The Robelos 9, Autumn 2022

Mod de administrare:

2 comprimate de 3 ori pe zi. Comprimatele se dizolv\ încet în cavitatea bucal\ (nu se înghit). La copiii sub 6 ani se dizolv\ în pu]in\ ap\.

Managing

Enache

relaxare!

>Mi-am ap\sat aici un fel de buton

Dan Lupu – >Anonimul [i frumuse]ea

Anonimul Film

de cult din Mure[enii de Câmpie.

Tradi]ii clujene – Biserica de lemn din Ticu Sat,

mai vechi

religios clujean de lemn.

Cinea[tilor din România, Prof. Univ. Dr. Lauren]iu Damian – >Lumea are nevoie

Burkovska

de

Publisher:

Editor in chief: Ligia {endrea (office@justcpr.ro)

Editori: Zenaida F\rca[, Cristina Buja, Alina Licuriceanu

Creative Director:Marcel {tef (mstef@justcpr.ro)

Colaboratori: Pop Simona Ana, Simona Giurea, Consuela Bendea, Raluca Mar]i[, Bradea Alexandru,

Photo: Ilie Tudorel, Kristó-Gothárd Hunor, Nicu Cherciu, Tutu Ionatan, Diana Buzoianu, Gabriel Motic\, Sabina Ghiormescu, Andrei Becheru, Dan

Radu Afloarei, Mihaela Marin, Anca Alina

Hagiu (dtp@justcpr.ro)

+40.728.006.654

Copyright: Touring Eurolines SA. Po[ta redac]iei: V\ a[tept\m opiniile, ofertele de colaborare [i orice tip de sugestii pe adresa redac]iei sau prin e-mail (office@justcpr.ro). R\spunderea asupra con]inutului articolelor revine `n exclusivitate autorilor acestora. Reproducerea par]ial\ sau total\ a oric\rui text, fotografie sau imagine grafic\ din con]inutul revistei, f\r\ acordul scris al editorului, constituie infrac]iune [i se pedepse[te conform legilor `n vigoare.Toate drepturile de vånzare a spa]iilor de publicitate apar]in editorului revistei.

În urm\ cu aproximativ un an publicam edi]ia The Robelos pe a c\rei copert\ ap\reau HRH The Prince of Wales & Count Tibor Kálnoky, în vizit\ la castelul Kálnoky de la Miclo[oara. Poza care a ap\rut pe coperta revistei avea acceptul de publicare al Casei Regale Britanice, iar acest lucru ne-a f\cut deosebit de mândri. Dup\ mai bine de un an de la publicare nivelul mândriei noastre a crescut din nou.

Evenimentul trist, dar glorios în acela[i timp, al trecerii în nefiin]\ a celei mai iubite regine din lume, Elisabeta a II-a, [i al încoron\rii celui mai b\trân monarh, Charles al III-lea a deteminat pe internet o furtun\ de c\ut\ri. Internau]i din toat\ lumea c\utau „Charles”, iar unii dintre ace[tia au ajuns [i pe site-urile care g\zduiau revista noastr\, The Robelos. A[a neam pomenit c\ revista avea, din nou Av. Read Time de 6 minute [i mai multe like-uri ca oricând (venite, aproape toate, din ]ara în care cititul e un act de cultur\, UK; la noi cititul, printul, e în moarte clinic\).

În trilogia Wild Carpathia - Transylvania, unul dintre cele mai frumoase filme despre România f\cute de cunoscutul realizator de documentare de la BBC, Charlie Ottley, Charles al III-lea (pe atunci The Prince of Wales) spune c\ este urma[ al marelui voievod Vlad }epe[.

Nu [tim dac\ romancierul Bram Stoker, atunci cånd a publicat best-seller-ul „Contele

Dracula”, una dintre cele mai roman]ate pove[ti scrise despre miticul personaj „}epe[” sau „Dr\culea”, [tia c\ regele Charles al III-lea al Marii Britanii este str\-str\-str\nepotul „vampirului” voievod al Valahiei, Vlad al III-lea, dar [tim sigur c\ Transilvania a devenit, din acel moment, pentru cinefilii [i amatorii de senza]ional, un t\råm aflat între fic]iune [i ra]iune. Din punct de vedere turistic povestea valoreaz\ cât o sut\ de plaje grece[ti.

{i, iar\[i, nu [tim sigur dac\ Charles al IIIlea a vizitat vreodat\ Cetatea lui Dr\culea (vezi cetatea Poenari, Castelul lui Dr\culea de la pagina 102), dar [tim sigur c\ regele Marii Britanii este cel mai eficient ambasador (încoronat) al turismului din România!

About a year ago we published the edition of our The Robelos with (then) HRH The Prince of Wales & Count Tibor Kálnoky on the cover, visiting the Kálnoky Castle in Miclo[oara. The cover had the blessing of the British Royal Family, which made us especially proud. More than a year after publication, we have reasons to be proud, once again. The sad but at the

same time glorious event – the passing of the world’s most beloved Queen, HM Queen Elizabeth II, and the crowning of the oldest monarch, HM King Charles III – has made waves on the internet. Some of those waves hit the shores of the websites that host our The Robelos. We found out the magazine once again had six minutes average read time and

Wild Carpathia - Charlie Ottley

I AM DESCENDED FROM VLAD THE IMPALER!<

more likes than ever (especially from the country where print publication is a cultural act, the UK; while print is dying in Romania). In the trilogy Wild Carpathia – Transylvania, one of the most beautiful documentaries about Romania, directed by Charlie Ottley, (then) HRH the Prince of Wales said he was descended from Vlad the Impaler. We don’t know if the novelist

Bram Stoker, when he published the bestseller “Count Dracula”, one of the most romanticized stories about the myth of the Impaler, knew HM King Charles III was the great-great-greatgrandson of the vampire voievode of Wallachia, Vlad III, but we sure know that Transylvania became, from that moment, a place of fantasy for cinephiles and lovers of the

sensational. From a touristic standpoint, the story is worth a hundred Greek beaches. And, again, we don’t know whether HM King Charles III ever visited Dracula’s stronghold (see Poenari Fortress, Dracula’s Castle on page 102), but we know for sure that HM King Charles III is the most efficient – crowned –ambassador of Romanian tourism.

Foto: ©Kristó-Gothárd Hunor

MS Charles al III-lea Rege al Regatului Unit al Marii Britanii, ghidat de Contele Tibor Kálnoky, în vizit\ la Castelul Kálnoky de la Miclo[oara

Wild Carpathia - Charlie Ottley

HRM Charles III, King of the United Kingdom, visiting the Kálnoky Castle in Miclo[oara, guided by Count Tibor Kálnoky

Bulzul ciob\nesc, Ursul de m\m\lig\, Gâsca de m\m\lig\, Balmo[ul cu unt, ca[, urd\ [i jinti]\

ou\

sunt

ciob\ne[ti.

mai bun bulz

stân\.

DE CE TOAMNA E PERFECT| PENTRU C|L|TORII OUT OF OFFICE

Comment

Contrar a[tept\rilor populare, vara nu este cel mai potrivit sezon pentru c\l\torii. Nu pentru mine cel pu]in. Nu e ca [i cum vara nu a[ c\l\tori absolut deloc, din contr\, o bun\ parte din vacan]ele mele s-au desf\[urat în acest minunat sezon.

Desigur, aveam [i 7 ani [i eram la decizia p\rin]ilor mei, care nu concepeau s\ avem o vacan]\ în oricare perioad\ a anului. Apropo, mi se pare c\ asta e o mentalitate colectiv\ printre români, musai vara este pentru vacan]e, musai luna august, musai 2 s\pt\mâni. Nu cred c\ mi-am luat absolut niciodat\ un concediu de 2 s\pt\mâni, mereu am plecat doar câteva zile de acas\. Dar asta e deja alt\ discu]ie despre cât ar trebui s\ ne lu\m concediu [i o s\ revin cu un articol separat. Deci ce motive s\ ai ca s\ nu te chinui cu un concediu vara? Pff, destule.

Pre]uri accesibile

Motivul principal. Face]i o compara]ie între un sejur de o s\pt\mân\ (cazare [i transport) în Grecia în luna august [i unul în luna septembrie. Am f\cut! Nu exagerez când spun c\ po]i economisi pân\ la 50% din buget. Cât timp am c\l\torit cu ai mei, toate vacan]ele în Grecia erau fix în mijlocul lunii august [i de fiecare dat\ se plângea tata c\ uite cât cost\ vacan]a. Dar nu, trebuia s\ fie acolo de Sfânt\ M\rie, c\ altfel nu se putea.

{i nu doar septembrie are pre]uri avantajoase în destina]ii cu plaj\, ci [i octombrie [i noiembrie sunt cheap pentru orice city break. Eu a[a am profitat de bilete de avion ieftine în Berlin, Bruxelles, Dublin, Milano [i altele. Cel mai ieftin a fost biletul spre Milano, 60 lei (da, lei, nu euro) dus-întors. {i Lacul Como pe timp de toamn\ este la fel de superb, crede]i-m\.

Temperaturi suportabile

Înc\lzirea global\ is a real thing [i nu cred c\ am mai sim]it o c\ldur\ atât de ucig\toare cum a fost cea din vara asta. Mie nu îmi place c\ldura de la sine, prefer frigul, dar asta a fost deja prea mult. În fiecare zi aveam un nivel foarte ridicat de disconfort, în multe zile aveam dureri de cap, iar noaptea îmi era foarte greu s\ adorm. Închipui]i-v\ un city break în aceast\ situa]ie. A]i face insola]ie, a]i vomita, var lua mole[eala [i somnul.

Da, nici la plaj\ nu a]i putea sta. Am fost la mijlocul lui iunie în Cinque Terre [i Pisa [i c\ldura a fost destul de intens\. Era 10 diminea]a [i deja ne cump\ram crem\ de soare ca s\ ne plimb\m lini[tite (eu [i sora mea) prin ora[. Degeaba, tot ne-am ars [i nici 5 înghe]ate nu ne-ar fi putut r\cori atunci.

Septembrie mi se pare luna perfect\. Înc\ este cald, dar temperaturile nu mai ajung la acel punct critic. Diminea]a este r\coare [i este

pl\cut s\ mergi pe jos. Octombrie poate veni cu temperaturi mai sc\zute [i ploi pe ici pe colo, dar nu m\ deranjeaz\ a[a tare.

Noiembrie este frigu] [i urâ]el, dar vine cu mood-ul \la de iarn\ [i m\ gândesc ce târguri de Cr\ciun s\ vizitez din Europa, a[a c\ deja nu îmi mai pas\. Cel pu]in nu m\ ia cu ame]eala de la c\ldura inuman\. No pressure. Îl vezi pe Gigel c\ î[i face selfie în Roma, o vezi pe Gigela c\ face shopping la Paris sau pe al]i gigei c\ pleac\ în ga[c\ la mare. Vrei [i tu, desigur. {i eu a[ vrea. Asta m\ enerveaz\ vara, este aceast\ presiune social\ de a ie[i din cas\ [i de a face lucruri.

Ce? Nici tu nu [tii. Poate nici nu prea ai bani s\ pleci în fiecare weekend. Social media este acolo s\-]i reaminteasc\ de faptul c\ al]ii se distreaz\ [i tu nu.

Nu conteaz\ dac\ se distreaz\ pe bune sau doar au f\cut-o s\ par\ în stories, efectul s-a produs deja. Toamna mi se pare c\ sunt mai pu]ini oameni care s\ se aventureze la drum. Pentru mine e perfect, acum vreau s\ plec [i s\ descop\r lucruri. Adulthood [i, în final, s\ fim sinceri [i s\ spunem cu voce tare motivul pentru care verile sunt nasoale în general.

Avem job. Nu mai sunt 3 luni de f\cut nimic. Nu mai sunt 3 luni în care nu mergi la [coal\. Acum avem joburi, ne trezim diminea]a, ajungem seara acas\. Nu mai e nimic exciting de a[teptat.

Ultima mea var\ cu adev\rat liber\ (deci f\r\ s\ înv\] pentru bac sau facultate) a fost în… hmmm, 2011. Apoi, chiar dac\ nu m-am

angajat imediat, am intrat la facultate, am început s\ fac voluntariat, apoi chiar m-am angajat [i tot a[a. 8 ani de când verile nu sunt decât o corvoad\. Dac\ o s\-mi iau vreodat\ un sabatic, o s\ mi-l iau vara.

Simona Mocanu

Valurile Dun\rii, sau barca pe valuri

Voi începe prin a spune c\ vara aceasta a fost cea mai bun\ var\ din ultimii ani! Nu din punct de vedere business (problemele din industrie sunt sistemice), ci din perspectiva împlinirilor suflete[ti. În toate resorturile [i activit\]ile de turism [i HoReCa în care sunt implicat am v\zut oameni ferici]i. Oameni fericiti c\l\torind [i (re)descoperind destina]ii în cadrul celei mai afectate industrii de cre[tere a pre]urilor la energie, de lipsa for]ei de munc\, de îngrijor\rile geo-politice. Un paradox din ce în ce mai des asociat industriei turismului. Ne dorim cât mai multe c\l\torii, cât mai departe, cât mai lungi [i/sau cât mai dese [i petrecem din ce in ce mai multe ore in trafic [i în aeroporturi. Pe cât ne place s\ fim turi[ti, cu atât mai scump [i stresant a (re)devenit s\ o facem în 2022.

Anul acesta ne-a luat valul scumpirilor, costurile cu energia au devenit insuportabile, iar f\r\ un program articulat de sus]inere a turismului barca turismului va lua ap\! Eu cred c\ lucrurile vor redeveni mai bune [i mai simple [i privesc mereu c\tre solu]ii bazate pe servicii mai bune, mindset mai deschis, pe atmosfer\ mai pl\cut\, pe wellbeing-ul clien]ilor. Îmi doresc solu]ii de promovare, de compensarea a curentului electric, o politic\ a for]ei de munc\ [i o politic\ predictibil\ a sistemului de impozitare.

Nu mi-a pl\cut niciodat\ s\ m\ plâng, s\ ar\t cu degetul. Mi-a pl\cut s\ ac]ionez, s\ construiesc business-uri, s\ fac lucrurile s\ mearg\, dar valsul romanesc „merge [i a[a" se vede acum. Trebuie s\ renun]\m la „B\tuta pe loc", la „Un pas înainte [i doi înapoi" [i s\ înv\t\m Eins, Zwei, Drei, Eins, Zwei, Drei, s\ ne prindem în valsul prosperit\]ii [i al educa]iei. În vara aceasta am dansat un vals delicat, între cheltuieli [i profit.

Barca turismului ia ap\, e gata s\ se scufunde. Solu]ia pe care o tot repet (una dintre solu]ii) e cre[terea sezonalit\]ii [i a gradului

de ocupare. Dar nu e singura solu]ie.

În ciuda unui an cu mult neprev\zut sau tocmai din acest motiv, putem ac]iona sustenabil [i o putem face imediat. De[i îmi doresc un sezon mai lung [i cât mai mul]i str\ini s\ ne viziteze ]ara, anul acesta a reprezentat un pas înapoi. Cu atât mai stringent e s\ redesen\m planurile [i s\ continu\m ce avem de f\cut. Din fericire, ]ara noastr\ este în continuare la fel de frumoas\, generoas\ în oportunit\]i [i o surpriz\ foarte pl\cut\ odat\ ce începe c\l\toria de descoperire.

{i acest num\r al înc\p\]ânatei noastre reviste arat\ c\ se poate, lucrurile merg, chiar dac\ mai greu [i nu mereu aliniat, locuri frumoase avem, c\l\tori curio[i sunt, experien]e „wow” oferim. A[adar, r\mâne]i al\turi de noi în aceast\ c\l\torie pl\cuta [i povesti]i despre turism, a[a cum este el, cea mai bun\ terapie pentru stresul cotidian.

… And the boat sails upon the Danubian waves

I will start by saying that this summer has been the best in recent years! Not from a business perspective (the problems our industry is facing are systemic) but rather from the standpoint of spiritual fulfilment. Wherever I went, from my touristic resorts to the other HoReCa fields I am involved in, I saw happy people, traveling and rediscovering destinations, as part of the industry most sorely tried by electricity price hikes, lack of workforce, and geopolitical concerns – a paradox more and more often associated with tourism. We wish for more and more journeys – as far and as long or as often as possible – but we spend more and more time in traffic and at airports. As much as we like to be tourists, it’s gotten that much more expensive and stressful in 2022.

The waves of price hikes have hit our shores, energy costs have become unbearable,

and in lieu of a carefully thought program to support tourism, our ship will take on water!

I believe things will get better and simpler, and I’m always on the lookout for solutions based on open-mindedness, a pleasant atmosphere, and the wellbeing of guests. I believe in and hope for solutions accounting for promotion, electricity subsidies, a human resource policy and a predictable tax policy.

I was never one to whine, to point fingers. I like to be proactive, to build my businesses, to make things work, but now the consequences of the all too Romanian “anything goes” waltz are starting to show. We must stop spinning our wheels, back and forth, and learn to tango, to partake in the waltz of prosperity and education.

This past summer has been a delicate waltz between profit and expenses. The boat of tourism is taking on water, ready to sink. The solution, which I keep repeating, is to have a longer working season, with more guests. But this is not the only solution.

In spite of (or thanks to) a year marked by uncertainty, we can act in a sustainable fashion, starting immediately. Although I was hoping for a longer season, with more foreign visitors, this year has been a step backwards, which makes it all the more pressing to go back to the drawing board and continue with our plans. Fortunately, our country is still a beauty, blooming with opportunities and pleasant surprises once one embarks on the journey.

The present issue of our stubborn magazine once again shows that there is a way to make things work, though it’s not always straightforward. Beautiful places abound, curious travellers exist, and we have experiences to offer. Therefore, follow us on this nice journey, reflecting on tourism as it is best understood – as the best therapy for day to day stress.

Al dumneavoastr\,Yours sincerely, Drago[ Anastasiu RoBeLo founding member

Pentru prima dat\ la Anonimul?

Da, pentru prima dat\. Este a 19-a edi]ie [i nu-mi vine s\ cred c\ le-am ratat pe toate celelalte pân\ acum. {tiam de festival, [tiam de acest loc, dar nu [tiu cum se face c\, în niciun an, la nicio edi]ie, nu am reu[it s\ ajung. Dar sunt sigur\ c\ de-acum încolo toate concediile mele vor fi planificate în func]ie de Anonimul. Este un festival fabulos!

Eu merg la festivaluri de film, îmi plac,

dar Anonimul e cu totul [i cu totul diferit. În]eleg [i efortul organizatorilor… S\ aduci atâ]ia oameni [i atâta aparatur\ ca s\ po]i face „proiec]ii pe ape”… s\ le aduci cu b\rcile pân\ într-un sat… mi se pare fabulos.

La Green Village avem dou\ comori: una, aceast\ nou\ genera]ie de cinea[ti multipremia]i la festivalurile interna]ionale care ne fac s\ fim mândri, a[a cum ne f\ceau mândri gimnastele, la un moment dat, [i, a

First time at Anonimul?

Yes, first time. It’s the nineteenth edition and I just can’t believe I’ve missed all the others until now. I knew about the festival, I knew about this place, but – I don’t know how – I just never came here in the past years. I’m sure, however, that from now on all of my holidays will be planned around the Anonimul festival.

It’s just fabulous!

>Sunt sigur\ c\ de-acum încolo toate concediile mele vor fi planificate în func]ie de Anonimul<

>I can say with confidence that all my holidays from now

I’m used to film festivals, I like them, but Anonimul is just different. I understand the efforts of the organizers, bringing here so many people, so much technology for these screenings… By boat, in a village… It just seems fabulous.

There are two treasures here at Green Village. The first is this young generations of international award-winning filmmakers, making us proud – like yesteryear’s gymnasts used

to do. And the second is this thing called the Danube Delta. When these two treasures come together, it’s exceptional. There’s an energy here that I haven’t seen elsewhere.

From the moment I stepped off the boat and set foot in Sf. Gheorghe, this place has been pure bliss. It’s not just a simple state of relaxation. It’s total euphoria, beatitude. I’m thankful for being here and being able to rejoice in the nature.

And then, there are these films that I’d wanted to watch for a long time and which I’m now finally seeing. Last night (the final night of the festival), at the screening, there was a magic, surreal moment. On the right corner of the screen, there was an element, part of the décor, a full moon. This full moon, metaphorically also called “strawberry”, for its reddish hue, was just surreal – watching a film on a huge screen above which an immense reddish moon floats… And then there’s also that village-y atmosphere. There’s a certain

kind of people who come to Anonimul, and it’s a pleasure to find them here. They are the kind of people who don’t trample a place underfoot, who have enough respect for the village and its community. I’m thankful for meeting them here.

Although the streets “paved” with sand from the beach – which is a novelty in itself –were populated with the thousands of people who came for the festival, a kind of silence was floating in the mist of night. The kind of “noise” all too present at the mainstream seaside resorts of Romania has not arrived here – and I hope it never will. So I won’t be missing this festival again! Next year marks the twentieth anniversary of Anonimul. The anniversary edition will last for more than a week, and I think I’ll be staying at Green Village for ten days. Or two weeks. Or however long the festival will last. I don’t want to miss an edition ever again. I find great joy and

of mind here!

kind

people who come

it’s a

find them

doua, aceast\ comoar\ care se nume[te Delta Dun\rii. Ori, întâlnirea acestor dou\ „podoabe” mi se pare un fapt excep]ional. Aici exist\ o anumit\ energie pe care nu am g\sit-o în alt\ parte.

Pe mine, acest loc, de cum am p\[it din barc\ [i am pus piciorul pe malul dun\rean de aici de la Sf. Gheorghe, m-a pus într-o stare de fericire deplin\. Nu e o simpl\ relaxare, e o stare de euforie total\, de beatitudine. Sunt foarte fericit\ c\ sunt aici [i c\ m\ pot bucura de natur\.

{i, apoi, aceste filme pe care mi le doream atât de mult [i pe care acum pot s\ le v\d. Iar, asear\ (n.r. ultima sear\ de festival), la proiec]ie, a fost un moment magic, ireal. În partea dreapt\ a ecranului, exact lâng\ el, ca un element care f\cea parte din decorul festivalului, era o lun\ plin\. Aceast\ lun\ numit\ poetice[te [i c\p[unic\, ro[iatic\ a fost… a[a, ireal. S\ vezi un film pe un ecran imens unde, deasupra lui, st\ o lun\ imens\, portocalie… Apoi, toat\ aceast\ atmosfer\ din sat… La Anonimul vin un anumit tip de oameni pe care m\ bucur s\-i g\sesc aici. Sunt acel tip de oameni care nu se duc „s\ t\v\leasc\” un loc, oameni cu suficient respect pentru sat, pentru comunitate… M-am bucurat foarte mult s\-i întâlnesc aici.

De[i str\zile cu nisip de plaj\, ceea ce e fabulos, erau populate de mii de oameni veni]i la festival, în aerul nop]ilor cu miros de mare plutea un anumit tip de lini[te. Aici nu a ajuns, [i sper s\ nu ajung\ vreodat\, acel tip de „t\v\lug” pe care-l întâlne[ti pe litoral.

A[a c\, la anul nu mai ratez festivalul. Va fi a dou\zecea edi]ie a Anonimului, aniversar\. Festivalul va fi mai lung de o s\pt\mån\ [i cred c\ voi sta la Green Village zece zile. Sau dou\ s\pt\mâni. Sau cât va dura festivalul. Nu vreau s\ mai ratez vreo edi]ie. Îmi g\sesc foarte mult\ lini[te [i bucurie aici!

Anonimul este special, într-adev\r. Aici se unesc…

…toate aceste elemente (n.r. Amalia a preluat din zbor întrebarea) [i, mai ales, tipul de oameni. Adic\, cine face acest efort s\ plece din Bucure[ti sau din alt ora[, s\ fac\ atâtea ore cu ma[ina, apoi cu barca, pentru a ajunge într-un loc despre care nu [tie prea multe? Doar acei oameni care î[i dau r\gazul s\ lase din energia [i din dinamica agitat\ a

ora[ului, s\ o lase dincolo de ape [i s\ intre în atmosfera aceasta cu totul [i cu totul aparte, de festival în Delta Dun\rii.

Pentru c\ v\d c\ ai venit cu feti]a ta, poveste[te-ne, este [i ea încântat\ de acest loc?

Extrem de încåntat\! Abia a împlinit [ase ani. Este pentru prima dat\ când ajungem cu ea în Delt\ (n.r. Amalia a fost înso]it\ de Claudiu Anghel, make-up artist, so]ul acesteia), iar pentru copii este fabulos s\ vad\ toat\ aceast\ natur\… s\ vedem nuferii, s\ vedem toate aceste p\s\ri… e o bucurie, a[a, la fiecare pas. Plus c\, s\ nu uit\m, Sf. Gheorghe are plaj\ la Marea Neagr\. Adic\ are de toate! Noi ne-am bucurat foarte mult de sat, de v\cu]e, de c\su]ele cu stuf… mi-a [i spus (n.r. Alma, fiica Amaliei) c\ ar vrea s\ ne mut\m pentru o vreme aici. Acest „mutat pentru o vreme” ar fi bine s\ fie anul viitor, în timpul festivalului.

Cum ai aflat de Green Village?

Am aflat prin noul PR al festivalului, Dan Lupu, cu care m\ [tiu de foarte mult\ vreme pentru c\ eu sunt o mare iubitoare de film. În calitatea mea de jurnalist sus]in filmul romånesc [i aceste genera]ii de cinea[ti, care, mie, mi se par absolut excep]ionali, [i mi se pare c\ filmul românesc chiar are cu ce s\ se måndreasc\.

{i-atunci, pentru c\ facem parte din aceea[i lume, Dan m-a chemat la Green Village. Mi-a spus, OK, dar nu te-am v\zut niciodat\ la Anonimul, cum se face?

Anonimul is special indeed. Here you get…

All these elements at once (e.n., Amalia picked up the question on the fly), and especially the kind of people here. I mean, who makes the effort of leaving from Bucharest or from elsewhere, driving for so many hours to a place they don’t know much about? Only those people who take the time to leave behind the nervous energy and dynamics of the big city, who go over the hills and far away in order to enter into this altogether special festival atmosphere here in the Danube Delta.

Seeing as you came here with your daughter, please tell us, is she also delighted with this place?

Absolutely delighted! She’s just turned six. It’s our first time with her in the Danube Delta (e.n., Amalia was accompanied by her husband, Claudiu Anghel, make-up artist) and for a kid it’s fabulous to see these landscapes, to see the waterlilies, all these birds… There’s joy at every step. And let’s not forget that Sf. Gheorghe has a beach on the Black Sea coast! It has, therefore, everything! This village has been a delight for us: the cows, the thatched cottages… Alma (e.n., Amalia’s daughter) even told me she wants us to move here for a while. This “while” will preferably be next year, during the festival.

How did you discover Green Village?

Through the festival’s new PR, Dan Lupu, whom I’ve known for a very long time,

>La Anonimul vin un anumit tip de oameni pe care m\ bucur s\-i g\sesc aici<

because I’m a big cinephile. As a journalist, I support Romanian film and this generation of filmmakers who to me seem absolutely exceptional. I think Romanian film really has a couple of reasons to be proud! So in this context, being part of this world, Dan invited me to Green Village. He told me – “Alright, so you’ve never been to Anonimul. How come?”. I must admit, I had to pass on another festival dear to me back in Bucharest – Summer Well Festival, which had some bands I very much love in the line-up – since we decided to go to Green Village. The atmosphere, all these wonders of nature, this green oasis of thatched houses, on top of which you have storks with their chicks… I’m speechless!

I picked up from here an energy and joy that will be with me for a long time. It’s like I switched on relaxation mode!

So, it’s settled! The Danube Delta must be seen!

Absolutely. It is a treasure. But people should be careful not to bring here the atmosphere that tourists bring at the mainstream seaside resorts. There’s a certain type of tourism that I wouldn’t like to see here. Those who come here have a certain respect for the nature and the people here. We come here for a week or two, but the people of the Danube Delta live here in the winter as well, when you get cold showers of rain and the wind knocks down the reeds. The locals know very well how to respect these places and they are also the ones teaching us how to respect the Danube Delta.

Meanwhile, chasing after Patrocle, a doggie celebrating his birthday on the banks of the Danube, little Amalia-junior approached us, so we asked her: What do you like about the Danube Delta? (e.n., because little Amalia –Alma – got shy, the “senior” Amalia

answered)

Most of all, we enjoyed the boat trip, didn’t we? And what kind of birds did we see? Speak up – we can’t hear you! So, herons, pelicans, and egrets, yes?

And what kind of flowers did we see? (e.n., almost whispering, Alma answered: waterlilies!) And last night at the movies, on that big screen, on the starry sky, what did we see? (e.n., asked Amalia) (e.n., the same whispered voice answered: the moon!)

Then, Amalia told us the mosquitoes bit Alma, turning her “Indian”. Afterwards, “the little Indian” pulled mommy’s hand and whispered: “I’m very thirsty!” We thanked Amalia for the short interview, and she told us: You’re doing a wonderful job. We must capitalize on every opportunity to promote this place. It’s important that the right messages get to the people, so that they learn a place like no other can be found here.

Trebuie s\ fac o m\rturisire, la Bucure[ti am l\sat alt festival drag mie, am l\sat Summer Well Festival 2022, care era cu ni[te trupe pe care le iubesc foarte mult, dar am hot\rât s\ venim la Green Village.

Toat\ aceast\ atmosfer\, toat\ aceast\ minun\]ie de natur\… când mai intri [i în Green Village, în verdea]a aceea, în oaza aceea de verde [i vilu]e acoperite cu stuf, cu berze cu pui pe deasupra… nu mai am cuvinte.

Mi-am luat o energie [i o bucurie care m\ va înso]i mult timp de-acum încolo. Mi-am ap\sat aici un fel de buton de relaxare!

Deci este clar!

Delta romåneasc\ trebuie v\zut\!

Categoric este de v\zut. Este o comoar\. Dar ar fi bine ca oamenii s\ nu aduc\ în Delt\ energia pe care turi[tii o duc pe litoral! Pe litoral e un alt tip de turism pe care nu a[ vrea s\ îl v\d aici. Cei care vin aici vin cu un anumit respect pentru natur\ [i pentru oamenii locului. Noi venim [i st\m o s\pt\mân\, dou\, dar oamenii Deltei tr\iesc aici [i iarna, cånd sunt ploi reci [i vântul culc\ trestiile la p\månt. Ei [tiu foarte bine cum trebuie s\ respect\m aceste locuri [i tot ei sunt cei care ne înv\]\ cum s\ respect\m Delta.

Între timp, alergånd dup\ Patrocle, un c\]el care î[i facea ziua pe malul Dun\rii, s-a apropiat de noi [i Amalia-“junior”, pe care am întrebat-o: ]ie ce î]i place în Delt\? (n.r. Pentru c\ mica Amalie, Alma, s-a emo]ionat, ne-a r\spuns marea Amalie).

Cel mai mult ne-a pl\cut c\l\toria cu barca, nu? {i ce p\s\ri am v\zut? Spune mai tare c\ nu se aude. Deci, stårci, pelicani [i egrete, da?

{i ce flori am v\zut în ap\? (n.r. cu vocea aproape [optit\ Alma a r\spuns): Nuferi!

{i-asear\ la film, pe ecranul acela mare, pe cerul înstelat, ce am v\zut? (n.r. a mai întrebat Amalia) – Aceea[i voce, [optit\, a r\spuns: Luna!

Apoi, Amalia ne-a spus c\ pe Alma au ciupit-o ]ân]arii [i au f\cut-o „indianc\”. Dup\ care, mica indianc\ a tras-o de mån\ pe „mami” [i i-a [optit: mi-e foarte sete!

I-am multumit Amaliei pentru scurtul interviu, iar aceasta ne-a spus: Face]i o treab\ foarte bun\.

Trebuie folosit\ orice ocazie pentru a promova acest loc. E important s\ ajung\ la oameni mesajele corecte, s\ [tie c\ aici se g\se[te un loc cum altul nu e.

Roxana Stan HR & PR Director, eurolines.ro

ANONIMUL {I FRUMUSE}EA APUSURILOR DE LA GREEN VILLAGE

Festivalul Interna]ional de Film Independent ANONIMUL a ajuns anul acesta la cea de-a 19-a edi]ie. Am avut zeci de invita]i, zeci de filme, mii de spectatori, discu]ii, proiec]ii în premier\, dar mai presus de tot, bucuria reîntâlnirii cu publicul de la Sfântu Gheorghe - unii dintre spectatori vin de la primele edi]ii

ale festivalului, special pentru asta.

E greu s\ pui în cuvinte atmosfera de la ANONIMUL, trebuie s\ fii acolo ca s\ în]elegi cum e, de aceea, nu pot decât s\ spun c\, dac\ nu a]i mai fost pân\ acum la festival, ave]i ocazia perfect\: anul viitor împlinim 20 de ani [i vom fi din nou în Delta Dun\rii, îm-

preun\.

ANONIMUL este un festival atipic, se întâmpl\ departe de aglomera]iile ora[elor, f\r\ covoare ro[ii, sunt doar cinea[ti [i cinefili, to]i în [lapi [i în pantaloni scur]i, v\zând filme, discutând [i admirând frumuse]ea locului, a apusurilor f\r\ egal de acolo.

ANONIMUL FILM FESTIVAL AND THE BEAUTIFUL SUNSETS AT GREEN VILLAGE

The Anonimul International Film Festival has reached the nineteenth edition this year. We invited tens of guests, we had tens of movies, thousands of spectators, discussions, screenings in premiere, but, above all, we had the joy of reuniting with the audience in Sf. Gheorghe – some of the spectators have been coming since the first editions, especially for

the festival.

It’s hard to put into words the atmosphere at Anonimul, you must be there to understand it. Therefore, I will limit myself to saying that, if you hitherto haven’t had the occasion to go, next year is a superb opportunity, for we are turning twenty and will once again be congregating in the Danube Delta. Anonimul

is an atypical festival, far away from the hustle and bustle of the city, without red carpets, only with cinephiles and filmmakers, all of them in shorts and flip-flops, watching movies, discussing and rejoicing in the beauty of this place and the unmatched sunsets.

Dan Lupu

PR, Anonimul Festival

Ponton Green Village, foto: © Anca-Alina Du[e

„Niciodat\ toamna nu fu mai frumoas\…” Versul \sta îmi st\ruie în minte în timp ce peisajul se schimb\ în ritmul scâr]âitor al [inelor de tren ce str\bat traseul de la Bucure[ti la Predeal, l\sând în urm\ câmpia anost\ cu p\mânturi sterpe [i p\trunzând în împ\r\]ia p\durilor colorate de toamn\ în nuan]e nostalgic-ar\mii. Trec prin Comarnic, Sinaia, Bu[teni, Azuga... La Sinaia admir gara, cu o arhitectur\ frumoas\ ce m\ trimite cu gândul la orele de istorie de la [coal\ [i la canapelele de catifea ro[ie ale Orient Expresului care mai opre[te din când în când aici, în drumul lui spre Istanbul. Nu sunt eu într-un Orient Expres, nici pe departe, dar m\ bucur c\ am avut inspira]ia de a merge cu trenul în aceast\ escapad\ de weekend [i am evitat DN1, cel mai aglomerat drum din ]ar\. În mai pu]in de dou\ ore de la plecarea din Gara de Nord, cobor pe peronul g\rii din

Predeal, prima sta]iune din jude]ul Bra[ov, ora[ul de la hotarul dintre Muntenia [i Transilvania [i aflat la cea mai mare altitudine din ]ar\ – 1.110 metri, dup\ cum se arat\ în prezent\rile turistice g\site pe internet. Urbea e locuit\ de mai pu]in de 5.000 de oameni, iar unul dintre ei – sau o fi fost un turist? – [i-a mâzg\lit dragostea timid\ pe peretele g\rii, chiar la coborârea din tren: „Sunt un bleg, dar Te iubesc!” Nu [tiu dac\ mesajul a ajuns la cine trebuie, pot doar s\ sper c\ b\iatul a g\sit suficient curaj cât s\ o [i invite pe fat\ la o plimbare pe str\zile Predealului sau într-o drume]ie care s\-i dea imboldul de a-i face m\rturisirea prin viu grai. Poate c\, a[a cum aerul Parisului poart\ un inefabil je ne sais quoi ce te face s\ te sim]i romantic [i îndr\gostit [i f\r\ s\ ai motive, [i aerul curat de la Predeal e ca o mân\ de ap\ rece aruncat\ pe obraji, suficient cât s\ te revigoreze [i s\ î]i

dea încrederea c\ po]i face orice. Chiar [i s\ mu]i mun]ii din loc. Sau m\car s\ îi cucere[ti. Pe ei [i pe fata pe care o iube[ti.

De la gara în care [i-a expus sentimentele îndr\gostitul de mai devreme pân\ la Hotelul Orizont, gazda mea pentru un weekend, sunt

doar 800 de metri, numai buni pentru o scurt\ plimbare de dezmor]ire dup\ c\l\toria cu trenul. În timp ce merg agale de-a lungul bulevardului principal c\tre intersec]ia de la ie[irea din Predeal, acolo unde un indicator arat\ drumul spre Trei Brazi, privesc cu aten]ie hotelurile în[irate de o parte [i de alta a str\zii. Îmi dau seama c\ niciodat\ nu am avut m\car

curiozitatea de a verifica dac\ m-a[ sim]i bine ca turist în oricare dintre ele pentru c\ de fiecare dat\ când ajung la Predeal, asemeni c\l\torilor osteni]i din alte timpuri care tr\geau la acela[i han unde [tiau c\ primesc o camer\ bun\ pentru odihn\ [i se osp\tau cu ce g\tea gazda, [i eu m\ cazez în acela[i loc: Hotelul Orizont, locul în care merg la sigur. Nu îmi fac griji vreodat\ c\ nu îmi va pl\cea

Hotel Orizont,

salteaua din camer\ sau c\ m\ voi plictisi în hotel dac\ am ghinion s\ prind o zi ploioas\, cum toamna [i, mai ales, la munte [tie s\ ne ofere atât de des. {tiu sigur c\ prima cafea a zilei, cea de la micul dejun, va fi suficient de tare cât s\ m\ trezeasc\ înainte de a scoate nasul în aerul r\coros al sta]iunii, [i c\, indiferent de cât de sc\zute ar fi temperaturile la peste 1.000 de metri altitudine, în camer\ va fi atât de cald încât plapuma îmi va deveni du[man peste noapte. Mai [tiu [i c\ mâncarea e delicioas\, iar personalul - politicos [i bine preg\tit; unii osp\tari par educa]i la „[coala” veche a ospitalit\]ii [i [tiu, de pild\, c\ atunci când mut\ un scaun de la o masa la alta trebuie s\-[i ]in\ mâna liber\ la spate, strâns lipit\ de [ale, ca s\ nu aga]e vreun client aflat pe traiectoria lor.

Zâmbetul pe care îl a[tept\m în calitate de clien]i de la oamenii cu care interac]ion\m în diferite momente ale zilei – la cas\ la supermarket, la cump\rat abonamente la metrou, la po[t\ ori la ghi[eele ANAF – e cu atât mai mult de pretins din partea unor angaja]i care lucreaz\ în domeniul ospitalit\]ii. Iar la Hotel Orizont zâmbetul e larg întins pe fa]a domnului care m\ întâmpin\ la recep]ie. Bine preg\tit, îmi d\ toate informa]iile de care a[ putea avea nevoie, nu doar despre hotel [i facilit\]ile pe care le am la dispozi]ie (acces la spa, programul restaurantului, parola la wi-fi etc.), ci [i despre traseele montane din zon\ ori activit\]ile cu care s\-mi umplu zilele. Timp s\ am…

Cu urechile la explica]iile lui, ochii îmi alunec\ pe lâng\ recep]ie, spre un raft înc\rcat cu c\r]i din dreapta mea, de unde se pot „servi” în voie oaspe]ii care au uitat s\ arunce [i un volum în bagaj. Ba mai mult, ochesc în drum spre camer\ [i un loc în care a[ putea s\ m\ izolez [i s\ citesc în voie, netulburat\ de nimeni: înspre restaurantul Miori]a, al doilea restaurant al hotelului, ce urmeaz\ a fi redeschis cu un nou design [i având un nou concept, se afl\ o zon\ cu canapele [i fotolii confortabile, luminat\ natural, în care m-a[ putea adânci m\car o or\ pentru a evada în universul vreunui roman. Planul e bun, îmi zic în timp ce urc cu liftul la etajul 5, spre una din cele aproape 140 de camere ale hotelului, dar realist vorbind, sigur urmeaz\ a fi deturnat de

multele activit\]i pe care pot s\ le încerc întrun weekend la Predeal.

Primul lucru pe care îl fac atunci când intru într-o camer\ de hotel, indiferent c\ sunt în Barcelona, pe malul m\rii, la Berlin, în mijlocul aglomera]iei urbane, sau în Alpii Francezi, este s\ m\ îndrept cu pa[i mari spre balcon, s\ dau perdelele la o parte [i s\ deschid larg u[a pentru a admira peisajul. {i, de[i nu sunt prima

dat\ la Orizont [i anticipez mereu ce m\ a[teapt\ dincolo de draperiile grele, priveli[tea îmi taie respira]ia de fiecare dat\. Precum spin\rile aplecate ale unor mon[tri adormi]i, contururile mun]ilor se încalec\ unul peste altul spre linia orizontului, trecând de la nuan]e de verde, galben [i brun la albastru intens acolo unde se contopesc cu cerul. Nori zdren]ui]i se aga]\ de coroanele copacilor de parc\

mun]ii ar fi gurile unor oameni gârbovi]i pe un peron înghe]at, într-o diminea]\ de iarn\. {i o stare de ner\bdare m\ cuprinde pe loc: dorin]a de a ajunge acolo unde se destram\ norii [i cerul se îmbin\ armonios cu mun]ii.

Dincoace de nori

Hotelul Orizont este locul ideal de cazare atât pentru cei care caut\ lini[te [i relaxare, cât

[i pentru turi[tii exploratori, de aici fiind u[or s\ porne[ti în trasee spre Cabana Susai, Cl\bucet, Gârbova ori Piatra Mare. În plus, pentru cei care au la dispozi]ie mai multe zile libere, poate fi punctul de plecare c\tre Castelul Pele[ în Sinaia ori Castelul Bran, ambele situate în apropiere. Dar, de data aceasta, am preferat incursiunea în mijlocul naturii în detrimentul muzeelor. Mai ales c\ aveam un obiectiv clar:

Canionul 7 Sc\ri.

Pentru un pic de adrenalin\ [i motive s\ face]i pauze la fiecare pas pentru a fotografia frumuse]ile din jur, e musai s\ v\ încumeta]i spre acest loc spectaculos, aflat la câ]iva kilometri de Predeal, în zona Timi[ul de Sus. Traseul nu prezint\ un grad de dificultate foarte mare [i nici nu e nevoie de un echipament prea tehnic, cu excep]ia unor bocanci de munte care s\ aib\ talpa ne-alunecoas\. {i, desigur, s\ nu ave]i r\u de în\l]ime, pentru c\ va trebui s\ urca]i de-a lungul unor pere]i de stânc\, zeci de metri în\l]ime, pe sc\ri verticale de fier. M\soar\ aproximativ 200 de metri [i e unul dintre cele mai spectaculoase canioane din ]ara noastr\.

{i dac\ sim]i]i c\ nu e suficient [i vre]i s\ v\ auzi]i b\t\ile inimii bubuind în timpane, dup\ finalizarea traseului, la coborâre, pute]i încerca unul dintre cele mai lungi sisteme de tirolian\ din ]ar\. Dup\ un instructaj rapid [i echiparea cu hamurile obligatorii pentru aceast\ activitate, preg\ti]i-v\ s\ „zbura]i” din copac în copac. Desigur c\ exist\ [i varianta de retur prin p\dure, pentru cei care vor doar s\ se bucure în tihn\ de o plimbare la pas. {i într-un caz [i în cel\lalt, v\ ve]i bucura de peisaje fabuloase, numai bune de postat pe Instagram [i de povestit mai târziu prietenilor.

Mai pu]in de jum\tate de zi v\ va ocupa aceast\ activitate dac\ alege]i s\ o face]i pe îndelete, f\r\ nicio presiune a timpului. {i exact în asta const\ frumuse]ea unei escapade la Predeal, în mijlocul naturii: nu mai exist\ deadline-uri, urgen]a de a r\spunde la telefon sau la mailuri ori graba de a bifa ceva. Timpul se scurge într-un ritm asem\n\tor caden]ei trenului care m-a purtat pân\ aici: lin, f\r\ zguduieli, cât s\ î]i permit\ s\ cite[ti, s\ a]ipe[ti, s\ te bucuri de peisaje. S\ savurezi fiecare moment.

{i pentru c\ peisajele spectaculoase sunt la fiecare pas în aceast\ sta]iune, tot de la Hotel Orizont se poate ajunge extrem de u[or la Trei Brazi. Cei care au resurse inepuizabile de energie pot uita ma[ina în parcarea generoas\ a Hotelului Orizont [i s\ fac\ un pic de mi[care pân\ la Trei Brazi. {oseaua [erpuitoare urc\ dea lungul p\durilor umbroase pân\ când cadrul se deschide de parc\ ai ap\sa pe butonul zoom-out al unui aparat foto, dând la iveal\ o

Hotel Orizont, Predeal, foto: © Arhiv\ Hotel Orizont

poian\ luminoas\. Dac\ închizi ochii [i ascul]i natura, aproape c\ po]i s\ separi sunetele precum albu[urile de g\lbenu[uri: de pe o pant\ u[or înclinat\, în asfin]itul sângeriu, r\sun\ t\l\ngile vacilor ce pasc nestingherite; mai sus, dinspre FunPark, se aud chiotele pline de veselie ale copiilor care se dau pe tobogane; vântul se porne[te u[or [i invit\ la dans primele frunze uscate desprinse de crengi. E atâta plenitudine în momentul acesta încât ai vrea s\ ai o baghet\ magic\ cu care s\ opre[ti timpul.

Îns\, nu e timp de stat pe loc pentru cei care vor s\ descopere [i Poiana Secuilor pân\ la c\derea serii. Se afl\ la doar un kilometru de Trei Brazi, a[a c\ drumul poate fi parcurs la pas domol de to]i c\l\torii, indiferent de vârst\, care vor, pur [i simplu, s\-[i bucure sufletul cu frumuse]ea naturii.

Seri cu relaxare la orizont

O zi plin\ merit\ o mas\ plin\. Iar meniul restaurantului Orizont poate s\ mul]umeasc\ orice c\l\tor fl\mând care vrea s\-[i ofere o

recompens\ dup\ o zi înc\rcat\ [i plin\ de descoperiri. Un p\str\v g\tit în stil tradi]ional, o salat\ rafinat\ cu avocado sau un steak de vit\ împreun\ cu un pahar de vin pot încheia seara magistral. Cei îndr\gosti]i de aromele tradi]ionale române[ti au un motiv în plus s\ aleag\ Hotelul Orizont: Restaurantul Miori]a, care a trecut printr-un proces de reamenajare atât în ceea ce prive[te designul interior, cât [i din punct de vedere al conceptului. Ciorbele tradi]ionale, s\rm\lu]ele cu m\m\lig\, bulzul [i alte preparate care ne amintesc de mânc\rurile din copil\rie au fost [i ele re-evaluate sub atenta supraveghere a unui maestru buc\tar [i au c\p\tat note mai rafinate, dar atât cât s\ o fac\ [i pe bunica s\ recunoasc\ c\ îi plac. Iar dup\ o cin\ cu bun\t\]i merge un vin. Crama Restaurantului Miori]a abia î[i a[teapt\ mu[teriii; e locul în care oaspe]ii hotelului vor putea participa la degust\ri de vinuri autohtone [i interna]ionale.

Ghiftuit\ dup\ cina bogat\, parc\ înc\ nu am stare s\ m\ retrag în camera spa]ioas\ [i confortabil\, mai ales c\ la nivelul -1 e amenajat un centru spa [i wellness perfect pentru o sear\ relaxant\. Ca s\ te bucuri cu adev\rat de spa]iu, trebuie s\ ai un pic de noroc s\ nu prinzi

un weekend în care Hotelul Orizont e rezervat pentru teambuildinguri - pentru c\ da, datorit\ numeroaselor facilit\]i [i servicii pe care le ofer\ [i a faptului c\ dispune de aproape 140 de camere, restaurante, s\li de conferin]e [i o parcare mare, Orizont este destina]ia aleas\ de multe companii pentru evenimente dedicate angaja]ilor sau partenerilor de business.

Nu [tiu care ar fi ordinea corect\ recomandat\ de speciali[ti, dar un masaj, urmat de un

sfert de or\ la sauna finlandez\ [i apoi de jum\tate de ceas în jacuzzi a fost re]eta care a func]ionat perfect în ceea ce m\ prive[te. A func]ionat în sensul c\ am reu[it s\ adorm de îndat\ ce am pus capul pe pern\, f\r\ gânduri care s\ m\ perpeleasc\ ori vise care s\ m\ trezeasc\ în crucea nop]ii. Ultimul gând pe care l-am mai avut înainte de a m\ cufunda într-un somn adânc în camera sc\ldat\ în bezn\, departe de claxoanele ma[inilor [i de

agita]ia permanent\ a Bucure[tiului, a fost c\ Hotelul Orizont este exact ceea ce ai nevoie într-o perioad\ stresant\. E în zona aceea de confort în care vrei s\ te cuib\re[ti m\car dou\ zile, cât s\-]i încarci bateriile [i s\ revii la ritmul obi[nuit al zilelor, dar p\strând în minte gândul c\ exist\ un loc[or la nici dou\ ore distan]\ de tumultul Capitalei în care te po]i refugia în orice anotimp [i ori de câte ori sim]i c\ trebuie s\ î]i dai un restart.

Raluca Hatmanu

LAUREN}IU DAMIAN

În introducerea acestui interviu voi face o men]iune manifest, o prezentare în oglind\ a doi arti[ti, primul cu masc\, iar cel de-al doilea, f\r\ masc\.

Pledoarie pentru „România educat\”

În repriza-maraton de interviuri pe care leam f\cut la Green Village am contactat un personaj care, din punctul meu de vedere (nu detaliez pentru c\ cel care pozeaz\ în Pablo Escobar ar putea fi u[or identificat) nu avea ce s\ caute la Anonimul. Dar, pentru c\ nu eram în pozi]ia de a decide ceva în lineup-ul festivalului (nici nu aveam cum, sunt un outsider), am asis-

tat cu groaz\ la performance-ul acestuia. Am vrut s\ aflu de la împricinat „ce-l mân\ în lupt\” [i, motivat de afirma]ia Amaliei Enache, care spunea c\ ar trebui s\ fim aten]i la tipul de energie pe care-l aducem în Delta Dun\rii, l-am provocat la o scurt\ discu]ie. M-a refuzat brutal, surprinz\tor de brutal, [i mi-a spus c\ el nu face reclam\ resortului [i c\, oricum, nu-[i poate deranja impresarul în weekend pentru un acord în acest sens. Stupoare!

Am pus în balan]\ lipsa de maniere a acestui personaj indezirabil pentru mine cu decen]a [i respectul ar\tat de urm\torul intervievat din maratonul meu jurnalistic, profesorul universitar dr. Lauren]iu Damian, Pre[e-

dintele Consiliului Na]ional al Cinea[tilor. Stabiliser\m cu acesta locul [i ora interviului: Cinematograful din resortul Green Village, ora unu, dup\ amiaz\. Domnul Lauren]iu Damian a ap\rut exact la ora stabilit\, gr\bit, [i m-a rugat s\ avans\m ora interviului cu 10 minute, deoarece întâlnirea cu cinefilii la care acesta participa în acel moment se prelungise. Modul în care a f\cut acest gest, felul în care ne-a vorbit [i palmele împreunate ale marelui Lauren]iu Damian îndreptate spre noi în semn de rug\minte m-au f\cut s\ în]eleg c\ acest tip de comportament e pe cale de dispari]ie.

Din acest punct ar trebui s\ pornim cu „România educat\”!

Pentru c\ domnul Damian ]inea în mân\ un obiect pe care televiziunile îl blureaz\, mia spus: îl sco]i în Photoshop, ca ceasul Patriarhului Rusiei :).

Încep prin a v\ mul]umi c\ a]i acceptat s\ ne acorda]i acest interviu. Pentru a câta oar\ la Festivalul de Film Interna]ional Anonimul?

Sunt, cam, deodat\ cu festivalul. Cred c\ am sc\pat doar vreo dou\ edi]ii. M\ [i gåndeam, de fiecare dat\ când veneam întâlneam personaje noi, personalit\]i noi. La început am v\zut adolescen]i, care au crescut. Am venit aici cu studen]i care, mai apoi, au

devenit regizori importan]i. Studen]ii, ca de pild\ Cristian Mungiu sau C\lin Peter Netzer, au venit în Delt\ cu scurt metraje [i, iat\ c\, au ajuns la Berlin, la Vene]ia [i la Cannes, au câ[tigat premii…

Pentru mine festivalul exist\, tr\ie[te. Am încercat prin cât am putut eu, prin Uniunea Cinea[tilor, s\-l sus]in. Festivalul este, a[a, un fel de autobiografie cinematografic\, în sensul c\ am v\zut foarte mul]i arti[ti care au venit la Anonimul cu debutul lor [i au ajuns regizori importan]i. Ace[ti regizori continu\ s\ fac\ filme [i, ceea ce m\ impresioneaz\, vin cu aceste filme la festival. Este, totu[i, un regal

s\ îl ai pe Mungiu, s\ vin\ RMN-ul la acest festival, s\ vin\ „Miracolul” lui Apetrei la festival, s\ vin\ un debut care a impresionat juriul de la Vene]ia [i m\ refer la filmul „Imaculat”. Mie, personal, mi-a pl\cut [i socotesc c\ este unul dintre cele mai bune filme din ultimii câ]iva ani încoace.

{i aceast\ formul\ de scurtmetraj cu premiul care poart\ numele colegului meu de genera]ie, Ovidiu Bose Pa[tin\, care, din p\cate, s-a stins la 50 de ani… A fost un mare creator [i un mare vizionar cinematografic.

De fiecare dat\ când îi aud numele (premiul care îi poart\ numele), sunt impresionat.

Interviu cu pre[edintele Uniunii Cinea[tilor din România, Prof. Univ. Dr.

As an introduction to this interview, I will begin with a preliminary manifesto, a side-byside presentation of two artists, one masked, and one unmasked.

Plea for an Educated Romania

In our Green Village interview-marathon, we approached a figure (we won’t specify names, because the personage masquerading as Pablo Escobar could easily be identified) who, in our opinion, had nothing to do with the Anonimul Festival. We weren’t, however, in a position to decide anything in the festival’s

line-up. So the most we could do was witness the horrifying spectacle. Still, we wanted to know what brought him here, thus, inspired by Amalia Enache’s warning (that we should be mindful of the kind of energy we’re bringing to the Danube Delta), we provoked him to a short discussion. He refused brutally – surprisingly so – and let us know that he wouldn’t be promoting the resort, and, moreover, that he couldn’t disturb his manager for a written agreement on the matters at that time – it was the weekend, after all. Stupefying! We had the chance to compare this hotshot’s attitude with the de-

cency of Professor Lauren]iu Damian, Ph. D, President of the National Council of Filmmakers. We had agreed on the time and place of the interview: Cinema Paradiso, Green Village Resort, 1 PM. At exactly 1 PM, the doors opened, professor Damian kindly asking us to delay the interview for ten minutes, because the meeting with the filmmakers was taking longer than expected. The way in which he approached the situation, his attitude – palms together – made me realize such manners are on the brink of extinction. This should be the starting point for an Educated Romania!

Îmi aduc aminte de studen]ie, de tinere]e, de aspira]ii…

{i m\ bucur de fiecare dat\ pentru c\ am avut dreptate cånd am ales ni[te candida]i, c\ nu am gre[it foarte mult în via]\ c\ iam ales pe unii [i nu pe al]ii, c\ nu am gre[it foarte mult în via]\ când am pariat pe ni[te oameni… [i-atunci, mirajul Deltei se împlete[te cu mirajul filmului!

{i, mai este ceva. Dincolo de aceast\ loca]ie foarte special\, oarecum, hai s\-i zicem, aristocratic\, unde se vine cu mari regizori gen Istvan Szabo, care a venit cu elicopterul, este [i acest public care vine cu regularitate, în fiecare an! În Delt\ se vine cu elicopterul, se vine cu navete speciale, se vine cu b\rci… te izolezi într-un spa]iu în care, de fapt, nu te izolezi.

În acest spa]iu, aparent izolat, se comunic\ foarte mult. Se comunic\ idei! Vin oameni care întreab\, vin actori care se prezint\ în fa]a unui public constant [i, a]i v\zut, în fiecare sear\ campingul este foarte plin. {i e foarte bine pentru cinema, e foarte bine pentru creatori, e bine ca ei, cinea[tii, s\ [tie c\ au un public.

S\ nu uit\m, cinematograful romånesc este într-o goan\, nu atât de promovare în festivaluri, ci, mai degrab\, de recuperare a unui public care, din p\cate, s-a pierdut.

„Povestea pandemic\” [i filmul american care vine peste noi cu „valuri înspumate” [i filmul european care vine [i el… [iatunci cinematograful romånesc se strecoar\, a[a, prin public, fiind, mai degrab\, un cinema cameral mai interesant, mai special, cu probleme… Dar, uneori, publicul e s\tul de problemele lui de acas\ [i nu mai vrea s\ le vad\ [i pe ecran.

Trebuie s\ spun c\ am observat o schimbare de optic\ în comportamentul cinea[tilor. Oarecum, filmele camerale au devenit simfonice, au devenit foarte ata[ate de o nou\ percep]ie. Festivalul Anonimul [ia educat un public an de an, iar acest public educat an de an a devenit mai fidel.

A]i r\spuns exact la întrebarea pe care doream s\ v-o adresez legat\ de locul festivalului între celelalte festivaluri.

Da, festivalul este un unicat. De foarte

Because professor Damian was holding in his hand an object that gets blurred on TV, he told me: “you’ll have to take care of this in Photoshop, like they did with the Russian Patriarch’s watch”.

I’ll begin by thanking you for accepting to give this interview for us. You’ve been here how many times already?

About as many times as the festival took place. I’ve missed something like two editions at most. I was just thinking that each of those times I met here new figures, new personalities. In the beginning, I saw adolescents – who are now grown-ups. I came here with students who went on to become

established filmmakers. Students like Cristian Mungiu or C\lin Peter Netzer, for instance, came here with short films, and now look where they are – Cannes, Berlin, Venice – winning prizes…

As far as I’m concerned, this festival is alive, breathing. I did as much as I could to support it through the Filmmakers Union. The festival is akin to a kind of cinematographic autobiography, in that we’ve had many artists who went on to become acclaimed filmmakers make their debut here. They continued to make films and – what impresses me – they keep coming here. It is, after all, a royal treat to have Mungiu, with his “R.M.N”, Apetrei, with his “Miracolul”, to

multe ori am b\nuit r\ut\cios c\ mul]i dintre noi venim pentru Delt\, dar nu venim doar pentru ea. Desigur, vedem Delta, dar venim pentru aceste trei s\li de cinema [i pentru tinere]ea campingului, unde suntem al\turi de copii, de adolescen]i [i al\turi de studen]ii no[tri.

A doua noutate e dat\ de timpul în care se fac proiec]iile, mai mult pe sear\. Proiec]iile încep seara [i se termin\ când se face aproape diminea]\. Am observat c\ publicul st\ pân\ dimineat\ s\ vad\ scurt metraje interna]ionale, s\ vad\ scurt metraje din ]ar\ [i s\ vad\ sau s\ revad\ anumite filme. S\ pun\ întreb\ri – aceste Q&A-uri care în permanen]\ solicit\ [i actorii, solicit\

[i realizatorii, regizorii, directorii de imagine, actorii… e, a[a, un dute-vino de b\rci dinspre uscat spre Dun\re [i mare. E inedit!

Cum vi se pare festivalul din acest an? E diferit de celelalte de pån\ acum?

Cred c\ selec]ia din acest an se num\r\ printre cele mai inspirate. Este vorba [i de un omagiu adus Ucrainei. Nu a fost un omagiu formal, standard. Filmul „Mamele” este în top [i este foarte bun. „Fluturele” este, iar\[i, un film care te impresioneaz\… tot ce a venit din zon\ a venit cu un impact cinematografic care ne spune nou\ c\ în Ucraina este o mare [coal\ de cinema.

Era alt\ întrebare pe care doream s\ v-o adresez, referitoare la [coala de cinema ucrainean\.

E o [coal\ matur\. {i scurtmetrajele lor sunt foarte bune. Deci, nu a fost un focus de complezen]\, ci un focus util. Am vrut s\ îi cunoa[tem pe ucraineni [i prin filmele cu care au venit, chiar impresionante, cu un anumit feeling specific slav, la care [i noi suntem, într-un fel, parte. Noi, romånii, avem parte slav\ [i în limb\, reac]ion\m la zona aceasta de sentiment, de umanism [i de personaje rupte din via]\, autentice, cu dureri, cu probleme, cu bucurii. Lumea a reac]ionat!

Am discutat cu regizoarea scurtmetrajului pakistanez [i cu directorul de imagine al filmului “Talking About the Weather”, care povesteau acela[i lucru, c\ au fost impresiona]i de publicul care reac]ioneaz\ foarte bine la temele abordate, c\ nu e nimic formal [i c\ ar dori s\ mai vin\ la festival.

Am v\zut festivaluri în care sala este plin\ la deschidere [i la închidere, iar, în rest, programele erau urm\rite de un

have films that impressed even the jurors of Venice Film Festival make their debut here –I’m referring to the movie “Imaculat”. I’ve personally enjoyed it and I believe that it is one of the best movies in a long time.

There’s also this formula: the Ovidiu Bose Pa[tina Prize for short films. He sadly passed away at 50. He was a great creator and a big cinematographic visionary.

Each time I hear his name (as the prize is named after him), I get emotional. I remember the days of youth, film school, aspirations…

And each time I am glad to have picked the right candidates, to not have made many mistakes in life when choosing some candidates over others, to not have made great mistakes when betting on certain people… So, then, the Danubian mirage meets the spell of cinematography!

And there’s one more thing. Apart from this very special – let’s call it aristocratic – location, where great filmmakers like Istvan Szabo come by helicopter, there is this audience of regulars who come each year. People come here by helicopters, spaceships, boats… You’re basically self-isolating somewhere where you’re not actually isolated.

In this apparently remote, isolated space, there is a lot of communication. Communication of ideas! You have people asking questions, you have actors in front of an audience of regulars, and, as you’ve seen, the camping is full every night. This is great for cinema, great for creators – it’s good for the filmmakers to see there is an audience.

Let’s not forget that Romanian cinematography is in a rush, not for promotion at festivals, but rather for the recovery of an audience that has unfortunately got lost.

You have the whole pandemic thing, you have the waves of American film hitting the shores in foamy waves, you have European film following suit… So Romanian cinema has to sneak in through the cracks, being more like an indie project, exploring more interesting, special topics that make the audience reflect… But the audience are sometimes fed up with their own problems, and thus wouldn’t like to revisit them on the big screen.

I must admit I’ve seen a change of perspective in filmmaking. Somehow, the films

Damian,

num\r foarte mic de spectatori. Anonimul mai are ceva: nu are juriu! Spectatorii sunt juriul. M-am uitat de foarte multe ori dac\ publicul, dup\ ce se pleac\ de la cinema, bagatelizeaz\ toat\ aceast\ istorie. Nu! Se duc, iau acele buletine de vot, se uit\ cu aten]ie, sunt implica]i. Publicul e bucuros c\ are ocazia, o s\pt\mån\, s\ jurizeze.

Anonimul este o sal\ mare cu un juriu mare. Un juriu mare care î[i pune o dorin]\ sau o preferin]\. Iat\. Nu este juriu. Nop]ile filmului, oameni care umple campingul, oameni care umple [i s\lile din Green Village… aproape c\ nu mai este timp [i pentru Delt\. E un timp pentru cinema.

Foarte adev\rat. Vorbi]i foarte mult despre scurtmetraj [i despre rolul lui în noul context politic [i social, vorbi]i foarte mult de [coala de scurtmetraj ceau[ist\, care a f\cut partizanat. Îi vede]i veleit\]i?

Filmele care se f\ceau în vremea studen]iei mele nu erau ni[te filme oarecare, dar erau ni[te filme închise din start. Deci, chiar dac\ mergem acum [i revedem filmele de licen]\ ale lui Ovidiu Bose Pa[tin\, Mircea Danieliuc, Dan Pi]a, M\rgineanu… chiar dac\ vedem aceste filme ele reprezint\ c\ut\ri în plan estetic, zona de scenarii fiind, oarecum, minat\ [i cu foarte multe opreli[ti. Cinea[tii se bazau pe c\ut\ri formale, c\ut\ri estetice.

Acum vorbim de c\utarea adev\rului, a unor probleme care macin\. Din p\cate, publicul de cinema, publicul de sal\, în ora[e, nu se duce spre scurtmetraj. Nici m\car în calupuri.

Am încercat o poveste de calupuri.

Pentru a asigura un spectacol cinematografic de o or\ jumate-dou\, s\ zicem, am f\cut pachete de cinci-[ase filme, dar vin pu]ini spectatori. De[i [coala de scurtmetraj este înfloritoare – pentru c\ devizele nu sunt atåt de mari [i permit unor produc\tori s\ fac\ film – sunt mai degrab\ ni[te încerc\ri de a c\p\ta statutul de regizor pentru a putea, mai târziu, s\ fac\ un lungmetraj. Pentru unii, scurtmetrajul este un certificat de merit, iar pentru al]ii un certificat de peofesie.

Pentru unii scurtmetrajul este o etap\.

Pentru al]ii, îns\, nu! Continu\ s\ fac\ scurtmetraj, al]ii se reîntorc la scurtmetraj, a[a cum se întorc [i la documentar.

Dac\ m\ gândesc bine, Anonimului s-ar putea s\-i lipseasc\ documentarul, dar cred c\ în edi]iile urm\toare festivalul va avea o sec]iune dediocat\. Filmul 107 Mothers în

have become symphonies, very much attached to a new perception. The Anonimul Festival has educated its audience, year after year, and they have become more loyal.

You’ve just answered the question we wanted to ask you regarding the

regia lui Peter Kerekes este un mix între documentar [i fic]iune absolut senza]ional [i de o autenticitate uluitoare.

S\ în]eleg c\ acesta este filmul care v-a impresionat cel mai mult?

S\ vedem la cine va ajunge trofeul (n.r. trofeul a fost acordat filmului 107 Mothers). Eu am doar un vot care se al\tur\ atâtor sute sau mii de voturi care s-au b\gat în cu-

place of this festival between all the others.

Indeed, it is unique. I often suspected that most of us coming here were doing so for the Danube Delta, but that’s not the only reason. Of course, that’s nice, but we’re coming for the three screening rooms, for the youthful camping spirit, where we can be together with kids, teens, and our own students.

The second novelty is the timing of the

screenings. They start in the evening and end near sunrise. I’ve noticed that the audience stay until the morning to watch international short films, domestic short films, to see for the first time or revisit certain films, they ask questions – these Q&As that are demanding on the actors, directors etc. It’s a perpetual

films that came from the Ukraine are an indication that they have a great film school.

That was a question we wanted to ask you, regarding the Ukrainian film school.

It’s a mature school. And their short films are very good. So the “Focus – Ukraine” program wasn’t a formality, it was a meaningful addition. We wanted to get to know the Ukrainians also through the movies they put out – quite impressive, with a certain Slavic feeling that we are, in a way, part of. We, Romanians, have a Slavic component in our tongue as well, we resonate with feelings from this register – humanity, authentic characters with pains, troubles, joys… The people resonated!

We also talked to the director of the Pakistani short film “Sandstorm” and with the Image Director of the movie “Talking about the Weather”, and they were saying the same things, that they were impressed with the audience’s reactions to the topics explored, that it wasn’t just a formality, and that they would like to return to the festival.

we revisit the graduation movies of Ovidiu Bose Pa[tina, Mircea Danieliuc, Dan Pi]a, M\rgineanu… these films were only aesthetic explorations. As far as the screenplay goes, it was a minefield, there were lots of blockages. Filmmakers were only allowed to undergo explorations in the aesthetic realm.

Now we’re concerned with the truth, with the thorny issues. Unfortunately, the cinema audience, especially in movie theatres, in urban areas, are not oriented towards short films. Not even in bulk.

We tried to envision a one and a half hour to two hours binging spectacle, we created packages of five to six movies, but we had few spectators. Although the short film school is flourishing (because they don’t cost as much, thus allowing the directors to actually make the films), they are rather stepping stones, like a rite of passage to movie director status, allowing one to then go on to make feature films.

back and forth of boats coming from land towards the Danube and the sea. It’s novel!

What do you think about this year’s edition?

Is it different from past editions?

I think the selection this year is one of the most inspired. There’s also the homage to Ukraine. It wasn’t just a formality. The movie “107 Mothers” is top-notch, very good, “Butterfly Vision” is, of course, touching… The

I know of festivals where the screening hall is full for the opening and closing nights, but almost empty apart from that. There’s one more thing about Anonimul: no jury! The audience is the jury. I oftentimes make a point to observe the audience – whether they downplay the experience after leaving the screening hall. They don’t do that! They go and pick up the ballots, they get involved, happy for the chance to be jurors for a week. Anonimul is one big screening hall with one big audience, who make a wish or express a preference. There you have it. It’s not a jury. Between the movie nights, people filling up the camping and the screening halls at Green Village, there’s almost no time left for the Danube Delta. There’s only time for cinema.

Very true. You talk a lot about short films and their role in the new political and social context, the partisan, Ceau[escu-era short film school. Do you give it any credit?

The films they were making when I was a student weren’t just any films, those films were doomed from the beginning. So, even if

For some, short films are a passion, for others, a formality. Some keep making short films, others come back to short films, like they’re also coming back to documentaries. Thinking about it, documentaries just might be what’s missing from Anonimul. I think the following editions will have a documentary section. The movie “107 Mothers” directed by Peter Kerekes is a sensational mix between documentary and fiction – fascinatingly authentic.

We take it that’s the movie which impressed you the most?

Let’s see who wins (e.n., the movie “107 Mothers” won the trophy). I have but one ballot, which will be joining the other hundreds or thousands of ballots in the magic box. Let’s wait for the opening of the magic box!

Do you see this festival as an opportunity for young filmmakers?

Of course.

How do you see the other festivals part of the Romanian landscape?

TIFF is already of international-calibre, with lots of sections, where young filmmakers are encouraged to make movies, and where

Prof. Univ. Dr. Lauren]iu Damian, Pre[edintele Uniunii Cinea[tilor din România, la Green Village, foto: © M,

tia aceea magic\ de vot. S\ a[tept\m deschiderea cutiei magice.

Vede]i festivalul ca o oportunitate pentru tinerii cinea[ti? Sigur c\ da.

Cum vi se par celelalte festivaluri de film din peisajul românesc?

TIFF-ul e deja un festival de talie interna]ional\, cu foarte multe sec]iuni, unde tinerii sunt încuraja]i foarte mult s\ fac\ filme [i unde se fac tot felul de scenarii care câ[tig\ premii. Prin participarea la TIFF filmele sunt promovate [i se poate ob]ine [i un punctaj care conteaz\ în celelalte concursuri de film. Pentru criticii de film, Zilele Filmului Romånesc la TIFF sunt o oglind\ în care v\d [i studiaz\ fenomenul. Unde suntem? În al doilea val, în al treilea sau al patrulea val de cinea[ti… Adic\, în noul val cinematografic romånesc n-a fost un accident dup\ care nu a mai urmat nimic. V\d c\ sunt în permanen]\ noi regizori care apar.

Astra este un festival cu reputa]ie, important pentru c\ este un festival interna]ional de documentar, Cinemaiubit, Festivalul Interna]ional de Film Studen]esc, organizat de Universitatea Na]ional\ de Teatru [i Film „I.L.Caragiale” este un festival care adun\ [colile de film din toat\ lumea unde vin foarte multe filme [i foarte mul]i studen]i. Apoi, sunt tot felul de festivaluri mai mici sau mai mari, cu bani mai mul]i sau mai pu]ini, care î[i g\sesc un public. Am observat c\ provincia este foarte dornic\ s\ vad\ filme. Am fost la Ia[i la festivalul Serile Filmului Romånesc, un festival f\cut impecabil de Andrei Giurgea, un festival desf\[urat în Pia]a Mare, cu facilit\]i extraordinare pentru juriu, pentru public, pentru invita]i, a[a cum se întâmpl\ la Cluj în Pia]a Mare. Oamenii au venit [i au umplut pia]a pân\ la refuz. Lumea are nevoie de cinema, iar noi, cinea[tii, avem nevoie de public. Mesajul meu pentru public este s\ fie al\turi de noi pentru c\ este un moment in care avem nevoie foarte mult de ei [i, mai ales cei tineri, au nevoie de sfatul lor [i se vor sim]i consacra]i prin prezen]a lor.

all kinds of scripts win prizes. By participating in the TIFF, films get promoted and you can also get a score that will count for other film festivals. For film critics, the Days of Romanian Film at TIFF are a mirror of the phenomenon. Where are we now? The second, the third or the fourth wave of filmmakers…

So this new cinematic wave wasn’t an accident that came out of nowhere. There are always new filmmakers arriving on the scene. You have Astra, a reputed festival, significant due to its focus on documentary film, you have Cinemaiubit, you have the International Student Film Festival, organized by U. N. A. T. C. I. L. Caragiale, which brings together film schools from all over the world, lots of movies and students. Then, there are all kinds of festivals, bigger or smaller, with larger or tinier budgets, that

have found an audience. I’ve noticed that those from provincial regions are very eager to watch films. I’ve been to Ia[i, to the Nights of Romanian Film, an impeccable festival under the management of Andrei Giurgea, taking place in the Main Square, with extraordinary facilities for the jury, for the audience, for the guests, like in Cluj, in the Main Square. People came and filled the square to the brim. People need cinema, and we, filmmakers, need the audience. My message for the audience is to be by our side, because this is a moment when we very much need them, and, especially the young filmmakers, need their advice and will feel validated by their presence.

Marcel {tef

Publisher The Robelos

Prof. Univ. Dr. Lauren]iu Damian, Pre[edintele Uniunii Cinea[tilor din România, la Green Village, foto: © M, JustVision

Cu un efort minim [i o abatere de la traseu de doar 30 de kilometri, în drum spre (sau dinspre) pontonul de la Murighiol, locul de plecare pe ape al noroco[ilor care au prins o rezervare în resortul de patru stele de la

FAMILIEI AVRAMIDE DIN TULCEA

cap\tul Dun\rii, Green Village, pute]i intra în lumea tulbur\toare a familiei Avramide de la Tulcea. Istoria acesteia seam\n\ izbitor de mult cu cea a celorlalte familii de nobili români care [i-au urmat soarta h\r\zit\ de „marele

înv\]\tor de la r\s\rit” al comisarilor ru[i.

Aflat\ într-un mic cartier de case boiere[ti, ast\zi sedii ale administra]iei locale [i de cult, înconjurat de blocuri sordide, supravie]uitoare a marii na]ionaliz\ri din ’48, Casa Avramide pare în spa]iul dobrogean un accesoriu de lux, anacronic, din alt\ lume.

Familia Avramide

Construit\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea, Casa Avramide, situat\ în centrul ora[ului Tulcea, în vecin\tatea Catedralei „Sf. Nicolae“, este una dintre cl\dirile de patrimoniu emblematice ale ora[ului. Casa a f\cut obiectul unui proiect de restaurare-conservare finan]at cu fonduri europene. Acest fapt a determinat în-

Casa Avramide, Tulcea, foto: © M, JustVision

treprinderea de cercet\ri la Serviciul Jude]ean Tulcea al Arhivelor Na]ionale, în colec]ia de documente [i fotografii a Muzeului de Istorie [i Arheologie Tulcea, cu scopul de a reconstitui istoria casei [i a familiei Avramide.

Cine nu s-a întrebat m\car o dat\ ce poveste ascunde frumoasa cas\ Avramide, care d\inuie, de atâta amar de vreme, în vecin\tatea Catedralei „Sfântul Nicolae“ din ora[ul Tulcea? Mai to]i [tiu despre ea c\ a fost casa unui bogat industria[ din Tulcea, pe numele s\u Avramide, [i cam atåt.

Început

Povestea începe cu Alexe Avramide, ortodox albanez, n\scut în 1855 - dup\ piatra funerar\ – sau 1857 - dup\ actul de c\s\torie –în Ianina (în Turcia de atunci, Grecia de azi). P\rin]ii s\i se numeauAvram[iReghina Avramide.

Cu gândul s\ fac\ avere, la vârsta de 15 ani

[i cu doar câ]iva bani în buzunar, Alexe s-a stabilit la Tulcea [i s-a angajat la un han situat pe actuala strad\ Victoria, unde a lucrat pân\ la 18-19 ani. Datorit\ seriozit\]ii [i h\rniciei sale, Alexe Avramide a ajuns proprietar al hanului [i a început s\ prospere în afaceri.

Pe 28 iulie 1890, Alexe, s-a c\s\torit cu Elvira A. {naidt, de religie catolic\, n\scut\ în

1868 în ora[ul Karlovac, azi în Croa]ia. Se spune c\ Elvira era fata hangiului [i c\ aceast\ c\s\torie explic\ rapida sa îmbog\]ire. El avea 33 de ani, iar ea 22. P\rin]ii Elvirei se numeau Anton [i Ludovica. Noua familie constituit\ a achizi]ionat primul teren pe strada Babadag, unde, în 1897, a construit casa în care au locuit cei [ase copii ai cuplului Alexe [i Elvira: Albert,

Hariti, Adrian, Alexandru, Paul [i Olimpia. Aici au locuit [i nepoata de frate a lui Alexe Avramide, Reghina, [i servitorii casei. Pân\ la finalizarea construc]iei casei, familia a locuit pe strada Basarabilor nr. 51 - pân\ în 1895 - [i pe strada Mircea Vod\ nr. 27.

Pentru construirea [i amenajarea casei, Alexe Avramide a adus me[teri din Italia, iar mobilierul [i obiectele decorative au fost cump\rate, în marea lor majoritate, de la Viena (se mai p\streaz\ azi doar candelabrele). Camerele au fost pictate cu îngera[i [i flori (îndeosebi lalele). În cele patru camere dinspre biseric\ locuiau Alexe Avramide, Elvira Avramide, Albert [i Reghina. Salonul avea rol de sufragerie [i de adunare, iar holul mare era folosit tot ca un fel de sufragerie. Demisolul cl\dirii era format din: pivni]\, sp\l\torie, buc\t\rie [i dormitoare pentru b\ie]i.

În pofida averii dobåndite (fiind [i proprietar\ a patru ma[ini, fapt rar întålnit în acele vremuri) familia Avramide s-a remarcat prin generozitatea sa. Elvira, so]ia lui Alexe, era pre[edinta unei societ\]i de caritate.Chilina Reva î[i aminte[te c\ doamna Elvira primea pachete din Anglia [i în holul cel mare, unde obi[nuiau s\ se adune la mas\, oferea din acestea oamenilor nevoia[i. Tot din generozitate, Alexe Avramide a achizi]ionat pe strada Mircea Vod\, pentru angaja]ii s\i, case „de servici“. Afacerile prosperau, iar Alexe Avramide a cump\rat apoi un teren situat între Casa C\r]ii [i Lacul Ciuperca, pe care a construit faimoasa fabric\ de cherestea [i o moar\.

De asemenea, a mai cump\rat un teren cu planta]ie de vie în zona Niculi]el - Isaccea (în Isaccea locuia fratele lui Alexe Avramide, Ilie), unde a construit [i un conac. Ilie de]inea în

Isaccea o cas\ mare pe strada Carol (actuala strad\ principal\ a ora[ului) [i o pr\v\lie. Ambele imobile au fost distruse par]ial în timpul Primului R\zboi Mondial. Ilie le-a p\r\sit, a[a cum reiese din documentul de arhiv\ ce dateaz\ din data de 30 aprilie 1922.

Copiii familiei Alexe [i Elvira Avramide

Originea burghez\ a familiei a atårnat greu în balan]a destinului.

Cel mai mare fiu al familiei Avramide, Adrian,absolvent al {colii Superioare Comerciale, a activat în politic\ [i, în 1938, a fost ales senator de Tulcea din partea Partidului Na]ional Liberal, cu 392 de voturi.

În data de 16 august 1952 Adrian a fost arestat [i închis pân\ pe 16 august 1957.

Motivul? A fost membru în Consiliul

Jude]ean PNL. La acea dat\ nu era c\s\torit [i nu avea ocupa]ie, dar era proprietarul unei mori [i al unei fabrici de cherestea. Originea social\, burghez\, l-a ]inut în închisoarea V\c\re[ti pân\ pe 19 august 1953, dat\ de la care a fost plasat cu domiciliu for]at pân\ pe 16 august 1957.

Alexandru (Sa[a)a absolvit {coala Superioar\ de Construc]ii [i se spune c\ ar fi f\cut studii de medicin\ în Rusia. Îi pl\cea vân\toarea. S-a c\s\torit cuVergenia Petru[, dar a divor]at dup\ doar un an.

{i Sa[a Avramide a f\cut pu[c\rie, pe motiv c\ ar fi adus insulte URSS-ului. La acea dat\ era „industria[-viticultor“. A fost de]inut în lag\rul din Bicaz, dar n-a apucat s\-[i isp\[easc\ pedeapsa deoarece s-a îmboln\vit, iar pe 9 ianuarie 1953 a murit.

Albert Aristide Constantin a fost inginer agronom. S-a c\s\torit cuMarcela Levendi. Cuplul nu a avut copii, dar a crescut-o pe Chilina Reva ca fiic\ a lor, de la vârsta de doitrei ani.

Albert a fost [i el închis, dar a reu[it s\ scape de deten]ie dup\ numai patru zile de arest, gra]ie dona]iei substan]iale pe a f\cut-o armatei. So]ia sa îns\ a f\cut [ase ani [i jum\tate de pu[c\rie, perioad\ în care a fost torturat\ pentru a m\rturisi unde se afl\ presupusul aur al familiei.

Dup\ moartea lui Albert, Marcela Avramide s-a rec\s\torit cuHristoforatu Dionisie.

Paul Constantin, militar de carier\, a murit de foarte tân\r, din cauza unei pneumonii severe c\p\tate în urma unei petreceri de iarn\, la care a participat [i sora sa, Olimpia, care a avut aceea[i soart\.

Paul era deosebit de generos. Chilina Reva spunea c\, într-o sear\ de iarn\, Paul s-a întors de la o petrecere aproape dezbr\cat, explicând mamei sale c\ a v\zut un om f\r\ palton pe strad\ [i i-a dat lui toate hainele. Acesta a murit, la Bucure[ti, în 1920.

Despre Hariti [tim c\ a fost c\s\torit\ cu avocatul {tefan Duca [i c\ a avut doi copii.

Dintre membrii familiei f\cea parte un personaj la fel de cunoscut în ora[ul Tulcea ca [i familia Avramide,Gheorghe Scultety, comerciant de vaz\ în ora[, de]in\tor a peste 70 de imobile.

Familiile Avramide [i George (Gheorghe în acte, ceh de origine) Scultety erau înrudite. Gheorghe Scultetya fost c\s\torit cuAmalia Levendi, sora Marcelei Levendi, c\s\torit\ Avramide, iar so]ii Scultety au fost na[ii de botez ai Chilinei Reva, fiica adoptiv\ a lui Albert [i a Marcelei Avramide.

Familia Avramidemare proprietar\ în Tulcea

Din informa]iile oferite de izvoarele orale ale urbei Tulcea - în care toat\ lumea cunoa[te pe toat\ lumea - din cercet\rile în arhive [i, în mod special, din informa]iile oferite de doamna Chilina Reva, afl\m c\ familia Avramide, proprietara fabricii de cherestea [i a unei mori se bucura de respectul comunit\]ii [i al autorit\]ilor.Unul din documente se refer\ la acordul pe care-l prime[te Alexe Avramide din partea autorit\]ilor locale, pentru a-[i reconstrui fabrica de cherestea [i moara.

„Consiliul de Igien\ Nr. 3531 Jude]ul Tulcea 27 Mai 1919 Nr. 167

Domnule Prefect, Cererea domnului Alexe Avramide înso]it\ de actele respective (Autoriza]ia Consiliului de igien\) [i înregistrat\ la Nr. 120 (biroul consiliului de igien\) prin care solicit\ [i se permite reconstruirea [i punerea în func]ionare a fabricii de cherestea [i moar\ pentru m\cinat cereale, situat\ în ora[ul Tulcea, strada Isaccei în apropierea malului Dun\rii,

supunându-se în deliberarea Consiliului de Igien\ al acestui jude], în [edin]a de la 20 mai a.c., am onoarea a v\ face cunoscut c\, consiliul a opinat [i dumneavoastr\ a]i aprobat, a se permite domnului Alexe Avramide, s\ reconstruiasc\ [i s\ pun\ în func]ionare fabrica de cherestea [i m\cinat cereale, tot pe locul pe care a func]ionat vechea instala]iune cu resctric]iunea prev\zut\ de articolul 74 din Legea sanitar\, dup\ normele stabilite de Consiliul de Igien\, în mai sus men]ionata [edin]\, pentru industriile insalubre de clasa a III a (Categoria Mori de m\cinat cereale) [i anume:

1. Ogr\zile morilor unde sta]ioneaz\ c\ru]ele s\ fie pietruite.

2. S\ aib\ pomp\ pentru incendiu.

3. Interiorul morilor s\ fie pavat fie cu ciment, piatr\, c\r\mid\, ori du[umea de scândur\.

4. Morile instalate lâng\ cursul apelor curg\toare care traverseaz\ satele, proprietarii vor lua m\suri ca necur\]eniile s\ nu fie aruncate în ap\, ci transportate în afara razelor satelor, ora[elor, la cocurile de cultur\.

5. Se va construi latrina în condi]ii bune.

6. Morile care func]ioneaz\ cu motor de benzin\, vor avea depozitul de benzin\ construit de piatr\ sau c\r\mid\, pietruit ori cimentat în interior, [i construit departe de localul instala]iei. (…)

Documentele vremii mai consemneaz\ c\ printre cele mai mari fabrici ale c\ror m\rfuri

tranzitau portul Tulcea c\tre alte localit\]i din ]ar\ [i str\in\tate se num\rau Talpa-piel\rie, A. Avramide - cherestea, Alexe Sezonov - f\in\, Efim Vladimirof - frânghie [i Gavril\ Efremovcovrigi.

În august 1926, Alexe Avramide a våndut moara [i fabrica de cherestea fiului s\u. Acesta a înzestrat-o cu o semistabil\ de 195

tâmpl\rie mecanic\, în regiune existând, mai ales în nord, însemnate suprafe]e p\duroase. Cele mai mari întreprinderi de profil se aflau în nordul jude]ului Tulcea, printre care [i Fabrica de cherestea Alexe Avramide care, în 1928, avea un capital investit de 62.000 de lei aur, 30 de lucr\tori [i o for]\ motric\ de 275 C.P. Produsele acesteia erau exportate la mari

Marcel Glasser [i Hary Malamut din Tulcea [i au înfiin]at S.N.C.A. Avramide [i Keppler. Asocierea nu a fost cu noroc. În anul 1948, moara, împreun\ cu fabrica de cherestea, a fost na]ionalizat\ [i a trecut în administrarea intreprinderii „8 Mai“ din Tulcea. Documentele vremii p\streaz\ [i informa]ii despre alegerea reprezentan]ilor locali ai întreprinderii pe

CP, patru gatere, un spalgater, o pendul\ [i o rabotez\. Ca materie prim\ folosea bu[tenii din brad [i molid adu[i din nordul Bucovinei pe traseul Dorni[oara, Bistri]a, pân\ la Tulcea, cu remorcherele. Cheresteaua fasonat\ era distribuit\ în tot jude]ul Tulcea [i în nordul jude]ului Constan]a.

În 1928, industria prelucr\rii lemnului subsuma câteva fabrici principale de cherestea [i

distan]e, în ]\ri precum Siria, Palestina, Egipt [i în nordul Africii.

Într-un alt document din anul 1940 se constat\ c\„din toate morile, fie ele ]\r\ne[ti sau comerciale, cea mai bine înzestrat\ cu aparate moderne de m\cini[ sistematic este moara Avramide.

În anul 1946, Adrian Avramide s-a asociat cu Friederich Klepper din Bucure[ti [i cu

„categorii industriale, comerciale [i intelectuale“. Printre reprezentan]ii ale[i în 1942 se num\r\ [i Adrian Avramide:

„Prefectura Jude]ului Tulcea Nr. 15825 11.06.1942

Domnului Primar al ora[ului Tulcea,

La adresa dvs. nr. 7379, avem onoarea a v\ face cunoscut c\ numim ca membri în consiliul de colaborare de pe lâng\ prim\rii pe domnii:

1. Gheorghe {erban, avocat, pentru profesiuni intelectuale

2. Adrian Avramide, proprietar moar\, pentru industrie

3. Constantin Ciurea, pentru comer]“.

Pe lâng\ na]ionalizarea fabricii de cherestea [i a morii familiei Avramide, anul 1948 a însemnat [i pierderea casei din Tulcea [i a bunurilor familiei, membrii acesteia fiind evacua]i de comuni[ti. În 1947, Chilina Reva, care atunci avea 13 ani, a p\r\sit casa [i s-a mutat la conacul din Isaccea unde a locuit doar trei ani, deoarece în 1950 [i acesta a fost confiscat. În aceast\ situa]ie, copila crescut\ de Albert [i Marcela Avramide s-a mutat, pentru un timp, la Letea, la p\rin]ii s\i biologici.

A doua [ans\, epilog În anul 1949, din ini]iativa Consilierului Cultural al Ministerului Culturii,Grigore Cuculis,a luat fiin]\ muzeul tulcean. Acesta este ad\postit, începând cu 1 mai 1950, în casa construit\ de Alexe Avramide [i mo[tenit\ apoi de fiul cel mare al acestuia, Albert. Casa a r\mas muzeu tulcean pân\ în 1993, dat\ la care a devenit Institut de Cercetare Eco-Muzeal. Chiar dac\ gloria de alt\dat\ a casei s-a pierdut (mobilierul vienez a disp\rut aproape în totalitate), locul vibreaz\, iar faldurile grele ale perdelelor ce acoper\ ferestrele înalte împr\[tie [i acum parfumul fin [i dulce al Elvirei Avramide.

Rând pe rând, membrii familiei au disp\rut din peisajul tulcean, iar odat\ cu ace[tia [i povestea familiei Avramide.

Dup\ cum am v\zut, Albert, Adrian, Marcela [i Sa[a Avramide au fost aresta]i, ultimul murind în timpul deten]iei. Ceilal]i membri ai familiei au locuit, cu chirie, pe strada Victoriei 32, într-o cas\ ce a apar]inut unui grec. Veniturile familiei se reduceau la salariu de 350 de lei, pe care îl primea Chilina Reva, care se angajase ca muncitoare la fabrica de pe[te din Tulcea, [i din vinderea pu]inelor obiecte salvate de servitorii casei. Alexe Avramide a murit în anul 1941. Arhivele cercetate nu con-

]in alte informa]ii despre istoria tulbur\toare a familiei, nu exist\ date privitoare la decesul Elvirei Avramide, [tim doar c\ Marcela Avramide s-a stins din via]\ la 20 septembrie 2004.

Cei ce trec ast\zi pragul Institutului de Cercetare Eco-Muzeal de la Tulcea nu [tiu c\ înc\perea în care acum se odihne[te la soare o pisic\ lene[\ a fost cåndva dormitorul Elvirei [i

nici c\ în spa]iul de la subsol, unde func]ioneaz\ acum un bar [i o sal\ de evenimente multifunc]ional\ se g\teau ra]ele vånate de {a[a. Memoria colectiv\, marea vin\ a istoriei, e supus\ uitarii. Povestea familiei Avramide nu trebuie uitat\. Merit\ o a doua [ans\. Are farmecul basmelor din copil\rie, spuse de bunici, care ne-au cl\dit identitatea.

Ligia Dima

Dr. în Istorie Contemporan\, director al Bibliotecii Jude]ene „Panait Cerna” din Tulcea

Casa

TEMATICE

DESTINA}IA

Turismul culinar

Al\turi de tradi]iile religioase, obiceiurile culinare compun cel mai bine portretul unei comunit\]i. În retrospectiva unui trecut imemorial, preferin]ele culinare ale diferitelor

popoare s-au schimbat odat\ cu vremurile.

Transmiterea continu\ a unui con]inut cultural de-a lungul istoriei este direct influen]at\ de o serie de factori de mediu, de zon\ geografic\ [i de clim\.

Subsumate patrimoniului intangibil, tradi]iile culinare sunt vectori ai identit\]ii unui spa]iu cultural.

Comunit\]ile bine conturate î[i asum\ cu entuziasm datoria de a transmite mai depar-

M|M|LIGA

te [i de a îmbog\]i patrimoniul intangibil al unui spa]iu cultural, în sensul s\u absolut, de con[tiin]\ colectiv\.

În era supermobili]\]ii [i a turismului de mas\ practica simbolic\ a tradi]iilor popu-

lare, transmiterea continu\ a unui con]inut cultural mo[tenit de-a lungul istoriei a devenit „bun de consum”, iar în m\sura în care vacan]ele All Inclusive au devenit plictisitoare, tot mai mul]i turi[ti caut\ experien]e noi.

Ni[a deschis\ de turismul de tradi]ii (redescoperite) mu[c\ din felia vacan]elor de plaj\, iar comunit\]ile locale au în]eles c\ în turismul de tradi]ii exist\ o pâine (m\m\lig\) de måncat!

Bucur, cioban din Gura Råului, M\m\lig\

ceaun,

Tradi]ii culinare

Exploatate turistic, tradi]iile culinare, extrem de profitabile din punct de vedere economic, sunt oportunit\]i fabuloase de implementare a brandurilor de ]ar\.

În marea buc\t\rie european\, din care facem [i noi parte, se reg\se[te o gam\ bogat\, comun\, de preparate culinare, dar [i unele dintre cele mai gustoase preparate cu specific local care individualizeaz\ diferitele comunit\]i.

Mai mult decât atåt, re]etele variaz\ [i între diferitele regiuni care apar]in aceleia[i buc\t\rii tradi]ionale – într-un fel se g\te[te Pizza la Napoli [i altfel la Roma, într-un fel se prepar\ Gelato la Floren]a sau Milano [i în alt fel la Vene]ia.

Aceste particularit\]i sunt cele care ne

intereseaz\ din punct de vedere turistic.

Buc\t\ria scandinav\ se mândre[te cu chiftelu]ele suedeze [i cu somonul marinat servit cu sos de mu[tar, iar buc\t\ria englezeasc\ cu fish and chips, eggs and bacon, ham and eggs [i cu five o’clock tea, ceaiul servit cu l\mâie [i lapte. Sandvi[urile sunt o inven]ie englezeasc\. Tot din zona insular\ ne vin [i b\uturile tari, whisky-ul sco]ian [i ginul.

Spaniolii au Paella (o combina]ie savuroas\ de orez, carne de porc [i de pui, scoici, creve]i, cârna]i, ardei [i maz\re), grecii au Hummus [i Tzatziki, bulgarii au castrave]ii mura]i (salata bulg\reasc\ este brand na]ional, iar Tarator, supa preparat\ din iaurt [i castrave]i vine din Imperiul otoman), italienii sunt renumi]i pentru „Pizza”, „Pasta asciutta”, „Gellati e granite” [i „Espresso”(o inven]ie ita-

Foto: © Gabriel Motica

lian\), ungurii au paprica[ul (toc\ni]a), iar austriecii au buc\t\ria vienez\ cu origini în Imperiul Austro-Ungar. Cine nu a auzit de {ni]elul vienez preparat din carne de vi]el sau de [trudelul cu mere?

Despre francezi nu mai vorbim! Ei au inventat „Biblia culinar\”, faimoasele stele ale fra]ilor Michelin, visul oric\rui buc\tar. Ratatouille, Foie gras, Ecler, Croque madame, Champagne, Cognac …

Foto: © Ilie Tudorel, © Gabriel Motica

Foto: © Ilie Tudorel, www.tudorphotoblog.blogspot.com

Foto: © Ilie Tudorel, www.tudorphotoblog.blogspot.com

Buc\t\ria romåneasc\

Buc\t\ria romåneasc\ este un amalgam de arome [i gusturi, inspirat\ din buc\t\ria german\, oriental\ [i ungureasc\, cu o seam\ de influen]e italinene [i fran]uze[ti [i cu particularit\]i din fostul spa]iu imperial – al Imperiului Austro-Ungar (în Ardeal), al Imperiului }arist (în Bucovina) [i al celui Otoman (la sud de Carpa]i).

Destina]ia m\m\liga

M\m\liga avea în lumea satului conota]ii simbolice – explodeaz\ m\m\liga, scot f\c\le]ul din cui, bleg ca o m\m\lig\, m\lai mare… Romånii sunt mari m\m\ligari [i, ca s\ facem haz de necaz, dac\ tot nu avem înscrise în Cartea Recordurilor cele mai bune [osele, cea mai bun\ infrastructur\, cel mai bun înv\]\månt din lume… de ce nu am avea înscris\ cea mai cea m\m\lig\ din lume? {i, avem. La Turia, în jude]ul Covasna, s-a servit cea mai lung\ rulad\ din m\m\lig\ umplut\ cu brânz\ de burduf din lume. Preparat\ din 500 de kilograme de malai, rulada lung\ de 150, 32 m a fost înregistrat\ de Cartea Recordurilor drept cea mai mare din lume.

Un m\m\ligar, numit peiorativ, în accep]iunea colectiv\, vulgar\, este o persoan\ inferioar\ social. Epitetul, adresat jignitor, este atribuit depreciativ indivizilor lipsi]i de personalitate, sau persoanelor s\rmane, „p\lma[ilor” [i ]\ranilor.

M\m\liga, numit\ [i „måncarea s\racului”, nu este, a[a cum propagandistic afirm\ na]ionali[tii, un preparat culinar tradi]ional romånesc, a[a cum nici sarmalele sau mititeii nu sunt, dar a intrat în buc\t\ria [i tradi]ia ]\r\neasc\ imediat dup\ descoperirea Americii, pe la sfâr[itul secolului al XV-lea. A[adar, m\m\liga nu e chiar a[a tradi]ional\ cum ar crede unii. Cel care a r\sturnat ceaunul cu m\lai aburind pe masa romånului a fost chiar ilustrul explorator Cristofor Columb. {i tot el este

responsabil de „ro[iile române[ti” [i de „cartofii de Covasna”.

Era avionului, politicile de mobilitate [i libertatea de mi[care au explodat m\m\liga (turismul). Nimeni [i nimic nu poate opri turi[tii s\ c\l\toreasc\, nici pandemiile [i nici r\zboaiele. Chiar dac\, în România, turismul

nu [i-a atins poten]ialul, se construiesc premisele unei industrii bazate pe tradi]ii. Statul la soare în resorturi All Inclusive s-a perimat, tot mai mul]i turi[ti din ]ar\ sau din str\in\tate sunt interesa]i acum de vacan]ele tematice [i vizeaz\ destina]iile culinare din Ardeal, Bucovina sau Delta Dun\rii.

Foto: © Gabriel Motica

Gabriel Motica

Eveniment de pomin\ la Muzeului Na]ional al }\ranului Român

Una dintre cele mai avizate voci din spa]iul public [i [tiin]ific, fostul redactor-[ef al National Geographic România, Cristian Lascu, promotor al tradi]iilor ]\r\ne[ti, o figur\ emblematic\ a speologiei [i a biodiversit\]ii romåne[ti, a organizat, în urm\ cu cå]iva ani, în cadrul unui eveniment dedicat m\m\ligii, desf\[urat la Clubul }\ranului din cadrul Muzeului Na]ional al }\ranului Român, un eveniment de pomin\.

Pe acordurile „l\l\ite” ale Tarafului de la Marsa, 200 de invita]i s-au declarat m\m\ligari [i au degustat, filmat [i fotografiat preparatul aburind servit în felurite moduri, în combina]ie cu slana, brånza [i ceapa „b\tut\ în cap” sau în combina]ie cu alte produse lactate [i mânc\ruri tradi]ionale.

Chiar dac\ preparatul se reg\se[te în toate culturile latine, m\m\liga este considerat\ de români un adevarat brand na]ional. Gestul simplu, de a r\sturna castronul de m\m\lig\ în mijlocul mesei a devenit un ritual familial, ceremonial, iubit, exotic sau festiv, care nu mai are nimic de-a face cu gestul originar al ]\ranilor s\raci sau cu stigma urban\.

Dac\ în secolul trecut turta aburind\ de m\lai t\iat\ cu a]\ alb\ (într-un num\r egal cu cel al membrilor familiei) [edea pe un [tergar în lumina galben\ a opai]ului, ast\zi o reg\sim tot mai des în meniul restaurantelor certificate Michelin.

Consumat\ doar ocazional (în locul ei fiind preferat\ pâinea care îns\ con]ine o serie de aditivi alimentari), m\m\liga revine în preferin]ele consumatorilor din ]ara noastr\. Subestimat\ de mul]i, de[i este un produs eminamente natural, m\m\liga se prepar\ doar din trei ingrediente: m\lai, ap\ [i sare.

Re]ete tradi]ionale

Exist\ mai multe moduri de a prepara o m\m\lig\ tradi]ional\.

Pentru o mamalig\ t\r\neasc\, se pune ap\ la fiert, iar când aceasta clocote[te se adaug\ m\laiul [i se las\ s\ fiarba la foc mic timp de 15 - 20 minute. Dup\ fierbere, se ia de pe foc [i se amestec\ încet cu f\c\le]ul sau cu o lingur\ de lemn.

Cioban din M\rginimea Sibiului,

Jeno

Pentru m\m\liga pripit\ (terciul) apa se pune la fiert la foc mare, împreun\ cu un praf de sare. Când apa începe s\ clocoteasc\, se adaug\ m\laiul în ploaie [i se amestec\ încet, la foc mic, pân\ când devine o past\ omogen\, dup\ care se mai las\ la fiert câteva minute, cu focul dat la mare.

M\m\liga goal\ nu are niciun haz. Ea e bun\ doar al\turi de o bucat\ de sl\nin\ afumat\, crestat\, pr\jit\ pe jar, lång\ sarmale în varz\ acr\ sau chiar lâng\ cele cu p\sat [i ciolan afumat, sau servit\ împreun\ cu bânz\ de burduf (bulz) [i lapte rece. {i unde putem g\si cel mai bun bulz ciob\nesc dac\ nu cumva chiar la stân\. Dac\ suntem consumatori de tradi]ii [i experien]e autentice vom merge negre[it la o stân\. Nimic nu se compar\ cu tabloul idilic al focului care î[i arunc\ s\ge]ile de scåntei spre cerul plin de stele, unde, pe pirostrii, fierbe în ceaun o m\m\lig\

pripit\, p\zit\ de un cioban scump la vorb\, pe care, dac\-l desco[i, î]i va spune cele mai fantasmagorice pove[ti cu lupi [i ur[i.

Bulzul ciob\nesc

Mânc\rica din m\m\lig\ cu brânz\, cârna] [i ou, servit\ în pensiunile turistice nu mai are nimic de-a face cu produsul original. Ciobanul î[i cocea „ghiuleaua” de m\m\lig\ umplut\ cu brânz\ de burduf direct pe jar.

Bulzul ciob\nesc, bulg\rele de m\m\lig\ cu brânz\, era numit, în unele p\r]i, Urs de m\m\lig\ sau Gâsc\ de m\m\lig\.

Balmo[ul

Delicatesa ciob\neasc\ servit\ cu ou\ [i cårna]i afuma]i se prepar\ din m\lai, unt, ca[ sau urd\ [i jinti]\ acr\ (zerul scurs de la ca[ sau urd\, numit [i bo[tin\ sau jan]). M\m\liga îndoit\ cu smântân\ [i unt este varianta „up-

grade” a tradi]ionalei m\m\ligi cu brånz\ de burduf. Fiecare cioban are propriile tradi]ii [i obiceiuri legate de organizarea stânei, mulsul oilor, preparatul brânzei, a ca[ului [i a celorlalte delicate]uri de lactate.

M\laiul sau f\ina de porumb

M\laiul, denumit [i f\in\ de porumb, este un produs de mor\rit, o f\in\ alimentar\ ob]inut\ prin m\cinarea boabelor uscate de porumb. Are o culoare galben-aurie [i con]ine numeroase s\ruri, minerale, substan]e nutritive, proteine, lipide [i vitaminele A, B1, B2, B6, E [i PP.

În ce prive[te m\laiul folosit la prepararea m\m\ligii acesta este de mai multe feluri –m\lai din porumb sticlos (un tip de porumb cu bob mic [i rotund, un soi vechi), m\laiul gri[at, m\laiul superior [i m\laiul extra.

Foto: © Ilie Tudorel, www.tudorphotoblog.blogspot.com

Cel mai popular este cel folosit în gospod\riile ]\r\ne[ti, m\cinat grosier, grunjos. Este o f\in\ de m\lai grisat\ din care se poate preg\ti o m\m\lig\ tare, care, mai apoi, poate fi t\iat\ în buca]i cu sfoara.

F\ina de porumb m\cinat m\runt se mai nume[te [i m\lai extra. Este aspr\ la pip\it, f\r\ aglomer\ri, de culoare galben-portocalie, cu particule albe. Din acest tip de m\lai se prepar\ terciul, m\m\liga mai moale, rapid\.

Poteci de munte

Num\rul agen]iilor care ofer\ vacan]e tematice s-a înmul]it, dar ofertele turistice ]in cont de calendarul pastoral. Vizitele la stån\ încep odat\ cu prim\v\ratul, în preajma zilei de Sângeorz sau de Sf. Gheorghe (protectorul turmelor [i al ciobanilor), cånd p\storii î[i preg\tesc stânele, î[i fac num\r\torile [i î[i m\soar\ laptele. Odat\ cu v\ratul, ciobanii urc\ la munte, în zona p\[unilor alpine. Oile r\mân sus la munte pân\ de Sf. Dumitru când

are loc „întorsu’ oilor”.

Cea mai potrivit\ destina]ie pentru m\m\ligari este, cu siguran]\, M\rginimea Sibiului. Chiar dac\ în cea mai mare parte a ]\rii p\storitul a r\mas doar o ocupa]ie exotic\, m\rginenii din Sibiel, Fântânele, Orlat, Gura Râului, R\[inari sau S\li[te continu\ s\-[i duc\

turmele la p\[unat. O vizit\ la o stån\ autentic\ se încheie întotdeauna cu un bulz pe jar [i un ]oi de ]\rie. Câinii l\]o[i, meti[ii sau cei cu pedigri, Carpatini sau Mioritici, de talia unui vi]el, nu te vor mu[ca. Vor sta aproape de st\pânul lor cu clop negru, lâng\ coliba ciob\neasc\, aten]i la tot ce mi[c\.

foto:

Ilie Tudorel,

Le film de Maksym Nakonechnyi remporte le Grand Prix et voit également la comédienne Rita Burkovska être récompensée du prix d'interprétation féminine.

RITA BURKOVSKA

Butterfly Vision triumphs at the Saint-Jean-de-Luz festival! Director Maksym Nakonechnyi's film wins the Grand Prize, and Rita Burkovska is awarded Best Actress in a Leading Role!

Filmul Butterfly Vision a triumfat recent la festivalul de film de la Saint-Jean-de-Luz. Filmul regizorului Maksym Nakonechnyi a ob]inut Marele Premiu, iar actri]a Rita Burkovska a ob]inut Premiul pentru Cea Mai Bun\ Interpretare Feminin\!

Cum ]i se pare atmosfera de la festival, de aici din Delt\?

Sunt pentru prima oar\ în România [i sunt foarte entuziasmat\ de natura de aici. Este exact ca la Marea de Azov, a[a c\, într-un fel, m\ simt ca acas\.

Mi se pare grozav\ ideea de a chema oamenii aici, în Delt\, pentru camping [i filme, iar programul e [i el foarte bun. Ast\zi am asistat la prima proiec]ie de film românesc de la acest festival.

Auzisem de noua [coal\ româneasc\ de film [i voiam s\ o descop\r. Îmi amintesc de faimosul film al lui Mungiu – 4, 3, 2 – care a

câ[tigat la Cannes. Fantastic. L-am întâlnit [i pe Vlad Ivanov, un tip foarte interesant [i amabil, din câte am în]eles.

Vorbe[te-ne, te rog, despre (din nefericire) prevestitorul Butterfly Vision.

Aceast\ situa]ie nu a început în februarie. R\zboiul dureaz\ deja de 8 ani, îns\ mul]i juc\tori politici [i din media, inclusiv din Uniunea European\, l-au prezentat ca pe un conflict intern – ceea ce, pur [i simplu, nu este. Rusia a ocupat întâi Crimeea, Ucraina de Est, iar acum avem aceast\ invazie la scar\ larg\.

La modul general, Butterfly Vision este

un film despre traum\.

Am încercat s\ explorez aceast\ tem\ [i s\ adaug ceva despre adaptabilitate, despre cum facem fa]\ traumelor, c\ci via]a nu st\ în loc. Poate ]i se par departe de tine teme precum r\zboiul, captivitatea sau violul, dar fiecare dintre noi avem câte-o provocare în via]a noastr\, c\reia încerc\m s\-i facem fa]\. A[a c\, filmul este [i despre asta – nu te opri, continu\, nu te împotmoli, exploreaz\, încearc\ noi abord\ri…

Cum te raportezi la personajul t\u, Lilia, din filmul Butterfly Vision, la ideea de a da

na[tere în urma unui viol, trauma, consecin]ele…?

M-a entuziasmat ideea de a juca rolul unui soldat datorit\ demnit\]ii acestora. Ei au acel spirit al datoriei… Desigur, în armata ucrainean\ sunt mul]i b\rba]i, dar sunt [i multe femei la datorie, chiar dac\ femeile nu sunt atât de populare în percep]ia public\ din cauza a[tept\rilor pe care societatea le are în ce le prive[te, cum c\ femeile trebuie s\ fie frumoase [amd. Dar po]i fi frumoas\ [i îmbr\cat\ în haine militare, po]i s\-]i faci manichiura [amd – [i, în acela[i timp, po]i fi operator de dron\. Nu

How are you finding the atmosphere of this festival here in the Danube Delta?

It’s my first time here in Romania and I’m really excited about the nature, it’s very similar – like in Azov Sea, absolutely the same –so I feel like at home actually.

I think it’s a very interesting idea to invite people for camping and watching films – and the program is very good. Just today I went to a screening for the first time at this film festival. I’d heard about the new wave Romanian film school, and I wanted to explore something new.

I remember Mungiu’s very famous film –

4, 3, 2 – that won the Palme d’Or at Cannes, absolutely fantastic… I also met Vlad Ivanov – very interesting and kind person as I understood…

Tell us a little bit about – the sadly premonitory - Butterfly Vision.

Well, this situation, of course, didn’t just start in February. The war has been going on for eight years. But a lot of big media and political players, including in the European Union, presented it as an internal conflict –when it’s anything but. Russia first occupied Crimea, the Eastern part of Ukraine, and now

Actri]a Rita Burkovska, Butterfly Vision, foto: © M, JustVision

am tr\it experien]a de a avea copii, de aceea m-am concentrat mai mult pe profilul militar al personajului, pe curaj, demnitate… M-am documentat mult, am fost pe linia frontului, am discutat cu solda]i, cu prizonieri de r\zboi, chiar cu o colaboratoare a serviciilor ucrainene, care a stat un an în captivitate, în Donetsk-ul ocupat de ru[i, din nefericire. Am fost cople[it\ – eu nu sunt a[a curajoas\. Aceste lucruri m-au inspirat!

Iar pe noi ne-a]i inspirat voi, poporul ucrainean! Am descoperit în voi ni[te oameni foarte puternici! Spune-ne pu]in despre Cannes.

Ca s\ fiu sincer\, a fost cople[itor! Este al doilea mare rol pe care îl joc. Primul a fost în filmul Parthenon, în regia lui Mantas Kvedaravicius, care a debutat la Festivalul de Film de la Vene]ia. Cu triste]e v\ spun (n.r., a urmat o pauz\ lung\), a fost ucis de ru[i în Mariupol, în luna martie. Acel film a fost o foarte bun\ [coal\ pentru mine. Dup\ acea experien]\, dup\ festivalul de la Vene]ia, Cannes a venit ca o vacan]\ pe Coasta de Azur.

Am apreciat [i interesul din partea mediei pentru încercarea noastr\ de a nu mai oferi o platform\ culturii ruse [i pentru motivele noastre. Oamenii, de fapt, nu în]eleg. Ei separ\ politicul [i cultur\. Dar cum po]i face asta atunci când politicul întrep\trunde atât de profund ]es\tura cultural\? Ru[ii nu au nici m\car un documentar independent despre r\zboiul nostru – de fapt, r\zboiul lor, dar, bineîn]eles, ei nu îl simt… doar nu tr\iesc în zone de r\zboi…

Exist\ acum o mare dezbatere pe aceast\ tem\.

Într-adev\r, în Europa, [i chiar în întreaga lume, exist\, nu [tiu de ce, acest mit al marii culturi ruse. Ai impresia c\ to]i cet\]enii lumii trebuie s\-l citeasc\ pe Dostoievski, c\ vom muri dac\ nu-l citim pe Dostoievski! Pe bune?! De ce? Ok, e un mare scriitor, dar eu vreau s\ aflu mai multe [i despre autorii francezi, japonezi… care sunt scriitori la fel de mari sau poate mai mari… De ce trebuie neap\rat s\ fie vorba tot timpul despre autorii

ru[i? La orice mare festival de film vom g\si lobby-i[ti finan]a]i de ru[i, de fapt, care vor s\ p\streze aceast\ imagine imperial\ a Rusiei –ei trebuie s\ fie neap\rat puternici, s\ aib\ mul]i olimpici, multe tancuri, mult p\mânt, mult Ceaikovski… Apropo, Ceaikovski era ucrainean! Pe asta cum o „juc\m”? (n.r., râde)

Noi îi cunoa[tem foarte bine pe ru[i… Cum sim]i publicul român?

Ieri am v\zut foarte multe reac]ii pozitive din partea spectatorilor [i foarte mult\

we have the full scale invasion.

Generally, this is a film about trauma, but I tried to explore this topic and add something about coping with life after trauma, while life goes on…

Maybe it feels strange to talk about war, captivity, or rape, but all of us have some challenges in our lives that we’re trying to face up to. So this is also something that this film is about: don’t stop; move; try to explore, don’t get stuck; try new approaches…

How did you relate to your character, Lilia, to the idea of having a child because of rape and the consequences, post-traumatic stress etc.?

For me it was interesting to play the role of a soldier because of the dignity, the sense of duty… There are a lot of men in the Ukrainian army, but women also serve, although it’s not as popular in our case, because of standards and expectations of society that women should be beautiful etc.

But you can be beautiful all you want, do

your manicure, whatever, while at the same time being the operator of a drone. I don’t have the real-life experience of having kids, so I focused more on this side: braveness, dignity… We did a lot of research, we went to the frontlines, we talked to soldiers, prisoners of war, I talked to a woman who worked with the Ukrainian intelligence, spent one year in captivity, in (unfortunately) Russian-occupied Donetsk. I was overwhelmed, because I’m not so brave. These things really inspired me a lot.

And we are inspired by the people of Ukraine! We discovered some very tough people! Tell us a bit about Cannes.

If I’m being honest, I was overwhelmed. It’s my second big role in a big project. My first one was Parthenon, directed by Mantas Kvedaravicius, which made its debut at the Venice Film Festival.

He was sadly killed by the Russians in Mariupol this year, at the end of March. That film was a great school for me. After that experience, after Venice Film Festival, for me Cannes was like a holiday. I also appreciated the media interest in our project to cancel Russian culture, our reasons for it…

People don’t really understand. They separate the political and the cultural. But how can you separate it when the political is so ingrained in that culture. The Russians have no independent documentary film about our war – actually their war, but, of course, they don’t feel it because they are not living in war zones.

This is a big debate now.

Yes, in Europe, but actually in the whole world, I don’t know why, there’s this great obsession, this great myth of Russian culture.

It seems like everyone’s got to know Dos-

Actri]a Rita Burkovska, Butterfly Vision, foto: © M, JustVision

sus]inere. Cineva din public mi-a spus, în ucraineana – Bun\ treab\! A[a c\ pot spune c\ am sim]it sus]inerea publicului. Românii sunt oameni foarte amabili [i deschi[i.

Le voi spune [i celor din echipa mea –care erau îngrijora]i în leg\tur\ cu percep]ia europenilor vizavi de r\zboiul nostru – cum am fost primi]i aici. La Cannes l-au chemat pe Kirill Serebrennikov (n.r., regizor rus care condamn\ propaganda lui Putin), a[a c\ sunt pu]in îngrijora]i. Pare c\ europenii vor sa fac\ un echilibru, s\ separe politica de cultur\, dar ce echilibru s\ faci în aceast\ situa]ie?!

Spune-ne despre proiectele tale de viitor!

Tr\iesc în Kiev, deci încerc s\ r\mân în via]\! Acesta este primul meu proiect! Via]a merge înainte, s\pt\mâna trecut\ am primit o invita]ie, un mare regizor ucrainean mi-a propus un rol. E o nebunie ce se întâmpl\! De asemenea, sunt implicat\ într-un proiect jurnalistic, ajut presa vestic\ s\ documenteze r\zboiul. Deci, chiar am f\cut mult\ cercetare pentru acest rol! Regizorii filmeaz\ pentru documentar, chiar acum. Nu ne-am oprit. Cumva, ne adapt\m.

Aceast\ întrebare st\ pe buzele tuturor: Cum reu[esc ace[ti oameni s\ mearg\ mai departe?

Trebuie! Nu avem încotro. Crede]i-m\, vom câ[tiga! Ru[ii sunt foarte mândri de r\zboaiele lor. Duc r\zboaie de 300 de ani. O fac mereu [i mereu.

Misiunea noastr\ ar trebui s\ fie, de fapt, cred eu, aceea de a îngenunchea acest imperiu. Doar atunci va fi din nou pace pe p\mânt. Acest monstru, care nici m\car nu se poate numi uniune, federa]ie, este, mai degrab\, o închisoare pentru state. Mentalitatea imperialist\ este adânc înr\d\cinat\ în mintea ru[ilor, chiar [i în rândul elitelor. Întreba]i-l pe Navalny de Crimeea. V\ va spune c\ nu e un sandwich, s\ îl dea ru[ii înapoi...

Propaganda rus\ î[i face treaba, este o mare problem\, poate [ti]i de ultimul raport al Amnesty International, au scris c\ partea ucrainean\ a folosit [coli în scopuri militare.

Bineîn]eles c\ am f\cut-o. Dar pentru numele lui Dumnezeu, noi suntem cei ataca]i, nu ru[ii! Trebuie s\ ne ap\r\m de ru[i. Acele [coli erau doar cl\diri goale, pur [i simplu cl\diri goale! Nu am folosi copii, civili drept scut uman! Ru[ii, pe de alt\ parte, au luat captiv\ o mare central\ nuclear\, pe care o folosesc drept scut. Ar putea fi al doilea Cernobîl! E o neîn]elegere a situa]iei la mijloc. Europenii vor s\ fie politico[i. Foarte bine, s\ fie. {i eu vreau s\ fiu, dar v\ rog, nu în acest context! Exist\, cum spuneam, un mit, o vraj\ a Rusiei ce adoarme sim]urile europenilor. Dac\-i pea[a, invit pe front pe to]i criticii Ucrainei s\ vad\ marea vraj\ ruseasc\! V\ rog, veni]i!

Suntem bloca]i într-un stadiu de suferin]\ perpetu\. Pentru ce atâta suferin]\? {i ru[ii sufer\, dar pentru ei suferin]a nu e „mare brânz\”. Cred c\ doare s\ realizezi c\ e[ti [i tu un criminal, s\ te ui]i în oglind\ [i s\]i dai seama – Ok, sunt eu, Ivan de la [coala 45, dar sunt [i eu un criminal, pentru c\ [i eu sus]in regimul. De fapt, cred c\ filmele ar trebui s\ se concentreze mai mult pe via]a oamenilor de rând. Dac\ totul e cu eroi, devine u[or s\ o dai în propagand\.

toyevsky – you’re gonna die if you don’t know Dostoyevsky! But why?

Come on! I want to know more about French authors, about Japanese authors or whatever…

Why does it have to be Russian authors? Because they are involved with a lot of money and lobby in every great film festival and they’re looking to preserve this image of Russia as an empire: they have to be strong, they have to have lots of Olympians, lots of tanks, lots of land… lots of Tchaikovsky… but he’s actually Ukrainian, anyway!

How are you feeling the Romanian public?

We know the Russians well.

Actually just yesterday I received a lot of nice feedback and support, someone told me, in Ukrainian – good work!

Here I feel a lot of support from very kind and open people. I will tell my team, because they were worrying about what Europeans think of our war (Cannes Film Festival invited Kirill Serebrennikov, so they’re a little bit nervous). Seems like the

Europeans want to make a balance, to separate politics from culture.

Tell us about your future projects!

I’m trying to stay alive, that’s my first project – I live in Kyiv. Actually, one great Ukrainian director proposed me a role, we had a casting last week, it’s crazy! Also I’m now involved in a journalism project, as a fixer, helping Western media outlets cover the war… So I actually really did a lot of research for the role!

The documentary directors are still shooting at the moment, we haven’t stopped.

Somehow we adapt.

That’s what a lot of people are wondering –“How can these people keep going?”

We have to. Believe me, we will win! The Russians are very fond of their wars – they’ve been fond for 300 years. Rinse and repeat. I should say our mission really is to destroy this empire, then everything will be peaceful again, unlike now, with this monster empire – it’s not even a union, it’s a jail for states. The

imperialist mentality is deeply ingrained. Even the Russian elite is imperialist.

Just ask Navalny about Crimea, and he will tell you: “It’s not a sandwich. We will not return Crimea”.

The Russian propaganda isn’t asleep, it's a big problem. Maybe you know about the latest report of Amnesty International, they wrote that the Ukrainian side used schools for military purposes.

Of course we did, we are defending our country from Russia, come on! It’s empty space, just empty space! We wouldn’t use children, civilians as human shield! The Russians, however, are using a big nuclear plant as a shield! It could be the second Chernobyl! There is a misunderstanding here. European people really want to be polite – it’s good, it’s beautiful, I want to, as well, but please… not in this context! They have this kind of enchantment with Russia…

But please, come to the frontlines and see the spell!

So we’re stuck in a state of suffering – the Russians as well. For them suffering is not a big deal. But we don’t need that much suffer-

ing. I think it’s painful to realize you are a murderer, to look in the mirror and realize –Ok, I’m just Ivan from school no. 45, but I’m actually a murderer, because I also support this regime.

On this note, I feel cinema should care more for ordinary life and people – if you try to talk about heroes it can end up being propaganda.

You know, there is this myth of the artist as someone with their head in the clouds, not caring about the contingencies of practical life. You disprove it!

I think our theatre school teaches us to have our heads in the clouds because, especially in the Soviet Union, it was the only way to survive. If you start being honest, if you open your eyes and look at the bodies on the street, you’re gonna have trouble.

So the only way to have a good life is to be in the clouds: “I’m an artist, I’m an actress…” I’m not! I’m in a war! Maybe I will go to the frontlines! It could be.

I took a paramedicine course.

Actri]a Rita Burkovska,

{tii, exist\ acest mit al artistului solitar, cu capul în nori, dezinteresat de contingen]ele vie]ii de zi cu zi. Tu îl infirmi!

Cred c\ [coala noastr\ de teatru ne înva]\ s\ fim cu capul în nori pentru c\, în spe-

EPILOG

Trebuie s\ fac o remarc\, voi, ucrainenii, sunte]i foarte frumo[i, am r\mas surprins\. Chiar? Credea]i c\ suntem urâ]i?!

M\ gândeam c\ tipul slavic, estic, e pu]in mai brutal, dar am v\zut figuri superbe, atât femei, cât [i b\rba]i. Vai, solda]ii no[tri sunt a[a frumo[i… Conduceam, într-o zi, [i am v\zut doi solda]i antrena]i, în uniformele lor… Nu m\ puteam opri din zâmbit!

Iar femeile noastre… [ti]i ce i-a spus o prieten\ jurnalist\ so]ului ei? “Te rog, nu descoperi niciodat\ Ucraina!” (n.r. a urmat o repriz\ de râs).

cial în Uniunea Sovietic\, era singura cale prin care puteai r\mâne artist. Pe de alt\ parte, dac\ deschizi ochii [i vezi cadavrele de pe str\zi, dac\ e[ti lucid… vei avea probleme. A[a c\, singurul mod în care te po]i au-

EPILOGUE

I must admit, the Ukrainian people are very beautiful, for me it was a big surprise. Really? Did you think we were ugly?

In my mind the Eastern type was more brutal, but I saw very

toproteja e s\ fii cu capul în nori: „Uite, eu sunt artist, actri]\…” Dar eu nu sunt cu capul în nori! Sunt într-un r\zboi! Poate voi ajunge chiar pe linia frontului, am f\cut un curs de paramedicin\.

beautiful figures, both men and women.

Oh, our soldiers are so beautiful… I was driving and I saw two built soldiers in their uniforms, I couldn’t stop smiling…

And our women… Do you know what a journalist friend of mine told her husband? “Please never discover Ukraine!”

Ligia {endrea justvision

BLESTEMATA VILMA

Turismul cultural este cel pu]in la fel de ofertant ca cel tradi]ional, de sta]iune. Cu o plaj\ de activitate care acoper\ domenii foarte diverse ale spa]iului cultural, de la gastronomie la evenimente [i de la tradi]ii la pa-

CETATEA ARDUD,

trimoniul construit, turismul cultural, în]eles [i consumat pe-îndelete, are farmec [i haz! Cu aceast\ motiva]ie, The Robelos a consacrat o rubric\ bisericilor fortificate sau din lemn, caselor istorice, cet\]ilor medievale,

castelelor în ruin\ (conservate sau renovate), conacelor de tot felul [i culelor oltene[ti.

În acest fel spunem c\ noi, cei de la The Robelos, am în]eles rostul [i importan]a p\str\rii cu sfin]enie a acestor capodopere

STRAJA LEGENDELOR

identitare [i invit\m pe to]i cei cu sim]ire s\ acorde aten]ie efortului nostru.

Toat\ lumea [tie, cele mai multe castele [i cet\]i medievale se afl\ (cele care au mai ramas în picioare) în Transilvania, iar urm\toarea oprire din lista noastr\ de ruine se afl\ tot aici, mai la nord, la Ardud.

Ora[ul Ardud este situat la intersec]ia dintre zona colinar\ a Codrului [i Câmpia Some[ului, la 18 km de Satu Mare.

Datorit\ amplas\rii strategice pe una dintre colinele Codrului, ora[ul este str\juit de Cetatea Ardud, una dintre cele mai impozante fortifica]ii din nord-vestul României.

Se spune c\ cetatea din piatr\ a fost construit\ pe ruinele unei vechi cet\]i dacice [i c\ în vremurile glorioase putea ad\posti în jur de 1500 de solda]i. Legendele transform\ loca]ia în platoul de desf\[urare a unor pove[ti spectaculoase.

Arhitectural, Cetatea Ardud este o fortifica]ie cu patru turnuri, construit\ în 1481 de c\tre Bartolomeu Dragfi, descendent al familiei nobiliare Dragfi de Béltek, o ramur\ a familiei voievodale a Dr\go[e[tilor, [i Voievod al Transilvaniei din 1493 pân\ în 1499.

Secretele Dr\go[e[tilor

Concomitent cu cetatea s-a construit [i biserica romano-catolic\, un alt reper al ora[ului Ardud, ctitorit\ de acela[i Bartolomeu Dragfy. Legendele b\[tina[ilor ardudeni spun c\ în biseric\ se afl\ [i cripta familiei Dr\g\[e[tilor, poveste care nu poate fi confirmat\ oficial deoarece istoricii nu au primit acces în subsolul bisericii, subsol care ad\poste[te, cu certitudine, o înc\pere mare ca dimensiuni. Misterul înv\luie [i informa]iile cuprinse în

cartea-codice a bisericii, care se presupune c\ a fost scris\ începând cu anul ctitoriei. Acest document valoros a c\rui existen]\ este cert\ a fost transmis de la preot la preot, dar nici el nu poate fi consultat de cercet\tori, secretele Dr\go[e[tilor r\mânând îngropate între zidurile l\ca[ului de cult. Biserica poate fi vizitat\ duminica sau în timpul s\pt\mânii, cu programare prealabil\.

Perioada Rákóczi - Karolyi

De-a lungul timpului, cetatea a trecut în proprietatea mai multor st\pâni. De la familia Dragfi, aceasta a trecut în posesia Principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund. Urm\torii proprietari, printre care Rakoczy I, Rakoczy al IIlea [i apoi familia Karolyi, i-au adus cet\]ii o serie de modific\ri. Vremurile nu au fost blânde, cetatea care se înc\p\]âneaz\ s\ r\mân\ în picioare a suferit de-a lungul timpului multe agresiuni.

Cetatea Ardud a fost una din cele mai puternice cet\]i senioriale din nordul Transilvaniei. A fost de mai multe ori asediat\, distrus\ [i ref\cut\.

În 1630 contele Károlyi Sándor a construit un castel pe locul vechii cet\]i, folosindu-se de pere]ii [i funda]ia acesteia. În documentele istorice se men]ioneaz\ c\ Károlyi Sándor a fost „mâna dreapt\” a lui Rákóczi Francisc al II-lea, dar Cetatea Ardud a ajuns la acesta în urma tr\d\rii principelui Rakoczi. Aceast\ tr\dare se va finaliza prin Pacea de la Satu Mare, de la 1711. Tr\dat [i c\zut în dizgra]ie, Rákóczi s-a retras la curtea lui Ludovic al IV-lea, Regele Soare, unde a înfiin]at un regiment de husari. Apoi a plecat în Turcia, unde a [i murit de s\r\cie. Károlyi Sándor a murit în castelul de la Ardud, de cium\. Somnul de veci [i l-a dormit la Ardud, chiar în cripta misterioas\ de sub biserica romano-catolic\. Dup\ doi ani r\m\[i]ele p\mânte[ti ale acestuia au fost mutate la C\pleni, în cripta familiei Karolyi.

Vilma, fiica blestemat\

Exist\ multe pove[ti [i legende legate de Cetatea Ardud, dar poate cea mai cunoscut\ este cea a blestematei Vilma, fiica principelui Rakoczi care, se spune, bântuie [i azi prin ungherele întunecate ale cet\]ii. Legenda spune c\ Vilma, îndr\gostit\ de un ofi]er din oastea du[manului, a tr\dat secretul tat\lui

s\u, Rakoczy, tr\dare care a dus la capturarea acestuia. Principele [i-a blestemat fiica s\ se transforme în [erpoaic\ [i s\ nu-[i g\seasc\ lini[tea pân\ când nu va fi s\rutat\ sub forma zoomorfic\.

Lobon]ii (trupele habsburgice) l-au încol]it pe Rakoczi, conduc\torul curu]ilor (r\scula]ii împotriva habsburgilor), în Cetatea Erdeud (Cetatea Ardud). Asediul a fost lung. Asediatorii l-au pus pe un chipe[ ofi]er s\-i fac\ ochi dulci prin]esei Vilma, c\reia s\-i smulg\ secretele principelui Rakoczi [i astfel s\ cucereasc\, în sfâr[it, cetatea. Acest ofi]er lobon] a reu[it s\ o seduc\ pe Vilma, de la care a aflat secretele tunelelor cet\]ii. A doua zi naiva prin]es\ Vilma, chinuit\ de remu[c\ri, i-a marturisit tat\lui s\u, principele Rakoczi, p\catele sale [i tr\darea secretului cet\]ii. Dar era deja prea târziu! Lobon]ii au dat asaltul final asupra cet\]ii [i au reu[it s\ o cucereasc\, folosindu-se de secretele divulgate de Vilma. Principele a reu[it s\ se salveze fugind prin tunele, nu înainte de a o blestema pe prin]esa Vilma, propria sa fiica.

Blestemul aruncat cu cruzime de Rakoczi asupra prin]esei Vilma o condamn\ pe aceasta s\ bântuie în adâncul subteranelor cet\]ii pân\ când va veni un salvator s\ o ajute. Acesta trebuie s\ p\trund\ în aceste tunele [i s\ s\rute de trei ori fantoma Vilmei, care apare sub trei înf\]i[\ri (de [erpoaic\, de broasc\ [i în final de mireas\ plângând) pentru a spulbera blestemul prin]esei. Apoi Vilma îi va ar\ta tezaurul cu bog\]iile principelui Rakoczi. Astfel fantoma prin]esei î[i va g\si în sfâr[it linistea [i va învia. Pe parcursul acestui ritual salvatorul nu va avea voie s\ priveasc\ înapoi, c\ci se va preface, pe loc, într-o stan\ de piatr\. Pân\ nu va fi salvat\ de blestem, prin]esa Vilma nu va avea voie s\ se spele [i s\ se pieptene decât o dat\ pe an, de Pa[ti, în noaptea de Înviere. Odat\ înviat\, prin]esa nu se va putea m\rita decât dup\ ce î[i va coase rochia de mireas\.

O dat\ pe an, în Noaptea de Sânziene, legendele spun c\ Vilma se întrupeaz\ în femeie [i lucreaz\ la rochia ei de mireas\, dar are voie s\ fac\ o singur\ împuns\tur\ de ac pe an. Relat\rile ardudenilor vorbesc despre apari]ii stranii [i episoade inexplicabile, iar vizitatorii sensibili la prezen]e oculte au semnalat intruziuni supranaturale, oferind chiar detalii intime despre prezen]a paranormal\.

Curajo[ii care ajung la Cetatea Ardud o pot ajuta pe nefericita îndr\gostit\ s\ î[i termine de cusut rochia de mireas\. În pivni]a cet\]ii exist\ un spa]iu amenajat unde cei care doresc s\ o ajute pe blestemata Vilma pot face câteva cus\turi cu acul pe rochia alb\ de mireas\.

Media tempestas

Mo[tenirea istoric\ a unei na]ii îi arat\ acesteia unde îi sunt r\d\cinile, dar [i direc]ia în care se îndreapt\. Cea mai „suculent\” perioad\ din istoria Europei, împ\r]it\ conven]ional în patru categorii (antic\, medieval\, modern\[icontemporan\), este Evul Mediu. Întins pe o perioad\ de 1000 de ani (începând cu c\derea Imperiului Roman de Apus în 476 [idescoperirea Americii de c\tre Cristofor Columb în 1492 sau, dup\ unii istorici, capturarea Constantinopolului de c\treturcii otomani, în 1453), Evul Mediu ne-a l\sat picturile luiGiotto, poezia lui Dante [i Chaucer, c\l\toriile luiMarco Polo, marile catedrale [i castele construite în stil romanic, gotic sau bizantin … dar [i bucuria turnirurilor medievale de sorginte anglo-saxon\.

Religiozitatea medieval\ [i feudalismul au dat na[tere unui cult al castelelor fortificate [i al claseicavalerilor – pata de culoare a „Media tempestas”, cel mai iubit manifest al turnirurilor de ast\zi – dar [i al vestitelor cruciade în timpul c\rora lumea islamic\ [i cea cre[tin\ s-a ciocnit, între secolele al XI-lea [ial XIII-lea.

Evul Mediu, în latin\ „Media aetas”sau „Media tempestas”, (vârsta medie), în opozi]ie cuUmanismul[iRena[terea demai târziu, era caracterizat de invaziile [i migra]iile în mas\ ale diferitelor triburi. La festivalurile medievale organizate în ora[ele cetate din Ardeal, unde participan]ii fac cuno[tin]\ cu istoria local\, organizatorii recreeaz\ [i pun în scen\ secven]e din via]a cet\]ii de alt\dat\ [i din perioada invaziilor barbare ale diferitelor popoare germanice.

Festivalurile medievale, organizate anual în foarte multe ora[e din Europa, sunt pentru comunit\]ile locale un motiv de bucurie [i de s\rb\toare. Dinamica acestor turniruri urmeaz\ dou\ modele: de zi [i de noapte. Cele de zi, oficioase, inaugurale, se deschid cu o procesiune la care iau parte alaiuri costumate în armuri, bresla[i [i menestreli. Procesiuneapoa-

te reproduce våltoarea uneib\t\lii, sau a unui„palio” (sau „juste”, competi]ie organizat\ cu cai). Cele de noapte sunt mai imaginative [i evoc\ atmosfera clar-obscurului lui Giotto. Se organizeaz\ spectacole de strad\, dansuri [i muzic\ jucate în stil medieval.

Festivalurile medievale sunt oportunit\]i perfecte de promovare a patrimoniului local [i a obiceiurilor tradi]ionale, a buc\t\riei [i economiei locale.

Cel mai cunoscut festival medieval din ]ara noastr\ este, desigur, cel de la Sighi[oara, Festivalul „Sighi[oara medieval\”, dar la fel de iubite sunt [i cele de la Sibiu, „Blestemul vr\jitoarei Despina” din ciclul „Cet\]ilor Transilvane’’, Festivalul Medieval ”Dracula”, de la Târgovi[te, Festivalul MedievalOradea, Festivalul „Media[, Cetate Medieval\ –Târg de Me[te[uguri Vii”, Festivalul Medieval al castelului Huniade (Festivalul medieval organizat la Muzeul Banatului din Timi[oara), „{coala medieval\ – Gastronomia militar\ din secolul al XV-lea” (organizat\ de Asocia]ia ordinului Cavalerilor de Media[), Festivalul medieval „Aradul la anul 1000”, Serb\rile Bistri]ei Medievale [i, ultimul din list\, dar nu cel din urm\, Festivalul MedievArtFest Ardud.

Festivalul MedievArtFest Ardud

În perioada 22-24 iulie, Cetatea Ardud a g\zduit unul dintre cele mai a[teptate eveni-

mente ale anului, edi]ia a X-a, aniversar\, a Festivalului MedievArtFest Ardud.

Obi[nuit cu momentele de teatru patetic, publicul spectator a fost impresionat de legendele, dansurile [i cântecele medievale, de me[te[ugarii [i arti[tii prezen]i la festival, actori ai ordinelor cavalere[ti, de faptele de arme [i luptele cavalere[ti în stil Ev Mediu. Evenimentul din acest an s-a desf\[urat sub semnul „Dr\go[e[tilor, ctitorii Cet\]ii Ardud”

Performerii au readus la via]\ valori pre]uite de istorie precum vitejia, curajul, cavalerismul [i iubirea de neam [i au adus în actualitate, chiar [i pentru câteva zile, îndeletniciri demult uitate, de la atelierele me[te[ug\re[ti pân\ la demonstra]iile de lupt\. S-a måncat s\n\tos, s-a b\ut curat, s-a dansat.

Spectacolul a fost total, pentru toate vârstele. A fost muzic\, au fost dansuri medievale, activit\]i pentru copii [i concerte live, totul în regia directorului artistic Liviu Pancu.

Pe urmele lui Vilma, în }ara Codrului, prin catacombele de la Ardud (Cei care nu gust\ dulceg\rismele pot s\ri peste paragraf)

În documentarea articolului meu am întâlnit o persoan\ care p\rea a [ti mai multe despre cetatea Ardud decât cele consemnate

„Amintiri din copil\rie”

de istorici, p\rea a [ti pove[ti nespuse, ne[tiute, o istorie a celor mici. Nu a dorit s\-[i dezv\luie identitatea, (îl vom numi, generic, „pu[tiul”), dar ne-a l\sat s\ arunc\m o privire în aceast\ caset\ a timpului, a copil\riei lui.

Povestea pu[tiului ar putea începe la fel ca oricare alta sau ca cea a marelui povestitor

Ion Creang\ cu „Amintiri din copil\rie”: „Nu [tiu al]ii cum sunt, dar eu, când m\ gândesc la locul na[terii mele …” nu pot uita jocurile copil\riei, cu b\ie]ii de-o seam\ cu mine, la Cetatea Ardud.

„M\ consider un norocos! Am avut parte de cea mai frumoas\ copil\rie din lume pen-

tru care le mul]umesc p\rin]ilor mei, târlei de copii de pe strada mea [i Ardudului. Ca orice pu[ti, [i eu am tras cu pra[tia, am furat cire[e, dar, mai ales, ca ardudean, am båntuit prin catacombele Cet\]ii Ardud. În acele vremuri cetatea nu ar\ta a[a. Era o ruin\ plin\ de praf, cu pere]i gata s\ cad\, [i cu înc\peri pe care le cuno[team în de-am\nunt, centimetru cu centimetru.

M\ fascinau zidurile groase din c\r\mid\ [i tunelurile subterane. Adul]ii ne speriau, ne spuneau c\ „Cetatea lui Rakoczi” este bântuit\ de duhuri [i fantome, dar noi, b\ie]ii, nu ne speriam de legenda cu „fata lui Rakoczi” care bântuie prin cetate [i r\pe[te copii. Speria]i erau doar p\rin]ii no[tri de prostiile pe care le f\ceam printre ruinele ce st\teau s\ cad\.

Chiar dac\ tremuram de fric\, continuam s\ alergam nestingheri]i prin cetate, de diminea]a pân\ seara. Noaptea ne prindea tot în cetate [i eram recupera]i, cu greu, de p\rin]i, sub amenin]area cu b\taia. Uneori chiar o încasam!

Noi, ga[ca de b\ie]i, eram ba o[tenii curu]i ai lui Rakoczi, ba lobon]i, ba haiducii lui Pintea Viteazul. Aveam palo[e din lemn, scuturi din capace de oale, mult entuziasm [i inocen]a vårstei.

Cel mai mult îmi pl\ceau tunelurile de unde ne pândea fantoma prin]esei Vilma. Fata lui Rakoczi ne urm\rea pa[ii prin tenebrele luminate doar de f\cliile noastre improvizate. B\trânii ne speriau, ne spuneau c\ dac\ ne prinde prin]esa Vilma, care-i strigoaie, ne va bea sângele. Mergeam tot timpul aten]i la pericolele care ne pândeau din spate, ni se p\rea c\ deslu[im în umbrele care dansau pe pere]i silueta Vilmei, urlam [i fugeam spre ie[ire, dup\ care intram din nou… [i tot a[a, pân\ când seara, tårziu, eram recupera]i de p\rin]i.

Ani [i ani am auzit tot felul de legende. O legend\ din zona S\tmarului spune c\ Cetatea Ardud este legat\ prin tuneluri subterane de Cetatea Szathmar (Satu Mare), de Castelul Lonyai din Medie[ul Aurit, de Castelul Karolyi din Carei [i de Cetatea Kowar (Chioarului). Se spune c\ aceste tunele medievale ar fi fost o cale de aprovizionare sau de salvare a ap\r\torilor acestor cet\]i în caz de asediu. Legendele mai spun c\ prin aceste tuneluri [iau g\sit sc\parea principele Rakoczi [i haiducul Pintea Viteazul, cu caii potcovi]i cu potcoavele b\tute invers, pentru ca urm\ritorii lor s\ nu [tie adev\rata lor direc]ie de fug\. Festivalurile Medievale organizate în ultimii ani la Cetatea Ardud îmi aduc aminte de anii copil\riei mele. De zece ani, sunt prezent în fiecare an. Nu pot rata întâlnirea cu copil\ria mea. Rev\d locurile unde ne duceam b\t\liile

[i clamam victorii imaginate, rev\d catacombele [i asist la luptele cavalerilor, acum mult mai bine echipa]i decât eram noi, cu fe]e de mas\ pe post de manta [i o minge ro[ie de 13 lei decupat\ pe post de casc\. E o c\l\torie în timp pe care o fac în fiecare an.

Eram o fire curioas\, voiam s\ descop\r misterele cet\]ii [i mi s-a dezvoltat un fel de drag de istorie.

Împrejurimile Ardudului ar putea fi numite }ara legendelor. Sunt atât de multe încât, doar ele, ar putea alimenta un întreg circuit turistic. Una dintre acestea vorbe[te de un grup de tineri care s-a aventurat în tenebrele cet\]ii, dar care nu au mai v\zut niciodat\ lumina zilei. În copilarie [i eu m-am aventurat în aceste tuneluri, chiar dac\ [tiam aceast\ legend\. Am v\zut acolo [erpi, broa[te… dar nu am v\zut niciodat\ nicio mireas\ plângând, gata de s\rutat.Nu am pupat nimic! Nu am s\rutat fantoma Vilmei nici m\car o dat\. Totu[i, am avut grij\ s\ nu privesc înapoi… Am privit doar înainte… doar a[a am sc\pat cu via]\! Acesta este secretul meu.

Nu [tiu dac\ genera]iile actuale de copii cocolo[i]i sunt mai fericite, dar pot spune c\ eu nu a[ schimba nicio secund\ din copil\ria mea petrecut\ la Ardud”.

Povestea pu[tiului, foarte cinematografic\ de altfel, este povestea copil\riei unei întregi genera]ii de copii pentru care „baba

oarba” [i „v-a]i ascunselea” erau jocuri care legau prietenii pe via]\.

Atra[i de legendele cet\]ii, mii de turi[ti vin anual s\ viziteze Cetatea Ardud. Festivalul Medieval care are loc aici în fiecare var\ contribuie decisiv la brand-ul localit\]ii: „ArdudOra[ Turistic Medieval”.

Planurile ardudenilor

Cetatea atrage din ce în ce mai mul]i turi[ti interesa]i nu doar de istoria zbuciumat\ a locului, dar [i de evenimentele organizate în cetate, acolo unde se g\zduie[te anual festivalul medieval MedievArtFest Ardud, dar se organizeaz\ [i lans\ri de carte, expozi]ii, concerte. Noaptea [erpoaicei, în noaptea de Sânziene, este un eveniment dedicat momentului când, spune legenda, fantoma Vilmei se întrupeaz\.

Numeroasele festivaluri anuale [i evenimente culturale diversificate, Cetatea Ardud, Biserica Romano-Catolic\ Ardud, Casa de Cultur\ „Dr. Augustin Mircea”, Sala Sporturilor „Tudor Barbul”, Parcul „Avram Iancu” [i multe alte obiective turistice importante contureaz\ profilul unui ora[ conectat la tendin]ele europene [i la marea cultur\ universal\.

Vizita]i-ne!

Prof. Pop Simina Ana

Cetatea din Ardud a fost construit\ în anul 1481 de nobilul Bartolomeu Dragfi, ajuns Voievod al Transilvaniei în perioada 14931499, urma[ al Voievodului maramure[ean Drago[-Vod\, desc\lec\torul care a întemeiat statul Moldova, iar cetatea seniorial\ a devenit în Evul Mediu Mijlociu o adevarat\ capital\ a }\rii Codrului.

Fortifica]ia a fost asediat\ [i cucerit\ în anul 1565 de c\tre o armat\ otoman\ [i transilv\nean\, fiind transformat\ în ruine. În anul 1730 contele Karolyi o reface dup\ rigorile epocii, r\mânând în stare bun\ pân\ în perioada comunist\, când cade în ruin\.

Cetatea cap\t\ aspectul de azi în urma unui amplu proiect de consolidare, renovare [i reabilitare.

Manager Casa de Cultur\ „Dr. Augustin Mircea” Ardud

Cetatea Ardud, foto: © Ilie Tudorel,

Cetatea Ardud, foto: Ilie Tudorel, Bud Luca Photography Bolba Patric Photography Vlad Buzg\ True Emotion

POVESTEA PRE}IOSULUI

Proiectul „Biserici de lemn din patrimoniul jude]ului Cluj”, desf\[urat de Centrul Jude]ean pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale Cluj v\ invit\ s\ descoperi]i o biseric\ c\l\toare, un monument frumos [i valoros, care a primit o nou\ via]\, fiind recent salvat de la ruin\. Iat\ povestea bisericii de lemn „Cuvioasa Parascheva“ din satul Mure[enii de Câmpie. Prima parte a istoriei acestui monument r\mâne în negura nesiguran]ei datelor.

Tradi]ia, înt\rit\ de unele documente, spune c\ acesta a fost ridicat în 1774 în A[chileul Mic [i c\, ulterior, probabil în secolul al XIX-lea, s\tenii din acest sat l-au donat celor din Sava, comuna Palatca.

Este greu de spus dac\ anul 1803, încrustat în col]ul drept al ancadramentului intr\rii, este cel al str\mut\rii. Cert este c\, dup\ mutare, a fost repictat\ de zugravul Dionisie Iuga din Nicula [i resfin]it\ la data de 14 august 1879 de c\tre Episcopul greco-catolic de Gherla, Ioan Sabo.

La Sava, l\ca[ul [i-a aflat cas\ mult timp, pân\ în vara anului 2009, când este salvat de la degradarea în care începuse s\ cad\ [i adus în cadrul Complexul Muzeal „Andrei Bojor”, nou înfiin]at în satul al\turat, Mure[enii de Câmpie.

N\scut din str\dania scriitorului Vasile Bunea din Gherla, pe locul în care a avut loc masacrul din Mure[enii de Câmpie din

noaptea de 23/24 septembrie 1940, muzeul este un omagiu adus atât eroilor neamului cât [i arhitecturii tradi]ionale.

Frumos pus în valoare de m\iestria echipei conduse de me[terul restaurator Vasile Pop din Bârsana Maramure[ului, l\ca[ul domin\ întregul complex. Ridicat pe o baz\ foarte înalt\ de piatr\, construit din

bârne de brad [i stejar la iconostas, pe t\lpi de stejar, edificiul prezint\ un plan clasic care are îns\ particularitatea unui pronaos poligonal. Având [i absida poligonal\, edificiul apar]ine astfel grupei restrânse de biserici clujene care au ambele capete poligonale. Pridvorul de pe latura sudic\ completeaz\ silueta armonioas\ a acestui edificiu.

Acoperi[ul unitar din [indril\ [i turnul scund cu coif conic pe baz\ p\trat\ au fost complet ref\cute [i consolidate cu ocazia str\mut\rii din Sava. Sistemul de boltire este cel clasic, cu pronaos t\v\nit, naos [i altar cu bolt\ semicilindric\.

L\ca[ul a suferit modific\ri de-a lungul existen]ei sale, unele ferestre au fost l\rgite [i s-a ad\ugat un cor.

Privirea celui ce p\[e[te în pridvor este

imediat atras\ de intrarea în biseric\, pus\ în eviden]\ de motivele crestate [i urmele de pictur\. U[a are în partea superioar\ un inedit decor în form\ de jum\tate de soare, iar ancadramentul intr\rii este bogat decorat cu motivele funiei r\sucite, a rozetei mori[c\ [i a valului. Apostolii Petru [i Pavel str\juiesc înc\ intrarea, din urmele de pictur\ realizat\ probabil tot de Dionisie Iuga în 1879. În peisajul bisericilor de lemn clujene, exemplul de la

DIN MURE{ENII DE CÂMPIE

Mure[enii de Câmpie este singurul care mai p\streaz\ astfel de pictur\ exterioar\, dominat\ de culorile tari specifice centrului niculean de provenien]\ al pictorului.

În interior, zugravul a l\sat informa]ii pre]ioase pe fa]a iconostasului, pierdute par]ial la recenta str\mutare: “Aceast\ S. B\s. S`au zugravit cu spesele din funda]iunea l\sat\ de fericitul Ioan Kirian Bidian, de Crisburi, repos în D-lu 1863 [i so]ia sa Samfira Pop repausat\ în D-lu 30 sept. 1853. !!! – Prin st\ruin]a fiului D-sale Alexa Kirian Bidian –

corator prim; Eps.: IOAN SABO, Ano: Do.pro: Ioan Filipan O. D. Ioan Chereste[ preot. S`a finit 14 Aug. 1879 prin Dionisiu Juga, zugrav de Nicula.”

N\scut în 1848 în Nicula, Dionisie Iuga a fost un zugrav itinerant de biserici [i iconar, care s-a bucurat de apreciere, primind comenzi în mai multe zone din Transilvania, pictând bisericile de lemn clujene din Bucea (1880) [i Nad\[u (1890), Valea Cri[ului [i Hotar în Bihor, Lozna în S\laj, Valea Chioarului [i Botiza (str\mutat\ din Vi[eul de Jos) în Maramure[ sau Poarta în Mure[.

În altar, se mai p\streaz\ urmele unor scene specifice acestui spa]iu, cum ar fi “Sf. Treime“ pictat\ în 1878 (c\ci pictorul a început cu altarul) iar pe pere]i, începând de la masa de proscomidie, z\rim un Isus Cristos

cu Sfin]ii Vasile, Grigore [i Chiril.

Pe vechea bolta a naosului bisericii erau reda]i în trecut Cei patru Evangheli[ti cu chip [i înf\]i[are patriarhal\. Fiind foarte deteriorat\, bolta a fost înlocuit\ în totalitate în 2009. Pictura este deteriorat\ [i pe pere]ii naosului, p\strând îns\ intensa nuan]\ albastr\ folosit\ de Iuga ca fond pentru ansamblul s\u mural, întrerupt din loc în loc de vrejuri vegetale verzi.

În dreptul corului de pe peretele vestic, se afl\ cele mai bine conservate picturi din biseric\, înf\]i[ând în tablouri [i culori puternice scenele: „Pogorârea Sfântului Duh” „Învierea Domnului” [i „În\l]area Domnului”. Totodat\, pictura iconostasului este dominat\ de registrul apostolilor, bine p\strat.

Pe pere]ii pronaosului, începând de la in-

trarea în biseric\, este zugr\vit\ „Învierea Domnului” cu femeile mironosi]e pictate lâng\ mormânt.

Mai departe, le vedem pe cele cinci fecioare în]elepte având în mân\ candelele arzând [i cele cinci fete nebune cu candele stinse. Dionisie Iuga a folosit [i în tind\ o cromatic\ dominat\ de ro[u [i albastru, întregul ansamblu de pictur\ dezv\luind un accent pus pe motivele decorative, cu colonete [i motive vegetale, de inspira]ie baroc\ în dauna reprezent\rii scenelor religioase.

Dou\ din vechile icoane împ\r\te[ti pe lemn: Maica cu Pruncul [i Isus Pantocrator, apar]inând stilistic secolului al XVIII-lea, mai împodobesc iconostasul [i în prezent.

Valoroasele u[i împ\r\te[ti din lemn, r\mase în biserica de zid din Sava, dateaz\ de

la mijlocul secolului al XVIII-lea [i au fost repictate în secolul urm\tor. În panouri delimitate de o torsad\ elegant sculptat\ sunt reprezenta]i cei 4 Evangheli[ti [i Bunavestire în partea superioar\. Urmele inscrip]iei de la 1740 se mai v\d în spa]iul intercalat între figurile evangheli[tilor. Restaurarea prin care au trecut aceste piese le-a readus la lumin\ echilibrul din compozi]ie [i cromatic\. {ansa acestei biserici, aflat\ pe Lista Monumentelor Istorice, a stat în pasiunea [i îndârjirea unor oameni, r\mânând ca noi to]i s\ le urm\m exemplul prin restaurarea picturii interioare, pentru ca demersul salv\rii acestui pre]ios monument s\ fie finalizat.

Consuela Bendea

Consultant artistic, Centrul Jude]ean pentru Conservarea [i Promovarea Culturii Tradi]ionale Cluj

Biserica

BISERICA DE LEMN DIN TICU SAT, CEL MAI VECHI MONUMENT RELIGIOS CLUJEAN, DE LEMN

Pu]inii c\l\tori care ajung în Ticu, un sat clujean mic, destul de izolat din comuna Aghire[u, au surpriza s\ g\seasc\ aici cel mai vechi l\ca[ de cult din lemn din jude]. Ridicat\ în 1641, biserica are hramul „Sfin]ii Apostoli Petru [i Pavel” [i este încadrat\ pe Lista Monu-

mentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07780.

Edificiul este valoros datorit\ vechimii sale, dar [i pentru men]inerea relativ nealterat\ a înf\]i[\rii originale.

Îns\, cel mai însemnat aspect este acela c\ [i-a p\strat neîntrerupt menirea de a aduna

comunitatea pentru rug\ciune, fiind [i ast\zi în folosin]\, ca singurul l\ca[ de cult din sat.

A[adar, s\tenii de ast\zi se închin\ lui Dumnezeu în aceea[i biseric\ ca str\mo[ii lor de acum 400 de ani.

Ticu este men]ionat în documente înc\

din secolul al XVI-lea [i num\r\ mai pu]in de 40 de credincio[i ortodoc[i permanen]i. Trebuie men]ionat c\ la finalul secolului al XVIII-lea, parohia a devenit greco catolic\ pentru un timp. Indiferent c\rei confesiuni i-a apar]inut mica comunitate, aceasta nu [i-a abandonat

niciodat\ micul l\ca[ de cult pentru a-[i ridica altul mai impun\tor, de zid.

Edificiul a primit pictur\ interioar\ în 1827, an men]ionat pe Evanghelia din mâna lui Hristos, la iconostas, deasupra u[ilor împ\r\te[ti. Poposind în cursul anilor ‘70 aici, unii cercet\tori, precum Ioana Cristache Panait sau Ioan To[a, atribuie lucrarea, prin compara]ie stilistic\, lui Dimitrie Ispas din Gil\u [i g\sesc inscrip]ia „ano domini 1641 v(b)acon zidirii".

Biserica prezint\ câteva din caracteristicile specifice edificiilor foarte vechi: dimensiuni mici, turn clopotni]\ scund, absida altarului nedecro[at\ (pere]ii nu sunt retra[i fa]\ de cei ai naosului) [i lipsa pridvorului. Construit\ din bârne masive de stejar îmbinate în coad\ de rândunic\ [i cheotoare dreapt\, pe o funda]ie

de piatr\, biserica are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos [i naos [i un altar neretras (în trei laturi) care este t\v\nit.

Edificiul din Ticu este printre pu]inele exemple unde iconostasul nu este amplasat în locul îmbin\rii bârnelor naosului cu ale altarului, ci mai în fa]\, spre naos, bârnele naosului continuându-se în altar. Ilustreaz\ astfel o etap\ în evolu]ia planimetric\ a bisericilor de lemn, când me[terii nu st\pâneau înc\ tehnica îmbin\rii în acela[i loc a bârnelor celor 3 componente: altar, iconostas [i naos.

De pe grinzile tavanului pronaosului se ridic\ stâlpii turnului clopotni]\, care prezint\ galerie deschis\ [i coif octogonal. Acoperi[ul din [indril\ are o strea[in\ larg\ [i este unitar pentru toat\ construc]ia, acesta fiind alt semn

de vechime.

La Ticu nu lipse[te decorul sculptat, sporind importan]a monumentului. P\[im mai întâi pe sub vechea poart\ de acces în cimitir, împodobit\ cu motive sculptate precum torsada, vrejul vegetal [i o rozet\ în axul central.

Îndreptându-ne spre biseric\, observ\m consolele exterioare t\iate m\runt, descresc\tor pân\ la mijlocul pere]ilor, asemeni unor aripi. Ancadramentul u[ii de intrare în l\ca[, deteriorat în partea stâng\, a fost frumos decorat cu motivul funiei r\sucite (torsada). Arcul dublou al bol]ii naosului atrage [i el printr-un un profil frumos sculptat.

Spuneam c\ edificiul a primit un ve[mânt de pictur\ ce poate fi datat la 1827 [i atribuit lui Dimitrie Ispas. La exterior, încadrând u[a de acces în biseric\, se mai p\streaz\ urme vagi de pictur\ pe pânz\, înf\]i[ând probabil pe cei doi Arhangheli, Mihail [i Gavril.

În pronaos, al\turi de [irul muceni]elor, este reprezentat\ obi[nuita tem\ a Fecioarelor în]elepte [i a celor nebune, cele în]elepte fiind scoase în eviden]\ prin ve[mintele tradi]ionale pe care le poart\. Deasupra u[ii de ie[ire, pictorul l-a înf\]i[at pe Profetul Iona înghi]it de balen\, iar în casetele dreptunghiulare ale tavanul, zugravul a pictat diverse motive florale. În naos se mai p\streaz\ scene din Ciclul Hristologic pe bolt\, în timp ce în partea inferioar\ a pere]ilor pictura este deteriorat\.

Iconostasul prezint\ o pictur\ pe dou\ registre: Iisus cu apostolii în primul registru [i apoi o R\stignire. Partea inferioar\ a iconostasului a fost înlocuit\, astfel c\ nu [tim dac\ ini]ial existau dou\ goluri de u[i, nici cum ar\tau u[ile împ\r\te[ti. În altar, mai z\rim scena Prohodului Domnului, sfin]ii p\rin]i [i Iisus în potir.

În patrimoniul bisericii se mai p\streaz\ valoroase icoane pe lemn din secolul al XVIIIlea. Icoanele „Iisus Pantocrator” [i „Maica Domnului cu Pruncul [i proorocii”, apar]inând aceluia[i pictor, pot fi datate la 1741, prin inscrip]ia de pe Evanghelia pe care o ]ine Hristos în mân\. A treia lucrare îl înf\]i[eaz\ pe Arhanghelul Mihail. O alt\ icoan\ pe sticl\ reprezentându-i pe Sfin]ii Constantin [i Elena se afl\ la Cluj, în colec]ia Mitropoliei Ortodoxe.

Monumentul a suferit în timp unele interven]ii consemnate în arhiva parohiei. Pictura, afectat\ de numeroase zgârieturi [i de infiltrarea apei prin acoperi[, necesit\ o interven]ie, mai ales la nivelul bol]ii naosului, pentru repunerea fragmentelor valoroase r\mase din opera lui Dimitrie Ispas. La începutul secolului al XX-lea, peretele ce desp\r]ea pronaosul de naos a fost înl\turat pentru a fi ad\ugat un cor, moment în care este posibil s\ se fi pierdut o posibil\ inscrip]ie realizat\ de Ispas, care obi[nuia s\ se semneze pe peretele vestic al naosului.

Altfel, construc]ia se prezint\ în stare bun\, la nivelul acoperi[ului, al bazei [i pere]ilor, fiind un monument îngrijit. Preotul paroh Marius Moldovan a reu[it în 2010 s\ adune bani din dona]ii, a adus me[teri maramure[eni pentru refacerea acoperi[ului din [indril\, neschimbat\ din 1975 [i pentru alte lucr\ri de consolidare a edificiului, pentru refacerea incintei care cuprinde cimitirul [i biserica.

P\rintele î[i dore[te o interven]ie asupra

picturii, deoarece un l\ca[ atât de pre]ios precum cel de la Ticu merit\ o restaurare pe m\sura locului pe care îl ocup\ în patrimoniul na]ional. De[i este dificil s\ îngrije[ti [i s\ adaptezi folosin]ei zilnice un monument istoric pentru care nu prime[ti niciun ban, p\rintele este un om activ [i hot\rât, sluje[te cu drag în vechea bisericu]\, transformând-o adesea într-un centru al diverselor întâlniri culturale pe care le organizeaz\.

Consuela Bendea

Robelo , ’sNews

86. SOS plajele s\lbatice.

90. >Ave]i acordul meu?< Fotografia de turism.

93. Book Review, Gabor Maté, Când corpul spune nu!

94.Vacan]e tematice. Cirea[a de pe tortul turismului! Turnir Gastronomic în }ara Oa[ului.

97. De vorb\ cu Florentina C\lug\r, Manager de proiect GAL Dealurile Tårnavelor.

– Seemab Gul, Director Sandstorm / Raluca Petre, Film Editor, Sandstorm / Ben Bernhard – Cinematography, Talking About The Weather.

SEEMAB GULRALUCA PETRE

SANDSTORM

Cum ]i se pare festivalul de-aici, din Delt\?

Sunt pentru prima dat\ aici, iar locul este absolut minunat. Nu cercetasem înainte s\ vin. Dup\ drumul cu barca mi-am dat seama: suntem într-o rezerva]ie natural\ în mijlocul pustiului! Este fantastic! Am auzit c\ fondatorul acestui festival era îndr\gostit de cine-

matografie, a[a c\ a construit cl\direa (n.r., Cinema Paradiso, Green Village) special pentru asta!

E o idee minunat\, iar din punct de vedere tehnologic (calitatea proiec]iei, sunetul) lucrurile stau extraordinar. E frumos c\ po]i vedea filme atât în interior, cât [i în aer

liber, ca-ntr-o tab\r\.

Iar ceea ce-mi place cel mai mult este c\ vin foarte mul]i tineri interesa]i de cultur\ [i cinematografie într-un mod foarte profund: particip\ la discu]iile de dup\, pun întreb\ri, vor s\ porneasc\ dezbateri... Îmbin\ vacan]a cu cinematografia [i este minunat!

SNAPSHOT

FILM SYNOPSIS: Twenty-minute short fiction film about a Pakistani school girl who sends a sensual dance video to her virtual boyfriend whom she has never met, who begins to blackmail her.

How are you finding this festival here in the Danube Delta?

It’s my first time here, and this place is absolutely wonderful – I didn’t do any research beforehand. Just the boat ride here made me realize: it’s like a natural reserve in the middle of nowhere. Fantastic! I heard the

person who founded this festival was in love with cinema, so they built this special screening room (e.n., Cinema Paradiso, Green Village) just for this reason. It’s a wonderful idea, great standard of projection, audio, stuff like that, and it’s really nice that you have screenings both outdoors and in-

doors, like a holiday camp. As to what I love the most: there’re lots of young people here interested in cinema and culture in a very passionate way. They get involved in the Q & As, they ask questions, they want to start a debate… They’re mixing their holidays with cinema and it’s wonderful!

RALUCA PETRE –FILM EDITOR, SANDSTORM BEN BERNHARD –

Cum ]i se pare festivalul de-aici, din Delt\?

Eu de fapt sunt din România, dar nu am avut ocazia s\ vin aici pân\ acum, locuiesc în Anglia.

E super dr\gu] cu barca, o atmosfer\ foarte frumoas\, foarte boem\…

Toat\ lumea ne vorbe[te despre energia de aici…

Într-adev\r, îmi aminte[te de acele festivaluri mai locale, mai mici, cu o atmosfer\ mai boem\, în contrast cu cele mari, care sunt mai mult despre industrie.

Îti redescopri pasiunea pentru film, separat\ de industria filmului.

How are you finding this festival here in the Danube Delta?

I’m actually Romanian, but I haven’t had the occasion to come hitherto. It’s really nice: the boat trip, the cosy, bohemian atmosphere…

Everyone talks about the energy here…

Indeed, it reminds me of those more local, smaller festivals, which have a more bohemian atmosphere, in contrast with the big festivals, which are more closely related to the film industry. You’re allowed to reconnect with your passion for cinema, distinct from the film industry itself.

Cum ]i se pare festivalul de-aici, din Delt\?

Sunt pentru prima dat\ în România.

E impresionant, e o atmosfer\ aparte aici. Cumva faci ni[te sacrificii s\ ajungi în acest loc minunat [i cred c\ asta face atmosfera festivalului: publicul dedicat, cu corturi [i toate cele.

E ca un festival rock, doar c\ în natur\ [i cu discurs intelectual.

Am fost impresionat de intensitatea dialecticii: în toiul nop]ii veneau la mine tineri interesa]i de cinematografie, pornind lungi discu]ii.

E foarte diferit de alte festivaluri, e o pl\cere s\ fiu aici.

DESPRE FILM:

E un film despre cas\, origini [i drumuri în via]\, despre ce înseamn\ s\-]i croie[ti propriul drum, s\ alegi în defavoarea c\ilor b\t\torite, despre sacrificiile care vin, în special pentru femei.

De fapt, e prima dat\ când acest film e

CINEMATOGRAPHY, TALKING ABOUT THE WEATHER

reprezentat de un b\rbat, ceea ce e pu]in bizar. P\cat c\ ea nu e aici (n.r., Annika Pinske, regizorul), ar fi putut s\ vorbeasc\ despre film la un alt nivel, pentru c\ e ceva foarte personal.

Vorbind, totu[i, la modul general, întrebarea pe care ne-am pus-o este: ce înseamn\ s\ vii dintr-un mediu mai m\rgina[, s\ mergi la ora[ [i s\ încerci s\ te încadrezi în lumea artei, a intelectualilor… Este despre a fi blocat între dou\ lumi: vei ajunge vreodat\ la destina]ie sau vei r\m\ne mereu blocat între?

Din partea românilor am primit multe reac]ii, pentru c\ filmul sugereaz\ [i divi-

How are you finding this festival here in the Danube Delta?

It’s my first time in Romania and I’m blown away. There’s a very special atmosphere at this festival.

You kind of leave things behind to come to this wonderful place and I think that’s what makes the atmosphere: the dedicated audience, tents and everything. It’s really like going to a rock festival, but in nature, for intellectual discourse…

I was impressed by the intensity of the intellectual discourse and the questions: in the middle of the night I had young people starting long discussions about cinema.

more common paths, and the costs that come with it, especially for women.

Actually, this is the first time this film gets represented by a man, which is a bit strange. It’s a pity she’s not here (e.n., Annika Pinske, director) – she could talk about it on a different level as it’s very personal.

But generally speaking, the question is: what does it mean to come from a lower class background and go to the big city, trying to fit in the intellectual or the creative world. It’s about being stuck between worlds: will you ever arrive or will you be forever stuck in-between?

ziuniea Est-Vest: protagonista din fosta RDG merge la ora[, în Vest.

A[adar, exist\ toate aceste lumi [i tu trebuie s\ alegi. Filmul exploreaz\ implica]iile acestor alegeri.

Works totally different than other festivals, it’s a pleasure to be here.

ABOUT THE FILM

It's a movie about home, origins and self-determination, about what it takes to carve your own path in life, deciding against

From the Romanians I got a lot of responses because there are also echoes of the East-West divide: being from former East Germany and going to the big city in the West…

So you have these different worlds and you must choose your path. Our explorations deal with the meaning of all this.

SOS PLAJELE S|LBATICE

În deschiderea acestei ode în imagini pe care o aduc ultimelor plaje s\lbatice din Delta Dun\rii, invit, pe cei care nu au vizionat înc\, s\ vad\ documentarul realizat de Cosmin Dumitrache [i Dan Dinu, România S\lbatic\, [i documentarele-advertorial Wild Carpathia [i Flavours of Romania realizate de jurnalistul britanic Charlie Ottley.

România surprins\ de ace[ti trei bravi slu-

jitori ai fabulosului patrimoniu natural al României ne arat\ o lume care, înc\, mai exist\. Dar, nu [tim pân\ când! T\iem p\duri cu nemiluita, ardem cauciucuri [i polu\m aerul cu cei mai nocivi compu[i chimici, facem adev\rate plute de pet-uri pe râuri (care ajung apoi în Ungaria, în Dun\re) [i ridic\m adev\ra]i mun]i de gunoaie în cele mai fragile ecosisteme.

Cum am reg\sit plaja de la Sf. Gheorghe

Afirma]ia Amaliei Enache îmi st\ruie [i acum în minte: „(…) ar trebui s\ fim aten]i la ce fel de energie aducem în Delt\!”.

Într-un spot publicitar difuzat în re]elele de televiziune, cu un timbru grav, HRH Prince of Wales (de-acum Charles al III-lea) ne atr\gea aten]ia c\ echilibrul natural e fragil [i

c\ ar trebui s\ avem grij\ de patrimoniul nostru natural pentru c\ este „amazing”! Rostit pe un ton cald, catifelat, acest englezesc „amazing” convingea pe oricine: Dac\ [i Prin]ului Charles îi place România…

Judecånd dup\ ac]iunile (sau nonac]iunile) pe care le întreprindem noi ca societate, nu p\rem a fi în]eles mesajul majest\]ii sale. {i Charlie Ottley ne-a transmis un mesaj asem\n\tor: ne avertiza c\ Delta e în pericol, dar, spunea el, nu e înc\ prea tårziu s\ o salv\m.

În lipsa unor m\suri de mediu, a unor politici de conservare a plajelor s\lbatice (pentru c\, nu cred c\ exist\ a[a ceva, sau, dac\ exist\, nu se aplic\), efectele au început s\ se vad\. La Sf. Gheorghe au ap\rut trotuare betonate, locul unicului vånz\tor ambulant care vindea acum cinci ani dintr-o rulot\ sucuri la suprapre] a fost luat de o sumedenie de terase, baruri [i restaurante, plaja a fost invadat\ de [ezlonguri, co[marul oric\rui turist întreg cu duhul… iar v\cu]ele nu se mai sperie de aparatele de fotografiat.

Stau la poz\ [i rumeg\!

„Trocariciul”?

A disp\rut. Locul lui a fost luat de jeepuri [i de tot felul de vagone]i [i remorci.

Pe vremea „r\posatului”, pe litoralul romånesc existau dou\ lozinci: „Colorata måine-i gata” [i „Plimb\ri cu vapora[ul”. Pe cea de-a doua am reinterpretat-o.

La jum\tatea drumului dintre pl\cu]a care anun]\ oficial intrarea în localitatea Sf. Gheorghe [i mare, dup\ un pâlc de copaci cu frunze ca de m\slini, a ap\rut un ponton cu [alupe. De-acum orice chefliu poate intra în pielea armatorului miliardar Aristotel Onassis, navigånd la timona [alupelor din portule], al\turi de muze tunate.

Din portule]ul improvizat, contra unei sume deloc modice, iubitorii de manele [i [ampanie pot face o croazier\ pân\ pe plaj\ unde î[i pot înfige la mal, în nisip, [ampaniile „f\r\ num\r” [i unde î[i pot etala preferin]ele muzicale.

Pe plaj\, din tranzistori, nu mai r\sun\ radiovacan]a. Ca un fel de bonus „by request”,

noroco[ii afla]i la plaj\ pot beneficia acum, absolut gratuit, de un program complet de manele. Programul se poate prelungi pån\ la apus, odat\ cu desc\rcarea bateriei wooferului, când se fac [i pozele aferente cu buzele ]uguiate, înfrumuse]ate pentru Android [i iOS, [i se posteaz\ pe insta.

Pare o glum\, dar nu e! Oricåt am invoca dreptul la liber\ exprimare, adev\rul este c\ plajele s\lbatice ar trebui p\strate intacte. Niciun proiect savant care s\ integreze litoralul s\lbatic nu poate concura cu mama natur\, niciun arhitect nu poate propune solu]ii mai bune de management al plajelor

s\lbatice mai bine decât o face chiar natura îns\[i. Turi[tii care vin în Delt\ la Sf. Gheorge spun c\ se simt ca în str\in\tate, ca într-un concediu petrecut în s\lb\ticia unor insule ne[tiute. Acest miraj al plajelor, m\turate de vånt, cu scoici [i ciulini, ar putea disparea. S\-l facem s\ dureze!

Prin preluarea celor dou\ resorturi care g\zduiesc Festivalul Interna]ional de Film Anonimul, Green Village [i Green Dolphin, omul de afaceri Dragos Anastasiu propune un nou model de turism bazat pe bune practici si sustenabilitate.

Fiind unul din ini]iatorii Alian]ei Pentru Turism, asocia]ie care militeaz\ pentru dezvoltarea sustenabil\ a turismului românesc pe principii de performan]\, competitivitate, calitate [i responsabilitate, Drago[ Anastasiu, proprietarul celor dou\ resorturi turistice, este un promotor al eco-turismului din România.

Sfântu Gheorghe, Green

Marcel {tef

Publisher

The Robelos

PRO DOMO

>AVE}I ACORDULMEU?<

„Ave]i acordul meu?"

Nu voi face o analiz\ calitativ\ a fotografiei de turism [i a tehnicilor digitale de trucare a imaginii (gra]ie noilor telefoane mobile care au incorporate 3 - 4 obiective optice [i softuri diverse, utilizatorii pot face acest lucru cu succes). M\ voi referi la politicile care îngr\desc libera exprimare în mass-media prin imagini, la ad\postul unor legi ambigue.

Era digital\ a schimbat regulile jocului, oricine poate „fura" o fotografie oricui. GDPRul, legea care reglementeaz\ dreptul la propria imagine a persoanelor, e pe contrasens cu dezvoltarea exploziv\ a re]elelor sociale, f\cånd-o inaplicabil\ [i, pe-alocuri, absurd\.

Dac\ pân\ la intrarea în vigoare a GDPRului pl\cu]ele cu aparatul foto barat cu o linie ro[ie puteau fi v\zute doar pe lång\ unit\]ile militare, acum gestul „halt", palma cu mâna întins\ îl [tiu [i copiii de îndat\ ce înv\]\ a merge cop\cel.

S\ exemplific\m: Cei 2,934 miliarde de „prieteni" g\zdui]i de Mark Elliot Zuckerberg pot avea poza ta! Practic, în cyberspace, toate fotografiile [i clipurile tale video pe care le distribui în povestea ta sunt disponibile f\r\ limit\, pentru orice doritor care le acceseaz\. Într-un limbaj colocvial a[ zice: joac-o pe asta! Ave]i acordul meu?

Sperietoarea public\, poza digital\

The Robelos nu este o revista de atitudine, dar cu atitudine, care ia atitudine atunci cånd sesizeaz\ derapaje în activit\]ile conexe domeniilor de interes, respectiv cele care privesc turismul [i industria HoReCa.

Din activitatea noastr\ de rutin\ face parte [i comunicarea, sub toate formele ei, scris\, ad-uri de pres\, comunicate de pres\, comunicate PR, dar, mai ales, comunicarea vizual\ prin imagini în mi[care sau statice. Cel mai popular instrument de exprimare pe care îl avem la îndemån\, atât din postura de turi[ti, cât [i din aceea de advertiseri, este aparatul de fotografiat, fotografia.

Ne place s\ post\m în social media, ne place s\ facem poze în vacan]\ pe care le numim, alintat, „amintiri memorabile”, dar ne ar\t\m deranja]i atunci când vine vorba de propria imagine. Ne revolt\m excesiv, haotic, f\r\ constan]\, ridic\m mâna când ne fotografiaz\ cineva, dar suntem neputincio[i în fa]a fluxului de fotografii care se încarc\ zilnic pe internet [i care ne includ, invariabil, [i pe noi.

Prigoana pozarilor

În ultimii ani, noile politici care vizeaz\ dreptul la propria imagine au devenit pentru

fotografi bariere greu de trecut, traduse prin legi absurde sau chiar abuzive.

Din postura de fotograf te po]i trezi foarte simplu luat de guler de cineva deranjat de faptul c\ aparatul t\u de fotografiat e îndreptat într-o direc]ie nedorit\ de acesta [i po]i ajunge, la fel de u[or, paria unei plaje ai c\rei ocupan]i pasageri se vor ar\ta indigna]i c\ fotografia ta generic\ i-ar putea încadra [i pe ei. De la pu[toaicele cu aparat dentar care î]i spun c\ nu ai acordul lor s\ le fotografiezi, la tot felul de cet\]eni afla]i la munte sau la mare, ast\zi toat\ lumea invoc\ dreptul la propria imagine.

A[ spune c\ ne-am pricopsit cu o prigoan\ a pozarilor, cu o cenzur\ absurd\ din partea unei societ\]i care taxeaz\ ferm gesturile inofensive, dar nu se arat\ deranjat\ de infractorii l\sa]i în libertate [i de grobianismul urban prezent peste tot în România, în toate formele lui de exprimare.

Unde-i „semilun\", nu-i tocmeal\!

În lume exist\ dou\-trei ]\ri care îngr\desc fotografiatul public, dar România nu se afl\ printre acestea.

În 2012 Turcia a restric]ionat fotografierea pe plaj\. O celebritate local\, revoltat\

FOTOGRAFIA DE TURISM

de apari]ia în paginile unei revistei a fotografiilor sale care o înf\]i[au în costum de baie, a depus o cerere la Tribunalul ora[ului Izmir.

Ini]ial, autorit\]ile nu au dat dreptate victimei [i au motivat decizia prin faptul c\ plaja pe care au fost realizate fotografiile este un loc public, dar vedeta cu pricina a depus contesta]ie la Curtea de Casa]ie a Turciei, care a anulat decizia anterioar\ [i a decis c\ fotografierea neautorizat\ a unei femei în costum de baie afecteaz\ intimitatea acesteia.

Legea turceasc\ care interzice fotografiile neautorizate nu este f\r\ precedent. Nu pute]i fotografia femei f\r\ [tirea lor pe plajele pentru femei egiptene „Al-Yashmak” sau de pe plajele din Emiratele Arabe Unite.

Dar acestea sunt totu[i ]\ri islamice, unde femeia are un statut special.

La fel de celebru este [i procesul intentat de Spencer Elden, b\rbatul al c\rui fotografie a ap\rut în 1991 pe coperta albumului „Nevermind”, al trupei Nirvana, [i care îl prezenta în ipostaza de bebelu[. Spencer a reclamat dreptul la propria imagine, dar jura]ii au suspicionat interesul acestuia pentru cei 450.000 de dolari solicita]i ca daune morale.

Nu [tiu dac\ argumenta]ia mea Pro domo serve[te cauzei invocate, fotografiatului în spa]iile publice, dar cu certitudine ambigu-

itatea legii las\ loc interpret\rilor. Vedem zilnic la televizor emisiuni în care apar filmate persoane ale c\ror chipuri sunt blurate, iar la alte televiziuni acestea apar explicit. Audiovizualul ce zice? Cu siguran]\, dac\ am aplica legea ad litteram, mass-media ar disp\rea cu totul. Legea se adreseaz\ aproape în exclusivitate femeilor, am întålnit foarte pu]ini b\rba]i deranja]i de aparatul de fotografiat. M\ revolt\ feminismul radical, dar [i mitoc\nia romåneasc\ – în opinia mea, merg um\r la um\r. A[ vrea s\ v\d o atitudine critic\, proactiv\, a societ\]ii atunci când proprietarul animalului de companie las\ în urma acestuia bolul alimentar digerat, [i o toleran]\ mai mare pentru vis\torii îndr\gosti]i de plaje [i c\l\torii. Din simplul motiv c\, în România, fotografiatul în spa]iile publice este permis! Legea are nuan]e atunci când vine vorba de publicarea fotografiilor. Maniera de publicare nu poate prejudicia demnitatea, via]a particular\ a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.

A[ spune c\ legea face apel la bunul sim] al fiec\ruia [i las\ iubitorii de fotografie s\ fotografieze cât doresc.

Concluzie:

Ai acordul meu? {i î]i r\spund: Nu am nevoie de acordul t\u! Legea îmi permite s\ te fotografiez în spa]iul public [i s\ te distribui, în afara unor cazuri restrânse.

Nu am vrut s\ pun punctul pe „i" (a[ putea fi acuzat c\ sunt retrograd) [i nu am preten]ia c\ prezentul manifest este un indrumar etic sau de alt\ natur\, am vrut doar s\ atrag aten]ia asupra unei atitudini colective c\zute în extrem\.

Lucrurile stau în felul urmator: În Româ-

nia fotografiatul în spatiul public este legal [i, fie c\ ne place, fie c\ nu, fotografii nu au nevoie de acordul nostru pentru a ne „fura" o poz\. Lucrurile sunt mai nuan]ate în cazul public\rii portretelor „cu rea inten]ie".

Moral\:

Dac\ pe vremea aparatelor fe fotografiat pe film GDPR-ul ar fi fost la a[a pre] ca acum, nu ne-am mai fi putut bucura de celebrul portret al „Tinerei afgane" (adolescenta refugiat\ din calea r\zboiului, ap\rut\ pe coperta publica]iei National Geographic), de celebra fotografie a lui Che Guevara (care a fost pozat f\r\ acordul acestuia [i f\r\ [tirea lui), care a devenit una dintre cele mai populare imagini din lume, sau de una dintre cele mai iconice imagini din lume, cea a lui Albert Einstein cu limba scoas\, „capturat\" de unul din fotografii prezen]i la cea de-a 72-a aniversare a geniului „e = mc2".

Silvestro Ardeleanu Designer

GABOR MATÉ • CÂND CORPUL SPUNE NU

Cartea „Când corpul spune nu – costul stresului”, scris\ de doctorul Gabor Maté, cuprinde pove[ti emo]ionante ale unor oameni cunoscu]i public, dar [i clien]i ai autorului. Aceste pove[ti, împreun\ cu cercet\rile men]ionate, vin s\ arate c\emo]iile [i stresul psihologic joac\ un rol important în apari]ia bolilor cronice, inclusiv scleroz\ multipl\, cancerul de sân, cancerul de prostat\, Alzheimer, sindromul intestinului iritabil etc.Mi-a[ dori ca aceast\ carte s\ ajung\ în mâinile fiec\rui medic. Cu siguran]\ ar schimba modul în care sunt trata]i pacien]ii în cabinet. A[a cum scrie de multe ori în carte, este important ca simptomele pacientului s\ fie evaluate într-o manier\ holist\, analizând [i experien]ele prin care a trecut, contextul s\u actual de via]\ [i dificult\]ile prezente în via]a lui.

Stresul din primii ani de via]\, emo]iile reprimate [i durerea neprocesat\ produc multe dintre bolile cronice cu care ne confrunt\m.

Pentru mul]i dintre noi, faptul c\ stresul are o influen]\ negativ\ asupra s\n\t\]ii nu este o informa]ie nou\. În aceast\ carte Gabor Maté vine cu foarte multe exemple [i interviuri care sus]in [i explic\ cum, [i de ce, [i în ce fel. Sunt detaliate mecanismele biologice care sunt activate atunci când trecem prin momente stresante sau traumatice. În întreaga carte sunt citate multe studii care vorbesc despre corela]iile dintre factorii psihosociali [i boal\.

Gabor Maté scrie c\ la to]i pacien]ii lui cu boli cronice a identificat o rela]ie nes\n\toas\ cu p\rin]ii lor, unde se sim]eau neauzi]i [i

invizibili, dar reprimau ceea ce sim]eau.

„Reprimarea, incapacitatea de a spune nu [i lipsa de con[tientizare a furiei fac mult mai plauzibil scenariul ca o persoan\ s\ se g\seasc\ într-o situa]ie în care emo]iile sale nu sunt exprimate, nevoile îi sunt ignorate [i bun\voin]a sa este exploatat\. Aceste situa]ii induc stresul, indiferent dac\ persoana este con[tient\ sau nu de faptul c\ este stresat\. Repetate [i multiplicate de-a lungul anilor, aceste situa]ii au poten]ialul s\ afecteze homeostaza [i sistemul imunitar. Este vorba despre stresul – nu de personalitate ca atare – care submineaz\ echilibrul fiziologic al unui organism [i protec]ia lui imunitar\, predispunându-l la boal\ sau reducându-i rezisten]a la ea”.

Nu este o carte u[oar\, mai ales dac\ te confrun]i cu una dintre bolile despre care el scrie, sau dac\ cineva apropiat ]ie trece prin astfel de momente. Pentru mine, ca specialist, nu a fost o carte care s\ aduc\ prea multe informa]ii noi. {i fa]\ de alte c\r]i scrise de el, îmi pare c\ de data aceasta repet\ cam des acelea[i informa]ii, folosind alte cuvinte. Cu toate astea, este o carte bun\, mai ales dac\ e[ti la început de „informare” în ceea ce prive[te uniunea minte-corp [i influen]a evenimentelor adverse asupra propriului corp.

Cartea este structurat\ în 19 capitole. Ultimele dou\, „Puterea gândirii negative” [i „Cei [apte A ai vindec\rii”, cuprind informa]iipractice. Care sunt cele 7 principii ale vindec\rii? Acceptare, acuitate,am\r\ciune, autonomie, ata[ament, aser]iune [i afirmare.

O boal\ este de fapt un semnal de alarm\ c\ ceva din via]a noastr\ se cere a fi schimbat.

Atunci când corpul spune ”nu” [i ne îmboln\vim, atunci este momentul s\ privim cu adev\rat în interiorul nostru. ”În loc s\ vezi durerile ca pe o problem\, poate c\ sunt întradev\r sentimente care î]i spun ceva. Când nu e[ti atent la semnalele emo]ionale, corpul t\u spune „Bine, iat\ câteva semnale fizice pentru tine”. Dac\ nu le acorda]i nici o aten]ie, ve]i avea probleme profunde”, scrie Gabor Maté.

În capitolul 17, „Biologia convingerii”, vorbe[te despre convingerile incon[tiente care sunt de-a lungul timpului întip\rite la nivel celular. De multe ori ele ne controleaz\ comportamentul indiferent de ceea ce gândim la nivel con[tient. Care sunt ele?

1. Trebuie s\ fiu puternic.

2. Nu este bine pentru mine s\ fiu furioas\.

3. Dac\ sunt furios, nu voi fi iubit.

4. Sunt responsabil pentru întreaga lume.

5. M\ pot ocupa de orice.

6. Nu sunt dorit\ – nu sunt iubit\.

7. Nu exist dac\ nu fac ceva.

8. Trebuie s\ fiu foarte bolnav\ ca s\ fiu îngrijit\.

Cristina Buja

www.cristinabuja.ro

„Cred cu t\rie c\ oamenii sunt f\cu]i s\ fie buni [i s\ iubeasc\. Unii nu î[i dau voie. În ei stau bine de paz\ durerile, fricile, mecanismele de ap\rare, furia. Toate zidurile pe care [i le-au ridicat singuri, pentru c\ alt\ dat\ au trebuit s\ se apere. Altfel nu ar fi putut tr\i. Altfel nu [tiu s\ tr\iasc\. Dar altfel se poate!”

”A te vindeca înseamn\ a deveni întreg”

TURNIR CIREA{A DE PE TORTUL TURISMULUI!

GASTRONOMIC ÎN }ARA OA{ULUI

M\ria, Oa[, Vama… denumiri sinonime cu tradi]ia popular\

În comuna Vama, în al doilea weekend (prelungit) al lunii septembrie, între 8 [i 11 septembrie 2022, în ambian]a fermec\toare a zonei de agrement Valea M\riei din }ara Oa[ului, a avut loc un eveniment drag o[enilor ([i nu doar lor), un turnir.

La acest “Turnir” nu s-au înfruntat cavaleri ai Evului Mediu îmbr\ca]i în armuri, unde prea frumoase domni]e s\ î[i aga]e e[arfele în l\ncile celor mai puternice case regale. S-au luptat în „boace”, „z\muci” [i „curechi” iscusite gospodine reprezentante a cinci GAL-uri (Grupuri de Ac]iune Local\)!

Evenimentul a promovat buc\t\ria tradi]ional\ dintr-un grup de GAL-uri condus de „GAL Dealurile Tårnavelor”, pentru care gastronomia local\ reprezint\ un atu în demersul acestora de promovare a regiunii ca atrac]ie turistic\ culinar\.

S-au înfruntat, îmbr\ca]i în minunate costume populare, reprezentan]ii din Transilvania (G.A.L. Dealurile Târnavelor), Bucovina (G.A.L. Sucevi]a-Putna), Moldova (G.A.L. Plaiurile Bistri]ei), Dobrogea (G.A.L. Delta Dun\rii) [i }ara Oa[ului – Satu Mare (G.A.L. }ara Oa[ului). Scopul ac]iunii a fost acela de a prezenta mânc\ruri specifice fiec\rei zone participante (re]ete tradi]ionale [i moduri de preparare a diverselor produse regionale) în efortul de integrare a acestora în oferta local\ de turism.

Loc de poveste

Locul de desf\[urare al „Turnirului gastronomic” nu a fost ales întâmpl\tor. }ara Oa[ului este o zon\ etno-folcloric\ bine conturat\ din jude]ul Satu Mare, binecunoscut\ prin arhaismul s\u, prin bucatele sale savuroase [i prin p\linca tare de prune, nelipsit\ de la niciun prilej de bucurie sau de necaz al o[enilor.

De aceea g\zduirea în peisajul cultural o[enesc al celui mai important eveniment gastronomic al toamnei din acest grup de ac]iune al celor cinci GAL-uri s-a dovedit a fi o alegere în]eleapt\. Programul evenimentului a inclus prezent\ri de port popular, de cântece [i dansuri o[ene[ti [i degust\ri de bucate preparate dup\ re]ete vechi, „secrete”, mo[tenite de la bunici [i str\bunici.

Obiceiurile culinare ale o[enilor din vechime se limitau la gospod\riile individuale unde predominau lactatele, mânc\rurile din carne de oaie [i de porc cu garnituri din f\in\ de cucuruz (regionalism –f\in\ de m\lai). O[enii sunt m\m\ligari.

Aluatul auriu, fiert, preparat uneori „în p\turi” cu brânz\ de oaie [i jum\ri din carne de porc, este denumit, în anumite comunit\]i o[ene[ti, „tocan\”.

La fel de popular\ este [i m\m\liga consumat\ cu lapte dulce de vac\, lapte acru sau smântân\. În zilele de post „tocana” era consumat\ cu „curechi” (varz\ acr\).

Obiceiurile culinare o[ene[ti sunt specifice zonelor deluroase [i montane.

Buc\t\ria }\rii Oa[ului a fost puternic influen]at\ de tradi]iile acestora, de p\storit.

Chiar dac\ ciob\nitul nu mai intr\ în preocup\rile o[enilor de-acum, produsele lactate de oaie cum sunt ca[ul, urda, brânza [i jinti]a se produc [i în prezent pe la stâne. Cele mai populare månc\ruri preparate dup\ re]ete specific o[ene[ti sunt „Z\muca de oaie”, „Z\muca miresei” [i „Toc\ni]a de miel”.

Din oferta gospodinelor costumate în straie populare, prezente la „Turnirul Gastronomic”, nu au lipsit renumitele „Boace cu p\sat înv\lite în curechi” (denumire local\ pentru sarmalele învelite în foi de varz\ acr\), puse la fiert împreun\ cu buc\]i de afum\tur\ de porc (cârna]i de cas\ sau ciolan). Au fost atât de bune încât eu am mai cerut o por]ie!

La capitolul deserturi o[ene[ti au fost „Cornule]ele cu lecvar” (magiun de prune, gem de prune) [i „Pl\cintele dospite cu brânz\” dulce sau s\rat\.

„GAL Dealurilor Târnavelor”, conduc\to-

rul de proiect, a venit cu bucate specifice zonei, cu gustoasele deserturi „Lichiu cu prune” [i „Lichiu cu gri[ [i brânz\ dulce”, dar [i cu renumitele deserturi cu rubarb\r (sau rabarb\r) produse la Saschiz. Am gustat [i eu brio[ele [i rulada cu rubarb\r. M-am lins pe degete!

{i mi-am dat seama de ce rubarb\rul a pus Saschizul din jude]ul Mure[ pe harta gastronomic\ „must taste”.

În fiecare an, la începutul lunii mai, la Saschiz se organizeaz\ „S\rbatoarea Rubarb\rului”. Vedeta s\rb\torii este dulcea]a de rubarb\r, o delicates\ iubit\ de însu[i Regele Charles al III-lea al Marii Britanii. Se spune c\ renumita dulcea]\ a ajuns [i în c\mara monarhului.

Bucovina a venit la „Turnirul Gastronomic” cu produse din carne de porc –„Chi[ca cu orez” (asem\n\tor „C\lbasului ardelenesc”), „Chi[ca cu crupe” [i „Leb\rul”. Cârna]ii de cas\ f\cu]i de bucovineni sunt afum\turi cu adev\rat gustoase.

Deserturile bucovinene au fost ca de

obicei savuroase. Pr\jitura „Alivanca” se topea în gur\ [i desertul „Bubulinca”, preparat dup\ o re]et\ a minorit\]ii poloneze locale era… nu mai spun!

„GAL Plaiurile Bistri]ei” a venit cu bucate moldovene[ti [i deserturi apetisante. „Învârtita cu gem [i nuc\” [i “Melci[orii cu nuc\” au fost vedetele standului, iar vestitele „Poale-n brâu moldovene[ti” s-au dovedit a fi insuficiente pentru apetitul vizitatorilor.

Despre preparatele dobrogene din Delta Dun\rii ce s\ mai spun?! În Delt\ pe[tele este vedeta, dar au [i panifica]ie.

Cine nu a auzit de „Placinta dobrogean\”?… un desert care merit\ sa fie interna]ionalizat. Preparat\ cu branz\ dulce sau s\rat\, cu mere [i scor]i[oar\ sau cu stafide, „Placinta dobrogean\” este cu adev\rat dobrogean\ doar dac\ aluatul este f\cut în cas\ (nu cump\rat din comer]), din foi sub]iri, ca de strudel. Foile trebuie s\ fie atât de sub]iri încât s\ po]i citi ziarul prin ele! Despre gust, ce s\ mai zic…

O mâncare este gustoas\ dac\ pui suflet!

Degustarea de produse culinare specific locale a fost în mod fericit completat\ de un mic spectacol de muzic\ [i dansuri populare o[ene[ti, sus]inut de ansamblul rapsodului popular din Negre[ti-Oa[, Maria Tripon.

Participan]ii s-au prins în joc [i s-au distrat de minune.

Orice turnir are un câ[tig\tor. Întrucât toate preparatele au avut un gust nemaipomenit, to]i participan]ii au fost declara]i câ[tig\tori. Cei mai câ[tiga]i au fost, îns\, vizitatorii, care au avut ocazia s\ deguste din toate aceste bun\t\]i preg\tite cu mult suflet de buc\t\resele prezente la eveniment. Se spune c\ o mâncare este gustoas\ dac\ pui suflet!

Nu mai spun c\ totul a fost stropit din plin cu p\linc\ o[eneasc\ de prune sau de pere [i de vin de cas\. A fost un eveniment… de bun gust!

Cirea[a de pe tortul turismului!

La o s\pt\mån\ de la acest eveniment de pomin\ organizatorii „Turnirului Gastronomic” aveau s\ participe la salonul interna]ional „Terra Madre-Salone del gusto 2022, care a avut loc în perioada 22-26 septembrie 2022, la Torino, în Italia.

Dup\ cât de bune au fost toate preparatele aduse la turnir sunt convins c\ [i italienii s-au lins pe buze!

Privind retrospectiv la vara turistic\ a acestui an vedem c\ grecii se laud\ cu cel mai bun sezon turistic al ultimilor ani.

Noi? Încerc\m s\ o salv\m din vorbe!

Turismul e un tort însiropat, supraetajat, cu mult\ fri[c\, e un tort de nunt\. Cåt de mare sau cât de mic\ va fi felia care ne revine, cåt de purpurie sau stafidit\ va fi cirea[a glasat\ de pe tort… depinde doar de noi. Tradi]iile culinare [i gastronomia local\ pot fi cirea[a de pe tortul turismului romånesc. O spun al]ii, turi[tii str\ini, dar trebuie s\ nu-i speriem cu drumurile [i s\ nu-i dezam\gim cu serviciile noastre, s\ nu-i alung\m. Ei vor veni, f\r\ mult efort, dac\ ne vom face temele!

Tudorel Ilie Ambasador al turismului maramure[ean

FLORENTINA C|LUG|R MANAGER DE PROIECT GAL DEALURILE TÅRNAVELOR

S\ pornim de la afirma]ia domnului Drago[ Anastasiu, de-acum o figur\ emblematic\ pentru industria ospitalit\]ii, care spunea, întro interven]ie mediatizat\ de un post na]ional

de televiziune, c\ România are un poten]ial turistic uria[, pe care, din p\cate, nu [i l-a atins nici pe departe. Afirma]ia con]ine o parte de laude (avem o ]ar\ frumoas\) [i o parte de

diagnostic (nu reu[im s\ o punem în valoare).

În România oportunit\]ile sunt cu miile, dar ini]iativele sunt pu]ine.

La începutul acestei toamne, exact în ziua solsti]iului de toamn\, am descoperit o doamn\, pe numele ei Florentina C\lug\r, deosebit de articulat\ în mesaj (calit\]i care, cel mai des, lipsesc liderilor no[tri), un promotor str\lucit al tradi]iilor, pe care am interpelat-o la Torino, unde conducea o ac]iune de promovare a gastronomiei a unui grup de 5 GAL-uri.

{i, cum pentru noi gastronomia e un fel de cavalerie purt\toare de mesaj, ne-am ag\]at de aceast\ oportunitate ivit\ [i am abordat-o. Iat\ ce ne-a declarat.

Am aflat „pe surse” c\ sunte]i managerul proiectului GAL.

Sunt manager al „GAL Dealul Târnavelor” care este lider de parteneriat al proiectului „Leader Gastro Tour”, în care mai particip\ alte patru GAL-uri.

Ce sunt GAL-urile?

Sunt Grupuri de Ac]iune Local\, asocia]ii public private, care implementeaz\ strategii de dezvoltare local\ pentru anumite zone [i finan]eaz\ proiecte care r\spund nevoilor din zona respectiv\.

Cum func]ioneaz\ un GAL? Func]ioneaz\ pe lâng\ consiliile jude]ene?

Nu, sunt parteneriate public private formate din UAT-uri, agen]i economici [i asocia]ii. Sunt [i GAL-uri în care Consiliile Jude]ene sunt partenere, dar nu este [i în cazul nostru.

Robelo este despre „cele mai bune locuri de vizitat”, iar dvs. ave]i o component\ de activitate care ne intereseaz\ foarte tare, gastronomia local\. Povesti]i-ne despre cea mai recent\ ac]iune pe care a]i patronat-o de curând, Turnirul Gastronomic.

În cadrul proiectului „Leader Gastro Tour” ne-am propus s\ facilit\m înfiin]area de „Puncte Gastronomice Locale” (PGL), s\ sprijinim oamenii s\ înfiin]eze astfel de PGLuri. În acest proiect am organizat instruiri despre cum se înfiin]eaz\ [i ce presupune un Punct Gastronomic Local [i o serie de evenimente c\rora le-am spus „Turniruri Gastronomice”, evenimente unde fiecare GAL participant î[i prezint\ produse specifice zonei pe care o reprezint\. Publicul participant poate degusta din preparatele respective, iar produc\torii locali au ocazia s\-[i prezinte oferta. Ne-am propus s\ înfiin]\m, prin acest

proiect, ni[te rute tematice [i, în acest fel, s\ promov\m teme gastronomice.

Exact la ]int\, aceste rute ne intereseaz\ [i pe noi, turismul culinar. E la mod\ s\ m\nânci tradi]ional. Din aceast\ perspectiv\, v\ întreb care sunt atuurile României [i care sunt zonele cu specific tradi]ional?

Nu m\ voi referi la România ca zon\ cultural\ de tradi]ii culinare, m\ voi referi la rutele tematice pe care le-am propus în proiectul nostru, [i care au fost identificate în urma unui studiu f\cut de speciali[ti. Pe zona „ GAL Dealurile Tårnavelor” ar fi „Ruta dulciurilor de cas\” – avem preparate cu rabarb\r, pr\jituri de tot felul [i Lichiu s\sesc, o pl\cint\ ardeleneasc\, f\cut\ din aluat dospit, ou\, unt, smântâna [i diverse arome, o specialitate local\, pe zona GAL Sibiu avem „Uli]a pl\cintelor”, la „GAL Plaiurile Bistri]ei” avem

pl\cintele „Poale în brâu” , la „GAL Oamenii deltei" avem „Pe drumul pescarilor” – unde, clar, pe[tele este vedet\, la „GAL }ara Oa[ului” am identificat „Drumul prunelor” [i „Drumul morilor”, iar la „GAL Sucevi]a-Putna” avem „Chi[ca de Bucovina”. Poate c\ unii dintre cititorii dumneavostr\ nu [tiu ce este chi[ca. Ea este de mai multe feluri, dar seam\n\ cu caltabo[ul. Chi[ca este un cârnat de cas\ preparat din stomacul porcului [i din intestinele groase, umplut cu p\sat ori cu orez, carne tocat\ [i crupe. Unele variet\]i sunt umplute cu p\sat [i cu pl\mân sau ficat t\iat m\runt, amestecat cu sânge.

Pe siteul gastrotour.ro se g\sesc studii f\cute de speciali[ti, unde sunt descrise foarte bine aceste rute gastronomice cu poten]ial turistic.

Autorit\]ile locale sau centrale v\ ajut\ în demersurile dumneavoastr\, v\ sprijin\? Vede]i un interes din partea acestora?

Nu ne baz\m pe sprijinul autorit\]ilor, dar nici nu le-am cerut sprijinul în acest proiect, dar în cazul „Gal-ului }ara Oa[ului” de exemplu, la Negre[ti Oa[, au fost invita]i s\ participe [i reprezentan]i ai direc]iei sanitarveterinare din jude]ul Satu Mare. În urma instruirii [i a ac]iunilor concrete care s-au desf\[urat la Negre[ti-Oa[ a luat fiin]\, de curånd, un punct gastronomic.

Ini]iativa dvs. are un puternic impact turistic!

Da, reperele noastre în acest proiect sunt gastronomie [i turism.

Ce target viza]i? Care sunt turi[tii pe care vre]i s\-i capacita]i în acest program [i dac\ crede]i c\ proiectul dumneavoastr\ ar putea reprezenta un brand de ]ar\?

Nu [tiu, sper s\ aib\ un efect multiplicator, [i-atunci, cu timpul, s\ preia ideea [i al]i colegi din alte GAL-uri [i s\ fie replicat la nivel macro. Turi[tii pe care vrem s\-i aducem sunt turi[ti români [i str\ini care caut\ experien]e noi [i vor s\ consume preparate locale specifice unei anumite zone culturale, care, de exemplu, dac\ ajung la noi în zon\, la „GAL Dealurile Târnavelor” s\ m\nânce o ciorb\ cu rabarb\r sau pr\jitur\ cu rabarb\r, sau toc\ni]\ la ciaun, nu ceaf\ cu cartofi pr\ji]i, cum ar månca în orice restaurant.

În aceast\ edi]ie The Robelos public\ un articol inspirat de un interviu al speologului Cristian Lascu (ex redactor [ef National Geographic Romania) despre m\m\lig\, brand sau pseudobrand românesc. Care este p\rerea dvs. legat de aceast\ polemic\?

M\m\liga este un preparat g\tit des în gospod\riile noastre, care înso]e[te multe feluri principale, dar nu m-a[ b\ga s\-mi dau cu p\rerea în aceast\ polemic\. Preparatele cele mai populare în GAL-urile noastre sunt m\m\liga cu tocan\ sau brånz\. La noi în zon\ (n.r. GAL Dealurile Tårnavelor) m\m\liga cu brânz\ se nume[te „Gâsc\”. Este confuzant pentru oamenii veni]i din alte locuri când le spui c\ ai „gâsc\” în meniu.

Pentru c\ veni]i dintr-o zon\ unde au locuit mul]i sa[i, cåt de mult este influen]at\ buc\t\ria tradi]ional\ din Ardeal de buc\t\ria s\seasc\?

Foarte mult. Noi am preluat de la ei, ei au preluat de la noi… dar cel pu]in preparatele cu rabarb\r sunt inspirate din re]etele

gospodinelor s\soaice. Bichiul, de exemplu, este un preparat s\sesc din aluat ca de cozonac unde stratul de gri[ cu lapte [i småntån\ este preluat de la gospodinele s\soaice. {i sosurile din fructe sunt preluate, tot a[a, de la sa[i, dar [i de la maghiari. În Ardeal comunit\]ile sunt mixte, sunt români, maghiari, sa[i… [i de aceea promov\m multiculturalismul gastronomic. La evenimentul la care suntem acum prezen]i, la Torino, la standul nostru, avem doamne care reprezint\ ambele etnii, plus cea român\, care au purtat portul tradi]ional maghiar, s\sesc [i romånesc.

V\ felicit pentru ini]iativ\, dar vreau s\ v\ spun c\ ungurii organizeaz\ astfel de tururi de mul]i ani, inclusiv în ]ara noastr\. Ei au, de exemplu, Turul p\lincii cu trecere peste grani]\. Dumneavoastr\ ave]i în program, de exemplu, Turul Horincii?

Nu [tiu dac\ „GAL }ara Oa[ului” organizeaz\ rute tematice pe acest produs, dar [tiu c\ ei au „Drumul prunelor” [i prezint\

Via Transilvanica, foto: © T\[uleasa Social

produse reprezentative pentru regiunea lor. Noi suntem cu rabarb\rul care este o plant\ identitar\ pentru gastronomia noastr\. Avem chiar [i o s\rb\toare a rabarb\rului pe care o organiz\m în fiecare an.

Dar, totu[i, ave]i Tårnavele. Vinul de Târnave.

Cu triste]e v\ spun, în zona Tårnavelor nu se mai produce vin! Din GAL-ul nostru face parte [i Biertanul, iar acolo pe dealurile din satele din împrejurimi existau crame renumite [i planta]ii de vi]\ de vie. Acum, din p\cate, sunt prea pu]ini cei care mai au planta]ii de vie. În zon\ mai exist\ doar o podgorie care produce cantit\]i mici de vin, cât s\ ofere turi[tilor degust\ri, dar f\r\ a avea desfacere [i vânzare în magazine. În rândul popula]iei de la ]ar\ nu mai exist\ viticultori [i nu mai exist\ interes pentru aceast\ activitate, din p\cate.

Mare p\cat. Crede]i c\ proiectul GAL poate stopa declinul satului romånesc? Avem un

exemplu la Cund, la Valea Verde, Ulrike [i Jonas Schäfer au oprit depopularea satului.

GAL ar putea fi un proiect foarte bun pentru sate, dar stoparea migra]iei de la sate este un obiectiv foarte îndep\rtat pentru noi. Poate e prea mult spus s\ opreasc\ satul de la depopulare, dar noi sper\m ca prin activit\]ile pe care le aducem în sate, prin propunerile de mici afaceri care s\ se dezvolte în zon\, s\ determin\m tinerii s\ investeasc\ în satul lor [i s\ nu mai plece a[a cum o fac acum. Cundul e un sat [i s\sesc [i maghiar. Am fost acolo, afacerea Valea Verde a crescut foarte frumos, e foarte „fain” ce face Schäfer acolo. Tot acolo este [i o manufactur\ de brånz\ [i înc\ cåteva mici afaceri.

Apropo de manufactura de brânz\, inten]iona]i s\ promova]i traseele tematice la ståne?

Promov\m produc\torii de brânzeturi [i ne concentr\m asupra produc\torilor autoriza]i. Nu putem promova produse care nu au cel pu]in o înregistare minim\ sanitar-

veterinar\. Am face un deserviciu acelui produc\tor pentru c\ s-ar trezi cu autorit\]ile sanitar-veterinare peste ei. Promov\m produc\tori care se încadreaz\ în legisla]ie.

Dar tururi gastronomice la ståne, v\ propune]i?

Organiz\m brunch-uri [i picnicuri la ståne, propuse de grupurile informale, spontan.

Cum vede]i viitorul proiectului GAL? Cât de departe vre]i s\-l duce]i?

Proiectul va continua pe perioad\ nedeterminat\. Avem de investit pe partea de promovare [i ne propunem s\ dezvolt\m o aplica]ie online pentru rezerv\ri turistice în zonele cu tradi]ie culinar\. În zona noastr\ sunt multe trasee de biciclet\, Via Transilvanica trece pe la noi, iar acest fapt a crescut foarte mult num\rul turi[tilor în ultima vreme. To]i ace[ti turi[ti vor s\ m\nånce undeva! Cu aceast\ aplica]ie vrem s\ le u[ur\m alegerea locului potrivit pentru servirea mesei.

Este un proiect pe care-l dezvolt\m cu opt produc\tori din zona noastr\ – fiecare GAL are câte opt membri în a[a numitul grup ]int\, care sunt produc\tori, oameni din turism, gospodine din zon\.

Vrem ca dup\ ce finan]area pe care am primit-o prin PNDR (Programul Na]ional de Dezvoltare Rural\) 2014-2020, prin GAL, sub m\sura 19-3, Cooperare teritorial\ între GALuri, se va încheia, proiectul s\ poat\ fi sustenabil.

Informa]iile au fost livrate [i puse în practic\, iar rezultatele sper\m s\ se vad\ în gospod\riile locale unde se înfiin]eaz\ aceste puncte gastronomice [i unde se dezvolt\ turismul culinar.

Ligia {endrea justvision

GAL Dealurile Tårnavelor gastrotour.ro

Tudorel Ilie Ambasador al turismului maramure[ean

We

102. Castelul lui Dr\culea –Cetatea Poenari.

108. Pariul pierdut –>I Found Heaven In The Middle Of Nowhere!<

111. Goat Rally Timi[oara-Mamaia.

114. Red Bull Racing Show Run la Bucure[ti.

Cei care doresc s\ cunoasc\ frumuse]ile din patrimoniul material al României trebuie s\ [tie c\ Cetatea Poenari este o destina]ie turistic\ de mare însemn\tate istoric\, o destina]ie ce nu trebuie s\ lipseasc\ din itinerariile turistice na]ionale sau interna]ionale.

CETATEA

A[ezat\ pe vârful unui deal abrupt, acolo unde numai vulturii ajung, fortifica]ia era în anii tulburi [i nesiguri ai întunecatului Ev Mediu un castel unde temutul voievod Vlad }epes se retr\gea în vremuri de r\stri[te.

Cetatea atrage atât prin pove[tile sale medievale reg\site în legendele populare locale cu background istoric, cåt [i prin mo-

POENARI

numentalitate, fiind amplasat\ pe culmea Dealului Cet\]ii, într-un peisaj s\lbatic cu priveli[ti uimitoare. Este un loc de belvedere care î]i ofer\ un tur de orizont generos asupra Mun]ilor F\g\ra[, V\ii Arge[ului, pân\ spre vestita [osea care str\bate Carpa]ii, Transf\g\r\[anul (una din rutele turistice râvnite de turi[tii str\ini). Cele 1480 de trepte care urc\ pân\ la cetate, prin p\durea de fag, sunt o atrac]ie turistic\ în sine [i o adevarat\ provocare pentru vizitatorii înseta]i de senza]ional.

Cei care înc\ nu au vizitat Cetatea Poenari trebuie s\ [tie c\, pân\ la finele anului 2023, acest obiectiv turistic va fi închis circuitului public, monumentul aflåndu-se într-un amplu proces de conservare, consolidare [i punere în valoare a ruinelor, un proiect finan]at din fonduri europene, na]ionale, [i cofinan]at din fonduri jude]ene, dup\ cum a anun]at într-un comunicat Consiliul Jude]ean Arge[.

Pân\ la repunerea în circuitul turistic, v\ invit\m la un tur imaginar, pictorial, s\ vede]i (sau, poate, s\ revede]i) Cetatea Poenari, a[a

cum era înainte de începerea lucr\rilor.

În acest fel, dup\ reabilitare, ve]i putea face diferen]a…

De-a lungul timpului istoria a consemnat în scrieri mai vechi [i mai noi domnia voievodului Valahiei Vlad al III-lea, cunoscut, mai degrab\, ca „}epe[” sau „Dr\culea”. Personalitatea voievodului a inspirat mari scriitori [i regizori. Una dintre cele mai roman]ate pove[ti a fost cea scris\ de romancierul Bram Stoker. În cartea sa, „Dracula”, Stoker l-a asociat pe Vlad }epe[ cu fabulosul personaj mitic, vampirul „Conte Dracula”.

Istoricii men]ioneaz\ numeroase locuri prin care a trecut viteazul voievod, dar în mod paradoxal cei mai mul]i turi[ti str\ini doresc s\ viziteze „Castelul lui Dracula”. În c\utarea acestui misterios castel cei mai mul]i turi[ti

Castelul lui Dr\culea, Poenari, foto:

Tudorel Ilie,

ajung s\ viziteze locuri care nu au nici o legatur\ direct\ cu personajul istoric Vlad }epe[, astfel, mul]i turi[ti ajung la Castelul Bran sau chiar în Pasul Tihu]a din Mun]ii Bârg\ului, la hotelul „Castel Dracula” din satul Piatra Fântânele. Cei mai inspira]i dintre ace[tia ajung s\ viziteze [i Cetatea Sighi[oara, unde descoper\ cu surprindere „Casa Vlad Dracul”, presupusul loc natal al voievodului n\scut în anul 1431. Îns\ [i mai pu]ini ajung s\ viziteze Cetatea Poenari, situat\ în comuna Arefu, jude]ul Arge[. Adev\rul istoric ne arat\ c\ Cetatea Poenari era un refugiu fortificat al legendarului voievod Vlad al III-lea }epe[.

Adev\rul despre Vlad }epes Dr\culea

Voievodul Vlad al III-lea – descendent din ramura Dr\cule[tilor, dinastia Basarabilor, nepot al marelui voievod Mircea cel B\trân – a fost domnitorul }\rii Române[ti (Valahia Transalpin\) în perioada 1448, 1456-1462 [i 1476. Era fiul voievodului Vlad Dracul [i al unei doamne de vi]\ nobil\ din Transilvania. A avut o via]\ zbuciumat\, cu o copil\rie marcat\ de anii în care a fost ostatic la Înalta Poart\ Otoman\ (1442-1448), unde, se pare, l-a cunoscut [i pe Mahomed al II-lea Cuceritorul. Domniile sale s-au remarcat prin lupta pentru independen]a Valahiei împotriva Imperiului Otoman, aflat în expansiune dup\ cucerirea Constantinopolului. Vlad al III-lea, al\turi de Iancu de Hunedoara, {tefan cel Mare [i Mihai Viteazul, face parte din galeria domnitorilor glorio[i ai neamului.

A fost considerat un domnitor viteaz [i drept, dar crud, datorit\ metodei sale preferate de pedepsire a r\uf\c\torilor – trasul în ]eap\. Metoda nu era nou\, dar în vremea domniei sale a atins apogeul. Se spune c\, în acele timpuri, Valahia era plin\ de „haini” tra[i în ]eap\. Delincven]a sc\zuse spre zero, ]ara se golise de cer[etori [i ho]i, iar drumurile erau sigure. Astfel, voievodul a fost poreclit de supu[ii s\i „}epe[”, adic\ cel care trage în ]eap\. O alt\ porecl\ a sa a fost cea de „Dr\culea”, adic\ fiul Dracului, f\cându-se referire la tat\l s\u voievodul Vlad Dracul, cavaler al Ordinului Dragonului, din 1431. A intrat în conflict deschis cu negustorii sa[i, care au r\spândit în epoc\ o serie de gravuri în care Vlad era reprezentat ca un tiran crud [i însetat de sânge. De aici [i pân\ la a avea o reputa]ie de monstru sângeros nu a mai fost decât un pas. Este lesne de în]eles de ce scriitorul irlandez Bram Stoker l-a asociat pe }epe[ Dr\culea cu un vampir (în mitologia modern\). Stoker a publicat în anul 1897 cartea „Dracula”, al doilea best-seller mondial dup\ binecunoscuta „Biblie”.

La Cetatea Poenari, pe urmele lui }epe[ Vod\

La urcarea pe tron, în anul 1456, Vlad }epe[ a preg\tit ridicarea }\rii Române[ti la lupt\. Preg\tirile pentru r\zboiului de independen]\ dus împotriva Imperiului Otoman

au inclus înt\rirea cet\]ilor vechi [i ridicarea de fortifica]ii noi. Între cet\]ile fortificate s-a num\rat [i Cetatea Poenari, care, prin pozi]ia sa, era locul cel mai potrivit pentru un refugiu fortificat al domnitorului [i al familiei sale în cazul unei invazii turce[ti. Ini]ial, pe acest loc se g\sea un turn de straj\ de form\ p\trat\, construit din piatr\, în sec. XIII, probabil în vremea domnitorului Negru Vod\. În jurul acestui turn, transformat în turn-donjon, a fost construit\ în sec. XV (1457-1459) o incint\ cu ziduri [i patru turnuri semicirculare.

Pozi]ia în teren a Cet\]ii Poenari face din aceasta o fortifica]ie inexpugnabil\. Este amplasat\ pe vârful Dealului Cet\]ii, fiind ap\rat\ pe trei laturi de pante foarte abrupte, greu de escaladat, iar la nivelul v\ii, în locul numit Cheia, de apa râului Arge[. Singura cale de acces în cetate era pe [aua îngust\ dinspre

vest. De la nivelul cet\]ii se putea supraveghea Valea Arge[ului [i calea de acces spre Transilvania, cale ce traversa din vechime Mun]ii F\g\ra[.

Fortifica]iile au fost zidite direct pe stânc\, pentru a împiedica s\parea de tuneluri sub zidurile cet\]ii de c\tre eventualii asediatori. Turnul-donjon, de form\ p\trat\, a fost înt\rit [i în\l]at din piatr\, pentru o maxim\ rezisten]\ [i durabilitate, iar la baza sa a fost amenajat\ o închisoare pentru cei vinova]i de „hiclenie”. Turnul avea trei nivele desp\r]ite prin plan[ee de lemn, accesul f\cându-se pe sc\ri mobile. Baza zidurilor [i a turnurilor semicirculare a fost zidit\ din piatr\ [i supraîn\l]at\ din caramid\, pentru a nu se produce a[chii de la loviturile de artilerie. Modul de construc]ie al incintei fortificate este de inspira]ie bizantin\. Pe latura de nord a incintei a

fost construit\ o cistern\ care colecta apa de ploaie atât de necesar\ pentru supravie]uirea ap\r\torilor cet\]ii în caz de asediu.

Ansamblul fortificat, edificat de Vlad }epe[, nu putea ad\posti o garnizoan\ prea numeroas\, dar putea fi, în condi]iile unui atac venit din partea du[manilor interni sau externi, un refugiu sigur pentru voievod, familie [i suita apropia]ilor s\i.

Din acest motiv, se poate spune c\ ansamblul a fost mai mult o re[edin]\ fortificat\ sau un castel decât o cetate, iar denumirea de „Castelul lui Dr\culea” ar putea fi mai potrivit\ decât aceea de Cetatea Poenari.

Singurul asediu cunoscut al Cet\]ii Poenari a fost consemnat în vara anului 1462, când fortifica]ia a rezistat cu succes o[tilor turce[ti invadatoare. Ulterior, în contextul luptei antiotomane, rolul s\u defensiv sau de refugiu a sc\zut treptat. În a doua parte a secolului al XVI-lea cetatea a fost abandonat\, probabil dup\ cutremurul care a afectat curtinele, când, la fel de probabil, a fost afectat\ [i cisterna care

asigura rezerva strategic\ de ap\ (în lipsa unei surse de ap\ o cetate nu putea rezista unui asediu prelungit). Cutremurul din anul 1915 a dus la pr\bu[irea zidului de nord al cet\]ii [i a turnului semicircular de nord-est. A urmat apoi ruinarea accelerat\ a ansamblului cet\]ii. În perioada comunist\ cetatea a beneficiat de o restaurare major\, în anul 1972. Mai tårziu, cetatea a fost „accesorizat\” turistic – s-au ad\ugat renumitele ]epe, e[afodul cu spânzur\toarea, butucul c\l\ului [i instrumentele de tortur\ de lâng\ intrarea în cetate. Acest adev\rat muzeu al torturii în aer liber distreaz\ copios vizitatori de toate vârstele. Turi[tii fac fotografii cu spânzur\toarea, cu ]eapa, cu satârul… fac selfie [i posteaz\.

Pentru vân\torii de mistere [i pove[ti adev\rate, pentru cei mai mul]i dintre vizitatori, Cetatea Poenari r\mâne un loc plin de legende cu cavaleri, prin]i r\zboinici [i domni]e, un loc înv\luit în atmosfera medieval\ a vremurilor peste care planeaz\ umbra temutului voievod Vlad }epe[ Dr\culea.

Castelul lui Dr\culea, Poenari, foto: © Tudorel Ilie, www.tudorphotoblog.blogspot.com

Dac\ [tii s\ ascul]i, zidurile cet\]ii

î]i vor spune multe!

Legenda Cet\]ii Poenari

Cui nu îi plac legendele?

F\r\ legende un astfel de loc nu ar avea farmec. F\r\ legendele l\sate din tat\-n fiu, f\r\ legendele care vorbesc despre }epe[ Vod\ [i o[tenii s\i, despre construc]ia cet\]ii, despre domni]e sau comori…

Cetatea Poenari ar fi doar o construc]ie fermec\toare [i atåt.

Se spune din b\trâni c\ boierii din Târgovi[te, sus]in\tori ai D\ne[tilor (du[manii Dr\cule[tilor), pl\nuiau s\ îl prind\ în curs\ pe }epe[ Vod\ [i s\ îl predea sultanului otoman. Aflând despre planul tr\d\torilor, }epe[ i-a prins chiar în l\ca[ul unei sfinte biserici, în ziua de Pa[te, cu tot cu femeile [i copiii lor, îmbr\ca]i în straiele cele mai scumpe, de

s\rb\toare. Alaiul boieresc a fost dus pe jos, trecând prin Curtea de Arge[ pe valea râului Arge[, în sus, la o strâmtoare îngust\, într-un loc care se cheam\ Cheia. Boierii tr\d\tori erau siguri c\ vor fi to]i tra[i în ]eap\ împreun\ cu familiile lor [i s-au rugat de }epe[ Vod\ s\ nu le ia vie]ile.

Atunci }epe[ a ar\tat cu palo[ul spre vârful Dealului Cet\]ii, unde se vedeau ruinele unei vechi cet\]i, spunând c\ le va l\sa via]a lor [i familiilor lor dac\, pân\ în „Duminica Tomii” (s\rb\toare religioas\, Duminica Sfântului Apostol Toma), vor ridica o nou\ cetate, mai mândr\ decât cea dinaintea ei.

Auzind acestea [i [tiind c\ }epe[ Vod\ nu glume[te, boierii tr\d\tori împreun\ cu copiii [i femeile lor, s-au apucat de lucru zi [i noapte, c\ci nu mai erau multe zile pân\ la soroc, s\ fi fost mai mult de o s\pt\mân\.

{i au muncit neîncetat pân\ s-au „spart” hainele scumpe de pe dân[ii [i au r\mas de au lucrat în pieile goale. Iar de Duminica Tomii cetatea cea nou\ fu gata, acolo sus pe

Castelul lui Dr\culea, Poenari, foto: © Tudorel Ilie, www.tudorphotoblog.blogspot.com

Activitatea artistic\

Tudorel Ilie este un artist fotograf din Baia Mare, n\scut în 9 octombrie 1961 la Ardud. Este membru al Asocia]iei Arti[tilor Fotografi din România (rang Art A.A.F.R.), al Asocia]iei Interna]ionale de Art\ Fotografic\ „Euro Foto Art” (A.I.E.F.A.), din 2015, al Uniunii Creatorilor Profesioni[ti (U.C.P.) sucursala Baia Mare [i pre[edinte al Clubului Foto-Video din cadrul O.N.G. Asocia]ia „Millennium”din Baia Mare.

A fost prezent în 153 expozi]ii de art\ fotografic\, din care 75 de expozi]ii personale [i 78 expozi]ii de grup, în muzee [i centre culturale din România, Belgia, China, Polonia, Ungaria, Ucraina [i în numeroasele expozi]ii organizate online. Fotografiile sale au fost publicate în

The artistic activity

Tudorel Ilie is a photographic artist from Baia Mare, born on October 9, 1961, in Ardud, Satu Mare County, Romania. He is a member of the Romanian Association of Photographic Artists (rank Art A.A.F.R.) Bucharest, of the Interna-tional Photographic Art Association „Euro Foto Art” (A.I.E.F.A.) since 2015 and of the Union of the Professional Creators (U.C.P.) Baia Mare branch. He is the president of the Photo-Video Club from the N.G.O. „ Millennium” Association from Baia Mare, Maramure[ County, Romania.

The artist has been present in 153 photographic art exhibitions, of which 75 personal exhibitions and 78 group exhibitions in museums and cultural centers from Romania, Belgium, China, Poland, Hungary and Ukraine. Not to mention here the numerous on-line exhibitions. This activity has been widely reflected in numerous written publications, both in Romania and abroad, and in the online press. His photographs have been published in photographic

albume de art\ fotografic\, reviste de turism, albume [i ghiduri turistice precum [i în numeroase c\r]i [i publica]ii [tiin]ifice din ]ar\ [i din str\in\tate. A desf\[urat mai multe proiecte culturale sub patronajul sau în parteneriat cu Comisia Na]ional\ a României pentru U.N.E.S.C.O. [i Institutul Cultural Român din Bucure[ti.

Premii:

• 2022 – „Diploma de Excelen]\” pentru contribu]ia remarcabil\ la sus]inerea valorilor [i obiectivelor UNESCO din Româniaacordat\ de Comisia Na]ional\ a României pentru UNESCO, Bucure[ti.

• 2022 – „Carol Popp de Szathmary ”, placheta

art albums, international tourism magazines, albums and travel guides, as well as numerous books or scientific publications.

He has carried out several cultural projects under the patronage or in partnership with the National Commission of Romania for U.N.E.S.C.O. and the Romanian Cultural Institute from Bucharest. Prizes awarded:

• 2022 – “Diploma of Excellence”, for his outstanding contribution to the support of the UNESCO’s values and objectives from Romania –granted by the National Commission of Romania for UNESCO, Bucharest.

• 2022 – “Carol Popp de Szathmary” Plaque, by the International Photographic Art Association “EuroFotoArt”.

• 2019 – “Excellence Award”, by the International Photographic Art Association “EuroFotoArt”.

• 2019 – “Ambassador of Maramure[ Tourism”

culme, mai mândr\ decât cea care a fost.

Ca r\splat\ }epe[ Vod\ le-a dat iertarea p\catului tr\d\rii boierilor r\ma[i în via]\ cu familiile lor cu tot, c\ci gândea c\ s-au c\it destul. De atunci cetatea s-a numit „Cetatea lui }epe[”, dar cu timpul i s-a zis Cetatea Poenari, dupa satul Poenari aflat în apropiere.

Despre celelalte legende care înv\luie Cetatea Poenari vorbim data viitoare, cånd acest loc va îmbr\ca o hain\ nou\. S\ sper\m c\ cetatea care se afl\ în plin proces de restaurare î[i va p\stra acela[i aer de poveste. Pe data viitoare!

Tudorel Ilie Ambasador al turismului maramure[ean

acordat\ de Asocia]ia Interna]ional\ de Art\ Fotografic\ „EuroFotoArt”.

• 2019 – „Premiul de Excelen]\” premiu acordat de Asocia]ia Interna]ional\ de Art\ Fotografic\ „EuroFotoArt”.

• 2019 – „Ambasador al turismului maramure[ean” premiu acordat de Consiliul Jude]ean Maramure[ pentru merite deosebite în promovarea turismului.

• 2019 – „Premiul I” ob]inut în concursul na]ional de art\ fotografic\ „Ipostaze Etnografice”.

• 2015 – „Premiul de Excelen]\” premiu acordat de revista de cultur\ „Gazeta de Maramure[”.

title, for special merits in promoting tourism and traditional culture by the Maramure[ County Council.

• 2019 – 1st Prize at the national photographic art contest “Ethnographic Hypostases”.

• 2015 –“Excellence Award”, by the culture magazine “Gazeta de Maramure[”.

>I FOUND HEAVEN IN

PARIUL PIERDUT!

De[i nu am mai v\zut litoralul romånesc de ani de zile, am onorat invita]ia unui operator de turism local [i i-am f\cut o vizit\. Am vrut s\ v\d cu ochii mei dac\ zvonurile care circul\ în pres\ sunt adev\rate [i s\ verific, totodat\, dac\ pe plajele de la Mamaia „bate våntul”. M-am cazat lâng\, probabil, singura plaj\ vintage de pe litoralul românesc, f\r\ baldachine [i sezlonguri, cu un covor gros de nisip [i prezen]e topless (ici colo). La o sut\ de metri de plaja mea începea armata de [ezlonguri goale, care se ocupau, primele dou\trei rånduri, doar în weekend.

}apul isp\[itor: presa!

Din ultimii foarte mul]i ani, chiar dac\ autorit\]ile în domeniu se codesc s\ vad\ eviden]a, sezonul turistic 2022 a fost cel mai slab. Pentru acest „pariu pierdut” a existat [i un ]ap isp\[itor: presa! Ea a fost de vin\ pentru taxele astronomice ale parc\rilor [i pentru

plajele goale din Mamaia, pentru pre]urile piperate [i pentru c\ a ar\tat preparatele expirate scoase la vânzare în condi]ii insalubre de unii agen]i economici. De la autori]\]i, mini[tri, primari, asocia]ii… la operatorii de turism (mai mari sau mai mici), to]ii, în cor, au ar\tat cu degetul spre „vinovat”: presa cea r\u voitoare, „agenturili str\ine”.

Conform INS, num\rul total al turi[tilor din România a sc\zut în acest an comparativ cu anul de referin]\ 2019 cu 23.56%, respectiv, de la 5.616.282 la 4.432.119, iar al turi[tilor str\ini cu 50%, respectiv, de la 1.206.645, la 613.492. Nu exist\ înc\ o statistic\ a sta]iunii Mamaia, dar sc\derea este dramatic\, estimat\ la peste 40%.

„Planul Marshall"

Cei care au gåndit programului na]ional de sprijin al turismului romånesc (by the way, acordat preferen]ial, doar unei p\r]i a popu-

la]iei) nu s-au gândit, cu siguran]\, la efectul pervers al voucherelor de vacan]\ care, în acest an, au trimis turi[tii români peste grani]\. Infuzia de capital a statului a ademenit operatorii din turism s\ m\reasc\ tarifele pachetelor de vacan]\ pentru c\, nu-i a[a, voucherele acordate angaja]ilor din sectorul bugetar al statului au fost „gratis”! Ceea ce trebuia s\ fie un adev\rat Plan Marshall de sus]inere a turismul romånesc a fost, mai degrab\, o plat\ (electoral\) care a distorsionat pia]a de turism.

Acum, a venit timpul s\ pl\tim pre]ul pentru nes\buin]\, pentru politicile gre[ite, pentru „Mamaia destina]ie de noapte”, pentru parc\rile de lux [i pentru incoeren]a [i corup]ia de pe litoralul românesc.

Mamaia, perla litoralului romånesc, arat\ ca un imens [antier industrial cu blocuri [i macarale lipite unele de altele, ca o extindere a platformei petroliere Petromidia N\vodari,

THE MIDDLE OF NOWHERE!<

care a invadat plajele din Satul de vacan]\ pân\ în nord.

Pe de alt\ parte, nici Neptun, zeul m\rii, nu a fost de partea litoralului românesc, criza din energie a fost impredictibil\ [i nu a putut fi gestionat\, astfel încåt operatorii din turism [i-au luat marje asigur\toare, poate, prea mari, dar care nu au reflectat calitatea serviciilor oferite.

„Planetariul” din sudul litoralului

Sta]iunile cu nume de planete din sudul litoralului nu au fost afectate atât de mult de politicile vedetei din nord cu nume de bunic\, iar operatorii de plaj\ [i hotelierii care au investit [i inovat au dus-o pu]in mai bine, îns\ imaginea de ansamblu a sc\zut ratingul individual al acestora.

Nu fac apologie proletar\, dar turismul comunist se f\cea cu mai mult\ coeren]\. O destina]ie de vacan]\ înseamn\ mai mult decât un hotel sau dou\ renovate. Înseamn\ [i Cramele Neptun [i Murfatlar, discotecile de odinioar\, bowling-urile, bazele sportive, parcurile de distrac]ii, terenurile de tenis [i minigolf, bazele nautice… care zac acum în paragin\ [i „completeaz\” nefericit imaginea de ansamblu. Celebrele restaurante cu specific tradi]ional, – „Nunta Zamfirei” din Eforie Nord, „Pelican” din Saturn, „Calul B\lan” sau „Popasul C\prioarelor” din Neptun sunt inoperabile, iar mai noile facilit\]i se limiteaz\ la câteva cluburi de fi]e.

Litoralul romånesc a fost „proiectul-far” al modernismului românesc postbelic

Cum era pe vremea p\rin]ilor no[tri litoralul romånesc? E mai frumos acum sau dimpotriv\?

Mitul sau realitatea litoralului proletar, milioanele de oameni din fostul „Bloc Sovietic” care populau plajele noastre în fiecare var\, urbanismul de la Marea Neagr\, arhitectura imaginat\ de comuni[ti în anii ’60-’70… oricât ar p\rea de neverosimil, aveau la baz\ un con-

cept creativ, modern.

În contextul arhitecturii comuniste române[ti, cronologic, dezvoltarea litoralului a avut loc între anii 1952-1973, cånd arhitec]ii litoralului s-au bucurat de o libertate de care n-au mai avut parte niciodat\.

Occidental, inspirat din modernismul vestic, relativizat la unison cu celelalte litoraluri

de la Marea Neagr\ ([i chiar din vestul Mediteranei), litoralul romånesc a fost „proiectulfar” al modernismului românesc postbelic.

Din p\cate, edilii democra]i de dup\ ’90 au transformat riviera de la Marea Negr\ întrun aglomerat cartier bucure[tean de blocuri care nu mai are nimic de-a face cu marea. Nu ar\t cu degetul, chiar dac\ m\ doare sufletul pentru barbarismul urban produs într-un loc atåt de frumos de cei ai c\ror buzunare sunt acum burdu[ite.

Am putea plânge? Cred c\ da. Unii ar spune c\ sunt melodramatic\… R\ul f\cut ]ine tot de educa]ie, o tem\ drag\ nou\, robeli[tilor.

Partea plin\ a paharului

Cu tot optimismul nostru, trebuie s\ în]elegem c\ turismul, a[a cum îl [tiam noi, sa încheiat în 2019! Nu vom mai avea zboruri ieftine, nu vom mai avea servicii de cazare ieftine, banii vor fi mai scumpi.

Cei care privesc partea plin\ a paharului, printre care ne num\r\m [i noi, cei de la robelo, împotriva numeroaselor probleme structurale de care ne lovim, ne ambi]ion\m s\ umplem paharul pân\ sus, s\-l facem s\ dea pe dinafar\.

{i uneori, chiar reu[im.

Regizoarea pakistanez\ Seemab Gul –prezent\ în acest an în Competi]ia de Scurt

Metraj Interna]ional a Festivalul Interna]ional de Film Anonimul din Delta Dun\rii, referindu-se la Green Village (aflat pe Bra]ul Sf. Gheorghe, la v\rsarea Dun\rii în Marea Neagr\), resortul de patru stele de]inut de omul

de afaceri Drago[ Anastasiu, gazda festivalului – a portretizat resortul într-un mod plastic: “I Found Heaven In The Middle Of Nowhere!”

Ligia {endrea justvision

Dup\ accidentul soldat cu moartea pilotului argentinian de Grand Prix din Campionatul Mondial de F1, Ayrton Senna, în 1994, FIA (Federa]ia Interna]ional\ de Automobilism) a redus cilindreea monoposturilor [i decibelii acestora, iar odat\ cu apari]ia ma[inilor elec-

trice instinctul sportiv, masculin, al competitorilor F1 a fost castrat (în sensul figurativ al termenului, de mutilare a operei :).

Imediat dup\ moartea lui Ayrton Senna [i a lui Roland Ratzenberger, la Imola, FIA a întreprins o serie de m\suri menite s\ încetineasc\

bolizii. Cursele monoposturilor au devenit plictisitoare, FIA a cedat presiunilor venite din societatea civil\ [i a introdus cursele „e”, iar pe circuitul de la Monaco po]i vedea ast\zi, rulånd în lini[te deplin\, replicile anemice ale bolizilor V-12.

A[a cum am precizat în articolul precedent, în aceast\ var\ am vizitat sta]iunea Mamaia. Într-una din lini[titele seri în care îmi tratam sinuzita cu aerosoli pe faleza cazinoului din Mamaia am auzit un „muget”, o dulce muzic\, care venea dinspre Constan]a. Apoi altul, [i altul, [i altul… Când corul de explozii al gazelor nearse s-a apropiat am descoperit coloana de „steroizi”, de la Lamborghini Huracan sau Aventador [i Ford Mustang GT V-8, la Audi R8 V10 [i Mercedes-AMG GT Black Series. Era tabloul ireal al unor capodopere desenate de cei mai geniali constructori de automobile din lume, un spectacol pe care l-am mai v\zut doar la Londra, în fa]a Palatului Buckingham, pe bulevardul The Mall.

Mai tårziu am aflat, coloana de „steroizi” (bolizii nu sunt departe de monoposturile Grand Prix, au, fiecare, cåte 1000 de cai putere) venea de la Timi[oara [i facea parte din proiectul Goat Rally sau, altfel spus, Greatest Of All Time Rally. Conform comunicatului de pres\ al goat.rally.ro, citat de Agerpress, Goat Rally este un proiect al unui grup de pasiona]i de ma[ini puternice menit s\ amelioreze aprecierile negative legate de condusul periculos, cu scop de a aten]iona participan]ii la trafic asupra riscurilor vitezei, dar [i de promovare a condusului prudent, indiferent de caii putere de sub capot\.

Peste 25 de super ma[ini au f\cut spectacol în 5 ora[e

Goat Rally sau Greatest Of All Time Rally este un eveniment în circuit care reune[te pasiona]ii de ma[ini puternice din România în scop de educare a pasiona]ilor de vitez\. Startul a fost dat la Timi[oara, a f\cut un popas în Pia]a Mare din Sibiu, a continuat spre Pia]a Sfatului din Bra[ov, a trecut prin Pia]a Constitu]iei din Bucure[ti [i a ajuns în punctul terminus, Mamaia.

Evenimentul a fost un adev\rat show al ma[inilor unicat. Publicul a putut admira, de la mic\ distan]\, cei mai spectaculo[i bolizi ai momentului [i a putut interac]iona cu proprietarii acestora, veni]i special pentru eveniment din toat\ Europa.

Mai mult decât o expozi]ie de ma[ini

Goat Rally este un manifest al condusului preventiv. În perioada 29 august [i 3 septembrie, amatorii de super car au putut admira la Goat Rally cele mai puternice [i spectaculoase ma[ini din lume [i au putut s\-i cunoasc\ de unii dintre cei mai buni pilo]i de raliu, [oferi profesioni[ti, care au preg\tit pentru turi[tii din Mamaia [i pentru admiratorii din ora[ele aflate pe traseul raliului, un adev\rat show în care [i-au etalat bolizii [i priceperea într-ale [ofatului.

Pruden]a a fost cuvântul de ordine. Pe parcursul întregului traseu mesajul organizatorilor Goat Rally a fost acela de responsabilizare a [oferilor, de în]elegere a faptului c\ o ma[in\ trebuie st\pânit\ în fiecare secund\, iar conduc\torul acesteia nu trebuie s\ pun\ în pericol ceilal]i participan]i la trafic.

„Ca iubitor al ma[inilor puternice, m\ declar [i un împ\timit al vitezei, adrenalinei [i drift-urilor. Chiar dac\ pare un stil de via]\ periculos, drift-ul, în sine, este un sport [i o art\ a tehnicilor precise dobândite în mii de ore de antrenament. Sunt mereu con[tient de linia fin\ între ceea ce e sigur [i ce este periculos, iar cheia st\ tocmai în dozarea ac]iunilor la volan. Consider c\ misiunea noastr\, la Goat Rally, nu este doar s\ prezent\m ma[ini frumoase, ci s\-l transform\m într-un eveniment care s\ aduc\ un aport real în comunitatea noastr\. Ne propunem s\ tras\m limite între pasiune [i pericol [i s\ ar\t\m c\ bolizii [i posibilit\]ile pe care ace[tia le ofer\ [oferilor

pot însemna, în multe cazuri, protec]ie [i un posibil hobby, nu un poten]ial pericol.

Condusul cu vitez\ [i drifting-ul pot fi privite ca sporturi (extreme), pentru care se organizeaz\ [i competi]ii la nivel na]ional sau interna]ional, care încurajeaz\ pasiona]ii de ma[ini s\ fac\ performan]\ în acest domeniu, într-un mediu organizat [i sigur”, a declarat Liviu Muntenu[, co-fondator Goat Rally.

Liviu este fondatorul conceptului Raliw din Sibiu, un centru de colant\ri [i detailing auto, mai exact de protec]ie si între]inere a ma[inilor exclusiviste. Portofoliul s\u de clien]i este cel la care a ]intit de la începutoameni preten]io[i, aten]i la detalii, care de]in ma[ini scumpe [i rare [i care trimit ma[inile la Sibiu de cele mai multe ori de departe, nu doar din România. Cu ajutorul acestui centru, Liviu îmbin\ pasiunea lui pentru ma[ini cu un job care îi aduce împlinire. Acesta i-a adus totodat\ notorietate [i pe re]elele de socializare, pe Instagram având un num\r impresionant de urm\ritori din întreaga lume.

Pasiunea pentru ma[ini l-a legat pe Liviu de Borca Flavius [i de Silviu Zaharia, cunoscut în mediul online ca @Zedsly, al\turi de care a turat motoarele pentru a organiza în detaliu proiectul Goat Rally. Pagina lui ZED de Instagram num\r\ aproape 1 milion de urm\ritori, are în garaj ma[ini de [i mai multe milioane, iar imperiul s\u Z Performance Wheels, care se ocup\ de vânzarea jantelor auto, i-a consolidat pozi]ia de lider în comunitatea iubitorilor de ma[ini scumpe.

„Prin Goat Rally ne dorim s\ oferim contextul perfect pasiona]ilor de ma[ini scumpe de a petrece câteva zile relaxante, într-un circuit unic în care str\batem ]ara dintr-un cap\t în altul. Am f\cut popasuri în cele mai frumoase ora[e din Romania [i am sim]it vibe-ul fiec\ruia, ne-am bucurat de natur\ [i de peisaje cum doar în România po]i vedea [i am

socializat cu ceilal]i pasiona]i de ma[ini veni]i din toat\ lumea. Nu s-a mai organizat un eveniment de o asemenea amploare, iar faptul c\ au r\spuns invita]iei atât de multe persoane din toat\ Europa, ne confirm\ faptul c\ era nevoie de un astfel de eveniment”, a declarat ZED (Silviu Zaharia), co-fondator Goat Rally.

Al\turi de fondatorii Goat Rally s-a mai al\turat proiectului [i Asocia]ia Art Factory Transilvania. Rolul asocia]iei este acela de a asigura bunul mers al întregului eveniment desf\[urat na]ional, dar mai ales de a dezvolta latura sa cultural\ [i educativ\, cât [i de a media rela]ia cu autorit\]ile publice.

„Propunerea de implicare în eveniment a venit ca o adev\rat\ provocare, dar evenimentele dedicate culturii urbane organizate

de noi în ultimii ani au fost cel mai bun fundament pentru a da o viziune coerent\ [i potrivit\ acestui proiect. Suntem de p\rere c\ dincolo de ma[inile frumoase, evenimentul are puterea s\ educe oamenii [i s\-i fac\ s\ con[tientizeze mai bine pericolele la care se expun deseori în trafic.

În acest sens am conturat o direc]ie nou\ a proiectului Goat Rally, implementând o serie de campanii na]ionale, care vor avea efecte inclusiv în percep]ia publicului larg asupra acestui tip de sport extrem. Autorit\]ile publice trebuie s\ se deschid\ în fa]a celor mâna]i de vitez\ [i s\ vorbeasc\ pe limba lor. Doar în acest mod vom ajunge în acel punct în care toat\ lumea va avea de câ[tigat”, a declarat Andrei Oltean, pre[edintele Asocia]iei Art

Factory Transilvania.

Revenind la „pata de culoare” pe care Goat Rally a adus-o pe litoralul romånesc [i îndemnånd la contemplare (ca în fa]a Giocondei lui Leonardo, marele geniu al Rena[terii italinene, care, apropo, a fost cel care a imaginat primul diferen]ial al unei ma[ini, cu mult înaintea apari]iei vreunui bolid), cred c\ turismul de eveniment (de acest tip de eveniment) merit\ toat\ aten]ia. Dac\ nu în calitate de participant (din motive lesne de în]eles) cel pu]in în calitate de spectator. Caroseriile acestor bolizi de lux sunt tot ce poate produce mai creativ designul industrial! Onora]i-l!

Goat Rally goat.rally.ro@gmail.com

RED BULL RACING SHOW RUN LA BUCURE{TI

Pe Youtube circul\ un spot video care num\ra la data public\rii prezentului articol 1.679.966 vizualizari. Spotul prezint\ startul din 2011 al Grand Prix-ul de la Valencia –„Standing 5 meters from the start of a Formula One race (best V8 sound)” – https://www. youtube.com/watch?v=1Z7PqJ0oVGc – a[ spune c\ e un spot pe care ar trebui s\ nu-l rateze niciun iubitor de art\ [i inginerie.

Filmarea surprinde intrarea monoposturilor V-8 pe circuit.

Din dep\rtare, cu motoarele turate, se apropie de linia de start monoposturile Grand Prix. Zgomotul asurzitor (pentru fani, simfonie), produs de bolizii V-8, te înfioar\. P\rul ]i se zbårle[te pe cre[tet, pielea ]i se face „de g\in\”, iar corpul t\u se încordeaz\. Ca ni[te gratii în spatele c\rora stau în menajerii animalele s\lbatice, gardul înalt de protec]ie care te desparte de „fiarele din cu[c\” î]i d\ un

sentiment de Jurassic Park.

Unul câte unul, bolizii se aliniaz\ la start. Caroseriile bolizilor, aidoma corpurilor pline de steroizi ale masculilor Mister Universe [i Mr. Olympia din competi]iile de Bodybuilding, str\lucesc în soarele torid al Valenciei.

Suntem la 18 mii de ture.

Se aprinde primul semafor ro[u de deasupra liniei de start, apoi cel de-al doilea, apoi al treilea, al patrulea, al cincilea [i… nebunia se dezl\n]uie.

Se prea poate ca, în foarte scurt timp, ast-

fel de imagini s\ devin\ istorie. Lumea fabuloas\ a curselor de ma[ini apune încet, încet. Cei care alc\tuiesc ast\zi noile politici de mediu, tot mai restrictive, nu cump\r\ bilete la competi]iile Grand Prix :).

Este o lume care moare, o lume aflat\ pe un drum f\r\ întoarcere.

Nostalgicii nu-i pot prelungi agonia. Ceea ce a fost odinioar\ un circuit stradal epic, circuitul Grand Prix de la Valencia, pe care au concurat cândva pilo]i de talia lui Sebastian Vettel [i Mark Webber, de la Red Bull-Renault,

sau a lui Lewis Hamilton, de la McLarenMercedes este acum o jungl\ urban\ abandonat\, un ora[ fantom\, bântuit de umbrele pilo]ilor care au performat pe circuit. Fostul loc de desf\[urare al Marelui Premiu al Europei (clipul prezentat în deschiderea articolului), propus ca o loca]ie alternativ\ la Marele Premiu al Spaniei, al\turi de Circuitul din Catalunya, din Barcelona, este acum „o vale a plångerii”.

Pentru fanii sporturilor cu motor, pentru pasiona]ii de adrenalin\, vestea este deprimant\. Circuitul a fost abandonat în 2013, iar pista seam\n\ acum cu un platou de filmare

unde se toarn\ un film cu fantome.

M\ [i întreb, sublimul desen animat „Cars” (primele dou\ edi]ii, ultima edi]ie fiind „electric\”) va fi [i el interzis? Compania Walt Disney a fost chemat\ în instan]\ pentru discriminare! Dumbo este ast\zi „segrega]ionist”, Pisicile aristocrate sunt acum „rasiste”, iar Alb\ ca z\pada nu mai trebuie s\ fie „alb\”.

Nu am luat-o cumva razna? Nu suntem opiniativi, dar ne punem întreb\ri.

Cu toate acestea exist\ o mas\ critic\ de

„incon[tien]i” care continu\ s\ iubeasc\ ma[inile clasice.

{i, la începutul lunii septembrie, am fost surprins s\ v\d cât de mul]i sunt.

Red Bull Racing Show Run, spectacolul total

Dup\ show-urile de la Dallas, Tokyo, Mexico City, Belfast, Copenhaga [i Jedah, echipa Oracle Red Bull Racing a venit, în premier\, [i la Bucure[ti. Evenimentul s-a desf\[urat în Pia]a Constitu]iei, în fa]a Palatului Parlamentului, pe Bulevardul Libert\]ii.

Timp de 3 ore, pe 10 septembrie, amatorii de drift, împ\timi]ii motorsportului sau

doar simpli fani ai sporturilor cu motor, au asistat cu gura c\scat\ la cel mai spectaculos eveniment de acest gen care a avut loc vreodat\ în România.

Mari sau mici, în blugi sau la cravat\, blonde sau brunete… toate lumea s-a adunat s\ vad\, într-un adev\rat festival de o zi dedicat motorsporului, vedeta celor de la Red Bull, monopostul RB7, pe cei de la Red Bull Driftbrothers [i pe stunt rider-ul Arunas Gibieza.

Pentru cei care nu [tiu, RB7 a fost ([i mai este) unul dintre cele mai de succes monoposturi din istoria Formulei 1.

Are un motorul aspirat Renault RS27 de 8

cilindri în V, o cilindree de 2.400 cmc [i dezvolt\ la 18.000 rpm (limit\ impus\ de regulament) 750 CP. Poate nu întâmpl\tor, RB7 a fost prezentat oficial în 2011, pe circuitul Ricardo Tormo din Valencia.

Accesul publicului la Red Bull Racing Show Run a fost liber. Por]ile s-au deschis la ora 14:00 [i timp de dou\ ore, pân\ la ora 16:00 oricine a putut admira [i fotografia paddock-ul amenajat în Pia]a Constitu]iei [i a putut interac]iona cu echipa Oracle Red Bull Racing.

Tensiunea show-ului din fa]a Parlamentului a început s\ creasc\ în a doua parte a evenimentului, odat\ cu intrarea pe pist\ a

celor dou\ modele BMW M4 Competition [i cu drift-urile [i motoarele turate ale pilo]ilor Elias [i Johannes Hountondji, a.k.a. Red Bull Driftbrothers.

Punctul culminant a fost atins, desigur, de intrarea pe pist\ a monopostului RB7, care, la 18 mii de ture, a f\cut Pia]a Parlamentului s\ r\sune ca un tunet de armonicele V8-ului de 750 de CP.

Amestecat în marea de oameni tineri [i frumo[i (au fost prezen]i, probabil, 200 de mii de participan]i, nu am g\sit date oficiale) m\ întrebam: oare to]i ace[ti oameni care, evident, iubesc motorsportul, vor s\ arunce la co[ul de gunoi al istoriei toate ma[inile clasice?

Competi]iile F1 erau în era de glorie a motoarelor cu combustie intern\ s\rb\tori care paralizau activitatea unor întregi ora[e sau chiar ]\ri, dac\ ne gândim la Argentina [i la zeul lor, pilotul F1 din campionatele Grand Prix Ayrton Senna. În zona european\ de lume, era mu[chilor încorda]i [i a cailor putere pare pecetluit\. V8-ul dispare de pe circuitele Grand Prix, iar locul lui este luat acum de anemicele „e”.

Ceva nu se potrive[te!

{tef

Publisher The Robelos

www.ad-wise.ro