Sunete Aprilie 2012 by Mihaela Anutoiu

APRILIE 2012

www.sunetelive.ro

GRATUIT

Cuprins Aprilie 2012 SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI Se distribuie gratuit Redactor Şef: Monica Felea monica.felea@zilesinopti.ro Redactori: Hefe (bringthenoise.ro), Costel Cristea (rage.ro), Valentin Mitu, Roxana Rafila, Roxana Niculae, Andi Enache, Cristi Mărculescu, Raluca Neagu raluca.neagu@rocketmail.com Colaboratori: Berti Barbera (bertibarbera.com), Valentin Moraru (musitronic.ro), Mihail Vakulovski (tiuk.reea.net) Mihai Ghiduc, Matei Petculescu, Carmen Dîrvariu (carmen.dirvariu@gmail.com)

Cele 10 albume Lana Del Rey – Born to Die ! au fost câştigate de: 1. Buricea Ana din Brăila 2. Bruckner Leonard din Cluj-Napoca

3. Miron Mihaela din Brăila 4. Mathe Karoly

Concert în formula de aur Krypton Reunion �� p.22 LES ELEPHANTS BIZARRES p.26 A Miscellaneous Collection PINK MARTINI Lounge jazz �� p.28 RECENZII JAZZ & BLUES . . p.30

din Gheorgheni

5. Ghițescu Anca Lucia din Timișoara

6. Aursulesei Alex din Hunedoara

7. Fusu Lavinia din București 8. Adina Pușcașu din ClujNapoca

9. Ramona Cristea din Iași 10. Marian Grigoroiu din București

SUNETE ŞTIE TOT ��p.04

Publicitate: Miruna Toma miruna.toma@zilesinopti.ro

COVERSTORY Guns N’Roses �� p.36

Adrian Miholca adrian.miholca@zilesinopti.ro

CONCERTE �� p.43

Publisher Mirela Podea mirela.podea@zilesinopti.ro

Sunete Recomandă �� p.44 Concerte ROCK �� p.46

Coordonator Distribuţie Mihai Ene mihai.ene@zilesinopti.ro

PLACEBO ��p.06

Concerte ELECTRO ��p 48

ŞTIRI ��p.08

Concerte JAZZ �� p.50

Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro

SENSATION WHITE ��p.12 Petrecerea dance a anului în România

Concerte CLUBURI ��p.52

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro

AD LIBITUM ��p.16 Un altfel de concert

SUNETE La Times Pub �� p.58 Doamnele Muzicii Folk �� p.54

Dacă aveţi o locaţie şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Concerte în ţară ��p 58

AD HOC �� p.62 Muzică medievală cu influenţe pentru toate gusturile şi pentru toate vârstele

INTERVIU Chick Corea ��p.18

FESTIVALUL SERGIU CELIBIDACHE �� p.64 ULTIMA ORĂ �� p.66

Tipărit la Artgrup

APRILIE 2012

SUNETE ŞTIE TOT Q: Care sunt cele mai enervant de des întâlnite melodii în trailere?

Acestea sunt melodiile care te fac să îţi dai ochii peste cap în cinematrograf sau să opreşti sunetul când te uiţi la TV. Melodii foarte frumoase, ce ajung să deranjeze din cauza excesivităţii cu care au fost utilizate. Un astfel de top au realizat şi cei de la ranker.com. 1. Carnival of the Animals - VII Aquarium este

exemplul perfect. Melodia pe care nu o înţelegi, nu are nici un sens, însă este în toate trailerele ce au nevoie de un sunet mistic şi mitic pe fundal, cum ar fi The curious Case of Benjamin Button.

3. Joan Jett – Bad Reputation, a fost

folosit în Shrek, 10 lucruri care nu-mi plac la tine, Baby Mama, Kick-Ass şi orice alt trailer de altă natură ce implică copii/ tineri ce luptă sau care se revoltă într-o formă sau alta.

4. All Star – Smash Mouth,

melodie ce a fost utilizată excesiv, aproape până la saturaţie. Doar câteva exemple Digimon:The Movie, Inspectorul Gadget, Shrek, Mystery Man.

6. Back in Black, Highway to Hell – AC/DC, prima

2. I Got You (I Feel Good) – James Brown este apreciat, oricât de excesiv ar fi folosit de Hollywood, însă nu se poate spune acelaşi lucru şi despre folosirea lui în trailere. S-a auzit în Garfield:The Movie, Home Alone 4, It Takes Two. O piesă folosită cu măiestrie, într-un mod evident, de fiecare dată când cineva „se simte bine“.

APRILIE 2012

folosită pentru a sublinia întoarcerea omului nou, reformat şi gata de luptă, folosită ori de câte ori tipul tare este gata să facă ceva, mândru de el, în ciuda scepticilor din jur. Exemple: Megamind, Iron Man 2.

Cobrastyle – Teddybears

este una din acele melodii enervant de uşor de recunoscut, căreia nu îi vei ţine minte niciodată numele, dar o vei recunoaşte de la prima notă. Exemple : Angajatul lunii, Harold and Kumar Escape from Guantanamo Bay.

CONTACT: Dacă ai o întrebare despre trupa ta preferată, iar răspunsul nu-l găseşti pe google, atunci întreabă-ne pe noi! Aşteptăm întrebările tale la adresa: contact@sunetelive.ro

Placebo Şase albume de studio, 10 milioane de albume vândute şi 20 de ani de activitate oficială. Placebo au un an plin de concerte dar plănuiesc şi retragerea în studio pentru un album nou.

BO Data: 6 august şti, Complexul Locaţia: Bucure Baleş Soter Sportiv Iolanda

Concert: PLACE

APRILIE 2012

ŞTIRI

Zece ani de Mandinga

roaspăt câștigători ai selecției naționale pentru Eurovision, membrii trupei Mandinga se pregătesc să celebreze cei zece ani de carieră printr-un concert special. Inițial, concertul fusese anunțat pentru data de 14 martie, la Sala Palatului, însă acesta a fost amânat pentru 31 mai 2012, la Grădina de Vară a parcului Herăstrău. Pentru concertul aniversar, cei de la Mandinga au pregătit piese de pe cele patru albume lansate până acum: De corazon, Soarele meu, Gozalo și Donde, dar și piese de pe albumul ce urmează a fi lansat, Club de Mandinga. Până atunci, membrii trupei se pregătesc pentru competiția Eurovision de la Baku (Azerbaidjan), acolo unde vor reprezenta România cu piesa „Zaleilah“. În 2009, România a fost reprezentată la același concurs (ediție ce a avut loc la Moscova) de Elena Gheorghe, prima solistă a grupului Mandinga.

Subcarpaţi are al doilea vocal

oul membru al trupei Subcarpați se numește Valentin Popescu și este cunoscut sub numele de Vali Umbră. Primul concert în formula Bean-Vali Umbră-DJ Limun-VJ Andri a avut loc pe 30 martie, la Chişinău.

Fanii Subcarpați se pot aștepta în curând și la alte noutăți, deoarece Bean a anunțat: „Cooptarea lui Vali Umbră este doar începutul episodului de mărire a live-ului Subcarpați. Vă vom ține la curent pe măsură ce se va mări gașca”. Vali Umbră lucrează, la ora actuală, la primul album solo din carieră, Observatorul Baba Novac, preconizat a fi scos ori în acest an, ori la începutul lui 2013, Bean fiind unul dintre colaboratorii proaspătului său coleg de trupă.

Foto: Vlad Toma

Vama lansează un nou album 2012 este titlul următorului album Vama, album ce urmează a fi lansat în cadrul unui concert ce va avea loc pe 28 mai 2012 la Sala Palatului. Albumul conține piesa deja lansată, „Copilul care aleargă către mare“, dar și câteva piese noi, nelansate încă: „Declar pierdută țara“ (piesă ce se mulează pe contextul socio-politic actual) sau „Să facem sex“, un cântec de dragoste, în pofida titlului. În ceea ce privește concertul de la Sala Palatului, membrii formaţiei Vama promit că vor face tot posibilul pentru a crea un show în adevăratul sens al cuvântului, care să rămână în memoria publicului.

APRILIE 2012

Sarmalele Reci lansează un nou album Băieții de la Sarmalele Reci pregătesc un nou album în formula András Zoltán (voce), Emil Viciu (chitară), Vladi Săteanu (chitară bas), Gabi Drăgan (tobe) și Mircea Horvat (clape). Un album în stilul caracteristic, cu optimism și sămânță de revoltă. Se pare că numele albumului va fi dat de piesa „Haos.ro“, o satiră a lumii virtuale în care trăim și care ne-a redus micile bucurii ale vieții, o piesă ce promite să intre în rândul hiturilor marca Sarmalele Reci. De 19 ani, Sarmalele Reci este una dintre cele mai originale și mai sănătoase apariții de pe scena muzicală românească. „Mai puțin comode… mai puțin conformiste… cam deranjante… deci reci“, după cum se autodefinesc.

Petrecerea dance a anului în România

Line Up:

Sensation White P e 21 aprilie, în Bucureşti se dă startul la Sensation White cu Ocean of White! Cel mai cunoscut eveniment dance din Europa ajunge anul acesta şi la Bucureşti. Astfel, peste 15.000 de oameni vor simţi vibe-ul în sânge într-o petrecere de neuitat.

Dress code-ul alb integral este obligatoriu, iar organizatorii garantează că cei care vor opta pentru vestimentaţia albă în acea seară nu vor regreta. Show-ul este unul celebru: o imersiune în translucid, într-un univers fabulos, populat cu gigantice şi uluitoare creaturi marine, dansatori, focuri de artificii, cascade de apă, lasere şi multe altele.

Mr. WHITE Reprezintă întruchiparea spiritului Sensation White şi este gazda evenimentului. Acesta ştie cel mai bine cum să seteze groove-ul. Cu subtile influenţe house şi tehno, Mr. White dă tonul evenimentului şi creează vibe-ul perfect. Mr. White este un DJ foarte experimentat, perfect conştient de ceea ce vrea şi de ceea ce are nevoie pentru susţinerea audienţei.

La Sensation White au participat până acum un milion cinci sute de mii de oameni din 20 de ţări de pe patru continente, care au venit îmbrăcaţi exclusiv în alb şi cu un chef maxim de distracţie. Accesul este permis doar persoanelor de peste 18 ani, iar asta nu se discută, regulile nu pot fi niciodată schimbate. Sensation White este un show complex, glamour, un cocktail sclipitor de muzică, dans, lumini, teatru, coregrafie şi efecte pirotehnice. DJ faimoşi la nivel internaţional mixează o noapte întreagă într-un decor fantastic şi opulent. Pentru ca totul să arate perfect se începe amenajarea spaţiului de la Romexpo cu o săptămână înainte de eveniment, iar echipamentul tehnic al show-ului şi scena vor sosi în Bucureşti cu 40 de camioane. Astfel, sunt necesare 160 de cabine de sunet, 5 kilometri de cabluri, 48 de fântâni, 20 de sisteme laser şi 200 de efecte pirotehnice diferite, care vor fi pregătite în timp-record de cei 200 de membri ai staff-ului. Toate acestea pentru ca cei prezenţi la Sensation White să îşi amintească mereu seara de 21 aprilie.

APRILIE 2012

FEDDE LE GRAND Un invitat constant al Sensation White, Fedde ştie cum să-i facă pe fanii evenimentului din întreaga lume să-l adore. Există o afinitate bine definită între el şi Sensation White, care garantează succesul de fiecare dată când se asociază. Fedde are o carieră strălucită, cu hit după hit lansat de label-uri respectate precumToolroom, Flamingo sau One more tune.

GREEG & ONUC DJ-ii GreeG şi Onuc activează pe scena românească de o lungă perioadă de timp. Sunt gazdele unei emisiuni de radio la PRO FM şi ale MTV Colors Party, un turneu popular, animând cluburi din întreaga Românie. În ordinea programului, vor ridica mii de mâini în aer după Mr. White.

PETE TONG Pete şi muzica dance au o istorie veche. Pete e DJ de peste 25 de ani, ştie literalmente totul despre dance şi despre dezvoltarea curentului. Cei mai mulţi oameni îl cunosc drept legendarul DJ al radioului BBC 1, gazdă a emisiunilor dance. Produce şi lansează, de asemenea, muzica pentru label-uri respectabile şi e DJ rezident la celebrul club Pacha din Ibiza. De la underground la mainstream, Pete a trecut prin toate. Ştie ce să facă şi mai ales ce gen de muzică să aleagă astfel încât să aducă mulţimea în delir.

HARDWELL Hardwell a cucerit scena internaţională anul trecut. Star în plină ascensiune în Olanda, de câţiva ani buni, notorietatea sa a depăşit graniţele ţării în 2011. Succesul a venit odată cu un megahit al acestuia împreună cu Tiesto (remix după Martin Solveig, Dada Life şi Taio Cruz), care a atins poziţia 24 în topul DJ Mag 100. Hardwell e acum de neoprit, iar house-ul său progresiv se potriveşte perfect formulei Sensation White.

ERIC PRYDZ Cu hituri mainstream, dar şi underground în palmares, Eric Prydz, notoriu DJ & producător muzical, a luat cu asalt topurile cu hituri precum „Call on Me” sau remix-ul piesei „Another Brick in the Wall” al trupei Pink Floyd. În acelaşi timp, produce constant house progresiv şi piese tehno sub emblema propriilor sale label-uri, Pryda şi Mouseville.

APRILIE 2012

AD LIBITUM Un altfel de concert

vartetul de coarde Ad Libitum are o poveste în care este prezentat drumul pe care l-au străbătut cei patru membri ai săi până acum, dar şi despre cel pe care doresc să îl parcurgă în continuare: Firmamentul muzicii clasice româneşti s-a îmbogăţit cu o nouă constelaţie care a fost denumită Ad Libitum. Cei patru aştri care o alcătuiesc sunt violoniştii Alexandru Tomescu și Şerban Mereuţă, violistul Bogdan Bişoc şi violoncelistul Filip Papa. Este o constelaţie care s-a format în aproximativ 8.280 de zile, adică în 23 de ani. Cele patru stele erau pe atunci Adrian Berescu, Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc şi Filip Papa. Armoniile lor au interferat pentru prima oară la Iași, aduse laolaltă de prof. Bujor Prelipcean, prim-violonist al cvartetului Voces. Apoi, cei patru aştri au crescut, muzica lor a început să se audă din ce în ce mai tare și a cucerit tot mai mulți pământeni. A fost modelată de ciocnirea cu alte mari constelaţii care poartă numele de Fine Arts Quartet, Amadeus Quartet sau Juilliard Quartet. Recunoaşterea absolută au obţinut-o în 1997, în urma concursului de la Evian, cea mai renumită competiţie la acel moment dedicată acestui tip de formaţie. „Marele Premiu“, „Premiul Presei Internaţionale“ şi „Premiul Mecenatului Muzical“ sunt trei distincţii care i-au făcut să strălucească şi mai mult. Prezenţa lor era din ce în ce mai evidentă, toată lumea îşi dorea o frântură din ei, popularitatea lor a atins cote maxime. În urmă cu un an, astrul Adrian Berescu a decis să migreze către alte sfere, desprins din constelaţia

APRILIE 2012

Ad Libitum de un destin dramatic. Cum destrămarea configuraţiei risca să producă un mare dezechilibru în armoniile celeste, locul rămas a trebuit umplut în amintirea celui plecat prea curând. Atunci în raza lor a apărut Alexandru Tomescu. Acesta a decis să se fixeze în constelaţia Ad Libitum şi să dea în continuare glas armoniei cu care melomanii se obişnuiseră din partea ansamblului. Acum această constelaţie redevine din ce în ce mai vizibilă, se scrie din ce în ce mai mult despre ea şi continuă să fascineze şi să cucerească sute de oameni. Inimile persoanelor aflate în public bat ritmul ca un metronom măsura muzicii pe care cei patru o interpretează. Primul lor concert în noua formulă a generat emoţii dintre cele mai puternice care i-au întărit în dorinţa lor de a continua drumul (re)început. Pentru a lăsa o urmă palpabilă a măiestriei lor, au decis să înregistreze un CD. Ca să fie

un produs pe măsura virtuozităţii lor, au apelat la inginerul de sunet german Jakob Haendel, un expert pe care îl recomandă nu doar premiul Grammy obţinut, ci şi colaborarea cu cei mai mari muzicieni din lume – violoniştii Joshua Bell şi Gidon Kremer sunt doar două exemple. Şi ca orice expert care se respectă, Jakob Haendel nu se rezumă la o singură nişă, ci colaborează şi cu muzicieni aflaţi în afara sferei muzicii clasice. Formaţia Rammstein se bucură de competenţa celebrului inginer de sunet. CD-ul Ad Libitum Primus nu aşteaptă decât aromele cele mai alese ale primăverii pentru a fi lansat. Spring Music Flavours este titlul evenimentului care va prilejui următorul recital Ad Libitum și care va celebra şi lansarea CD-ului. Evenimentul va avea loc la Sibiu pe 24 aprilie şi va fi un adevărat recital de muzică bună.

INTERVIU

Interviu realizat de Berti Barbera, cu sprijinul Teatrului

Chick Corea …vorbind în liniște despre creativitate, măiestrie, Gary Burton și „The Continents Concerto”… Când l-ai întâlnit pentru prima oară pe Gary Burton? Nu mai știu exact data, încerc să mi-o amintesc. Era după experiența cu Stan Getz, când eu l-am urmat pe Gary în cvartetul lui Stan, în 1967. Ne-am întâlnit, ne-am cunoscut, social, pentru că o perioadă noi nu am interacționat în plan muzical. Abia în ’71 am avut prima întâlnire muzicală, iar din ’72 până acum cântăm împreună. Cum e să cânți cu Gary? Avem o relație de 40 de ani. Nu am plănuit nimic în detaliu, totul a venit foarte firesc și se petrece cu ușurință. Pentru mine este întotdeauna o plăcere să cânt și să înregistrez cu el. De fiecare dată când ne vedem, găsim ceva în plus de făcut. În fiecare an ne dorim să facem tot mai multe și se dovedește că nu trece un an fără să nu dăm măcar câteva concerte împreună. Duetul a fost activ pe tot parcursul acestor 40 de ani. Nu pot spune că e vorba de o reunire, la fel ca în alte cazuri (Return to Forever), pentru că practic noi nu ne-am separat. Formula de duo este foarte diferită de ce ai realizat recent, mă refer la proiectul „The Con-

APRILIE 2012

Național de Operetă «Ion Dacian» tinents Concerto”. Care este cel mai numeros ansamblu cu care ai cântat ? A fost o perioadă când am înregistrat un album de muzică clasică alături de Bobby Mc Ferrin și o orchestră simfonică, cu care am plecat și în turneu. Au fost de fapt mai multe orchestre cu care am colaborat și cu care am abordat repertoriul Mozart. Cum ai ajuns la ideea ca părțile unui concert să poarte denumirea continentelor ? Ideea a pornit în urma propunerii organizatorilor unui festival la Viena, în anul Mozart, de a scrie un concert pentru pian și orchestră în spiritul marelui compozitor. Am luat-o ca pe o mare provocare, pentru că spiritul lui Mozart înseamnă o mare libertate de expresie, libertatea pură de a crea. Am scris lucrarea în 2006 și am prezentat-o în Europa, de ziua lui Mozart, împreună cu un concert de-al lui pentru pian și orchestră, dar nu am avut posibilitatea de a obține înregistrări de calitate. În vara lui 2011, am adunat câțiva dintre cei mai buni muzicieni de studio din New York, prieteni și instrumentiști atrași de ideea de a combina jazz-ul cu o orchestră și am înregistrat „The Continents”. Când am scris muzica, nu m-am gândit neapărat la asocierea cu continentele, ci mai degrabă la părțile caracteristice unui concert de acest gen, care în cele din urmă au fost șase. Nu voiam să dau o denumire seacă acestei lucrări, cum ar fi „Concertul Nr. 2 pentru pian și orchestră”, ci mai degrabă o denumire legată de conceptul acestei lucrări care își propune să conecteze lumea întreagă, datorită influenței lui Mozart și a faptului că doresc să prezint acest concert în întreaga lume. Eu am a primit dintotdeauna influențe de peste tot, iar publicul pentru care am scris această muzica este răspândit în toată lumea, nu există doar întrun singur loc. Există șase sau șapte continente, depinde cum pui Ame-

ricile, împreună sau nu. I-am dat un titlu general, am adăugat un cvintet de jazz ca element specific între pian și orchestră, am atribuit fiecărei părți un continent, după care am observat că fiecare denumire se potrivește cu ceea ce am compus. A fost un efect retroactiv, dar s-a potrivit perfect. Te-ai gândit să preiei și rolul de dirijor, măcar în timpul înregistrărilor ? Nu e nevoie de dirijat, fiind vorba de o orchestră de cameră, formată din 30 de instrumentiști, tot în manieră Mozart. E suficientă partitura, iar după felul în care este construită lucrarea, fiecare secțiune se conduce singură. E pe principiul cvartetului de coarde, numai că sunt mai mulți muzicieni. De cele mai multe ori pianul oferă indicii orchestrei iar notațiile din partitură sunt relevante. La început, Steve Mercurio m-a ajutat la repetiții și a dirijat orchestra în timpul înregistrărilor, după aceea nu a mai fost nevoie de dirijor. Vei porni la drum și cu acest proiect ? Mi-ar plăcea să fac un turneu, dar e mai dificil, pentru că trebuie să călătoresc cu o orchestră întreagă. Mi-ar lua mult prea mult timp să pregătesc acest concert cu orchestre locale, de aceea e mai costisitor. Acum mă concentrez din nou pe colaborarea cu Gary. Am înregistrat recent un nou album care se numește „Hot House” și conține piese standard. O bună parte din piese le prezentăm în turneu. Cum ați ales repertoriul ? Până acum, majoritatea pieselor pe care le-am înregistrat și cântat împreună sunt compuse și orchestrate de mine, unele preluate din repertoriul mai vechi, altele scrise special pentru acest duet. A venit apoi această idee de a prelua câteva piese standard. Am selectat piese scrise de A.C. Jobim, Paul McCartney, Ted Dameron, o piesă Dave Brubeck, de pe același cele-

bru album “Time Out”, dar nu “Blue rondo à la Turk” și nici “Take Five”. În general sunt piese dintre cele mai puțin populare, dar care sunt foarte frumoase și se potrivesc duetului pian-vibrafon. Cum vezi conexiunea pianvibrafon, având în vedere că funcționează cam pe aceleași principii? Da, amândouă sunt acționate percusiv, iar notele sunt în aceeași ordine, diferă doar modul de lovire. Ca să fiu sincer, nu sunt atât de mult interesat de vibrafon ca instrument cât sunt atras de Gary ca artist, ca muzician. Se întâmplă ca el să cânte la vibrafon, eu la pian și să funcționăm astfel datorită raportului dintre noi, prin comuniune muzicală. Cât este partitură și cât este improvizație în ceea ce cântați ? Suntem muzicieni de jazz la bază, deci improvizăm pe baza temelor abordate. E ceva normal. Ne folosim pe partituri, multe din lucrările mele au părți scrise, dar în principal ne bazăm pe improvizație. Cum crezi că sunt transmise valorile muzicale către generațiile următoare ? Este arta muzicală transmisă în integritatea ei ? E o chestiune de alegere și de atenție. Noua generație, la fel ca oricare alta, e expusă la o diversitate din ce în ce mai mare de influențe, iar interesul poate lua orice direcție. Dacă vor să urmeze o tradiție, o asimilează și devine parte a unei culturi. Aceasta este definiția cuvântului „cultură”. Iar cultura se transmite intactă de la o generație la alta, se continuă lanțul... Universul muzical este încă în expansiune ? Nu știu, probabil că da. Totul este în mintea noastră. Care este cel mai important element care stă la baza spiritului creativității ? Simplul fapt că cineva o face. Creativitatea este dreptul din naștere

APRILIE 2012

INTERVIU eu sunt foarte mândru că pot face parte dintr-un asemenea grup. Ultima oară mi l-ai recomandat pe Henri Dutilleux. Ce muzică mai asculți ? Ascult tot timpul muzică nouă, mai ales că primesc multe înregistrări de la muzicieni care vor să-și promoveze propriile lucrări și aflu astfel multe noutăti. Întotdeauna apare ceva interesant. Dutilleux are 93 de ani, dar eu am auzit de el acum 3 ani. Există peste tot artiști pe care merită să-i asculți.

Chick Corea & Gary Burton, 20 martie 2012

al fiecăruia, dar din păcate majoritatea nu profită de acest privilegiu. Noul meu proiect se numește „Musicians of the Future” și are la bază stimularea creativității tinerilor muzicieni. Voi înregistra cu câțiva dintre cei mai talentați. Menții un ritm susținut de lucru. Cum îți disciplinezi activitatea ? Îmi impun o autodisciplină. Folosesc orice îmi poate construi viața și cred că asta face oricare dintre noi. Sunt multe lucruri pe care le fac cu plăcere și mă bucur de ceea ce învăț de la profesorii mei, muzicali și spirituali. Poți numi câțiva muzicieni tineri pe care i-ai remarcat în ultima vreme ? Odată cu începerea acestui nou proiect, “Musicians of the Future”, am întâlnit foarte mulți muzicieni talentați și foarte maturi pentru vârsta lor. Unul dintre ei se numește Beka Gochiashvili și este din Tbilisi, are 16 ani și este foarte talentat, recent am înregistrat ceva cu el. Tot 16 ani are și Gadi Lehavi, un pianist genial din Tel Aviv. Aceștia reprezintă un exemplu pentru un tânăr cu o minte deschisă, care poate deveni incredibil

APRILIE 2012

de creativ. Crezi că noile metode de comunicare afectează relația vie dintre oameni ? Eu nu cred că artiștii devin mari prin ceea ce primesc, așa ceva nu poate funcționa. Ei devin mari prin capacitatea de a prelua unele valori pe care le transmit mai departe în funcție de aspirații. Nu știu dacă fenomenul comunicării, la nivel global, indiferent de forma luată, poate afecta negativ acest aspect. Internetul a devenit inevitabil, e o parte din viața fiecăruia dintre noi, dar consider că esența comunicării este contactul „live”, de la persoană la persoană. Iar indiferent de cât de mult evoluează tehnologia, întotdeauna va exista un artist și câțiva oameni care să-l urmărească. E un arhetip, universal valabil, care nu se va schimba niciodată. Muzica rămâne pe mâini bune, fără îndoială, iar muzicienii (nu neapărat pentru că sunt eu muzician, sau poate chiar din acest motiv) vor constitui întotdeauna o comunitate de oameni speciali (cel puțin cei pe care-i știu eu), dedicați total muncii lor, creativității și se bucură de bucuria pe care le-o oferă celorlalți. Un grup restrâns de oameni care au ceva de dat semenilor lor. Iar

Pui accent pe audiție ? Trebuie să asculți mai mult decât cânți ? Iubesc muzica, o studiez, o ascult, uneori nu o ascult ... nu e o regulă unică, nu există niciun „trebuie” atunci când vine vorba de a avea ceva de spus. Avem toată libertatea de a alege cum vrem să trăim, ce vrem să devenim. Cred cu convingere că arta nu poate fi învățată sau predată. Nu ai cum să spui altcuiva cum să cânte sau ce să schimbe. Poți să-i arăți câte ceva, dar după aceea depinde de alegerea lui. Noi alegem ce învățăm și ce facem cu ceea ce învățăm, dar este imposibil să învățăm creativitatea. Artistul creează informația, nu o primește. Prin artă comunicăm. Ce ai în iPod ? Uite, asta e lista mea de acum : Ahmad Jamal, Albert Ammons, Meade Lux Lewis, Bartok, Buika, am aici un album unde cânt cu soția mea, urmează Carlos Benevent, Gary Husband, Roberto Gerhard, un mare compozitor, am și câteva înregistrări de-ale mele, mai am aici Glazunov, Gershwin, Ginastera, Glenn Gould cântând Schonberg, John Blackwell, bateristul lui Prince, John Coltrane, Kiril Gerstein, Lorraine Feather, Mahler, Makoto Ozone, Marcus Roberts, Messiaen, Mika & Richard Stoltzman, Miles Davis, Nino Josele, Paco de Lucia, Ravel, Roy Haynes, Schonberg, Scriabin, Stevie Wonder, Stravinsky, Vijay Iyer, Wallace Rooney, Willie „The Lion” Smith și Wynton Kelly.

Krypton Reunion Concert în formula de aur

e 10 mai, de la ora 21, în The Silver Church va avea loc concertul care celebrează Krypton Reunion și deschide o pagină nouă în istoria rock-ului autohton.

Publicul tânăr are posibilitatea să regăsească sunetul rock-ului curat, abordat cu maturitatea unor muzicieni consacrați și cu creativitatea unor instrumentiști îndrăgostiți de rock.

Trupa Krypton se prezintă în fața publicului în componența care a fost definită ca fiind „formula de aur”. Eugen Mihăescu, Sorin Voinea, Răzvan „Lapi” Lupu, Gabriel „Guriță” Nicolau, împreună cu Cătălin Fotin vor susține concertul care marchează reîntoarcerea la sound-ul rock-ului clasic, o nouă etapă în cariera trupei: revenirea la matcă. Vechii admiratori ai trupei se vor bucura să asculte piese bine știute precum „Fetele cu ochii verzi”, „Cheamă-mă” sau „Am crezut în ochii tăi”.

„Este vremea când căutăm consistența, când ne întoarcem la esența lucrurilor, când regăsim lucrurile bune din viețile noastre. Rock-ul este unul dintre ele”, declară Eugen Mihăescu, explicând reuniunea, așteptată și cerută de public de ani buni.

APRILIE 2012

Biletele pot fi achiziționate prin rețeaua Eventim, din magazinele Germanos, Orange, Vodafone, din librăriile Humanitas și Cărturești, iar online pe www. eventim.ro.

Biografie oficială Krypton ’83 - Sunetul Krypton

Acum aproape treizeci de ani, peisajul rock-ului românesc se îmbogățea cu o prezență inedită. Spre deosebire de tendințele generale ale epocii, care înclinau spre rock-ul progresiv, trupa Krypton propunea un stil nou New Wave Rock - ridicând astfel ștacheta la standardele mondiale ale momentului. Prospețimea stilului și creativitatea lui Eugen Mihăescu au urcat trupa, în timp record, printre preferințele publicului autohton.

Krypton Reunion Eugen Mihăescu părăsește trupa și alege o carieră solo. În 1994 este rândul lui Gabi „Guriţă” Nicolau să părăsească formaţia, căutând alte orizonturi de exprimare. În 1997 Krypton lansează albumul AM DORMIT PREA MULT, dar activitatea trupei începe să scadă, toți membrii acesteia fiind implicați în alte proiecte muzicale.

Renașterea - 2000-2011

‘85 - Cenaclul Flacăra. Primele hituri

Începând în forță cu concerte în licee, în mediile studențești și la festivalurile de profil, programul trupei a ajuns să includă numeroase concerte și turnee naționale, precum și o prezență constantă pe scena Cenaclului Flacăra. Piese precum “Timidul”, ”Cămașa păcii”, ”Fata Morgana”, ”Avertisment” sau “Furtuni, furtuni” ajung în topurile autohtone, cea din urmă devenind chiar un hit al cenaclului.

‘85-’88 - Primul album: 30 de minute

Succesul trupei, prezența în presa scrisă, la radiouri și televiziune, dar și cererea tot mai mare din partea publicului au dus la înregistrarea unui prim album integral Krypton, creațiile precedente fiind concretizate doar pe compilații. Astfel, în 1988, lansează albumul 30 DE MINUTE de pe care se fac remarcate piese precum “Treizeci de minute”, “Prietena mea” sau hitul “Fetele cu ochii verzi”.

’89-’94 - Symphony Metal

După lansarea acestui album și după şase ani de rock New Wave, trupa Krypton le propune fanilor un experiment: o schimbare stilistică. Cooptarea lui Gabriel “Guriță” Nicolau pe postul de solist vocal și trecerea înspre symphonic metal se dovedesc a fi un pas bun. Prin

APRILIE 2012

stilul și prin atitudinea tranșantă, albumul Fără Teamă, lansat în 1990 se încadrează perfect în peisajul social proaspăt obținut al României. Notorietatea trupei crește, albumul primește critici positive, iar pentru piesele “Cheamă-mă”, “Sunt doar un nor”, “Capriciul IV” și ”Fără teamă” se realizează și materiale video în studiourile TVR, avându-l ca producător pe Petre Magdin.

Opera rock Lanțurile

În formula Eugen Mihăescu (chitară, voce), Dragoş Docan (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi), Răzvan “Lapi” Lupu (tobe) și Gabi „Guriță” Nicolau (voce) grupul înregistrează un dublu album intitulat Lanțurile cu participarea extraordinară a lui Ioan Luchian Mihalea și a grupului Song și a lui Cristi Ilie (ex-Voltaj). Materialul prezintă o trupă matură din punct de vedere stilistic și conceptual, fiind atunci, dar și azi, considerat un album de referință în istoria rock-ului românesc. Împreună cu impactul considerabil asupra publicului, opera rock Lanțurile a consacrat trupa în această formulă și i-a asigurat permanent un loc în inimile rocker-ilor din toată țara. Formația continuă să concerteze, aprecierea publicului poziţionând-o pe primele locuri în topul trupelor de gen, dar, în 1993, în permanentă căutare de nou,

În anul 2000, Eugen Mihăescu aduce din nou Krypton în primplan, explorând, ca de obicei, noi orizonturi muzicale. Cu altă formulă, avându-l ca solist vocal pe charismaticul Răzvan Fodor, și cu un alt stil, în continuare circumscriindu-se în marea sferă a rockului, formația se reinventează și recucerește inimile fanilor. Albumele COMERCIAL (2001) și STRESAT DE TIMP (2003) se bucură de un real succes. Trupa filmează videoclipuri pentru piesele “Inima mea” (premiată la Festivalul “Mamaia 2001”), “Îți mai aduci aminte”, “Cerceii tăi” și “Am dansat cu norii”, iar reacția pozitivă, atât a publicului, cât și a mass-media, repune trupa în topurile naționale. Au urmat multe concerte și turnee naționale, susținute tot timpul de mass-media și de aplauzele publicului din toată țara.

2012 - Azi

Aflată în permanentă schimbare, privind spre noi dimensiuni, Krypton a continuat să experimenteze, trecând prin mai multe stiluri muzicale și cooptând în marea lor familie muzicieni de valoare. Întotdeauna activi, întotdeauna prezenți au hotărât ca în 2012 să se întoarcă la formula care i-a consacrat și la stilul în care se simt cel mai confortabil. Astfel, trupa anunță revenirea în activitate a “vechilor prieteni”: astfel, Eugen Mihăescu, Sorin Voinea, Răzvan “Lapi” Lupu și Gabriel “Guriță” Nicolau, împreună cu Cătălin Fotin la chitară bas, se reunesc în ceea ce ei numesc “formula de aur” a trupei Krypton.

Les Elephants Bizarres A Miscellaneous Collection

n plină primăvară, un clip interactiv dă s-apară. Ni s-a stârnit curiozitatea și, cuprinși de febra unui adevărat demers jurnalistic, am hotărât să punem pe hârtie mici curiozități despre turma cântăreață. Vorba unui elefant… Restul e pe net! Pe Les Elephants Bizarres i-am cunoscut într-o teribilă seară de ianuarie, când nimic nu părea să fie atât de urgent sau de important pentru a te aventura la o ieșire pe străzi. Era începutul anului 2009, iar băieții cântau la o petrecere privată, în cadrul unui festival de film din provincie. Toată lumea dansa: unii îi știau din facultate, mulți fiind colegi de-ai lui Ștefan

APRILIE 2012

text de Carmen Dîrvariu foto credits: Gabriela Hiriț

(solistul), pe vremea aceea student la film, alții îi ascultau pe Myspace și câțiva chiar îi auziseră la radio cu piesa “Have No Fear”. Toate ca toate, trupa mergea de minune după o seară de film, asezonată cu multe beri, dans și conversații târzii. Unde mai pui că în vara aceluiași an, sticker-ele cu numele trupei au împânzit B’estfest-ul din 2009, festival la care au cântat pe aceeași scenă cu Moby și Motörhead, iar We Have Band și The Haunt i-au avut ca opening act. Un an mai târziu, cum te întorceai puțin, cum apărea un elefant te miri de unde: ba-i auzeai în reclama de la suc dată pe toate posturile, ba țopăiau la televizor în clipul de la

“Hello! Says the Devil”, ba vecina de la doi asculta în disperare primul album cu trompă din istoria muzicii românești. Les Elephants Bizarres au prins curaj și au pornit cu turma prin țară, să-și promoveze albumul Hello!, produs de Bogdan Popoiag (UNU), pentru ca în 2011 să se oprească pe scene mari precum cele de la Ursus Evolution și Peninsula. S-au perindat “pe sticlă” cu clipuri la “The Boys” și “Smile”, “Mushroom Girl” a intrat în topuri la radio, iar acum au pus la cale o mare debandadă pentru cel mai nou proiect: “Wish (You were Here)”. Piesa a fericit multe inimi în concerte, așa că băieții au hotărât că merită ceva mai special: i-au

tras clip interactiv, au făcut-o soundtrack de film și au lansat-o cum se cuvine, cu concert și autografe, pe 22 martie, la Silver Church. Și pentru că un lucru bun nu vine niciodată singur, videoclipul este acum promovat printr-un turneu național în oraşele Brașov, Constanța, Timișoara, Cluj, Bacău, Tg.-Mureș, Galați și încheiat în dulcele stil indie la Vama Veche. Ocupați nevoie mare cu atâta distracție pe cap, plus lucrul la un nou album, Les Elephants Bizarres și-au făcut timp și pentru noi pe ruta “concert București - somn maxim în micrubuz - concert Tg.-Mureș -show maxim” și ne-au ajutat să punem la cale Ghidul micului ascultător bizar, sau Ce-ar trebui să știi dacă vezi un elefant pe stradă/la metrou/la coadă la supermarket și ai vrea să schimbi două-trei vorbe cu el. Să începem cu Ștefan. El este solistul trupei, iar în concerte îl puteți repera ușor: e băiatul blonduț care, printre sărituri, tumbe, piruete și triplu-loop, cântă frumos cu vocea. Nu știm exact de unde a moștenit supradoza de energie, dar muzica i-a intrat în sânge din fragedă pruncie: ”Bunicul meu a fost lăutar o bună parte din viață și am crescut printre instrumente ca saxofonul, vioara sau clarinetul. La momentul respectiv nu le apreciam. În gimnaziu am fost tenor în corul școlii, apoi în liceu am învățat să cânt la chitară mergând în paralel cu o trupă de teatru”. Este din Curtea de Argeș, iar când l-am întrebat despre cea mai intensă experiență live până în prezent, ne-a spus că nimic nu se compară cu emoțiile pe care le-a avut când a concertat pentru prima oară în orașul natal. Cochetează cu acte în regulă cu sound design-ul și montajul de film, și tocmai a terminat de tras un refren pentru Jay Z, care i-a propus un featuring. N-a vrut să ne dea detalii, dar spune că a fost unul dintre cele mai fericite momente din viața lui... și a lui Jay

Z. L-am sunat și pe Jay Z, dar și el a fost secretos. entru a ajunge cântăreț P de succes, îți trebuie... cojones ;) Cătălin (în habitatul natural răspunde și la numele de Proka) este responsabil cu chitara electrică și susținător dedicat la voce. Când iese din concert are mereu impresia că tocmai au încheiat cea mai frumoasă cântare și, dacă ar fi avut vreun naș bogat în copilarie, l-ar fi rugat să-i cumpere un țambal. Dar pe acele vremuri a trebuit să se mulțumească cu un fluier. Nici să ajungă astronom nu prea i-a ieșit, așa că a luat toată treaba asta cu Les Elephants Bizarres în serios, a folosit un gram de nebunie și o grămadă de timp dedicat, iar acum fanele branduite cu tricourile trupei îi strigă numele în concerte. Are acasă un elefant mic-mic care-i seamănă și o iubește în secret pe Mariah Carey. u, Elefant Bizar Artist E și deținător de drepturi + ACTA= ... 2x + 3 Hasan the Bass Man s-a alăturat trupei în aprilie 2011, și reprezintă cel mai tânăr exemplar din formula elefănțească. N-a vrut să ne spună de ce lansarea clipului pentru „Smile” a fost un moment special pentru el, dar l-am pus să aleagă între radio și TV, ca instrument de promovare a pieselor, și ne-a zis: „TV, pentru că este mai <<entertaining>> și accesibilitatea nu cred că mai este o problemă. Ținând cont de vremurile în care trăim, când avem televizoare în autobuze, posturi TV pe telefoane, videoclipuri la un click distanță, pentru mine vremea radiourilor a apus de mult”. acă n-ai fi Elefant Bizar D cu talent muzical, ți-ar plăcea să fii... Californian. Claudiu este băiatul de la tobe și și-a dat seama că toată distracția

asta cu Les Elephants Bizarres e treabă serioasă din momentul în care a auzit „Have No Fear” la radio. Ne-a descris foarte frumos ce înseamnă pentru el un concert reușit: „Pentru mine, o experiență live mișto înseamnă să fiu pe scenă și să ajung atât de aproape de public încât să cred că suntem o singură persoană și, de câte ori se întâmplă asta, senzația de fericire și de mulțumire este atât de mare de mi se imprimă în codul genetic. Nu poți să descrii cu cuvinte ce se întâmplă în momentele respective. Ai nevoie de mai mult de-atât”. Râdem, glumim, dar când e vorba despre ce ascultă elefanții când merg în turnee, Claudiu a dat tot din casă: „Ăsta e cel mai complicat lucru, pentru că avem gusturi foarte diferite și încercăm să ne mulțumim pe fiecare în parte. Ce să zic? Ascultăm de toate: de la metale extreme la lăutărească :)”. Albumul anului 2011 din România a fost ...Ooo, al celor de la The MOOod. Nae s-a remarcat încă din Epoca de Piatră ca fiind singurul elefant din Univers care poartă papucei cu Homer Simpson. Cică sunt foarte încăpători și pot fi un loc perfect pentru a găzdui necessaire-ul unui concert reușit: o sticlă cu apă, o poză cu familia, trei aspirine, un binoclu, baterii și o mască de gaze. A primit o „clapă” de la ai lui când avea vreo 8-9 ani și așa a început aventura. A luat lecții de muzică lăutărească de la un prieten de familie până când a devenit autodidact, stadiu în care se află și în prezent. Voi fi fericit în momentul în care... o să văd eschimoși fredonând Les E. B.! Acum, că sunteți pregătiți de o întâlnire de gradul III, vă recomandăm un concert în aer liber și țineți urechile ciulite, că vi se pregătesc multe surprize din partea turmei. „TROMPA SUS!!!”

APRILIE 2012

Sunt o orchestră de lounge jazz. Au şi talentul şi cunoştinţele necesare pentru a reconfigura, din bucăţi sublim de desuete şi orchestraţii admirabil de clasice o muzică şarmantă, exotică, rafinată şi senzuală.

Pink Martini P e la începutul deceniului 9, când lumea muzicilor vestice îşi revenea cu o cură de grunge şi rave după kitsch-ul fluorescent şi conservator al deceniului 8, unii s-au arătat intersaţi de bunul şi foarte defunctul swing. A rezultat ceva nou, foarte swing, deloc actual, deloc reactualizat. Care adăuga muzicii demne de vidul existenţial obsedat de design şi status al deceniilor 5 şi 6 (Mad Men, anyone?) ceva influenţe pe cât de proaspete pe atât de variate.

Concert: Pink Data: 26 mai

În 1994 pianistul Thomas Lauderdale şi cântăreaa China Forbes au în fiinţat Pink Martini. Peste o bază solidă de jazz cei doi au adăugat şi restul orchestrei şi influenţele. Muzici pop 60iste. Arome latino şi tuşe de bossa-nova. Melodramatisme din pop-ul italienesc al deceniului 7. seducţia desuetă a chansonetele fanţuzeşti. Folk grecesc. Salva recalibrată pe ritmuri de jazz afro. Texturi sonore arăbeşti. Instrumente asiatice. Lounge-jazz-ul, perfect camuflat şi abil recalibrat pentru a

Martini i, Sala Palatului

şt Locaţia: Bucure

APRILIE 2012

fi în egală măsură nostalgic şi dansant, strălucitor şi prăfuit, decadent şi plin de vervă de pe primul album (Sympathique 1997), a rămas constant pe toate cele 6 albume următoare. Chiar şi atunci când în compania lui Saori Yuki trupa a lansat în 2011 albumul 1969 rezultatul a fost tot cocktail jazz marcat puternic de influenţe world music, capabil să exploareze delicat caracterul predominant nipon fără a-l exploata ca element fundamnetal.

Discografie Sympathique 1997 Debutul discografic poartă amprenta unor influenţe latino multiple şi unor nostalgii pariziene. Piese de rezistenţă: Amado Mio / Song of the Black Lizzard Hang on Little Tomato 2004 Are în centru o melancolie vivace pentru muzicile de petrecere dansantă din ineterbelic. Adunate de pe tot globul, de la Napoli la Buenos Aires şi din New York la Paris şi la Tokyo. Piese de rezistenţă: Kikuchiyo To Mohshimasu / U Plavu Zoru Hey Eugene 2007! Fără de (epi-)centru clar, cu influenţe multiple (pop japonez, party arab, glamour hollywoodian post-belic), perfect şelfuit dar cam lipsit de identitate şi suflu propriu. Piese de rezistenţă: Tempo Peridido / Taya Tan

Splendor in the Grass 2009 Focusat pe pop-uri filtrate masiv prin manierisme jazzy, album de lounge, cocktail şi good-life. Cel mai ludic şi senzual produs Pink Martini, care s ebucură de cel mai mare succes de top-uri. Piese de rezistenţă: New Amsterdam / But Now I’m Back Joy to the World 2010 Adunare cât se poate de multiulturală de versiuni cât se poate de cosmopolite ale clasicelor cântece dedicate bradului, cadourilor, naşterii lui Isus dar şi altor celebrări de final de an din culturi non-creştine. Piese de rezistenţă: Congratulations / Auld Lang Syne 1969 (Duet With Saori Yuki) 2011 Swing niponizat, jazz dus înspre leneveli erotice. Cel mai recent album de studio arată cât se poate prelucra şi rafina un sound odată cu trecerea anilor. Eleganţe onctuoase şi străluciri pasionale. Piese de rezistenţă: Blue Light Yokohama / Watashi Mo Anata To Naite Li?

Membrii trupei: China Forbes (vocal) • Thomas Lauderdale (pian) • Robert Taylor (trombon) • Gavin Bondy (trompetă) • Brian Lavern Davis (percuţie) • Derek Rieth (percuţie) • Martín Zarzar (tobe) • Phil Baker (bass) • Timothy Nishimoto (vocale şi percuţie) • Nicholas Crosa (vioară) • Pansy Chang (violoncel) • Dan Faehnle (chitară) • Maureen Love (harpă)

APRILIE 2012

recenzii jazz & blues

realizate de Berti Barbera

TORD GUSTAVSEN The Well

Pianistul norvegian Tord Gustavsen, împreună cu al său cvartet, a lansat albumul „The Well”. La fel de autoreferențial ca și cele din trecut, acest disc ne introduce imediat în atmosfera pe care o așteptăm și ne-o dorim dacă știm ce ascultăm, la același nivel de rafinament, exprimat într-un mediu încălzit de teme romantice. Foarte rar găsim asemenea profunzime intelectuală și emoțională într-o producție muzicală contemporană. Cred că muzicienii nordici, cu formarea lor culturală, cu pregătirea lor muzicală riguroasă, pot include sub același capac exactitatea matematicii muzicale și flexibilitatea sentimentelor. „The Well” este un disc spațios, omogen, care răsplătește fiecare audiție cu noi valori.

TANIA MARIA Tempo

“Tempo” este titlul albumului pe care Tania Maria l-a lansat pentru prima oară în formulă de duet, alături de un alt nume imens: Eddie Gomez. Un pian, un contrabas și o voce care se înțeleg atât de bine încât avem impresia că totul este exprimat de o singură ființă. Jazz-ul și muzica braziliană nu-și dispută supremația, ci mai degrabă se completează. Tania Maria folosește jazz-ul ca pe un vehicul pentru rădăcinile, sentimentele și toată bogăția muzicală a țării de proveniență. Samba sau baladele sunt trimise către noi cu aceeași lejeritate cu care Tania Maria ne-a fascinat mai bine de 30 de ani. Doi muzicieni frumoși și un album de înaltă clasă artistică.

APRILIE 2012

PHRONESIS Walking Dark

Există destul de puține proiecte în jazz care au funcționat sub o denumire de grup. De obicei erau trecute numele fiecărui membru, pentru ca astfel publicul să evite confuziile de sub diverse denumiri. E și o chestiune de orgoliu, să-ți apară numele în locul mesajului sau al rezonanței date de o singură etichetă. Oricum ar fi sau oricum am înțelege, în jazz, spre deosebire de alte genuri, există mai puține așa-zise trupe. Una dintre ele poate fi considerată definitorie pentru soundul noului secol : Ivo Neame – pian, Jasper Hojby – contrabas (danez rezident în

Anglia, fondatorul trioului, în 2005) și Anton Eger formează grupul Phronesis, un nume care în jazz-ul european de cel mai înalt nivel nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Vibrația lor muzicală, reflectată mai ales în concerte, mișcă mintea și inima cu o intensitate rar întâlnită, specifică numelor puternice. În primăvara lui 2012, apare albumul „Walking dark”, primul pe care toți cei trei componenți participă cu compoziții și orchestrații. Sound-ul obținut este mai unitar ca oricând, iar repertoriul pare o suită în mai multe părți, care se continuă fluent și dinamic. Un excelent exemplu de piano trio care are ceva de spus în anul 2012 și în mulți ani care urmează.

AARON GOLDBERG & GUILLERMO KLEIN Bienestan

„Bienestan” este un album conceput și produs de doi buni prieteni, foști colegi la Berklee, și anume Aaron Gldberg și Guillermo Klein. Amândoi își reprezintă strălucit generația, iar talentul lor școlit a avut numai rezultate fabuloase până acum. Întâlnirea dintre cei doi se concentrează pe compoziții proprii și pe câteva piese standard, în cadrul cărora își pot schimba și îmbina ideile și măiestria. Alături de ei, secția ritmică de la James Farm, respectiv Matt Penman la contrabas și Eric Harland la baterie și saxofonistul Miguel Zenon. Orchestrațiile sunt surprinzătoare, indiferent de tempo sau stare, dând muzicii un caracter atemporal, unde și accesibilul preia din personalitatea complexă a artiștilor implicați, genul de artiști care te fac să vorbești mai puțin și să asculți mai mult. „Bienestan” reprezintă starea de bine dintr-un teritoriu imaginar pe care Aaron Goldberg și Guillermo Klein l-au conceput pentru toți cei care vor să împartă câteva momente de pace.

recenzii jazz & blues

realizate de Berti Barbera

CHICK COREA The Continents Concerto Nici un album de-al lui Chick Corea, chiar și după aproape 50 de ani de când a apărut primul, nu poate fi trecut cu vederea sau consemnat ca simplă audiție trecătoare. Inteligența, măiestria și un imens limbaj personalizat se fac simțite în profunzime. ”The Continents: Concert” pentru cvintet de jazz și orchestră reprezintă actualele preocupări ale marelui pianist și compozitor, legate de îmbinarea elementelor de jazz în structurile de compoziție clasică. Astfel a rezultat concertul de jazz pentru instrument și orchestră, o formă îmbogățită de concert, în care instrumentul rămâne în prim-plan, cu tot cu superstar, cu aceeași emfază pe trăire și virtuozitate, cu o comunicare excelentă între solist și orchestră, numai că se adaugă o secție ritmică și atenuează din exuberanța uneori prea subliniată a maeștrilor, o meteahnă valabilă atât în jazz, cât și în muzica clasică. Fiecare continent are partea lui, structurată variat, cu o sonoritate densă, din care se decupează momentele de pian și temele orchestrei. Concertul e mai mult o serenadă, dacă e să judecăm după Mozart, dar complexitatea audiției ne face să renunțăm rapid la comparații și analize la rece. « The Continents Concerto for jazz quintet and orchestra » readuce în discuție punctele comune și cele divergente din relația jazz-muzică clasică, reunind astfel două dintre cele mai pasionale comunități de partizani ai artei.

APRILIE 2012

ESPERANZA SPALDING Radio Music Society

Iată un fenomen a cărui evoluție continuă să uimească întreaga lume muzicală. Cu un imens talent și o școală bine făcută, Esperanza Spalding începe să se exprime din ce în ce mai complex și în plan componistic. Voce, chitară bas, contrabas, compoziție, orchestrație, toate la un nivel care au adus-o, la nici 30 de ani, alături de cei mai mari muzicieni ai lumii, la care se adaugă un premiu Grammy în 2011 pentru cel mai bun nou artist (pentru prima data acordat unui muzician de jazz) și o implicare în foarte multe și diverse proiecte muzicale. Nici nu a terminat bine de promovat albumul „Chamber music society” și Spalding a lansat „Radio music society”, un proiect cu adresare mai directă, bine înrădăcinat în jazz, cu forme care se desprind de limbajul clasic și tind mai mult către piese mai scurte, dar foarte dens și elaborat orchestrate, cu un sound contemporan, urban. Acest disc poate fi luat ca o celebrare a tuturor celor care au cultivat acest talent incredibil, i-au dezvoltat viziunea și i-au adus inspirație.

ENRICO PIERANUNZI Permutation

Până să ajungă la trioul său american, pianistul italian Enrico Pieranunzi a trecut prin multe experiențe care l-au ajutat să evolueze, colaborând cu mai marii săi colegi precum Marc Johnson, Joey Baron, Charlie Haden, Billy Higgins sau Paul Motian. În 2012 completează o nouă formulă de trio, alături de basistul Scott Coley și de incredibilul baterist Antonio Sanchez, și scoate albumul „Permutation «, al cărui titlu, ca de obicei, nu este accidental. El reprezintă evoluția pianistului către noi forme de compoziție și improvizație, accentuând permanenta sa abilitate de a se reinventa. Încă o dată lumea lui, deja foarte bogată în componente europene, fuzionează cu cele mai distinctive stări ale jazzului american, împreună cu doi dintre cei mai importanți exponenți ai acestuia. Avem un trio închegat, a cărui exprimare intensă și elegantă uimește și ne trimite pe noi căi de percepție.

COVER STORY Axel & Bumblefoot

realizat de LenĹŁi Chiriac

Băieţii răi ai rock-ului

dolii celor de la Guns N’Roses au fost, fără îndoială, Rolling Stones şi, în special, Mick Jagger. Atitudinea şi modul de viaţă veneau direct de pe nesigurele străzi ale marilor oraşe americane şi tocmai de aceea textele lor aveau un impact major asupra tinerilor. Ei prezentau realitatea aşa cum o întâlneau zi de zi, cu droguri, prostituţie, jafuri, încăierări, crime. Simplişti şi direcţi în demersul lor muzical, Guns N’Roses deveneau rapid un fenomen, iar mass-media sunt silite să recunoască acest adevăr – o gaşcă de nebuni aflaţi tot timpul în conflict cu societatea reuşiseră să devină vedete peste noapte. Activitatea trupei a pornit în Los Angeles în perioada în care glam rock-ul era la mare preţ. O perioadă, trupa a avut unele conexiuni cu acest gen, prin îmbrăcămintea strălucitoare şi prin machiaj, dar a renunţat rapid, devenind în scurt timp noii băieţi răi ai rock’n’roll-ului. Anul 1985 este momentul în care Guns N’Roses a intrat în acţiune în momentul în care muzicienii a două formaţii, London şi L.A. Guns, au decis să dea naştere unei alte titulaturi. Prima formulă Guns N’Roses a fost următoarea: Axl Rose (voc.), Slash (chit.), Duff McKagan (bas), Steven Adler (tobe) şi Izzy Stradlin (chit.).

APRILIE 2012

Cuprins concerte Sunete Recomandă

p.44

p.56

CLUBURI

Sarmalele Reci

Una dintre cele mai originale și mai sănătoase apariții de pe scena muzicală românească.

Poesis

Un concert pentru iubitorii de folk, iubitorii de poezie, potrivit pentru o zi de primăvară.

David Bisbal

Artistul spaniol, însoţit de formaţia sa de instrumentişti, pregăteşte pentru fanii din România un show live, plin de energie.

ROCK

p.46

Anneke van Giersbergen

Anneke van Giersbergen va evolua la Bucureşti alături de întreaga sa trupă de acompaniament

Pasărea Colibri

Pasărea Colibri impresionează prin show-urile pline de patos, vivacitate si culoare.

Sunete în ţară

p.44

Marky Ramone’s Blitzkrieg

Marky Ramone a fost toboșarul primei formații punk din lume, Ramones, timp de 15 ani de zile.

ELECTRO

p 52

Dimitri from Paris

Ambasador francez al soundului de club stilat.

JAZZ Gala premiilor de jazz

p.54

La eveniment vor fi prezente nume de prestigiu ale jazz-ului romanesc.

ŞUIE PAPARUDE

Şuie este una dintre primele şi cea mai importantă formaţie de muzică electronică din România.

APRILIE 2012

Concerte în ţară CLUJ

IAŞI

CASSY&ABELLE 6 aprilie Club Midi DJKRUSH - 20TH ANNIVERSARY TOUR 9 aprilie Boiler Club ONE MAN/ONE MIC/ ONEGUITAR CU NICK FĂGĂDARDE LA LUNA AMARĂȘIALEX PURJE (RAIN DISTRICT,REDRUM) 12 martie Zorki off the Record URMA 18 aprilie My Way Club TAXI 20 aprilie

Euphoria Music Hall

CHRIST AGONY 21 aprilie Euforia Music Hall CARGO 21 aprilie Euphoria Music Hall ZEN-GARDEN – INTERNATIONAL U2 TRIBUTE BAND 25 aprilie My Way Club MAXIMILIAN 27 aprilie Euphoria Music Hall THE RISE OF THE CITY KING – AC-DC TRIBUTE BAND 28 aprilie Euphoria Music Hall

BRAŞOV

NICU ALIFANTIS 6 aprilie Hunter’s Pub FOLK NIGHT 8 aprilie TheRock Bar TANZ OHNE MUSIK 14 aprilie

TAGMA 5 aprilie Music Pub HARA 5 aprilie

BLAZZAJ 6 aprilie Daos Club ZOIA ALECU 7 aprilie Porky Pub

TRUPA 6 6, 13 aprilie Times

JEREMIH 12 aprilie Kasho

ŞUIE PAPARUDE 20 aprilie

TRAVKA 7 aprilie Rockstadt formaţie tânără, cu versuri adevărate, cu muzică excentrică şi fani inteligenţi şi neliniştiţi, Travka s-a format în 2002 la Focşani. Deşi a ieşit în evidenţă încă de la primele apariţii, Travka este o formaşie care a crescut în continuu din punct de vedere muzical. Sunt genul de artişti pe care, dacă îi vezi o dată live, eşti prins. Acum eşti fan.

SELFISH MURPHY 12 aprilie Deane’s Irish Pub&Grill

ŞUIE PAPARUDE

APRILIE 2012

REPUBLIKA 19 aprilie Deane’s Irish Pub&Grill CELELALTE CUVINTE 20 aprilie Rockstadt TAVI COLEN BAND 21 aprilie The Eighties Club

ZEN-GARDEN – INTERNATIONAL U2 TRIBUTE BAND 27 aprilie Dublin Pub

Oldies Pub

TANZ DIE REVOLUTION şi LUX NOCTIS 6 aprilie Bohemian Flow Art&Pub

TIMIŞOARA

BERE GRATIS 7 aprilie Times

RUNAWAYS 13 aprilie Pacha Novelty

CHRIST AGONY 25 aprilie Hand Club

SIBIU

INDIAN FALL 6 aprilie Rockstadt

Club Brain

Setup Venue Club

CHRIST AGONY 22 aprilie Daos Club JAZZYBIT 27 aprilie Cllub Bunker

20 aprilie, Timişoara, Setup Venue Club

trupă românească ce nu necesită prezentre, Şuie Paparude vine la Timişoara pe 20 aprilie. Ei sunt prezenţi de mult timp pe scena muzicii romîneşti, fiind cei care dau viaţă locurilor unde susţin concerte, animând petrecerile până în zori de zi. Şuie este una dintre primele şi cea mai importantă formaţie de muzică electronică din România. La concertul de la Timişoara, alături de ei, publicul va avea parte de super-mashupuri şi turntablism cu Saga & Se (Dancing Fingerz) dubstep cu Blintzu şi visuals U8 (Tmbase).

SUNETE LA TIMES PUB BRAŞOV

Times Pub

„Bosquito se întoarce” de Carmina Trâmbiţaş

„În sfîrșit revenim în locul de unde a pornit totul... BRAȘOV, revenim acasă pentru un super show!”, scriau cei de la Bosquito pe pagina lor de facebook înainte de concertul din Times Pub Braşov de pe 30 martie 2012. Iar cei de la Times scriau pe pagina evenimentului: „Bosquito se întoarce!!! După 7 ani de absenţă din muzica românească, într-o nouă formulă, Radu şi băieţii concertează în Times Pub!” A fost, într-adevăr, un spectacol total şi, într-adevăr, formaţia Bosquito s-a întors în locul unde au cîntat pentru prima oară în public, a spus vocalistul şi liderul formaţiei, Radu Almăşan, adică în clubul care era la debutul lor în locul unde e acum Times! Radu Almăşan e un profesionist care gîndeşte ceea ce face în perspectivă, pe proiecte. A debutat într-o formaţie rock din Braşov, „Conexiuni”, apoi a creat Bosquito, cu care s-a afirmat înainte să plece în SUA, unde a format trupa de indie-rock „Madame Hooligan”, o

formaţie de real succes în America, trupă din care face parte şi Andrei Cebotari de la Zdob şi Zdub. Dar Radu s-a întors în România la fel de pe neaşteptate precum plecase din ţară, cînd era pe val. În România a reluat proiectul Bosquito, care acum sună mai profi şi mai convingător, sunetul e mai vivace, prezenţa scenică – mai sigură, iar Radu e şi mai şarmant. O formaţie latino cu mulţi fani, care sună şi mai bine cînd interpretează coveruri internaţionale rock, dar asta depinde de gusturi, fireşte. Întorcîndu-ne la concertul din Times Pub, braşovenii au avut de ce se bucura. De altfel, clubul a fost plin, fanii au cîntat împreună cu Bosquito, iar a doua zi după concert pe pagina lor de facebook scria: „Referitor la concertul de aseară de la Braşov avem de zis doar un singur lucru: WOW!!!” Concert Bosquito Times Pub Braşov 30 martie 2012

O formaţie latino cu mulţi fani, care sună şi mai bine cînd interpretează coveruri internaţionale rock... 60

APRILIE 2012

imes Pub e un club braşovean situat în centrul centrului, pe bulevardul Eroilor nr. 17, la subsolul clădirii Modarom, în capătul străzii Republicii, celebra pietonală din Braşov care porneşte de la Times Pub şi ajunge în Piaţa Sfatului. Un loc unde distracţia, dansul şi petrecerile

sunt la ele acasă, iar regina este întotdeauna muzica live, la Times Pub avînd spectacole cele mai în vogă formaţii ale momentului – din ţară, dar şi din străinătate. Clubul s-a

deschis pe 11.11.2011, la ora 11 şi 11 seara, aşa că majoritatea concertelor încep la aceeaşi oră: 11,11 pm. Un loc unde vă relaxaţi, ascultaţi muzică bună, barmanii sunt tineri şi eleganţi, iar atmosfera e deosebită – Times Pub Braşov.

Aţi fost vreodată la un concert Ad Hoc?

acă răspunsul este nu, atunci ar trebui să mergeţi! Ad Hoc înseamnă muzică medievală cu influenţe pentru toate gusturile şi pentru toate vârstele. Atmosfera spectacolelor Ad Hoc este definită chiar de numele trupei. Ad Hoc este un proiect deschis, în permanentă mişcare. Show-urile sunt personalizate, creativitatea fiind punctul forte al trupei, care are chiar deschiderea de a deveni proiect interactiv, atunci când situaţia permite. Cei şase băieţi au „lipici“ la public şi acea bucurie de a cânta pe care puţine trupe reuşesc să o menţină vie. Povestea lor a început în urmă cu doi ani şi jumătate, la Oradea. Chiar dacă acum Ad Hoc se prezintă într-o formulă completă, cu şase membri şi o varietate de instrumente şi sonorităţi (Sergiu Boldor - vioara I, Adrian Bologa vioara II, Paul Szanto - violoncel, Igor Antoniuc - chitară clasică, Dan Olar - percuţie, Lucian Simon - percuţie), povestea Ad Hoc a început cu multe întrebări.

Iniţial erau doi membri: Sergiu Boldor (vioară) şi David Puşta (chitară). Primul concert a avut loc în iulie 2009. A urmat o invitaţie la Zilele Cetăţii Oradea, dar şi schimbarea componenţei. David Puşta s-a îndreptat spre alte proiecte. Lui Sergiu Boldor i s-a alăturat Adrian Bologa (vioară), care şi-a asumat şi orchestrarea pieselor, plus aranjamentele muzicale. Astfel, cei doi au început lucrul la noi materiale. Componenţa s-a lărgit şi s-a tot modificat. Între timp formula s-a stabilizat, incluzându-i pe cei şase membri amintiţi. Toţi cred în proiect şi îşi doresc să cânte muzică medievală. Au ales acest gen muzical pentru melodicitatea sa specifică, melodicitate pe care o pastrează actuală şi o fac să fie iubită de diverse categorii de public. Studiind, au descoperit că muzica medievală face bine şi la inimă, şi la minte. Anul 2011 a fost un an plin pentru Ad Hoc. După primele concerte în formula nouă, trubadurii au avut onoarea de a concerta în turneul

naţional de Saint Patrick’s Day alături de trupa irlandeză CORAS. După noi modificări, care au adus transformarea concertului AD HOC într-un veritabil spectacol medieval, se impunea prezenţa pe scenele festivalurilor medievale din ţară, ceea ce s-a şi întâmplat pe parcursul întregii veri. După ce a interpretat în manieră proprie piese din repertoriul Queen (în cadrul prestigiosului eveniment „Tribute To Remember: Freddie Mercury“, alături de artişti ca Zoltàn Andràs cu Jazzapella, Spitalul de Urgenţă, trupa Passager, Cristi Gram etc.), după festivaluri în care a împărţit scena mare cu trupe din mainstream-ul românesc, Ad Hoc a construit în acest an un repertoriu special pentru St. Patrick’s Day, ziua naţională a Irlandei. În repertoriul trupei se regăsesc prelucrări ale unor melodii compuse de către Blackmore’s Night, Loreena McKennitt sau din repertoriul internaţional, pe care membrii trupei le-au apreciat în mod special.

ULTIMA ORĂ Lady Gaga la Bucureşti? Umblă vorba prin târg că Lady Gaga ar veni la Bucureşti. Zvonurile vin de la Primăria Capitalei, care ne-a mai promis anul trecut şi un concert U2 ce nu a mai avut loc. Pe de altă parte, se pare că implicaţi în acest eveniment sunt cei de la Emagic, care totuşi nu au confirmat încă nimic. Lady Gaga va începe un turneu pe 27 aprilie în Corea, “The Born This Way Ball Tour”. Începând din luna august, turneul se va muta în Europa, iar şansele de a o vedea în România sunt totuşi destul de mari. Surse din Primăria Capitalei spun că evenimentul ar avea loc după 8 iulie (când artista încheie turneul în Australia), pe Naţional Arena.

Soulfly

Evanescence şi Soulfly la Rock the City

uborg GreenFest powered by Rock the City 2012 adaugă două noi nume mari line-up-ului deja anunţat. Evanescence şi Soulfly vor concerta la cea de-a patra ediţie a festivalului organizat de East European Events şi Marcel Avram în colaborare cu D&D East Entertainment. Anul acesta festivalul va avea loc între 29 iunie şi 1 iulie în Parcarea C a Complexului Romexpo din Bucureşti. Trupe confirmate la Rock the City: Guns N’ Roses, Machine Head, The Cult, Godsmack, Black Label Society, Ugly Kid Joe, Within Temptation, Evanescence, Soulfly

APRILIE 2012

Wolf Gang va concerta la Summer Well 2012

ritanicii de la Wolf Gang vor concerta în vara aceasta la cea de-a doua ediţie a festivalului Summer Well de la Buftea. Conform site-ului official, Max McElligott şi colegii săi de trupă vor urca pe scena festivalului de pe Domeniul Ştirbey pe 11 august 2012. Deşi Wolf Gang este primul nume confirmat pentru Summer Well, zvonurile existente pe piaţa muzicală anunţă prezenţa celor de la The Vaccines printre headlineri.

Revista completă o găsiţi distribuită în cele mai tari locaţii din Bucureşti.