Mirela Duma

Mirela Duma

EU ȘI RUTH

Am pornit într-o țară străină, ca Ruth. În priviri și în tălpi purtam cuie. Căutam un fior absolut Ce prin Tine...în cer să mă suie.

Adunam din ogor spice-ntruna Cu sfială și emoții în mâini! În snopi de aur înfășuram Luna, Ca un hoț, strecurându-mi-o-n sâni.

Te-am rugat cu umilință în glas Să mă lași de pe câmpuri s-adun Ce din viață credeam c-a rămas Mai frumos, mai curat și mai bun. Veșnicia, în vase reci mi-ai turnat. Am băut însetată de cale!

Din ogoare, spic de viață curat Am cules, de pe urmele tale.

Mi-am ascuns ca o floare de rug Trupul în noaptea cu rouă, În lacrimile tăcute ce curg Peste noi, și acuma când plouă. Cu povești diferite-n destine, Cu iubirile-n suflet târzii, Eu și Ruth, amândouă străine În ogoarele lumii pustii

Adunăm spicul dragostei line, Ce în noi....este sensul de-a fi!

ÎN ACELAȘI CUVÂNT

De o vreme împărțim (și) același cuvânttemplu în care ne-am așezat poeziile. Îngerii spun că de-o eternitate

noi acum regăsindu-le regăsindu-ne în fiecare lucru creat de Dumnezeu.

Tu - în bărbatul acesta observator și frumos întocmit cu mâini curate ridicate-n spre cer. Desigur, trecut prin bătălia întâmplărilor ca printr-o formă de lumină a zilei tot mai strălucitoare și mare.

Eu - o grădină sădită alături precum o bucurie la ivirea zorilor.

Bucuria zilelor tale, de o vreme.

NOIANUL IUBIRII

gândurile, sărbători albe înălțând de partea cealaltă a vieții clipa demnă și rece în ochii mari, depărtarea înstelată noapte iluminând alte porți , alte brațe deschise un suflet încă mai fericit la poalele munților ca o taină așternut în liniștea zăpezii,

în clipa din noianul iubirii.