pentru c\ î]i seteaz\ ni[te repere pe care, dup\ aceea, po]i s\ î]i construie[ti propria ta personalitate. Mentorul î]i d\ o anumit\ structur\, anumite lucruri esen]iale. Primul meu mentor a fost mama mea, profesoara de vioar\ Mihaela Tomescu! Primii [apte ani de acas\ plus primii [apte ani de vioar\ i-am f\cut cu mama mea! Dup\ care, timp de mai bine de 10 ani, am studiat în clasa maestrului {tefan Gheorghiu, p\rintele [colii romåne[ti de vioar\. Cam to]i violoni[tii importan]i au trecut pe la el. Eu am studiat mai mult cu el, pentru c\ am vrut s\ înv\] de la domnia sa cât mai mult. E important s\-]i g\se[ti profesorul potrivit cu care s\ rela]ionezi la nivel spiritual. În caz contrar, chiar dac\ mentorul t\u este un profesor celebru, nu vei progresa. Exist\ profesori care î[i distrug elevii din cauza stilului de predare [i-atunci lucrurile nu func]ioneaz\. Eu încerc s\-mi ajustez stilul de predare cu fiecare din studen]ii mei, fie de la Timi[oara, fie de la Bucure[ti, pentru c\ este important s\ po]i transmite ceva din experien]a ta. Îmi place s\ îi provoc pe studen]i s\ gåndeasc\, iar doar mai apoi s\ cånte. S\ aib\ o viziune de ansamblu asupra lucr\rii muzicale, s\ [tie de unde s\ porneasc\ [i încotro s\ mearg\, care e punctul de minim [i care e punctul de maxim, cum trebuie s\-[i dozeze energiile în a[a fel încåt totul s\ aib\ o coeren]\ [i un echilibru... noi suntem cei care lu\m aceste decizii. De multe ori le spun studen]ilor mei s\ gåndeasc\ ca [i cum ar fi pilo]i de avion. Pasagerii sunt publicul. El nu [tie nici care este traiectoria, nici care este altitudinea, nu [tie nici care este planul de zbor, nici utilitatea aparatelor de m\sur\ care ghideaz\ avionul... iar noi suntem cei care lu\m deciziile care îi intereseaz\ pe to]i pasagerii. De aceea trebuie s\ fim în control asupra a tot ceea ce avem de f\cut [i, în acela[i timp, s\ fim [i foarte creativi. Trebuie îmbinate dou\ tendin]e opuse. Atunci când e[ti interpret, nu improvizezi pe scen\. Ai un parcurs clar l\sat de compozitor, [i-atunci respec]i partitura. Totul e scris acolo. Partitura trebuie cunoscut\ într-atåt de bine încât s\ devin\ un fel de a doua natur\ [i abia atunci po]i s\ transpui în ea toat\ sensibilitatea pe care o ai.
Cum aprecia]i înv\]\måntul din str\in\tate. Este doar un mit? Sau e realitate?
Depinde de persoan\. În domeniul interpret\rii se lucreaz\ one-to-one, unu la unu. Po]i nimeri într-o facultate de prestigiu, dar la un profesor slab, [i-atunci po]i spune c\ ai f\cut o gre[eal\.
Le recomand studen]ilor ca înainte s\ aleag\ un profesor cu care vor s\ lucreze pe
termen lung, s\ lucreze cu el mai întåi la Master, în regim condensat, ca s\ vad\ dac\ sunt compatibili sau nu, dac\ exist\ acea chimie între ei. {i-atunci, da, po]i s\ faci un pas de acest gen, un an, doi, trei...
Drago[ Anastasiu, pre[edintele Grupului Eurolines este unul din ini]iatorii proiectului Repatriot, care se ocup\ de întoarcerea dias-
cabin, the alpine ethos – with crampons and ice picks, ropes and so on – and a certain kind of aesthetic sensibility.
I’ve already brought a projection screen here, and a friend has promised me a projector. Finally, when the works are finished, I will bring here an upright piano, probably by helicopter. To be able to play live music on Caraiman Peak… now that’s really something! I already have a practice violin I keep there, so I don’t have to carry a violin with me back and forth all the time. In conclusion, the cabin is being readied for its moments of culture!
Do you intend to get involved in other HoReCa projects as well?
I’m not an entrepreneur at heart and, generally speaking, my business decisions hitherto have proved to be uninspired.
With Caraiman Cabin I’m not necessarily after material gain as much as I’m after spiritual gain. As I see things, the sense of wellbeing that the chalet offers is incompatible with business concerns.
It’s almost like nothing else matters. We held the closing concert of the Stradivarius Tour here, in a kind of amphitheatre we put up in front of the cabin.
It was a huge challenge, because the road is deteriorated, having last undergone maintenance in the year 1992 – so, thirty winters and thirty summers have passed since then, with torrential downpours oftentimes, which the road just couldn’t handle.
Not even a specially tuned off-road vehicle with a lift kit and Simex-profile tires is up to this challenge. Hence, the last bit of the trip involves about twenty minutes of walking.
When you have to haul all this equipment for the concert – the speakers, the amplifiers, cables, cameras, drones… it gets exhausting. In essence, the event comprised a full day of hauling (uphill), the concert itself, and yet another day of hauling (downhill).
Up there, at Caraiman Cabin, it’s like the International Space Station. The stuff you didn’t bring – you won’t find it there (Ed: laughs heartily). It’s not like you can go to the corner store if you need something.
It’s a two-hour trip to Sinaia, which includes a twenty-minute walk. You descend down the mountain, you climb, you walk, you hitch a ride… And that’s just in the summer –it’s much harder in the winter! If the BusteniBabele cable car is operational, you’re in luck –you can ride down to Busteni and there’s also time for the return trip. One must also account for the climate here, which has changed dramatically in the last decades.
The winters have become windy – very strong winds – and the cable car oftentimes doesn’t work due to the torrential storms, on top of the fact that meticulous maintenance is frequently required – in the winter frost forms over the cables every night, and then it’s a real adventure to ride on the cable car.
Can’t wait! (Ed: laughs loudly)
MR Drago[ Anastasiu is involved in several projects targeting the diaspora. You’ve found success in Romania and it’s clear you’ve made the right decision (if you’ve ever considered leaving). Do you feel that you’ve missed out on something by remaining?
We all ask ourselves this question every day: “what if…”. In the West you have, first of all, different working conditions.
There is a different attitude towards the arts, towards artists in general, different infrastructure, a different caliber of equipment, concert halls…We have lots of work to do to reach that level – there are big gaps that require much work to be overcome.
But that’s precisely what motivates me! It’s a challenge operating in Romania, as a lot of things need work. But I didn’t stay for an easy life – I chose to stay because I wanted to accomplish something, to offer my contribution in the context of the long journey awaiting us. If I can do this bit, then I have the satisfaction of having done the right thing.
Please comment the following finding: Romania ranks last in the EU at household expenditure on cultural goods.
There exists a pyramid. It’s called Maslow’s Pyramid. You can only begin to appreciate culture after your basic needs have been satisfied. We have problems with the infrastructure for transportation, the health system, the educational system… There’s no use in labeling things like that…
The Russians have “downgraded” culture to a basic need. There are well known cases of peasants going to the theatre in their muddy boots.
Of course, lots of things could be going differently in Romania, with minimal effort.
I, for one, am trying to do what I know to do, as well as I can. If everyone focused on being as good as they can be in their respective field, things would start moving quite quickly – the Romanians would also enjoy a different level of psychological comfort. I live a very agitated life, with lots of trips, concerts…
I teach at the Western University of Timi[oara… I haven’t had a TV set since the 1990s, I haven’t watched TV in 27 years. Oh, war broke out in Ukraine?
Of course, in the beginning it was tragic, I was reading kilometers of news. Distressing. But at some point I realized it is of no help, to myself or to the Ukrainians, if I keep worrying about it. I got involved, I offered help, I went in person to donate to the refugees, I held campaigns during my tours – but since March I haven’t read the news, either.
I’m of the view that if something important enough to deserve attention happens, I’ll find out. I try to keep a certain focus, because today we’re being bombarded with all kinds of news which, normally, would be of no relevance to us.
Lately I had the occasion to read the notebooks of maestro Valeriu Pitulac, professor at the Conservatory of Bucharest. Next to a name, he wrote the following remark (several times): “Talent!”. I was curious to know if “the name” had indeed become a name, and I learned that he now plays on the world’s biggest stages. How important is a mentor in one’s career?
In the initial stages it’s very important, ob-
porei. Muzica poate amåna momentul emigr\rii, dar nu o poate opri. Sau poate?
Foarte mul]i muzicieni aleg s\ mearg\ la studii în str\in\tate, fie în facultate, fie la liceu. Mul]i dintre ei î[i doresc s\ p\streze contactul cu lumea muzical\ din ]ar\. Sunt mai multe proiecte de acest gen la care miam adus contribu]ia, cum ar fi Romanian Chamber Orchestra care aduce în fiecare an sub bagheta maestrului Cristian M\celaru muzicieni romåni de top de la toate marile orchestre din lume [i face un turneu în România. În cadrul turneului Stradivarius, împreun\ cu postul Radio România Muzical, care are acest proiect, Mo[tenitorii României Muzicale, aleg tineri extrem de talenta]i care sunt pleca]i în str\in\tate [i îi invit s\ mi se al\ture pe scena. {i facem un turneu în toat\ ]ara. În dou\-trei s\pt\mâni batem toate drumurile [i to]i sunt impresiona]i de entuziasmul care exist\ în România pentru muzica clasic\, de felul în care sunt primi]i, [i mul]i dintre ei î[i recap\t\ speran]a. Întrev\d posibilitatea reîntoarcerii în ]ar\.
Sunte]i optimist, crede]i în puterea muzicii clasice în contextul actual.
Exist\ loc sub soare pentru toate felurile de muzic\!
Cum privi]i fenomenul „f\r\ num\r”, maneaua?
Maneaua exist\ pentru c\ exist\ oameni c\rora le place s\ asculte manele! În proiectele în care sunt implicat încerc s\ le ar\t ascult\torilor de manele c\ mai exist\ [i altfel de muzic\ [i, poate, unul dintr-o sut\ va spune, da, uite domnule, ce frumos e Beethoven! Dar aceast\ munc\ la nivel cultural trebuie f\cut\ începånd din [coli. Dealtfel, sunt ambasadorul proiectului „Ascult\ 5 minute de muzic\ clasic\", un proiect Radio România Muzical. În fiecare an facem cåte un turneu prin locurile în care nu se ascult\ muzic\ clasic\ [i oferim „doze homeopatice", iar rezultatele sunt încurajatoare. Mult\ lume este dornic\ s\ experimenteze [i aceast\ muzic\. În contextul dispropor]iei de vizibilitate [i de expunere de care beneficiaz\ un cånt\re] de manele în oglind\ cu un interpret la vioar\, trebuie s\ fim cu atât mai flexibili. Trebuie s\ folosim c\ile de comunicare s\ ajungem [i la acest public.
Muzica poate îmbr\ca forme diverse de expresie [i dac\ te ui]i la ea în profunzime, toate aceste genuri pe care noi le vedem antagoniste sunt, de fapt mult mai apropiate între ele, au acela[i ADN. Au aceea[i structur\, aceea[i rela]ie între sunete. Recent, am fost la un concert de muzic\ electronic\ [i nu mi s-a p\rut c\ aud ceva nou, ceva [ocant. De fapt folosesc acelea[i note.
Crede]i într-o capacitate înn\scut\ de a recunoa[te frumosul sau crede]i c\ ea trebuie cultivat\?
Cred mai degrab\ c\ e un mix. Eu m-am n\scut într-o familie de muzicieni [i am crescut înconjurat de muzica clasic\, dar cred cu sinceritate în aceast\ latur\ sensibil\ care
viously. It provides you with a benchmark, starting from which you can then move on to building your own personality.
The mentor provides you with a certain structure, with the essentials. My first mentor was my mother, the violin teacher Mihaela Tomescu. Afterwards, for more than ten years I studied alongside maestro {tefan Gheorghiu, the father of the Romanian school of violin. Many of the great violinists went through his hands.
Ispent a longer time studying under him, because I wanted to learn as much from him as I could. It’s important to find the right teacher, the one you resonate with on a spiritual level. Otherwise, even if your mentor is a famous professor, you won’t
evolve. There are professors who destroy their students with their style of teaching.
I try to adapt for each of my students, be they in Timi[oara or in Bucharest, because it’s something special to be able to pass on some of your experience.
I like to challenge my students to think, and only after to play – to have a holistic vision of the musical work, to know where to begin and where to head, the minimal threshold, the maximal threshold, how to control the energy so that everything is coherent and balanced.
We are the ones in charge of these decisions. Oftentimes I tell my students to imagine they are airplane pilots. The passengers are the audience. They don’t know the altitude,
the flight plan, what each system is doing… And, again, we are the ones in charge of these decisions that concern our passengers.
Which is why we must be in control of everything we’re undergoing, and, at the same time, creative. These two opposing tendencies must be kept in balance.
As a performer, you don’t improvise on stage. You have a clear path the composer has left for you, which you must keep to. It’s all there in the score – it must come second nature to you. Only then are you able to put your heart into it.
How do you see the Western educational system? Is it a myth? A reality?
It depends on the person. In the field of musical interpretation, the method of teaching is one-to-one. You can study at a prestigious university but stumble upon a bad supervisor, which would be a pity.
I recommend to my students that they first work with a supervisor for a shorter Master’s course before making a long-term commitment – to see whether there is chemistry.
Drago[ Anastasiu, CEO of Eurolines Group, is one of the initiators of the Repatriot Project, aiming at getting the members of our diaspora to return. Music can delay emigration, but not stop it. Or can it?
Lots of musicians choose to study abroad, whether for university or for high school. But lots of them desire to remain in touch with the musical scene in Romania.
There are several projects that I took involvement in, such as Romanian Chamber Orchestra, which brings together under the baton of maestro Cristian Macelaru the top Romanian musicians from every great orchestra around the world, for a tour in Romania.
For the Stradivarius Tour, in partnership with the station Radio România Muzical, I pick some extraordinarily talented young musicians that have left the country, and I invite them to join me on stage.
We go touring around the whole country. In two-three weeks’ time, we’ll have been just about everywhere, and everyone is impressed with the warm welcome and the enthusiasm for classical music that exists in Romania. They regain hope – they can imagine the possibility of returning.
You’re an optimist. Do you believe in the power of classical music at present?
There’s room for everyone at the table!
How do you view the phenomenon known as “manele” (Ed: turbo-folk)?
The genre exists because there are people who enjoy listening to it. With my projects I’m trying to show these people that there exists another kind of music – and, maybe, one out of a hundred will say: Gosh, how beautiful is Beethoven! But this work has to begin in school. Actually, I’m the ambassador of the project “5 Minutes of Classical Music”, powered by Radio România Muzical.
Every year we go touring in places where they don’t listen to classical, offering “homeopathic” doses, and the results are encouraging. Lots of people are open to experimenting this music. In the context of the asymmetry between the exposure a “manele” singer enjoys and that which a classical performer gets, we must be that much more flexible –We must make use of the communication channels in order to get to the people.
Music can take on various forms. If you look carefully, you’ll realize all these genres we perceive as antagonistic are much closer in reality – they have the same DNA, the same structure, the same intervals…
I was recently at an electronic music concert and I didn’t feel like I was confronted with something radically different, shocking. In the end, they’re using the same notes.
Do you believe in an innate capacity to identify the Beautiful or is that a faculty that must be trained?
I rather believe that it’s a mix. I was born in a family of musicians and grew up surrounded by classical music, but I sincerely believe the sensibility is there in everyone.
Of course, everyone has their own genre or style that speaks to them. It’s true that the music of today doesn’t often have the density of a Beethoven symphony, but it is also true that the listener’s attention span has greatly diminished. Who has the patience now to listen for an hour and a quarter, the length of Beethoven’s 9th?
Doesn’t this invite relativism?
We can’t be eating caviar every day, for
exist\ în fiecare dintre noi. Desigur, fiecare are o anumit\ lungime de und\ care reac]ioneaz\ la diferite tipuri de muzic\, de expresivitate. E adev\rat c\ de multe ori muzica de ast\zi nu are aceea[i densitate muzical\ ca a unei simfonii de Beethoven, dar, în acela[i timp, e adev\rat [i c\ atentia ascult\torului s-a diminuat foarte mult. Cine mai are r\bdare s\ asculte acum o or\ [i un sfert cât ]ine Simfonia a Noua a lui Beethoven?
Valorile nu se relativizeaz\ în acest fel?
Nu putem månca icre negre în fiecare zi, diminea]a, la prånz [i seara. {i pe vremea lui Mozart existau o gr\mad\ de alte muzici mai pu]in elevate. Trebuie s\ coexiste întreg spectrul de exprimare.
Pu]ini arti[ti î[i asum\ roluri sociale, o pozi]ie public\ tran[ant\. Considera]i c\ artistul trebuie s\ fie rezervat în exprimarea convingerilor politice sau de alt\ natur\?
Dincolo de preferin]ele lui personale, eu cred c\ un artist nu ar trebui s\ amestece muzica cu politica. Politicienii se schimb\.
breakfast, lunch, and dinner.
Even in Mozart’s time there were many other genres, with varying levels of “intellectual content”. The full spectrum of expression must coexist.
Few artists are willing to take a trenchant position on public matters. Do you think artists should be reserved when it comes to expressing political convictions, for instance?
Beyond one’s personal beliefs, I don’t think an artist should mix politics and music. Politicians come and go.
În interviurile pe care le facem pentru revista noastr\ aud foarte des r\spunsuri optimiste, îndemnul de a ne face fiecare treaba foarte bine, fiecare la locul lui, pentru c\, doar atunci, [i ]ara se va dezvolta...
Aceste teorii pot fi valabile în regim de laborator, dar ce te faci cånd ie[i pe teren [i vrei s\ le pui în practic\? Întâlnesc tot mai des
exemple care m\ pun pe gånduri. Pentru o reconstruc]ie, ai nevoie de o construc]ie. Construc]iile dispar, la fel [i oamenii.
De la firul ierbii reconstruc]ia se vede diferit. {i, tot a[a, aud mereu c\ schimbarea trebuie s\ vin\ de jos în sus, dar dac\ jos nu mai este nimic, atunci ce facem? Simt nevoia unei interven]ii divine, a unei schimb\ri în for]\.
Aceste ruine nu mai au timp, au nevoie de o schimbare acum, în vitez\.
Unul dintre conacele aflate la mic\ distan]\ de Bucure[ti, monument istoric de importan]\ na]ional\ – u[or de vizitat pentru locuitorii capitalei, mergând pe [oseaua Bucure[ti-
Urziceni, pe ruta Colentina - Dragonul Ro[u{indrili]a - Hagie[ti, a apar]inut unui personaj politic controversat al vremii, Iancu Marghiloman, tat\l celui care avea s\ devin\ cel de-al 25-lea prim-ministru al României, în anul 1918, Alexandru Marghiloman.
Pentru (ne)istorici, Iancu Marghiloman a fost un om politic f\r\ reputa]ie, influent în
toate mediile politice, sociale [i de afaceri. La fel ca politicienii de ast\zi, [i Marghiloman a f\cut afaceri cu statul, dar [i cu ho]ii de cai. Oportunist din fire [i tri[or f\r\ scrupule, [i-a „despuiat" de avere prietenii [i partenerii de afaceri. Renegat de Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii, pentru apelativele neprincipiale pe care le-a avut la adresa sa, dar iubit de Carol I
pentru presupusele servicii aduse Coroanei Romåniei, Iancu Marghiloman a r\mas în istorie ca un personaj politic [ters, f\r\ anvergur\, care s-a remarcat doar prin f\r\delegile pe care le-a f\cut [i prin lipsa de caracter.
Cu o astfel de etichet\ lipit\ pe frunte, mo[ierul a încercat s\ î[i repare reputa]ia [i a trecut la ac]iuni de sp\lare a imaginii.
Organiza partide de vån\toare [i petreceri cu mese îmbel[ugate la care invita personalit\]i ale vremii. Mo[ia era o emblem\ a B\r\ganului pe unde, timp de 25 de ani, s-au perindat elitele politice române[ti.
Dup\ un drum de 33 de kilometri pe care l-am parcurs în 40 de minute, cu emo]ii (conduceam pe „drumul mor]ii", pedrumul european E85/DN2, [oseaua cu peste 600 de cruci pe marginiledrumului), am ajuns în fa]a unui maidan. Locul nu era semnalizat de niciun fel. P\rea mai degrab\ o intrare insalubr\ pe o proprietate privat\ ([i nu prea) – într-o parte [i în alta a drumului de p\månt existau urme care ar fi putut proveni de la un gard, iar în dreapta maidanului exista o construc]ie în ruin\ unde se pare c\ se mai slujea înc\, [i un cimitir. Ne-a întåmpinat o hait\ de câini jig\ri]i[i o femeie care c\ra în spate o leg\tur\ de vreascuri pentru foc. O imagine marca Les Misérables, Victor Hugo.
Între mit [i realitate, „marghilomana“ se pare c\ s-ar fi n\scut pe mo[ia de la Hagie[ti, la o partid\ de vån\toare. Se spune c\ la o serat\ dansant\ valetul mo[ierului ar fi pus (din gre[eal\ sau nu) în cafea, în loc de ap\, Rom Jamaica. Inven]ia valetului a fost foarte apreciat\ [i astfel s-a n\scut „cafeaua marghiloman“ sau „marghilomana“, singura re]eta româneasc\ de cafea.
Am coboråt din ma[in\ [i am înaintat nedumerit pe drumul cu praf gros, care se ridica în aer la fiecare pas pe care-l f\ceam, iar în spatele coroanelor a doi copaci b\trâni am descoperit, dup\ câ]iva pa[i, o siluet\ stingher\, o construc]ie care nu p\rea nici renovat\, dar nici p\r\sit\. În lumina galben\ a apusului Conacul p\rea c\ leviteaz\ [i se decupa ireal de fundalul întunecat pe care lacul îl desena în spatele propriet\]ii. Pe jos, câteva fragmente de balustrad\ sculptat\ în piatr\, c\r\mizi sparte, betoane, fier-betoane [i câteva fragmente de lemn atr\geau aten]ia. Cl\direa ar\ta ca dup\ un asediu. Nu avea tåmpl\rie, iar golurile în care au fost cândva ferestre erau închise cu scånduri în „X".
Am împins u[a [i am p\truns în penumbra din\untru. Mirosea nedefinit a moloz [i umezeal\ [i transpira]ie. Mergeam cu aten]ie pe
un fel de po[te (scânduri) care traversau ni[te goluri uria[e. Soarele se mai ar\ta printre golurile din pere]i [i arunca raze ca într-o proiec]ie de film. Într-o înc\pere am descoperit o canapea f\cut\ praf [i o sob\ de înc\lzit improvizat\, semn c\ acolo se ad\poste[te cineva. Conacul are mai multe terase [i balcoane deschise. În spatele conacului se afla un balcon imens care a avut cåndva coloane turnate în font\, gen Art Nouveau.
Priveli[tea era magnific\, în fa]a mea se întindea un lac cât vedeai cu ochii. Imagina]ia
trei etape: în prima etap\ a fost construit\ pivni]a, c\reia i s-au suprapus înc\perile de la parter, în a doua etap\ s-a reconstruit parterul [i a dobåndit acel aer tipic de cas\ boiereasc\, iar în cea de-a treia etap\, care s-a întins între anii 1869 [i 1874, a avut loc modernizarea vechiului conac, când a primit [i înf\]i[area de ast\zi.
Pentru reconstruc]ie [i reabilitare a apelat la me[teri italieni. Finalizarea lucr\rilor a avut loc în anul 1887, a[a cum reiese din data înscris\ în pardoseala din mozaic din dreptul intr\rii prin cipale. Dup\ na]iona-
mea a început s\ fabuleze, vedeam „Dejunul pe iarb\" al impresionistului francez Claude Monet. Pentru c\ expedi]ia mea comporta anumite riscuri, am mai aruncat o privire [i am ie[it.
Conacul Marghiloman de la Hagie[ti nu a fost construit în totalitate de familia Marghiloman. Povestea mo[iei de la Hagie[ti (Dr\ce[ti pe atunci) a început cu aproape 400 de ani în urm\, în 1634. Fo[tii proprietari, vistierul }\rii Române[ti, Dumitru Dudescu, [i fiul acestuia, Radu, au ridicat pe mo[ie mai întâi biserica de curte a familiei, cu hramul „Sfântul Nicolae”, dup\ modelul mo[iilor din B\r\gan din vremea lui Alexandru Ipsilanti, domnitorul }\rii Române[ti.
Dup\ preluarea conacului, în a doua jum\tate a sec. al XIX-lea, Iancu Marghiloman a transformat vechea re[edin]\ boiereasc\, în
lizare, a[a cum îi st\ bine oric\rui conac sau castel, a devenit sediu CAP. De[i a trecut prin mai multe etape de restaurare, în lipsa unei administr\ri responsabile conacul a ajuns într-o stare avansat\ de degradare. Ultimele repara]ii la conac [i biseric\ au fost f\cute, probabil, de Ion (Iancu) Marghiloman.
Starea de jaf [i degradare a conacului (în Primul R\zboi Mondial trupele germane l-au avariat grav, comuni[tii l-au transformat în sediu al Cooperativei Agricole de Produc]ie, iar s\tenii din Hagie[ti au des\vâr[it distrugerile [i au devastat fostul sediu C.A.P., furând mobilierul, [arpanta, tâmpl\ria, [i pardoselile) e întrecut\ doar de cea a bisericii aflate la intrarea pe mo[ie.
Prin compara]ie, mult mai autentic\ mi s-a p\rut biserica. Arhitectura conacului este evident rezultatul unor evolu]ii [i transform\ri, pe cånd l\ca[ul de cult, aflat într-o stare jalnic\ de degradare a zid\riei [i a acoperi[ului provizoriu (victim\ a unei dispute între un constructor [i
slujitorii bisericii) este construit în form\ de nav\ romanic\, cu pridvor sus]inut de [ase coloane. Basoreliefurile sunt atåt de degradate încåt nu mi-am putut da seama dac\ erau din gresie sau din altfel de piatr\.
Am fost surprins\ s\ constat c\ nu exist\ informa]ii care privesc biserica pe a c\rei fa]ade am descoperit elemente de arhitectur\ brâncoveneasc\ [i ancadramente de geamuri s\pate în piatr\. Vechea biseric\, de patru ori
centenar\, este invadat\ de cruci [i de mormintele care sunt s\pate tot mai aproape de ziduri, iar acum accesul în biseric\ se face ocolind mai multe morminte. Biata biseric\! Nimeni nu o vede, nimeni nu o bag\ în seam\, nimeni nu-i respect\ vårsta. Sau poate sunt eu în eroare.
Mi s-a p\rut trist.
Cam atât despre mo[ia de la Hagie[ti. Nu am s\ m\ cufund în explica]ii istorice, nu m\ pricep [i nici nu e treaba mea. Am încercat doar în scurta mea prezentare s\ surprind momentul de c\dere [i, foarte probabil, de rena[tere.
Dup\ expropriere, Conacul Marghiloman
inten]ioneaz\ s\ pun\ Conacul Marghiloman în circuitul turistic [i cultural.
A[tept ziua în care voi putea intra pe poarta mo[iei de la Hagie[ti, igienizat\ [i f\r\ gunoaie, când voi putea admira, în luminile arhitecturale proiectate, coloanele ref\cute ale
pridvorului ce se deschide la nivelul etajului unu spre valea Mosti[tei, de unde s\ r\zbat\ în r\coarea serii viorile unui cvartet de coarde.
a trecut în administrarea mai multor institu]ii ale statului romån, printre care Biblioteca Na]ional\ a României, Direc]ia Monumentelor, Ansamblurilor [i Siturilor Istorice, Ministerul Culturii [i Institutul Na]ional al Patrimoniului (INP), care a [i anun]at c\, în 2024,
www.facebook.com/mobiladalin.enjoy.living www.mobiladalin.ro
MOBILADALIN 2022. Toate drepturile sunt rezervate [i apar]in produc\torului.
În aburul dimine]ii se aud doar coco[ii care anun]\ o nou\ zi. A[a ar putea ar\ta începutul unui sejur în satul de la poalele muntelui Gutåi, din v\ile care leag\ localit\]ile Râmetea, Vi[eu de Sus, S\pân]a [i Ocna {ugatag.
Dup\ Brum\rtel, sentimentul c\ te afli într-o alt\ lume, uitat\, mitic\, încremenit\ în timp este amplificat de b\t\ile de clopot ale bisericii din sat care cheam\ la slujb\ [i anun]\ venirea colind\torilor.
E perioada din an în care „or\[enii" se încumet\ s\ experimenteze via]a la ]ar\ [i vin s\ vad\ uli]ele pietruite, s\ doarm\ în case b\tråne[ti [i s\ m\nånce afum\turi cu m\m\lig\ [i varz\ murat\, f\cute în cas\.
Satul Breb, sau „Satul pârâului cu brebi”, cum a fost atestat `n anul 1360, a devenit cunoscut turi[tilor mai ales dup\ ce Regele Charles I al Marii Britanii (pe atunci Prin]ul Charles) a achizi]ionat în satul maramure[ean mai multe propriet\]i. Breb este un sat bine conservat cu case vechi din lemn, `mprejmuite cu garduri împletite din nuiele [i oale puse pe „clenci” (cuier din lemn unde se pun la uscat oalele).
Ritmul satului este dat de s\rb\torile religioase. Duminica ]\ranii merg la biserica din sat, la slujb\, iar în zilele de lucru la munca câmpului. Muncile încep la Boboteaz\. Când d\ col]ul ierbii plugarii ar\ ]arinile, prim\vara, când pomii sunt înflori]i, satul se umple de parfumuri dulci de m\r, apoi vine vara cu fâne]ele [i c\pi]ele ei de fân. Toamna e mult\ treab\. Apoi vin [i s\rb\torile de iarn\ cu tradi]iile [i obiceiurile lor, perioada cea mai bogat\ în semnifica]ii astrale [i religioase a satului. Moro[enii din Breb sunt oameni primitori, te vor a[eza la mas\ cu ei [i te vor cinsti cu un pahar de horinc\.
Dac\ ar fi s\ îl parafraz\m pe Lucian Blaga, care a spus c\ „ve[nicia s-a n\scut la sat", am spune c\ „ve[nicia s-a n\scut la Breb!"
Când marele nostru poet a lansat celebra idee filozofic\ nu s-a gândit, poate, c\ „ve[nicia" satului romanesc va fi atåt de scurt\.
România rural\ aproape c\ nu mai exist\. Depopularea satelor e încetinit\ în oarecare m\sur\ de cåteva ini]iative private, de con-
servare [i exploatare turistic\ a patrimoniului cultural [i natural, care aduc „or\[enii" în sate, de s\rb\tori. Este uimitor cåt de mult ne-am tehnologizat [i cåt de mult ne-am îndep\rtat de natur\. P\strarea [i conservarea unor lo-
curi ca acesta a devenit o preocupare planetar\. Am putea transforma aceast\ încremenire a noastr\ în timp, în avantaj. Într-o lume tot mai digitalizat\, vestigiile, ruralul, tradi]iile... se vånd foarte bine.
La Breb s-a p\strat arhitectura tradi]ional\. Lemnele de foc se stivuiesc pe pere]ii din fa]a caselor la fel ca acum sute de ani, b\trånii, atâ]i cåt mai sunt, ies în fa]a por]ilor s\ dea bine]e, iar rånduiala se respect\
cu stricte]e. E pl\cut s\-]i petreci „restul anului" aici, la gura unei sobe, într-o cas\ b\tråneasc\ veche de 200 de ani.
Pensiunile turistice din Breb sunt vechi case ]\r\ne[ti construite din bârne lungi de lemn a[ezate orizontal, acoperite cu [indril\, decorate tradi]ional cu [tergare, ]oluri [i vase de ceramic\ pe pere]i, cu cerdac [i covoare ]esute manual.
Penelope Ridgley, protagonista urm\torului interviu, care de]ine un complex de astfel de case, Village Hotel Maramure[, încearc\ s\ îi conving\ pe „or\[eni" s\-i calce pragul. {i reu[e[te cu succes!
Ne-a povestit despre bucuria de a tr\i în armonie cu natura, despre lucrurile care conteaz\ cu adev\rat în via]\ [i invit\ pe toat\ lumea s\ experimenteze traiul simplu.
La Breb ziua se termin\ lini[tit, la fel ca de fiecare dat\, a[a cum începe. Este un sat încremenit în timp, este locul în care î]i vei dori s\ te reîntorci!
Tudorel Ilie Ambasador al turismului maramure[eanPoveste[te-ne pu]in despre Village Hotel Maramure[.
Mie [i so]ului meu ne venise ideea tr\snit\ s\ cump\r\m propriet\]i peste tot în lume, îns\ numai în locuri vechi, tradi]ionale. La vremea respectiv\ aveam deja ceva în Sri Lanka, în jungl\, la mare, în Croa]ia, [i în Egipt, Oaza Siwa, iar acum ne doream ceva prin Balcani, astfel c\ am petrecut [apte luni colindând prin Balcani, noi [i copiii, într-o veche rulot\ american\. În cele din urm\, am cump\rat ni[te teren lâng\ Bra[ov, sus în Piatra Craiului, dar s-a dovedit a nu fi ceea ce ne doream. Nu era acolo un sim] al comunit\]ii destul de pu-
ternic. Ni s-a spus atunci c\ ceea ce c\utam putea fi g\sit în Maramure[. Am ajuns aici [i dintr-o data... (n.r pauz\) Treaba cu Breb e c\ se iese de pe drumul principal. În majoritatea satelor, pur [i simplu treci prin ele, dar în acele vremuri Breb nu era legat la re]ea [i, pe cale de consecin]\, singurii oameni care ajungeau în Breb erau cei care chiar se duceau acolo. Asta îi d\dea satului o inim\, un suflet.
A[adar, odat\ ce-am ie[it de pe drumul principal, am [tiut c\ \la e locul nostru. Eu pot s\ simt energia, sunt destul de receptiv\ la energie. Ne-am sim]it foarte bineveni]i, a[a c\ am început s\ tr\im aici, f\r\ s\ ne gândim la
p\mânt înc\, doar s\ ne acomod\m cu stilul de via]\ din sat. În cele din urm\, am început s\ achizi]ion\m teren. Am început cu un lot mic, care avea s\ devin\ întâia parte a hotelului. Auzind de planurile noastre, oamenii spuneau c\ sunt nebun\! Nimeni, credeau ei, nu ar pl\ti s\ stea într-o cas\ veche din lemn. La momentul respectiv mai erau dou\ pensiuni în sat, pu]in mai moderne, dar nu exista turism în adev\ratul sens, nu era infrastructur\ etc. {i de asta ne [i pl\cea! Plus c\, din nou, aici ne-am sim]it bineveni]i, ceea ce e foarte important. Au fost locuri în care nu eram bineveni]i ca str\ini. Cealalt\ atrac]ie au
fost vechile case de lemn. Cu timpul, am început s\ le cump\r\m pe cele din satele vecine, s\ le dezmembr\m [i s\ le reconstruim aici. Cu totul, am luat [apte case pentru a fi parte din Village Hotel. Era, deci, timpul s\ venim cu o strategie de promovare. La momentul respectiv tr\iam acolo de patru ani, grosso modo.
A[a ne-am dat seama c\, de[i vom opera într-o zon\ de ni[\, turi[tii s-ar putea foarte repede integra în via]a comunit\]ii. {ti]i c\, atunci când mergi undeva ca turist, e foarte greu totu[i s\ cuno[ti localnicii, locurile secrete, s\ m\nânci cu vecinii, [i alte
Tell us a bit about Village Hotel Maramure[. Me and my husband had this crazy idea to buy some properties around the world –eyeing only very traditional, old places. At that point we already had something in Sri Lanka – that was the jungle – Croatia – that was the seaside – and Egypt – the Siwa Oasis – and now we were looking for somewhere in the Balkans. So we spent seven months in the Balkans with our children, in an old American RV, eventually buying some land near Bra[ov, up in Piatra Craiului. Turned out, it wasn’t what we were looking for – there wasn’t a strong enough sense of community. Then,
people told us: “what you’re looking for can be found in Maramure[!” So we came here and immediately… (Ed: pause) The thing with Breb is you come off the main road – most villages you drive straight through, but in those days there was no connecting road, so the only people coming to Breb, were people coming to Breb! This gave the village a heart, a soul. The minute I drove off the road, I just knew this was the place. I can feel energy –I’m quite sensitive to energy! And we were really welcomed, so then we just kind of started living here – not buying land yet – just getting accustomed to the way of life. Eventually, we
asemenea lucruri. Aici exist\ aceast\ rânduial\ superb\, lumea îmbrac\ straie populare pentru slujba duminical\... \sta a fost punctul nostru forte. De aici a crescut totul. De asemenea, resursa natural\ din Breb... Este fantastic, po]i s\ te plimbi, s\ mergi în drume]ii, s\ mergi cu bicicleta, s\ te duci prin p\dure dup\ merinde, mai sunt bisericile de lemn...
La început promovarea s-a f\cut în mare parte prin viu grai, aveam patru case, cu buc\t\rie proprie... Era mai altceva… Aveam recep]ie, eram mereu acolo, zi de zi aprovizionam c\su]ele cu produse proaspete de la localnici, ou\, pâine, lapte, brânz\, unt, gem, din astea... A[adar, suntem complet preg\ti]i, fie c\ oamenii aleg s\-[i g\teasc\ ei, sau s\ ne ocup\m noi, s\ aducem de la localnici...
La Village Hotel n-a fost niciodat\ vorba despre lux. Nu avem plasme, nu avem microunde... Pentru mine, Breb este despre experien]\. Cazarea e doar o parte din schem\. Dac\ ai pat comod, înc\lzire, du[ cald, buc\t\rie utilat\, atunci e de ajuns.
Pentru c\ restul e afar\!
Ce crezi c\ v\ diferen]iaz\?
În 2008, când am început noi, nimeni nu f\cea a[a ceva prin zon\. Nimeni. Mai era o familie de nem]i într-un sat vecin, dar ei erau axa]i mai pe lux, a[a c\ noi eram foarte diferi]i. Pân\ s\ vin\ pandemia, 98% dintre oaspe]ii no[tri erau str\ini. Nu mul]i români voiau s\ încerce aceast\ ni[\, se gândeau – „ce, doamne, iart\-m\, mai e [i asta, numai lemn\rie veche?!” Vede]i voi, românilor le trebuie [pa]ir, piscine, plasme, mâncare când dore[te inimioara, din astea, cu toate c\ în ultimii doi ani înaintea pandemiei sigur am v\zut ceva mai mul]i români pe aici.
A[adar, în primii [apte ani am fost pionieri. Dup\ aia, au mai venit unu-doi români s\ cumpere p\mânt, s\ fac\ [i ei ceva pe zona asta. Dar exist\ [i reversul medaliei. În ultimii [apte ani, înc\ 45 de pensiuni s-au construit în Breb. Sunt f\cute de localnici, într-un stil modern. Poate mai g\se[ti ni[te lemn pe ici-colo, poate mai dai de ni[te materiale tradi]ionale pe din\untru, dar ele sunt pensiuni moderne. Se adreseaz\, mai degrab\, românilor. Când ne-am trezit cu pandemia, str\inii nu mai puteau veni, românii nu mai puteau nici ei veni... Am crezut (asta era în 2020, prin aprile) c\ ne g\t\m, c\ s-a terminat. Dar nu a fost s\ fie! Eram ocupa]i 100%! Am fost surprins\, m\
gândeam c\ vom pierde mult.
De[i câ]iva dintre românii care ne-au c\lcat pragul aveau s\ descopere c\ nu era ceea ce c\utau, cred c\ au fost totu[i for]a]i, în acest fel, s\ î[i redescopere ]ara, a[a cum e ea, mare, divers\ [i foarte frumoas\. A[adar, în perioada 2020-2021, pe timpul pandemiei, complexul a fost complet ocupat. Anul acesta am v\zut întorcându-se mai mul]i turi[ti str\ini, dar cu siguran]\ Breb, în acest moment, s-a împ\mântenit ca o sta]iune pentru români. Sunt trei restaurante în sat, [i câ]iva localnici au început s\ vând\ în fa]a casei straie populare, palinc\, treburi din astea, care, din p\cate, nu prea le fac cu ochiul str\inilor care vor s\ mearg\ undeva unde nu se-mpiedic\ de turi[ti. Românilor le place, mult. A[adar, Breb s-a schimbat, [i nu îl v\d revenind la forma de acum câ]iva ani. Cum spuneam, s-a împ\mântenit ca o destina]ie pentru românii care vor lux, vor mâncare bun\, cât\ doresc, palinc\, muzichie seara cu l\utarii, sau karaoke sau mai [tiu eu... Din p\cate, nu e genul meu de turism \sta.
Când m\ întrebi ce ne face diferi]i...
Prima dat\ a trebuit s\ înv\] pia]a româneasc\. Românii au a[tept\ri mult mai mari decât str\inii. Ei poate vor s\ mearg\ la vân\toare de merinde în p\dure, poate vor s\ mearg\ în drume]ie, poate vor s\ mearg\ la stân\ spre sear\... Dar, per total, îi mul]ume[te pur [i simplu s\ stea în Breb, doar plimbânduse prin sat. Pe când românilor e mai greu s\ le vinzi experien]a în sine. Din punct de vedere financiar, afacerea mea reprezint\ un stil de via]\. Nu fac profituri enorme, tot ce câ[tig reinvestesc, casele mereu au nevoie de aten]ie... Nu v\d alt\ cale în momentul de fa]\ pentru Breb în afar\ de acest turism care a tot crescut dup\ pandemie. Dar m\rturisesc c\ e un s\tuc fermec\tor, pe bune. De[i e sub ocupa]ia pensiunilor acum, trebuie doar s\ mergi o uli]\, dou\, mai în spate, [i dai de Breb a[a cum era acum 15 ani!
Ai fost vreodat\ în situa]ia s\ trebuiasc\ s\ le explici oamenilor c\ aici nu e, de fapt... hotel?
Nu cred. Avem recenzii foarte bune pe TripAdvisor, Booking, Airbnb... Cred c\ sunt 400 de recenzii, care dovedesc acest lucru. A[adar, per total, cred c\ oamenii care vin aici au o idee destul de clar\ despre acest loc.
Cred c-am avut de-a lungul anilor doar vreo dou\ familii de români care au fost dezam\gite, [i au plecat. Nici m\car localnicii
started buying land. We began with a small piece – which would end up as the first part of the Village Hotel. Hearing about our plans, people would call me: “nebuna!” (Ed: crazy). Nobody, they thought, would pay money to stay in an old wooden house. At the moment there were two pensions in the village – more modern ones – but there was no tourism to speak of, no infrastructure etc., which is just why we loved it. And, again, we were really welcomed. This is another thing that’s really important for us. We’ve lived in places in the world where we haven’t been welcome as foreigners. Here –while people thought we were completely crazy – they were very sweet to us. The other thing of interest, for me in particular, was the architecture, the old wooden houses. In time, we started buying those houses from other villages, taking them apart, transporting them here and rebuilding them. In total, we built seven houses to be part of the Village Hotel. And now it was time to market it. At that point, we had been living here for 4 years on and off, so we realized that –though the market was niche – we could immerse people very quickly into the local community. As you know, if you travel somewhere as a tourist, for a few days, it’s really difficult to really get to know the locals, the secret places, to eat with your neighbors, that kind of thing… Here you’ve got this extraordinary way of life, where people every Sunday dress in traditional costumes just to go to Church etc. Well, this was the attraction for us. The business grew and grew from this. Also, the natural resource here in Breb… It’s huge – you’ve got walking, you’ve got hiking, you’ve got cycling, you’ve got foraging in the forest, you’ve got all the wooden churches…
In the beginning, a lot of it was word of mouth. We had four houses, self-catering… It was just something different to the locals: there’s a reception, we’re here all the time, and everyday we bring fresh local produce –eggs, bread, milk, cheese, butter, jam, things like that – to the houses… So we’re totally equipped for people to cook their own food, or for us to supply food, or to bring food from the locals to them to eat.
Village Hotel has never been luxury – we don’t have plasma screens, we don’t have microwaves etc… Breb to me is all about the experience – the accommodation is only part of that experience. And as long as people have comfortable beds, central heating, hot showers, good cooking facilities, it’s enough. Because the rest is all outside the house.
In 2008, when we began, no one was doing anything like us in this area. Nobody. There was a German family living in the neighboring area, but they were more top-end, so we were very different. Before the pandemic,
98% of our guests were foreigners. Not many Romanians wanted to try this niche, they were like “Oh, no, it’s all wooden houses!”. You see, Romanians need entertaining – they want swimming pools and plasma screens, and food whenever they want, that kind of thing. Although, in the last two years before the pandemic, we definitely saw a few more Romanians here. So, for the first seven years, we were radically different. And, then, one or two other Romanians came to the village, bought some land and started doing something similar. But there’s a flipside to that: in the last seven years another forty-five pensions have been built, all in Breb. They’re built by the locals, in a modern style – though some of them may have a bit of wood incorporated, maybe a few traditional fabrics on the inside, but, essentially, they’re modern. It’s geared up more for Romanian tourism. When the pandemic came, obviously foreigners couldn’t come, and Romanians couldn’t come… I thought – this was in 2020, April – “well, that’s it, game over”. But no! We were full! I was so surprised, having been afraid I was going to lose a lot of business. Although some of the few Romanians who came found it wasn’t what they wanted, I think in this context they were forced to rediscover their country – huge and diverse and really beautiful. So – 2020-2021, throughout the pandemic – we were full. This year we’re seeing a few more foreigners coming back, but essentially now we can say Breb has established itself as a Romanian resort. We have three restaurants in the village, and a few people have started selling things outside their houses – traditional clothing, palinka, that kind of stuff – which unfortunately is not so attractive to foreigners who want to go somewhere they won’t be seeing lots of tourists. Romanians, on the other hand, absolutely love it. So, Breb has changed – and I can’t see it going back to where it was before. As I’ve said it’s gathering pace now as a Romanian resort, a place for Romanians to come and stay. They want luxury accommodation, they want really good organic food which they can have here, as much as they can eat, really good palinka, they like to have a singsong at night, either with the local bands or perhaps they have karaoke or something like that. Whereas that’s not, unfortunately, my kind of tourism.
So when you ask me what makes us different… First, I had to learn my prices for Ro-
manian tourism. Their expectations are much higher than the foreigners’. Maybe some years they want to go foraging in the forest, they want to go for a hike, they want to go to a “stâna” for the evening, but on the whole they’re quite happy to stay in Breb, just walking around the village… Whereas it’s difficult to sell to Romanians “the experience”. From a financial perspective, my business is what we call a lifestyle business – I don’t make huge profits, I’m always reinvesting, the houses always need attention etc. It’s difficult for me to see a way forward for Breb at the moment other than this tourism that has been growing since the pandemic. But I have to say it’s really a charming village, with really hospitable people. Although it’s become very busy with pensions, you only have to go one or two roads back and you find Breb as it was 15 years ago!
Do you ever find you have to educate people not to expect the hotel experience?
I don’t think so. And the very good reviews we’ve got on TripAdvisor, Booking, Airbnb are a testament to that – I think there’s 400 pages. So, overall, I think people have a very good idea what to expect when they come here. We’ve had, I think, over all the years, just two Romanian families who turned up, got disappointed, and left. Again, not even the locals believed in the idea. But then they started to see lots of tourism, lots of foreigners. They just couldn’t wrap their mind around the fact that a foreigner would want to move to a tiny village – especially since we had our three children with us as well… So, it was a learning experience for everyone. We wanted to show the locals: “here’s what we’re doing, here’s how we’re doing it, it’s good for Breb…” They kind of got it, but still most of them built brand new pensions. Although a few were like – “Oh, I have my grandmother’s house, I could do something similar!” And they’ve been just as successful as we’ve been!
This is a phenomenon in Maramure[ especially – they discard the old traditional houses and build modern houses.
When we came here we were being given old wooden houses for free – this was in 2007. They saw no value in these houses and were like – “oh, you stupid foreigner, they’re falling down…” And some of them were indeed falling down – but we used parts of some
nu credeau în ideea asta, oricum. Apoi au început s\ vin\ turi[ti, mul]i str\ini... Tot nu puteau s\-n]eleag\ de ce un str\in ar veni într-un s\tuc, plus c\ aveam [i cei trei copii cu noi. A fost o lec]ie pentru toat\ lumea. Am vrut s\ le ar\t\m localnicilor ce facem noi, cum o facem, c\ e bine pentru Breb... Cumva au în]eles, dar majoritatea tot [i-au f\cut pensiuni moderne. Câ]iva s-au gândit totu[i – „a[ putea s\ fac [i eu ceva cu casa bunicii!” [i au avut acela[i succes pe care l-am avut [i noi!
E un fenomen în Maramure[, localnicii renun]\ la vechile case de lemn [i construiesc în loc case moderne. Când am venit aici ne d\deau case pe gratis, asta era în 2007. Nu le vedeau poten]ialul, se gândeau – „of, str\in prost\nac, nu vezi c\ stau s\ cad\?!” [i unele chiar st\teau s\ cad\. Pe acelea le-am folosit, p\r]i din ele, c\ s\ le reconstruim pe celelalte. A fost nevoie de cinci ani ca localnicii s\ vad\, brusc, poten]ialul. Cred c\ ultima cas\ pe care am cump\rat-o a fost 400 de euro, iar acum dac\ g\se[ti la 4000 de euro... E poman\! Tat\l meu – era foarte victorian – mi-a zis – „Draga mea, nu ai putea vreodat\ s\ de]ii ceva cu adev\rat. Nu e[ti altceva decât un custode, p\zind [i p\strând ceea ce ]i-a fost încredin]at.” {i e atât de adev\rat... Oriunde am tr\it [i am construit, am încercat s\ fie bine nu doar pentru noi, ci [i s\ avem grij\ de viitorul locului, s\ protej\m [i s\ p\str\m, s\ le explic\m [i localnicilor importan]a tuturor acestor lucruri. Acum nu mai sunt atâtea case care a[teapt\ s\ cad\.
Oamenii caut\ acum un cump\r\tor. Îi spune evolu]ie, [i este o sabie cu dou\ t\i[uri. Din nou, când am venit noi, cu 14 ani în urm\, erau acele por]i maramure[ene, erau un simbol de stare. {i nimeni nu mai f\cea por]i din astea când am ajuns noi. Cump\ram por]i vechi de 70-100 de ani. Vedeam pe cineva care tocmai urma s\ le taie [i ziceam – „stai, stai, î]i d\m o sut\ de euro pe ea!” Localnicii care lucreaz\ prin str\in\tate vor o vil\. O vor foarte modern\, foarte mare. Majoritatea aspir\ la ceva modern [i, cu siguran]\ în Breb [i prin vecin\tate, emfaza cade pe cât de modern, cât de mare e palatul t\u.
E [i o competi]ie s\-]i faci pensiune, mentalitatea în sat e cam a[a – „vecinul meu [i-a tras pensiune, vreau [i eu una! {i mai mare, [i mai modern\!” Deci e vorba de stare acum. {i, cu toate c\ am încercat din greu s\ lucrez cu
localnicii, chiar [i cu autorit\]ile, cu Consiliul de Turism din Bucure[ti, cu organiza]iile de mediu, s\ p\stram Breb cam cum au f\cut cu Viscri, nu am reu[it. Autorit\]ile au ales s\ lase orice fel de construc]ie, atâta timp cât nu are trei sau patru etaje. Din nou, îi zice progres, [i nu pot eu s\-i învinov\]esc pe localnici c\ î[i doresc ceva nou când ei se resimt dup\ anii în care nu au putut alege în ce fel de cas\ s\ tr\iasc\, ce culoare s\ aib\, ce haine s\ poarte, ce s\ m\nânce [i ce s\ bea...
A[a c\, nu pot eu s\ vin s\ zic...
Într-adev\r, pierderea tradi]iilor e un fenomen în România. Cum st\ Marea Britanie la acest capitol?
Tranzi]ia istoriei a fost foarte lin\ la noi. Nu am avut dictatori, nu am avut regimuri, nu am avut oameni care voiau foarte repede s\ schimbe foarte mult... A[adar, am avut sute de ani s\ p\str\m aceste sate istorice, [i sunt multe. A[a c\, da, e mai greu. Chiar [i prin Vest, în Europa, e mult mai greu s\ construie[ti ceva. Unui bun prieten i-a luat trei ani doar s\ primeasc\ autoriza]iile s\ transforme un vechi hambar. În ultimii 15 ani [i aici a devenit mai greu, dar tot nu st\ nimic în calea demol\rii vechilor case de lemn.
Pentru c\ e[ti aici de ceva timp deja, cum a evoluat p\rerea ta despre România? Îmi place tot mai mult cu fiecare an care trece. În fiecare an descop\r ceva nou în
houses that we couldn’t rebuild to fix up the other houses. It took around 5 years for the locals to suddenly start seeing the value in their houses – I think the last house we bought was four hundred euros, but now if you can find one for four thousand… it’s cheap! My father – he was very Victorian –taught me something when I was thirteen years old, he said – “Darling, you could never really own anything. You’re only ever a custodian, looking after something during your lifetime”. This is so, so true. Everywhere we’ve lived and built, we tried to do it in a sympathetic way, not just for us, but for the area’s future – to protect and preserve, trying to educate locals about the importance of all this. Now, not so many houses are left to ruins anymore. People are now looking for someone to buy these houses now… It’s called progress – which is a double-edged sword. Again, until fourteen years ago, we had these beautiful wooden gates, that used to be very much a sign of status… When we first came here nobody was making new wooden gates – we were buying wooden gates that were 70-100 years old. We would see someone just about to cut it down and we’d say – “STOP, STOP! We’ll give you a hundred euros!” (Ed: laughs) The locals working abroad aspire to a villa. They want it really modern, really big… Most people aspire to have something new and, certainly in the villages around Breb, the
emphasis is on how modern and how big your new house is… There’s also a race to have a pension, the mentality in the village being very much – “my neighbor has a pension, I want to have a pension! I want my pension to be bigger than theirs, more modern than theirs!” The takeaway here is that it’s very much about status now. And although I tried really hard to work with the locals – even in the past with the Tourism Board in Bucharest, the environmental organizations around us –to try to preserve Breb more like Viscri, it hasn’t happened. The local authorities have chosen to allow any kind of building as long as it’s not three stories or four stories high. But, again, it’s called progress, and I can’t blame the villagers for wanting something new when, obviously, you had decades of not being able to choose what kind of house you lived in, what color your house was, what clothes you wore, what you ate and what you drank… So it’s not really for me to say.
Indeed, the loss of traditions is a thing in Romania. How does the UK compare, in terms of historic villages?
The transition of history has been very slow in England – we didn’t have dictators, we didn’t have regimes, we didn’t have people who were quickly wanting to change something… So we’ve had hundreds of years to be able to preserve these historic villages, and there are many of them. But yes, it’s much
more difficult. Even in Western Europe it’s much more difficult to build something. I’ve a good friend who spent three years just to get the permission to convert an old barn… Here, over the last fifteen years it’s got more difficult as well, but still, there’s nothing to restrict demolishing these wooden houses.
Since you’ve been here for some time now: how did your impression of Romania evolve?
I love it more and more as every year goes by. Every year I explore something new in Romania, every year I’m just wowed by something or somewhere. It is, as we say, a regency – five countries rolled into one, from the Delta, to the seaside, to central Transylvania, Maramure[… You’ve got the Hungarians, you’ve got the Saxons, you’ve got Bucovina… it’s just so diverse! As I’ve said, I love it more and more, and in fifteen years, nothing bad has ever happened to me, we’ve had nothing but kindness, hospitality, warmth from everyone. My husband used to organize tours to the gipsy villages, to show their way of life, and we haven’t had any problems with them, either. Perhaps it depends a bit on your own openness as well, to not appear arrogant, to have a knowledge and understanding of areas and people before you actually go there. But Romania’s in my heart. Part of my soul is here, part of my soul’s in Breb, a small part of it in the rest of Romania… I’ll always love this part of Maramures!
Maybe you’ve heard about the Romanian ethos “merge [i a[a” (Ed: something like: anything goes). What do you think about this work ethic?
I haven’t, but I understand what you mean! (Ed: laughs) It’s very frustrating in the village, you have to work very much on the locals’ terms. It’s very important for me to work with locals – but suddenly they disappear, to work the hay, or maybe there’s a holiday, maybe it’s raining, maybe there’s a funeral… But I try not to get too frustrated, because it integrates you more with the locals.
We like to think ourselves hospitable. Are we? Absolutely. Our car broke down somewhere near the Apuseni mountains, at ten o’ clock at night – no phone signal… So we walked to the nearest house and knocked on the door – which in England you could never do. But they just opened the door – “yes, come in, here’s the telephone!” And then palinka appeared on the table, “placinte” (Ed: Romanian pies) appeared on the table… This is… (Ed: pause) unknown in England, this kind of hospitality from strangers. As I’ve said, I’ve never felt threatened, never felt unsafe in this country. I’ve known nothing but hospitality here. And obviously I’m a little bit biased, but the people of Maramure[ are even more hospitable, even more open, maybe because –the story goes – these villages weren’t so affected by Communism. They kind of just let them be, as people here were seen as peasants, they wouldn’t play by the rules etc. And I think this has kept them more open-minded, neighborly people. The strength of their communities has just held them together.
In England, as you know, people are very uneducated about Romania, they know the stories with the gypsies, stealing… that kind of thing… But there’s still very little knowledge, even in comparison with other Eastern
România, în fiecare an sunt uimit\ de ceva sau de câte-un loc. Este, cum îi zic eu, o regen]\. Ai cinci ]\ri într-una! De la Delt\, la mare... Ardealul... Maramure[ul... Ai ungurii, ai sa[ii, ai Bucovina... Totul e a[a divers! Cum spuneam, iubesc România tot mai mult [i, în 15 ani, nu mi s-a întâmplat niciodat\ nimic r\u. Am avut parte doar de bun\tate, ospitalitate, c\ldur\, de la toat\ lumea.
So]ul meu organiza excursii în satele de ]igani, le prezenta stilul de via]\, [i nu am avut nici cu ei probleme. Probabil c\ depinde pu]in [i de cât de deschis e[ti tu, s\ nu fii arogant, s\ ai o în]elegere a zonelor [i oamenilor înainte s\ te duci acolo. România e-n inima mea. O parte din inima mea e aici, o parte e-n Breb, o mic\ parte e-n restul României...
Poate ai auzit deviza româneasc\ –„merge [i a[a”. Ce zici, merge?
Nu am auzit de ea, dar în]eleg ce zici! E foarte frustrant, când ai ceva de f\cut practic e[ti la mila s\tenilor, trebuie s\ lucrezi în condi]iile lor. E foarte important pentru mine s\ lucrez cu localnicii, dar dintr-odat\ te treze[ti c\ dispar, s\ lucreze fânul, sau poate e s\rb\toare, poate plou\, poate e îngrop\ciune... Încerc totu[i s\ nu m\ frustrez prea tare.
Ne zicem c\ suntem ospitalieri. Suntem?
Clar. Ni s-a stricat ma[ina undeva lâng\ Apuseni, la zece noaptea, [i nu aveam semnal... A[a c\ am mers pân\ la cea mai apropiat\ cas\ [i am b\tut la u[a, ceea ce în Anglia nu ai putea niciodat\ s\ faci. Dar aici ne-au deschis pur [i simplu – „sigur, intra]i, uita]i telefonul!” Pe mas\ a ap\rut palinc\, au ap\rut pl\cinte… A[a ceva e de neconceput în Anglia.
Cum spuneam, nu m-am sim]it niciodat\ amenin]at\, n-am sim]it niciodat\ c\ nu sunt în siguran]\ aici. {i, clar sunt pu]in subiectiv\ când spun asta, dar maramure[enii sunt [i mai ospitalieri, [i mai deschi[i, poate pentru c\... Legenda spune c\ pe-aici nu prea [i-au vârât coada comuni[tii... I-au l\sat a[a, mai la voiantâmpl\rii, au zis c\ oricum sunt ni[te ]\rani, mai bandi]i, a[a, c\ nu joac\ dup\ reguli etc. {i cred c\ asta i-a ]inut mai deschi[i la minte, mai vecini! Puterea comunit\]ii i-a ]inut împreun\!
În Anglia oamenii nu [tiu mai nimic despre România. Se [tie foarte pu]in, chiar [i în compara]ie cu alte state est-europene, despre lucrurile bune din România. Percep]ia e – „vai, e lumea a treia, o ]ar\ s\rac\ cu mul]i ]igani
care fur\”. Dar asta pur [i simplu nu e adev\rat. Cu toate c\ ajut\ dintr-un punct de vedere – de fiecare dat\ când prietenii mei vin aici, România bineîn]eles c\ le întrece a[tept\rile!
Pân\ la urm\, ce-]i place cel mai mult aici?
În primul rând, oamenii. Pentru mine, România e despre oamenii ei. În al doilea rând, satul meu. Totul despre el. Uita]i-v\ doar la arhitectur\, m-am îndr\gostit de ea… Lemnul \sta… Respir\, tr\ie[te! Casa mea, o veche casa de lemn, are via]\ în ea! Satul are un suflet, o energie bun\, oameni buni, invoc\ imagini de basm înc\. Oamenii zâmbesc! V\d frumuse]ea din ceea ce au, nu din ceea ce nu au.
{i cel mai pu]in, ce-]i place?
Aici ar fi s\r\cia, lupta pe care mul]i, mul]i oameni o duc în ]ara asta. Nu e ca s\r\cia african\, dar s-ar putea avea mai mult\ grij\. În alte ]\ri v\d sisteme mai bune de protec]ie social\, de exemplu. Sunt mul]i oameni în ]ara asta care chiar se chinuie.
Dar ce crezi despre birocra]ie?
Câteodat\, e mult mai u[or aici s\ faci lucrurile s\ se mi[te decât prin Vest! Sigur, când am început s\ construim [i ne trebuiau autoriza]iile pentru pensiune, autorit\]ile s-au dovedit a fi foarte dificile, în mare pentru c\ nu [tiau cum s\ fac\ treaba în cauza, ne ziceau –
„nu se poate!” A[a c\ mergeam la avoca]i, care ne ziceau – „se poate, [i uite cum!” Iar lucrurile au devenit mai u[oare în ultimii ani, plus c\ s-a creat [i o bun\ rela]ie cu autorit\]ile.
Oamenii tot zic de corup]ia din România… Dar corup]ie-i peste tot. Exist\ [i în Anglia. Dac\ cineva vrea s\ fac\ un mall undeva unde nu e voie, se duce la prim\rie [i zice –„uite, facem dou\zeci de case la s\raci, facem un drum frumos, facem s\ fie bine pentru comunitate”. {i-[i primesc autoriza]ia. Ceea ce nu e mai pu]in corupt! Singura chestie e c\ în unele ]\ri e mult mai “obviu”. Pe când în Vest e mai camuflat\ treaba. Dar e acolo!
Ai fost [i prin alte p\r]i ale României?
Da. Doi ani [i jum\tate am stat lâng\ Bran, sus în mun]i. Am v\zut, bineîn]eles, [i Delta, am fost prin Apuseni de câteva ori, dar mie îmi plac zonele rurale. De Bucure[ti ce s\ zic? Are o aur\ [i el. Str\inii zic c\ e un ora[ urât. Eu nu a[a cred, sunt [i lucruri bune. Dar dac\ vorbim de ora[e, cred c\ favoritul meu e Sibiu. Pur [i simplu superb. {i mai sunt [i Sighi[oara, Timi[oara, Arad...
Of, ce s\-mi lipseasc\...? Nici n-am ie[it pe u[\ bine [i deja m\ trezesc c-am cheltuit o sut\ de lire, iar tot ce am f\cut a fost s\-mi iau benzin\, prânzul, ni[te c\r]i, o pereche de san-
countries, about the good things. The perception from outside is – “oh, it’s third world, it’s a really poor country and it’s got lots of gypsies who steal”, which just isn’t true. But this obviously helps – always when friends of mine come here, Romania more than beats the expectations!
So, what would you say is your favorite thing about Romania?
Number 1: the people. To me, Romania is all about the people. And Number 2: my vil-
country who really, really struggle. That’s my least favorite thing.
What do you think about the bureaucracy?
Sometimes, it’s much easier to do things here than in Western Europe! Granted, when we first started building and we needed permissions for the pension, we found the authorities were very difficult to deal with, mostly because they didn’t know how to do it right, so they would turn us away: “you can’t do it!”. And we’d have to go to the lawyers’, who’d
Bran, up in the mountains, and we’ve lived there for a year and a half, we’ve obviously visited the Delta, we’ve been to the Apuseni mountains a few times. But I like the more rural areas. Bucharest? It has a certain vibe to it –when foreigners say, “it’s an ugly city”, I don’t see it like that, there’re also good things to say. As to my favorite city, that would be Sibiu, just gorgeous. And then there’s Sighi[oara, places like Timi[oara, Arad…
lage – everything about it. Just look at the architecture, I’m in love with this wooden architecture – it breathes, it has a heart… Even the house I live in, an old wooden house… It’s alive! This village has a soul, it has a good energy, good people, it still conjures up fairytale images – you still see the people walking down, the old ladies, carrying a “co[” (Ed: basket), and they smile! They see the value in what they have, not what they don’t have. The list could go on forever.
That would be the poverty, the struggle that many, many people have in this country. It’s not like the African kind of poverty, but I think more care could be taken. In other countries I see a better welfare system, for instance. There are very many people in this
say: “you can do it, and here’s how to do it!”. But things have gotten easier over the years, and obviously we’ve built some good relationships with the local authorities.
Also, people talk about the corruption in Romania… But there’s corruption all over the world. There’s corruption in England: If someone wants to build a huge shopping mall in a place you’re not allowed to build, they’ll go to the local council and say – “we’ll build twenty houses for poor people, we’ll make a nice road, we’ll do something for the community”, and they get their permission. This is no less corrupt! It’s just that in some countries, sometimes it’s more obvious to see where there may be corruption. In the West it’s more hidden, but it’s still there.
Have you been to other parts of Romania?
Yes, I have. Obviously, we’ve lived near
Oh, what’s there to miss? Every time I go out – I’ve spent a hundred pounds and all I’ve done is bought some petrol, lunch and some books, a pair of sandals… (Ed: laughs) My family lives about a hundred miles south of London. It’s beautiful when the sun is out, but ten months of the year we have this little rain we call drizzle, it’s just a little bit of rain, like it’s almost raining. So the weather has a depressing feeling. Here in Romania, certainly in Maramure[, we have four proper seasons – it’s cold in the winter, spring is beautiful, summer days are absolutely gorgeous, with almost no humidity. So, what do I miss in England? Not London – I’ve lived in London for five years. I don’t really miss anything because, you know, I’m two and a half hours from London, and the flight costs ten euros, maybe less… I’m flying back home on Monday actually. So, there’s nothing I really miss. And when I come to Romania I don’t feel like I have to bring English tea or English biscuits… However, most of my clothes I buy from England, because here you have to be really super skinny, otherwise, people of my age are expected to wear something that I would prefer not to wear. Over the last two years I’ve been living with my mother, working on the family’s business, but my work’s nearly finished there, so next year I come back full time to Breb, and I’m really looking forward to it. Like I’ve said, part of my soul is here. You can talk to people here. Yeah, it takes a bit longer to get things done, but, you know, in Breb people walk, and you meet someone, and you say – “Ce faci! Unde mergi?” (Ed: Hi! How are you?) This is unlike the English “How are you?” You’ve actually got to spend five minutes talking to that person about how their day is going. I really like that. It makes me feel warm and fuzzy inside. In England everybody’s in such a rush, the expectations are so huge, materialistic things are
dale… (n.r râde) Familia mea locuie[te o sut\ de mile la sud de Londra. E frumos când e soare, dar zece luni pe an picur\, aproape plou\ (dar nu chiar). A[a c\ vremea e deprimant\.
Pe când în România, [i cu siguran]\ în Maramure[, avem patru sezoane ca lumea –iarna e frig, prim\vara e ginga[\, zilele de var\ sunt absolut superbe, aproape c\ nu e umezeal\ deloc… Deci, ce îmi lipse[te din Anglia? Nu Londra. Am tr\it acolo cinci ani. {i nu preami lipse[te nimic pentru c\ sunt la dou\ ore [i jum\tate de Londra, iar zborul cost\ zece euro sau mai pu]in. Zbor înapoi luni, de fapt. Sunt foarte norocoas\, le am pe toate! Deci chiar nu-mi lipse[te nimic. {i când merg în România, nu simt c\ trebuie s\-mi iau cu mine ceai englezesc sau biscui]i engleze[ti…
Totu[i, majoritatea hainelor le cump\r din Anglia, pentru c\ aici chiar trebuie s\ fii foarte slab\, sau, dac\ ai trecut de o vârst\, s\ por]i ceva ce eu a[ prefera s\ nu port… (n.r râde)
În ultimii doi ani am stat cu mama, lucrând la afacerea familiei, dar munca mea acolo e aproape gata, a[a c\ la anul m\ întorc de tot în Breb. Abia a[tept. Cum spuneam, o parte din sufletul meu e aici. Po]i s\ vorbe[ti cu oamenii aici. Într-adev\r, dureaz\ mai mult s\ faci lucrurile s\ se mi[te, dar, [ti]i cum e, te întâlne[ti cu cineva, [i te întreab\ – „Ce faci? Unde mergi?” [i nu e o formalitate, ca în Anglia. Chiar trebuie s\-]i iei cinci minute s\ discu]i cu interlocutorul t\u despre cum îi merge ziua! Chiar îmi place asta. Îmi d\ o c\ldur\, o stare de bine. {i oamenilor chiar le pas\. Pe când în Anglia toat\ lumea-i într-o alerg\tur\, a[tept\rile sunt enorme, bunurile materiale sunt a[a importante... În tren nu vorbe[ti cu nimeni… Aici vorbe[ti cu toat\ lumea! Iau câteodat\ trenul de noapte spre Bucure[ti, din Sighetu Marma]iei. Pân\ la sfâr[itul c\l\toriei, împar]i cu oamenii merinde, poveste[ti... Chiar ai ocazia s\ cuno[ti oameni. Englezii sunt mult mai precau]i, în special cu str\inii. Se a[teapt\ c-o s\-i jefuie[ti, c-o s\i cafte[ti... Se prezum\ c\ ai o motiva]ie necurat\ dac\ vrei s\ cuno[ti pe cineva sau s\ vorbe[ti cu cineva. Sigur, dac\ te-ai pierdut [i ceri indica]ii, le vei primi, dar de mai mult de atât nu au timp. Nu pentru c\ nu vor ei, a[a, dar asta-i societatea. Parc\ nu mai ai voie s\ ai timp, e[ti încurajat s\ faci mereu ceva, trebuie s\ fii ocupat mereu. E atât de frustrant... Importan]a faptului de a avea timp, de a-]i da voie s\ ai timp, s-a pierdut în a[a multe lo-
curi… Nu [i în aceste zone rurale, unde e, poate, cel mai important lucru. De fapt, eu nici nu încui u[a de la intrare aici. Oamenii intr\ mereu la mine. {i-i întreb – „ai nevoie de ceva?” La care ei zic – „nu, doar am intrat s\ dau bine]e!” – „Bine, atunci, ia un loc, serve[te o cafea, un ceai, palinc\…” Stau pentru dou\zeci de minute, discut\m pu]in, [-apoi s-au dus! În Anglia trebuie s\-]i calculezi, probabil, o s\pt\mân\ în avans pentru o astfel de întreprindere. E foarte ocupat\ lumea.
A fost o provocare [coala acas\ (n.r Penelope [i-a [colit copiii acas\)?
Mare provocare! Când ajunseser\ deja la vârsta adolescen]ei, ei m\ [coleau pe mine! Ini]ial, planul era s\ lipsim din Anglia pentru doar doi ani, [i apoi ideea era s\ ne întoarcem, copiii s\ se întoarc\ la [coal\… Gata jocul! Din nefericire, ne aflam în Sri Lanka când a lovit tsunami-ul din 2004, [i cumva ne-a schimbat vie]ile pentru totdeauna. Majoritatea s\tenilor au murit. Nu sunt o persoan\ religioas\, dar faptul c\ to]i cinci am supravie]uit nu este nimic mai pu]in decât un miracol. Revenind, eu nu sunt foarte academic\. Am crescut la ferm\, participam la concursuri de echita]ie… Dar mi-am asumat pur [i simplu aceast\ încercare atunci când am decis s\ mai st\m în pribegie. {i pentru c\ nu ne aflam niciodat\ pentru mai mult de câteva luni într-o ]ar\, nimeni nu ne primea la [coal\. Nici în Breb nu sa putut, dac\ copiii nu erau aici pe tot parcursul anului [colar. A[a c\ am apelat la absolven]i de studii superioare, pictori, oameni care construiesc lucruri [i care i-au încurajat [i pe copiii no[tri s\ înve]e s\ construiasc\ lucruri… Întotdeauna am fost bun\ la englez\.
Matematica a fost un dezastru! Într-adev\r a fost o provocare, dar a[a am putut s\-mi cunosc copiii mult mai bine decât dac\ se duceau la [coal\, iar eu aveam aceea[i via]a ocupat\ ca toat\ lumea. Am acum o rela]ie foarte apropiat\ cu ei. Îi [tiu cum gândesc, le cunosc felul de a fi, ceea ce cred c\ mul]i englezi nu ar putea spune despre copiii lor.
Ne-am descurcat. La fizic\ a fost dezastru, totu[i! Fiica cea mare s-a întors la [coala în ultimul an, pentru c\ voia neap\rat s\ înve]e francez\ [i fizic\. În Anglia po]i s\-]i dai examenele când vrei, nu trebuie s\ a[tep]i pân\-n ultimul an. I-am sf\tuit pe copiii mei s\ înceap\ de la 13 ani – dou\ examene acum, trei examene la anul, [i a[a mai departe, s\ ne
putem concentra cum trebuie pe materie. În Anglia adolescen]ii dau, poate, 14 examene într-un singur an, la 16 ani. {i ce stres e pentru ei! De asemenea, sistemul de recompensare… P\rin]ii spun – “dac\ termini bine, î]i iau o ma[ina!” E incredibil! Copiii mei nu au dat atâtea examene, dar doi dintre ei au f\cut facultatea. Ceea ce le lipsea din punct de vedere academic, au compensat cu abilit\]ile sociale – [tiau cum s\ se prezinte, cum s\ se vând\, nu le era fric\ de situa]ii noi, [tiau ce le place de la o vârst\ mai fraged\, [tiau cum s\ se concentreze pe ceva… To]i trei au terminat liceul,
[i doar fiica cea mare nu a continuat cu facultatea. Îmi amintesc, la liceu, celor doi mai mici li s-a spus – „de fapt, notele voastre nu sunt destul de bune, dar a]i f\cut [coala acas\, [i [tim cât de motiva]i sunt copiii ca voi, a[a c\ v\ d\m un semestru s\ dovedi]i c\ pute]i.” Bineîn]eles c\ au reu[it. Erau motiva]i. A[adar, am avut voluntari, absolven]i de studii superioare care ne-au ajutat… A fost un efort comun!
e[ti tu acas\?
Asta [i eu a[ vrea s\ [tiu… Toat\ lumea m\-ntreab\… Sunt acas\ peste tot, [i nic\ieri. Anul \sta fac [aizeci de ani, [i tot nu a[ putea s\-]i spun unde voi fi în zece ani. Nu am nicio dorin]\ s\ ies la pensie [i s\ m\ întorc înapoi în Anglia... Ce s\ fac\ acolo cineva ca mine? Când
so important… If you’re on the train, you don’t speak to the people around you. Here on the train you speak to everybody. I take the night train sometimes from Sighetu Marma]iei to Bucharest. By the end of the evening you’re sharing food, you’re sharing stories, you know…? You just really get to know people.
In England, people are much more afraid, especially with strangers, they think they’re going to be mugged or beaten up. It's presumed you have a bad agenda if you want to get to know somebody or speak to somebody.
ment with somebody probably a week in advance, just to have a cup of coffee.
Was it a challenge to homeschool your kids?
Of course, if you’re lost and you stop and ask someone, people will be helpful, but they don’t have time for more – it’s almost like you’re not allowed to have time, you’re encouraged by lots of gadgets to do more things, you must be busy all the time. I find that so frustrating. The importance of having the time is lost in so many societies, but here in these rural areas it isn’t – it’s probably the most important thing. Actually, I never lock my front door here, people walk in and out all the time. I’ll ask them “is there anything you need?”, and they’ll say “no, just popped in to say hi!” “OK then! Have a seat, have a coffee, have a tea, have a palinka…” They stay for twenty minutes, have a little chat, and off they go. In England you have to make an appoint-
(Ed: laughs!) Very challenging – by the time they were teenagers, they were teaching me. We initially intended to be out of England for only two years, and the plan was to go back to London, the kids were supposed to go back to school – adventure over! Unfortunately, we were in Sri Lanka when the tsunami hit, in 2004, and it kind of changed our lives forever. Most of our village died. I’m not a religious person, but it’s nothing short of a miracle that all five of us survived. Anyway, I’m not very academic myself – I was brought up on a farm and used to be a three day event rider – but when we decided to stay abroad, I just took on this challenge. Because we were in those countries for only a few months at a time, most wouldn’t allow our children to attend school. It was the same in Breb, the children couldn’t attend school if they weren’t here for the full year. So, I brought in lots of graduates, painters, and people who made things and encouraged the children to learn how to build things… I’ve always been quite good at English – Mathematics – absolute disaster, but somehow… (Ed: pause) Indeed, it was challenging, but it got me to know my children much better than if they were to just go to school in England, and I would have had the same busy life as everyone else… Now I have such a close relationship with my children – I know how they think, and I know their very being, which I think a lot of people in the English society don’t. So, we managed. Science was a complete disaster, though! My oldest daughter actually went back to school for the last year, because she really wanted to learn French and Science. In England you can take your GCSEs whenever you want, you don’t have to wait till the final year to do them. I encouraged my children to take their exams starting when they were thirteen, so they just took two exams in one year, three exams the
next year and so on, so we could really focus on those subjects. Youngsters in England, they take maybe fourteen different subjects when they’re sixteen years old, before college. But the stress this puts on kids… (Ed: sigh) And the “reward system” – “if you pass your exams I’ll buy you a car” It’s just absolutely incredible! My children didn’t come out with that many exams, but two of them went to university. What they lacked academically, they made up for with their social skills – they knew how to present themselves, weren’t afraid of new circumstances, they knew what they were passionate about at a much earlier age, they knew how to focus and so on… All three of them went to college, just my oldest daughter didn’t continue to university. I remember, in college, my two younger ones were told – “actually your qualifications aren’t good enough, but you’ve been homeschooled, and we know how motivated homeschooled children are, so you’ll be given one term to prove yourself” Of course, they succeeded. They were passionate about it. So, yeah, we would have volunteers, graduates working alongside us, and they would help teach the children. It was a joint effort!
Oh, I wish I knew. Everyone asks this. Everywhere is home to me, but nowhere is home. I’m sixty years old this year, but I can’t see where I’m gonna be living in ten years’ time. I’ve no wish to retire and go back to England – what would I do… someone like me…? And when I go back to England I always say “when I’m home”, but in Romania I also say “when I’m home”. It’s so much about the people that are around me – this makes me feel home, wherever I am. I have a real wish – before I’m sixty-five, I’ll buy two horses and start in Patagonia. I’ve always been fascinated by Chile, so much so that I never wanted to go there just for a two week holiday. So, I imagine I’ll start in Patagonia, by myself, and just crisscross through the Andes, in and out of Argentina, in and out of Bolivia, until I get to Peru… And I want about two years to do it, so that if I want to stay on the ranch for three months, I can stay on the ranch, if I want to live with the penguins in Patagonia for six months, I can do that. I am a little bit nomadic. I have three or four really good friends, and obviously my children, and that’s enough. But
sunt în Anglia spun – „când ajung acasa”. Iar în România tot – „când ajung acas\” – spun.
E vorba atât de mult despre oamenii de lâng\ tine în aceast\ ecua]ie a – „casei”. Am o real\ dorin]\ – pân\ împlinesc 65 de ani s\mi iau doi cai, [i s\ încep din Patagonia. Întotdeauna m-a fascinat Chile, atât de mult încât nu am vrut niciodat\ s\ vin doar pentru o vacan]\ de dou\ s\pt\mâni. Deci, a[a-mi imaginez, încep în Patagonia, doar eu, [i o lu\m la pas, prin Anzi, prin Argentina, Bolivia…
Pân\ ajung în Peru… [i vreau s\ am doi ani, astfel încât, dac\ vreau s\ r\mân la ferm\ pentru trei luni, o pot face, dac\ vreau s\ stau în Patagonia cu pinguinii [ase luni, o pot face... Am un spirit nomad pu]in. Am trei-patru prieteni buni, [i, bineîn]eles, copiii, [i-mi ajunge. Dar nu [tiu unde o s\ m\ duc, unde sunt sau nu sunt acas\.
Cât despre viitorul Brebilor… Mul]i tineri merg s\ lucreze în construc]ii, în agricultur\, în Europa de Vest, [i a[a se întorc [i-[i fac casele astea, [i-[i iau ma[inile astea, e singura cale. Când am venit erau cinci ma[ini, acum sunt 200. Dar ceea ce e bine e c\, de[i vizeaz\ un stil de via]\ mai modern, înc\ au mult respect pentru stilul vechi. Nici în vis nu [i-ar face cump\r\turile din supermarket. 98% înc\ î[i cultiv\ propria hran\ [i-[i cresc propriile animale pentru hran\. Deci aceste sate prosper\! Auzi de ]\ranii s\raci din Maramure[… Eu nu i-am v\zut! Satele astea
prosper\! Tot ceea ce se întâmpl\ acum, cu munca în str\in\tate, aceste venituri… Le folosesc ca s\-[i poat\ continua acest stil de via]\. În special pe partea de agricultura, ei se gândesc – „De ce s\ nu-]i faci gr\din\ dac\ ai p\mânt? De ce nu ]i-ai cultiva propria hran\? De ce te-ai duce la restaurant?” Am înv\]at s\ accept c\ asta e ceea ce numim progres. Prefer s\ v\d aceste sate prosperând [i continuându-[i via]a decât s\ moar\ cum s-a întâmplat în restul Europei de Est, unde to]i tinerii au plecat, unde au r\mas doar b\trânii, care vor lua cu ei în mormânt stilul de via]\. Aici femeile înc\ ]es, înc\ se merge la biseric\. Preotul ortodox din sat e formidabil, îi înva]\ pe copii despre importan]a tradi]iilor, îi încurajeaz\ s\ poarte straiele populare cu fiecare ocazie. Doar el singur a f\cut mai mult decât oricine. Când am venit aici nimeni nu mai f\cea [i]\. Acum poate sunt zece oameni! Îi încurajeaz\ pe tineri s\ continue cu tradi]iile, ceea ce e foarte bine.
Ca o concluzie – Breb se schimb\, nu mai e locul pentru care am venit, dar m\ bucur pentru Breb. M\ bucur.
I don’t know where I’m going to end up, where home is or isn’t…
As to the future of Breb… Looking at the cultural side – very many youngsters go off working in constructions and agriculture in Western Europe, and this is how they’re coming back and building these modern houses, this is the only way they get the money and cars. When I first came there were five cars, now there’s two hundred. But what’s so good about this village is that although they’re looking towards a modern way of life, they still absolutely have respect for the old way of life. They wouldn’t dream of doing the bulk of their shopping in supermarkets. 98% of people plant their own food and rear their own animals to eat. So these villages are fostering. People talk about the poor peasants of Maramure[… I don’t know about that! They’re really fostering in these villages. These incomes they’re making and bringing back... It’s just supplementing – so they can continue living their way of life as they know it. Especially, the agricultural side is so ingrained in them, their thinking is – “Why wouldn’t you have a garden if you have the land, why wouldn’t you grow your own food? Why would you go to a restaurant?” I’ve learned to accept that this is what we call progress. I’d rather see these villages thriving and continue their old way of life – as opposed to parts of Eastern Europe where the villages have died, the youngsters have all left, and there’s just old people, and all their old ways are dying along with them… Here the women are still weaving, they go to the priest. The orthodox priest – he has been absolutely fantastic, educating children on the importance and value of their traditions, encouraging them to wear their traditional costumes on every occasion they can. This priest singlehandedly has done more for this village I think than anybody else. Also, when we came here there was only one man who knew how to make the “[i]\”, traditional woven roofs… Now there’s maybe ten! As a conclusion: Breb is changing and it’s not why I came here anymore, but I’m happy for Breb. I’m happy.
Foto: © Penelope Ridgley, arhiv\ personal\Amplasat\ pe un deal din satul S\li[ca, comuna Câ]c\u, vizibil\ din drumul na]ional ce unduie[te printre Dealurile Clujului [i Dejului purtându-ne spre nord, biserica de lemn cu hramul “Sfin]ii Arhangheli Mihail [i Gavril” (din Deal) str\juie[te împrejurimile [i via]a comunit\]ii înc\ din 1680. Este unul dintre cele mai vechi l\ca[uri de cult din lemn clujene, fapt înt\rit de unele caracteristici de planimetrie [i detaliu pe care le-a p\strat [i care i-au asigurat locul pe Lista Monumentelor Istorice, unde îl g\sim cu codul CJ–I m-B-07747. Vechimea, decorul sculptat [i pictat, al\turi de tipologia sa, o recomand\ ca una din bisericile transilv\nene reprezentative.
Monumentul din S\li[ca are, a[adar, specificul edificiilor din lemn de la finalul
secolului al XVII-lea din aceast\ zon\, precum cele din Muncel sau Gârb\ul Dejului. Dimensiunile mici, lipsa pridvorului, acoperi[ul unitar, modul de îmbinare a bârnelor sau iconostasul cu dou\ intr\ri sunt câteva dintre acele elemente care îi dovedesc vechimea. În acela[i timp, coiful conic al turnului clopotni]\ [i cei doi stâlpi sculpta]i ce sus]in acoperi[ul prelungit în dreptul absidei altarului îi confer\ individualitate.
Aflându-ne în fa]a l\ca[ului, observ\m u[a scund\ care, la intrarea în biseric\, ne oblig\ la aplecare în semn de smerenie. Alte m\rturii ale trecutului sunt urmele semi-îngropate ale unei mese a mo[ilor, unde s\tenii secolelor trecute se adunau pentru sfin]irea bucatelor la unele s\rb\tori.
Me[terii care au ridicat edificiul au îmbi-
nat bârnele de stejar în coad\ de rândunic\ [i cheotoare dreapt\, a[ezate pe o funda]ie de piatr\. Din punct de vedere planimetric, acesta se înscrie în tipologia clasic\, cu un pronaos [i naos formând un dreptunghi unitar, care are în prelungire absida poligonal\ cu pere]ii retra[i. De pe tavanul pronaosului se ridic\ scheletul turnului clopotni]\ cu coif conic [i o galerie deschis\. Naosul are o bolt\ semicilindric\ ridicat\ direct de pe pere]i, la fel ca altarul care prezint\ îns\ tavan pe por]iunea pere]ilor oblici.
Motivele sculptate în lemn de-o parte [i de alta a celor dou\ intr\ri, cu u[ori masivi, dezv\luie repertoriul de elemente specifice ornamenticii române[ti: torsada, crucea, rozeta [i numeroase motive geometrice. Me[terul s-a oprit în mod deosebit asupra arcelor bol]ii naosului, unde a încrustat frumoase funii r\sucite [i rozete [i torsad\. Nu întâmpl\tor remarcabila cercet\toare Ioana Cristache Panait afirma c\ bol]ile bisericilor clujene sunt mai decorate decât în alte zone.
Cunoscut pentru activitatea sa de pe Valea Some[ului, pictorul iconar Alexandru
Pop din Ciceu H\[ma[ popose[te aici la finalul secolului al XVIII-lea pentru a a[terne ve[mânt de pictur\ interioar\. Inscrip]ia semnat\ [i nedatat\ „Zugravitu-s-au acest oltari prin îndemânarea [i osârdia preotului Oanca...Alexandru Popovici Zugravul”, se p\streaz\ pe peretele estic al altarului. Accentele grafice evidente în ve[mintele personajelor, cromatica echilibrat\ [i preferin]a pentru motivele decorative elaborate ce par s\ aib\ volum, se reg\sesc din plin [i în valorosul ansamblu de pictur\ de la S\li[ca.
De o parte [i de alta a u[ii de intrare în biseric\, pe latura de sud, se observ\ vagi urme ale unei picturi exterioare reprezentându-i pe arhangheli, patronii monumentului. În naos, peretele vestic [i partea de nord a bol]ii conserv\ mai bine p\r]i din ansamblul mural, în rest acesta fiind deteriorat [i înnegrit. O restaurare necesar\ ar scoate în eviden]\ busturile de prooroci [i scenele din
Ciclul Hristologic de pe bolt\. Pictura din altar este relativ deteriorat\, mai ales în partea superioar\, îns\ se mai poate citi programul iconografic folosit de Alexandru Pop: figuri de sfin]i p\rin]i, Sfânta Treime [i Maria Orant\ pe bolt\, Sfin]ii Constantin [i Elena pe spatele tâmplei. Registrul celor 12 Apostoli cu Iisus în centru domin\ tâmpla, care este altfel inundat\ de motive decorative variate, pictorul fiind un mare iubitor al vrejurilor vegetale bogate, a casetelor cu diverse simboluri, a torsadelor pictate.
Din vechiul patrimoniu al l\ca[ului, se mai p\streaz\ câteva icoane pe lemn databile la finalul secolului al XVIII: Maica Domnului cu Pruncul [i Deisis, în timp ce mare parte din icoanele pe sticl\ au ajuns la Cluj, în colec]ia Mitropoliei Ortodoxe.
U[ile împ\r\te[ti realizate în acela[i secol, înf\]i[ând o Bunavestire [i portretele a doi evangheli[ti, nu sunt restaurate, dar
p\streaz\ o pictur\ frumoas\.
O veche scar\ pentru accesul în pod, t\iat\ dintr-o singur\ bârn\, atrage aten]ia într-un col] al pronaosului.
Monumentul a trecut în ultimii ani prin câteva lucr\ri de consolidare [i schimbare a [indrilei, astfel c\ nu prezint\ probleme mari din acest punct de vedere, îns\ a[teapt\ ca ansamblului de pictur\ s\-i fie redat\ str\lucirea.
Tân\rul preot ortodox Vlad Todoran a venit în parohie în 2018. Are n\zuin]e mari fa]\ de monumentul pe care îl are în grij\, con[tient fiind de importan]a edificiilor de acest fel. A încercat pân\ acum s\ pun\ în eviden]\ biserica prin diverse modalit\]i, îns\, mai mult de atât, sper\ într-o in-
terven]ie asupra interiorului, privind cu speran]\ la acele pu]ine exemple fericite de biserici restaurate în întregime [i care ast\zi sunt o mândrie pentru patrimoniul zonal sau na]ional. Preotul adun\ comunitatea la slujb\ în vechiul l\ca[ de câteva ori pe an, la anumite s\rb\tori.
În acest fel, monumentul din S\li[ca rezist\ timpului prin grija unei comunit\]i care nu l-a abandonat [i care r\mâne con[tient\ de tezaurul pe care îl de]ine.
Consuela Bendea Consultant artistic, Centrul Jude]ean pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale ClujPrintre dealurile ce se unduiesc domol în dreapta V\ii Some[ului, dincolo de Dej, st\ retras satul Muncel. Aici d\inuie o mic\ biseric\ de lemn, reprezentativ\ pentru tipul de monument religios vechi din aceste p\r]i de ]ar\. Proiectul „Biserici de lemn din patrimoniul jude]ului Cluj”, desf\[urat de Centrul Jude]ean pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale Cluj, v\ invit\ de aceast\ dat\ s\ p\[i]i în biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”. Edificat la începutul secolului al XVIII-lea, l\ca[ul a suferit modific\ri în
1790, conform inscrip]iei: „Anul Dm 1790 luna mai s-au reînnoit besearica de lemn prin mine Radu Petre me[ter de lemn de la Ocna” [i a fost zugr\vit în 1792 de Alexandru Pop din Ciceu H\[ma[.
Caracteristicile sale: dimensiunile reduse, lipsa pridvorului, num\rul mic de ferestre, acoperi[ul unitar sau intrarea joas\ îi atest\ vechimea [i îi confer\ acel aspect „de demult”.
Bârnele de stejar, îmbinate în cheotoare dreapt\, pe o funda]ie de piatr\, compun un plan clasic, în care pronaosul [i naosul se în-
scriu într-un dreptunghi unitar, iar altarul poligonal are pere]ii retra[i. Tavanul pronaosului sus]ine scheletul turnului clopotni]\.
Acesta din urm\, de în\l]ime medie, are galerie deschis\, cu arcade semicirculare [i un coif octogonal, pe baz\ p\trat\. Naosul are o bolt\ semicilindric\, ridicat\ direct de pe pere]i, iar altarul are o bolt\ semicilindric\ [i trei triunghiuri sferice pe por]iunea pere]ilor oblici.
Decorul sculptat, probabil opera aceluia[i me[ter Radu Petre, semnat în interior,
contribuie [i în acest caz la frumuse]ea monumentului. Motive omniprezente în sculptura tradi]ional\ româneasc\, precum: funia r\sucit\, rozeta, romburile, valul sau motivul fagurelui, au fost a[ternute pe ancadra-
mentele intr\rilor în pronaos, respectiv naos [i pe bârna de deasupra u[ilor iconostasului. La exterior, consolele de sub strea[in\, t\iate sub forma unor aripi, dau dinamic\ aspectului bisericu]ei.
Din cele câteva inscrip]ii pe care Alexandru Pop din Ciceu H\[ma[ le-a l\sat în interior, afl\m c\ acesta a început cu pictura altarului: „Anul Dm 1792 luna iunie. S-au zugravit oltariu prin mine pop Alexandru Zugravu p\c\tosul “(inscrip]ie pe latura sudic\ a absidei) [i apoi naosul [i iconostasul: „Zugr\vitu-s-au
aciast\ sfânt\ biseric\ în zilele Preaosfin]itului Arhiepiscopu Gherasie Adamovici [i Ci(nstitului) protopop Ilie Lador 1793” (inscrip]ie pe tâmpl\).
Pictor zugrav [i iconar bistri]ean, acesta a fost activ pe Valea Some[ului la finalul secolului al XVIII-lea, unde se p\streaz\ icoane [i ansambluri murale la Muncel [i S\li[ca. Stilul s\u este caracterizat prin grafism, desen cu tu[e puternice, evident în desenul faldurilor ve[mintelor, [i un accent pus pe benzile decorative care separ\ scenele religioase.
De origine sârb\, Gherasim Adamovici, men]ionat în inscrip]ie, a fost arhiepiscop ortodox al Transilvaniei între 1789-1794. Printre altele, s-a remarcat prin faptul c\ a înaintat cur]ii vieneze, al\turi de episcopul greco-catolic Ioan Bob, o versiune extins\ a documentului Supplex Libellus Valachorum.
Din punctul de vedere al programului iconografic, Alexandru Zugravul folose[te pere]ii de vest pentru zugr\virea unor scene din Vechiul Testament. În altarul care p\streaz\ mai bine pictura g\sim reprezent\ri clasice
pentru acest spa]iu: Maica Domnului cu Pruncul, pe bolt\, sfin]i p\rin]i, pe pere]i, Sacrificiul lui Avraam [i Viziunea lui Zaharia, pe spatele iconostasului. Pe bolta naosului se mai întrez\resc scene din Ciclul Patimilor, dar [i Adam [i Eva, Abel [i Cain [i Sfântul Ilie, pe peretele vestic. În pronaos, urme vagi de pictur\ las\ s\ se ghiceasc\ o friz\ a fecioarelor.
Pictura iconostasului, cel mai bine p\stra-
t\ din toat\ biserica, dezv\luie un frumos registru al celor 12 apostoli, avându-l în centru pe Hristos Împ\rat.
Prima oprire a acestui me[ter la Muncel a fost mai devreme, în 1786, când picteaz\ icoanele împ\r\te[ti: Deisis (semnat\ [i datat\); apoi icoana de hram cu Sfântul Nicolae, datat\, u[or înnegrite, dar în stare bun\. Maica Domnului cu pruncul, datat\, [i un Arhanghel Mihail, nu se mai g\sesc la Muncel. Un frumos candelabru sculptat în lemn întrege[te ceea ce a r\mas din patrimoniul acestui monument istoric.
Edificiul din Muncel este valoros [i datorit\ faptului c\ nu a suferit interven]ii majore care s\ îi deterioreze aspectul de demult. A[adar, p\trundem într-un spa]iu aproape identic cu cel în care se rugau str\mo[ii. Din
1976, de când au biseric\ de zid, s\tenii nu mai urc\ dealul pân\ la vechiul l\ca[ decât rar, la unele ocazii speciale. {indrila actual\ a fost schimbat\ în 2018, îns\ baza de piatr\ de pe latura nordic\ are nevoie de consolidare, deoarece se disloc\ încet, c\ci edificiul este ridicat pe coama dealului, iar apa scurs\ de pe acoperi[ul cu poal\ îngust\ se infiltreaz\.
Tân\rul preot paroh Ioan Chindri[, recent venit în Muncel, a crescut în Maramure[ul bisericilor de lemn [i î[i dore[te ca edificiile clujene s\ beneficieze [i ele de interven]ii de consolidare [i restaurare. Este preocupat de ini]ierea unor demersuri pentru salvarea picturii, puternic înnegrit\ [i de integrarea l\ca[ului în via]a satului.
82.
Business interview –Bogdan Micu: >Nu succesul te schimb\. Puterea! / It’s not the success that changes you but the power!< 90. Business Interview –Dr. Mihai Ra]\, medic ortoped la Spitalul de Ortopedie MedLife. 93. Ski Bor[a, Das Beste Skiangebot. 96. Târgul de Turism al României –>The Show Must Go On!” sau “Ou sont les neiges d'antan?<
SNAPSHOT: Unul dintre cei mai boga]i români, cu o avere estimat\ la 1,5 miliarde de euro, afaceri în domeniul energiei verzi, comer]ului, banking [i IT în mai toat\ lumea, Bogdan Micu, jurat al Show-ului TV Imperiul Leilor, spune c\ nu îi place s\ piard\ vremea cu discu]ii „pe lång\” [i c\ nu prea are proiec]ii despre cum ar vrea s\ fie via]a lui. S\-l ascult\m:
E[ti unul din leii din aren\ (Show-ul TV „Imperiul Leilor”), î]i marchezi teritoriul? În afaceri, e[ti tot leu? E[ti tran[ant, sau flexibil?
Ce înseamn\ tran[ant? Ce înseamn\ flexibil? Nu sunt no]iuni antonime. Sunt [i tran[ant [i flexibil.
Negociezi dur, î]i impui ferm punctul de vedere?
Nu îmi place s\ pierd vremea cu discu]ii „pe lång\”. Sunt un tip foarte direct, spun repede ce am de spus. Dar sunt flexibil dac\ simt c\ un deal pe care-l fac nu e [i în interesul partenerului meu, [i-atunci cedez de la mine pån\ simt c\ [i el este mul]umit de deal.
Generalist\. Care este cel mai important lucru din via]a ta? Business [i via]\ personal\.
Cred c\ orice faci, trebuie s\ faci cu bucurie. Pentru mine, cånd pun de un business, e important s\ m\ simt împlinit. Nu conteaz\ nimic altceva. Orice fac, business sau voluntariat, fac cu pl\cere.
{i dac\ e[ti în familie, la o bere… orice faci, fii acolo [i f\-o din toat\ inima! Fii hot\råt [i f\-o ca lumea!
Cu ce strategie de via]a ai pornit la drum? Ce ai vrut s\ te faci „când vei fi mare”? Care a fost visul t\u?
Eu nu visez! {i, în general, nu prea am proiec]ii despre cum a[ vrea s\ fie via]a mea. Mult\ lume spune c\ în via]\ e important s\]i stabile[ti o destina]ie, [i-apoi s\ te ]ii de drum pån\ ajungi acolo.
Eu, e-fec-tiv, nu [tiu peste o lun\ ce voi face sau peste un an. Foarte mult\ lume care lucreaz\ cu mine se mir\ c\ nu am niciodat\ un plan. Acum dou\ ore am avut un “call” cu unii care voiau s\ facem un parteneriat în America. {i-am discutat, OK, s\ avans\m…
SNAPSHOT: One of the richest in Romania, with an estimated wealth of 1.5 billion euros, involved in green energy, commerce, banking, and IT, all over the world, Bogdan Micu, one of the Money Tigers (Ed: the TV show), is not one to waste time with pleasantries or make projections of how he’d want his life to be. Now, let’s hear from him.
You’re one of the Money Tigers (Ed: the TV show). Are you territorial? In matters of business are you also a tiger? Are you trenchant or flexible? What does it mean to be trenchant? Flexible? These notions are not mutually exclusive. I’m trenchant and flexible.
Well, are you a tough negotiator? Do you stick to your guns?
I don’t like to waste time with pleasantries. I’m direct – quick to get to the point. But I am flexible if I feel that a certain deal is not satisfactory enough for my partner, at which point I make some concessions until I feel we’ve reached a common ground.
What was your strategy for life, your roadmap? What did you aspire to become when you grew up? What was your dream?
I don’t dream! And, generally speaking, I don’t really make projections of how I’d want my life to be. Lots of people say that in life it’s important to have a roadmap and keep to it until you get to the destination. Whereas I literally don’t know where I’ll be in a month or in a year’s time. My never having a plan is curious for a great many people I work with. Two hours ago, I was on a call with some folks in the American market who wanted to partner. So, the talks were advancing, they were asking me for details, paperwork… At some point, an employee of mine asked: “Well, what do you
reckon? Are they nice fellows?”, to which I replied: “No idea!”, because I really did not know what they were made of, ultimately. This approach – your projection for the future, your plans, who you want to become – does not seem reasonable to me. I go on faith – and happiness. Everything I do today, I do with all my heart. As to what comes out of it – whether I end up as a programmer, businessman, working in biotech, energy, or back in IT – I’ve no idea. The future lies in the opportunities you cannot today predict! The only thing in your control, so to say, is projecting yourself as someone open to the opportunities that arise, interested in all that’s new and innovative. And, then, see where life takes you!
In general, what is most important for you (in matters of business and private life)?
I think that whatever you do, you should do wholeheartedly. For me, it’s important that I get a sense of fulfillment when I start a business. Nothing else matters. Anything I do – business or volunteering – I do with all my heart. Even if it’s just a family gathering or cracking a cold one… Whatever… If you’re gonna be there, be there! Be firm and do it right!
Are you one of those people who made it on the first try? Were you a winner from the get-go?
Is this a question? I don’t belong to that group. Generally speaking, my businesses didn’t really work out. In matters of counseling,
I’m most often wrong. When I try to get involved in making decisions, I, most of the time, screw up. Nine times out of ten. A friend once asked me whether to invest in a hedge fund, and I advised him against it. He invested and it went really well. Another friend asked me about some restaurants. I thought the project wasn’t worth it – but he stuck to his guns and it went well. Yet another friend asked me about investing in a start-up. Told him it was a super idea and they went out of business. As you can see, I have no special abilities that make me stand out from the crowd. There’s one thing, though: I persevere, I keep trying different approaches. Something’s got to work out. It’s a numbers game, after all!
From a business standpoint, what
fields are worth pursuing in Romania?
In Romania? I wouldn’t know. I don’t do business here. I don’t know what to tell you.
Do you hold a PhD? If so, you’re already suspect. According to one academician, 95% of the research done in Romania is wastepaper. I don’t! (Ed: laughs heartily)
You’re an investor in renewable energy. Is it a good long-term investment? Where? In Romania – no.
Do you mix business and private life? Are your friends also your business partners?
No, I try not to mix things up, because it doesn’t work out.
îmi cereau detalii, documente… iar, la un moment dat, un angajat de-ai mei cu care eram în “call” m\ întreab\: “No, cum ]i s-au p\rut oamenii, sunt faini?”
{i i-am r\spuns: Habar nu am dac\ sunt faini sau nu… pentru c\ nu [tiam, de fapt cum sunt. Chestia asta cu „ce-o s\ faci cu proiec]ia ta peste timp, cu ce vrei s\ faci, sau cine vrei s\ fii… nu mi se pare o abordare rezonabil\. Merg pe încredere [i cu bucurie. Orice fac ast\zi, fac cu bucurie.
Ce-o s\ ias\?… C\ ies din asta programator, c\ ies om de afaceri, c\ o s\ lucrez în “biotech”, c-o s\ lucrez în energie sau c\ voi ajunge în IT, înapoi… habar nu am. Viitorul ]ine de oportunit\]ile pe care tu nu le po]i previziona azi!
Singurul lucru pe care po]i s\ îl controlezi în ce te prive[te, ca s\ zic a[a, te po]i „proiecta” ca o persoan\ deschis\ la oportunit\]ile care se ivesc, ca o persoan\ interesat\ de tot ce e fain [i nou [i inovativ! {i-apoi, vezi unde te duce via]a!
Business-urile din afara ]\rii î]i merg foarte bine. În România e greu s\ faci business?
E foarte, foarte greu s\ faci business în România! Sunt pu]ini bani, multe interese, foarte mult\ corup]ie [i extrem de mult\ birocra]ie.
Care sunt domeniile care func]ioneaz\ în România? Business, bineîn]eles. În România? Nu [tiu. Nu fac business în România. Nu [tiu s\-]i zic.
E[ti dintre cei c\rora le-a ie[it din prima? Ai fost un înving\tor din start? E o întrebare?
Nu sunt din aceia c\rora le-a ie[it din prima. În general, nu prea mi-au ie[it business-urile. Atunci când oamenii îmi cer sfaturi despre business-urile lor, de obicei gre[esc. Atunci când eu încerc s\ iau decizii în alte business-uri, gre[esc.
În majoritatea cazurilor o dau în bar\! Constant. În 9 din 10 cazuri o dau în bar\.
Un prieten m-a întrebat odat\ dac\ s\ investeasc\ într-un fond de investi]ii [i i-am zis c\ nu. A investit [i a ie[it foarte bine. Alt prieten m-a întrebat dac\ s\ fac\ ni[te restaurante, i-am zis c\ nu are rost, a f\cut [i a ie[it bine. Alt prieten m-a întrebat dac\ s\ investeasc\ într-un start-up, i-am spus c\ e
You can afford to live anywhere. How come you chose Romania?
You see, I live in Bra[ov, not Romania. For me Bra[ov is a microclimate, from all perspectives. From the natural scenery (the town is circled by mountains, you have forests, natural parks – all minutes away), to the Old Town (built some hundreds of years ago by some very enterprising Saxons and Romanians), with a deeply entrepreneurial culture and some very proud locals… The town has a vibe. Living in Bra[ov is neat! It doesn’t have the weary air of other towns in Romania, that “Oh, how it sucks
living here…” The vibe here is like “Woah, how cool is living in Romania!” Can’t get fed up with life here. It’s a very positive influence. Also, one can clearly see Bra[ov is quite clean, with plenty of fresh air. This thing with the pollution in Bra[ov is but a matter of negative publicity. It’s only two months in a year that the pollution is higher. Otherwise, all is well. Moreover, all my friends are here, my family is here. And seeing as I can do a great deal of business remotely, I don’t need to be somewhere in particular. Instead of working remotely in Bali, I work in the mountains, in Bra[ov.
Your businesses abroad are doing great!
Is it hard to do business in Romania?
It’s a great, great nuisance doing busi-
ness in Romania! There’s little money, lots of interests at stake, lots of corruption, and a great deal of bureaucracy.Bogdan Micu, naveta s\pt\mânal\ cu trenul de la Bucure[ti la Bra[ov [i retur, de pe vremea când lucra pentru Guvernul României
super fain\ ideea [i a dat faliment… Nu am niciun fel de aptitudini mai speciale care s\ m\ fac\ mai diferit de ceilal]i oameni. Sin-
gurul lucru de care m\ ]in, perseverez foarte mult [i încerc foarte multe chestii. {i, statistic, pân\ la urm\, ceva iese!
Cum ]i se pare România? De ce locuie[ti în România. Financiar î]i po]i permite s\ locuie[ti oriunde.
Eu locuiesc în Bra[ov, nu în România. Pentru mine Bra[ovul este un microclimat, din toate punctele de vedere. De la frumuse]ea natural\ – ora[ul este înconjurat de mun]i, sunt p\duri, parc na]ional, totul la câteva minute distan]\ de ora[ – pân\ la centrul vechi – construit acum câteva sute de ani de ni[te sa[i [i de ni[te români foarte întreprinz\tori, cu o cultur\ local\ foarte antreprenorial\ [i cu ni[te localnici måndri de locul în care stau – ora[ul are vibe. E fain s\ locuie[ti în Bra[ov.
Nu are aerul ap\s\tor al altor ora[e din România, în care spui, „vai ce nasol e în România”. Vibe-ul din Bra[ov e pe „vai ce fain e în România”, s\ tot tr\ie[ti în Bra[ov. Aceast\ vibra]ie m\ influen]eaz\ pozitiv, ceea ce este foarte important pentru mine. Apoi, se vede foarte limpede, Bra[ovul este un ora[ curat, frumos, cu aer curat. Chestia asta cu aerul poluat din Bra[ov e o chestiune de marketing negativ. Bra[ovul e mai poluat doar dou\ luni pe an, în rest, este super, super fain. În plus, to]i prietenii mei sunt aici, toat\ familia mea este aici [i cum pot s\ fac mult business remote, nu e nevoie s\ fiu într-un anumit loc. În loc s\ fac remote working în Bali, fac la munte, la Bra[ov!
Ai doctorat? Dac\ ai, e[ti deja suspect. O analiz\ f\cut\ de un universitar spune c\ 95% din doctoratele din România nu au valoare [tiin]ific\. Nu am (n.r. råde cu poft\)!
Investe[ti în energie regenerabil\. E o investi]ie rentabil\ pe termen lung?
În ce ]ar\? În România, nu.
Amesteci business-ul cu via]a privat\? Prietenii t\i sunt [i partenerii t\i de afaceri? Nu, încerc s\ nu amestec lucrurile, pentru c\ iese r\u!
Ai fost consilier în Guvernul Ciolo[, ai v\zut de aproape culisele politicii. De ce nu merge treaba la noi?
Am fost consilier [i în PNL-ul lui Orban [i a[ fi [i într-un guvern PSD, dac\ m-ar invita, pentru c\ apartenen]a politic\ nu conteaz\ dac\ vrei s\ faci treab\. Apartenen]a politic\ scoate la iveal\ doar „substan]a” ta! Am fost consilier pentru o cauz\, nu pentru o doctrin\ politic\, pentru un partid. Chiar nu îmi pas\ cine conduce un anumit guvern, atâta timp cât lucrurile func]ioneaz\.
Am lucrat foarte mult cu doamna Pan\ de la PSD [i lucrurile au func]ionat foarte bine. Chiar nu conteaz\ culoarea politic\, cine e la putere. Apartenen]a politic\ e doar o no]iune subiectiv\. Important este ca oamenii respectivi s\ cread\ în ceea ce cred [i eu. Dac\ avem acelea[i convingeri [i vor s\ fac\ o treab\, eu ajut pe oricine îmi cere serviciile.
Ar trebui s\ ne deta[\m de culoarea politic\. Fiecare partid are [i oameni buni [i oameni r\i. S\ nu ne ferim de cuvinte. Acesta este adev\rul. Nu exist\ partide curate cu mega-de[tep]i [i mega-frumo[i [i partide complet inepte.
{tiu ni[te b\ie]i super faini în PSD, [tiu ni[te b\ie]i super faini în USR, [tiu ni[te oameni patrio]i în PNL [i la fel de multe usc\turi în toate trei. Din punctul meu de vedere, culoarea politic\ nu are nimic de-a face cu performan]a profesional\ a oamenilor care populeaz\ aceste partide.
M-ai întrebat [i de culisele politice.
As an advisor for the Ciolo[ Cabinet, you’ve seen behind the scenes. Why aren’t things working out for us?
I was an advisor for the Libs, I would also be up for advising the Social-Democrats if they were to ask me… Political affiliation doesn’t stand in the way of getting things done. It only shows your “substance”. As an advisor I work for a cause, not for a party. I really don’t care who governs as long as we’re making headway.
For a long time I’ve worked alongside Ms/Mrs Pan\ from the Social-Democrats, and things went very well. Politics really don’t matter. It’s all a matter of subjective judgment. What I care about is that the people I’m working alongside share my beliefs. If we share the same vision, and they’re looking to get things done, I’ll offer my services to anyone who asks. We should overcome this red herring.
In every party there are good people and bad people. Let’s not shy away from words. It’s the truth: there exist not parties fully comprising members clean as a whistle and parties completely incompetent.
I know of some super Social-Democrats, some great guys from USR, some big patriots from the Libs – and of just as much deadwood everywhere. As I see things, political affiliation has nothing to do with the competence of the people populating these parties. You’ve also asked about the backstage. Politics is a myth.
There’s lots of “fan fiction” about political parties. Too much fiction. First of all, the government isn’t the institution we think it is, the all-powerful monolith that does this and that… Instead, there is a team of tentwelve people who discuss, like the two of us are doing now.
And so the talks begin: “What should we do with the pensions, do we increase them now, do we postpone?” Then Paul chimes in: “But then we won’t have money for X, Y, Z!”, to which George from Agriculture replies that the crop this year is good, so there will be money…
They agree to increase the pensions. This is how the talks go. It’s the same with highways and health. There are no well thought-out strategies. This is the state of affairs at present. Things are run by our own – people who are no smarter or better
Politica este un mit, e mult\ fabula]ie legat\ de partide. Mult prea mult\. În primul rånd, guvernul nu e o institu]ie a[a cum ne închipuim noi c\ este, care face [i drege.
E acolo o echip\ de oameni, vreo 1012, care stau [i discut\ a[a cum discut\m noi doi acum. {i discut\: m\i, cum s\ facem cu pensiile, le ridic\m, le amån\m… [i intervine „Paul” (n.r. personaj fictiv) care zice, m\i, dac\ le ridic\m nu mai avem bani de påine, [i-apoi vine „George” (n.r. personaj fictiv) de la Agricultur\ care spune c\ am avea [i bani de påine pentru c\ produc]ia de grâu e bun\… [i bat palma, OK, hai s\ d\m pensionarilor ni[te bani.
Acestea sunt discu]iile despre pensii. La fel se discut\ [i despre drumuri [i despre s\n\tate. Nu exist\ ni[te strategii bine argumentate. Asta e realitatea în politica româneasc\. Sunt ni[te oameni care au plecat dintre noi. Nu sunt nici mai buni, nici mai de[tep]i, sunt ni[te oameni care încearc\ s\ „menegiuiasc\” firma numit\ România! Dac\ sunt cinsti]i sau nu… eu spun c\ marea lor majoritate sunt cinsti]i. Nu spun c\ nu sunt [i corup]i, dar de cele mai multe ori mini[trii e[ueaz\ pentru c\ nu au experien]a sau preg\tirea necesar\ ocup\rii unui post de ministru, nu pentru c\ sunt corup]i.
Democra]ia d\ [i rateuri. Vine un anumit partid politic, oricare ar fi, câ[tig\ alegerile [i face guvern. Se uit\ în ograd\ [i spune, cine ar fi bun la transporturi? P\i, îl avem pe „Ginel” (n.r. personaj fictiv) de la Sibiu [i îi mai avem pe cei de la Gala]i… [i aleg dintre ei.
Nu se face o alegere în func]ie de competen]e. Dac\ vrei s\ ai drumuri bune în ]ar\, faci un concurs [i încerci s\ îi atragi pe cei mai pricepu]i manageri în domeniu, cu experien]\. Faci head hunting cu o firm\ specializat\ [i îl aduci pe cel mai bun.
Îl aduci pe cel care a f\cut drumurile din Dubai, pentru c\ a dovedit c\ [tie s\ fac\ drumuri. Nu te ui]i doar în curtea ta pentru c\, în 90% din cazuri, vei da gre[. În partid po]i avea oameni mediocri sau, dac\ ai noroc, bunicei.
Dar, în niciun caz, la nivelul pe care l-ar impune conducerea unui minister. {i e o situa]ie omniprezent\ în administra]ie. Sunt oameni de nivel sc\zut sau mediu de experien]\ care încearc\ s\ înve]e din
mers. De aceea performan]ele statului sunt mediocre. În guvern nu sunt ale[i oameni excep]ionali, nu avem sistemul gândit în acest fel, s\ aducem oameni excep]ionali în sistem.
Ai lucrat vreodat\ la „st\pân”?
Ai putea s\ te adaptezi acestui statut?
Ori de câte ori am f\cut voluntariat, am f\cut-o din pozi]ie de subordonat. Aveam un [ef sau mai mul]i [i nu am avut nicio problem\ de raportare. Depinde de natura muncii tale, depinde dac\ munce[ti pentru o cauz\…
Ori de câte ori am lucrat pentru guvern, am slujit o cauz\, a p\durii. Nu m-a interesat cine se afl\ ierarhic peste mine. Dac\ a trebuit s\ dau socoteal\ cuiva, am dat, dac\ a trebuit s\ fiu prezent la program, am fost prezent.
Nu vreau s\ spun c\ dac\ trebuie s\ m\nånc (…), m\nånc, dar a[ renun]a la confortul meu pentru o cauz\ nobil\. Cu ni[te limite morale [i legale, bineîn]eles, dar dac\ trebuie s\ stau drep]i s\ ascult de cineva, pentu o cauz\ special\, stau „smirn\”.
Nu avem facult\]i în Top 1200 (unii spun c\ am avea), vedem scandalul de la UBB în privin]a posibilului plagiat. Generic vorbind, „România educat\” are vreo [ans\ de reu[it\?
Of. Nu [tiu s\ r\spund la aceast\ întrebare pentru c\ nu m-am bazat niciodat\ pe înv\]\mântul românesc.
Reformulez întrebarea, te-ai [colit în România, ai fost mul]umit de calitatea înv\t\mântului old school? Se pare c\ la [coal\ nu se prea mai face [coal\.
Nu pot s\ r\spund nici la aceast\ întrebare. Eu mergeam doar la examene. Citeam rezumatele f\cute de colegii mei, profesorii [tiau c\ sunt antreprenor [i m\ mai iertau cu laboratoarele. Înv\]am bine, cât s\ iau un opt/nou\. Eu am f\cut facultatea doar de gura mamei.
Domnul Drago[ Anastasiu, Pre[edintele Grupului Eurolines, se implic\ în programe private de reformare a înv\]\måntului românesc. Ce [anse dai acestui demers?
Habar nu am. Dar, dac\ Drago[ crede, Drago[ face!
than us, just trying to manage the company that is Romania. As to their motivation –I’d say most of them are honest. I’m not saying there is no corruption, but most often ministers fail not because they’re corrupt, but because they aren’t qualified for the position. Democracy is not infallible. A party wins the elections and they have to put together a cabinet. They consider the options: who would be suitable for the Ministry of Transport? Well, they have Johnny and there’s also Mikey, from Gala]i. The choice is between them. It’s not about the competencies. If you want to have good roads, you announce a call for applications and hope to attract the best qualified managers in the field. You appeal to a head hunting firm and you bring in the best of them. You get the one who did the roads in Dubai, because he’s proved that he knows his field. You don’t just stick to your brethren, because you will most likely fail. In your party, you’ll have mediocre people, or, if you’re lucky, competent peo-
ple. But you’ll never come across professionals of the caliber required to run a ministry. This is an all too common situation. The show is run by people who have a low or medium level of experience, trying to learn as they go. Which is why the quality of work is mediocre. The government is not run by exceptional individuals – the system is not thought-out in this way, to draw in seasoned professionals.
Have you ever been the “worker bee”? Could you adapt to this status?
Noi avem o regul\ în firm\. De curånd am f\cut un Team Building în Dubai [i neam distrat grozav, iar concluzia a fost c\ dac\ cineva crede cu adev\rat c\ ceva trebuie f\cut într-un anumit fel, trebuie l\sat s\-[i fac\ treaba. Poate fi un drum valoros, chiar dac\ ceilal]i cred contrariul. Nu e atât de important s\ ai argumente, pe cât e de important s\ crezi în drumul t\u. {i-atunci se schimb\ foarte multe lucruri.
E[ti în tab\ra celor care au reu[it. Succesul te-a schimbat?
Nu succesul te schimb\. Puterea! Aproape to]i oamenii pe care îi cunosc [i care au ajuns s\ aib\ putere s-au schimbat. Puterea poate veni [i prin succes economic. Sunt oameni de business care s-au trezit boga]i [i vor s\ î[i etaleze ma[inile, ceasurile, vilele [i ce î[i mai cump\r\ [i atunci, acest statut le d\ o anumit\ putere.
Puterea schimb\ oamenii. Nu cunosc niciun primar, niciun ministru, niciun director de mare companie care în momentul în
Anytime I did volunteering work, I was a subordinate. I had one or more persons above me, and I had no problem with this dynamic. I’d say it depends on the nature of the work, whether you’re working for a cause… Anytime I worked for the government, I worked for a cause – saving the forests. I didn’t care who was above hierarchically. If I had to report to someone, I did, if I had to follow a schedule, I did. This is not to say that I would eat >expletive< if I had to, but I would indeed give up my comfort for a noble cause – accounting for some moral and legal limits, of course. But if I have to “stand upright” and follow directions, for a special cause, I do so.
We have no universities in Top 1200 (though some say we do), there is also the (potential) plagiarism scandal now at UBB… Generally speaking, where do you place your bets as far as the “Educated Romania” project goes?
Ah, I wouldn’t know how to answer
would sometimes overlook my attendance problems. I did study well enough to earn a B/C. I only went to university due to my mother’s nagging.
MR Drago[ Anastasiu, CEO of the Eurolines Group, is involved in private projects concentrating on reforming the Romanian educational system. Where do you place your bets in such matters?
No idea. But if Drago[ believes, Drago[ does so! In our company we have a rule: we recently did a teambuilding event in Dubai, which was great fun, and the conclusion we came to was that if someone truly feels that something really needs to be done in a certain way, he shall get his way. It could be a winning path, even if the others believe the contrary. Persuasion is not as important as believing in your idea is. This changes many things.
You’re a winner. Has success changed you?
It’s not the success that changes you but the power! Well-nigh all of my acquaintances that have got to know power have changed. Power can also come as a product of economic success. There are businessmen who woke up rich one day –they want to flaunt their cars, their watches, their villas, and whatever else they’re buying, and this status gives them some kind of power. Power changes people. I don’t know any mayor, minister, or CEO of a great company who didn’t change the moment they had someone below them hierarchically. It’s incredible how much power changes you.
care a avut un mu[teriu sub el s\ nu se fi schimbat. Este incredibil cât de mult te poate schimba puterea.
Poveste[te-ne despre sportul t\u preferat, escalada.
E unul din sporturile mele preferate. E un sport pe care-l fac de atât de mult timp încât, practic, face parte din identitatea mea. Nu [tiu dac\ se poate spune c\ mersul pe jos e o activitate preferat\, dar pentru mine escalada este ca mersul pe jos, un act reflex, e parte din mine.
here, because I never relied on the Romanian educational system.
Reformulating: You went to school in Romania. Were you satisfied with the quality of the “old school” education? The efficiency of the “new school” education is open to question.
I wouldn’t know what to say here, either. I only attended the exams. I would read the summaries written by my colleagues in preparation. The teachers, well, they knew I was an entrepreneur so they
Tell us briefly about your favorite sport, climbing.
It’s one of my favorite sports. I’ve been practicing it for so long that it has essentially become part of my identity. I don’t know whether one would say walking fits the genus “favorite activities”, but for me climbing is just like walking, a reflexive activity, a part of me. I walk everyday. Climbing is just the same for me – a way of expressing myself, a way of being. It is a sport, a community, and a way of life.
Do you see yourself taking
Merg pe jos în fiecare zi. A[a e pentru mine c\]\ratul, este un mod de exprimare, un fel de a fi. Este o disciplin\ sportiv\, o comunitate [i un mod de via]\.
Te vezi f\când pasul în politic\?
Îmi place foarte mult s\ m\ implic în via]a comunit\]ii, am foarte multe idei în cap de eficientizare a mediului în care tr\im, a ora[ului, a ]\rii… dar doar din perspectiv\ de antreprenor.
Eu caut solu]ii la probleme din pozi]ia de antreprenor. Urbea noastr\ e plin\ de probleme, de la parc\ri, la drumuri, gr\dini]e, educa]ie, mediu, autobuze electrice, pån\ la dezvolt\ri de noi tehnologii… Toate domeniile au nevoie de solu]ii, e un t\râm virgin pentru un antreprenor.
Din p\cate, politica, a[a cum este ea structurat\ ast\zi, [i nu m\ refer doar la Romånia, nu e un loc propice pentru un antreprenor. Politica are foarte multe restric]ii, mai ales pe inovare. Eu fac voluntariat la prim\ria din Bra[ov unde am g\sit oameni foarte faini, dar care sunt înc\rca]i cu foarte multe proiecte, mult peste capacitatea lor de procesare. Toat\ lumea îi ceart\ c\ nu-[i fac lucr\rile la timp… e un mediu stresant de lucru [i m\ gåndeam ce simplu ar fi de implementat un sistem de task management de tip Slack.
{i mi-am dat seama c\ legisla]ia nu permite alegerea providerului pe Slack. Se putea face un sistem integrat de management, s\ aib\ Slack, Task Management, cu documente online, dar nu po]i implementa sistemul pentru c\ legea î]i impune un anumit provider.
Nu mai intru în detalii. M\ limitez la a sta „pe lâng\ politic\”, în sensul de a putea propune solu]ii [i idei [i sper s\ pot ajuta comunitatea în acest fel.
O întrebare gen Human Resources: unde te vezi peste 5 ani?
(n.r., råde) Nu am nici cea mai vag\ idee.
Domestic\. De sezon.
Ce faci de s\rb\torile de iarn\?
M\ duc la c\]\rat, în vest.
Pentru tine, Cr\ciunul nu înseamn\ [i pom de iarn\, cadouri, sarmale…? Ba da, cum s\ nu!
the step into politics?
I quite like getting involved in the life of the community, I have lots of ideas to make the world we live in – our city, our country – more efficient, but strictly from an entrepreneurial perspective. When looking for solutions, my standpoint is that of an entrepreneur’s. Problems abound –from roads, to kindergartens, education, the environment, electric transportation, the development of new technologies… In every field there is need for solutions. It’s virgin land for an entrepreneur! Unfortunately, politics, as it is structured today, and I’m referring not only to Romania, is not the proper arena for entrepreneurs. There are lots of restrictions, especially when it comes to innovation. I do volunteering for the Bra[ov Town Hall, there’re nice fellows there, but they are overworked with too many projects, more than they are capable of processing. Everyone scolds them for not finishing on time. It’s a stressful environment, and I was thinking how
easy it would be to implement a task management system like Slack. But then I realized that the legislation doesn’t allow Slack to be the provider. A system integrating Slack, task management and online paperwork could be set up, but the legislation forces a certain provider – won’t go into the details. Therefore, I limit myself to staying alongside politics, in the sense that I propose solutions and hope to help the community in this way.
Now, a HR-style question: where do you see yourself in five years?
(Ed: laughs) I’ve not the slightest idea.
And a seasonal question: what are you doing for the holidays?
I go climbing, in the West.
But don’t holidays also connote the Christmas tree, presents, sarmale (Ed: trad. Romanian food) for you?
Of course, how could they not?
{tef PublisherVacan]a de iarn\, cel mai a[teptat eveniment de peste an, este un prilej de bucurie pentru toat\ lumea. Iarna vine cu Cr\ciunul, cu darurile Mo[ului, cu fulgii de nea… dar [i cu surprize. Ne putem accidenta, iar vacan]a noastr\ se poate încheia mai repede decât ne-am fi dorit. Ce trebuie s\ facem [i ce nu trebuie s\ facem în cazul în care ne-am accidentat vom afla din interviul urm\tor. Ne-a ajutat cu r\spunsurile medicul ortoped Mihai Ra]\.
Cum putem evita accidentele specifice sezonului rece? Exist\ tratamente de preven]ie (gimnastic\ medical\, kinetoterapie)?
Sporturile de iarn\, precum schiatul sau snowboarding-ul, sunt unele dintre cele mai apreciate activit\]i sportive de sezon din ]ara noastr\, iar practicarea lor aduce numeroase beneficii asupra s\n\t\]ii, mai ales asupra inimii, ajutând la prevenirea bolilor cardiovasculare. Cu toate acestea, riscul de accidentare este ridicat, în special dac\ nu respect\m o serie de recomand\ri pentru a preveni apari]ia unui traumatism, atât în rândul celor încep\tori, cât [i în rândul profesioni[tilor.
Înaintea oric\rui efort fizic intens este necesar\ o înc\lzire [i o preg\tire special\, astfel încât s\ lucr\m anumite grupe musculare care vor fi mai solicitate în timpul activit\]ii sportive de iarn\. Exerci]iile de stretching sunt extrem de utile, având rol în prevenirea accident\rilor (entorse/luxa]ii/rupturi musculare/oboseal\ muscular\), dar [i în îmbun\t\]irea mobilit\]ii [i a echilibrului.
Preg\tirea muscular\ [i articular\ ar trebui realizat\ cu cel pu]in 4 s\pt\mâni înainte de sezonul sportiv pentru a reduce semnificativ riscul traumatismelor.
Înc\lzirea înainte de intrarea pe pârtie
(warm up) este foarte important\ [i trebuie realizat\ de fiecare dat\. Acest antrenament ar trebui realizat 15-20 minute pentru a antrena mu[chii [i a cre[te treptat circula]ia, temperatura corpului, ritmul cardiac, astfel încât organismul s\ fie preg\tit de efort; în felul acesta scade riscul de accidentare, cre[te capacitatea la efort, iar rezisten]a articula]iilor este mult îmbun\t\]it\.
Cum ar trebui s\ ne protej\m articula]iile de accidente?
Protec]ia articula]iilor în timpul sportului de iarn\ se face efectuând toate metodele de înc\lzire pre/post sesiune sportiv\, precum [i alegerea corect\ a echipamentului/accesoriilor potrivite, luând în considerare în\l]imea, greutatea, confortul, nivelul de experien]\ (începator vs. avansat).
De asemenea, trebuie adaptat\ viteza [i maniera de a schia conform preg\tirii tehnice, condi]iei fizice, st\rii z\pezii, gradului de dificultate al pårtiei, densita]ii traficului pe pârtie, precum [i condi]iilor atmosferice.
Ce pauz\ ar trebui s\ facem dup\ o entors\ banal\ de glezn\? Când putem reveni pe pârtie?
Entorsa „banal\” de glezn\ este entors\ de grad I în care ligamentele care stabilizeaz\ glezna nu se rup, ci doar se întind, provocând tumefac]ie articular\, durere la mobilizare [i un grad mic de instabilitate care dureaz\ în jur de 2 s\pt\mâni.
Repausul articular este de minim 2 s\pt\mani, iar reîntoarcerea pe pârtie se poate face dup\ 4-6 s\pt\mâni în func]ie de gradul de mobilitate a gleznei, a stabilit\]ii articulare [i a disconfortului perceput în timpul mersului.
Partenerul nostru de schi a suferit un accident [i acuz\ dureri mari. Cum acord\m primul ajutor?
În momentul unei c\z\turi puternice în timpul schiului, nu trebuie mi[cat\ persoana accidentat\ [i nu este recomandat\ interven]ia persoanelor f\r\ preg\tire medical\. Primul gest de ajutor este anun]area Dispeceratului Na]ional Salvamont sau Serviciul 112, apoi trebuie protejat locul accidentului [i accidentatul, amplasând în amonte pe pârtie o barier\ de schiuri.
Asocierea traumatismelor coloanei vertebrale este destul de mare în cazul accident\rilor pe domeniul schiabil, iar interven]ia persoanelor f\r\ preg\tire medical\/echipament
special poate agrava starea clinic\.
Transportarea pacientului c\tre o unitate de ajutor de la baza pârtiei se efectueaz\ cu mijloace specifice (targa de pârtie), dup\ imobilizarea în prealabil cu orteze provizorii, guler cervical, suport lombar.
În cazul afec]iunilor degenerative ale articula]iilor (ex. genunchi), schiul mai intr\ în programul de vacan]\? Este [tiut faptul c\ sporturile de iarn\ solicit\ foarte mult genunchii.
Orice activitate sportiv\ moderat\ poate fi practicat\ [i este recomandat\ pacientilor care sufer\ de boal\ degenerativ\ articular\ (gonartroz\/coxartroz\) atât timp cât tonusul muscular permite. Preg\tirea articular\ trebuie început\ înainte de sezonul de iarn\ prin cre[terea tonusului muscular, a stabilit\]ii articulare.
Prin injectarea intraarticular\ a substantelor vascoelastice – acid hialuronic sau PRP (plasm\ imbog\]it\ cu trombocite în cantitate mare) înainte de sezonul de schi se asigur\ o protec]ie mecanic\ articular\ [i îmbun\t\]e[te func]ia genunchiului.
Folosirea unei orteze de sus]inere în timpul activit\]ii sportive poate fi benefic\ pentru a asigura o stabilitate suplimentar\.
Tratamente fizioterapeutice. Mit sau realitate?
Cât sunt ele de eficiente pe termen lung?
Foarte multe afec]iuni încep s\ se manifeste mai puternic iarna; la fel se întâmpl\ [i în cazul fracturilor. O fractur\ sau o entors\ în timpul iernii va fi mai greu de suportat decât prim\vara deoarece temperaturile sc\zute influen]eaz\ modul în care organismul percepe durerea [i vindecarea.
Dac\ te-ai accidentat la ski, snowboard sau în timp ce te d\deai cu sania, trebuie s\ ascul]i întocmai indica]iile medicului, iar dup\ ce vei sc\pa de imobilizare (cu gips, ortez\ sau alte dispozitive) ar fi bine s\ urmezi câteva sedin]e de recuperare, pentru a te asigura c\ nu vor r\mâne anumite sechele.
Când trebuie s\ ne adres\m medicului?
În caz de accident\ri pe pârtie este foarte important s\ te prezin]i la medicul ortoped pentru o prim\ evaluare, eventual completat\ de investiga]iile suplimentare.
Cele mai frecvente accident\ri petrecute pe pârtie sunt la nivelul membrelor inferioare: rupturi ale ligamentului încruci[at anterior, leziuni de menisc, leziune a ligamentelor colaterale.
Aceste leziuni se întâmpl\ cel mai des la viteze mici (din neaten]ie) [i pot duce în timp la imposibilitatea de a practica anumite sporturi.
Nici accident\rile de la nivelul membrelor superioare nu sunt rare; vorbim despre luxa]ii um\r, fracturi antebra], cot, pumn, entorse articulare.
Protez\rile provizorii externe, ortezele mobile sunt o solu]ie? Le recomanda]i?
La momentul actual exist\ orteze performante care permit „desc\rcarea” (sc\derea solicit\rii) compartimentului lateral sau medial al genunchiului, controlul mobilit\]ii [i cre[terea stabilit\]ii articulare.
Cel mai des ele sunt folosite postoperator, dar pot fi purtate [i dac\ sportivul sufer\ de o afec]iune cronic\ articular\ pentru a-i cre[te stabilitatea. Utilitatea lor este în special pentru solicit\rile de intensitate redus\ [i medie.
Aceste orteze sunt dispozitive medicale care nu se recomand\ a fi comandate online; ele sunt reglabile [i necesit\ m\sur\tori în centre specializate, astfel încât s\ fie cât mai adecvate anatomiei pacientului [i indica]iei medicale.
Putem evita o opera]ie? Când apel\m la bisturiu?
Dup\ evaluarea ortopedic\, care implic\ examenul clinic, testarea stabilit\]ii articulare, analiza mersului, se recomand\ de cele mai multe ori completarea cu investiga]ii radioimagistice (RMN). Coroborând rezultatele se poate decide dac\ o leziune are indica]ie chirurgical\ sau nu.
Indica]iile chirurgicale ]in de mai mul]i factori: gradul leziunii (ligament, menisc, tendon, muschi, capsul\ articular\), stabilitatea articular\, tonusul muscular, gradul de activitate sportiv\ a pacientului, greutate, prezen]a artrozei.
În prezent, traumatologia sportiv\ se bazeaz\ pe tehnici de chirurgie artroscopic\. Acestea presupun incizii mici de un 5 mm, cu introducerea în articula]ie a unei camere video – artroscop, prin intermediul c\reia punem diagnosticul; ulterior, cu ajutorul unor instrumente chirurgicale introduse în articula]ie, efectu\m interven]ia chirurgical\ propriu-zis\. În acela[i timp, operator putem trata leziunile de menisc (sutur\ menisc/excizie par]ial\), cât [i leziunile ligamentare (ligamentoplastii) sau leziunile de cartilaj ap\rute în timpul accident\rii.
Automedica]ia. Cât poate fi ea de periculoas\?
Automedica]ia include medicamentele din terapia durerii, în special analgezice [i antiinflamatoare. Se recomand\ folosirea acestora în perioada acut\ (3-5 zile) pân\ la primul consult de specialitate. Utilizarea lor prelungit\ se poate asocia cu o cre[tere a
reac]iilor adverse.
Trebuie tras un semnal de alarm\ cu privire la sc\derea eficacit\]ii în timp, care va duce la cre[terea dozelor [i eventual la supradozaj, toxicitate renal\ [i hepatic\, dureri abdominale cu favorizarea afec]iunilor digestive. De asemenea, patologiile cronice [i tratamentele de fond asociate pot determina interac]iuni medicamentoase sau agravarea unor boli.
În cazul în care nu putem apela la un medic, ce ar trebui s\ facem (metoda de „oblojire”)?
Atunci când este vorba despre o accidentare la nivelul sistemului osteomuscular recomand aplicarea protocolului PRICE.
• Protection (protec]ie) - protejarea zonei pentru a reduce durerea [i reaccidentarea.
• Rest (repaus) – presupune oprirea oric\rei activit\]i fizice care solicit\ zona afectat\.
• Ice (ghea]\) – reduce inflama]ia [i durerea; este bine s\ fie aplicat\ imediat dup\ accidentare.
• Compression (compresia) – zona afectat\ trebuie prins\ cât mai rapid cu o band\ elastic\ care s\ opreasc\ inflama]ia.
• Elevate (ridicarea membrului afectat) –membrul afectat trebuie s\ fie ]inut ridicat deasupra nivelului inimii atunci când st\ în repaus.
Respectarea [i aplicarea protocolului PRICE este o metod\ de a acorda primul ajutor dup\ accidentare (24-72 ore). Ulterior se recomand\ o evaluare ortopedic\.
A[ezat de-a lungul [oselei care o str\bate, de la Valea Hotarului de lâng\ pasajul de cale ferat\, pân\ la Gura }ib\ului, localitatea predestinat\ sporturilor albe, Bor[a, se m\rgine[te în partea de r\s\rit cu Mun]ii }ib\u, unde are hotar cu Bucovina, în partea nordic\, dincolo de vârful Toroiaga, cu hotarul uucrainean, iar la nord-vest, desp\r]it\ de Valea
Vaserului, se m\rgine[te cu Vi[eul de Sus. Bor[a, format\ din localit\]ile B\ile Bor[a [i Bor[a (sat), al treilea centru urban al jude]ului Maramure[, dup\ municipiile Baia Mare [i Sighetu Marma]iei, era cunoscut\, pân\ nu demult, pentru fabuloasele obiceiuri populare maramure[ene.
De cum începe postul Cr\ciunului, încep
[i repeti]iile pentru colindele Na[terii Mântuitorului [i Anului Nou. Copiii pleac\ la colindat cu Steaua, pân\ la miezul nop]ii. Fetele colind\ costumate în „Trei Zâne” sau “Trei Cr\i]e”, iar b\ie]ii [i adul]ii colind\ toat\ noaptea costuma]i în “Trei Crai”.
Se cånt\ Viflaimul Mic [i Viflaimul Mare, se cånt\ despre c\l\toria lui Iosif cu Maria,
despre ordinul lui Irod, despre cei Trei crai [i cei Trei p\stori.
În seara de Anul Nou la Bor[a se umbl\ cu Capra, cu Ursul, cu Banda lui Bujor [i cu Plugu[orul. În ajunul Bobotezei, pentru a-[i visa so]ul, fetele de m\ritat caut\ s\ fure din „adiz\u" câte o crengu]\ pentru a o pune seara sub pern\.
Dac\ în perioada de var\ drume]iile au ca destina]ii Cascada cailor, cariera de piatr\, vârful Pietrosul Rodnei (cel mai înalt vârf din Carpa]ii Orientali), Lacul Iezer, Lacul Stiol, salba de 3 lacuri glaciare Buh\iescu, Vârful Toroioaga [i C\ldarea Puzdrele, în perioada iernii Bor[a devine paradisul schiorilor.
Bor[a se preteaz\ perfect pentru practicarea sporturilor de iarn\. Datorit\ climei, a reliefului [i a z\pezilor permanente, peste var\ r\mån petece de z\pad\ care nu se topesc niciodat\.
Exist\ înc\ din perioada interbelic\ o trambulin\ de s\rituri cu schiurile, unde pân\ în anul 2000 se organizau concursuri interna]ionale.
Presa vremii men]iona în anii '40, c\ la Bor[a se f\ceau preg\tiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarn\ din anul 1948.
S-a investit în perioada belicoas\ din acei ani în construirea de pârtii de schi, de locuri de cazare, de restaurante, de instala]ii de transport pe cablu [i de patinoare. De asemenea, sa construit trambulina Tighina, cea mai mare trambulin\ de s\rituri cu schiurile din România, pârtia de schi Olimpia, o central\ electric\, cabane de schi [i Hotel Sport Olimpia Stibina. În proiect au fost implica]i speciali[ti de marc\ în domeniu precum maghiarul Déván István (directorul proiectului), polonezul Stanislaw Marusarz (constructorul trambulinei de s\rituri cu schiurile), maghiarul Albert Szent-Györgyi (finan]ator al proiectului), germanul Herbert Heiss (specialist în amenajare de pârtii de schi), maghiarul Benedek Frigyes (arhitectul proiectului) [i romånul Kovács László (proprietarul mai multor cabane de schi din acea vreme). La teste au participat cei mai renumi]i sportivi ai acelor timpuri – maghiara Iglóiné Ele$d Anikó (prima concurent\ la schi coborâre din lume),
germanul Sepp Weiler (câ[tig\torul primului concurs de s\rituri cu schiurile din lume), germanul Heinrich Klopfer (s\ritor cu schiurile) [i schioarea maghiar\ Kilvády Györgyike.
Din p\cate frontul de est din timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial s-a mutat în Pasul Prislop, lucr\rile au fost sistate, iar organizarea Olimpiadei de Iarn\ din 1948 a r\mas doar un vis.
La finalul anului 2021 pârtia olimpic\ a fost deschis\ publicului larg, dar momentan se afl\ înc\ în teste. Inspira]i de faptele înainta[ilor [i de mirajul ratatei Olimpiade de iarn\ din '48, edilii din Bor[a au dat o nou\ fa]\ ora[ului [i au readus la via]\, de aceast\ dat\, tradi]iile hibernale sportive. În urma investi-
]iilor de la finalul anului trecut schiatul poate fi practicat de-acum la Bor[a pe dou\ pârtii pentru avansa]i (Telescaun [i teleschi în zona Stiol) [i una în B\ile Bor[a cu instala]ie nocturn\. În zona Pârtia Olimpic\, Prim\ria Bor[a a construit o nou\ pârtie de schi, cu instala]ie de transport pe cablu [i o instala]ie de Telegondol\ debraiabil\ de 8 locuri.
Fiind la aceea[i altitudine [i calitate a serviciilor oferite de cele mai bune resorturi din Elve]ia sau Fran]a, îns\ la tarife mai mici, pentru majoritatea amatorilor de schi sau snowboard de la noi, Austria r\mâne pe durata iernii destina]ia favorit\. În Austria schiatul nu se limiteaz\ doar la iarn\, ghe]arii
furnizând z\pad\ pe tot parcursul anului, iar majoritatea resorturilor de schi se afl\ la mai pu]in de o or\ de aeroporturile din Innsbruck, Salzburg, sau München.
La Innsbruck, spre exemplu, un singur ski pass ofer\ acces la peste 300 km de trasee, inclusiv 50 kilometri de pârtie pe Ghe]arul Stubai. Prin compara]ie, adunate, toate pârtiile din România, puse cap la cap, nu totalizeaz\ aceast\ sum\ de km. Sta]iunea este înconjurat\ de mun]i cu altitudini de peste 2000m, împânzi]i de o re]ea de pârtii bine amenajate.
Romania nu poate concura la acest capitol cu Austria, dar poate oferi servicii comparabile cu ale austriecilor cel pu]in patru
luni pe an, la Bor[a.
Domeniul schiabil Bor[a este situat în Complexul Turistic Bor[a, pe versantul nordic al Mun]ilor Rodnei. Dispune de o instala]ie modern\ de transport pe cablu tip telegondol\ cu o lungime de 2,6 km, o capacitate de 1800 de persoane pe or\ [i 56 de gondole cu 8 locuri. Pårtia de schi este dotat\ cu instala]ie de z\pad\ artificial\ cu 33 de tunuri de z\pad\, instala]ie de nocturn\ cu 57 de stålpi [i dou\ ma[ini de b\tut z\pada cu troliu, de capacitate mare. Lacul de acumulare de unde se alimenteaz\ cu ap\ instala]iile frigorifice pentru producerea z\pezii artificiale are un volum de 22.100 mc, timpul de înz\pezire a pårtiei fiind de 72 de ore
pentru un strat de 50 de cm. În acest fel Domeniul schiabil Bor[a poate garanta un strat al z\pezii pe pårtie cel pu]in 4 luni pe an.
Telegondola deserve[te dou\ pârtii cu o l\]ime medie de 60 de metri, de dificult\]i diferite – o pårtie de aproximativ 3 km lungime de categorie ro[ie [i una de 3 km lungime de categorie albastr\. Diferen]a de altitudine dintre sta]ia de plecare (847 metri) [i sta]ia de sosire (1633 metri) este de 786 metri.
Un element de noutate în premier\ în ]ara noastr\, pe traseul gondolei exist\ o sta]ie intermediar\, singura de acest gen din ]ar\. Turi[tii pot opta pentru schiatul doar de la jum\tatea distan]ei, sau pentru întreaga lungime a pârtiilor. Astfel, aceast\ sta]ie intermediar\ permite schiatul frac]ionat între cele dou\ segmente ale pârtiei – zona de sus se întinde de la de la 1308 metri altitudine pân\ la 1633 metri, iar zona inferioar\ se întinde de la 847 metri pân\ la 1308 metri altitudine.
Pentru o distrac]ie pe cinste, pe traseul celor dou\ pårtii, turi[tii au la dispozi]ie spa]ii amenajate pentru servirea mesei sau a b\uturilor calde, precum [i zone de unde pot închiria echipamente sportive de schi, snowboard [i s\niu]e.
Pentru cei care doresc s\ î[i des\vår[easc\ tehnicile de alunecare pe z\pad\ sau pentru cei care doresc doar s\ descopere tainele schiatului, administratorii domeniului schiabil pun la dispozi]ie în sta]iune asisten]\ de specialitate. Sub atenta îndrumare a monitorilor de schi sau snowboarderi atesta]i, pentru toate categoriile de vårst\, turi[tii se pot bucura de z\pad\, f\r\ griji.
Tot dup\ modelul austriac, începând cu acest sezon, autorit\]ile locale din Bor[a vor introduce ski busuri gratuite care vor prelua turi[tii de la hotelurile din zon\ [i îi vor duce pân\ la pârtie, tur – retur, anun]\ Graiul.ro citat de G4Media.ro. Primele dou\ ski busuri vor circula din acest nou sezon de iarn\ [i odat\ cu punerea lor în func]iune administra]ia sper\ s\ rezolve o parte din problema locurilor insuficiente de parcare, mai precizeaz\ aceea[i surs\.
Råsului (cånd presa a înghi]it pe nemestecate) cu Elon Musk deghizat în Dracul gol, de nu l-a mai recunoscut nimeni!
Târgul de turism de la Romexpo a oglindit aceast\ stare de lucruri [i a adunat, cu greu, o jum\tate de hal\ de expozan]i (doar dou\-trei agen]ii mai mari [i-au permis sa investeasc\ în standuri mai generoase). A fost mult turism etnic promovat de Consiliile locale [i de prim\riile ora[elor din Moldova, Maramure[ [i Banat + Bulgaria.
TTR continu\ s\ fie cea mai profitabil\ platform\ de promovare a turismului românesc care contribuie la consolidarea industriei turismului din ]ara noastr\ prin promovarea zonelor de atrac]ie turistic\ [i a serviciilor adiacente. TTR este o platform\ de shopping turistic unde participan]ii pot compara oferta turistic\, pot participa la conferin]e [i sesiuni de dezbateri în care sunt abordate problemele industriei în contextul actual.
V\zând edi]ia de toamn\ a TTR (Târgul de Turism al României) î]i vine s\ exclami: „ou sont les neiges d'antan"?
Organizatorii targheteaz\ Târgul de Turism al României ca fiind un loc al tuturor destina]iilor! Am putea fi de acord cu sloganul publicitar doar dac\ suntem de acord [i cu zicerea care spune c\ esen]ele tari se ]in în sticlu]e mici. Pentru c\ târgul a fost mic.
Edi]ia de toamn\ a TTR s-a desf\[urat în perioada 10-13 noiembrie 2022, în pavilionul B1! Nu cu aceea[i amploare [i nici cu acela[i elan ca în perioada ante-pandemic\, agen]iile [i consultan]ii de turism s-au reunit la Romexpo pentru a-[i promova ofertele de s\rb\tori [i pe cele Early Booking de anul viitor.
Informa]iile oficiale sunt contradictorii, uneori suntem anun]a]i c\ turismul românesc a crescut de „N" ori, ca apoi s\ afl\m, de la aceia[i comunicatori (sau de la opozan]i) c\ cifrele s-au aranjat taman pe dos. Chiar [i cei mai aprigi trompe]i ai propagandei au fost nevoi]i s\ accepte realitatea: performan]ele turismului românesc, în actuala conjunctur\ geopolitic\, nu sunt nemaipomenite. Am mai avut [i episodul demn de Cascadorii
Am asistat la prezent\ri modeste de destina]ii, f\r\ imagina]ie, am asistat la acelea[i hore (de altfel foarte frumoase [i autentice) [i la tarafuri numeroase. L\udabil\ presta]ia acestor performeri, dar a[ spune c\ nu reu[im s\ aducem turismului românesc o viziune nou\, a[ spune c\ cel mai bine ne iese „B\tuta pe loc"! Cauzele sunt diverse. Foarte multe dintre acestea ]in de mindset [i organizare, de interac]iunea cu clientul final [i de sintagma „clientul nostru, st\pânul nostru". Strig\m din to]i r\runchii c\ avem o ]ar\ frumoas\, dar continu\m s\ facem turism dup\ ureche.
Avem faimo[i operatori interna]ionali de turism, avem antreprenori talenta]i care dezvolt\ proiecte turistice excep]ionale, avem locuri fabuloase de vizitat [i, cu toate acestea, România continu\ s\ ocupe un loc modest în familia turismului interna]ional.
Noi nu avem kilometri de litoral a[a cum au grecii, nu avem z\pezile Alpilor francezi, nu avem exotismul african din Masai Mara, dar avem o Delt\ superb\, o cultur\ saxon\ str\veche, tradi]ii spectaculoase [i sate în care 'tu[a Maria mai face pâine cu maia. E o marf\ bun\ de vândut, doar c\ nu o punem pe tarab\.
Ce a fost de v\zut la TTR 2022, edi]ia de toamn\?
Vizitatorii au putut profita de ofertele pe care agen]iile de turism [i tour-operatorii leau preg\tit special pentru târg, au putut descoperi cele mai atractive destina]ii, atât na]ionale, cât [i interna]ionale [i au putut întâlni speciali[ti în domeniu care au oferit consultan]\ în vederea alegerii vacan]ei perfecte, în func]ie de preferin]e [i buget.
Din nefericire, din câte se pare, organizatorii au renun]at definitiv la programul de anul trecut „ROMEXPO aduce Târgul de Turism al României la tine acas\", un instrument digital foarte util persoanelor care doreau s\-[i achizi]ioneze o vacan]\ de la distan]\, o platform\ de shopping turistic unde turi[tii puteau compara diversele oferte [i puteau profita de cele mai bune servicii de cazare [i transport scoase la vânzare de expozan]i.
Cel mai interactiv eveniment al anului, a[a cum au targhetat organizatorii edi]ia TTR din prim\vara anului trecut, a venit în sprijinul turi[tilor cu o serie de solu]ii practice. Edi]ia virtu-
al\ a ofertat participan]ii cu o mul]ime de facilit\]i, astfel încât promovarea [i vizibilitatea companiilor expozante a fost eficient\! Printrun sistem integrat vizitatorii virtuali ai tårgului au putut interac]iona direct cu expozan]ii, prin intermediul platformelor chat sau video call, iar, în acest fel, ace[tia [i-au putut personaliza ofertele de vacan]\! Principiul de navigare pe platforma digital\ era intuitiv, de pe o adresa de e-mail poten]ialii turi[ti puteau accesa Zona de Lobby de unde apoi puteau intra în Zona Expo, Zona de Conferin]e live [i Market Place. Din Zona Expo, unde se afl\ toate standurile virtuale ale agen]iilor de turism, se putea accesa standul virtual cu ofertele de vacan]\.
Bor[a [i-a promovat domeniul schiabil. Organizatorii promit pârtii [i servicii de transport pe cablu exact ca în Austria în Sky Paradise. Vizitatorii erau invita]i s\ ia loc pe bancheta unei telegondole unde frumoase o[ence îmbr\cate [i straie populare î[i prezentau oferta turistic\, iar alte dou\ zåne, monitori de schi, îmbr\cate în costume de culoarea brandului turistic al sta]iunii, galben/albastru, împ\r]eau pliante.
Domeniul schiabil Bor[a este situat în Complexul Turistic, pe versantul nordic al Mun]ilor Rodnei. Dispune de o instala]ie de transport pe cablu tip telegondol\ cu o lungime de 2,6 km, o capacitate de 1800 de persoane pe or\ [i 56 de gondole cu 8 locuri. În continuarea standului, în halta moc\ni]ei cu aburi de pe Valea Vaserului, Vi[eu de Sus, te întåmpin\ o cuceritoare vatmani]\ cu ochi negri. La acela[i stand l-am g\sit [i pe
celebrul olar maramure[ean Daniel Le[ [i pe fiul acestuia care a venit cu ceramic\ sm\l]uit\, iar la cap\tul standului un dac uria[ cioplea de zor la coada Draconului, stindardul de lupt\ al daco-tracilor, al costobocilor [i al tyrage]ilor, Capul de lup cu gura deschis\.
Unul din standurile prezente la tårg mi-a atras aten]ia. Nu prin oferta turistic\, nu era un turoperator interna]ional, ci prin emo]ia pe care mi-a produs-o, o emo]ie transmis\ de doi copii, [colari, care confec]ionau m\[ti populare. Calitatea artizanatului produs de ace[tia, povestea lor de via]\ dublat\ de inocen]a vârstei m-a transpus direct în lumea idilic\ a satului. Cu sprijinul Asocia]iei Anador Bucovina, micii me[teri mari, îndruma]i de o doamn\ cu un puternic accent moldovenesc, pe
numele ei Cazac Ana, ofer\ turi[tilor obiecte f\cute de måna lor: m\[ti ritualice, p\pu[i din a]e [i ]es\turi realizate la r\zboaiele de ]esut ]\r\ne[ti. M\[tile lor de mo[i sunt cele mai frumoase m\[ti populare pe care le-am vazut vreodat\.
Atelierul de }es\torie [i Împletituri din Sfoar\ Gura Humorului, din cadrul Centrului de Servicii Multifunc]ionale pentru copiii afla]i în dificultate din DGASPC Suceava ofer\ tinerilor cu dizabilit\]i ocazia s\-[i valorifice timpul liber implicându-se în activit\]i care s\ le pun\ în valoare creativitatea.
Dac\ dori]i s\ oferi]i un cadou românesc
unei persoane dragi, nu c\uta]i în magazinele turistice de pe marile bulevarde ale capitalei, scrie]i-i un mesaj doamnei Ana Cazac: anacazac@yahoo.com. Dorul de duc\ al romånilor [i magia plajelor Blue Flag s-a mai potolit, iar turi[tii caut\ acum experien]e autentice, departe de mediile poluate [i de frenezia turismului de mas\, iar tårgul de turism de la ROMEXPO din acest an a venit cu o ofert\ romåneasc\ deosebit de interesant\, de la turismul de tradi]ii, la cel alpin, de schi [i aventur\.
Overall sau colac peste pup\z\, TTR r\måne cea mai serioas\ institu]ie unde se tranzac]ioneaz\ turism în Romania. Chiar dac\ desaga Târgului de Turism al Romaniei nu a fost plin\ pån\ sus, evenimentul a marcat la capitolul impresie.
Chiar dac\, de cele mai multe ori, intelectualii sunt irita]i de generaliz\rile care se fac la adresa diverselor comunit\]i sau persoane – [i lipesc cu u[urin]\ eticheta discrimin\rii oric\rui analist cutez\tor care încearc\ s\ g\seasc\ tr\s\turile comune ale unei mul]imi – eu cred c\ preocuparea genera]iei Z pentru istorie si etnicitate poate fi reprezentat\ generic printrun simbol matematic: zero barat.
Mul]imea vid\ a celor preocupa]i de satul romånesc, de tradi]ii, de istoria unor genera]ii, contrasteaz\ evident cu mul]imea „plus infinit” a celor interesa]i de globalizare [i interna]ionalizare. Dictatura majorit\]ii, aceea democratic\, legitim\, poate conduce la relativizarea valorilor.
În numele democra]iei devenim uneori excesiv de toleran]i [i punem pe aceea[i
treapt\ valoric\ doina cu maneaua. Exagerez, dar „multimea care nu con]ine niciun element” nu mai este motivat\ s\ cread\ în valori perene. Este înv\]at\ s\ vrea mai mult, s\ profite de ocazie, s\ speculeze, s\ for]eze!
Orice trainer motiva]ional, coach de leadership, î]i va spune s\-]i vânezi ]inta pân\ la cap\t, f\r\ scrupule.
Pentru cei mai mul]i dintre noi monu-
mentele istorice [i tradi]iile devin interesante doar în vacan]e sau de s\rb\torile religioase. Politicienii le „descoper\” periodic [i le plimb\ ca pe un cal breaz prin fa]a aleg\torilor.
Oricât de antipatic\ ar fi propaganda politic\, na]ionalist\, trebuie sa fim de acord c\, uneori, ea poate fi [i util\. Detest acest model defectuos de cunoa[tere a istoriei, dar recunosc c\ nu m-a deranjat niciodat\ propa-
ganda f\cut\ de regizorul Sergiu Nicolaescu, spre exemplu, chiar dac\ ea con]inea inexactit\]i sau exager\ri.
Am privit-o ca pe o metod\ Montessori de înv\]are a istoriei. Vizionånd filmele regizorului, copil fiind, am început s\ îmi doresc s\ fiu ca acei cavaleri neînfrica]i. Îmi confec]ionam palo[e din lemn [i visam s\ h\l\dui prin ungherele ascunse ale castelelor [i
cet\]ilor pe care propagandistul Sergiu Nicolaescu mi le prezenta în filmele lui. Le c\utam pe hart\ [i le vizitam.
Nicio alt\ provincie istoric romåneasc\ nu î[i merit\ mai pe deplin alintul de „leag\n al tradi]iilor populare” mai mult decât îl merit\ Bucovina.
Busuioaca s-a limpezit în poloboace, slana st\ în putini la s\rat, primii fulgi de nea
au c\zut deja în nordul Moldovei, iar cetele de colind\tori [i-au scos „la c\tat” costuma]iile de capr\, urs [i drac.
De cele mai multe ori, atunci când turi[tii (romåni sau str\ini) î[i planific\ o vacan]\ în Bucovina, itinerariul lor deseneaz\ un traseu care leag\ m\n\stirile pictate, aflate pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial U.N.E.S.C.O., din nordul Moldovei.
Fie din necunoa[tere, fie din comoditate, fie din ra]ionamente economice (nici nu conteaz\) tururile ghidate vizeaz\ întotdeauna „pomul l\udat”, salba de m\n\stiri din nordul Moldovei [i rateaz\ cele mai vizibile obiective turistice: ruinele.
}inutul Bucovinei, supranumit [i „}ara codrilor de fag”, are de ar\tat vån\torilor de istorie [i alte atrac]ii turistice, la fel de captivante. Binecuvântat\ cu plaiuri m\noase, codrii falnici, peisaje care te las\ f\r\ glas [i oameni primitori (adev\rate tezaure umane vii care p\streaz\ cu sfin]enie tradi]iile mo[tenite de la p\rin]i), Bucovina î[i dezv\luie în fa]a „invadatorilor” veni]i cu gânduri bune (turi[tii), de acest\ dat\, secretele [i trecutul glorios de arme. Vizitarea vestigiilor l\sate „…urma[ilor urma[ilor no[tri în veacul vecilor!” sunt un motiv în plus pentru a petrece o vacan]\ de neuitat pe meleagurile vorbitorilor de „dul[i grai moldovinesc”.
Bucovina este o destina]ie de pelerinaj, dar [i de vacan]\. În Bucovina ai sentimentul c\ timpul st\ pe loc, c\ timpul î]i d\ timp, c\ ai r\gaz!
Din fericire (c\ mai exist\) sau din nefericire (c\ au ajuns ruine), România p\streaz\ nenum\rate vestigii ale vremurilor demult apuse. Poate c\ niciuna dintre provinciile române[ti nu a conservat mai bine spiritul istoric decât Bucovina.
Bucovinenii se mândresc cu bourul moldovenesc a[a cum americanii se måndresc cu drapelul Stars and Stripes.
Insigna heraldic\, capul de bour cu o stea între coarne, b\tut\ de voievozii Moldovei pe zidurile bisericilor [i cet\]ilor moldovene, este legat\ de legenda întemeierii Moldovei din „Cronica Anonim\ a Moldovei”, dar [i din „Letopise]ul lui Grigore Ureche” precum [i din „Cronica moldo-polon\ a lui Miron Costin”.
Între locurile obligatoriu de vizitat din
Bucovina se num\r\ [i Cetatea de Scaun a Sucevei, o destina]ie spectaculoas\ pentru turismul cultural.
Cetatea a beneficiat în ultimii ani de cele mai noi tehnici de renovare, conservare [i punere în valoare a obiectivului turistic. Lucr\rile de consolidare au dat o nou\ via]\ vechilor ziduri mu[atine, iar pe înserat noua instala]ie de nocturn\ pune în valoare într-un mod plastic arhitectura celei mai vestite cet\]i din istoria Moldovei.
Noile modalit\]i de prezentare muzeal\ fac din fortifica]ie o atrac]ie turistic\ ce nu trebuie s\ lipseasc\ de pe lista niciunui vân\tor de stihii [i umbre bântuitoare de ruine.
Mult mai autentic decåt Halloweenul merchandiserilor americani importat de peste Ocean, Festivalul autohton de art\ medieval\ „{tefan cel Mare”, care se desf\[oar\ anual aici în fiecare var\, în luna august, adun\ mii de turi[ti care îmbrac\ armuri [i se prind în lupte numai bune de postat pe re]elele de socializare.
Din perspectiv\ fotografic\, amurgul este cel mai potrivit moment al zilei în care s\ vizitezi Cetatea de Scaun a Sucevei. În lumina aurie a înser\rii zidurile de piatr\ prind via]\ [i î[i dezv\luie secretele.
Daca ar avea glas, b\trânele ruine ]i-ar spune c\ aici a fost odat\ o mare cetate, stra[nic înt\rit\ chiar de marele voievod {tefan, fiul lui Bogdan al II-lea, din dinastia
Mu[atinilor, care a domnit peste Moldova aproape o jum\tate de veac, între ani 14571504, nimeni altul decåt cel c\ruia îi spunem azi {tefan cel Mare [i Sfânt, dup\ canonizare. Ruinele au v\zut cum sub zidurile apusei cet\]i au ajuns, nu o dat\, ordiile otomane sau hoardele t\tare, o[tile polone, austriece sau ungare, cetele de mercenari sau chiar cazacii.
I-au v\zut aici pe cei mai mari sultani ai Imperiului Otoman, l-au v\zut pe Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, în asediul din 1476 [i pe Suleyman Magnificul, în 1538. Au v\zut regi, principi [i voievozi, l-au v\zut, în anul 1691, chiar pe regele Poloniei, Jan Sobieski, salvatorul Vienei asediat\ în anul 1683 de turci. Au v\zut foc, distrugeri, sânge, durere [i moarte, secole de-a rândul.
Odat\ ajun[i în fa]a cet\]ii, turi[tii vor fi impresiona]i de monumentalitatea ei, de dimensiunile megalitice ale zidurilor [i de siluetele mu[atinilor, umbre violet care apar [i dispar printre ziduri, umbre aruncate pe lespezile de piatr\, colorate complementar de lumina galben\ a proiectoarelor.
Cetatea este pozi]ionat\ strategic pe un pinten de deal de la marginea de est a ora[ului Suceava, la 70 de metri deasupra luncii râului Suceava, fiind înconjurat\ pe trei p\r]i de un [an] de ap\rare larg [i adânc, având o contraescarp\ care îngreuneaz\ traversarea [i asedierea. Dubla incint\ este fortificat\ prin ziduri sau bastioane solide, flancate de turnuri semicirculare masive, toate zidite din piatr\.
Mergând spre poarta cet\]ii pe aleea pietruit\ ce înconjoar\ azi vestigiile, po]i face
pe îndelete un tur de orizont al fortifica]iilor. Întregul ansamblu medieval inspir\ respect. Nu este greu s\ î]i imaginezi ce gândeau asediatorii cet\]ii. De-a lungul istoriei mul]i atacatori au plecat de aici f\r\ s\ o cucereasc\, între
ei num\råndu-se [i vestitul sultan Mahomed Cuceritorul. Arareori cucerit\, por]ile cet\]ii sau deschis de mai multe ori prin tr\dare, f\r\ lupt\. Îns\, anul 1600, pârc\labul cet\]ii, a deschis por]ile de bun\ voie pentru a primi cu
bra]ele deschise o[tirile voievodului Mihai Viteazul, domnitorul Unirii.
În lumina palid\ a înser\rii, pe podul de lemn ce duce la poarta de nord-vest a cet\]ii, vei vedea cum se preling alte umbre. Sunt tot ale Mu[atinilor.
Ghidul î]i va spune (dac\ ai a[a ceva) c\ dinastia Mu[atinilor a f\cut din Moldova un stat medieval puternic, un ap\r\tor al cre[tin\t\]ii [i un scut în fa]a semilunei. Mu[atinii au edificat aceast\ fortifica]ie începând din secolul al XIV-lea [i a devenit în timp cea mai mare cetate din Moldova. Aici se afla centrul sistemului defensiv al }\rii Moldovei.
Trecând pe sub arcadele succesive ale por]ilor cet\]ii ajungi în curtea Fortului Mu[atin, construit în vremea voievodului Petru al II-lea Mu[at (dup\ mutarea capitalei Moldovei de la Siret la Suceava).
Domnitorul Alexandru cel Bun, tot un Mu[atin, a continuat înt\rirea sistemului defensiv al cet\]ii, în condi]iile dezvolt\rii armelor de foc [i a artileriei.
Lunga perioada de glorie a cet\]ii a fost marcat\ de domnia voievodului {tefan cel Mare [i Sfânt, care a extins ansamblul fortificat cu înc\ o incint\ de ziduri din piatr\. Tot în vremea sa a fost l\rgit [i adâncit [an]ul de ap\rare. Astfel fortificat\, cetatea a rezistat asediului din anul 1476 al sultanului Mahomed Cuceritorul.
Dup\ asediu voievodul a dublat grosimea zidurilor [i le-a în\l]at, transformând turnurile de form\ p\trat\ în turnuri [i bastioane semicirculare, mai rezistente la tirul artileriei grele din acele vremuri.
Marea majoritate a zidurilor ridicate de {tefan cel Mare – camera de gard\, pivni]ele, monet\ria, închisoarea, turnul capelei domne[ti cu scara în spiral\, din piatr\, [i pulber\ria – au rezistat timpului pân\ în zilele noastre [i sunt deschise vizitatorilor.
Noua amenajare muzeal\ faciliteaz\ accesul turi[tilor la vestigii [i recompune atmosfera medieval\ [i via]a garnizoanei. Cu pu]in\ imagina]ie, îi vom putea vedea pe o[tenii înarma]i ai voievodului care st\teau de gard\ pe meterezele cet\]ii sau care îi s\getau pe asediatori.
Dac\ vei ciuli urechile [i vei închide ochii, vei putea auzi strig\tele de lupt\ ale atacatorilor [i vuietul asurzitor al pulberei aprinse din tunuri, vei vedea arca[i care lanseaz\ s\ge]i salve dup\ salve, vei vedea cazanele de smoala sau uleiul clocotit, preg\tite pentru a fi turnate peste atacatorii care escaladau zidurile, bolovani arunca]i de pe metereze peste asediatori [i frumoasele moldovence care î[i oblojeau r\ni]ii, asemenea Reginei Maria care st\tea la c\p\tåiul solda]ilor r\ni]i în Primul R\zboi Mondal.
Armata voievodului Moldovei era bine instruit\, avea experien]\ dobåndit\ în lupte [i era capabil\ s\ lupte împotriva mai multor du[mani în acela[i timp.
Mare strateg [i vizionar al epocii sale, {tefan cel Mare a construit o re]ea de cet\]i [i a mobilizat în vremuri de r\stri[te Oastea cea Mare a ]\rii. Urma[ii mu[atini ai voievodului au continuat s\ fac\ lucr\ri de între]inere a cet\]ii, dar de mai mic\ amploare. Au extins înc\perile fortului [i pivni]ele pentru provizii [i armament.
Se spune c\ în aceste pivni]e turcii au g\sit [i capturat tezaurul Moldovei. A[a s\ fie oare? S\ ascult\m ce spun legendele …
Sabia lui {tefan cel Mare
Fapte. Dup\ victoria din b\t\lia de la Mohacs [i transformarea Regatului Ungar în pa[alâc, Imperiul Otoman se afla în plin\ expansiune european\. În vremea domniei voievodului Petru Rare[, fiul lui {tefan cel Mare, rela]iile Moldovei cu „Înalta Poart\” s-au înr\ut\]it, iar în vara anului 1538, sultanul Suleyman Magnificul a invadat Moldova.
Petru Rare[ a fost tr\dat de boieri, dar a reu[it s\ se salveze în cele din urm\ fugind la Cetatea Ciceului din Transilvania. O parte din
uria[a armat\ otoman\ a intrat f\r\ lupt\ în Cetatea de Scaun a Sucevei, por]ile cet\]ii fiind deschise de boierul tr\d\tor Mihu, pârc\labul Sucevei.
Legenda. Povestea spune c\ o[tenii sultanului Suleyman au s\rb\torit cucerirea f\r\ lupt\ a Cet\]ii de Scaun a Sucevei dând cep butoaielor cu vin din pivni]ele cet\]ii. În beciuri erau o mul]ime de butoaie.
Turcii au b\ut pe s\turate toat\ ziua [i toat\ noaptea, pân\ au ajuns la cel mai mare butoi din toate pivni]ele. Au dat cep [i acestuia, dar din el nu a curs vin. Nu curgea nimic!
Au lovit cu s\biile în butoi… suna a plin. Era ceva în butoi! Dar ce? Curio[i, au spart butoiul ca s\ vad\ ce este în\untru.
Ei bine, marele butoi era plin cu bog\]ii, giuvaericale [i monede, mai mult de trei tone de obiecte din aur [i argint. Astfel au pus mâna turcii pe tezaurul Moldovei, care con]inea, potrivit legendelor, între altele, [i sabia lui {tefan cel Mare. Sabia voievodului a ajuns mai apoi la Palatul Topkapî, re[edin]a sultanilor otomani din Istanbul.
Legenda spune c\ sultanul Suleyman ar fi spus la vederea bogatei pr\zi c\ „nu [i-ar fi
închiput vreodat\ c\ o ]ar\ atât de mic\ cum este Kara-Bogdan (Moldova) poate avea bog\]ii atât de mari”.
O alt\ legend\ vorbe[te de tunelul care lega Cetatea de Scaun a Sucevei de Curtea Domneasc\ ale c\rei ruine ar fi înc\ vizibile. Ie[irea din acest tunel s-ar afla undeva lâng\ biserica Sf. Dumitru din Suceava.
Legendele spun c\ tunelul era o cale de sc\pare în caz de asediu, prin care însu[i voievodul {tefan cel Mare [i-ar fi g\sit salvarea. La ie[irea din tunel voievodul l-ar fi blestemat, iar de atunci nimeni nu ar mai fi
ie[it viu din el. Slujitorii ceta]ii ar fi pus la îndoial\ blestemul [i au trimis în tunel ni[te pisici care nu s-ar mai fi întors vii de acolo, niciodat\. Legenda mai spune c\, înainte de intrarea turcilor în beciurile cet\]ii, o[tenii domnitorului Petru Rare[ ar fi încercat s\ salveze tezaurul, dar butoiul care con]inea Tezaurul Moldovei era prea mare pentru a fi transportat prin tunel.
Amatorii de senza]ional, dar [i unii dintre arheologi, au c\utat acest tunel legendar, dar nu i-au dat de urm\. Legenda e vie, c\utarea continu\!
Revenind la fapte, povestea Mu[atinilor nu se poate încheia f\r\ a pomeni [i despre {tefan L\cust\, nepotul de fiu al domnitorului {tefan cel Mare, care a fost instalat ca domn al Moldovei de însu[i sultanul Suleyman Magnificul, în urma campaniei sale din anul 1538, dup\ fuga lui Petru Rare[ în Transilvania.
Acesta nu s-a în]eles prea bine cu boierii pe care, se spune, i-ar fi decapitat (pe mul]i dintre ei) în timpul ospe]elor, acuzându-i de “hiclenie”. A[chia nu sare departe de trunchi, domnitorul nostru sem\na leit cu bunicul s\u care era „degrab\ v\rs\toriu de sânge”. Boierii s-au r\zbunat [i l-au omorât în somn.
Odata cu ultimii Mu[atini a început [i declinul cet\]ii. Teribilul asediu al lui {tefan Tom[a din 1563, care a durat trei luni, a avariat grav cetatea.
Apoi Alexandru L\pu[neanu, alt nepot al domnitorului {tefan cel Mare, a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Ia[i (în 1565) [i a fost for]at de otomani s\ distrug\ toate cet\]ile, în afara uneia, Cetatea de grani]\ a Hotinului. L\pu[neanu a incendiat toate cet\]ile Moldovei printre care [i Cetatea Sucevei. În cronica lui Grigore Ureche st\ scris: „f\când pre cuvântul împ\ratului, au umplut cet\]ile cu lemne de-au ars [i s-au risipit”.
Dar nu acesta a fost sfâr[itul cet\]ii mu[atine. Incendierea a fost, de fapt, un [iretlic al l\pu[neanului, pentru a evita d\râmarea cet\]ii. Dup\ scurta st\pânire a cet\]ii de c\tre voievodul Mihai Viteazul, în anul 1600, aceasta a ajuns s\ fie guvernat\ de domnitorul Vasile Lupu, care a [i modernizat-o: a construit logiile din curtea interioar\, a instalat în s\li sobe de teracot\ sm\l]uit\, a extins pivni]ele
[i a construit o temni]\ [i o camera de îmb\iere a domnitorului.
Cele mai grele distrugeri au avut loc în anul 1675, când turcii au poruncit domnitorului Dumitra[cu Cantacuzino s\ distrug\ definitiv fortifica]iile de ap\rare ale Moldovei. Cetatea a fost umplut\ cu lemne [i cu paie [i incendiat\. Funinginea e vizibil\ [i ast\zi pe zidurile cet\]ii.
Cetatea a primit lovitura de gra]ie la cutremurul din anul 1684, când zidurile de pe toat\ latura de nord s-au pr\bu[it. Secolele urm\toare au însemnat p\r\sire [i ruin\, pâna la preluarea ei de c\tre regele Jan Sobieski al Poloniei, în anul 1691.
Primele s\p\turi arheologice [i primele lucr\ri de consolidare a ruinelor au fost f\cute de arhitectul austriac Karl A. Romstorfer abia la începutul secolului XX.
Apoi, între anii 1961-1970, comuni[tii au f\cut lucr\ri de protejare, consolidare [i
restaurare par]ial\. În ultimii ani cetatea a intrat într-un program de conservare, consolidare [i punere în valoare a vestigiilor istorice, finan]at din fonduri europene, [i a fost reintrodus\ în circuitul turistic.
Cel mai vizitat obiectiv turistic din Bucovina este Cetatea de Scaun a Sucevei, cea mai mare cetate medieval\ din spa]iul extra-
carpatic.
De[i a fost atacat\ [i asediat\ în nenum\rate rânduri de poloni, unguri, turci [i t\tari, Cetatea de scaun a Sucevei, ridicat\ de Petru I Mu[at [i mai apoi fortificat\ de {tefan cel Mare nu a fost niciodat\ cucerit\, decât prin tr\dare. Restaurarea a reu[it s\ redea vechilor ruine atmosfera autentic medieval\ [i o parte
din m\re]ia de odinioar\.
Overall, încercata Cetate de Scaun a Sucevei, asediat\, incendiat\, jefuit\, p\r\sit\ [i d\råmat\ de cutremurul din 1684, merit\ vizitat\.
În încheiere, Summa cum laude pentru destina]ia turistic\, ar mai fi de ad\ugat c\ Suceava a fost inclus\ de curând pe ruta cultural-turistic\ „Me[teri populari [i me[te[uguri tradi]ionale din România”.
Traseul, lansat la Târgul de Turism al României, edi]ia de toamn\ 2022, reprezint\ o recunoa[tere a valorii inegalabile a me[te[ugurilor din Bucovina, în]eleas\ ca zestre purt\toare de tradi]ii.
Activitatea artistic\
Tudorel Ilie este un artist fotograf din Baia Mare, n\scut în 9 octombrie 1961 la Ardud. Este membru al Asocia]iei Arti[tilor Fotografi din România (rang Art A.A.F.R.), al Asocia]iei Interna]ionale de Art\ Fotografic\ „Euro Foto Art” (A.I.E.F.A.), din 2015, al Uniunii Creatorilor Profesioni[ti (U.C.P.) sucursala Baia Mare [i pre[edinte al Clubului Foto-Video din cadrul O.N.G. Asocia]ia „Millennium”din Baia Mare. A fost prezent în 153 expozi]ii de art\ fotografic\, din care 75 de expozi]ii personale [i 78 expozi]ii de grup, în muzee [i centre culturale din România, Belgia, China, Polonia, Ungaria, Ucraina [i în numeroasele expozi]ii organizate online. Fotografiile sale au fost publicate în
Tudorel Ilie is a photographic artist from Baia Mare, born on October 9, 1961, in Ardud, Satu Mare County, Romania. He is a member of the Romanian Association of Photographic Artists (rank Art A.A.F.R.) Bucharest, of the Interna-tional Photographic Art Association „Euro Foto Art” (A.I.E.F.A.) since 2015 and of the Union of the Professional Creators (U.C.P.) Baia Mare branch. He is the president of the Photo-Video Club from the N.G.O. „ Millennium” Association from Baia Mare, Maramure[ County, Romania.
The artist has been present in 153 photographic art exhibitions, of which 75 personal exhibitions and 78 group exhibitions in museums and cultural centers from Romania, Belgium, China, Poland, Hungary and Ukraine. Not to mention here the numerous on-line exhibitions. This activity has been widely reflected in numerous written publications, both in Romania and abroad, and in the online press. His photographs have been published in photographic
albume de art\ fotografic\, reviste de turism, albume [i ghiduri turistice precum [i în numeroase c\r]i [i publica]ii [tiin]ifice din ]ar\ [i din str\in\tate. A desf\[urat mai multe proiecte culturale sub patronajul sau în parteneriat cu Comisia Na]ional\ a României pentru U.N.E.S.C.O. [i Institutul Cultural Român din Bucure[ti.
Premii:
• 2022 – „Diploma de Excelen]\” pentru contribu]ia remarcabil\ la sus]inerea valorilor [i obiectivelor UNESCO din Româniaacordat\ de Comisia Na]ional\ a României pentru UNESCO, Bucure[ti.
• 2022 – „Carol Popp de Szathmary ”, placheta
art albums, international tourism magazines, albums and travel guides, as well as numerous books or scientific publications.
He has carried out several cultural projects under the patronage or in partnership with the National Commission of Romania for U.N.E.S.C.O. and the Romanian Cultural Institute from Bucharest. Prizes awarded:
• 2022 – “Diploma of Excellence”, for his outstanding contribution to the support of the UNESCO’s values and objectives from Romania –granted by the National Commission of Romania for UNESCO, Bucharest.
• 2022 – “Carol Popp de Szathmary” Plaque, by the International Photographic Art Association “EuroFotoArt”.
• 2019 – “Excellence Award”, by the International Photographic Art Association “EuroFotoArt”.
• 2019 – “Ambassador of Maramure[ Tourism”
acordat\ de Asocia]ia Interna]ional\ de Art\ Fotografic\ „EuroFotoArt”.
• 2019 – „Premiul de Excelen]\” premiu acordat de Asocia]ia Interna]ional\ de Art\ Fotografic\ „EuroFotoArt”.
• 2019 – „Ambasador al turismului maramure[ean” premiu acordat de Consiliul Jude]ean Maramure[ pentru merite deosebite în promovarea turismului.
• 2019 – „Premiul I” ob]inut în concursul na]ional de art\ fotografic\ „Ipostaze Etnografice”.
• 2015 – „Premiul de Excelen]\” premiu acordat de revista de cultur\ „Gazeta de Maramure[”.
title, for special merits in promoting tourism and traditional culture by the Maramure[ County Council.
• 2019 – 1st Prize at the national photographic art contest “Ethnographic Hypostases”.
• 2015 –“Excellence Award”, by the culture magazine “Gazeta de Maramure[”.
Cu aceste versuri începe cea mai frumoas\ melodie ungureasc\ de dragoste pe care, probabil cel mai mare poet romantic maghiar de origine slovac\, Pet$fi Sándor (erou al Revolu]iei de la 1848 din Ungaria [i Transilvania, n\scut 1 ianuarie 1823, în localitatea Kisk$rös, din Ungaria), a cåntat-o ([i el) iubitei lui. Pe numele s\u adev\rat Alexander Petrovic, poetul [i-a des\vår[it opera în casa unei familii cu
descenden]\ nobil\, Teleki de Szék, o fost\ familie nobiliar\ din Transilvania, originar\ din Teleac (de unde îi provine [i numele).
Familia Teleki a fost înnobilat\, în 24 februarie 1409, de împ\ratul Sigismund de Luxemburg, dat\ la care a primit [i însemnele nobiliare – blazonul care înf\]i[eaz\ o capr\ neagr\. La fel ca [i în cazul marelui poet maghiar, nici familia Teleki nu avea origini maghiare, str\-
mo[ii acesteia fiind vlahi din Gorazde, Bosnia.
În scurta perioad\ în care a locuit la Colt\u în casa contelui opozi]ionist Sándor Teleki, între 8 septembrie 1847 [i 20 octombrie 1847, Pet$fi Sándor [i-a petrecut al\turi de cea care ia fost muz\ [i so]ie, Júlia Szendreya cele mai frumoase clipe din via]\ [i tot aici a scris unele dintre cele mai frumoase poezii ale operei sale.
În Romånia exist\ mai multe locuri unde se
Plaiurile b\im\rene sunt un exemplu de multiculturalitate care duc pe spin\rile lor secrete ale istoriei neamurilor care le-au st\pânit – maghiari, austrieci, români, ru[i, amesteca]i cu cehi, polonezi, turci [i germani. Cea mai vizibil\ amprent\ au l\sat-o ungurii [i sa[ii din perioada st\pânirii Habsburgice a dualismului Austro-Ungar (Kaiserlich und Königlich Doppelmonarchie – Dubla Monarhie împ\r\teasc\ [i cr\iasc\) numit\ [i Monarhia Dun\rean\.
Ce e de remarcat în mod deosebit (printre altele) la comunitatea maghiar\ din Ardeal –în custodia c\reia se afl\, în administrare, patrimoniul material mo[tenit – este aceast\ aten]ie deosebit\ pe care o acord\ renov\rii [i reconstruc]iei imobilelor istorice. Am avut ocazia s\ observ, nu o dat\, cum recupereaz\ pictur\ mural\ veche de sute de ani, cum refac panot\ri din faian]\ cu modele specific maghiare (floarea de lalea, blazoanele grofilor, temele folclorice), identice cu cele originale [i cum p\streaz\ toate caracteristicile originale de arhitectur\ [i mobilier ale vestigiilor salvate de la dispari]ie.
comemoreaz\ via]a [i opera poetului.
Casa memorial\ Pet$fi Sándor se afl\ la Albe[ti, în jude]ul Mure[, localitate aflat\ la 10 kilometri de Sighi[oara, pe E60, pe drumul Bra[ovului, [i a fost înfiin]at\ în anul 1897, la in]iativa contesei Louise Haller. Muzeul este o cas\ construit\ în stil rustic, compus\ din trei înc\peri în care se afl\ obiecte care au avut leg\tur\ cu via]a acestuia.
Subiectul de ast\zi al articolului nostru este tot un muzeu, castelul Teleki Sándor, aflat la 10 km sud de municipiul Baia Mare, pe terasa L\pu[ului, în localitatea Colt\u, castel în care poetul Pet$fi Sándor [i-a tr\it gloria artistic\ [i roman]a. Familia Teleki a de]inut în Ardeal nenum\rate imobile, principala re[edin]\ a familiei Teleki fiind castelul din comuna Gorne[ti, din jude]ul Mure[.
Este [i cazul castelului de la Colt\u în care poetul a locuit pentru o scurt\ perioad\ de timp. Cei care s-au ocupat de renovarea edificiului i-au „g\sit” pe me[terii care se pricep la tehnicile vechi de zid\rie [i dulgherie [i pe cei care au aplicat cu stricte]e procedeele originale de construc]ie. {i-acolo unde tehnologia poate convie]ui cu istoria, o face. Dar cu bun sim] [i cu m\sur\.
Castelul Teleki este un obiectiv de patrimoniu cultural de importan]\ na]ional\, consolidat [i restaurat cu fonduri europene.
Castelul a fost consolidat [i reabilitat conform celor mai noi metode de restaurare, din beciuri pân\ la mansard\. Spa]iile muzeale au fost modernizate, iar la mansarda s-a amenajat o sal\ multifunctional\ de evenimente.
Parcul castelului a fost readus la frumuse]ea de odinioar\, iar mai mul]i arbori seculari
au fost salva]i. Vechiul „Chiparos de balt\”, care are venerabila vårst\ de 250 de ani, este protejat de Academia Român\.
Din p\cate, vechiul fag la umbra c\ruia contele Teleki Sándor obi[nuia s\-[i întâmpine prietenii (pianistul [i compozitorul Franz Liszt, poetul Pet$fiSándor cu so]ia sa Julia, scriitorul Jokai Mor) este par]ial uscat. Se pare c\ sub acest fag l\utarul Pocsi Laci [i taraful s\u ]ig\nesc din Sighet i-au cântat lui Franz Liszt. În memoria acelor vremuri în parcul castelului au fost montate mai multe statului –bustul contelui Sándor Teleki, bustul compozitor Franz (Ferenc) Liszt, bustul generalului polonez pa[optist Jozef Bem, precum [i grupul statuar al cuplului Pet$fi-Szendrey.
La umbra celui care a fost „Cornul lui Pet$fi”, la marginea parcului, se afl\ masa de piatr\ unde poetul a petrecut ore nesfâr[ite în compania iubitei sale so]ii.
B\trånul corn, vechi de peste dou\ sute de ani, a rezistat pân\ în anul 1997, când a fost doborât de vânt. O bucat\ din trunchiul lui se p\streaz\ pe terasa de la etaj a muzeului. Ca un simbol ren\scut al dragostei absolute, lâng\ mas\ a r\s\rit o nou\ ml\di]\ care a devenit cornul de azi.
Atmosfera romatic\ a toamnei mi-a adus aminte, din nou, de vacan]ele din copil\rie [i de poezia scris\ de poet la Ardud: “Toamna-i aici, din nou i-aici”: “(…) De fapt p\mântul toamna / Doar adoarme, nu moare (…)”
Aflat\ într-o zon\ cu un pitoresc aparte, comuna Colt\u se învecineaz\ cu localit\]i vestite petru tradi]iile populare – Arie[u de P\dure, Mocira, S\c\l\[eni, Remetea Chioarului, L\pu[el, Gro[i, Recea [i C\t\lina.
Cunoscu]i drept mari cultivatori de afine, localnicii sunt prosperi întreprinz\tori în domeniul alimentar de prelucrare a c\rnii, a produselor lactate [i a celor de cofet\rie.
Pr\jiturile ungure[ti sunt renumite, la fel [i gula[ul maghiar [i palinca. În comun\ func]ioneaz\ de asemenea un centru de echita]ie, divertisment [i organizare de sejururi.
Comuna are o infrastructur\ bine dezvoltat\ de transport, acces la educa]ie [i s\n\tate, oportunit\]i de dezvoltare a industriei ospitalit\]ii [i turismului, cu accent pe artizanat [i me[te[uguri.
Despre Pet$fiSándor am auzit înc\ din copilarie, la Cetatea Ardud, unde m\ jucam împreun\ cu prietenii mei [i unde se afla încastrat\ în zidul turnului mare al cet\]ii o plac\ memorial\ din marmur\ neagr\, închinat\ poetului.
Amintirile copilariei mele legate de vacan]ele [colare petrecute la Ardud au leg\tur\ [i cu acest poet despre care aflasem c\ a fost cel mai mare poet romantic maghiar.
Pet$fi Sándor, s-a c\s\torit la 8 septembrie 1847 în capela Cet\]ii Ardud cu tân\ra Szendrei Julia, pe care a cunoscut-o chiar cu un an înainte, în 8 septembrie 1846, cu ocazia unui bal de seam\ organizat la hanul „Cerbul de Aur” din Carei. Julia provenea dintr-o familie înst\rit\ din Ardud [i era fiica intendentului domeniului [i Cet\]ii Ardud, st\pânite pe atunci de grofii familiei Karolyi.
Pe malul lacului din apropierea cet\]ii, chinuit de dor [i f\r\ speran]\ (intendentul Ignatz Szendrei, tat\l Juliei, îi refuzase celui pe care îl considera doar un biet poet s\rac prima cerere în c\s\torie), cu gândul la iubita sa Julia, Pet$fiSándor a scris unele dintre cele mai frumoase poezii de iubire dedicate viitoarei sale so]ii. Locul este marcat în prezent de un monument de piatr\.
Într-un final, viitorul socru a acceptat s\ io dea de so]ie pe frumoasa Julia, f\r\ zestre, dar f\r\ s\ participe la cununia lor religioas\. Cea mai mare bog\]ie a Juliei era, îns\, edu-
ca]ia ei aleas\ dobândit\ la [colile de fete din Pesta, din Ungaria. Julia era o tân\r\ manierat\ care cânta excelent la pian, vorbea mai multe limbi str\ine [i evita compania oamenilor, preferând lecturile.
Pet$fi Sándors-a împrietenit cu groful Teleki Sándor la acela[i bal de la Carei, unde [ia cunoscut [i ursita.
Groful îl simpatiza pe Pet$fi[i l-a invitat s\ viziteze Colt\ul. Aici a ascultat cântecele l\utarilor ]igani, care-l vr\jiser\ [i pe Franz Liszt [i tot aici a înv\]at s\ c\l\reasc\. În lungile plimb\ri cu tr\sura prin sat sau pe la izvorul Vajda din }ara Chioarului poetul a cunoscut-o pe frumoasa ]iganc\ Varga Aniko (poreclit\ Pila Aniko) ce, spune gura satului, îl vizita câteodat\ pe Pet$fila castel în lungile seri [i nop]i de toamn\ din 1846.
În nicio poezie nu este pomenit\ rela]ia lor, dar romancierul Jokai Mor, unul din prietenii poetului [i care la câ]iva ani mai târziu a fost la rândul s\u oaspetele contelui Teleki, a scris în jurnalul s\u c\ a întâlnit-o pe fosta „pasiune” a poetului. Mai scrie c\ aceast\ femeie pleca în pelerinaj, în fiecare an, s\ depun\ flori pe câmpul de lupt\ de la Albe[ti, de lâng\ Sighi[oara, acolo unde a fost dat disp\rut revolu]ionarul Pet$fi, în timpul bataliei din 31 iulie 1849 împotriva armatelor imperiale ruso-austriece [i unde se presupune c\ ar fi murit, la numai 26 de ani.
Toamna este anotimpul perfect pentru a vizita castelul. Am vizitat muzeul într-o frumoas\ zi de toamn\ târzie, în amurg.
Nicio alt\ perioad\ din an nu poate fi mai potrivit\ pentru a te înc\rca de poezie ca aceasta. În lumini[urile de pe aleile din parcul
în care se afl\ rondebosul á la Roden al cuplului de îndr\gosti]i Júlia [i Sándor Pet$fi, lumina colora frunzi[urile galbene în auriuri str\lucitoare. Închide telefonul [i a[eaz\-te pe una din b\ncile în[irate pe alee.
Dac\ ai urmat exemplul poetului [i e[ti înso]it de jum\tatea ta, vei putea în]elege cu u[urin]\ de ce poeziile poetului maghiar sunt atât de sentimentale.
Pe parcursul anilor, Colt\u a devenit loc de pelerinaj al turi[tilor iubitori de literatur\ maghiar\. Este cunoscut faptul c\ Pet$fi Sándor, poetul libert\]ii [i dragostei, a scris în aceasta perioad\ de armonie 24 de poezii de dragoste c\tre so]ia sa, printre care [i cea mai cunoscut\ poezie de dragoste, capodoper\ a literaturii maghiare [i universale, „Sfâr[it de septembrie”.
În amintirea acestor evenimente, dar [i pentru semnifica]ia istoric\ a castelului, comunitatea locala a amenajat un muzeu cunoscut, în egal\ m\sur\, ca un muzeu dedicat marelui poet, dar [i ca un castel cochet de con]i. Aici [ia des\vår[it opera, aici a scris cele mai frumoase poezii din cariera sa [i tot aici [i-a consumat luna de miere.
Chiar dup\ cununie proaspe]ii însur\]ei au plecat în voiaj de nunt\, la Colt\u. Drumul nu a fost lipsit de peripe]ii, una din osiile tr\surii în care c\l\toreau s-a rupt, iar tinerii c\s\tori]i au fost nevoiti s\ petreac\ o noapte
la hanul “Vulturul Negru” din Baia Mare.
Odat\ ajun[i la castel, poetul i-a cerut prietenului s\u Teleki Sándor s\-i lase singuri, pentru ca nimeni s\ nu le tulbure dragostea. Contele a trimis acas\ to]i servitorii (a r\mas doar buc\tarul castelului [i so]ia acestuia), iar apoi a plecat [i el.
Cele [ase s\pt\mâni petrecute la Colt\u au marcat apogeul crea]iei sale poetice. Emo]ionanta poveste de iubire dintre Pet$fi Sândor [i Julia d\inuie [i azi, iar poeziile romanticului poet au f\cut demult înconjurul lumii. Chiar dac\ scurt\, iubirea dintre Pet$fi Sándor [i Julia a ars ca o v\paie [i a devenit etern\ prin poeziile romantice scrise la Colt\u.
Mi-am dorit s\ rev\d castelul în aceea[i perioad\ a anului în care, în urm\ cu 175 de ani, au ajuns la Colt\u [i romanticii îndr\gosti]i.
Am plecat, a[adar, într-o frumoas\ zi de toamn\, s\ rev\d castelul despre care auzisem c\ a fost renovat. Spre deosebire de alte castele din Ardeal care se afl\ în ruin\ sau chiar au disp\rut definitiv, acest castel a trecut testul timpului.
În anul 1937 Janos Teleki, ultimul proprietar al ilustrei familii, a donat castelul comunei Colt\u. Dup\ venirea comuni[tilor la putere ace[tia l-au transformat, pe rånd, în depozit, C.A.P. (vechea obsesie a comuni[tilor), c\min cultural, dispensar medical, [coal\ primar\, gr\dini]\ [i bibliotec\, iar din 1960 în muzeu.
A[adar, povestea romantic\ i-a înmuiat [i pe comuni[ti, iar castelul a fost salvat de la dispari]ie.
Complexul muzeal a fost gåndit ca un spa]iu multifunc]ional care poate g\zdui evenimente culturale diverse, dar [i ca o facilitate turistic\. În jurul muzeului se afl\ mai multe cl\diri care au f\cut parte din mo[ia familiei Teleki, dar [i unele nou construite în comun\, care î[i a[teapt\ oaspe]ii.
Pe lista facilit\]ilor acreditate de muzeu se num\r\ Pensiunea Enik$, Pensiunea Abigél, Pensiunea Florilor, Pensiunea Noemi, Pensiunea Erika [i Pensiunea BIO - Castel Teleki.
Gazdele î[i întâmpin\ musafirii cu preparate specifice zonei constând în dejunuri bogate [i variate [i cine copioase, cu bun\t\]i preparate în buc\t\riile locale [i cu produse [i ingrediente din fermele proprii.
Oferta turistic\ include plimb\ri cu tr\sura, drume]ii montane pe traseele turistice, vizitarea obiectivelor turistice ale ora[ului medieval Baia Mare, vizitarea parcului cu statui al castelului, a bisericii reformate, a izvorului Vajda [i a cimitirului reformat unde se afl\ [i mormântul familiei Teleki.
Dup\ reabilitare, castelul a devenit centru
cultural [i memorial, un spa]iu multifunc]ional cu facilit\]i de muzeu, unde au loc evenimente expozi]ionale [i festivaluri dedicate culturii maghiare din Ardeal.
Din oferta cultural\ fac parte o serie de
evenimente de comemorare precum „Festivitatea por]ilor deschise”, „Festivitatea p\str\torii datinilor str\vechi”, „S\rb\toarea Teleki”, „Festivitatea de comemorare Pet$fi” (în fiecare an, în prima duminic\ a lunii sep-
tembrie, la Colt\u se ]ine Festivitatea de comemorare Pet$fi) [i o serie de expozi]ii documentare, de pictur\ [i poze vechi.
Modelul de turism promovat de Castel Teleki Sándor [i de autorit\]ile de la Colt\u se adreseaz\ iubitorilor de natur\ [i tradi]ii [i celor care s-au s\turat de stat cu burta la soare lâng\ un pahar de „ceva”.
Cercet\torii în domeniu spun c\ acest tip de turism cultural este mai potrivit României decât cel de mas\ promovat de marile resorturi turistice. Este un model de turism lent, verde, cu impact negativ mic asupra mediului, care aduce acel „Sfâr[it de septembrie” vindec\tor, acea lini[te sufleteasc\, atât de necesar\ vremurilor pe care le tr\im.
Az a szép…
Dup\ ‘90, ur\torii [i colind\torii de Cr\ciun [i Anul Nou aproape au amu]it. {i nu doar în sate. Metrourile, autobuzele [i aleile blocurilor – care erau pline de personaje mascate, cu tobe mari, t\l\ngi, gurdune [i cu „Marinic\" (mielul pe care trebuia s\-l mângâi ca s\-]i mearg\ bine) – sunt ast\zi lini[tite. Asociat cu propaganda comunist\, obiceiul de a merge din cas\ în cas\ [i de a ura gazdei s\n\tate s-a perimat.
G\zdoaiele sunt plecate la munc\ în str\in\tate ([i nu cred c\ se mai întorc), iar satul romånesc (epicentrul datinilor, fierberea, focul datinilor) este tot mai depopulat. Maramure[ul, Bucovina [i Moldova de Nord, mai ]in, oarecum, isonul datinilor, dar viitorul acestora este nesigur. Genera]ia XYZ... nu mai este interesat\ de tradi]ii, iar flac\ra ei abia mai pâlpâie, se stinge încet, încet.
Grani]a dintre autentic [i kitsch este fragil\. Costuma]iile de zmei, drac, Irod, ofi]er,
scorpie, turc\, urs, mum\ rea... contrasteaz\ strident cu ma[inile parcate în fa]a caselor cu termopan, iar muzica nu se mai aude din ceter\, r\sun\ din boxe. În m\sura în care tehnologia ne-a invadat, autenticitatea tradi]iior s-a alterat [i ea. Ne am\gim? Poate c\ da.
Vom fi acuza]i de to]i „colind\torii” c\ nu suntem buni români, c\ nu iubim s\rb\torile de iarna care, apropo, mai nou, încep cu minivacan]a de 1 dec [i ]in pân\ dup\ Boboteaz\.
{i totu[i, pentru majoritatea românilor luna decembrie este un timp sacru, un timp al în]elepciunii, al comunic\rii [i comuniunii dintre oameni, al armoniei [i al abunden]ei, al petrecerilor, al energiilor desc\tu[ate, al prognozelor [i al speran]elor într-un viitor mai bun. {i avem destule popasuri în an în care s\ ne ocup\m de s\rb\tori. În Romånia zonele etnografice sunt bine determinate dup\ tradi]ii. Pa[tele, Sånzienele, Sfânta Maria Mare [i alte cåteva repere ale Calendarului Cre[tin sunt
momentele care unesc comunitatea, iar Cr\ciunul [i Anul Nou sunt s\rb\torile care unific\ tradi]ia romånilor, indiferent de particularit\]ile zonale. Datinile [i obiceiurile care marcheaz\ perioada s\rb\torilor de iarn\, de la Cr\ciun la Boboteaz\, sunt forme ceremonialsimbolice de exprimare a unor str\vechi credin]e precre[tine [i cre[tine care ne leag\ de vechile civiliza]ii ale umanit\]ii.
În mentalul colectiv, luna decembrie este asociat\ tradi]iilor poulare, cea mai spectaculoas\ activitate din aceast\ perioad\ fiind cea a colindatului. A[adar, decembrie nu este doar timpul când punem pe mese tot ce am reu[it s\ adun\m peste an, este, deopotriv\, [i timpul bucuriilor sufletului [i spiritului, când colind\torii încep a ura.
Pornirea cetei de colind\tori începea odinioar\ cu notabilit\]ile satului – mai întâi se colinda preotul, care trebuia s\ dea [i binecuvântarea respectivei cete, apoi se co-
linda primarul, apoi notarul [i înv\]\torul, dup\ care veneau la rând s\tenii, cas\ dup\ cas\, uli]\ dup\ uli]\, c\tun dup\ c\tun, pân\ se colinda tot satul.
Repertoriul românesc de colinde era foarte variat, secven]iat pe categorii de ocupa]ii [i obiceiuri. Colindele cosmogonice, dedicate genezei, vorbesc despre Soare [i Na[terea Lumii, colindele pentru fetele de m\ritat [i feciorii de însurat se adresau ursitei/ursitului, iar colindele care sl\veau bel[ugul erau cåntate de cei mici. În comunit\]ile bine conturate, caietul de colinde era p\strat de preo]i. Cu ajutorul lui se f\cea un fel de conservare a tradi]iei. Ceea ce se p\streaz\ îns\ ast\zi este tradi]ia gastronomic\: unii fac caltabo[ul întrun fel, al]ii într-alt fel, p\strându-[i apartenen]a la o anumit\ zon\ etnografic\.
„Postul Cr\ciunului era un timp al femeilor. Ele f\ceau cl\ci, ele ar\tau cum [tiu s\ toarc\, cum [tiu s\ coas\... era o emula]ie fantastic\. Iar pentru b\rba]i era o [coal\ a colindatului. Se înv\]au 30-40 de colinde.
O colind\ nu e u[or de cåntat. Ea poate fi antifonic\ sau poate fi la unison. Era un timp în care se deprindea un cod folcloric dar [i comportamental", a men]ionat într-un interviu pentru revista noastr\ doamna Dr. Doina I[f\noni, cercet\tor etnolog, istoric [i teoretician de art\.
Darurile tradi]ionale primite de colind\tori erau simbolice – pentru micii ur\tori erau merele, nucile, alunele [i col\ceii/covrigii împleti]i dintr-o vi]\ sau dou\ de aluat dospit de pâine. Anul Nou trebuia s\ fie îmbel[ugat, a[adar darurile primite de copii erau menite s\ anticipeze recoltele pe care oamenii [i le doreau (covrigii simbolizau grâul, expresia rodniciei).
Mo[tenirea tradi]iilor este important\ pentru via]a culturii tradi]ionale, iar colindele ocup\ un loc central în panoplia obiceiurilor populare. Dup\ 1990, a[a numitul „tezaur al culturii tradi]ionale” a fost înlocuit într-o
oarecare m\sur\ de obiceiurile urbane de import. Valentine's Day, Halloween-ul s-au aclimatizat foarte bine la noi, pia]a de publicitate e plin\ de Jingle Bells [i Last Christmas, iar dac\ nu vom avea grij\, în scurt timp, „Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun" va fi istorie.
„Eu spun întotdeauna, ca etnolog, ca teoretician de art\ [i ca expert în Comisia Na]ional\ de salvgardare a Patrimoniului Na]ional Imaterial, c\ dac\ vom rupe lan]ul dintre ge-
nera]ii, vom rupe leg\tura dintre ]ar\ [i memoria ei. Acest\ continuitate nu are utilitate economic\, dar e de utilitate na]ional\", a mai spus doamna I[f\noni.
În occident cultura tradi]iilor a disp\rut. Ei nu mai au o cultur\ a momentelor importante din via]a unui om (nunt\, na[tere, moarte). Pentru acestea exist\ „servicii specializate”. Aceast\ bog\]ie cultural\ numit\ generic folclor este o avu]ie na]ional\ care trebuie protejat\. „O doamn\ foarte [ic de vi]\ nobil\ de la Strasbourg mi-a spus odat\: Doina, voi sudeuropenii uita]i c\ sunte]i europeni [i uita]i c\ întotdeauna marginile imperiilor au fost fermentul imperiilor", spunea în acela[i interviu doamna Doina I[f\noni.
Într-o societate globalizat\ un individ se poate afirma prin raportarea la tradi]ie. Cr\ciunul [i Anul Nou sunt s\rb\tori ale bucuriei. În cultura consumerist\ de ast\zi s\rb\torile de iarn\ se rezum\ la co[ul de la super market, cheful din seara de Ajun [i, eventual, la vacan]a de peste hotare, pe cånd în cultura tradi]ional\ este foarte important s\-]i asumi un calendar al marilor s\rb\tori.
„O societate în]eleapt\ faciliteaz\ accesul la cultura tradi]ional\. Eram în zona Hårl\ului, de Anul Nou. Masca]i, nebunie... V\zusem o masc\ splendid\, de o expresivitate aparte, cu plete din p\r de cal [i am avut curiozitatea s\
aflu cine se ascunde în spatele m\[tii.
Momentul adev\rului: era un tân\r de vreo de 20 de ani care tr\ia în Italia. L-am întrebat dac\ iube[te s\rb\torile de iarn\, iar tån\rul mi-a r\spuns: doamn\, p\i eu dac\ nu sunt >C\ld\rar la Cerb< într-un an, mie nu îmi
merge bine. Când vin acas\ [i îmi pun masc\, eu sunt prieten cu toat\ lumea. Chiar [i cu du[manii... Mi s-a ridicat p\rul pe mân\", a mai afirmat doamna Doina I[f\noni.