Revista A.V.A by Netca Malina

SUMAR

Impactul reţelelor de socializare asupra societăţii .........................................................................................................................................3

Interviu............................................................................................................................................................................................................ 6

Doine Pamanteşti............................................................................................................................................................................................ 9

Copacul...................................................................................................................................................................................................... 9

Am învăţat.......................................................................................................................................................................................... 9

Copil născut din flori şi rouă...................................................................................................................................................................... 10

Construieşte-ţi singur soarta..................................................................................................................................................................... 10

Eşti o străină.............................................................................................................................................................................................. 11

Primul Interviu: Partea I................................................................................................................................................................................ 12

..................................................................................................................................................................................................................... 13

De ce Teatrul?!?............................................................................................................................................................................................ 13

Impactul reţelelor de socializare asupra societăţii După cum bine ştim cu toţii, cea mai importantă reţea de socializare, din toate punctele de vedere, este Facebook, înregistrând un număr de 500 de milioane de conturi, pe întreg globul. Nu este greu de observat că publicul ţintă al acestui site sunt tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani, în medie. Însa reţelele de socializare reprezintă şi un efect nociv asupra copiilor şi adolescenţilor, care sunt la vârsta culturalizării, însă servesc doar „aroma” şederii pe reţelele de socializare, vorbind cu necunoscuţi sau cunoscuţi online şi jucând jocuri pe platformele online de socializare. Cărţile au devenit, în viata lor, un interes, doar în cazuri speciale. Efectul negativ continuă pentru că, în primul rând, o reţea de socializare creează dependenţă, făcândune vulnerabili, şi deşi întărim comunicarea online, slăbim comunicarea faţa-n faţă. Tinerii au renunţat la dezvoltarea intelectuală, personală si psihologică datorită timpului petrecut în faţa calculatorului, iar conform unui sondaj realizat pe un eşantion de 500 de persoane, sunt tineri care petrec 8 ore/zi pe o reţea de socializare Dacă cu educaţia stăm prost din cauza acestor reţele de socializare, nici cu pasiunile nu stăm prea bine. Pasiunea pentru poezii, pentru fotografie, pentru proză şi multe altele au pălit în faţa noii generaţii. Noua generaţie este victima tehnologiei şi captivi în cuştile ce astăzi, noi le numim reţele de socializare. Aceste pasiuni nu sunt exploatate sau nu sunt descoperite din cauză că nu le considerăm o prioritate şi nu le acordăm atenţia necesară; necesar fiind verificarea contului de pe o reţea de socializare, atunci când venim de la scoală. Însă pentru cei care ştiu să-şi măsoare orele petrecute pe o reţea de socializare, asta reprezintă un mare atuu. Tinerii care-şi petrec timpul scriind, pictând, fotografiind,mai pe scurt, exploatându-şi talentul, aceştia se pot folosi de reţelele de socializare pentru a-şi face public creaţiile, primind apoi feedback din partea altor utilizatori. A expune pe internet propriile opere, se creează noi căi de comunicare, intervine domeniul de cunoaştere în mediul online, se pot crea comunităţi online sau poţi găsi persoane să te sponsorizeze să te poţi bucura la maxim de munca pe care o depui făcând ceea ce-ţi place şi sa evoluezi.

Caracterul nociv este foarte bine ancorat, dar dacă ţinem cont de sfaturile psihologilor şi ne folosim de reţelele de socializare doar la nevoie, fără să facem abuz şi fără să le considerăm o prioritate în activităţile noastre, atunci tinerii îşi vor putea deschide ochii minţii pentru a putea privi arta şi talentul.

Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman

Ne găsim într-o epocă în care timpul nostru alocat socializării a scăzut extrem de mult,noi fiind preocupaţi de tot felul de activităţi.Probabil tocmai de aceea informaticienii au găsit o soluţie pentru această "problemă" creând astfel reţele de socializare pentru a ne ajuta să ne păstrăm prietenii aproape chiar şi prin intermediul mediului online. Primul website care s-a bucurat într-adevăr de o mare popularitate,mai ales în rândul tinerilor a fost Facebook.Cauza? Este cea mai mare reţea de socializare din lume.La început,a fost lansat in anul 2004 pentru studenţi însă după primele luni reţeaua a evoluat exploziv având deja peste 100.000 de utilizatori iar în prezent peste 600 de milioane. Cu toate că adolescenţii petrec tot mai mult timp pe reţelele de socializare,aceştia văd acest lucru ca pe o necesitate ,nicidecum o dependenţă.Mai mult de 60% din adolescenţi îşi aprind calculatorul de cum ajung acasă . Impactul reţelelor de socializare devine tot mai puternic,având în vedere că acesta permite o comunicare neîntreruptă,evidenţiind faptul că întreruperea folosirii unui mijloc de socializare este ca şi cum "ai tăia firul","a-i bloca uşa" iar adolescenţii devin frustraţi şi predispuşi la stări de nervozitate. Faptul că tinerii folosesc în mod frecvent website-urile de socializare poate avea un efect negativ din ce în ce mai profund datorită faptului că poate duce la scăderea capacităţii de învăţare precum scăderea notelor la purtare,absenţe din ce în ce mai multe,scăderea comunicării cu cei din "lumea reală".De cele mai multe ori se ajunge la ruperea cu realitatea,scăderea comunicării cu cei din familie,o izolare constantă,distrugerea relaţiilor reale de prietenie şi chiar şi distrugerea carierei pentru mulţi oameni. Putem spune că reţelele de socializare sunt precum un...drog.Un drog care se află la un clic distanţă fie că este pe tabletă,laptop,pc sau telefon.Un clic îi depsarte pe tineri de Facebook,Messenger,Twitter ş.a.m.d. Doar din cauza faptului că tinerii petrec prea mult timp pe 14

reţelele de socializare ajung să îşi piardă respectul de sine prin simplul fapt că ajung să se compare cu ceilalţi,efectul de frustrare devine mai intens atunci când aceştia observă realizările celorlalţi şi ajung să creadă în neputinţa lor. Un alt efect negativ ar fi şi faptul că în spatele unor profile a reţelelor de socializare se găsesc oameni de tot felul.Oameni ce îi influenţează pe tineri într-un mod negativ,inducându-le comportamente neadecvate sau chiar violente. Poate singurul avantaj al reţelelor de socializare este cunoaşterea a cât mai multe persoane,a schimbului de idei,comunicarea cu membrii ai familiei plecaţi peste graniţă şi chiar şi găsirea partenerilor de viaţă în unele cazuri.

Însă,dacă am sta puţin să ne gândim,renunţarea la reţelele de socializare,sau ultilizarea lor mai rară poate duce la obţinerea unor rezultate mult mai bune atât pe plan profesional,cum ar fi găsirea unui loc de muncă sau chiar avansarea la locul de muncă,cât şi câştigarea a mai mult timp liber pentru a-l petrece în aer liber,făcând sport sau cu persoanele dragi aproape. Radoi Alina-Georgiana, Petrosani

Interviu Reporter: În primul rând,ce anume te-a determinat să-ţi expui gândurile ,să le împărtăşeşti şi cu ceilalţi? Popa Ines Vanda : În primul rând vreau să mă prezint , mă numesc Popa Ines Vanda şi sunt din oraşul florilor din Timisoara! Eu nici nu pot să-mi amintesc momentul în care am început efectiv să scriu.Dar pentru că nepreţuiţii mei bunici mi-au insuflat dragostea de lectură încă de la vârsta de patru ani când am început să citesc, acest lucru probaibil că mi-a înlesnit această pasiunea de a scrie.În adolescenţă că orice tânăr am avut un jurnal personal în care mi-am aşternut gândurile, sentimentele şi trăirile zilnice.De-a lungul anilor am mai scris , dar nu consecvent. Această s-a produs în clipa în care după douzeci de ani mi-am regăsit cea mai bună prietenă şi care citindu-mi câteva poezii a insistat să reiau scrisul şi să le dăruiesc celor care iubesc poezia.Nu pot decât să îi mulţumesc pe această cale desigur pentru că m-a sprijinit şi m-a încurajat.Noi am scris mult în timpul liceului şi ne citeam una alteia creaţiile.La acea vreme scrisesem un mic roman de dragoste şi fiecare dintre noi eram curioase cum evoluează personajele de la o zi la alta .Nu am fost străină de cercurile literare.Tot în adolescenţă am participat în fiecare săptămână la Cenaclul Revistei Orizont din Timisoara , unde am avut privilegiul să întâlnesc toţi marii scriitori şi poeţi , pe care şi astăzi îi iubesc şi le rămân recunoscătoare pentru bucuriile şi binecuvântările cu care mi-au hrănit sufletul. Reporter: Care crezi că este cea mai mare calitate a unui poet? Popa Ines Vanda : Cred că cea mai mare calitate a unui poet sunt trăirile ! Ele sunt cele care dezvoltă o idee Sensbilitatea în primul rând. Apoi o picătură de har, de talent , fără de care nu poţi transmite nimic cititorului. Cultura generală , adică o cunoaştere a mai multor domenii şi bun simt desigur! Nu poţi aşterne pe hârtie cuvinte care îţi denigrează eul în primul rând, dar mai ales care jigneasc cititorii ,fiindcă cuvintele sunt vii, ele operează în sufletele celor cu care interacţionezi indiferent că ele sunt transmise pe cale orală sau prin scris. Cuvintele pot încânta un om , îl pot ridica sau dimpotrivă îl pot ucide şi răni.Dacă iubeşti oamenii şi tot ceea ce Dumnezeu în măreţia Lui a creat , nu poţi folosi cuvintele la voia întâmplării. Prin acest lucru îţi arăţi atât respectul pentru cititor cât şi pentru propria persoană. Este necesară de asemenea o trăire lăuntrică , multă imaginaţie, spirit de observaţie critic şi autocritic, perseverenţă, o cunoaştere aprofundată a limbii şi literaturii române şi universale şi gramatica limbii în care scrii.Mai mult decât atât şi perseverenţă în a scrie indiferent dacă critică îţi este sau nu favorabilă.Eu mă refer la mine personal, fiindcă eu scriu în primul rând pentru sufletul meu şi apoi pentru cei cărora le place şi gustă acest tip de poezie.Nu poţi să placi tuturor, este şi

firesc.Dacă viaţa ta lăuntrică este un vis , un tumult permanent, ea se va răsfrânge asupra a ceea ce scrii.Cu cât viaţa ta lăuntrică este mai bogată cu atât frumuseţea versurilor atinge mai mult cititorul. Reporter: Ce anume ţi-ai dorit să transmiţi oamenilor prin poeziile tale?

Popa Ines Vanda: În primul rând eu iubesc oamenii cu toată inima.Ei sunt mărgăritare de mare preţ şi cred că este esenţial să ştii să dăruieşti tot ceea ce sufletul tău are mai frumos şi sublim.Doresc să le transmit iubirea cu toate frământările ei, nostalgii, amintiri, vise, lacrimi , bucurii, neputinte şi împliniri. Reporter: Consideri că mai sunt tinerii înclinaţi atât de mult spre poezii ca altădată? Popa Ines Vanda: Sunt convinsă. Nu ştiu de ce există tendinţa această de a vedea în tineri nu ceea ce sunt , ci mai degrabă ceea ce nu sunt.Talente există şi vor exista întotdeauna.Numai că din păcate cei care sunt datori să îi propulseze nu prea o mai fac din varii motive.Cred că indiferenţa, lipsa timpului şi chiar şi partea materială.Dar eu cunosc tineri care iubesc literatura şi care scriu şi o fac excelent. Chiar dacă tehnica este astăzi avansată sufletul a rămas acelaşi. Tinerii au aceleaşi trăiri şi vise pe care şi noi le-am avut şi încă le mai avem.Iar scrisul nu tine de vârstă . Nu poţi scrie dacă nu simţi, cum nu poţi simţi fără a scrie.

Reporter: Ai avut vreodată sentimentul că nu îţi găseşti locul printre oameni? Popa Ines Vanda: N-aş putea spune acest lucru. Eu sunt un suflet care iubeşte cu toată fiinţa oamenii.Că orice om îşi doreşte o anumită intimitate, solitudine în anumite momente, dar eu sunt o fire care vede întotdeauna partea frumoasă din om şi nu tenebrele.Având o dragoste mare faţă de oameni nu îmi imaginez o viaţa solitară. Reporter: Ce înseamnă pentru tine “a fi poet” ? Popa Ines Vanda: Poetul? Poetul este un amalgam de trăiri , un pescărus zburdalnic care scrie cu peniţă sufletului. El se identifică cu sufletul tuturor acelora care visează, sunt întristaţi, se bucură şi speră. Cred că Dumnezeu ne dăruieşte fiecăruia câte un talent .Depinde ce facem cu el îl îngropăm sau îl înmulţim. Cred că este un har nemeritat dăruit de către divinitate. Poetul este că un magician care face că stele să strălucească în plină zi şi în lacrimă lui se strâng tainele universului. Poetul este un înger care visează şi care atinge cu dragoste necondiţionată pe toţi cei care îşi doresc o picătură de har.Întotdeauna sufletului lui se pendulează că un ac de ceasornic între agonie şi extaz, între bucurie şi amărăciune. Peniţă lui cântă , pictează şi dansează în orice împrejurare a vieţii şi surprinde clipă. Poetul surprinde sentimentele cele mai adânci,, de unii insesizabile şi prin cuvante le imortalizează. Eu personal nu mă consider un poet ci mai degrabă un iubitor de poezie care scrie timid cu sufletul , despre suflet, pentru suflet.

Reporter: Probabil ai întâlnit foarte mulţi critici de-a lungul timpului, ce anume te-a determinat să nu renunţi? Popa Ines Vanda: Suflet drag, critica din punctul meu de vedere este constructiva atunci când nu devine tendenţioasă şi când nu se face atac la persoană , ci la ceea ce scrii. Eu personal nu sufăr de mânia persecuţiei şi drept vorbind nici nu m-am confruntat cu critici de acest fel. Primesc cu sufletul deschis orice părere pro şi contra, dar nimeni şi nimic nu mă va putea face să renunţ la scris. Este pasiunea prin care sufletul meu îşi descătuşează emoţiile. Reporter: Ce anume te inspiră? De ce? Popa Ines Vanda: Mă inspiră orice poveste de viaţa pe care o aud şi care îşi pune amprentă asupra sufletului meu şi îndeosebi trăirile personale. Reporter: Cum ţi se păr preocupările actuale ale tinerilor din ziua de azi? Popa Ines Vanda: Nu putem să îi adunăm pe toţi tinerii în aceeaşi grădină.Eu personal cred că avem datoria să le insuflăm dragostea de tot ceea ce este înălţător şi frumos.Dacă fiecare din noi ar turnă câte puţin în sufletul lor, dacă am învesti o picătură din ceea ce are fiecare mai de preţ sunt ferm convinsă că ei ar putea fi mult mai mult decât sunt.Eu iubesc tinerii , dar mai mult decât atât sunt unele talente reale care ar fi păcat să se irosească datorită imposibilităţii materiale sau de orice altă natură.Eu m-am referit strict la tinerii care au un scop şi un ţel bine determinat în viaţă , cât despre ceilalţi …nu îmi permit să comentez , este un subiect foarte vast.Ceea ce cultivăm , aceea secerăm în cele mai multe cazuri! Reporter: Un mesaj pentru cititori… Popa Ines Vanda: Vreau să le transmit că în mijlocul iernii am învăţat că vară din sufletul meu nu poate fi învinsă! Să citească, să se bucure de tot ceea ce este frumos şi înălţător pentru sufletul lor.Iar dacă au talentul de a scrie să o facă şi nimeni şi nimic să nu îi împiedice să-şi realizeze visul! Noi cei care scriem din preaplinul inimii noastre suntem mai sensibili , îngerii nostrii plâng cu lacrimi culese din sufletul nostru în timp ce cu aripile lor ne alină dorul nu numai din sufletul propriu dar şi al celor care ne citesc! Iar în ceea ce mă caracterizează am şi ceea ce nu mi-am imaginat.Am tot fiidca iubesc cu toată inima.Cât de sărac aş putea rămâne dacă aş pierde iubirea.Nu aş mai avea nimic, nimic, nimic! Binecuvântări divine le doresc tuturor cu sufletul întreg!

Netcă Adina Mălina, Timişoara

Doine Pamanteşti Copacul Privesc la copacul din faţa casei mele Şi mă apropi cu paşi leneşi şi goi Încă mai simt parfumul frunzelor îngălbenite Şi cu tot atâta drag îmi amintesc de noi. Mă gândesc la povestea fiecărei frunze Cu câtă rouă s-a putut scălda ea oare? Căci lacrimi n-a avut şi tare mi-ar plăcea Să am parte ca ea,şi eu,de-atâta soare. Deschid uşa îngălbenită şi mă apropii de copac Simt adierea vântului dulce şi mă opresc, Aş vrea atât de mult s-aud chemarea nesfârşitului Dar gândindu-mă la el deschid pleoapele şi zâmbesc. Oare acest copac îşi iubeşte frunza verde, O dezmiardă oare cum te dezmierd şi eu? Şi de are aceaşi viaţă şi culoare O va iubii în verde cum te iubesc şi eu?

Am învăţat Am învăţat că lucrurile vin atunci când trebuie să vină Că în întuneric poate fi chiar şi lumină, Că pot zâmbi mai mult decât aş crede Şi orice n-aş primi nu-i neapărat " a pierde". Am învăţat să cânt când sufletul îmi plânge Că şi de faci un bine totuşi n-ar ajunge Că de-ar putea,unii,ţi-ar lua şi sufletul Şi chiar de l-ai da tot ,nu le-ar fi îndeajuns. Am învăţat să lupt chiar şi-atunci când plouă Că mi de suflete se nasc cu picurii de rouă, Că pot fi oameni buni şi cu inimă mare Şi de-ai avea nevoie ţi-ar lua tot ce te doare.

Copil născut din flori şi rouă Copil născut din flori şi rouă Cu inima de stea curată, Când te-ai născut a început să plouă Dar soarele-a ieşit de-ndată. Suflet curat,nevinovat şi cald De ce-ţi petreci viaţa-ntre noi? Că inima-ţi va sta să sece, Aici,pământu-i în război... Înger slăvit,plin de iubire Nu vreau să-ţi frângi aripile, Tu ne îndemni la mântuire Dar ei tot varsă sângele. Copil născut din flori şi rouă Întoarcete sus printre nori, Aici nu-i cald,aici doar plouă Nu vor fi buni şi ai să mori. Rădoi Alina-Georgiana, Petrosani

Construieşte-ţi singur soarta... Cum să laşi particularităţile vieţii la o parte, Când nu ştii s-aşezi cuvinte, Când nici soarta nu te învaţă, Dar nici tu nu te-nveţi minte. Câte căzături este nevoie să mai iei, Să observi că încă greşeşti, Şi uiti că cel mai important, Este s-asculţi de sfaturile părinteşti. Cum e să nu alegi credinţa, Şi tăria de caracter, În speranţa de a face de unul singur, Ceea ce n-ai vrut să faci cu El. Cât mai e nevoie să te zbaţi, Şi să observi nepăsarea celor din jur, Când azi eşti doar tu cu tine, Fără s-arunci o pâine-n jur.

Unde există atâta nepăsare, Şi fară gram de demnitate, Nu-ţi accepţi propria soartă, Şi încalci şi-a noastră viaţă. Ai ales calea de mijloc, Folosind un răspuns anost, Iar cel mai aprig duşman, Îţi este pământul unde-ai fost.

Eşti o străină... Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat Iubirea noastră s-a terminat? Dar care iubire?,mă întreb mai bine Când doar eu te-am iubit pe tine. Gândurile mele au prins un glas, Tu erai tot ce mi-a mai rămas Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine Ai fost doar tu cu tine. Un gând rece şi întunecat Îmi întreabă sufletul curat: Străino, eu nu te cunosc Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

Dragomir Mihai- Viorel , Teleorman

Primul Interviu: Partea I Știm cu toții cum este să fii student, să nu îți ajungă banii și să fii în postura de a-ți căuta un job.. Dar cum nu toți suntem obișnuiți să vorbim în public, acest lucru poate să genereze foarte multe problem. Emoțiile sunt mari, întrebările sunt multe… Ne întrebăm dacă noi suntem cei mai buni, ajungem să ne comparăm cu cei care urmează a fi intervievați..Insă trebuie să ținem cont de faptul că noi trebuie să ne considerăm că suntem cei mai buni în domeniul pe care îl aplicăm. Nimeni nu ne spune cum să ne purtăm, toți ne încurajează, toți ne spun că vom reuși dar nimeni nu spune ce să facem.. Prima impresie contează întotdeauna, de aceea este recomandat ca ținuta să fie una decentă atât la femei cât și la bărbați. E de preferat ca ținuta fetelor să fie una cât mai casual, fără decolteu evident, fără machiaj strident, fustă scurtă. O fată trebuie să impresioneze prin simplitatea stilului, să își impresioneze viitorul șef prin aptitudini și calități. La băieți e mai simplu: aspect îngrijit și un costum bine pus la punct pot fi puncte forte în ochii unui posibil angajator. Apoi contează foarte mult și modul în care ne comportăm când așteptăm să fim chemați la interviu: contează să știm să ne stăpânim emoțiile, să fim degajați în ceea ce privește situația și să nu vedem în cei de lângă noi posibili rivali..zâmbetul de asemenea poate fi de mare ajutor în astfel de momente. În cazul în care suntem contactați telefonic de către cineva trebuie să fim foarte atenți la ceea ce vorbim, la modul în care ne exprim, la tonalitatea vocii. În momentul în care suntem poftiți în sala în care are loc interviul și atunci când facem cunoștință cu cel care ne ia interviul trebuie să îl privim în ochi pentru a-i arăta că suntem stăpâni pe situație, să îi urmărim mișcările și să nu ne lăsăm intimidați. “Pot să iau loc?” …e întrebarea care face trecerea la următoarea etapă și e bine să fie pusă pentru a evita situațiile stânjenitoare cum ar fi de exemplu situația în care interviul ar putea avea loc într-o altă încăpere. Încrederea în tine e o calitate ce o arăți încă din momentul în care te prezinți la interviu și până la sfârșitul acestuia de aceea, deși emoțiile sunt foarte greu de stăpânit , trebuie să îți pui în valoare toate cunoștințele tale și să reușești să dai întotdeauna ce e mai bun din tine.

...va urma…

Netcă Adina Mălina, Timişoara

De ce Teatrul?!? Încep precum Marius Manole la întrebarea ,,De ce teatrul ?” , ca să-mi scuz existența . Poate sună întru-un pic neplăcut și ciudat , dar așa este , nu știu altceva să fac decât teatru și probabil să scriu ce-mi vine prin cap , doar ca să mă laud copiilor mei , uite ce-a făcut mami in tinerețile ei . Totul începuse în urmă cu 2 ani , prin 2011 . Atunci am avut contact prima oară cu teatrul . Eram șocată de cum decurgeau lucrurile în acele momente , fiindcă eu eram doar un pui de prepeliță care admira o verișoară de-a tatălui meu , actriță , și care s-a hotarăt să descopere teatrul . Ce-mi aduc perfect aminte era imagina unei foste membre care își repeta monologul , credeți sau nu , dar m-am întrebat ce caut acolo ? Eu nu pot să fac așa ceva , nu pot să fiu dezinvoltă . Să scap de temeri , să fiu privită de zeci de oameni cum mă exteorizez eu în fața lor , era ceva de necrezut . De ce mi-a fost frică , n-am scăpat , din contră am început să ma identific cu ceea fac. Acum cel mai mult îmi place că pe scenă poți face orice , și partea frumoasă abia acum vine , lumea o să spună ,,lasă-l mă că face teatru” , nu o să dai explicații nimănui , în ochii lor o sa fii un actor , deci poți face ce vrei . Încă sunt uimită cum inevitabil , m-am schimbat atăt de mult datorită acestei arte , criticată si descurajată , dar care în ultimul timp am observat că este totuși susținută de tineri și asta e un lucru bun . Sunt fericită că am ajuns aici și am cunoscut mulți mari actori și am avut onoarea să fiu chiar premiată pentru rolurile mele de către Florin Zamfirescu sau Eusebiu Ștefănescu . Mă amuz deseori cănd sunt întrebată ,, Ce ai vrea să urmezi după liceu ? ,, probabil teatru”, răspund . “Să știi că n-ai să trăiești din asta, nu se căștigă ,, . Îmi vine să le răspund sec ,, stai liniștit că nici tu nu o s-o duci mai bine ca mine” oricum nu interesează pe nimeni cum îmi așez pâinea pe masă , dar mă afișez cu un zâmbet și cu o grea stăpânire de sine , probabil o sămi schimb alegerea pănă termin liceul . Ceea ce nu cred că o să fac , dar hai să ne adaptăm momentului lipsit de orice maturitate . Cu puțină ipocrizie afirm că nu există oameni mai norocoși de cât cei care iubesc și înțeleg teatrul . Nu există om mai norocos care să aibă o viață mai frumoasă decât un actor . Găsim la tot pasul oameni frumoși , dar când vezi un actor , spunemi nu te gândești ,, uite-l e frumos e , ce gândire și ce caracter are acest om” . Acest detaliu mic , acestă esentă a vieții de care ne bucurăm , se află în permanență în noi, în jurul nostru , și chiar dacă nu vedem pe moment , teatrul fără viață și viața fără teatru n-ar fi posibilă . Cu toții suntem actori , toți jucăm un rol în fiecare secundă din viața noastră doar că plusul se află în oameni denumiți actori .Trebuie doar să analizezi puțin cuvintele mele și-ai să-mi dai dreptate . Mergi la teatru , încercă să-l înțelegi și fii atent la detaliile pe care ți le oferă această artă fiindcă în aceste detalii regăsim bucuria vieții .

Tiron Iris, Panciu 14

Vă mulțumim Așteptăm sugestii, critici, păreri la adresa netca.malina@gmail.com

Iar tinerii care doresc să colaboreze cu noi sunt rugați să ne trimită materialele lor la aceeași adresă