Numarul 2 A.V.A by Netca Malina

SUMAR

S U M A R ....................................................................................................................................................................................................... 2

...................................................................................................................................................................................................................... 3

Noi si increderea in… noi !...............................................................................................................................................................................4

Interviu…......................................................................................................................................................................................................... 7

Doine pământeşti........................................................................................................................................................................................ 11

***.......................................................................................................................................................................................................... 11

Contrastele iubirii...................................................................................................................................................................................... 12

VIS?........................................................................................................................................................................................................... 13

Egoism....................................................................................................................................................................................................... 14

Împreună putem reuşii ! ................................................................................................................................................................... 14

TAPETUM LUCIDUM.................................................................................................................................................................................. 16

TAPETUM LUCIDUM (traducere)...............................................................................................................................................................16

Tu eşti........................................................................................................................................................................................................ 17

O instantanee de seară........................................................................................................................................................................... 18

Prins.................................................................................................................................................................................................. 18

Umbra....................................................................................................................................................................................................... 19

Dependent de ....Artă.................................................................................................................................................................................... 20

Noi si increderea in… noi ! De ce această temă?Simplu.Mulţi v-aţi pierdut încrederea în voi şi forţele proprii. De ce vorbim despre asta? Pentru că la un moment dat m-am aflat şi eu în această poziţie şi pentru că în acest moment se află mulţi dintre voi în această poziţie: neîncrederea în puterile proprii. Suntem nişte oameni frumoşi,într-o ţară frumoasă. Suntem oameni talentaţi,oameni speciali,cu talente speciale şi cu toate astea,mulţi dintre noi nu ni le valorificăm sub motivul că nu suntem destul de buni,nimeni nu ne va aprecia nici pe noi nici ceea ce facem iar dacă greşim preferăm să renunţăm pentru că e mai simplu. Cu toate astea,cu toţii suntem constienţi că încrederea în sine este o calitate,o calitate care ne conduce către succesul dorit.M-am documentat o perioadă în legatură cu încrederea şi am ajuns la urmatoarea concluzie: Ai încredere în tine ,obţii rezultate. Obţii rezultate,înseamna că există încredere în sine. Sună atât de uşor şi totuşi pare atât de greu… Un alt lucru pe care l-am concluzionat în urma documentării mele a fost că există nişte deosebiri destul de evidente între oamenii care au încrede şi oamenii lipsiţi de încredere şi că,doar citind aceste deosebiri,ar trebuii să ne pună puţin pe gânduri şi să încercăm să ne dobândim “calităţile”,dacă le pot numii aşa,unui om cu încredere în sine:  Oamenii cu încredere fac întotdeauna ceea ce gândesc fără teama de a-şi exprima opiniile sau a trăii la intensitate ceea ce doresc pe când cei lipsiţi de încredere îşi schimbă gândurile şi comportamentul în funcţie de ceea ce cred sau spun cei din jurul lor.  Oamenii cu încredere îşi iau inima în dinţi şi ,deşii constienţi de anumite riscuri, fac tot ceea ce le stă în putiinţă pentru a-şi atinge scopurile pe când cei lipsiţi de încredere renunţă cu uşurinţă la ceea ce îşi doresc din teama eşecului şi a decăderii.  Oamenii cu încredere îşi asumă greşelile ,în cazul în care acestea există, şi depun eforturi ambiţioase pentru a le îndrepta pe cand cei lipsiţi de încredere vor lăsa întotdeauna capul în jos şi vor renunţa la a-şi asuma şi îndrepta greşelile. Dacă am sta bine să ne gândim,pe langa acestea,mai sunt încă alte zeci de exemple,însă am preferat să le înşir pe cele mai importante din punctul meu de vedere.

De cele mai multe ori ne pierdem încrederea tocmai din cauza unor rezultate nu tocmai dorite care îşi fac apariţia, poate, de cele mai multe ori, însa asta ar trebuii să ne conducă către ambiţie şi implicit către rezultate mai bune-rezultate care ne vor reda încrederea. Să ne gândim că,la urma urmei,suntem fiinţe destinate greşelilor, imperfecte şi înzestrate cu mult timp pentru a învăţa-timp pe care trebuie să-l folosim cu mult cap. O greşeală nu înseamnă un eşec ci un pas către dobândire şi stimulare. „Dintre toate părerile, cea pe care o aveţi voi despre voi înşivă e cea mai importantă. Există o legătură între pasivitate şi acţiune, între reuşită şi eşec” spune unul dintre cei mai mari psihologi americani, Nathaniel Branden. Aşadar trebuie să ne însuşim o mai bună părere despre noi în primul rând pentru ca şi părerea celorlalţi să conteze mai apoi într-o oarecare măsură. Părere ce trebuie să fie constructivă,nu delăsătoare. În concluzie,încrederea în sine”depinde de ceea ce facem noi din noi înşine”. >> Rădoi Alina Georgiana, Petroşani <<

„Lipsa încrederii în sine înseamnă eşec” (Vioreld) Încep cu dezvoltarea acestei idei şi cu câteva argumente care ar trebui să vă ridice câteva semne de întrebare. Degeaba vizualizăm lucrurile cum dorim noi dacă nu suntem capabili să le vizualizăm aşa cum sunt. Premisa porneste de la eşec, fiindcă atunci când neîncrederea se instalează în mintea noastră, nu vom mai fi capabili de reuşită din motive psihologice. Unul dintre scopurile importante in viaţă ar trebui să fie dezvoltarea încrederii in sine, fiindcă „doar atunci când te vei cunoaşte cu adevărat, vei fi capabil să te întelegi cu tine” (Vioreld). Notaţi pe o foaie răspunsul la următoarea întrebare: Care este lucrul la care aţi îndrăznii să visaţi, dacă aţi şti că ar fi imposibil să eşuaţi? De fapt, nu notaţi doar un singur lucru, ci notaţi toate lucrurile pe care aţi dori să le faceţi, dacă aţi şti că veţi avea succes şi esecul nu ar reprezenta o opţiune pentru dumneavoastră. 5

Voi nu o să notaţi doar un singur lucru ci o să notaţi toate lucrurile pe care doriţi să le faceţi,dacă aţi şti că veţi avea succes iar eşecul nu ar reprezenta prima voastră barieră. (Exerciţiu recomandat de Brian Tracy). Va doriţi să faceţi un lucru, dar nu puteţi din diferite motive: lipsa banilor, lipsa cunoştinţelor necesare, lipsa de timp şi multe altele dar dacă vă spun că toate acestea derivă din neîncrederea în sine m-ai crede? Hai să îţi explic… Tot procesul ce ţine de psihicul uman leagă trupul de acţiunile din jur: timp, bani şi tot ce ne înconjoară. Fie că vrem sau nu, problema banilor ne afectează psihicul iar daca stăm într-o perioadă de timp îndelungată cu o stare financiara precară, nu mai reuşim să ne echilibrăm psihicul şi începem să nu mai avem aşteptări la revenirea situaţiei financiare sau la ponderarea acesteia cu sume mai ridicate de bani. Fie că vrem sau nu, psihicul face ca timpul să devină o problemă pentru noi. Niciodată, omul nu a fost destul de stabil încât să-şi programeze activităţile, iar acest lucru l-a determinat să piardă enorm în viaţă. Clasificarea ocupaţiilor şi preocupaţiilor în funcţie de oră şi zi, este prima măsură pe care o putem lua spre a ne acorda sau a ne face timp să facem ceea ce ne dorim. Iar de vom reuşii să le facem pe toate astea, ne putem recăpăta echilibrul psihologic şi recâştiga încrederea în sine. >> Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman <<

Interviu…. Reporter: În primul rând, vreau să te prezinţi şi să ne spui ce te-a determinat să-ţi expui gândurile şi trăirile prin muzică. Shibby : Salutare eu sunt Shibby, prefer să spun direct numele de scenă pentru că mai toţi mă cunosc după acest nume şi nu după cel real. Sinceră să fiu nu pot spune cu certitudine ce m-a determinat să mă exprim prin muzică, dar eu consider că te naşti cu asta, în sensul că deşi nu o realizezi la o varstă fragedă, pe parcursul dezvoltării tale ca fiinţă, îţi dai seama de scopul pe care îl ai în viaţă, iar în cazul meu - din punct de vedere artistic - asta este : să mă exprim prin muzică, să împart cu lumea gândurile şi trăirile mele prin textele pe care le scriu, prin muzica pe care o fac. Reporter: Spune-ne câte ceva despre cariera ta muzicală. Cânţi doar hiphop sau cânţi şi alte genuri muzicale? Shibby : Păi în mare am început cu hip hop de la vârsta de 12 ani. Acum 1 an şi jumătate aproximativ, am încercat să fac ceva diferit şi anume mi-am creat o trupă de rock care s-a destrămat şi pe urmă am intrat în trupa înfiinţată de fostul chitarist, unde eram vocalistă şi genul abordat era un fel de Punk/Alternativ Rock. În prezent am rămas tot pe hip hop, asta este baza, iar pe lângă asta am realizat recent un PROIECT intitulat *YOU* ( adică TU ), stilul abordat fiind Downtempo/Ambient/Trip Hop. Reporter : Viaţa unui artist este precum o carte. Eşti dispusă să ne faci un rezumat al vieţii tale de artist?

Shibby : Hmm. Dacă ar fi să o descriu printr-un singur cuvânt, acela ar fi : tumultoasă. De-a lungul celor 12 ani am avut parte de tot felul de trăiri şi de evenimente. Am avut ocazia, prin intermediul concertelor pe care le-am organizat şi la care am participat, să cunosc oameni preţioşi de prin toate colţurile ţării. În rest ce pot spune, decât faptul că viaţa mea de artist nu e cu mult diferită de viaţa unui om obişnuit. Singura diferenţă ar fi faptul ca eu urc pe scenă în faţa unor oameni şi vorbesc prin microfon, dar asta a ajuns să fie ceva obişnuit pentru mine, asta fac, asta sunt. Pe scurt, scena este cea de a doua mea casă. Reporter : Artistul poartă pe umeri responsabilitatea creaţiei. Pe tine ce te inspiră şi te motivează să creezi? Shibby : Tot ceea ce mă înconjoară, persoanele, natura, stările mele schimbătoare, oraşul. Dacă te opreşti puţin în loc, măcar pentru câteva secunde, şi priveşti cu atenţie, poţi observa că muzele există peste tot. Reporter : Ce inseamnă pentru tine "a fi artist"? Shibby : În primul rând să fii OM, iar în al doilea rând să fii în stare să îmbrăţişezi "lumea" aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Reporter : Ştiu că te-ai apucat să scrii o carte, ce ne poţi spune despre proiectul tău? Shibby : "Proiectul" a apărut pe nepusă masă. Cartea la care am început să lucrez de curând se numeşte "Un artist ca mine" - desigur nu voi fi eu protagonista - şi are în vizor viaţa unui artist oarecare din secolul nostru. Acţiunea se bazează pe viaţa acestui artist cât şi despre multele încercări prin care trebuie să treacă pentru a avea parte de faimă. Cartea este încă în lucru, prea multe detalii nu pot să dau pentru că i-aş strica farmecul, dar sper să reuşesc să o finalizez în curând şi de ce nu, am de gând să şi scot 2-3 exemplare la vânzare, desigur preţul fiind unul mai mult simbolic.

Consider că oricare artist din ziua de astăzi s-ar putea regăsi în această carte. Este o generalizare a tot ceea ce se întâmplă în industria muzicală din ziua de astăzi. Reporter : Consideri că tinerii din ziua de astăzi mai tind spre a crea? Shibby : Desigur. Zilnic dau peste tineri care se află la inceput de drum şi care sunt dornici să creeze. Acum problema stă în felul următor, eu consider că mulţi dintre ei o fac doar pentru că este la modă, deci pentru a fi "cool". Pe de altă parte ar trebui să luăm în considerare şi faptul că sunt îndrumaţi greşit de "modelele" care le au. Cu toţii suntem conştienţi că la televizor şi la radio, muzica nu mai este cum era, deci pentru cei care se apucă în ziua de astăzi de muzică, este destul de dificil să îşi gasească un "idol" care să îi îndrume pe calea cea bună. Reporter : Ce anume doreşti să transmiţi oamenilor prin cartea pe care o scrii? Shibby : Asta este o întrebare foarte bună. În primul rând, pe cât se poate, aş dori să le arăt cam ce se întâmplă în momentul în care un artist aspiră la faimă şi desigur, diversele alegeri pe care ar putea să le facă, atât bune cât şi rele. Celor care nu sunt familiarizaţi cu viaţa de artist, cred că încerc să le arăt cum arată totul din interior, din perspectiva unui artist. În mare, "Un artist ca mine" se adresează tuturor cititorilor, indiferent că sunt sau nu artişti. Reporter : Probabil ai întâlnit critici la adresa ta sau a muncii tale. Ce te-a determinat să nu renunţi?

Shibby : Ştii cum se spune "nu eşti un artist adevărat, dacă nu vorbeşte lumea despre tine" indiferent că e de bine sau de rău. Încă din clipa în care am început să înregistrez primele voci şi să le pun pe net, am avut parte de critici răutăcioase, mai ales pentru faptul că sunt "o fată în hip hop". Ce-i drept, am avut câteva momente în cariera mea de artist în care mi-am dorit să renunţ, dar nu s-a întâmplat. Din moment ce muzica îţi curge prin vene, nu ai cum să renunţi la ea. Nu am renunţat pentru că asta sunt, asta iubesc să fac, asta îmi dă satisfacţie în viaţă. Reporter: Un mesaj pentru cititori... Shibby: Faceţi ceea ce vă face fericiţi. >> Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman <<

Doine pământeşti *** S-a dezbrăcat colibri A luat haină gri Şi-a început să cânte la Pian A scurs între clape puţină culoare Pe DO la transformat în MIne A Şoptit ca FAcerea să fie SOLstiţiu după care SInele Să-şi REformeze şoaptele De seara. A zburat în foc şi a răbufnit în ploi de cuvinte Mi-a luat sufletul şi l-a umplut cu scântei de visare Apoi a adormit la sânu-mi Amorţit de bătăile Aripii, însăşi.

**** Arzând venele Adulmecând al tău miros de pământ plouat Împrăştiind noroiul nenorocirii norocului de a te avea.. Te-am pierdut. >> Netcă Adina Mălina, Timişoara <<

Contrastele iubirii Noi,suntem doar urme de pași în noroi, Doi......două picături ale aceleiași ploi! Sub nori...vis efemer mort într-o secundă Căci timpul nu vede că tu mă ți de mână.... Car de stele deasupra aceluiași altar Al unei iubiri adânci,puse pe jar, Un simplu dar îți mai dau,îți mai cer, Ție,demonul meu cu ochi de înger: Un paradis de foc,un infern de gheață Doar atât e cert,restul e ceață! Și nouri de zahăr,fărâme de stele O inimă în două pulsuri Să te joci cu ele: Unul de foc ,altul de gheață... Când iubirea-i în joc,restul e ceață... >> Rădoi Diana Izabela,Rm.Valcea <<

***** sa ganguri si-atunci cand dintii tai se fac de piatra din lapte dupa ce haotic, traumatizat, ai suportat furia vremii incat... stana de piatra si-n dinti. >> Ada Voiculeanu, Cugir <<

VIS? Aș adormi în brațele tale tu, atingându-mi cu vârful degetelor fruntea înaltă și tâmplele albastre, încordate. Și uite așa, trupul tău mi-ar deveni dintr-odată scut protejându-mă de privirea arzătoare a Soarelui. Oh, si mă tot gândeam să te sărut… Să fie vis sau realitate? Și mă ascundeam în al tău zâmbet Născând pe buzele-ți, din când în când, Uriașe curcubee… Stăteam în liniște. Iar tăcerea dintre noi mai sângera prin cuvinte vreun gând, vreo idée… Și nu mai știu decât atât că ți-am șoptit la o ureche sau poate la amândouă: “Frumoaso, sunt nerăbdător să adun de pe buzele tale, stropii de rouă…” >> Spătaru Teodor, Reșița <<

Egoism Dacă nu s-ar ofilii vara şi florile noastre ar rămâne vii, ţi-aş lăcrima peste ele să le-ntreţin cu tristeţea mea, să nu adoarmă să mai încânte o vreme. Dacă s-ar veştejii pomii şi inima ta ar înceta să bată, aş lua-o între palme şi-aş conduce-o spre ale mele buze să o sărut şi s-o aduc la viaţă, pentru viaţă. Dacă ar fi să vrei să pleci te-aş încătuşa în mine şi ţi-aş lua orice sursă de lumină să nu mă vezi decât pe mine să mai rămâi măcar o zi până mâine… >> Rădoi Alina Georgiana, Petroşani <<

Împreună putem reuşii ! Cred că ar trebui să încerci să-ţi scoţi dopurile din urechi Şi să încerci să asculţi pe cei din jur şi să înveţi Că viaţa asta nu este chiar atât de roz pe cât pare Şi nu vei sta singur,mereu pe picioare . Oamenii din jurul tău au nevoie mare de tine Acum la greu, când nu mai au cu cine , Ajută de fiecare dată atunci când poţi Şi tu vei fi ajutat la rândul tău când singur nu mai poţi. 14

Haideţi să ne ţinem cu toţii de mână Şi împreună să creem o lume mai bună , Să uităm că există în lume atâta răutate Să căutăm calea , Dumnezeu nu e departe >> Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman <<

Ecuaţia fericirii

Am împărţit şi-am despărţit fericirea În două părţi: o parte tu, o parte eu. Partea mea am înmulţit-o cu libertatea Şi-am adunat-o cu destinul. Am ridicat-o la puterea morţii, Dar am scăzut din ea răutatea şi veninul. Nu-mi dădea niciun rezultat. Luasem în calcul şi nemurirea, Am pus numitor comun iubirea, Am numărat toate razele soarelui Şi le pusesem pe toate, Luna mi-a zis să pun şi 3 stele, Dar nimic…niciun rezultat. Nu înţelegeam de ce … Mi-am privit apoi sufletul: Împărţit la doi… Mi-am dat seama atunci Că nu pot fi fericit doar pe jumătate Şi că am nevoie de tine… Să pui egal. >> Saizu Radu Theodor, Craiova <<

TAPETUM LUCIDUM Dalla cima io vi osservo, l'ultimo calice versato, non rimane che stupore. E non abbiamo terra, non abbiam paese, musici di Dio e Mammona, bardi in esilio che di lingua non loro declaman versi. Il cosmo è un semicerchio che io sotterro, una nuvola di tulle nella trama degli eventi; bimbo mi muovevo a testa bassa, ho ancora tracce di saliva sulla bocca e non son che un'ombra, un gatto che sbadiglia, dai suoi occhi, sì, vi osservo e non rimane che stupore.

TAPETUM LUCIDUM (traducere) Din vârf eu vă observ, ultima cupă vărsată, nu rămâne decât uluire. Şi n-avem ţară, n-avem sat, muzicienii lui Dumnezeu şi ai Mamonei, barzi în exil ce într-o limbă care nu-i a lor declamă versuri. 16

Cosmosul este un semicerc pe care eu îngrop, un nor de tul în intriga evenimentelor; de copil mă mişcam cu privirea în pământ, încă mai am dâre de salivă pe gură şi nu sunt decât o umbră, o pisică care cască, din ochii ei, da, vă observ şi nu rămâne decât uluire. >>Cipolla Luca, Cesano Boscone – Milano <<

Tu eşti... Ochii tăi înăuntru ţin o corabie şi mi-o dau plină cu velur de privire goală şi rubine sfărâmate de visuri, de căderi, de degete. Azi-dimineaţă un demon a prins aripi într-un moment de neatenţie şi coarnele sale înlăturate trosnesc sub picioarele mele pe asfalt. Voalul primăverii în bulbul trudit de sens urlet sau murmur, trăsură sau emul, tu za înălţată din ţărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îţi transformi precisul devenind o femeie rece, o stafie cu voalul primăverii în bulbul trudit, plutele îţi cară mersul şi razele spre amurg lucirea. >> Ghiţă Georgian, Ploieşti <<

O instantanee de seară Aş vrea să-mi bag mâna pe gât şi să mă întorc pe dos ca o haină cu multe etichete pictate cu indicii de spălare. Işi dau voie să-mi pipăi fiecare cusătură să mă măsori cu ochii să vezi din ce material sunt făcut să vezi de-aproape cum se spală un om cu atât de multe etichete încât primeşte tratament universal acceptat de la maşini de spălat cu programe diferite.

Prins Stau aici de nu-mi mai aduc aminte când cu mirosul dimineţii de-atunci încă pe piele. Frigiderul e gol, ficatul e plin băiatul cu pizza bate la uşă îmi pun unul dintre costumele scumpe o cravată şmecheră şi zâmbesc scenariul lui e acum complet nu a ştiut Ar fi trebuit să nu schiţez nimic cine a mai văzut om la costum cu faţa ca nisipul după ce se retrag valurile >> Bogdan-David Diţă, Reşiţa <<

Umbra Crescând, lumina apare Pe la geamuri, Pe sub, diavolii se retrag Unii prin dulapuri, Altii pe sub paturi Și cei mai mulți În înăuntrul Marionetei. Razele străpung întunericul Și întunericul se lasă străpuns De-o rază, o certitudine a unui om de rând Speranța moare ultima se spune. Și deci speranța e lumina lor. Marionetele sunt toate la fel. Și totuși, o umbră e născută Din lumină la fel ca o sperietoare Pe scripeți. >> Dimcea Marius, Reşiţa <<

Dependent de ....Artă Cred că fiecare din noi are o pasiune ascunsă, o pasiune pe care ar vrea să o împartă cu toţi însă o lasă închisă doar în mintea lor; sau pur şi simplu cu atât de mult stres ce se acumula în fiecare zi... uită de ea. Din păcate aşa mi s-a întâmplat şi mie: am uitat ! Sau poate nu am vrut să îmi mai aduc aminte de ea fiind unul din cele două lucruri ce mă aseamănă cu tatăl meu: Fotografia şi Desenul. Talentul meu, că să îl numim aşa... e o moştenire de familie. E o pasiune pe care bunica a transmis-o tatălui meu, iar tatăl meu de mică a vrut să îmi arate că totuşi uneori se mai gândea la mine desenând pe pereţii exteriori ai casei şi pe geamul uşii principale personajele mele preferate din mickey mouse. Cine a contribuit cel mai mult că eu să nu las de izbelişte talentul meu a fost mama, care încă de când eram la grădiniţă îmi punea în faţa cartea cu Holly Hobbie şi mă punea să desenez. Am consumat creioane, gume, foi, şi lacrimi când nu reuşeam să le desenez exact cum erau în cărticică, însă întotdeauna aveam parte de cuvinte de laudă din partea ei. Lumea mă întreabă cum reuşesc să desenez sau dacă am făcut vreo şcoală de artă. Ei bine, nu... nu am făcut nici o şcoală, desenul îmi vine natural. Iar răspunsul la cum reuşesc să desenez, sincer nici eu nu îl ştiu, pur şi simplu simt... "O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri."

Nu pot desena tot timpul, depinde şi de starea de spirit pe care o am. Cei care care sunt dependenţi de cafea, poate vor înţelege ce am să spun acum... În momentul în care simt că vreau să desenez sau pur şi simplu văd un chip, sau un desen animat... simt un impuls în degete, în mâini,care parcă îmi spune că da... acum e momentul. E o senzaţie pe care cu greu o pot descrie în cuvinte. Poate singurul mod în care aş putea să o explic sunt desenele pe care le fac. Uneori mă uit la ce am pus pe hârtie... şi rămân deseori uimită, că şi cum ochilor nu le'ar veni să creadă că mâinile au fost în stare să facă aşa ceva. "Pasiunea preface adesea într-un scrântit pe cel mai inteligent om..." La Rochefoucauld Pentru mine desenul e o pasiune, un mod de a mă linişti, un mod de a pune pe hârtie ceva special, ceva care într-un fel sau altul poate face fericită o persoană, un mod prin care eu pot fi mândră de mine atunci când ceilalţi mă fac să îmi pierd un pic din autostima. "Pasiunile sunt în morală ceea ce în fizica este mişcarea. Mişcarea creează, distruge, conservă, însufleţeşte totul, şi fără ea totul este mort." Nu sunt perfecte, dar nici nu trebuie. Oamenii nu sunt perfecţi şi în concluzie nici acţiunile lor nu pot fi că atare. Cred că sunt persoane peste tot în lume care au zâmbit doar pentru că cineva a făcut un mic gest pentru ei, chiar şi într-un moment trist. Eu sunt tipul de persoană care vrea să facă lumea să zâmbească. Doar cu un desen? Ce importantă are cum? Important este să fii întotdeauna pregătit să oferi cuiva un zâmbet... aratandu-i astfel că teai gândit la el/ea doar prin simplu fapt că i-ai desenat chipul. În concluzie, singurul lucru pe care aş mai vrea să îl spun e că toţi cei care ştiu că au o pasiune, fie ea cât de mică şi pentru orice lucru... Nu o ascundeţi în sertarul de jos al noptierei, astfel încât să uitaţi că încă mai există... Lăsaţi-o să pună stăpânire pe sufletul şi mintea voastră şi să crească... 21

"Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari." Folosiţi-vă talentul, chiar şi pentru simplul fapt de a va simţi voi înşivă mai împliniţi, mai relaxaţi, mai veseli ... dar nu uitaţi că în jurul vostru sunt şi peroane care apreciază munca pe care o faceţi, fie plătind pentru a avea un pic din talentul vostru în casele lor, fie doar în a zâmbi mulţumiţi şi satisfăcuţi când le înmânaţi un desen, o fotografie, sau când le cântaţi o melodie. Fiecare din noi are acel "Ceva" ce îl face să fie Special! >> Mihaela Daniela Sava, Bucureşti <<