Nicoleta Dabija

Nicoleta Dabija

dragostea trebuie ajutată să moară

toate visele mele au început să semene cu trupul tău, grele, întoarse cu spatele, dar pe dinăuntru încap multe iluzii, și când nu înțeleg de ce parte a ceții se întinde aerul la care nu mai ajung, și când refuz surogatele, pentru că, destul, cinci cristale colorate nu vor prețui niciodată cât un diamant, nici cât ești perfect al meu întins cu arătătorul pe omoplatul tău stâng, nici cât pot? al tău, arhanghelul extazului, nici cât toate coincidențele brusc fără sens. șapte luni, timp să nasc un copil prematur, și să-l sugrum imediat ce rămânem singuri, cu mâna dreaptă și înălțând fără teamă ochii, dragostea trebuie ajutată să moară.