Roni Caciularu

Roni Caciularu

FLUORESCENȚĂ

Când fugeam cu vântu-n luncă, soarele mă ocolea, murgul nechezând șoptea, cu surâs, că mă aruncă, de pe șea. Singur, într-o luncă, într-o dungă... și o seară, când sub vânt și stele, călăream cu foc și pară, râs cu plâns, Așa-ntr-o doară; Dar era !...

Ceru-n lacrimi diamante picura; calul priponit departe, lângu-n pom, se întreba de ce plânge inima? Bucuria plânge, toată, Bucuria grea. Eram cal și pom, fără fructe coapte... Departe, pâlpâia și gazu-n lampă... Flacăra nimic nu-mi spune,