Sunete Ianuarie - Februarie 2015 by Mihaela Anutoiu

www.sunetelive.ro

GRATUIT

NR. 1-2/2015

DRUMURILE LUI DAVE Ce ne aşteaptă anul ăsta? HARLEQUIN_JACK / MARKUS SCHULZ / BRYAN ADAMS / DUBIOZA KOLEKTIV / SHANTEL (BALKANIK FEST 2014)

EDITORIAL

REVISTĂ DE MUZICĂ SE DISTRIBUIE GRATUIT

ISSN 2392 – 9820 Redactor Şef George DURBĂLĂU george.durbalau@gmail.com Redactori Hefe, Ella Cincan, Ştefan Tivodar, Edward Ciurea, Andreea Chirilov, Vlad Popescu Colaboratori Beatrice Sommer, Narcis Axinte (Harlequin_Jack / We Singing Colors), Sergiu Ivanov (Pinholes) Coordonator distribuţie: Dan Budoi dan.budoi@zilesinopti.ro Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro Vânzări George Ovidiu, tel. 0752 241 621 george.sunete@gmail.com Corectură Edward Ciurea Online Ella Cincan (redactor) Andra Atodiresei andra.atodiresei@gmail.com Contact: www.sunetelive.ro www.facebook.com/sunetelive Dacă vreţi să ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro

2015, nu 2014.

mi repet pe silent când completez chestii. Fie online, dar mai ales pe documente. De obicei semnez documente la început de an. De obicei greşesc. De aia îmi repet. Documente sper să semnez şi într-un sediu de bancă în favoarea unui cont de-al meu.., dar ăsta este alt editorial! Aici vorbim despre un an despre care toţi apropiaţii sunt într-o proporţie covârşitoare de acord că va fi dacă nu Foarte Bun, cel puţin MAI bun ca 2014! Absolut. Nu vă ascund că şi eu, după controale severe prin zodiace occidentale, orientale şi după analiza statornică a intuiţiilor mele imaculate pot conchide că sunt pretty fucking excited despre acest nou an. Avem un nou Preşedinte votat la fel de febril ca pe Băsescu prima tură (ia să vedem ce face), avem pe listă reluarea evenimentelorconcept de anul trecut (shhh! punem pe foaie planuri în ce le priveşte, le anunţăm în curând) - şi de asemenea, avem Capitală Europeană a Tineretului, aka Cluj-Napoca, unde deja Untold Festival (cu Avicii şi David Guetta + megahype-ul restului de 150 de trupe invitate), Electric City şi Electric Castle vor fura peisajul naţional şi vor înclina centrul de greutate artistică pe inima Transilvaniei. Nu pot decât să mă bucur. Avem şi în restul ţării evenimente din cele mai colorate, mai diversificate stilistic şi mai dornice să adauge ediţii la portofoliu. Trupe mari, artişti buni – Roxette pentru nostalgici – aduce un show ce sărbătoreşte 30 de ani de carieră, Toto aduce aceeaşi aromă optzecistă şi Robbie Williams va rupe punând în pericol recordul AC/DC de 60.000 de spectatori. Dar, să nu sărim până acolo..Mai întâi stăm cuminţi şi ne imaginăm deja la Fatboy Slim (weheee)!!! Lista nu este completă nici în cele ce urmează – dar ne-am străduit să aducem la un loc o primă mână de informaţii adunată de peste tot şi din mai multe surse. Ele vor suferi modificări, căci suntem la început de an. Însă, nu ar fi rău să vă notaţi în task manager datele estenţiale bătute în cuie ale artiştilor ce vă vor livra soundtrackul pentru tot restul anului! Aa, şi pe copertă îl avem pe Dave Grohl. Mai şi întrebi de ce? Sunt curios totuşi, Kurt pe copertă a fost cel mai căutat număr Sunete. Poate, oare, ubertalentatul şi hiperactivul Dave să walk in Cobain’s shoes?? Căci, să nu uit(ăm), este 2015 nu... George DURBĂLĂU

Dacă vreţi să distribuiţi în locaţia dumneavoastră revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

nr. 1 - 2 / 2015

www.sunetelive.ro

| Sunete | 3

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015 ROCK&ROLL

Ce ne aşteaptă anul ăsta! Ghid practic (şi teoretic) al evenimentelor din 2015. Ce se ştie şi ce se preconizează.

de Ella Cincan, Ştefan Tivodar, Andreea Chirilov nr. 1 - 2 / 2015

sunetelive.ro

| Sunete | 5

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

GHID Î SUNETE EVENIMENTE

2015

ncepem cu începutul, UNTOLD Festival! Unde? Cluj 2015, Capitala Europeană a Tineretului pe 2015. Se anunţă că tot tineretul se va muta la Cluj anul acesta. Anyway, UNTOLD Festival, cu bilete vândute încă dinainte să fie anunţaţi artiştii, îi prezintă ca headlineri pe AVICII şi pe David Guetta. Asta nu e tot, mai sunt încă 150 de artişti de confirmat, şi se aud multe rumori de Metallica, The Prodigy şi alţi artişti cunoscuţi. Fi-ţi cu ochii pe site-ul lor !

recem în sfera boemă a jazzului, şi trecem în revistă câteva evenimente de care suntem siguri că ne vom bucura anul acesta. Unul dintre ele este Garâna Festival. Îþi iei rucsacul, cortul şi voia bună şi te cazezi în Valea Lupului din CaraşSeverin, între 9-12 iulie. Deocamdată nu avem nume confirmate, dar după cum ne-am obişnuit, cu siguranþă vom avea surprize plăcute. Plus de data asta, am fost asiguraþi că festivalul nu va coincide cu alt festival drag, Jazz Tm. Acestea două aveau atracþia să se suprapună, însă acum, ne putem bucura de ambele! Festivalul International Jazz Tm se va þine între 3-5 iulie, la Timişoara şi deja are două nume confirmate : Dianne Reeves şi Guillaume Perret + Electric Epic, care vor concerta pe 5 iulie.

iecare an îl începem cu speranţa că va fi mai bine, ca lucurile vor merge într-o direcţie mai bună, că vom fi mai fericiţi, mai relaxaţi, că vom scăpa de tot stresul anului trecut, că vom câştiga mai mult, că vom iubi mai mult, că vom fi iubiţi mai mult, un fel de sex, drugs & rock’n roll maxim. În concluzie, visam că o să fie un an cu totul special faţă de toţi anii precedenţi. Asta sperăm şi din punct de vedere muzical, că 2015 va avea mai multe festivaluri, concerte, lansări etc. Deja ne putem bucura de câteva confirmări şi le putem detalia pe scurt povestea.

6 | Sunete | sunetelive.ro

lectric Castle cred că până în clipa de faţă este unul dintre cele mai generoase festivaluri confirmate anul acesta. Un festival marca Boiler Events, are un aer electro, fresh, tineresc, o petrecere ce ţine 3 zile, pentru prima oară pe domeniul unui castel! Printre artiştii ce vor urca pe scena Castelului Banffy, avem ceva nume importante de enumerat: Fatboy Slim, The Parov Stelar Band, The Cat Empire, Netsky Live, Nouvelle Vague, The Subways, Asian Dub Foundation, Subcarpati, Suie Paparude, Soom T 7 Jstar, XXXY, Sub Focus, SiriusModeSelector şi mulþi, mulþi alþii. nr. 1 - 2 / 2015

in seria de festivaluri magice, Tranylvania Calling şi-a anunţat datele 24-21 august 2015. Spiritul Transilvaniei ne cheamă să-I urmăm cărările ascunse şi să intrăm într-o stare psihedelică, relaxantă şi provocatoare. Sub clar de lună plină, se anunþă întalnirea dintre mulþi artişti din toate culþurile lumii, arte vizuale speciale, workshop-uri, speakeri, instructor şi ateliere diverse. Un festival ce promovează „ethosul unităþii” şi întâlnirea dintre culturi şi oamenii care le poartă, spiritualitate şi regăsirea sinelui prin natura şi artă, şi stiul de viaþă eco. După cum îi este tradiþia, în fiecare an aleg o þară invitată, iar cei care vor să participle şi au naþionalitate, au intrare liberă. Anul acesta Rusia este aleasa. Deocamdată, artiştii sunt þinuþi în secret, însă curând vor fi dezvăluiþi! Nu foarte departe de spiritul Tranylvania Calling, avem încă un festival de trecut în revistă, şi anume: Waha. „Povestea a început în 2012 în urma unui parteneriat între 12 ONG-uri din þară şi din Europa. Proiectul s-a numit iniţial „Sharing Trust Society: The Experiment” şi a fost finanţat de AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional. „Sharing Trust Society: The Experiment” a avut ca obiectiv principal crearea unui context pentru a încerca diferite forme sau posibilităþi alternative de relaþionare şi convieþuire, pornind de la ideea unei societăþi alternative bazate pe împărþit şi împărtăşit. Am propus experimentarea unui model socio-economic şi de organizare diferit, în care sistemul de valori actual a căpătat o nouă dimensiune, în care mijloacele de exprimare creativă şi schimbul de cunoştinþe şi servicii au stat la baza construirii societăþii alternative.

şadar, pentru câteva zile Waha ne face să trăim ca o comunitate, unde fiecare joacă un rol în realizarea evenimentului iar bariera dintre artist şi public dispare. „Waha înseamnă celebrare, manifestare, vibraţie, dans, cooperare, împărtăşire, armonie. Waha este un spaþiu în care poþi fi cine eşti, unde să-þi extinzi conştiinþa şi să te alături celorlalþi în a învăţa, a lucra împreună şi a ne ajuta reciproc pentru ridicarea nivelului colectiv de conştienþă. Festivalul se focalizează pe trei direcţii principale: muzică şi dans, arte şi spectacole, trăi alternativ. Anul acesta, data pe care va avea loc Waha, va fi anunþată pe parcursul următoarelor două luni.” Beatrice Sommer

in seria eco friendly, natură, muzică şi spirit One Love se încadrează şi el în aceată sferă. Anul trecut s-a aflat la prima ediþie şi pot spune că a fost un festival cuminte, peacef-ul şi promiþător. Sperăm să ne întoarcem şi anul acesta pe marginea Lacului Vidră.

nr. 1 - 2 / 2015

sunetelive.ro

| Sunete | 7

8 | Sunete | www.sunetelive.ro

Septembrie, 2014

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

acă anul trecut, am avut parte de două şocuri, mai exact anularea festivalului B’estFest şi apoi a festivalului Peninsula, sperăm că anul acesta vor prinde forţe noi şi energie şi ne vor impresiona la fel ca în anii precedenţi. Ambele festivaluri sunt două dintre cele mai importante din România, care au reuşit să aducă pe scenă foarte mulţi artişti internaţionali cunoscuţi. Două embleme ale României, pe de o parte unul la Bucureşti, B’estFest, celălalt în frumoasa Transilvanie. Aşteptăm veşti bune!

laj Alive, festival care a ajuns la cea de-a treia ediţie, doreşte să trezească spiritul liber dinlăuntrul fiecăruia. Şi cum mai bine decât prin organizarea unui super concert, fix pe Câmpia Libertăţii, care să aducă aminte fiecăruia dintre noi că suntem oameni ce trebuie să ne ghidăm după valorile cele mai importante pe care s-a pus accentul încă de la 1848: libertare, fraternitate şi solidaritate. Asta este premisă pe care s-a construit evenimentul care vrea să unească inimile românilor prin puterea muzicii. Avem şi primele trupe confirmate care vor urca pe scenă: Coma, Şuie Paparude şi Sunrise Avenue vor umple câmpiile de muzică şi culoare. Mai mult de atât, suportul muzicii electronice va fi reprezentat de DJ-ii germani Michael Mayer, Saschienne, Justus Köhncke şi Thomas Fehlmann, care vor face să mişte până şi firele de iarbă. Anul trecut 11.000 de oameni au trecut pragul oraşului pentru a dansa pe muzica a 30 de artişti. Anul ăsta, pe 5 şi 6 iunie ne numărăm şi noi printre ei şi promitem să ne întoarcem cu poveşti frumoase!

„

Nici bine nu s-a topit zăpada că am început să îmi pun la punct planurile de vară. Un calendar nou nouţ şi un marker – de atât am avut nevoie ca să pot să îmi însemnez zilele în care se anunţă să nu am parte de somn, ci doar de pure momente de euforie…”. Zilele de 4 şi 5 iulie sunt deja rezervate pentru Shine Festival. Ce se întâmplă acolo? Ajunşi deja la cea de-a doua ediţie, având un succes răsunător la prima, anul acesta urmează să ne delecteze auzurile fine câte 6 trupe pe zi. Dacă anul trecut headlinerii au fost simboluri ale scenei din România, Alternosfera şi Coma, anul acesta situaţia se schimbă radical. Elementul surpriză care o să electrizeze atmosferă va fi câte un headliner internaţional, unul dintre ei fiind deja confirmat. Pe scena românească o să urce Triggerfinger, cu rădăcini din Belgia, care îmbină armonios sounduri indie cu cele alternative. Arenele Romane, una dintre locaţiile ce ne-au obişnuit cu organizarea evenimentelor muzicale de înaltă calitate, va găzdui anul acesta un festival care sper să ne facă pielea de găină, la propriu. Primele trupe confirmate sunt Şuie Paparude, Coma, Grimus şi Toulouse Lautrec. Mai avem puţină răbdare şi aşteptăm încă 7 trupe să se anunţe, plus band-ul internaţional. Curiozitate mare, dar până atunci, o să ne răsfăţăm cu alte festivaluri mişto. Ne facem încălzirea pentru că mai sunt câteva luni, sperăm să treacă cât mai repede şi să ne bucurăm de soare, bere rece şi muzică pe măsură. Ah...să nu uităm: grăbiţi-vă să luaţi bilete în presales. Pariem că o să se vândă ca şi pâinea caldă!

nr. 1 - 2 / 2015

www.sunetelive.ro

| Sunete | 9

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

oute 68 Summerfest este un festival pur românesc, care încearcă să autentifice piaţa muzicală din România şi să susţină sound-ul nostru prin conceperea unui eveniment care aduce în prim plan trupe şi artişti autohtoni. Prima ediţie s-a desfăşurat în 2011, în Valea Mureşului, fanii fiind cufundaţi cu totul în natură în Gurasada Park. Timp de trei ani consecutivi, festivalul a strâns tineri de prin mai toate colţurile ţării, pentru că timp de un

etaliştii au de ce să sărbătorească cu o bere mai rece decât vremea de afară. Anul 2015 aduce în luma mai un concert care să îi facă să dea din plete până şi pe cei mai supăraţi fani. Blind Guardian va urca pe scena românească în cadrul celei de-a treia ediţie Romanian

10 | Sunete | sunetelive.ro

weekend să alcătuiască o mare de corturi şi hamace şi să profite de muzică, de jocuri, de parcurile special amenajate. Trupe mari precum Cargo, Viţa de vie, Zdob şi Zdub, Alternosfera au ţinut cap de afiş, urmate de CTC, Implant pentru refuz, Gojira & Planet H. Un festival de cultură şi muzică foarte colorat, care a reuşit să iasă în evidentă pentru bună organizare. Aşteptam să vedem şi invitaţii de anul!

ă tot explorăm zona rock în acest punct, e de menţionat faptul că metaliştii sunt răsfăţaţi anul acesta. Metalhead Meeting garantează în luna iunie, mai exact intre 12-14, 3 zile în care se vor asculta numai heavy sounds. Pentru sutele de oameni pe care îi aduna, de anul acesta Metalhead împreună cu BestMusic schimba locaţia, mai exact concertul se va desfăşura Cotroceni Open Air, în spate la AFI Palace Cotrceni pe un teren deschis de peste 4 hectare. Daa... aţi auzit, atâta spaţiu doar pentru moseala şi headbang pe muzica unor trupe cunoscute care ţin lineup-ul : 30 de trupe, dintre care dominante vor fi cele internaţionale. Avem şi câteva confirmări. Numele de Bloodbath, Amorphis, The Sirens, Triptykon, Primordial, Lacrimas Profundere, Antimatter, Demonical, Centinex, Dew Scented vă zic ceva ?

Rock Meeting 2015, după ce în 2011 şi 2012 i-au adus pe Pain of Salvation şi Apocalyptica. Arene Romane vor găzdui un show extraordinar, în care nu vor lipsi surprizele şi trupele care să zguduie parcul Carol sub sound-urile lor rock.

nr. 1 - 2 / 2015

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

ransilvania International Music and Art Festival sau TIMAF încearcă să sublinieza cât de importantă este arta în viaţa noastră. Astfel, s-a ajuns la conceperea unui festival care să le includă pe toate şi care să gâdile toate simţurile umane. Cluj găzduieşte încă din 2011 un eveniment cultural, atât de frumos încât uimeşte prin complexitatea sa. Se promovează tinerii artişti, care încearcă să picteze viaţa cotidiană în culori prin ceea ce exprima artistic. Fie că este muzica, pictura, arta stradală, literatura sau teatru, luna octombrie a lui 2015 va reuni oameni pasionaţi de bun gust şi cultura, oameni care reuşesc să vadă frumos din orice lucru fără însemnătate. Atmosfera medievală pe care o recreează Alba Iulia da un iz aparte evenimentelor care sunt găzduite acolo. Vă recomand cu încredere un festival de muzică şi film, care aduce un pic de linişte şi pace sufletească intre festivalurile cu zgomot. Cetatea Carolina primeşte cu braţele deschise cinefilii şi pasionaţii de muzică în aer liber pentru câteva zile în care să se bucure de adierile vântului şi şi de cultură în natură. Alba Iulia Music and Film Festival asigura muzica live şi proiecţiile exterioare cât şi interioare. Voi nu trebuie decât să veniţi cu popcornul şi cu energia la pachet !

12 | Sunete | sunetelive.ro

anFest Roşia Montană este un festival care reuneşte oamenii cu spirit revoluţionar, care încă mai cred în ţara lor şi care doresc cu orice preţ să o protejeze, pentru a le putea asigura copiilor lor un viitor cât se poate de bun, în care mizeria politică care vinde comorile naturale ale României să fie eradicată. Vorbim de unul dintre cele mai importante evenimente sociale, care prin intermediul concertelor, workshop-urilor, dezbaterilor pe care le plănuiesc şi a celorlalte activităţi, aduce la cunoştinţa romanilor gravitatea situaţiei şi creşte gradul de conştientizare. Expoziţiile şi localnicii primitori, dar nu în ultimul rând aerul curat de munte şi peisajele pe care le întâlneşti acolo trec dincolo de linia magnificului. Parcă e o altă lume, desprinsa din cărţile de poveşti, căci toate aceste componente refac filmul unui basm mioritic. Anul 2014 a adus pe scena deschisă de la Roşia Montană trupe precum BaBa ZuLa, Aria Urbană, Luna Amară, BLNOZ, AmfiFanfare (Franța), Blazzaj, Basska, AFO, Implant pentru Refuz, Rehab Nation, Shadowbox, Nicolae Pitiș și Maria Casandra Hauși, Grupul IZA, Mushroom Story, Sky Swallows, Challenger, Mihai Balabaș și Alexandru Arcuș, B.A.U. Brigada Artistică Urbană / Kaleidonescu Tzu & Petzi, Moon Museum, Brum, Baba Dochia / Retro Future Band / Exit Oz / Ad Hoc/ Poetrip. Aşa cum e tradiţia, sunt sigură că o parte din trupele de anul trecut vor da attend şi anul acesta. Rămâne de văzut ce alţi artişti români se hotărăsc să se alăture luptei de a avea o ţară frumoasă, nepoluata… o ţară a noastră.

ă tot am discutat de festivaluri de film… e cazul să amintim de un festival tânăr, un pic timid… dacă m-aş putea pronunţa aşa. Anul 2015 reprezintă cea de-a doua ediţie pentru DOC AND ROLL Festival, ce se va desfăşura la Braşov. Ce se întâmplă acolo? Iubitorii de film şi muzica îşi pot lărgi bagajele de cunoştinţe în ceea ce priveşte aceste două arte, deoarece acesta este un festival de film documentar de muzică, primul de altfel care doreşte să integreze istoria sunetelor şi să evidenţieze importanţa lor în viaţa de zi cu zi. Pe lângă proiecţii, puteţi să savuraţi o băutură cât mai refreshing în timpul concertelor live, dezbătând subiectele văzute cu alţi cinefili şi pasionaţi de muzică.

nr. 1 - 2 / 2015

urt Elling va veni în România, în premieră, prin turneul său de promovare a proiectului Passion World. Sala Radio va găzdui pe 5 martie un concert de excepţie, în care unul dintre cei mai talentaţi cântăreţi, nominalizat la Grammy pentru fiecare disc al său în parte şi cu un premiu câştigat, va mişca până şi cele mai reci inimi care îl vor auzi. O voce excepţională, apreciată pentru timbrul asemănător cu cel al lui Frank Sinatra, însă cu un spirit atât de energic şi de plin de viaţă, încât cu siguranţă va ridica sala în picioare după primele 5 minute de interpretare a baladelor de dragoste şi de suferinţă.

ă tot vorbim de dragoste, cum mai bine să poţi exprima dualitatea iubirii decât prin muzică sublima? Astfel, pe 21 aprilie 2015, scena Sălii Radio va găzdui un alt concert extraordinar, ce va avea ca invitată trupă de muzică jazz, Oregon. Prezenţi încă din anii ’70, având 30 de albume la activ şi concertând pe scene cu nume grele pentru industria muzicală, promit o prestaţie angelică, care să cutremure fiinţă umană până în vârful degetelor.

ă ne orientăm un pic şi pe partea de jamming. Pentru cei cu gusturi fine, care îşi răsfaţa simţurile prin muzică ce combina instrumente jazz, recomand cu tărie Braşov Jazz and Blues Festival. O simfonie de sunete, eleganta şi atmosfera jovială. În Decembrie 2014 am avut artişti precum Hidden Orchestra, Accord Vibes, Elena Mândru Quartet, Narcotango, Berti Barbera & Nicu Patoi, Blue Family şi Sharrie Williams Band. Evenimentul, predominant de jazz, incorporează pe de altă parte şi elemente de muzică clasică, hip hop sau acorduri electronice, pentru a produce furtuni emoţionale.

nr. 1 - 2 / 2015

sunetelive.ro

| Sunete | 13

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

entru a patra oară în România, unul dintre cei mai mari pianişti, cunoscut ca the Prince of Romance, vine să încânte inimilor romanilor într-un concert ce se promite a fi mai mult decât excepţional. Richard Clayderman, îndrăgostit de magia şi de rezonantele pe care le resimte ori de câte ori concertează în România, va urca din nou pe scena noastră în data de 26 martie, la Sala Palatului, cu un spectacol în premieră mondială – From Paris with Love. Alături de el, scena va găzdui baletul şi orchestra Camerata Regală iar împreună construiesc un concept nou, inovator care doreşte să dea peste cap simţurile senzoriale ale spectatorilor. Se întrevede un spectacol care va avea câte puţin din tot : o experienţă care să producă plăcere minţii umane, pe fundalul glasului lui Richard Clayderman.

nr. 1 - 2 / 2015

e 17 mai, Roxette revine la Bucurețti, la Arenele Romane. După anul 2011 când au concertat la Zone Arena, Roxette revine în turneu pentru a sărbători 30 de ani de activitate!

ne Republic vin pentru prima oară în România. Pe 4 iunie, Arenele Romane vor fi acaparate de sunetul pop-rock specific trupei! Concertul face parte din turneul de promovare al noului album Native.

www.sunetelive.ro

| Sunete | 15

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

e 31 martie, Sala Palatului îl găzduieşte pe Mark Anthony. Cu un pic de întârziere, pentru că evenimentul trebuia să aibă loc anul trecut, artistul ajunge şi la Bucureşti! Mai bine mai târziu ca niciodată, vine odată cu primăvara!

nr. 1 - 2 / 2015

n premieră la Bucureşti, pe 27 iunie, Godsmack pun pe jar Arenele Romane! Vom avea ocazia să ascultăm o trupă apreciată worldwide şi bine poziţionată în ierarhia heavymetal-ului!

rebuie să trecem şi prin capitolul care curpind legende vii ale muzicii. Vorbim de 36 de ani de muzică bună, în care trupa nu şi-a schimbat în nici un fel stilul, păstrându-se totuşi originali într-un timp care este precedat de influenţe din toate zonele. Toto, trupa pop care a marcat industria muzicală prin piesele lor legendare şi mult iubite de către fani, vor concerta în data de 27 iunie, la Sala Palatului, invitând în acest fel spectatorii la câteva ore de pur extaz. Sunt peste 5000 de albume, de proiecte în care membri trupei şi-au arătat dedicarea şi respectul pentru fanii de toate genurile, care i-au urmat şi îi stimează pentru munca depusă, aşa că suntem singuri ca că hiturile cele mai îndrăgite vor fi fredonate la unison.

www.sunetelive.ro

| Sunete | 17

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

ă vorbim şi de treburi mai recente: Eluveitie din nou în România, găzduiţi de către Colectiv, în data de 16 februarie 2015, în cadrul turneului de prmovare Origins Tour 2015. „Suntem foarte bucuroşi că ne reîntoarcem în România! Iubim fanii romani deoarece ne primesc mereu cu braţele deschise. Promitem că show-ul de la Bucureşti, din februarie, va fi unul de excepţie!”. Un concert ce nu trebuie ratat, deoarece alături de ei vor mai urca alte trupe surpriză care să cutremure scena.

ndre Rieu este unul dintre cei mai buni violonişti care creează care reuşeşte la concertele lui să inducă spectatorii într-o pură reverie. În premieră, acesta va avea 5 concerte aproape consecutive în România pe 6 iunie, iar apoi de pe 11 până pe 14 inclusiv, în Piaţa Constituţiei, alături de Johann Strauss Orchestra- orchestră formată din 60 de instrumentişti talentaţi, dirijat sublim către Andre.

18 | Sunete | www.sunetelive.ro

n talent extraordinar, remarcat prin originalitate şi pasiunea cu care se dedica muncii sale este Ravi Coltrane, care va ajunge să încânte finul gust muzical al fanilor jazz-ului. Acesta va concerta în data de 22 februarie, pe scena Sălii Radio, în cadrul proiectului The Coltrane Quartet, astfel că îl vor acompania David Virelles – pian, Dezron Douglas – bass şi Johnathan Blake – baterie.

nr. 1 - 2 / 2015

GHID SUNETE EVENIMENTE 2015

entru prima dată în România, un solist internaţional, îndrăgit de fanii din toată lumea, a cărui cariera probabil a marcat vieţile a sute de mii de oameni ce îl asculta. Robbie Williams va ajunge în Bucureşti pe 17 iulie, în Piaţa Constituţiei, unde va fi subiectul celui mai tare concert din România. Show-ul lui face parte din turneul de prmovare Let Me Entertain You. Este genul de eveniment pe care nu ai cum să îl ratezi, pentru că nu exista nici un motiv mai bun care să te oprească din dans şi ascultat câteva ore de hit-uri... mai ales că suntem singuri ca acest concert se va transforma într-un spectacol de neuitat.

20 | Sunete | sunetelive.ro

ncă o dată, Arenele Romane vor fi zguduite de un concert cu muzică heavy metal. Se întorc pentru ne promit un alt concert spectaculos şi pentru că fanii i-au primit cu braţele deschise: Black Label Society, titanii metalului, vin pe 27 iunie 2015 pentru a crea energie şi pentru a vedea moshpiturile celebre, în stil românesc, bineînţeles.

he Gentle Storm Acustic – un turneu care ni-i va aduce pe scena românească pe Anneke Van Giersbergen şi Arjen Lucassen în data de 19 februarie 2015, la Hard Rock Cafe. Împreună, vor lansa pe 23 martie un album ce doreşte să unească muzica celor doi într-o compilaţie care să uimească fanii lor – „The Diary”.

nr. 1 - 2 / 2015

e 20 martie, Colectiv va găzdui un alt concert în spirit rock. Negură Bunget, alături de alte trupe precum Grimegod, Northern Plague şi mulţi alţii vor arunca mâini în aer şi vor oferi o experienţă deosebită, plină de energie şi soud-uri grele. Concertul va avea scopul promovării albumului marca Negură Bunget – „Tău”.

timpul să vorbim şi de evenimentele de premiere a muzicii alternativ-rock din România. Pe 30 ianuarie, sala Colectivului se va umple pentru a-i asculta în cadrul Metalhead Awards pe Alternosfera, Luna Amară şi Kryptonite Sparks. Explozia de energie va continua a

doua zi, pe 31 ianuarie, când pe scena românească, în cadrul aceluiaşi event, vor concerta Rotting Crist, Bucovina, GOD, DAF şi TESSA. ATENŢIE: e nevoie de un surplus de energie pentru o experienţă maximă!

007, i-am avut pentru prima oară, aduşi de către Metalhead, pe Behemoth. Aprilie se anunţă a fi o lună heavy, pentru că vom întâlni concerte cu nume grele. Colectiv va găzdui un turneu european, a trupei mai sus menţionate, care promovează albumul acestora. Spectacolul audio-vizual îi va avea în deschidere pe Bolzer şi pe THAW. Sunteţi pregătiţi de headbang?

nr. 1 - 2 / 2015

sunetelive.ro

| Sunete | 21

DRUMURILE LUI DAVE

DAVE GROHL

Nenumărate trupe, un singur om HEFE & MATEI TIBACU-BLENDEA Nirvana. Queens of the Stone Age. Foo Fighters. Paul McCartney. Nine Inch Nails. Iggy Pop. David Bowie. The Prodigy. Ce au în comun aceste titulaturi? Printre alte elemente evidente (muzica, instrumente etc.)... toţi aceştia şi mulţi alţii îl au în componenţă pe, l-au avut în componenţă pe, sau s-au folosit de serviciile lui Dave Grohl. Poate unii dintre voi sunteţi familiarizaţi cu numele lui (unii poate chiar hiper-familiarizaţi!), dar poate pentru unii din voi încă ridică ceva semne de întrebare. Şi pentru cei ce sunt în ceaţă, este şi normal. De ce ar apela toate aceste nume la el? Ce oferă în plus? În principal, carisma de care dă dovadă în viaţa de toate zilele este prezentă şi în muzica făcută sau produsă de Dave Grohl. Haideţi nr. 1 - 2 / 2015

să-l cunoaştem puţin mai bine... şi puţin mai pe scurt: Născut în Ohio (de unde au răsărit multe trupe influente în cadrul muzicii mondiale precum Devo, Electric Eels, Dead Boys şi The Cramps), Dave s-a mutat alături de mama sa Virginia... în Virginia, în jurul vârstei de 7 ani. Pe la 12 ani, când începe să-i apuce pe toţi copiii din SUA să înveţe să cânte la un instrument, nesiliţi de părinţi ci de hormoni, Dave s-a apucat să înveţe să cânte la chitară. Tot în jurul acelei vârste, a început să afle cât mai multe despre, şi să se înconjoare cu punk rock. Trupe precum Circle Jerks, Bad Brains, Black Flag, Naked Raygun l-au schimbat pe veci (însă şi trupe de alte genuri, precum Led Zeppelin, al căror tobar – John Bonham – l-a

determinat să se apuce şi de tobe... fapt vizibil şi din stilul fizic şi primitiv dar nelipsit de tehnică pe care-l adoptă când bate). Printre primele trupe cunoscute în care a fost membru au fost nişte eroi locali din scena punk rock, pe nume Scream. Scream a fost şi trupa în care acesta a fost întai reţinut de Buzz Osborne de la The Melvins, iar mai apoi de doi prieteni deai lui Osborne, mai precis Krist Novoselic şi Kurt Cobain. Fiind plăcut impresionaţi de energia de care a dat dovadă Grohl alături de Scream, Cobain şi Novoselic i-au propus să li se alăture noii lor trupe Nirvana în 1990 (când Scream s-a destrămat brusc), fiind aşadar al treilea şi ultimul tobar Nirvana, primul fiind chiar Dale Crover, tot de la trupa The www.sunetelive.ro

| Sunete | 23

Melvins. S-au scris cărţi, disertaţii, doctorate şi cursuri întregi despre Nirvana, aşa că mă voi opri aici la detaliile despre legătura lor cu Dave Grohl. Cred că v-aţi prins cam ce a însemnat. Însă spre deosebire de Krist Novoselic... Dave a ştiut foarte bine să se folosească de acest atu după moartea lui Cobain şi destrămarea automată a trupei în 1994, încât nu numai să-şi continue cariera muzicală, ci să rămână la fel de la suprafaţă cât a fost Nirvana... însă pentru mult mai mulţi ani. Ştiţi cum e: cel mai greu e să menţii un nivel pe care ţi-l propui, mai ales dacă acesta este un statut atât de mare pe cât a reuşit Dave grohl săşi bată în cuie pentru numele lui. Cu mâna plină de compoziţii pe chitară create în timpul turneelor cu Nirvana, Dave Grohl fondează Foo Fighters şi reuşeşte

să se menţină la suprafaţă pentru toţi aceşti ani, trupa reuşind ori să-i convingă pe fanii vechi Nirvana să-l îndrăgească pe tobarul lor preferat şi drept chitarist, solist şi compozitor principal în noua sa ipostază, sau să coopteze fani noi strict prin intermediul muzicii Foo Fighters... care nu pot fi nici măcar condamnaţi că au plutit pe valul grunge care încă se desfăşura din inerţie. Foo Fighters au oferit o muzică alternativă cel puţin diferită de Nirvana, dacă nu şi de mulţi alţii. De reţinut este faptul că Nirvana au avut un chitarist secund, mai precis Pat Smear de la trupa trv kvlt din Los Angeles, The Germs, iar Pat a continuat alături de Dave în Foo Fighters încă de la început, fiind un membru până şi în prezent. În schimb, din nou, există multe surse nr. 1 - 2 / 2015

mult mai detaliate şi informate despre peripeţiile lui Dave alături de Foo Fighters. În afară de Foo Fighters şi Nirvana, trupele stabile ale lui Dave, el este la fel de cunoscut pentru a fi mai „uşuratic” în privinţa colaborării cu alte trupe. Încă din timpul în care cânta alături de Nirvana şi-a împrumutat talentul de toboşar pentru artişti precum Buzz Osborne, Mike Watt (The Minutemen, fIREHOSE, Iggy & The Stooges), Pearl Jam, Killing Joke, Tony Iommi (Black Sabbath), tenacious D (cu actorul Jack Black). La începutul anilor 2000 a scos un album care avea ca scop admiraţia sa pentru heavy metal; sub egida Probot, acesta a cooptat câte un erou al genului pentru fiecare cântec. Astfel şiau făcut apariţia pe acelaşi album soliştii din Motorhead, Sepultura/ Soulfly, Venom, Voivod, Saint Vitus, King Diamond etc. A apărut pe cel mai bine-vândut album Queens of the Stone Age („Songs

for the Deaf ”) în 2002 la tobe, mai apoi tot alături de Josh Homme de la QOTSA şi Jon Paul Jones (Led Zeppelin) a fondat supergrupul Them Crooked Vultures alături de care a scos deocamdată doar un album. Am enumerat doar câteva din colaborările demne de reţinut. Dave Grohl continuă să menţină atât interesul maselor (Foo Fighters fiind printre cele mai bine-vândute trupe din lume când vine vorba de concerte live şi bilete), cât şi a muzicienilor, atât din generaţii mai tinere (de exemplu Ghost) la cele mai în vârstă (spre pildă membrii Led Zeppelin pe care i-a omagiat şi în faţa preşedintelui Barack Obama cu interpretarea unor cântece Zepp). Contează foarte mult că încă e fan al muzicii, al celor care l-au influenţat, şi are o sete tinerească de a crea în continuu. Dave Grohl o duce bine şi nu-i plictiseşte nici pe cei din jur în timp ce e în vârful industriei.

www.sunetelive.ro

| Sunete | 25

DRUMURILE LUI DAVE

FOO FIGHTERS „Sonic Highways” HEFE

Mă tot întreb ce trebuie să facă trupele astea aşa de mari încât de fiecare dată să vină cu ceva nou, să nuşi supere milioanele de fani şi în acelaşi timp să aibă mulţumire de sine că au făcut ceva bun. De fiecare dată Dave Grohl a reuşit să facă ceva frumos, să inventeze, să găsească o poveste să surprindă cu ceva astfel ca fanii lui să fie de la album la album mai mulţi. Ce poţi să mai faci după ce ai cântat în Nirvana? După ce ai vândut două nopţi la rând toate biletele stadionului londonez Wembley? Probabil că pentru cineva care iubeşte muzica mai mult decât orice pe lume este foarte uşor. Dave Grohl şi ai lui Foo Fighters nr. 1 - 2 / 2015

au venit cu un nou album şi ca totul să fie şi mai frumos au creat o poveste minunată în spatele fiecărei piese astfel că trupa a călătorit pentru înregistrarea fiecărei melodii într-un oraş diferit, a intrat într-un studio local faimos, a înregistrat alături de o celebritate locală şi ca totul să fie de povestit nepoţilor au filmat fiecare dintre aceste opriri punând pe piaţă în paralel cu albumul şi serialul HBO cu acelaşi nume, „Sonic Highways”, un fel de scrisoare de dragoste a lui Grohl dedicată muzicii americane. Produs de Butch Vig, cel responsabil pentru producţia din 1991 a „Neveremind”-ului celor de

la Nirvana, acest album cuprinde 8 piese înregistrate pe rând în Chicago avându-l ca şi invitat pe Rick Nielsen de la Cheap Trick (Something from Nothing), după care în Arlington împreuna cu cei de la Scream (The Feast and the Famine), în Nashville l-au avut ca invitat pe Zac Brown de la trupa country Zac Brown Band (Congregation) , în Texas în studioul Austin City Limits l-au cooptat pe chitaristul local Gary Clark, Jr. pentru piesa (What Did I Do? / God As My Witness), în celebrul studio californian Joshua Tree l-au avut ca şi invitat pe Joe Walsh de la The Eagles pentru o piesă (Outside), în New Orleans s-au oprit să înregistreze (In the Clear) alături de Preservation Hall Jazz Band, în Seattle l-au avut alături în studio pe Ben Gibbard de la trupa Death Cab for Cutie pentru piesa (Subterranean) iar pe final, piesa (I Am a River) a fost înregistrată la New York alături de Kristeen Young şi Tony Visconti, unul dintre producătorii lui David Bowie. Până şi coperta albumului este un colaj al celor mai importante monumente din fiecare oraş în care s-a oprit caravana Foo Fighters iar versurile fiecărei piese au fost scrise în ultimul moment astfel ca Dave să-şi găsească inspiraţia în ceea ce găsea în fiecare oraş în care a înregistrat. Acum să tragem linie şi să vedem ce a ieşit cu aşa super ingrediente. Un album care nu prea se aseamănă cu ceea ce găseam de obicei pe un album Foo Fighters şi poate asta se şi dorea. Piesele care personal mi-au rămas în cap au fost I Am a River şi In the Clear, pentru restul însă a trebuit să muncesc din greu să intre acolo unde îmi intrau din prima albumele domnului Grohl. Este un experiment şi piesele chiar aşa şi sună – ca ceva compus pe grabă într-o călătorie. Ceea ce face ca acest material să merite pe deplin cred că este filmul care îl însoţeşte şi care arată încă o dată dragostea necondiţionată a lui Dave Grohl pentru muzică. Fără doar şi poate pentru noi toţi acest album nu va fi cel mai ascultat album din discografia Foos pe care-l deţinem, dar cred totuşi că este bine să-l avem în colecţie şi să respectăm volumul de muncă şi importanţa artiştilor aflaţi pe acest material. www.sunetelive.ro

| Sunete | 27

Autostrăzile lui Dave Grohl Ştefan Tivodar Sunt gata să pun rămăşag că doamna Virginia Jean Grohl a privit cu îndoială şi neîncredere decizia fiului ei Dave de a abandona studiile liceale, în 1986. Washington DC a fost dintotdeauna locul perfect pentru a face primii paşi în politică, însă adolescentul de 17 ani îşi informase mama că pleacă în turneu ca toboşar al unei trupe de rock. N-o să aflăm niciodată ce-ar fi devenit Dave Grohl dacă şi-ar fi terminat studiile - ştim, însă, ce-a făcut americanul în spatele tobelor: istorie. Alegerile evidente pentru orice cunoscător de suprafaţă a&nbsp;muzicii rock contemporane sunt Nirvana şi Foo Fighters. Dincolo de asta, însă, Dave Grohl e unul dintre cei mai importanţi artişti ai anilor pe care-i trăim. Dacă e să numărăm doar contribuţiile sale din anii 2000 (fie că-i vorba de concerte sau înregistrări de studio), trebuie să povestim despre nume ca Tony Iommi, Brian May, Paul McCartney, Nine Inch Nails, Queens of the Stone Age, Garbage, Neil Young, David Bowie sau Slash. Privindu-l pe Dave Grohl dintrun alt unghi, îmi pare că văd imaginea

28 | Sunete | www.sunetelive.ro

unui Bono luptând nu împotriva sărăciei ci a dispariţiei muzicii aşa cum o ştim. Un calculator, un microfon şi Pro Tools - asta-i tot ce trebuie artistului contemporan pentru a se exprima. Dave Grohl nu vinde reţete pentru un disc de platină ci povesteşte, în fiecare din minutele celor două întreprinderi cinematografice ale sale (Sound City, 2013 şi Sonic Highways, 2014), că muzica se face cu instrumente adevărate, multă muncă şi răbdare. "Sonic Highways" e cea mai recentă creaţie Foo Fighters, materialul cu numărul 8 în istoria trupei. N-o să repet ceea ce aţi citit deja între paginile acestui număr despre cele 8 piese lansate în noiembrie 2014 - vă voi spune însă că de la un capăt la celălalt, materialul e viu şi respiră, într-un echilibru uimitor deasupra prăpastiei etichetelor muzicale. Autostrăzile lui Dave Grohl n-au limitări de viteză şi nici probleme de structură. Pentru mine, "Sonic Highways" aduce echilibrul perfect între măiestria tehnică a vremurilor trecute şi revolta anilor pe care-i trăim împreună şi azi. Sigur, Dave

Grohl e un rock star din cap până-n picioare. Dincolo de milioanele de dolari din conturi, Grammy-uri şi aplauze&nbsp;însă, ascult "Sonic Highways" şi-l văd pe Dave ca fiind acelaşi puşti de 17 ani care-şi lua inima-n dinţi, lăsând şcoala pentru muzică. N-am cum să-nchei altfel decât lăsându-l pe el să vorbească. Iată ce povestea, în 2012, celor de la Hollywood Reporter: "Muzica adevărată înseamnă crearea unei conexiuni între oameni, trebuie să existe o anumită adâncime în ea. Muzica adevărată declanşează un fel de legătură emoţională pe care o simţi doar cu artiştii adevăraţi. Există şi un alt tip de muzică - acela care de obicei se vinde cel mai bine fiindcă e promovat în tot soiul de feluri. Cred că industria muzicală ar fi mult mai sănătoasă dacă oamenii ar reuşi să se concentreze asupra acelor lucruri care contează cu adevărat". În 1994 nu mă gândeam că voi scrie asta vreodată, însă azi nu pot să nu vă mărturisesc: fostul toboşar din Nirvana îmi pare cel mai sănătos dintre toţi nebunii industriei muzicale. nr. 1 - 2 / 2015

MARKUS SCHULZ revine în ROMÂNIA Dragoş Snatt

e 7 FEBRUARIE 2015 la ARENELE ROMANE din Bucureşti! Markus Schulz a fost desemnat, şi anul acesta, “America’s Best DJ”, iar la ora actuală, Markus este cel mai votat şi iubit DJ din America. În ultimii 10 ani, Markus Schulz a contopit stilurile progressive-house şi trance în stilul său creat într-un sound „big room” hibrid inimitabil. Prin DJ seturile sale, propria sa casă de discuri „Coldharbour” şi emisiunea sa „Global DJ Broadcast”, Markus Schulz a avut un rol important în revoluţia scenei trance din State Unite ale Americii – o scenă

30 | Sunete | www.sunetelive.ro

care influenţează la rândul ei, întreaga scena muzicală trance pe plan mondial. Acest succes a fost repurtat şi în prezenta zecilor de mii de fani care participă săptămână de săptămână la evenimentele unde Markus Schulz este invitat să mixeze, şi în cadrul emisiunii sale GDJB ascultată de peste zece milioane de fani, dar şi pe Beatport, clasându-se cu fiecare release pe cele mai avansate poziţii ca şi vânzări. A dobândit această poziţie datorită carismei şi a notorietăţii sale, a pieselor lansate prin intermediul label-ului Coldharbour şi a numeroaselor evenimente ce au avut ca element principal sound-ul inedit Markus

Schulz. Dovada succesului său stă în faptul că în cadrul evenimentelor sale susţinute săptămânal, a mixat de fiecare dată în faţa a zeci de mii de fani. Aşadar vă invităm sâmbătă, 7 Februarie 2015, la un party special cu Markus Schulz (headliner),Snatt & Vix (warm-up) la Arenele Romane (în Parcul Carol din Bucureşti, str. Cuţitul de Argint nr.3) începând cu orele 22. Biletele sunt disponibile prin Eventim, pentru alte informaţii vă rugăm să luaţi legătura cu TrancENDancE / office@trancendance.ro.

nr. 1 - 2 / 2015

ALBUMREVIEWS

BRYAN ADAMS

HARLEQUIN_ JACK

The Tracks of My Tears

Murder Party

Adams ne prezintă versiunea proprie a 10 piese care i-au marcat tinereţea, plus o piesă nouă la pachet.

Harlequin_Jack trece prin genuri diferite cu eleganţa unui arlechin ameţit, care reuşeste să calce drept în ciuda dezechilibrului mimat.

UP TO ELEVEN

BREATHELAST

Ce simţi

Maluri

Pe mine, "Ce simţi" m-a câştigat la prima bătaie a tobelor pe "Otravă" însă m-a pierdut un sfert de oră mai târziu, odată cu "Dead and gone". nr. 1 - 2 / 2015

Fie că-i vorba de acustic-jazz ori distors apăsat, "Maluri" sună la fel de bine. Dependenţa s-a instalat fără răgaz.

www.sunetelive.ro

| Sunete | 31

ROCK&ROLL REVIEW

Bryan Adams The Tracks of My Tears Vlad Popescu

ryan Adams, mai canadian ca siropul de arţar, se întoarce cu un nou album şi cu un nou concept. Mai exact, Adams face o călătorie în timp şi ne prezintă versiunea proprie a 10 piese care i-au marcat tinereţea, plus o piesă nouă la pachet. Lista de cover-uri se deschide cu “Any Time at All,”, piesă în original a Beatles-ilor şi ulterior cover pentru diverşi artişti de la Nils Lofgren la OK Go. “She Knows Me”, a doua piesă este şi singurul cântec nou, o baladă perfect încadrată în era muzicală a albumului. Din zona marilor cla-

32 | Sunete | www.sunetelive.ro

sici face parte piesa cu numărul 3, “I Can’t Stop Loving You” fiind un standard scris în original de Don Gibson şi reluat de alde Leo Sayer, Elvis Presley, Ray Charles şi Frank Sinatra. Latura soul a lui Adams se vede pe piesa a 5-a, “Kiss and Say Goodbye,” înregistrată în original de The Manhattans şi reinterpretată aici în manieră rhythm and blues. Urmează “Lay Lady Lay” a lui Bob Dylan întro versiune dulce, susurată, în antiteză cu piesa nr. 7, “Rock and Roll Music” a lui Chuck Berry care este menţinută de Adams în starea originală. “Down on the Corner”

de la Creedence Clearwater Revival păstrează izul originalului în stil folk rock. Am ajuns la “Never My Love”, a opta piesă, o baladă lentă cu o chitară blues într-o excelentă reinterpretare. Cea mai bună piesă a albumului este “Sunny” scrisă în original de Bobby Hebb şi reluată de Boney M, James Brown, Dusty Springfield, Al Jarreau şi mulţi alţii şi căreia Bryan Adams îi face dreptate în stil propriu. “The Tracks of My Tears”, un clasic Motown este reinterpretată inconfundabil de Adams, vocea sa răguşită punânduşi amprenta pe cântecul care l-a făcut celebru acum exact 50 de ani pe Sokey Robinson. Albumul se încheie cu “God Only Knows” un clasic The Beach Boys, regândită în manieră simplă, melodică. Aşadar amintirile l-au năpădit pe Bryan Adams într-un efort discografic care nu este rău dar nici extrem de inspirat: există câteva reinterpretări interesante ale unor hituri clasice pop contracarate însă de nişte dude care în cel mai bun caz te inspiră să ridici din umeri nedumerit.

nr. 1 - 2 / 2015

REVIEW

Harlequin_ Jack Murder Party

rimul lucru care te loveşte la Herlquin_Jack este atitudinea. Atitudinea lui Narcis. În special a liderului şi frontmanului cu nume despre care bag mâna în foc că i se zice constant că ar avea ceva de a face cu temperamentul şi personalitatea lui. Artistică, cel puţin. Dar, nu despre acest Axinte bun din showbiz - că mai e şi unul rău – vreau să vorbim aici, ci de efortul comun a unei trupe care are multe din calităţile pe care le apreciez teribil la o echipă în genere. Ce să mai vorbim de una locală..?! Numele trupei este un suspans á la Stephen King if you ask me (şi pune propoziţia asta pe un riff de „Investigate” sau „Crawl”...ca să vezi că am dreptate), şi de aici începe debuşeria. Bucureştenii sunt tineri doar la ani (irelevant, desigur), însă produsul lor sonor este copt, rostogolit prin burlesc şi teatral, înrădăcinat puternic în ritm

34 | Sunete | www.sunetelive.ro

şi cultură rock and roll, dar cu toate eschivele şi defulările unui ascultător de muzici bune transformate în influenţe sănătoase, ce stau la baza unui cocktail audio absolut serios, uşor decadent, cu aromă de whiskey şi tutun. Discul are momente de diferite tensiuni şi stări, Harlequin_Jack trecând în vârful pantofilor de scenă prin genuri diferite cu eleganţa unui arlechin ameţit, care reuşeste să calce drept în ciuda dezechilibrului mimat. Piesele sunt grele, au substanţă şi suflu autentic şi îţi oferă încă de la primele acorduri siguranţa aia a interpretării şi a faptului că ai în faţă o trupă căreia nu-i displace să trecă din filme cu cu Treznor în rolul principal la („Crawl) la grungy stories („Investigate”) sau la poveşti cu texturi sonore ce amintesc de tripurile twisted ale lui Tom Waits. „Vitamins”, singleul discului este o alegere perfectă şi, la fel ca întreg discul, aduce ceva

George DURBĂLĂU

din alternativul anilor 90, cu acestă amprentă inginerească a sunetului fuzzat, murdar! Această amprentă este esenţială în lectura audio, trupa alegând o zonă difuză însă identitar câştigătoare – mai rar albumele newcomerilor care vin cu un statement şi la nivel de sound engineering şi mastering, şi nu cel clasic de sunet cristalin! Albumul şi soundul trupei mi-a amintit de Soundgarden ca şi producţie – însă mi-a amintit de multe alte trupe bune. Concluzionând, Harlequin_Jack este o trupă bine aşezată în contextul gusturilor mele, realizând un album solid, un debut absolut remarcabil, cu estetici şi preocupări sonore mature, având grijă ca fiecare aspect important al esteticii lor să fie exprimat şi surprins în primul efort dintr-o serie pe care o presimt lungă şi prodigioasă. Şi da, atitudinea despre care vorbeam la început face ca toate cele de mai sus să fie împachetate într-un concept complet care fără cojones, pare incomplet. Patru stele pentru că îl aştept pe ăla de cinci!

nr. 1 - 2 / 2015

REVIEW

Aeon Blank

ragi cititori, un lucru e clar: ne aflăm la o răscruce. De-o parte stă drumul facil al evoluţiei bruşte, fără ţintă pe termen lung, pavat cu single-uri înzorzonate comercial iar de cealaltă parte stă munca asiduă şi efortul pe termen lung, la capătul căreia se naşte un album. Industria muzicală ro m â n e a s c ă se zbate în nesiguranţă, contemplând ambele alegeri cu aproape la fel de mult interes. Single-ul era, în vremurile în care muzică nu însemna o afacere, calea cea mai bună să faci cunoştinţă cu viziunea artistului, iar întregul acelei viziuni se revela prin album. Puteam vorbi despre o stratificare cvadridimensională - exista sunet, exista vers, exista o poveste şi o evoluţie a poveştii. Astăzi, muzică e un produs de larg consum. Ca orice produs de larg consum, muzica are o dată de expirare şi un public ţintă, iar strategia de vânzare ţinteşte, unidimensional, cantitatea. Vestea proastă e că din ce în ce mai mulţi artişti aleg muzica de supermarket. Vestea bună e că puţinii muzicieni care se mai gândesc la artă şi

36 | Sunete | www.sunetelive.ro

mesaj reuşesc să construiască peisaje sonore extraordinare. Vestea proastă e că devine tot mai greu să ajungi cu asemenea peisaje în casele, inimile şi urechile oamenilor - casele de discuri nu fac, în România cel puţin, opere

de caritate. Vestea bună e că unele case de discuri au început să facă din nou pariuri cu arta şi ideea de album. M-am gândit la experimentul de a asculta câteva din materialele propuse de case de discuri autohtone - vorbim azi despre Universal Music România şi patru materiale interesante, toate apărute în 2014. E al naibii de dificil să fii gata cu toate pentru albumul de debut. Ai nevoie să descrii cât mai bine ceea ce eşti şi ce faci, pentru că prima impre-

Ştefan Tivodar

sie contează. Ei bine, cei patru din Up to Eleven par să nu fi avut vreo teamă atunci când s-au apucat să lucreze la "Ce simţi". După 10 ani pe scenă, lucrurile stau destul de clar pentru grupul bucureştean: discul de debut trebuia să fie un rock alternativ uşor de îmbrăţişat şi întocmai asta le-a şi ieşit. Pe mine, "Ce simţi" m-a câştigat la prima bătaie a tobelor pe "Otravă" (piesa cu care albumul debutează) însă m-a pierdut un sfert de oră mai târziu, odată cu "Dead and gone". Mircea Petrescu şi compania reuşesc să construiască un rock alternativ deloc original. Muzică lor, deşi previzibilă, e credibilă câtă vreme limba română e vehiculul lor de comunicare - în engleză, Up to Eleven mi-au părut nenaturali şi încă bâjbâind. Rock-ul grunge/alternative gen Nirvana, Foo Fighters ori Shinedown pe care Up To Eleven îl îmbrăţişează are o curgere a lui, un ritm şi-o stare din care nu-i sănătos să te dezmeticeşti înainte de finalul ultimei piese. Ascultând albumul dincolo de piesa 4, m-am simţit deconectat de fiecare dată când povestea piesei era rostită într-o altă limbă. Sunt connr. 1 - 2 / 2015

Up To Eleven

vins că pentru fanii trupei, "Ce simţi" e exact ceea ce aşteptau, însă în cazul meu amestecul de română şi engleză n-a fost prea uşor de digerat. Mi-ar fi plăcut ca aceeaşi consecvenţă aplicată stilului componistic să fie păstrată şi-n cazul limbii în care se compune. Dincolo de acest detaliu cu care subsemnatul vă tot plictiseşte de ceva vreme în cazul artiştilor români, albumul de debut Up to Eleven e un material rock cât se poate de corect şi onest. Sunt momente în care se simte faptul că piesele au fost înregistrate pe parcursul a un an şi şapte luni în patru locaţii diferite, însă efortul depus de Marius Costache în masterizarea albumului e lăudabil. Per ansamblu, "Ce simţi" poate fi o alegere bună pentru dupaamiezele când ai rămas blocat în maşină, pe drumul spre casă, iar playlist-ul Rock FM nu-ţi mai surâde. Ca un făcut, în playlist apare un album românesc scris în engleză. Putem noi, ca români, face muzică faină în limba lui Shakespeare? această-i întrebarea. Ştiu puţine trupe autohtone care-au reuşit asta - iată că după 50 de minute de ascultare, tocmai am mai descoperit una. Aeon Blank au lansat în noiembrie 2014 al doilea album - "Dark Wanr. 1 - 2 / 2015

ters", iar reţeta e una rar întâlnită pe piciorul de plai unde ne consumăm muzica. Cei patru membri ai trupei spun că Aeon Blank înseamnă alternative rock, dark wave, gothic şi metal - confirm că albumul lor numărul 2 oferă exact asta, plus un twist important pentru mine: originalitatea. Materialul Up to Eleven a primit să se-aşeze, cuminte, între graniţele invizibile ale unui anume subgen rock - piesele Aeon Blank se scutură de etichete şi reuşesc să construiască în jurul filonului rock-noir o poveste interesantă şi intensă, plină de surprize aproape străine unei trupe româneşti. Simţi de unde vine inspiraţia pentru Emil Luca&amp;co, însă simţi şi efortul imens de a reaşeza "cărămizile" întro construcţie nouă, cu o arhitectură unică. Dincolo de sunetul propriu-zis al unor piese ca "Jupiter's moons", "Rain City" sau "Lullaby", albumul îmi pare interesant şi pentru promisiunile legate de viitorul Aeon Blank. Am apreciat mult faptul că în cazul albumului "Dark Waters", textele devin versuri iar distors-ul, clapele şi momentele de hip-hop nu-s artificii generatoare de vânzări ci unelte reale prin care trupa îşi spune povestea. Am apreciat grafica

Ştefan Tivodar

albumului, produsă de Emil Luca( frontman-ul trupei) după idei ale artistului japonez Katsushika Hokusai. Tehnic vorbind, albumul sună grozav mulţumită master-ului inspirat al lui Adam Whittaker. Per ansamblu, "Dark Waters" e un album perfect pentru a trezi rock-ul tânăr de pe la noi din lâncezeala şi auto-suficienţa distors-ului fără mesaj. După două albume, trecem la un EP: călătoria muzicală devine şi mai interesantă odată ce alegem să păşim alături de constănţenii de la Breathelast pe "Maluri". Revenim la limba română şi un material scurt, dar intens: avem de-a face cu variantele electrică şi acustică ale piesei "Maluri", la care se adaugă "Întuneric" - un soi de concluzie trippy-acustică a iureşului primelor opt minute. N-am cum să mint sau să-mi ascund entuziasmul: nu-i cunoşteam înainte de primul "play", însă constănţenii au reuşit să mă atragă de partea lor imediat ce ultimul acord s-a stins. Nimic din ce-am ascultat nu mi-a părut nepotrivit: fie că-i vorba de acustic-jazz ori distors apăsat, "Maluri" sună la fel de bine. Dependenţa s-a instalat fără răgaz. După cinci sau şase ascultări, am pus o pauză şi-am dat fugă pe Youtube, căci voiam, pentru prima oară, să aflu mai mult despre componentă vizuală a unui material. Ei bine, videoclipul

www.sunetelive.ro

| Sunete | 37

REVIEW

Breathelast / 9,7 Richter

Ştefan Tivodar

pentru "Maluri" produs de Miluţă Flueraş (unul dintre cei mai buni fotografi de concert din România, dacă mă-ntrebaţi pe mine) arată fabulos şi slujeşte cum nu se poate mai bine mesajului piesei. Producţia audio marca Next Dog Studio e ireproşabilă, la fel şi artwork-ul de album. Per ansamblu, EPul Breathelast a reuşit să mă atragă în rândul fanilor trupei, iar asta nu-i puţin lucru dacă mă gândesc la faptul că tot ce-am ascultat au fost, de fapt, două piese. Sper ca experienţa live să fie la fel de interesantă şi abia aştept să-i văd la Bucureşti. Trecem la Heavy metal şi "Ground Zero", materialul de debut al 9.7 Richter lansat în octombrie 2014. Eram tare curios să aud cum vor suna Adrinr. 1 - 2 / 2015

an Rus şi compania în studio - 9.7 Richter se prezintă foarte bine live, însă atmosfera metal inspirată de Judas Priest, Testament sau Overkill nu-i tocmai uşor de capturat într-o înregistrare controlată. "Ground Zero" a fost înregistrat în Vaslui, la Vox Studio - rezultatul, însă, nu sună câtuşi de puţin mioritic. În fapt, mai nimic din producţia albumului nu mă face să cred că ascult o trupa românească, iar asta e (din nou) impresionant, având în vedere faptul că materialul propune texte în limba engleză. N-avem parte de prea multă inovaţie muzicală, însă îmi pare că 9.7 Richter au investit mai multă pasiune în partea de creaţie a pieselor decât celălalt grup fără prea multe surprize de compoziţie, Up to

Eleven. Privit din perspectiva metal-ului autohton, "Ground Zero" este, cu siguranţă, un album care va redefini standarde, îndreptându-le spre un profesionism de care genul are nevoie. Efortul lui Adrian Mihai în spatele tobelor e impresionant, vocea lui Cosmin Aionita e perfectă iar chitările lui Adrian Rus şi Lucian Gruia construiesc riff-uri numai bune pentru headbang. Per ansamblu, "Ground Zero" nu schimbă lumea, însă e un album scris şi cântat bine, cu pasiunea şi atenţia la detalii pe care mi-aş dori-o la mai multe trupe din sfera rock-ului românesc. O casă de discuri, patru cd-uri, 2.3 ore de muzică - iată cifrele unui experiment muzical interesant, pe care l-aş vrea repetat în viitorul apropiat şi cu produse din afară scenei rock, din partea altor case de discuri. Breathelast şi Aeon Blank au mai câştigat un fan, 9.7 Richter vor primi în continuare aplauzele meritate la concerte. De la Up to Eleven aşteptam mult mai multe - nădăjduiesc că un album numărul 2 va putea să mă convingă. Să auzim de bine!

www.sunetelive.ro

| Sunete | 39

INTERVIU

Dubioza Kolektiv

„Balcanii dincolo de stereotipuri” Ella Cincan Se pare că distanţele nu sunt un prilej pentru a îndepărta oameni sau pentru a face diﬁcilă comunicarea, cel puţin în ziua de azi. De ce spun asta? Pentru că tocmai am avut ocazia să stăm de vorba cu Dubioza Kolektiv, care acum se aﬂă, nu în România, ci în Bosnia. Ce noutăţi aduc? Se pregătesc de un nou album, pe care îl vor lansa anul acesta, însă între timp au lansat un EP „Happy Machine”, care îl prevesteşte. Pe scurt Dubioza Kolektiv, sunt o mână de oameni foarte stăpâni pe puterile lor, independenţi şi hotărâţi în ceea ce fac. Un „killer live band”, care s-a călit pe timp de război (Bosnia), şi care şi-a început activitatea

muzicală, încă de la primii paşi, în adăposturi subterane, „atâta timp cât funcţiona curentul electric”. Au învăţat să reziste mediului, şi şi-au transformat muzica în „armă” pentru a promova pacea, toleranţa şi a lupta contra nedreptăţilor. Am imaginea în cap a desenului făcut de Banksy, cu vandalul care are postura de parcă ar vrea să arunce un cocktail molotov, dar de fapt aruncă un buchet cu ﬂori. Se laudă cu opt ani de activitate sau activism şi şase albume cu mesaje care străpung şi aprind conştiinţa. Au fost nominalizaţi de mai multe ori pentru „Independent Album of the Year”, atât în 2011 cât şi anul

trecut, au şi motiv, pe bună dreptate: ei îşi concep albumele în totalitate, pe principiul D.I.Y. (Do It Yourself), de la versuri, compoziţie, producţie, design etc. „Vocea Bosniei”, după cum i-au numit atât cei de la BBC, cât şi Time Magazine, Dubioza Kolektiv au legătură directă cu România. Sunt susţinători ai Campaniei Salvaţi Roşia Montană deja de câţiva ani, şi au început să se inﬁltreze bine în peisajul mioritic. Această apropiere faţă de România, a început odată cu prietenia lor cu Adrian Voichiţescu, owner-ul BubuBooking.ro, şi omul de legătură cu scena românească.

Ella Cincan: În primul şi primul rând vreau sa vă întreb cum v-a fost anul 2014? A fost mulţumitor? Dubioza Kolektiv: Anul trecut a fost un an excelent pentru Dubioza

Kolektiv. Am reuşit să străbatem o grămadă de mile cu duba noastră, fără să avem incidente majore, aşa că putem spune că a fost un succes.

E.C.: Iar pentru 2015, care vă sunt dorinţele, aşteptările? Cum credeţi că va fi 2015, muzical vorbind? D.K.: Până acum nu am avut foarte mult timp să stăm şi să ne gândim la

40 | Sunete | www.sunetelive.ro

nr. 1 - 2 / 2015

ce aşteptări avem pentru 2015. Am încheiat concertele şi avem şi un album să-l terminăm, aşa că vom petrece timp în studio. Sperăm să finalizăm toată munca în timp, iar restul anului să îl putem petrece pe drum, în turneu. E.C.: După cum spuneaţi şi cum am auzit, pregătiţi un nou album. Care îi este povestea? D.K.: Am lansat un EP, „Happy Machine” în septembrie, anul trecut, iar acesta anunţă cel de-al şaptelea album Dubioza Kolektiv, pe care plănuim să-l lansăm anul acesta. EP-ul conţine trei piese cântate în engleză şi spaniolă, şi care pot fi descărcate gratuit de pe site-ul nostru: www.dubioza.org. E.C.: Multă lume vorbeşte despre muzica voastră, cum se simte, cum rezonează, dar ar fi interesant să ştim şi care este perspectiva voastră, cum vă vedeţi voi şi cum v-aţi descrie. D.K.: Trupa noastră nu încearcă să descrie stilul nostru muzical, iar noi nu încercăm să ne facem loc într-un stil anume. Cel mai important lucru pentru noi, sunt mesajele noastre şi ideile pe care încercăm să le promovăm. Ce vrem de fapt, este să găsim un background muzical potrivit pentru anumite versuri, şi probabil de aceea sunet nostru este aşa de divers combinat. Singurul lucru muzical constant în ceea ce facem, este rezultatul efortului nostru de a păstra specificul local, adică nota balcanică a sunetului, asta pentru a se auzi clar de unde venim. E.C.: Aruncând un ochi peste activitatea trupei de peste ani, şi uitându-mă peste citatul „muzica poate schimba lumea, pentru că îi poate schimba oamenii”, ce părere aveţi? D.K.: Muzica poate fi soundtrackul multor schimbări importante din lume, şi poate inspira oamenii să se gândească la lucruri sau probleme, pe care, altfel, le-ar ignora. Credem că pentru orice artist din orice domeniu, este o obligaţie să încerce să influenţeze societatea să adopte schimbări pozitive.

nr. 1 - 2 / 2015

E.C.: Care credeţi că este cel mai important lucru pe care l-aţi realizat până acum prin muzică? D.K.: Cea mai mare realizare pentru noi este că reuşim să comunicăm cu o mulţime de oameni, din toate părţile globului; că aceşti oameni reacţionează la muzica şi versurile noastre, şi că se identifică cu poveştile pe care le spunem. E.C.: Istoria trupei este destul de interesantă şi intrigantă. Aveţi o poziţie foarte fermă şi hotărâtă împotriva corupţiei şi „lucrurilor rele” ce se petrec în lume. Mesaje voastre sunt foarte clare şi puternice şi lovesc direct autorităţile, guvernul şi celelalte instituţii. S-a întâmplat ca până acum să fii avut probleme din această cauză? A încercat cineva până acum să vă oprească din ceea ce faceţi, sau să primiţi ameniţări…? D.K.: Politicienii noştri şi-au învăţat lecţia bine şi ştiu că este mult mai bine să ignore orice formă de critică, nu contează de unde ar veni ea, artişti, opoziţie, ONG-uri, comunităţi internaţionale sau oameni protestând de la geamuri. Însă cea mai mare provocare este chiar să reuşeşti să îi provoci şi să le trezeşti reacţii. Când se întâmplă asta suntem foarte fericiţi că am reuşit. E.C.: Revenind la experienţa voatră personală, faptul că aţi copilărit în perioada războiului în Bosnia şi aşa aţi pus bazele muzicii, cum aţi reuşit să pornit trupa? Aţi avut suportul cuiva? D.K.: Experienţa războiului ne-a format ca persoane. Eram copii când războiul a început. Am avut un drum foarte greu prin care ne-am învăţat lecţiile, şi această cauză D.I.Y a venit ca un mod natural de a face lucrurile. Acesta este sigurul drum pe care îl cunoaştem şi de aceea nu aşteptăm nicio formă de ajutor. Noi scriem, noi înregistrăm şi ne producem muzica în propriul studio, plus noi ne facem design-ul coperţilor de albume, design-ul website-ului, şi majoritatea treburilor legate de trupă. Credem că ăsta este drumul cel bun.

E.C.: Referitor la influenţa balcanică pe care muzica voastră o are, şi la show-urile pe care le susţineţi în toată lumea, aţi observat până acum diferenţe majore despre cum receptează publicul muzica voastră? Geografic vorbind, diferenţă între Est şi Vest. D.K: Oamenii au prejudecăţi despre muzica balcanică, şi prin show-urile noastre vrem să arătăm că muzica din această regiune există şi în afara stereotipurilor pe care ei le-au creat şi le cred. Plus de asta, se simte super bine să ajungi la un festival şi să impresionezi un public care se aştepta să asculte, de fapt, o fanfară de muzică tradiţională. Desigur, că totuşi există o diferenţă între oamenii care vin la concerte noastre. Cei din Est, chiar, simt muzica asta într-un mod foarte pasional (acesta este un stereotip care s-a dovedit a fi corect). Publicul din Vest este mai rezervat, şi este o adevărată provocare să reuşeşti să îi aduci la acelaşi nivel de entuziasm, oriunde am cânta. E.C.: Am avut plăcerea să vă ascultăm de câteva ori bune, în România. Cum v-aţi simţit să cântaţi aici? D.K.: Toate cluburile de concerte şi festivalurile sunt nemaipomenite, iar oamenii foarte prietenoşi. Abia aşteptăm să revenim! E.C.: Şi că tot veni vorba, am auzit nişte zvonuri că anul acesta posibil să avem din nou ocazia să vă ascultăm aici. Ne puteţi da nişte indicii… unde, când? D.K.: 2015 – România – vă ţinem la curent ț E.C.: Şi ca să încheiem interviul într-o manieră glorioasă, spuneţimi ceva super nebunesc, prostesc, amuzant, ce aţi făcut vreodată în concerte, iar care de fiecare dată când vă aduceţi aminte, vă face să râdeţi. D.K.: În timpul unui concert, saxofonistul nostru a inhalat confeti, iar pentru câteva minute s-a transformat într-o maşină umana de confeti. Momentul acesta ne face mereu să zâmbim.

www.sunetelive.ro

| Sunete | 41

BALKANIK GUEST

Shantel

"Muzica adevărată n-are paşaport." Ştefan Tivodar "Einz-zwei!". Rând pe rând, toate microfoanele scenei Balkanik Fest au trecut prin mâinile atente ale unui tip nici prea blond, nici prea înalt. După aceea, tipul s-a aşezat la tobe, Când a terminat şi cu tobele, tipul a trecut la clape şi-apoi la bass. După ce totul a fost în regulă, a început

adevărata probă de sunet iar eu am rămas pur şi simplu înmărmurit. Tipul acela blond era tehnicianul de scenă al lui Shantel, iar proba de sunet a sunat atât de bine încât m-am întrebat ce s-ar mai putea întâmpla pe seară spre a depăşi ce-am auzit. O oră şi puţin mai târziu s-au

consemnat toate câte le veţi citi în minutele următoare. Am înghiţit pe nerăsuﬂate lecţia de muzică, iar concertul Shantel & Bucovina Club Orkestar ce a închis Balkanik Fest 2014 a fost una dintre cele mai spectaculoase experienţe muzicale ale subsemnatului.

ST: Ştiu că există o legătură între tine şi România Mare. Dacă nu-i cu supărare, mi-aş dori să le povesteşti cititorilor Sunete despre moştenirea ta muzicală. Shantel: M-am născut în Germania, dar familia mamei mele este o familie de evrei români din Cernăuţi. Bunicii mei au luat-o la drum spre America după al Doilea Război Mondial şi au rămas în Germania. M-am născut la Mannheim, dar am avut mereu în vine acea muzică sălbatică a copilăriei mele, acea muzică tradiţională a locurilor de unde-au plecat bunicii mei.

ră cu ceea ce se poate numi folclor. Încă există o mişcare de reînviere a folclorului - mă bucur că există asta şi susţin orice demers în această direcţie. Eu vin, însă, dintr-un alt fel de muzică. Sigur, folosesc modele populare, dar...

clor guvernamental", legat de ceea ce era corect politic pentru regimul de la putere. Pot însă să-ţi arăt cântece turceşti şi tiparul lor grecesc. Grecii vor spune că e cântecul lor iar turcii vor spune "ba e al nostru!". Îţi pot arăta piese sârbeşti care sună ca şi cum ar veni din Banat, din Timişoara. Muzica adevărată n-are paşaport şi asta îmi place cel mai mult. Întâmplări ca festivalul acesta îmi dau un motiv bun să cred că muzica va continuă să se dezvolte, în ciuda graniţelor.

ST: Istoria n-a fost prea îngăduitoare cu locurile acelea... Shantel: Am vizitat din nou acele locuri în adolescenţă. În acele vremuri, mă lăsasem atras de muzica pop şi de muzica electronică. Organizam petreceri - de aici a pornit pasiunea mea de a produce muzică. Am vizitat Bucovina din nou - partea din care veneau bunicii mei fusese până-n '91 o parte a Uniunii Sovietice iar acum era în Ucraina. Călătorind acolo, am aflat că acea cultură pe care o ştiam eu a fost ştearsă din memoria oamenilor, a murit. ST: Crezi că oamenii şi-au abandonat identitatea culturală, folclorul de bună voie sau li s-a impus asta şi-au acceptat? Shantel: Eu nu caut arome "exotice" sau "proaspete". Nu prea am legătu-

44 | Sunete | www.sunetelive.ro

ST: Nu mă gândeam la folclor în sensul lui clasic, ci la motivele şi temele care fac muzica fiecărei ţări una specială. Asculţi o temă populară turcă şi ştii aproape imediat de unde vine - la fel şi cu muzica grecească, macedoneană, românească, evreiască, etc... Shantel: Mi-ai dat un exemplu bun pentru a enunţa o idee importantă. Să luăm ca exemplu muzica turcească - principalele ei teme şi reguli vin, de fapt, din epoca bizantină. Mergând înapoi pe filiera grecească ajungem la vechi cântece creştine, găsim şi influenţe persane. Ceea ce categorisim noi ca teme populare turceşti sunt, de fapt, vechi teme de muzică grecească. În fapt, toată Europa a fost şi este un imens amestec de culturi şi idei greu separabile. Ideea de naţiune, graniţă - asta a venit mult mai târziu. Muzica n-a avut graniţe iar ideea de "folclor" a fost inventată întocmai spre a susţine această idee a graniţelor şi a separării. În vremurile comuniste era chiar un "folnr. 1 - 2 / 2015

ST: Că veni vorba despre Balkanik Fest, spune-mi: cum ţi se pare ideea de muzică de petrecere? Shantel: Muzica mea e ceva mai orientată spre rock, mai mainstream, însă îmi place la nebunie sunetul tradiţional şi sunt convins că filonul mu-

zicii vechi n-o să dispară niciodată. Cu toate astea, cred că a avut deja loc o reformulare. Muzica asta era plină de suflet iar oamenilor nu le păsa de bani. Din cauze economice, însă, "entertainerii" aleg acum să cânte cu keyboards şi viori electrice. E mai practic aşa, ar fi foarte scump să aduci la nuntă un taraf de 15-20 de persoane. Asta e singura mea reţinere legată de fenomenul "balkan clubbing" - totul se transformă într-un imens clişeu Kusturica-style. ST: E posibil să ştiu răspunsul la întrebarea asta, dar o să ţi-o adresez oricum. Să cânţi live e o senzaţie greu de egalat. Experienţă ta de producător, de om "în spatele butoanelor" de studio trebuie să-ţi fi dat, în egală măsură, satisfacţie. Dacă ai avea de ales între scenă şi studio, ce ai alege?

nr. 1 - 2 / 2015

Shantel: Pe parcursul anilor, am urcat pe scenă atât în postura de artist live cât şi în cea de DJ. E minunat să cânţi live, e o şansă unică de a te întâlni cu oameni din toate colţurile lumii şi a le vorbi în "aceeaşi" limbă: azi cânţi în România, mâine în Mexic, poimâine în Africa de Sud. Am avut bucuria să cânt pentru oameni care naveau nici cea mai vagă idee cine sunt sau ce muzică promovez, iar asta a fost grozav. Lucrul în studio are şi el avantajele lui, dar de multe ori energia creativă nu se manifestă acolo, pentru că nu te molipseşti de entuziasmul publicului. ST: Să înţeleg că preferi scena studioului de înregistrare?

Shantel: Un concert nu înseamnă doar muzică live, ci este o experienţă senzorială completă. Vezi tot soiul de detalii, simţi atingerea oamenilor în mulţime şi tot soiul de mirosuri.. În studio, totul este foarte strict controlat căci trebuie să creezi... Partea frumoasă e că pot folosi aptitudini dobândite live în munca de studio şi viceversa. Mereu înveţi încercând tot soiul de chestii şi sunt foarte norocos că le pot face pe toate: muzică live, dj şi muncă de studio. ST: Care-i partea ta preferată dintrun concert? Shantel: N-am să înţeleg niciodată de ce muzicienii live se tem de monotonie, de repetiţie. În studio te controlezi

www.sunetelive.ro

| Sunete | 45

INTERVIU mai mult - nu poţi să faci 24 de măsuri de solo, ar ﬁ plictisitor. Desigur, live poţi să faci asta. Ascultă James Brown: tipii din spate cânta acelaşi lucru preţ de trei minute şi ceva, iar energia se simte, acolo se-ntâmpla ceva hipnotic. Am putea folosi asta mult mai des, live. ST: Ce este muzica ta, de fapt? Shantel: Muzica mea e un produs al diasporei, al ciocnirii culturilor. Eu, unul, nu vreau să ﬁu copia unei trupe româneşti de muzică ţigănească. N-aş vrea să mă înţelegeţi greşit: îmi place

46 | Sunete | www.sunetelive.ro

muzica lor la nebunie şi chiar am lucrat, la începuturi, cu Taraf des Haidouks şi alte trupe ce au un repertoriu pur şi neşlefuit. Ca artist, trebuie să ştii unde ţi-e locul. A încerca să pretinzi că eşti "mai ţigan decât ţiganul" nu-i corect, nu vreau să am de-a face cu aşa ceva. Eu încerc să fac o muzică autentică, ceva ce să mă reprezinte. Muzica mea n-a fost creată în Bucovina. Cred că dacă ar ﬁ să îmi caracterizez muzica, aş aşeza-o în aceeaşi categorie a Roots Music în care găseşti, de pildă, şi Ragamufﬁn.

nr. 1 - 2 / 2015

MUSIC TRAVELS

Contrast

You're still in India, man. Narcis Axinte (We Singing Colors)

n ţara contrastelor, totul se întâmplă într-un ritm alert. Din momentul în care cobori din avion, toate miturile şi legendele pe care le ştiţi despre India devin realitate: caldură, miros, umezeală, aglomeraţie, sărăcie, agitaţie, poluare, iar pentru un turist european speriat de drumuri lungi şi considerat după anumite standarde „crescut în puf", a fost un adevarat şoc. De la aerul irespirabil, traficul intens şi haotic, unde regulile de circulaţie şi trotuarele par să fie adevarate rarităţi, la animale pe care le vedem de obicei în grajdul de la ţară deplasându-se şi locuind în aceleaşi condiţii ca mulţi din oamenii de rând de acolo şi până la generala stare de sărăcie, toate se adună în capul meu într-un singur cuvânt care îmi va defini primele zile ale sejurului - panică. Nu că nu am fost avertizat, dar ca orice în lumea asta, este mult mai intens când ţi se întâmplă personal. Cu toate aceastea, m-aş întoarce înapoi cu prima ocazie, pentru ca India este o ţară cu adevărat minunată! Daca ai un pic de răbdare, ca dupa orice furtună (in acest caz, smog), vei avea ocazia sa zăreşti adevărate minunăţii. Orasul Chennai, situat pe coasta de est, având o populaţie de aproximativ 12 milioane de locuitori şi fiind unul dintre cele mai vechi, are foarte multe de oferit. În prima parte a anului are loc „Saarang Festival” unde „We Singing Colors” a fost invitată, alături de The Amsterdams cât şi alte trupe şi DJi internaţionali să performeze. Festivalul are loc în campusul universitar IIT Madras, probabil unul din cele mai mari campusuri din lume, care este practic o mare parte dintro junglă în toată regula! Maimuţe, căprioare, papagali şi alte vieţuitoare locale umblă libere prin campus laolaltă cu studenţii. Este o oază

nr. 1 - 2 / 2015

naturală în haosul din restul oraşului, fiind casa multor studenţi de prin toată India şi nu numai. Este un loc deosebit nu numai în Chennai, dar aş putea spune în toată lumea. Studenţii sunt extraordinar de politicoşi, silitori (dată fiind concurenţa imensă, şi prestigiul universităţilor) şi foarte primitori.

Ce să zic, am fost trataţi ca nişte adevaraţi rockstars. Concertele au decurs ca la carte, condiţiile fiind peste măsura aşteptărilor, muzica a fost primită cu mare succes, rezonând până şi în presa locală. Am fost primiţi cu asalt de poze, autografe şi interviuri în număr mai mare decât am fost obisnuiti aici. Unul din cele mai frumoase sentimente pe care le-am avut in viaţa mea a fost atunci când la ora 2 dimineaţa, când toată lumea dormea, eram pe balcon în campus şi nu se auzea nimic în afară de natura care mişuna în jurul nostru, iar asta pusă iarăşi în contrast cu agitaţia şi haosul din jur... Oraşul Chennai găzduieşte una din cele mai mari plaje din lume - Marina Beach. Aceasta va rămâne pe lista minunăţiilor pe care toată lumea ar

trebui să aibă ocazia să le privească. Măreţia Oceanului Indian, de multe ori subestimată, te copleşeşte, mai ales stiind că urmatoarea oprire este Australia. În acel moment versurile – „Oh my God, I can't believe it, I've never been so far away from home" au căpătat cu adevărat sens. Traversând prin bazaruri şi străzi aglomerate, la bordul unui „Ferrari”, după spusele proprietarului ricşei motorizate numită sugestiv Tuctuc, vizitând templele colorate, îmbibate în muzica halucinantă combinată cu o spiritualitate câteodată contagioasă, realizezi că India are puterea nemarginită de a îţi tăia rasuflarea şi de această dată nu din cauza umezelii şi a poluării. O ţară în care ai permanenta senzaţie de duplicitate psihică, în care nu ştii niciodată ce ar trebui să simţi. Nu ştii dacă vrei să rămâi pentru totdeauna sau vrei să pleci acasă cu primul avion. O ţară de o diversitate bulversantă, casă a unei culturi pe care nu am avea capacitatea de a o înţelege niciodată pe deplin, decât probabil locuind acolo. Auzisem că oamenii zâmbesc pe stradă în pofida sărăciei, nimic mai departe de adevăr! Ei sunt, în schimb, recunoscători pentru ceea ce au şi din asta reiese lecţia pe care ar trebui să o asimilăm. Desigur 10 zile nu este niciodata suficient pentru a explora cu adevărat locul pe care il vizitezi, mai ales cand ai şi concerte, iar perspectiva este in funcţie de privitor, însă un lucru este sigur: India este o ţară minunată, o ţară a contrastelor, radicală, care îţi ramane în inimă toată viaţa, iar faptul că am reuşit să o vizitez în acelaşi timp şi cântând (adica lucrul pe care il fac cu cel mai mare drag) a fost un adevărat privilegiu! Pentru o poveste mai detaliată, ne întâlnim la bere. Namaste!

www.sunetelive.ro

| Sunete | 47

NEWCOMERS

NAVA MAMA

Sergiu Ivanov / Pinholes

Anya Dimitrov

NAVA MAMĂ - un proiect muzical cu rădăcinile in Cluj, un loc alintat de mulţi ca fiind capitala celor mai bune formaţii şi involuntara concurenţă a Bucureştiului atunci când ne gândim la evenimente cu tentă muzicală... dar dacă ar fi atât de simplu. Imediat când auzi de un proiect nou, curiozitatea îţi cere sa afli cât mai multe: cine? cum? de ce ? ce cântă? Sunt patru, au versuri in română, nu vorbesc prea mult şi cântă un stil ce se încadrează undeva între... dar dacă ar fi atât de simplu. Ar fi foarte uşor să defineşti NAVA MAMĂ ca fiind post-rock, un stil deseori aruncat nedrept spre formaţiile româneşti de prima oară când auzi o firimitură de ecou în sunetul lor. Şi deja te re-

laxezi şi te pregăteşti pentru opere de +10 minute, construcţii elaborate în două acorduri, ce iţi fac mintea sa zboare undeva în spaţiu aproape de lună şi să te uiţi cu ochiul tău cinic asupra noastră şi să strigi „Da mici mai suntem!!”... dar nu. Cred că aici este şi secretul. Un stil în care nu poţi defini tot doar ca să îl faci mai uşor de înţeles şi vândut. O formaţie care nu vrea să fie agresivă şi nu este interesată să exploreze, cu o lumânare în mană, casa goală şi întunecată a industriei muzicale româneşti. Nu s-au îmbătat cu aplauze şi nici nu sunt indiferenţi la o vorbă buna şi o reacţie de apreciere faţă de muzica lor. Muzica NAVA MAMĂ este despre oameni, viaţă şi povestiri, despre cum să descoperi un om fără să îi pui vreo

întrebare. În mediul online găseşti câteva sesiuni live în studio, câteva piese live dintr-un concert în Baia Turcească din Iaşi şi un videoclip oficial. În 2015 va fi lansat şi primul album, înregistrat în douăsprezece ore la Studioul de Bază din Iaşi. În luna martie au drum spre Bucureşti, dar probabil primăvara asta îşi vor întoarce faţa şi spre oraşul în care au debutat live, Iaşi. Trăim, probabil, cea mai bogată perioadă a muzicii româneşti, unde zeci de formaţii apar sau dispar şi se reconstruiesc. NAVA MAMĂ trebuie inclusă pe lista „a trebui văzut” live, susţinut şi promovat mai departe.

NAVA MAMĂ - Eugen - chitară/ voce | Iulian - clape | Răzvan - bas | Alex - Tobe [https://www.facebook.com/Navamama] Eugen Males

48 | Sunete | www.sunetelive.ro

nr. 1 - 2 / 2015

ULTIMUL CUVÂNT

Boala anulărilor

014 a fost un an frumos pentru muzica live în România, însă dincolo de evenimentele reuşite şi sălile pline, am intrat în noul an cu gustul amar al multor evenimente anulate. Cea dintâi dezamăgire e cea legată de marile festivaluri care aduceau culoare verilor bucureştene. În afară de excelentul Summer Well (care ne-a încântat cu un line-up de excepţie şi de la care sperăm multe şi-n 2015), Capitala a pierdut în 2014 atât Rock the City sau OST Fest, cât şi mult mai mediatizatul B'estFest. Nici Peninsula (ce trebuia să revină la Târgu Mureş după o deplasare în 2013 la Cluj) nu s-a mai ţinut în 2014, astfel că românii au rămas cu puţine alternative muzicale de vară. Subiectul a fost atins la vremea lui de colegul nostru Edward aşa că nu voi mai insista prea mult – din păcate, situaţia se anunţă la fel de incertă şi-n noul an, căci nu avem momentan nicio confirmare pentru evenimentele menţionate mai sus. Un an nu tocmai uşor din punct de vedere economic ar putea justifica amânarea sau anularea unor evenimente mari, ce depind de bugetele unor sponsori. Desigur, poate fi vehiculată şi ideea că piaţa (a se citi publicul plătitor de bilete, obişnuit altă dată cu festivaluri ale berii gratuite) are nevoie de o pauză şi că marii organizatori de evenimente trec ei înşişi printr-un proces de restructu-

50 | Sunete | www.sunetelive.ro sunetelive.ro

Ştefan Tivodar

rare şi reevaluare a priorităţilor. Mi-e teamă, însă, că în spatele acestor afirmaţii se ascunde ceva cu mult mai grav: comunicarea între public şi organizatori e deficitară, cererea şi oferta pulsează fiecare într-un univers propriu iar cele două lumi se intersectează din ce în ce mai rar. În 2014 nu s-au anulat doar festivaluri, ci şi concerte – pe unele dintre ele chiar le aşteptam cu nerăbdare. Lista e, din păcate, îndeajuns de lungă: urmau să ne viziteze artişti că Sylvie Vartan, Thomas Anders, Hooverphonic sau Blue. Anularea unui singur eveniment (concertul British Legends Night din noiembrie) ne-a lipsit de întâlnirea cu patru dintre cele mai importante nume ale istoriei muzicale britanice: Mungo Jerry, The Troggs, The Animals şi The Yardbirds. Niciunul dintre aceste nume n-a fost un „one hit wonder” – care să fi fost explicaţia anulării evenimentelor? Parte din vină aparţine, în mod cert, organizatorilor de evenimente. Un business se construieşte luând în calcul un echilibru perfect între cerere şi ofertă – organizatorii de evenimente ar trebui să investească în studii de piaţă pentru a afla cât de mare este cu adevărat acel procent al celor dispuşi să plătească un bilet la concertele mari şi care sunt numele cu adevărat interesante pentru acel public-ţintă.

Publicul îmi pare, însă, la fel de vinovat pentru diminuarea simţitoare a numărului de evenimente (şi a calităţii evenimentelor care totuşi se mai ţin) în ultimii ani. Românul pare să-şi fi pierdut curiozitatea şi dorinţa de a explora cultural, mulţuminduse să subziste la baza piramidei trebuinţelor. Marketing-ul agresiv îşi face uneori treaba (vezi succesul răsunător al seriei de concerte pe care o va susţine Andre Rieu în vara ce vine), însă în majoritatea cazurilor românul nu pare să mai aibă răbdarea să descopere experienţe muzicale noi. Am simţit-o pe pielea noastră şi în redacţie: clubul Colectiv a găzduit îndeajuns de multă lume la Pariul SUNETE pe 2015, însă mă aşteptăm la un răspuns mult mai puternic, îmi închipuiam că susţinătorii evoluţiei peisajului muzical românesc vor afişa mai multă curiozitate. 2015 se anunţă un an frumos pentru muzica live în România: vin pe la noi Toto, David Guetta, Godsmack, Avicii, One Republic, Roxette sau Triggerfinger. Vom avea parte şi de ceva festivaluri: vă puteţi cumpăra deja bilete pentru BlajAlive, Artmania, Metalhead Meeting, InTransylvania, Rockstadt Extreme Fest. În plus, se pare că vom avea şi anul acesta Balkanik Festival ori SummerWell. Nu pot decât să-mi doresc (şi să vă doresc şi vouă) un an nou fericit, plin de aventuri muzicale cât mai diverse şi plăcute!

nr. 1 - 2 / 2015