Varsta inocentei

Nr. 24-25, 2017

Vârsta Inocenţei PUBLICAŢIE INTERDISCIPLINARĂ PREUNIVERSITARĂ • LICEUL TEHNOLOGIC „GHEORGHE RUSET ROZNOVANU” ROZNOV

Programul A Doua Șansă

Profesor Ilarie Oana – Director Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

NOUĂ NE PASĂ

Prof. IULIA ANICĂI Prof. VERONICA TAMARA JAPALELA Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ Japalela Ioana Bianca

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

„MUGURAȘII ROZNOVENI”

Prof. înv. primar Verona Bogus, Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

BIBLIOTECA, UN LIVING-ROOM URBAN

Ştefania Corchez, cls a XI-a coord. Prof. dr. Mihai Capșa Togan, Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

ÎN PARTENERIAT CU

ŞI

03 PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ” 04 NOUĂ NE PASĂ 06 CĂPITANUL FEDERIC 08 NEVOIA DE VITEZĂ ÎN VENTURA BAY 10 CONCURS INTERJUDEŢEAN „PRIETENII LUI EMINESCU” (2017) 11 INTERVIU CU ARTISTUL FOTOGRAF FLORIN GHIMIŞ 13 IARNA 14 DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ 15 FULGUL DE ZĂPADĂ 15 BRĂDUŢUL ŞI MOŞ CRĂCIUN 16 „MUGURAȘII ROZNOVENI” 17 „MIRAJUL ÎNSUFLEȚIRII HÂRTIEI” 18 SĂRBĂTOAREA CORTURILOR 20 PANOURI SOLARE - ENERGIE VERDE 22 MODALITĂŢI DE REALIZARE A DIALOGULUI INTERCULTURAL ÎN ORELE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ 25 PARTENERIAT CU AUTONOM RENT A CAR PIATRA NEAMȚ 26 SIMPOZION JUDEȚEAN „GHEORGHE RUSET-ROZNOVANU”

(ROZNOV, EDIŢIA A V-A) 27 TRADIŢII ROMÂNEŞTI ÎN INIMI DE COPII 28 “ZIUA NAȚIONALĂ ZÂMBETULUI” 30 SOSIREA PRIMĂVERII PRIMĂVARA 31 INAMICUL MISTERIOS 32 PRIMĂVARA 33 PRIMĂVARA, NATURA SE ÎNTOARCE LA VIAŢĂ PRIMĂVARA, NARCISE, ZAMBILELE SI TOPORAŞI 34 NATURA – SIMFONIE ŞI CULOARE 35 PEISAJ DE IARNĂ

TOAMNA CEA BOGATĂ TOAMNA

TOAMNA DULCE, AROMATĂ

MERE DULCI ȘI AMĂRUI

TOAMNA CEA BOGATĂ

O LIVADĂ MARE

A VENIT TOAMNA 36 PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 37 „MENS SANA IN CORPORE SANO” 38 COPILĂRIE, FLOARE RARĂ 39 TOAMNĂ ŞI-N SUFLETE 40 MAGIC ŞI LUDIC ÎN FOLCLOR 41 INTRE DORIAN GREY ȘI JEAN DES ESSEINTES 43 TINERII ȘI PROVOCĂRILE LOR 45 ROLUL, LOCUL ŞI FUNCŢIILE STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE ÎN CADRUL PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT 46 BIBLIOTECA, UN LIVING-ROOM URBAN 48 RENAULT TALISMAN 51 SPIRITUALITATE PE STRADA SOARELUI

2 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ”

Vârsta Inocenţei PUBLICAŢIE INTERDISCIPLINARĂ PREUNIVERSITARĂ • LICEUL TEHNOLOGIC „GHEORGHE RUSET ROZNOVANU” ROZNOV

Î

n societatea actuală diferențele sociale pun presiune pe încrederea în sine și pe dorința tinerilor de a visa la reușita socială sau profesională.

Sunt situații în care tinerii aleg să părăsească școala timpuriu și muncesc pentru a-și ajuta familia cu bani. Pe cei care și-au pierdut speranța trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt, că fiecare are șansa lui să se ridice, să prindă curaj și să lupte pentru visurile lui întrerupte, dar nu spulberate. În fiecare dintre noi există calități nebănuite, aptitudini ce așteaptă să fie descoperite, dezvoltate și valorizate. A privi mai departe decât la ziua de azi necesită cunoaștere, încredere în sine și în ceilalți, dar mai ales încurajarea și aprobarea acestora.

Tinerii care și-au pierdut direcția și sunt în derivă în viața lor, este important să fie ajutați să-și recapete speranța, să-și găsească resursele și forța de a merge mai departe, privind în jur și descoperind modele de urmat, învățând că orice experiență de viață, plăcută sau neplăcută, oferă o lecție.

A doua șansă ți-o poți da singur sau o poți primi în dar de la cei care te sprijină și care cred în tine. Este suficient să accepți mâna care vrea să te îndrume să găsești drumul și să trezească în tine dorința de a reuși.

Familia a contribuit ca tu să exiști, școala ți-a oferit accesul la cunoaștere, viața te învață să supraviețuiești, să te dezvolți și să progresezi, șansa reușitei ți-o dai singur fructificând darurile pe care le-ai primit.

Amintește-ți că tot timpul înveți de la natură, de la oamenii pe care îi întâlnești în anumite momente ale vieții tale.

De ce nu te-ai întoarce la școală ?

Este mediul structurat și specializat pentru învățare unde suntem acceptați și, mai ales, îndrumați de „modelatorii de suflete”.

Să poți să-ți controlezi temerile, să aduni oameni resursă în jurul tău, să înmulțești sursele de cunoaștere și să împarți cu ceilalți ceea ce știi, aceasta este adevărata reușită.

Valoarea este dată nu de lucrurile materiale, ci de amprenta pe care o lași în mintea și în sufletul oamenilor cu care intri în contact.

Puterea grupului este un factor motivațional. Alături de ceilalți descoperi cât de important este să te simți acceptat și egal cu ei.

Descoperi lucruri minunate și te vezi într-o nouă lumină.

Viața prinde culoare prin implicarea în tot ce faci, asta înseamnă „creșterea” ta. Amintește-ți că tu ești propriul tău lider. Orice se întâmplă în viața ta este rezultatul deciziilor pe care le-ai luat la un moment dat.

Proiectul Educația - șansa către societatea cunoașterii a reușit cu siguranță să ofere tuturor celor implicați – elevi, tineri, părinți și cadre didactice - șansa de a se cunoaște mai bine, de a colabora, de a se susține în demersul educațional cu entuziasm și încredere, de a trece prin experiențe de învățare aduse aproape de realitatea cotidiană, țintând reușită personală și profesională.

Profesor Ilarie Oana – Director Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Nr. 24-25, 2017

CUPRINS:

Programul A Doua Șansă

Profesor Ilarie Oana – Director Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

NOUĂ NE PASĂ

Prof. IULIA ANICĂI Prof. VERONICA TAMARA JAPALELA Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ Japalela Ioana Bianca

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu”

„MUGURAȘII ROZNOVENI”

Prof. înv. primar Verona Bogus, Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

BIBLIOTECA, UN LIVING-ROOM URBAN

Ştefania Corchez, cls a XI-a coord. Prof. dr. Mihai Capșa Togan, Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

ÎN PARTENERIAT CU

ŞI

Vârsta inocenţei Nr. 24-25 / An şcolar 2016-2017 Apare anual ISSN 1843 – 7753 Editor: Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov Directori: Prof. Oana Ilarie (director) Prof. Oana Teacu (director adj.)

Prof. înv. primar Ioan Stroea (director adj.)

Coordonatori: Prof. Oana Ilarie Prof. înv. primar Alina-Camelia Vasile (învăţământ primar) Prof. Petronela Lupu, Prof. Nuţa Liche (învăţământ gimnazial) Prof. Paulina Gabur, Prof. Violeta Teioşanu (învăţământ liceal) Redactor & DTP: Pr. dr. Mihai Capşa, Adrian Muşa Colaboratori: Elevi şi cadre didactice Adelina Poeţelea, Ştefana Corchez Adresa redacţiei: Liceu Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov - Neamţ Str. Tineretului nr. 648 Telefon/fax: 0233/665694 Email: grupscolarroznov@yahoo.com www.grupscolar.roznov.ro Partener-sponsor S.C. Infotec S.R.L. Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 3

NOUĂ NE PASĂ VOLUNTARI ÎN AJUTORUL CELOR CE AU NEVOIE „Caritatea nu a umilit niciodată pe cel care a beneficiat de ea, nici nu l-a legat vreodată în lanţurile recunoştinţei, căci nu către el, ci către Dumnezeu a fost făcut darul.”

(Antoine de Saint-Exupery)

4 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

A

ctul de caritate este un act de bunătate, din ceea ce avem ajutăm persoanele la care soarta s-a întors cu spatele, pentru a trăi în armonie și echilibru. Caritatea, dorinţa de a ajuta oamenii, vine din dragostea, respectul, atât faţă de tine însăţi cât şi faţă de alte persoane. Trebuie să acceptăm diferenţele dintre noi şi în loc să ne judecăm, să încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Caritatea conturează bogăţia spirituală a fiecăruia, nu este o prerogativă a oamenilor bogaţi.

A fi caritabil reprezintă o stare, nicidecum o acţiune în sine. Nu îţi propui să fii caritabil! Simţi sau nu simţi că poţi ajuta pe aproapele tău, în mod real şi sincer. Viaţa noastră, precum şi a comunităţii noastre, se confruntă zilnic, în societatea în care trăim, cu numeroase situaţii de

criză, în care ni se cere sau noi suntem cei care cerem sprijinul cuiva. În mod normal, nu putem fi indiferenţi în faţa suferinţelor pe care le întâmpină semenii noştri.

De aceea ne-am propus, prin cele trei activităţi caritabile anuale ale proiectului “NOUĂ NE PASĂ” să ne angajăm responsabil şi consecvent în asumarea carităţii sociale, în lumea actuală, la nivel local. Proiectul desfăşurat împreună cu elevii claselor a IX-a C, a IX-a D şi a X-a E, a avut coordonatori pe: Dir. Prof. Oana Ilarie, prof. Iulia Anicăi, prof. Veronica Tamara Japalela, prof. dr. Mihai Capşa, Prof. Oana Teacu şi a fost în parteneriat cu Parohia” Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Roznov.

Am avut ca scop înființarea unui coș social pentru ajutarea familiilor

vârstnice, familiilor nevoiașe cu copii mulți, care nu au posibilități de întreținere. Obiectivele urmărite pe parcurs au fost : acordarea unui ajutor material pentru persoanele considerate cazuri sociale o sănătate mai bună pentru copii și părinți prin prevenirea bolilor cauzate de lipsa hranei sau igienă necorespunzătoare, sprijin pentru integrarea copiilor și prevenirea discriminării copiilor în școli și grădinițe pe motivul lipsei unei alimentații corespunzătoare.

De program au beneficiat câteva familii din Oraşul Roznov care au primit alimente neperisabile (mălai, făină, zahăr, orez, paste făinoase, conserve, apă etc.), detergent, produse de igienă personală, jucării, rechizite şcolare şi produse de îmbrăcăminte.

Caracterul caritabil al activităţilor din proiect a urmărit elaborarea şi implementarea modelelor de conduită în ajutarea persoanelor cu posibilităţi reduse, organizarea unor activităţi comune de către elevi în spiritul formării virtuţilor precum: prietenia, bunătatea, colaborarea şi spiritul de întrajutorare, formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi şi nu în ultimul rând dezvoltarea sentimentelor de dragoste, preţuire şi respect pentru persoanele în vârstă; oferirea de sprijin umanitar persoanelor aflate în dificultate.

Prima etapă s-a desfăşurat sub

lozinca UN ZÂMBET DE CRACIUN, având ca scop dorința de a încuraja generozitatea și solidaritatea copiilor față de semenii lor, iar acțiunea de a dărui să o privească ca pe un model și să fie la fel de buni mai departe în viață.

Activitatea s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile în care elevii împreună că profesorii coordonatori au pregătit pachetele cu dulciuri,alimente, jucării şi îmbrăcăminte. In data de 16 decembrie 2016 am vizitat pe rând familiile oferindu-le darurile cu suflet și pentru suflet pentru că dar din dar devenim mai buni. Sentimentul a fost deosebit neputând fi explicat în cuvinte deoarece trăirile au fost multiple. Pe fețele copiilor care dăruiau se citea compasiune iar acelor care primeau era întipărită o bucurie fără margini.

Timpul trece iar odată cu el din copii ajungem adolescenți, oameni maturi și mai apoi bătrâni. Pentru a aduce speranță, alinare şi un pic de bucurie în viața vârstnicilor singuri am dăruit un simbol al primăverii și un mărțișor dulce (fructe, napolitane, prăjituri) bătrânilor din Centrul de persoane vârstnice Roznov, derulând în data de 3 martie 2017 a doua etapă a proiectului nostru cu tema „UN MĂRŢISOR DULCE“.

Sărbătoarea primăverii, „Împreună de Paşte”, „Sosește iepurașul” - ultima activitate din proiect în

anul acesta şcolar, s-a derulat după acelaşi scenariu, în data de 6 aprilie 2017, oferindu-ne din nou bucurie de a dărui şi de a fi aproape de semenii noştri.

Mulţumim conducerii liceului pentru sprijinul şi încrederea acordată, elevilor care au participat la activitate, şi sponsorilor care ne-au sprijinit: D-nei dr. Fabiana Mihaela Rusu, S.C. RISTECH S.R.L. Piatra Neamţ prin persoana d-lui Director General Sorin Grosu şi d-lui. Ştefan Ciprian Bocancea. Ne exprimăm dorinţa ca acest proiect să fie un început în scopul nobil pe care ni l-am propus., din dorinţa de a deschide orizonturi. Am pierdut multe lupte în faţa unor mentalităţi rigide dar am întâlnit şi vizionari în călătoria noastră.

Prof. IULIA ANICĂI Prof. VERONICA TAMARA JAPALELA Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 5

− Traduse toate în română ar ieşi asta: Prizoni blocat indi prins 62 căpitan Feder o să mă omoare ajutaţi-mă. − Şi dacă mai adăugăm nişte cuvinte: Suntem prizonieri blocaţi în India; am fost prinşi în 1962. Căpitanul Federic. O să mă omoare, ajutaţi-mă! − Am mai auzit de acest Federic, zise maiorul, a vrut să facă înconjorul lumii cu un vapor numit Lumina. − Da, este adevărat, răspunse secundul, dar, căpitane, ce vom face?

Toate feţele se îndreptară spre Dan. Se vedea cum îi curgeau lacrimi. − Acel Federic, spuse el, este verişorul meu! − Serios? ziseră toţi în cor.

CĂPITANUL FEDERIC E

ra vara anului 1964. Razele soarelui scăldau pământul; pe perdeaua albastră a cerului se vedeau strălucind mărgăritarele galbene ale stelelor. Dan, împreună cu echipajul său, se întorcea în portul Napoli din Italia. Trebuia să ajungă în câteva ore. Vaporul se numea Frica. El era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa şi locuia împreună cu soţia sa, Alessia, în castelul Fenis din Italia. Ea îi spunea Dan, dar numele lui întreg era Daniel. La un moment dat, maiorul veni la el şi îi spuse: − Domnule, a fost văzut un rechin alb în apropierea vasului! − Un rechin alb? a întrebat căpitanul uimit. − Da. Domnule, vreţi să îl prindem? − Da, desigur, mi-ar face plăcere.

Maiorul plecă la ceilalţi să îi anunţe de comanda dată de Daniel. Rechinul era înfometat; văzând carnea

6 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

în plasă, s-a grăbit la ea şi a fost foarte uşor de prins. Dan, împreună cu ceilalţi oameni ai echipajului, au decis să vadă ce se afla în burta acestuia, deoarece de fiecare dată era o surpriză. Alessia, auzind aceste cuvinte, se duse în grabă în camera ei pentru a nu fi martoră la aceste scene neplăcute.

Maiorul deschise burta peştelui – şi ce să vezi? O sticlă cu un răvaş înăuntru. El luă sticla şi împreună cu ceilalţi oameni plecară la o masă. − Este o simplă sticlă! spuse secundul. − Da, răspunse Dan, dar hai să vedem ce scrie pe bileţel.

Daniel scoase din ea, de fapt, trei bileţele udate de apa mării. Atunci veni şi Alessia. − Ce aţi găsit? întrebă ea. − O sticlă în care se aflau trei bile-

ţele, drăguţa mea, răspunse Dan. − Sunt trei scrisori în trei limbi: italiană, română şi engleză. − Să o citim întâi pe cea în engleză: Indi captain Feder the indians − Acum în română: prizoni blocat prins 62 − Şi în italiană: ci ammazz aiutat − Engleză şi română ştim toţi, spuse secundul, dar italiană... − Italiană ştiu eu şi foarte bine, răspunse Alessia. − Întâi să le traducem, iar apoi le unim, spuse Dan, chiar dacă va fi mai greu, fiindcă apa a şters cuvintele. − În engleză este cel mai uşor!, spuse maiorul. − Dacă traducem scrisorile în română vom putea descifra mesajul, îşi dădu cu părerea secundul.

− Domnule, vreţi să vă lăsăm singur pentru a lua o decizie despre cum vom acţiona? − Da, mulţumesc.

Apoi toţi plecară la posturile lor.

Ajunseră la portul din Napoli, lăsară Frica acolo şi plecară toţi spre castel.

Dimineaţa următoare, Dan luă decizia de a pleca în India cu Frica. Maiorul, împreună cu secundul pregătiră arme şi mâncare, destule pentru patru ani. În ziua de 24 iunie totul era pregătit. La ora 9:30 vasul Frica a plecat spre India. În fiecare noapte era o luptă între vas şi mare. Se

putea scufunda oricând. Valurile se transformau de fiecare dată în nişte monştri ai apelor. La fiecare tunet oamenilor echipajului le era frică că se vor îneca. Nimeni nu se mai gândea la căpitanul Federic în afară de Dan. Lui nu-i păsa că s-ar putea îneca, deorece dacă se întâmpla aşa ceva ştia că Dumnezeu a vrut asta, cum tot El a vrut ca bileţelele să cadă în mâna lui. Se vedea pe faţă că el nu se gândea la altceva decât la verişorul său.

Noaptea era un adevărat coşmar, dar ziua când soarele zâmbea de pe bolta senină şi încălzea apele nesfârşite ale mării, cu valuri înspumate, ţi se părea că eşti în paradis.

După un drum foarte lung se apropiau de India. Toţi erau pregătiţi de luptă. Ajunseseră. Au lăsat nişte oameni care să păzească vasul şi ei au intrat într-o pădure unde au mers… şi au mers şi au mers până când în faţa lor au găsit scris pe un copac „nu mergeţi mai departe sau veţi muri”. Căpitanul nu a băgat în seamă acele cuvinte. Începeau să se audă nişte zgomote, mai degrabă nişte ţipete. Se vedea sfârşitul pădurii.

Când au ajuns stăteau pe după copaci pentru a nu fi văzuţi. Chiar în faţa lor erau doi oameni care se luptau şi alte sute de oameni care se uitau la ei. După ce unul l-a învins pe celălalt, pierzătorul a fost legat

de un stâlp. Acum Dan înţelesese de ce în scrisoare era scris că îl va omorî. Chiar atunci au fost descoperiţi pentru că el a călcat pe o creangă. A trebuit, apoi, ei să se lupte. Acum înţeleseseră totul. Prizonierii trebuia să se lupte şi să câştige pentru a supravieţui. Primul s-a luptat secundul care din nefericire a fost învins şi legat de stâlp. La fel s-a întâmplat cu maiorul. Acum era rândul căpitanului, totul depindea de el. Atunci l-a văzut pe verişorul său ce era legat la stâlp. El îl recunoscuse. Trebuia să câştige. La început, i-a tras el câţiva pumni, dar apoi oponentul a reuşit să îl pună la pământ. Nu mai putea continua, dar când se gândea la prietenii săi simţea o forţă incredibilă.

S-a ridicat şi a luptat până când a reuşit să îl învingă. Chiar în acel moment a fugit la prietenii lui şi i-a eliberat, apoi a luptat cot la cot cu zeci de oameni, după care le-a spus să fugă la vas. Au fugit până nu au mai putut. S-au urcat rapid şi au plecat.

Sute de oameni au intrat în apă şi au început să arunce în Frica cu pietre.

Ei au întors vasul şi nu s-au mai uitat în urmă. Apoi, Dan l-a îmbrăţişat pe căpitanul Federic şi au pornit împreună spre Europa. − Mulţumesc, verişoare! spuse Federic. − Cu mare drag! − Aş fi murit acolo dacă nu primeai scrisorile...

S-au îmbrăţişat, apoi i-a prezentat oamenii echipajului şi i-a povestit cum a primit scrisorile. Şi, astfel, când s-au întors acasă la castel, căpitanul i-a spus că de acum înainte va trăi cu ei. Federic, auzind aceste cuvinte, se bucură foarte mult. După câteva săptămâni au mai pornit într-o călătorie, dar această întâmplare o voi povesti în altă zi.

Todiraşcu Dimitrie Darius Clasa a V-a B Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 7

NEVOIA DE VITEZĂ ÎN VENTURA BAY

Articol republicat

“NEED FOR SPEED” 2016

Fie că joci din tastatură sau din controller, vei fi un “zeu al nopţii” pe şoselele din Ventura Bay...

şi mamă, şi tată în materie de jocuri cu maşini şi că nu există gamer care să nu fi încercat măcar un titlu din serie.

Need for Speed 2016 este reboot-ul de care avea nevoie seria, operaţia estetică reuşită şi aducerea în prim-plan a senzaţiei cu care ne-a obişnuit această serie. Deşi părea la un moment dat că această serie nu mai are ce să ofere, de la an la an ni se dădea ocazia să ne dăm seama cât de mult ne înşelam. Pentru mine, 2016 este anul în care am din nou un joc de racing la care să mă pot raporta, un an în care un joc din seria Need for Speed şi-a pus iarăşi amprenta pe mine.

Cum a făcut-o?

L

unile trecute, noul challenge Need for Speed s-a lansat şi pentru PC şi nu doar pentru pasionaţii de Playstation 4 sau Xbox One. Mă uitam la trailere şi nu îmi doream decât să îl încerc şi eu! Iată că a venit şi vremea mea!

Fie că joci din tastatură sau din controller, vei fi un “zeu al nopţii” pe şoselele din Ventura Bay (un oraş fictiv care poate fi uşor reperat ca fiind Los Angeles) şi zic “zeu al nopţii” pentru că acţiunea se desfăşoară noaptea. Probabil că mulţi şi-au dat seama că noul Need for Speed îşi are rădăcinile în titlurile de succes Need for Speed Underground şi Need for Speed Underground 2 şi că după modelul lor avem acest ciclu ciudat noapte-amurg-noapte, ziua fiind un element scos din ecuaţie. Din punctul meu de vedere, nici că se putea mai bine, căci eu şi aşa prefer să conduc noaptea (în Need for Speed: Hot Pursuit, spre exemplu, îmi puneam tot timpul hărţile pe night/rainy), aşa că noul Need for Speed mi s-a potrivit ca o mănuşă!

Ventura Bay este oraşul în care ziua se doarme şi noaptea

8 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

se ţin cursele, chiar dacă plouă mai tot timpul.

Având în vedere că noul Need for Speed nu are un nume al lui distinct, ci se numeşte pur şi simplu Need for Speed, hai să îi spunem pentru acest review Need for Speed 2016.

Need for Speed 2016 este făcut de echipa celor de la Ghost Games, care au preluat franciza şi au făcut o treabă excelentă şi în titlurile anterioare (Need for Speed Most Wanted şi Need for Speed Rivals). Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi asta, însă Ghost Games au un studio şi în România, iar 80% din echipa studioului din UK sunt din echipa Criterion Games (seria Burnout). Acum că avem şi un background despre echipa din spatele Need for Speed 2016 şi ştim de ce este capabilă, hai să vedem cum stăm la capitolul senzaţie.

Pune-mă să mă gândesc la un joc cu maşini şi am să răspund din prima Need for Speed, nu de alta, dar am jucat toate titlurile şi aş putea spune că NFS-ul ne este tuturor

Deşi este un joc online (necesită conexiune la internet constantă şi nu are buton de pauză), Need for Speed 2016 are şi o scurtă, dar interesantă poveste în componenta de single-player. Interesantă este alegerea producătorilor de a spune povestea, aceasta fiindu-ţi adresată printr-un first-person view al unui live-action cu actori. Ei ţi se vor adresa direct ţie, iar trecerea din cinematic în joc mi se pare un efect realizat cu o mare dibăcie. După o primă cursă în care vei ieşi în evidenţă, vei ajunge foarte repede într-un grup de tineri faini şi pasionaţi de maşini. Aceştia te vor asalta cu jovialitatea lor, cu fist-bump-uri frecvente şi cu hashtag-uri la tot pasul. Protagoniştii din poveste sunt într-o cursă continuă, atât pe străzi, cât şi în viaţa lor - o cursă în care fiecare vrea să impresioneze pe fiecare: Spike vrea să îl impresioneze pe Magnus, Amy pe Akira Nakai, Robyn pe Risky Devil, Manu pe Ken Block şi Travis pe Shinichi Morohoshi. O cursă impresionantă a impresionării, ha-ha!

Garajul tău va avea spaţiu pentru 5 maşini, vei avea de unde alege, însă scopul tău va fi să îţi perfecţionezi maşina preferată şi vei putea să îţi tunezi şi să îţi faci maşina preferată după bunul plac; de fapt, dacă vrei, poţi termina jocul cu o singură maşină.

Nivelul de personalizare este imens în Need for Speed 2016, vei putea să reglezi până şi înclinaţia cauciucurilor. Eu m-am pierdut în designul pe care îl poţi da maşinii şi mi-am făcut bolizii aşa cum mi-am dorit.

Need for Speed 2016 este open world, ai loading screens doar în momentul în care intri într-o cursă şi este extrem de uşor de jucat fie alături de prieteni, fie de persoane total străine. Vei fi aruncat în Ventura Bay şi, din momentul în care vei ieşi din garaj, vei putea să te duci fie la misiunile single-player, fie să te alături celorlalţi jucători de pe server, fie să îţi creezi propria echipă cu care să te iei la întrecere sau să faci anumite misiuni.

Cursele se simt excelent şi poliţia este şi ea la datorie.

Dacă ai să întâlneşti echipaje de poliţie, va trebui să scapi de ele în maniera în care o făceai în Most Wanted şi e de menţionat faptul că AI-ul poliţiei e mult îmbunătăţit faţă de titlurile precedente.

Din punct de vedere estetic, este o minunăţie să fii urmărit în noapte şi pe ploaie de sirenele roş’-albastre ale poliţiei.

Need for Speed 2016 arată şi se mişcă nemaipomenit, are acea senzaţie pe care o cauţi într-un joc cu maşini, senzaţia de viteză şi de libertate până la punctul în care ajungi să îţi fie efectiv teamă de puterea pe care o stăpâneşti. Drifturile se simt şi ele excelent în Need for Speed 2016, iar cireaşa de pe tort în acest sens este modul în care camera se apropie de botul maşinii atunci când intri în drift. Acest mic truc, dar şi grafica noului Need for Speed îi conferă acestui titlu direcţia cea mai bună spre care se putea îndrepta seria NFS. Nu am ce să îi reproşez noului Need for Speed, ba, din contră, îl consider cel mai solid titlu din serie. Ne vedem în Ventura Bay #challenge.

Blaga Andrei Clasa a 12-a C Prof. coord. Mihai Capşa-Togan Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 9

CONCURS INTERJUDEŢEAN

Interviu cu artistul fotograf Florin Ghimiş Articol republicat

„PRIETENII LUI EMINESCU” (2017)

P

e 16 ianuarie 2017 s-a desfășurat, în sala de festivităţi a Liceului Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov, cea de-a patra ediţie a expoziției și concursului literar-artistic interjudeţean „Prietenii lui Eminescu”.

Echipa coordonatoare a proiectului a fost formată din dir. prof. Oana Ilarie, directorul liceului, prof. înv. primar Alina Vasile şi pr. dr. Iulian Vasile, de la parohia Chintinici a Protopopiatului Roznov, iar grupul ţintă l-au constituit elevii claselor I-VIII din judeţele Moldovei. Comisia de jurizare a fost formată din colectivul de profesori ai unităţii şcolare. În organizarea evenimentului s-a implicat activ parohia Chintinici, concursul și expoziția bucurându-se de sprijinul unor instituții locale și județene. După discursul de prezentare a proiectului școlar de către prof.

Oana Ilarie, concursul a debutat cu o alocuţiune prezentată de pr. dr. Iulian Vasile, „Eminescu versus Caragiale”…

Pe Eminescu şi Caragiale i-a legat o frumoasă relaţie de prietenie vreme de ani buni. Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale s-au cunoscut pe vremea când poetul a fost cooptat în trupa de teatru a lui Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca. Tin-

10 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

erii au legat o frumoasă prietenie şi se spune că vreme de un an au fost nedespărţiţi. Caragiale îl admira pe Eminescu şi spunea despre el că era ”Un zâmbet blând şi adânc melancolic, cu aerul unui sfânt coborât dintr-o veche icoană, predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare; vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; de o abstinenţă de pustnic; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nenorocită pentru om” (I. L. Caragiale, articolul În Nirvana). Drumurile celor doi s-au despărţit când Eminescu a plecat la Viena. S-au regăsit câţiva ani mai târziu în redacţia ziarului „Timpul“ din Bucureşti şi la Junimea.

Caragiale începe să publice în ziarul „Timpul” la sfârşitul anului 1877, Eminescu fiind cel care a intervenit la Ioan Slavici, directorul ziarului, pentru angajarea fostului său amic. „În momentul când se pune angajarea lui Caragiale la «Timpul», Eminescu se exprimă cu magistrala-i intuiţie: «Nu există în Bucureşti un om mai capabil în ale gazetăriei şi artei ca I. L. Caragiale!»“ , notează B. Jordan şi Lucian Predescu, autorii cărţii „Tragicul destin al unui scriitor“, apărută în 1939.

Caragiale a părăsit redacţia ziarului „Timpul“ în 1878. În acelaşi an, având deja un nume în literatură, Caragiale îşi face intrarea în Junimea de la Iaşi, condusă de Titu Maiorescu.

Ajuns la Iaşi, o cunoaşte pe iubita lui Eminescu, pe Veronica Micle, şi între cei doi se înfiripă o scurtă relaţie intimă. Eminescu află acest lucru când îl vizitează pe Titu Maiorescu, în anul 1880, informându-l că vrea să se însoare cu Veronica. Izolat în durerea lui, trădat de Caragiale şi înşelat de Veronica, Eminescu scrie capodopera „Luceafărul” şi o publică în almanahul „România Jună” de la Viena. I. Al. Brătescu Voineşti, conform schim-

bului de scrisori dintre Eminescu și Veronica Micle, este autorul teoriei că personajele acestei capodopere sunt chiar protagoniștii idilei. Potrivit acestuia, personajele din Luceafărul ar putea fi ușor identificate, dat fiind contextul dramei trăite de poet: ,,Luceafărul n-ar fi altul decât Eminescu, izolat în spații, nemuritor și rece, Catalina–Veronica Micle, Cătălin, fecior de casă și paj, n-ar fi altul decât Caragiale, iar Demiurgul– esteticianul Maiorescu”. După aflarea infidelităţii, Eminescu îl ameninţă pe Caragiale cu duelul, însă cei doi nu ajung la confruntare fizică. Caragiale are remușcări şi cere transferul ca revizor şcolar în circumscripția ArgeşVâlcea, după ce în perioada anilor 1881-1882 activase în județele Neamț și Baia. Câțiva ani mai târziu, când Eminescu a fost lovit de boală şi a dat primele semne de nebunie, reacţia fostului său amic a fost să izbucnească în lacrimi la aflarea veştii, relatează Maiorescu. Caragiale a devenit în următorii ani cel mai mare apărător al operei lui Eminescu în cercurile literare ale vremii, în ciuda faptului că relaţia de prietenie era în impas. Când cei doi s-au revăzut, Eminescu, lovit de boală, va fi uitat de cearta dintre ei își vor fi întins mana, căutând să-si reîmprospăteze amintiri de pe vremea colaborării lor la ziarul „Timpul”, încheie autorii cărții din 1939… Semn că adevăratele prietenii nu se uită niciodată!

Așadar, credem este important să cunoaștem viața lui Eminescu, pentru că întreaga sa operă este suma trăirilor sale sufletești din întortocheatul film al vieții și, în această cheie, putem descifra mesajul lucrărilor sale, a declarat pr. dr. Iulian Vasile.

La final a fost prezentată expoziția cu lucrări cu motive și teme eminesciene, apoi s-au acordat premii și diplome participanților.

Prof. înv. primar Alina Vasile Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu”

O PRIVIRE FOTOGRAFICĂ VA VEDEA EXACT CADRUL, ÎNAINTE DE A-L EXECUTA TEHNIC. Ce anume te-a îndreptat spre fotografie și când ai descoperit pasiunea pentru acest domeniu?

F.G: Curiozitatea. Cum poţi să captezi o imagine cu o mică cutiuţă care are un fund de borcan în faţă? Îți amintești care a fost prima fotografie pe care ai realizat-o și care te-a pornit pe acest drum? Descrie-o în câteva cuvinte.

F.G: Primul clişeu a fost făcut în clasa a III-a atunci când împreună cu doi colegi am hotărât să facem câteva poze, deoarece unul dintre ei avea aparat de fotografiat şi un mini laborator pentru developat amenajat în baia de acasă. Aşa că, zis şi făcut, am mai citit noi o carte, am mai întrebat

în jurul nostru şi am trecut la fapte.

Fotografiile au fost realizate la şcoală, după aceea am cumpărat hârtie, revelator şi fixator şi hai să developăm. Surpriză şi încântare maximă... nu a ieşit nimic – reuşisem să voalăm filmul când l-am scos din aparat. Prima poză reuşită a fost două săptămâni mai târziu când am developat un nou film. Îmi aduc clar aminte că era portretul unuia din ei, iar eu priveam uimit cum apare imaginea pe hârtie în lumina roşie din camera obscură. Prima oară au ieşit în evidenţă ochii, apoi conturul şi părul.

Era uimitor! În acel moment am hotărât că vreau şi eu aparat de fotografiat şi aparat de mărit.

Care sunt lucrurile pe care le surprinde fotografia, dar nu și ochiul liber?

F.G: Aparatul de fotografiat nu surprinde nimic mai mult decât ceea ce vede un ochi fotografic antrenat.

Să dau un exemplu: dacă mergi pe stradă ca un om simplu şi un fir atârnă ntre două clădiri, nu îl “vezi “ însă în fotografie te va deranja atunci când priveşti poza. Un ochi antrenat şi cultivat să citească imaginile va fi agresat de acest fir inestetic chiar şi dacă nu face o fotografie, acel ochi îl va vedea pentru că este antrenat să vadă, acel om are o cultură vizuală, o privire fotografică şi va vedea exact cadrul înainte de a-l executa tehnic.

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 11

apropiată. Însă gusturile se mai schimbă, mai evoluezi şi cine ştie...

“Doar aşa poţi avea o viaţă mai bună, făcând ceva cu pasiune şi seriozitate.”

Într-o ședință foto, cât de importantă e relația dintre client/subiect și fotograf?

F.G: Dacă ne referim la oameni eu zic că foarte importantă. Tu implicit, încerci să cunoşti omul pentru a evidenţia în poză nu doar trăsăturile fizice ci şi alte trăsături ale acelui om.După părerea mea oamenii arată diferit în funcţie de lumină şi stare. E bine să cunoşti oamenii dacă vrei să-i fotografiezi frumos. Iar când spun să-i cunoşti nu mă refer doar la a-i cunoaşte personal ci mai cu seamă la capacitatea ta de a vedea dincolo de imaginea, uneori falsă, pe care o afişează. Cei mai mulţi oameni poartă o mască atunci când sunt în spaţiul public.

Care sunt criteriile prin care îți alegi o fotografie reușită?

R: Nu am un set de criterii clare. În general încerc să respect câteva reguli de bază, şi să nu le respect atunci când prin aceasta vreau să comunic ceva în mod special. Pe de altă parte de cele mai multe ori las fotografia la , ,dospit’’ adică o fac după care revin la ea din când în când şi, după o perioadă, văd dacă îmi place sau nu. De obicei factorul subiectiv e foarte pregnant în prima perioadă după ce captezi o imagine. Dacă o laşi puţin “să se aşeze, să se decanteze” o să ai surpriza să vezi lucruri care nu îţi plac în acea fotografie Cum îți definești stilul de fotografie? Cărui tip de fotografie îi dedici cel mai mult timp?

R: Nu am deocamdată un stil preferat, cred totuşi că fotografia de portret şi peisaj îmi este mai

Cât de important este echipamentul atunci când vrei să faci poze, pentru că unii se cred fotografi chiar și cu un telefon?

R: Echipamentul e foarte important în funcţie de ceea ce vrei să faci. Însă, acum 100 de ani, au fost realizate fotografii geniale cu aparate care nu aveau performanţele de acum şi, totuși, se făceau aceste fotografii. În rest, o fotografie se poate realiza şi cu o cutie de pantofi în care dăm o gaură cu un ac.

Nu toată lumea este fotogenică.

Cum ajuți aceste persoane și ce sfaturi ai pentru ca să fie mulțumite de pozele făcute?

Eeste treaba ta ca fotograf să vezi acel unghi care îl pune în valoare.

Cum te împarți între multiplele solicitări de ordin profesional și cele de ordin personal?

Fotografia este o pasiune care poate ocupa mult timp. Încerc să menţin un echilibru şi am norocul unei familii care mă susţine şi mă încurajează în această pasiune.

Ce proiecte fotografice ai în plan?

Am un proiect nou de fotografie în infraroşu.

Recomanzi elevilor să dezvolte pasiune pentru fotografie?

“Fotografia este o pasiune frumoasă dar e nevoie de mult studiu şi disciplină. Însă când te prinde, nu o să regreţi niciodată.”

Fotografia este o pasiune frumoasă dar e nevoie de mult studiu şi disciplină. Însă când te prinde, nu o să regreţi niciodată.

Dacă ai fi acum în liceu, ce ai schimba la tine?

Când eram în clasa a 11-a, îmi doream să fac facultatea de fotografie-operatorie din cadrul Institutului de Teatru şi Film, însă pe vremurile acelea părinţii nu socoteau aceste

lucruri ca aducătoare de siguranţă în viaţă, aşa că nu s-a putut. Cred că răspunsul e clar din moment ce acum am decis să fac, mai la maturitate, şi aceste studii în cadrul Universităţii de Artă.

Da, dacă ar fi să mai fiu în liceu, aş trece peste orice şi mi-aş urma pasiunea.

Doar aşa poţi avea o viaţă mai bună, făcând ceva cu pasiune şi seriozitate.

Prof. Mihai Capşa-Togan Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

IARNA Zurgălăi se-aud în zare, Lumea parcă e vrăjită !

Fulgii sunt în alergare Şi priveliştea-i albită !

Jocul fulgilor de nea S-a dezlănţuit în zare, Iar ninsoarea înălbea Tot ce întâlnea în cale.

Fumul lin ieşea pe horn Alinând somnul cel dulce, Iar pe oameni îi adorm Îngerii cu suflet dulce !

Ilie Gabriel-Adrian cls. a V-a B Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu”, prof. Ilie Andreea

12 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 13

DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

I

arna e anotimpul alb, minunat, în care creştinii petrec cele mai frumoase momente din an.

Sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbătorile de suflet. Amintirea copilăriei ce ne revine puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului, mai ales pentru cei mici, care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Moş Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară. În comuna natală, Piatra Şoimului, tradiţiile sunt şi acum vii. Aici, copiii sunt învăţaţi încă din pruncie ce înseamnă postul, colindul, Crăciunul, Anul Nou, într-un cuvânt, Sărbătorile de iarnă. Mirosul sărbătorilor de iarnă se simte încă din noiembrie, în ziua de Lăsatul Secului, atunci când gospodarii îşi reunesc familia, organizează ultima „masă de dulce“, urmând ca de a doua zi să intre în Postul Naşterii Domnului.

Se spune că aceasta este sărbătoarea familiei, momentul în care toţi trebuie să încercăm să fim mai buni.

Gospodinele au un rol foarte important, ele trebuie să se pregătească astfel încât din fiecare casă să nu lipsească bucatele tradiţionale. Toba, caltaboşii, cârnaţii afumaţi, sărmăluţele, piftia sunt doar câteva dintre bucatele caracteristice ce se regăsesc pe mesele de Crăciun din satele din zona Moldovei. De pe masa tradiţională nu lipsesc celebrele „poale-n brâu“, plăcinte specific moldoveneşti, cozonacul sau vinul roşu. În unele sate se desface, în prima

14 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

zi de Crăciun, putina cu brânză păstrată încă din toamnă. În Ajunul Crăciunului familiile împodobesc bradul, aceasta devenind una dintre mai iubite datini, odată cu aşteptarea lui Moş Crăciun. În povestirile părinţilor, de cele mai multe ori bradul era adus de Moş Crăciun, atunci când copiii dorm. Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipseşte din nicio casă (case cu copii) în Sfânta seară a Crăciunului şi cu o nerăbdare crescută aşteptăm înfriguraţi, cu mic cu mare, momentul magic al împodobirii bradului. Beteala, globuleţele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor colorate ce dau parcă viaţă bradului, steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus aranjată în vârful bradului, îngeraşii care ne îndeamnă să trăim emoţiile Naşterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara cea mare. În ultima zi a bătrânului an şi prima zi a tânărului an ce aşteaptă să-şi intre în drepturi, tinerii organizează grupuri pentru a dansa jocul caprei, care este cel mai apreciat obicei. Apariţia caprelor se face în pocnete de bice, cântece din fluier şi strigăturile toboşarului; ele evoluează săltăreţ asemeni animalelor pe care le întruchipează. Capra simulează că se urcă în copac, apoi se îmbolnăveşte şi moare, căzând la pământ, moment în care ciobanul intră în panică, urmând un dialog straniu cu animalul. În cele din urmă capra reînvie, spre bucuria tuturor, glumele şi ghiduşiile animalului reluându-şi cursul.

Sunt sigură că fiecare creştin aşteaptă cu nerăbdare aceste sărbători de iarnă, să trăiască emoţiile colindelor, să asculte cuvintele hazlii ale pluguşorului şi să joace alături de ofiţeri jocul caprei.

Japalela Ioana Bianca Cls. a V-a B Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov

FULGUL DE ZĂPADĂ

M

aria tocmai se întorsese de la şcoală, fericită că a luat un zece. Deodată, ea văzu un fulguşor care se aşeză pe nasul ei şi îi spuse: Nu mă lăsa! Nu vreau să mă topesc!

- Te ajut, dar cu o condiţie! spuse fata. Să vii cu mine la colindat deoarece eu nu am cu cine să mă duc.

-B ine, dar hai să ne grăbim pentru că mă topesc, spuse fulguşorul.

-P ot să te pun în congelator! spuse fata. Acolo e frig şi bine pentru tine!

- Dar este ceva de mâncare acolo, căci îmi este foarte foame?

-S igur! Sunt multe fructe şi legume îngheţate acolo!

Fata îl puse pe fulg în congelator şi îi spuse să nu facă gălăgie, ca să nu-l audă părinţii ei. Peste o oră, Fulguşor o strigă pe fată: -M aria, eşti sigură că a fost o idee bună să vin aici?

-O să fie bine! Îţi promit!

Maria îl veghea mereu pe Fulguşor. Într-o zi, făcu rost de o mică ladă frigorifică, cu geam de sticlă, ca un glob şi îl puse pe fulg acolo. Mai erau două zile până la Crăciun şi ea şi Fulguşor trebuiau să repete Noapte de vis. „Noapte de vis...

Timp prea sfânt...”

Au repetat melodia toată noaptea. A doua zi, pentru că au dormit doar trei ore, erau extenuaţi, dar totuşi pregătiţi pentru colindat. Ei au mers la fiecare casă din sat, s-au jucat cu zăpada şi au mâncat colacii de la doamna Ilie. Apoi, au ajuns acasă, au văzut cadourile de sub brad şi au stat la masa festivă.

Cine ştie, poate şi acum Maria şi Fulguşor sunt prieteni!

Miron Isabel Cls. a V-a B Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

BRĂDUŢUL ŞI MOŞ CRĂCIUN E

ra o noapte frumoasă de iarnă.

Era Ajunul Crăciunului. Noi împodobeam bradul de Crăciun pentru a-l primi pe Moşul care ne aduce daruri multe şi frumoase. După ce bradul a fost împodobit cu beculeţe colorate şi globuri, am mers la bucătărie şi am pregătit masa.După ce am mâncat, am lăsat pe masă fursecuri şi lapte pentru Moş, iar apoi, fiecare a mers la culcare. În toiul nopţii se stârni un vânt foarte puternic. M-am trezit brusc şi am vrut să văd ce face brăduţul meu.

Am deschis încet uşa şi am auzit voci.

M-am furişat în spatele unui ghiveci cu flori şi l-am văzut pe Moş Crăciun vorbind cu brăduţul meu.

- Bine ai venit, Moşule! spuse bradul.

- Bine te-am găsit, brăduţule! Unde sunt copiii? întrebă Moşul, uitânduse în jur.

- Sunt la culcare, nu fi îngrijorat!

- Ho-ho-ho, eu nu sunt niciodată

îngrijorat!

- Anul acesta ce ai adus Moş Crăciun? întrebă brăduţul.

- Păi...anul acesta...ia să vedem!

Aaa...mi-am amintit! Păpuşi, avioane şi căţeluşi de pluş! Şi pisicuţe!

- Mă bucur, Moşule!spuse bradul râzând.

Lăsând cadourile sub brad, Moş Crăciun se aşeză pe scaun şi începu să mănânce din fursecurile de pe masă şi să bea laptele, stând de vorbă cu bradul.

- Văd că te-au împodobit foarte frumos! spuse Moşu’.

- Aşa este. Niciodată nu m-au împodobit urât.

- Copiilor le place să te împodobească.

- Ai dreptate, Moşu’.

Ceasul bătu ora unu noaptea.

- Vai de mine! A venit timpul să plec!

- Bine, Moşule! La revedere şi sărbători fericite!

- Ho-ho-ho, la revedere, brăduţule!

Să ai un Crăciun fericit!

- Mulţumesc, Moşule!

Din momentul acela, bradul nu a mai vorbit. M-am dus la culcare fericită şi entuziasmată datorită celor văzute. Vântul se oprise, iar eu puteam dormi liniştită, visând la Moş Crăciun.

Savin Romina Cls. a V-a B Liceul Tehnologic Gh. Ruset Roznovanu

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 15

„MUGURAȘII ROZNOVENI” Tradițiile și dansul popular în activitatea școlară

„MIRAJUL ÎNSUFLEȚIRII HÂRTIEI” PROIECT EDUCATIV, pentru o nouă pasiune quillingul- origami, arta antică a modelării hărtiei. Proiectul educativ a fost inițiat de prof. PIPĂ ANA, prof. LUPU PETRONELA, prof MEHEDINCU TAMARA. Dintre activitățile proiectului amintim următoarele activități:

Magia sărbătorilor Elevii au lucrat sub îndrumarea profesorilor flori și alte accesorii folosind tehnica origami și quilling. Unii au croșetat o îmbrăcăminte pentru coșulațe. Cu ajutorul lor am realizat suporturi pentru lumânări specifice sărbătorilor de iarnă.

Arta frumosului prin quilling și origami: Am realizat coșulețe cu flori folosind elemente confecționate manual de elevi atât prin tehnica origami cât și quilling. Am dăruit obiectele confecționate cu ocazia zilei de 8 martie domnișoarei directoare, doamnelor de la secretariat și doamnei bibliotecară.

PROF. PIPĂ ANA Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Am colindat personalul de la primărie și le-am dăruit fiecăruia cîte un suport pentru lumânări și flori tricolore croșetate. De asemenea au primit în dar astel de lucruri realizare de elevi și conducerea școlii cât și personalul de la secretariat.

„Fiecare copil este un artist. Problema este cum va rămâne un artist și după ce va crește.”

- Pablo Picasso Ansamblul folcloric „Mugurașii roznoveni”, au început să facă cunoștință cu dansul popular încă de la clasa pregătitoare. Primii pași au fost pe melodia de la „Brașoveanca”, cu care neam prezentat la mai multe spectacole: serbări în cadrul școlii cu ocazia Zilei României; Unirii mici; la Piatra Neamț

16 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

–la Colegiul Tehnic „Gh. Cartianu”, în cadrul unui proiect; cu ocazia sosirii primăverii –de Ziua Mamei; cu ocazia sărbătorilor de iarnă...

Anul trecut școlar (clasa a II-a), neam prezentat la Festivalul „Dragi mi-s cântecul și jocul”, de la Tecuci –Galați, unde am obținut premiul I și trofeul festivalului, pentru dans, iar solistele: Lavinia Gabăr și Cristiana Dumitrașcu au obținut premiul I și medalii de aur, în urma interpretării melodiilor: „Sunt o fată frumușică” și „Bundița”.

Anul acesta școlar (2016 – 2017), am colaborat cu coregraful Sebastian Coroi, care ne-a ajutat să învățăm și alți pași de dans. Astfel pe data de 12 decembrie 2016, am fost invitați să dansăm pentru o filmare a televiziunii Favorit TV, pentru a fi incluși în programul de Crăciun și sărbătorile de iarnă. Apoi am participat la Festivalul de datini și tradiții de

Crăciun, organizat de Primăria Orașului Roznov, cu un program de colinde, cântece și dansuri populare. Iar în data de 8 Martie am prezentat un program de cântece și dansuri populare, la Protopopiatul din Roznov, în cinstea mamelor. În contiunuare ne pregătim pentru a participa la alte două festivaluri și multe alte serbări/spectacole cu diverse ocazii.

Prof. înv. primar Verona Bogus Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

„Talentul este un subțirel izvor de munte.

Trebuie să-i sapi calea în piatră și să-l captezi cu înaltă osteneală.“ - Gala Galaction Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 17

SĂRBĂTOAREA CORTURILOR Articol republicat

INVITAȚIE LA LECTURĂ

D

rumurile către o carte mi se deschid în felurite moduri: uneori mă atrage coperta, alteori știu câte ceva despre autor sau cartea este prezentă pe site-urile de vânzări și de lecturi. De astă dată, drumul către această carte mi-a fost deschis de mărturisirea pe care criticul literar Robert Șerban a făcut-o în emisiunea „Piper pe limbă” la care îl avea invitat pe autorul ei, Ioan T. Morar, și anume că a citit cartea fără să o lase din mână. E vorba de romanul „Sărbătoarea corturilor”, apărut la Polirom, în 2016.

Cei care la revoluție aveau 25 de ani îl cunosc pe Ioan T. Morar din activitatea de la Divertis, acum fiind un autor consacrat. Am citit mai întâi romanul său „Negru și roșu”, apărut tot la Polirom acum câțiva ani, o poveste despre minoritatea romă și deportarea țiganilor la Bug, despre faptele armatei române în Basarabia și cum, în urma ordinelor primite, de fiecare stâlp atârna câte un spânzurat.

Cum am crescut în dulcea candoare a vechiului regim, în care român însemna automat bun și drept, iar Armata română era doar „eliberatoare”, romanul „Negru și roșu” m-a impresionat destul de mult încât să mă determine să caut în urma lecturii informații istorice. Și de astă dată autorul alege să scrie despre o minoritate. Acum alege o minoritate religioasă, alt domeniu puțin familiar publicului larg. Pe scurt, subiectul aduce în prim plan întâmplările unui grup de cântăreți religioși. În căutarea lui Dumnezeu trec prin mai multe religii, de la baptiști la penticostali, apoi la adventiști, se convertesc la iudaism, ajung în Israel ca evrei circumciși și în final se întorc în țară unde șeful grupului, bolnav, moare.

18 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

DE IOAN T. MORAR Romanul are și un fir polițisto - securistic: personajul principal, Corneliu, cel din perspectiva căruia sunt relatate peripețiile grupului, este infiltrat, fiind informator al Securității și raportează săptămânal șefului său cu care se întâlnește într-un apartament conspirativ. Când încearcă să mai ascundă diferite informații, șeful îi dă de înțeles că știe tot, ceea ce îl pune pe gânduri pe Corneliu, este evident că în grup mai există și alți informatori. Ajuns în Israel, crede că a scăpat de Securitate, dar „brațul lung” al acesteia îl ajunge din urmă: primește o vizită care îi indică ce să facă cu banii mulți primiți pe neașteptate ca moștenire din partea unui evreu bogat. De fapt erau banii Securității și cum în România avusese loc Revoluția, este trimis în țară cu banii cu care i se cere să deschidă diverse afaceri, pentru ca securiștii de ieri să devină bogații de azi. În prim – planul romanului stau însă căutările spirituale ale personajelor, o căutare permanentă ce antrenează situațiile și personajele. Acestea nu sunt construite cu profunzimi deosebite, sau trăind traume sufletești care să motiveze trecerea de la un cult la altul. Pur și simplu caută ceva... sau pe cineva. Cred că fraza – cheie a romanului este cea care îl și încheie: „Nu contează dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde îl căutăm.” (pg. 475).

Liderul grupului, Jac, este numit uneori „învățător”, Corneliu are numele de securist Luther (poate e Iuda, trădătorul), cu toții sunt mereu instruiți și învăţaţi de către un tălmăcitor al religiei la care vor să treacă.

Cu o structură echilibrată, romanul are un Avertisment din care aflăm că se inspiră din realitatea Aradului din anii 1970, o dedicație: „Pentru cei care încă nu au ajuns” și ca motto: „Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce” (Plângerile lui Ieremia, 5-21) și „Un înger nu duce decât o veste” (Zohar).

Cele patru părți au fiecare câte un titlu: “Nume de cod Luther”, “Tăierea împrejur”, “Sindromul Ierusalim”, “Cortul întoarcerii”. Aproape fiecare tablou începe și se termină cu o afirmație cu valoare de maximă: „Lumea nu a fost făcută într-o zi, așa încât de ce ar fi distrusă într-o zi” (pg.470). În Israel, Corneliu cunoaște tot felul de oameni, mulți ajunși acolo din diferite țări. Evreii români au fost vânduți de Ceaușescu și răscumpărați prin diferite asociații americane.

Așa ajung acolo și personajele romanului: Jac, Corneliu, Beni, un fel de șefi ai grupului religios. Una dintre poveștile

“Rețineți: dacă există Dumnezeu, El există pentru toți...

Dacă există viață după moarte, ea există pentru toți...” simbolice ale romanului mi se pare cea pe care Anna i-o relatează lui Corneliu. Anna este o catolică poloneză care se căsătorește cu un evreu de care divorțează pentru că află că este homosexual, apoi se recăsătorește cu un arab care devine extremist și moare într-un atac sinucigaș.

Situația ei declarată în discuție “... sunt o catolică, văduva unui musulman și mamă a unui copil evreu”, mi se pare o declarație despre universalitatea lui Dumnezeu ca protector al omului, care ar suna așa: Dumnezeu e unul singur și se află peste tot.

“Sărbătoarea corturilor” e un roman de citit, nu o carte religioasă sau care să facă prozeliți și multe pagini merită să fie reținute pentru eleganța formulării și limpezimea ideilor: “Sunt prea rațional ca să cred și prea speriat ca să nu cred, asta e problema mea” (pg. 79) sau, “Cei care cred cu teama că nu cred bine își irosesc viața. Rețineți: dacă există Dumnezeu, El există pentru toți.. Dacă există viață după moarte, ea există pentru toți. Dacă nu există, nu vom ști.” (pg. 300).

“Toate religiile lumii sunt niște întrebări care se întorc la noi după ce s-au izbit de bolta cerească. Unele întrebări aduc ceva ca răspuns, altele vin la fel de goale. Atunci când crezi cu adevărat, întrebările tale aduc tot mai multe bucățele de răspuns. Poți să pui bucățelele laolaltă și să se contureze ceva, să ți se arate drumul. Dar răspunsul cel mare, fraților, îl vom primi la capătul vieții.” (pg. 471) Unul dintre răspunsurile pe care le căutați este adus de lectură.

Vă invit să citiți acest roman al unui scriitor român contemporan și nu uitați că scriitorul e un om viu, un om în carne și oase, care trăiește printre noi, care simte, suferă sau se bucură de viață ca și noi. Abia când acest adevăr simplu va fi înțeles, tot colbul “de pe cronice bătrâne” va zbura în vânt.

Prof. Paulina Gabur Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu” Piatra-Neamţ

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 19

PANOURI SOLARE ENERGIE VERDE

Articol republicat

Modulele situate pe sol, pe acoperiș sau pe terase pot fi de tip izolat (Stand Alone) și se instalează în zonele în care nu există rețele electrice, sau conectate la rețeaua electrică (Grid Connected) în care sistemul produce electricitate pentru consumul curent, iar când acesta este în surplus, este livrat și contabilizat în rețeaua electrică.

Potențialul de utilizare a energiei solare în România este relativ important. Există zone în care fluxul energetic solar anual, ajunge până la 1450…1600kWh/m2/an. În majoritatea regiunilor țării, fluxul energetic solar anual depășește 1250…1350kWh/m2/an.

Panoul fotovoltaic este format din celule fotovoltaice care au o suprafața mică și curentul produs este mic dar în combinații serie – paralel aceste celule pot produce curenți suficienți de mari pentru a fi utilizați.

Controler/regulator - acesta are rolul de a încărca și proteja acumulatorul atât pe parcursul încărcării, cât și pe parcursul folosirii energiei stocate de aceștia.

Invertoarele sunt echipamente electrice ce realizează conversia energiei electrice generate de panourile fotovoltaice din curent continuu în curent alternativ.

Acumulatorii sunt dispozitive speciale pentru stocarea energiei la sistemele fotovoltaice. Cele mai la îndemână dispozitive de stocare a energiei sunt bateriile de acumulatori.

După destinație, sistemele de panouri fotovoltaice pot

Î

n viața de zi cu zi, tot ceea ce se învârte în jurul nostru pentru a ne ușura munca, necesită consum de energie.

Facturile de energie electrică din ce în ce mai mari sperie pe mulți, dar și mediul înconjurător care suferă.

Cucerirea de către om a noi surse de energie a constituit un factor fundamental în dezvoltarea societății.

Prin anii 1850, principalul combustibil era încă lemnul, care a oferit treptat locul cărbunelui, prin 1910.

Apoi, începând cu anii ’50 a fost detronat de combustibilul lichid și gazos, respectiv țiței și gaze.

Energia solară poate fi utilizată foarte ușor prin convertirea ei în energie electrică,utilizând un sistem fotovoltaic. Acest tip de sistem convertește lumina de la soare în electricitate pe toată durata anului, atât timp cât este receptată radiație solară.

Panourile fotovoltaice sunt sisteme capabile să transforme lumina (energia solară) direct în energie electrică, prin intermediul unui proces chimic complex. Conversia este statică și nepoluantă, tocmai de aceea acest mod de producere a energiei electrice este unul ecologic. Trebuie să facem diferența între panourile fotovoltaice și panourile solare termice, acestea din urma fiind folosite la producerea de energie termică. La baza producerii energiei electrice stă celula fotovoltaică. În contact cu razele soarelui, celula

20 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

fi clasificate ca fiind:

a. pentru conectare la rețea (to grid, on-line); b. pentru descărcare în baterii (stand alone, off-line).

În ciuda prețului și a dependenței de factorii externi, panourile solare sunt o soluție cu perspective. Acest lucru este dovedit și de creșterea de aproape 50% înregistrată în numărul de astfel de sisteme folosite pe glob.

Pe viitor, odată cu dezvoltarea tehnologiilor și micșorarea costurilor inițiale, panourile fotovoltaice vor deveni cu siguranță din ce în ce mai utilizate, deoarece energia solară este singura resursă naturală inepuizabilă și omniprezentă pe planetă.

Bibliografie:

a. Erickson, Jon D.,Chapman, Duane, “Photovoltaic Technology: Markets, Economics, and Development”,1995, World Development; b. Palz, Wolfgang “Solar Power for the World: What You Wanted to Know about Photovoltaics”, 2013, CRC Press; c. Incorporating Life Cycle Assessment into the LEED Green Building Rating System by Michael B. Optis B.Sc., University of Waterloo, 2005. prof. ing. Veronica Japalela Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu” Roznov

fotovoltaică produce energie electrică. Pentru a intra în detaliu, explicația constă în faptul că fotonii din razele solare “bombardează” atomii materialelor din care este realizată celula fotovoltaică. Sub aceasta acțiune, aceștia tind să se elibereze și astfel se formează energia electrică.

Majoritatea panourilor existente sunt rigide, dar în unele domenii se folosesc și panouri solare flexibile. În toate cazurile, celulele fotovoltaice sunt protejate împotriva intemperiilor, furtunilor sau razelor ultraviolete de un strat protector de sticlă specială. În componența acestor sisteme întâlnim panouri fotovoltaice, controlere solare, invertoare și acumulatori. Sunt folosite la casele de locuit sau de vacanță care nu se pot racorda la rețeaua de electricitate sau la case autonome.Panourile fotovoltaice,constituie soluția ideală pentru alimentarea cu energie electrică pentru case sau sedii de firmă amplasate izolat față de rețeaua electrică. Energia produsă de aceste panouri poate fi descărcată fie în rețeaua electrică, fie în baterii de acumulatori. Din construcție, panourile fotovoltaice de produs energie electrică pot fi monocristaline sau policristaline și au puteri de la 5 Wp - 130 Wp pentru încărcarea bateriilor de 12 V și de la 170 Wp – 230 Wp pentru încărcarea bateriilor de 24 V, iar modelele cu puteri cuprinse între 260W şi 500W se folosesc în aplicații speciale, cu preponderență în zonele cu condiții de mediu dificile.

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 21

MODALITĂŢI DE REALIZARE A DIALOGULUI INTERCULTURAL ÎN ORELE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

de viaţă, cu multe învăţăminte, confirmând că etniile sunt mai degrabă convenţii sociale şi că ideile preconcepute pot fi învinse prin sinceritate şi apropiere sufletească.

Activităţile de învăţare pot include, pe lângă exerciţii de înţelegere a unor termeni specifici educaţiei interculturale, şi lectura unor astfel de texte, care prin conţinutul lor să aibă ecou în combaterea discriminării.

Un exemplu de acest gen întâlnim şi în fabula Câinele şi căţelul, de Grigore Alexandrescu, unde autorul aduce în discuţie principiul egalităţii între semeni.

E

ducaţia interculturală poate fi considerată o componentă esenţială a educaţiei, care se bazează pe deprinderea de a trăi, împreună cu ceilalţi, “prin dezvoltarea cunoaşterii celuilalt, a istoriei sale, a tradiţiilor şi a spiritualităţii sale” (Rey Micheline, Educaţia interculturală. Experienţe, politici, strategii).

Cu cât educaţia va fi mai mult dirijată şi controlată, cu atât mai mult comoara ascunsă în interiorul ei va putea fi valorificată.

Abordarea textului literar, din punct de vedere intercultural, va urmări cu precădere dobândirea de noi calităţi inter-relaţionare între elevi, în domeniul culturii generale şi a culturii proprii, în particular.

Astfel, vom da fiecărui elev şansa de a participa activ în combaterea rasismului, xenofobiei şi a discriminării din orice punct de vedere.

22 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Educaţia multiculturală este considerată un factor de stabilitate democratică, pe când educaţia interculturală presupune o nouă abordare a valorilor indivizilor, a tradiţiilor, a obiceiurilor etnice întâlnite în societatea contemporană. Şcoala are rolul de a educa tânăra generaţie în spiritul respectării diferenţelor de cultură, etnică sau naţională, promovând respectul faţă de toleranţă, înţelegere, egalitate, indiferent de spaţiul geografic, etnic, religios, în care convieţuiesc. În iulie 2007, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului emitea Ordinul nr. 1529, în care se aborda pentru prima oară în cadrul învăţământului românesc problematica diversităţii culturale, stipulându-se introducerea de elemente specifice acestei problematici atât în programele şcolare cât şi în documentele curriculare. Un an mai târziu, în anul european al dialogu-

lui intercultural, se introducea materia ,,Educaţie interculturală’’ în programa şcolară gimnazială, ca materie opţională în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii (CDŞ).

Însă, un exemplu clasic care vizează interculturalitatea este romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, care înglobează o serie de clişee etnice: ,,Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam. Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: -Tu să scrii o lege, şi când va veni vremea, să pui pe farisei să răstigneasca pe fiul meu cel

prea iubit Iisus, si dupa aceea să îndurati mult năcaz şi prigonire, iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu degetul şi i-a ales, din câte avea pe lângă sine, jucării: Iaca, dumitale iţi dau botfori şi pinteni şi răşină săţi faci sfârcuri la mustăţi, să fii fudul şi să-ţi placă petrecerile cu soţii. S-a înăfăţişat si turcul: Tu să fii prost, dar să ai putere asupra altora, cu sabia.

Sârbului i-a pus în mână sapa.”

Aşadar, la o oră de literatură, profesorul implicat în educaţia interculturală, ar trebui să folosească metode şi mijloace de predareînvăţare-evaluare, care să formeze indivizi capabili să trăiască armonios într-o lume a schimbărilor majore.

Despre interculturalitate putem vorbi şi la romanul Maitreyi de Mircea Eliade. Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi :

cea europeană şi cea asiatică. Iubindo pe Maitreyi, Allan descoperă lumea tainică a Indiei. Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este pusă în evidenţă de concepţia despre iubire a celor doi tineri, exponenţi ai acestor mentalităţi.

Maitreyi îi mărturiseşte lui Allan că a fost mai întâi îndrăgostită de un pom.

Iubirile occidentalului însă fuseseră doar trupeşti, fără spiritualitate. Ea îl iniţiază pe Allan în cultura orientală şi în sacralitate.

Căsătoria cu Maitreyi era însă imposibilă, deoarece ea aparţinea celei mai nobile caste indiene, a brahmanilor, iar căsătoria cu cineva din afara castei sale ar fi adus disgraţia întregii familii. Astfel, elevii pot discuta despre diferenţele dintre culturile şi mentalităţile diferitelor popoare.

Activităţile de învăţare urmăresc lectura unor texte suplimentare (Voievodul ţiganilor de Jókai Mór, Coliba unchiului Tom de Henriette Beecher Stowe etc.), care antrenează elevii la discutarea unor situaţii ce implică toleranţă, referitoare la modul

Profesorului de limba şi literatura română îi revine misiunea de a coordona activitatea elevilor, în spiritul comuniunii, de a forma valori, deprinderi bazate pe respectarea valorilor culturale, pentru a evita intoleranţa diferenţelor dintre etnii, rase, confesiuni, categorii sociale etc.

Operele literare oglindesc viaţa diferită a etniilor, fie ele rome, maghiare, slave, având un conţinut istoric, cu o bogată conotaţie interculturală.

Un exemplu în această privinţă este textul lui Vasile Alecsandri, intitulat Vasile Porojan, care tratează prietenia dintre Vasile Alecsandri, poetul, şi fiul unui ţigan, ceea ce ne evidenţiază una dintre cele mai interesante poveşti

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 23

de viaţă a unor etnii diferite din punct de vedere cultural.

Un rol important în educaţia interculturală îl au şi activităţile extraşcolare, care conduc la formarea competenţelor specifice care pledează pentru deschidere, comunicare, empatie, pentru înţelegerea şi valorizarea logicii fiecărei culturi, apropiate sau depărtate. Componentele competenţei interculturale vizează formarea atât de atitudini, cunoştinţe, abilităţi de interpretare şi relaţionare, de interacţiune, cât şi abilităţi de reflecţie şi evaluare critică. Toate acestea se pot realiza prin: ateliere de muncă pe diferite teme, cluburi interculturale, expoziţii de obiecte tradiţionale, prezentări ale costumelor tradiţionale, organizarea de concursuri culinare- mâncăruri specifice altor etnii etc.

Gama de activităţi interculturale se poate îmbogăţi şi prin organizarea

de întâlniri între persoane de culturi diferite, a înfrăţirilor atât între clase şi şcoli, cât şi între clase din alte regiuni lingvistice sau chiar din alte ţări, prin colaborarea elevilor, prin excursii, proiecte sau schimburi de materiale audio şi video.

Perspectiva interculturală trebuie să stea la baza procesului de învăţământ adresat tuturor, minoritari şi majoritari. În cazul copiilor de etnie romă, cadrele didactice pun accentul pe folclor, recunoscându-le abilităţile în muzică şi dans, pentru a evita absenteismul, abandonul şcolar şi abaterile disciplinare.

Deşi interculturalitatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane, nici programele şcolare, nici manualele nu reuşesc să o atingă, fără implicarea, cu responsabilitate a profesorului, care prin metodele didactice promovează spiritul civic, evitând

formarea unor reprezentări eronate a diferenţelor dintre etnii, rase, confesiuni etc.

Prin urmare, ora de limba şi literatura română devine un vast atelier de formare a competenţelor care vor pune bazele dialogului intercultural între diferitele grupuri din societate.

PARTENERIAT CU AUTONOM RENT A CAR PIATRA NEAMȚ

Educaţia interculturală reprezintă un interes pentru toate disciplinele şcolare, fiind promovată o pedagogie activă şi participativă, în scopul comunicării socio-culturale.

Deşi, generaţia actuală este atrasă de noile tehnologii informaţionale, trebuie cultivată dragostea pentru lectură, cunoaşterea operelor clasice naţionale şi universale, care oferă modele de convieţuire demne de urmat. prof. Andreea ILIE Liceul Tehnologic Gh. Ruset-Roznovanu

Sâmbătă 12.09.2016 elevii clasei a VII-a A sub îndrumarea prof. Pipă Ana au fost în vizită la Bicaz. Excursia a fost sponsorizată de firma Autonom Rent A Car din Piatra Neamț. Am fost și la fabrica de fire Canguro din Bicaz. De aici ne-am aprovizionat cu fire în vederea continuării proiectului educațional Minunății din ață. Mulțumim firmei

24 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Autonom Rent A Car pentru spijinul financiar acordat.

De 8 martie am mers cu mărțișoare croșetate pentru doamnele și domnișoarele de la Autonom Rent A Car. Prof. PIPĂ ANA Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 25

SIMPOZION JUDEȚEAN „GHEORGHE RUSET-ROZNOVANU” (ROZNOV, EDIŢIA A V-A)

TRADIŢII ROMÂNEŞTI ÎN INIMI DE COPII prof. Lupu Petronela Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu” Folclorul reprezintă expresia artistică a sufletului care obiectivează sentimente şi trăiri puternice, „de la linişte la zbucium, de la bucurie la durere, de la strigătul de revoltă la încântarea în faţa farmecelor firii, în sfârşit tot ceea ce vibrează in lumea aceasta ca esenţă umană între leagăn şi moarte”, dă concreteţe viselor creatorului, năzuinţelor lui spre dreptate şi adevăr, aspiraţiei lui spre absolut. Acestor simţăminte tradiţionale le- au dat viaţă elevii claselor gimnaziale în şezătoarea realizată sub îndrumarea profesorilor Lupu Petronela, Pipă Ana, Ilie Andreea, Ţuvic Nicoleta, prin cântece, scenete, dans şi voie bună, umor,depănat, cusut, tors .

În data de 17 mai 2017, în sala de festivităţi a Liceului Tehnologic Roznov, s-a desfăşurat a V-a ediţie a Simpozionului și concursului județean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, sub conducerea dir. prof. Oana Ilarie, în parteneriat cu Parohia Chintinici, ISJ Neamț și alte instituții. Tema lucrărilor s-a intitulat „Tradiție și inovație în învățământul românesc”, simpozionul fiind organizat pe mai multe secţiuni: istoria și geografia orizontului local, literatură, tradiţii şi spiritualitate, socio-umane și lingvistică. La deschiderea evenimentului au participat numeroase cadre didactice, elevi ai liceului și alți invitați . Moderatorul evenimentului a fost Prof. dr. Daniel Nedeloiu. Activitatea simpozionului a cuprins o sesiune de comunicări ale cadrelor didactice, prezentări PPT ale

26 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

elevilor, o piesă de teatru și un recital de muzică, după care a urmat jurizarea şi premierea participanţilor. În cuvântul de deschidere, Prof.

Oana Ilarie a făcut o introducere a temei simpozionului, subliniind, câteva aspecte educaționale. Prof. dr. Dan Brânzei, inspector al ISJ Neamț a făcut un portret cadru al evenimentului, creionând atmosfera de sărbătoare a ediției jubileu a manifestării. PC Protoiereu Vasile Ţoc a evidenţiat personalitatea Colonelului Gh. Ruset-Roznovanu, proprietarul moşiei Roznov, şi modul pozitiv în care s-a implicat în destinul învățământului roznovean.

Pr. dr. Iulian Vasile, paroh la Parohia Chintinici, în prelegerea susținută, spunea următoarele: „Organizarea simpozionului de anul acesta, prin

tema propusă, Tradiție și inovație în învățământul românesc, ne așază în față o dilemă provocatoarere. România traversează astăzi o perioadă de schimbări rapide şi spectaculoase în tehnologia informaţiei, fiind asemănătoare introducerii tiparului sau revoluţiei industriale. Asaltat de tot mai multe informații, omul riscă să fie strivit emoțional, sufletește, dacă nu este înarmat cu tehnici de muncă intelectuală, perfecţionare, abilităţi şi competenţe flexibile. De aici apare imperativ nevoia unei educaţii permanente, a unei educaţii interdisciplinare şi transdisciplinare, a unui sistem educaţional viabil, holistic, în care elevul este chemat să-și descopere și să pună în valoare abilitățile practice, sentimentele și capacitățile sale intelectuale.

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 27

“ZIUA NAȚIONALĂ ZÂMBETULUI”

După aproape trei luni de vacanță, ca în fiecare toamnă, școlarii revin la cursuri. Alături de ei pășesc către școală și cadrele didactice care sunt nerăbdătoare să întâlnească elevi noi, dornici de studiu.

Anul școlar pentru mine - cadru didactic diriginte - a început cu o nouă generație de elevi și anume clasa a IX-a învățământ profesional, cu durata de 3 ani. Destul de greu pot spune, elevi mulți și diferiți. A fost dificil să îi cunosc și să îi descopăr, pentru ca mai apoi să îi pot ajuta în activitățile școlare. Încă de la început am observat că elevii acestei generații sunt mai totdeauna triști: nu știu să zâmbească, să se bucure, parcă ar fi avut mereu probleme și de cele serioase, parcă cerul era numai cu nori, totul era negru și pesimismul la el acasă. Încet - încet începuseră să găsească motive să se bucure, dar prea puțin sau chiar prea timid: râdeau la micile glume sau prostioare ale cole-

28 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

gilor. Tocmai de aceea am hotărât să desfășurăm împreună o zi de dedicată zâmbetului- “Ziua națională Zâmbetului”, aniversată pe data de 7 noiembrie 2016.

Eram curioasă să văd cum va decurge, ce vor pregăti elevii, cum vor povesti despre momente cu zâmbete sau cu tristețe. În final a fost o oră reușită, care mai apoi s-a transformat într-o zi numai cu zâmbet.

Elevii au pregătit diverse informații care se refereau la zâmbet precum și la beneficiile acestuia asupra sănătății.

Tuduran Georgiana a deschis seria de referate: Ziua mondială a zâmbetului a fost marcată pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Harvey Ball, Worcester. Harvey Ball este artistul american care în anul 1963, a creat imaginea “față zâmbitoare” (smiley face = :), reprezentând un buton galben cu două puncte și o paranteză “închisă”, pe care, în prezent, oamenii de peste tot din lume o folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile

pozitive. Harvey Ball a realizat această imagine pornind de la premisa că toți oamenii ar trebui să acorde o zi dintr-un an pentru a zâmbi, a face gesturi frumoase și a-i face pe alții să zâmbească.

Elevii au urmărit o serie de prezentări power point: ”Un zâmbet cadou”, “Zâmbet de copil”, “Zâmbetul tău”, “Zâmbet”, au spus glume și au ascultat melodia “Un zâmbet, o floare, o rază se soare”.

Este zâmbetul molipsitor?

Putem spune asta pentru că un zâmbet nu este oferit prea des. Puţine sunt persoanele care oferă un zâmbet cald în semn de prietenie, mulţumire sau din simpla dorinţă de a face viaţa cuiva mai senină. Atunci, din celălalt colţ, răspunsul nu întârzie să apară!

Din obligaţie sau din politeţe, la zâmbet se răspunde întotdeauna cu zâmbet. Zâmbetul este calea cea mai simplă de comunicare, fără să fie nevoie să folosim cuvintele, este calea ce ne conduce spre pace şi mulţumire

interioară. Să zâmbim nu este greu.

Zâmbetul face parte din ingredientele pe care le-am primit atunci când am fost creaţi. Lecţia zâmbetului nu este dificilă, dar mulţi nu vor să o cunoască.

Mulţi cred că, dacă afişează o mască serioasă, fără să schiţeze nici o formă de sentiment pe chipul lor, au mai multă notorietate.

Zâmbim pentru că suntem trişti şi nu vrem ca acest lucru să se vadă, aducem zâmbetul pe buzele noastre pentru a nu aduce lacrimile pe obrajii noştri, uneori anulăm un zâmbet din dorinţa de a părea superiori, alteori vrem să aducem bucurie în suflet prin acest gest simplu numit zâmbet.

lui zilnic, dar nu analizăm niciodată importanţa lui.

toate culturile, indiferent de religie, culoare sau rasă.

Pentru minte şi trup, zâmbetul este o “gură” de oxigen.

Trebuie ştiut faptul că încruntarea necesită mai mult efort decât să zâmbeşti. Încruntarea necesită activitatea a 43 de muşchi, iar pentru zâmbet folosim doar 17 muşchi. Suntem atraşi involuntar de o faţă zâmbitoare.

Dacă zâmbim mai des, sistemul nostru imunitar devine mai puternic.

Deși pare banal, există mai multe feluri de a zâmbi. Cum poate fi posibil acest lucru atâta timp cât zâmbetul este un gest simplu?

Zâmbetul de bun venit este gestul de politeţe pe care-l afişăm atunci când intrăm în contact cu anumite persoane.

A fost o activitate reușită, din care elevii au avut de învățat care este valoarea unui zâmbet și cât de mult ne poate schimba viața.

Zâmbetul jenat este zâmbetul prin care ne scuzăm.

Indiferent de modul în care alegem să ne manifestăm zâmbetul, trebuie să știm că el are un efect pozitiv atât asupra noastră, cât și asupra celor din jur.

Zâmbim pentru că de cele mai multe ori, este modul nostru de apărare împotriva răutăţilor.

Zâmbetul îndrăzneţ este zâmbetul care ne face să ne simţim mai siguri pe noi.

Zâmbetul alungă tristeţea şi deschide poarta către entuziasm, linişte şi dorinţa de a fi mai bun.

Zâmbetul seducător este zâmbetul care dezarmează, este prezent mai mereu în ritualurile de seducţie.

Zâmbetul este cel ce contribuie la fericirea din familie, la succesul în afaceri şi poate fi o formă de recunoştinţă faţă de un prieten drag.

Zâmbetul defensiv este o formă de apărare, este singura stare de linişte pe care o împărtăşim faţă de persoane necunoscute, indiferent de civilizaţie.

Zâmbetul linişteşte şi creează o stare de siguranţă. Nu costă nimic pentru a-l dărui, dar, trimis la momentul potrivit, poate să salveze suflete descumpănite, pierdute în bezna tristeţii.

Zâmbetul, acel semn al fericirii afişat pe chipul nostru, eliberează endorfine, motiv pentru care zâmbetul este binefăcător atât pentru cei ce-l oferă, cât şi pentru cei ce-l primesc.

Acest ingredient minunat cu care am fost binecuvântaţi este prezent în

Experimentăm valoarea zâmbetu-

Zâmbiţi cât mai des şi asta să fie din suflet!

Nimeni nu rămâne insensibil la o așa reacție, pentru că atunci când cineva ne zâmbește sincer, automat îi răspundem și noi la fel, oricât de triști sau ocupați am fi. Da, zâmbetul este contagios, iar tot ce trebuie să facem este să predăm ștafeta acestui gest atât de simplu, care poate înveseli viața oricărei persoane din jurul nostru.

“Vorba bună, zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.” (Nicolae Iorga) Prof. ing. Japalela Tamara Veronica Liceul Tehnologic “Gh. Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 29

SOSIREA PRIMĂVERII Odată cu sosirea primăverii, stratul gros de zăpadă s-a topit sub razele strălucitoare ale soarelui. Acum cerul este limpede precum cristalul.

Drîngu Alexandra - Clasa a IV-a A Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu Prof. înv. primar, Drîngu Carmen

Primul vestitor al primăverii este ghiocelul cel gingaş şi plăpând. Zeci de ghiocei mici şi plăpânzi înfloresc pe câmpiile întinse. Păsările călătoare se întorc voioase din ţările calde, unde au stat cât la noi a fost iarnă. Iarba a înverzit câmpiile pe care zburdă mieii zglobii. Pomii au înmugurit şi în curând vor face flori frumoase, colorate şi parfumate. Mii de gâze mişună peste tot. Jocurile copiilor aduc prin sate multă veselie.

INAMICUL MISTERIOS Era începutul anului 1965. Vântul sufla rece, iar fulgii de zăpadă cădeau lin din cerul înnorat. Din coşurile castelului Fenis, unde locuia cel mai bogat om din Europa, ieşea mult fum...

- Nu ştiu, nu mi-au spus.

După ce luară micul-dejun, garda neînsufleţită ajuse la ei. Când îl văzură, amândoi începură să plângă. La un moment , două voci îi făcură să tresară: - De ce plângeţi?

Când se întoarseră, îi văzură pe Matteo şi Giulia.

- Cine e el?

- Cel mai bun soldat al nostru, răspunse Dan. - Hainele, duceţi-le la spălătorie, spuse Alessia.

- Căutaţi mai întâi în buzunare, zise Giulia.

Oamenii au început activităţile prin grădini. Ei îşi pregătesc terenurile pentru însămânţat. Vântul călduţ primăvăratic care adie, le mângâie uşor feţele. După o lungă iarnă în care totul părea adormit, în sfârsit a venit primăvara şi natura s-a trezit din nou la viaţă.

Dan îi luă hainele şi căută. La un moment dat, scoase din buzunarul drept o hârtie.

- Ce scrie pe ea? întrebă Matteo.

Alessia îi luă din mână foaia şi o deschise. Scria aşa: Vă voi asalta cu sute de soldaţi şi voi nimici tot ce voi găsi în cale, iar din familia regală voi face sclavi.

Să ne bucurăm cu toţii de acest frumos anotimp!

- E scris cu sânge!?

- Duceţi-vă în camera voastră, le spuse Alessia.

Apoi plecară din salon şi îi povestiră lui Federic (verişorul lui Dan) de cele întâmplate.

PRIMĂVARA Primăvara a sosit, Ghiocei au înflorit.

Pomii încep să se-nverzească, Şi copiii să îi îngrijească. În grădină un băiat voios, Joacă fotbal bucuros.

Alessia, soţia lui Dan, era deja trează. Le dăduse ordin unor soldaţi să pregătească copiilor ei micul-dejun. În castel locuiau Dan, ea, Federic şi cei doi copii ai lor: Matteo şi Giulia. El era un băiat energic şi poznaş, cu părul negru, des şi cu ochi căprui, dar Giulia era o fată foarte cuminte cu părul lung, blond şi ochi verzi. La un moment dat, un soldat intră în camera Alessiei.

Bucuros că este soare,

- Stimată doamnă, din nefericire a fost găsit trupul neînsufleţit al unei gărzi în curtea palatului.

Şi nicio grijă nu are.

- Mort? Ce s-a întâmplat? Când? a întrebat ea speriată.

- Acum cinci minute, doamnă.

Doroşin Alin - Clasa a IV-a A Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu Prof. înv. primar, Drîngu Carmen

- Aduceţi aici trupul!

După plecarea gărzii, Alessia se întinse în pat, tristă. Pentru prima oară, unul dintre soldaţi murise. Apoi, se duse în salonul cel mai mare al castelului. Acolo se afla şi soţul ei, Dan. - Ce s-a întâmplat?!

- A murit una dintre gărzi într-un mod misterios, răspunse Alessia posomorâtă.

- Mai exact cine?

30 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

În seara aceea, Dan puse patru soldaţi la fiecare poartă, iar la uşa principală şase. Chiar dacă luna strălucea împreună cu prietenele ei, stelele şi ceasul arăta ora două, Dan şi Alessia erau încă treji.

Dimineaţa veni la ei un soldat.

- Stimată doamnă...

- Ce? Ce s-a întâmplat? întrebară ei în cor.

- Cei şase soldaţi pe care i-aţi pus la poarta castelului au fost găsiţi morţi, spuse soldatul.

La auzul acestor cuvinte, Alessiei şi lui Dan li s-a făcut rău. În două zile muriseră şapte soldaţi.

- Căutaţi în buzunarele lor şi dacă găsiţi ceva, aduceţi aici, spuse Dan trist.

După plecarea soldaţilor, Alessia îi spuse soţului: - Ce vom face?

- Nu ştiu. Va trebui să părăsim castelul.

- Unde vom pleca?! întrebă ea speriată.

- Într-un alt castel, dar mai mic, pe care l-am cumpărat acum doi ani, în Brazilia.

- Dar cu castelul acesta ce vom face?

- Voi face un plan.

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 31

- Când plecăm? întreabă Alessia.

- Mâine dimineaţă. Pregăteşte copiii. Eu voi vorbi cu Federic şi îi voi cere părerea secundului care... a murit...părerea maiorului şi altor soldaţi.

- Imediat după ce Alessia ieşi din cameră, veni un soldat.

- Domnule, a fost găsit acest bileţel.

Pe bilet scria: V-am avertizat. Păziţi-vă spatele! În câteva zile, bogăţia va fi a mea.

Daniel, după ce citi, plecă spre camera maiorului. În dimineaţa următoare, familia lui Dan se urcase pe unul dintre cele mai noi vehicole aeriene din lume. Elicopterul Curajul deja pornise spre Brazilia. Matteo şi Giulia îşi luau la revedere de la castelul în care crescuseră. Se îndreptau spre castelul cel mai puţin cunoscut din lume, Fortaleza. Drumul a fost greu până în Brazilia. Mergeau deja de trei luni, trei săptămâni şi trei zile când, în cea de a patra zi, ajunseră la destinaţie. Micul castel fu greu de găsit. Castelul era învelit

de o specie de plantă numită Hortensia caţărătoare.

- Alessia! Planul era acesta: pe voi să vă las aici, iar eu să mă întorc să lupt alături de soldaţi. De aceea, pe ei i-am lăsat acolo.

- Dar...

- De data asta va trebui să mă asculţi. Salută copiii din partea mea.

Dan îşi luă la revedere şi plecă. Când ajunse înapoi, lupta era în toi. Îşi luă sabia şi începu să lupte. Adversari erau mai puternici şi numeroşi. Bătălia dură şapte săptămâni. La sfârşitul bătăliei, doar el şi conducătorul inamicilor aveau doar câteva zgârieturi. Dan îşi luă sabia şi o îndreptă spre capul acestuia. El se feri şi, din nefericire, reuşi să îi ia sabia.

Adversarul îşi înălţă arma şi începu să o coboare. În ultima clipă, un câine-lup se aruncă pe inamic, omorându-l. Dan îmbrăţişă câinele, botezându-l Salvatorul. A doua zi, el şi Salvatorul au plecat după Alessia, Matteo şi Giulia. Prin ce peripeţii a trecut vă voi povesti altădată...

PRIMĂVARA, NATURA SE ÎNTOARCE LA VIAŢĂ Primăvara este anotimpul în care toată natura se întoarce la viaţă. Câmpurile încep să înverzească, copacii să înmugurească, florile să înflorească, animalele care au hibernat peste iarnă ies din bârlog, iar păsările călătoare se întorc în ţară.

Odată cu topirea zăpezii, pe la începutul lunii martie apar primele flori care prevestesc sosirea primăverii, aceştia fiind ghioceii.

Noi, copiii ne bucurăm de razele soarelui şi vremea frumoasă, alături de părinţi care încep muncile agricole. Ei pun în pământ: cartofi, ceapă, seminţe de morcov, spanac, pătrunjel, flori , dar nu uităm să plantăm şi pomi fructiferi.

După zile ploioase amestecate cu soare în luna aprilie încep deja să răsară primele legume şi flori semănate, pomii sunt îmbrăcaţi cu flori, meii zburdă pe câmpii, harnicele albine încep munca polenizării. Încetul cu încetul vremea capricioasă se dă la o parte făcând loc bucuriei şi speranţei. În luna mai parcă coboară raiul pe pământ. Natura are o haină nouă, vremea se încălzeşte din ce în ce mai mult, se coc primele cireşe, grădinile sunt pline de flori multicolore, în văzduh ciripitul păsărelelor transformă totul în ceva magic.

PRIMĂVARA

Primăvara este anotimpul înnoirii, bucuriei şi speranţei. Te iubesc, primăvară!

Chistol Alexandra – Ioana Clasa a III- a, C Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Prof. înv. primar: Ciobanu Mirela

Iarna este pe sfârşit Frigul s-a mai domolit. Şi zăpada s-a topit Ghioceii s-au trezit.

PRIMĂVARA, NARCISE, ZAMBILELE SI TOPORAŞI

Vestitorii primăverii Au sosit şi ei rapid.

Totu-n jur e înflorit Câmpurile au înverzit.

Primăvara a sosit,

O, frumoasă primăvară ,

Ghioceii au înflorit .

În sfârşit, tu ai venit !

Pomii încep să înverzească

Toţi copii ies la joacă

Şi copiii să-i îngrijească.

Fericiţi, ei au zâmbit..

În grădină un băiat voios, Joacă fotbal bucuros.

Chistol Alexandra – Ioana Clasa a III- a, C Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Prof. înv. primar: Ciobanu Mirela

32 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Bucuros că este soare Şi nicio grijă nu are.

Doroşin Alin Clasa a IV-a, Liceul Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Prof. înv. primar: Drîngu Maria

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 33

NATURA – SIMFONIE ŞI CULOARE locul naturii, sufletul îmi este cuprins de linişte şi pace.

În orice colţ de lume ne vor purta paşii, întotdeauna vom găsi un loc minunat din natură care ni se va întipări adânc în memorie.Când mă aflu în mijlocul naturii, îmi dau seama că totul a fost creat de către Dumnezeu cu mare înţelepciune.Cu adevărat, natura a fost, este şi va fi întotdeauna cea mai minunată şi fascinantă lucrare, poate singurul lucru pe care omul nu-l va putea crea niciodată. În întreg universul, nu cred că există om care să nu fie fascinat de combinaţia de culori pe care o dă natura, pe

care o oferă fiecare anotimp.Această minunată lucrare a Creatorului este întotdeauna sinceră cu noi şi are un suflet uriaş. Natura ne vorbeşte, noi doar trebuie să stăm şi să o ascultăm.

Ea ne umple sufletele de veselie cu sunetele ei misterioase.Vuietul valurilor, ciripitul păsărilor, şuieratul vântului, ropotul ploii, foşnetul frunzelor, zumzăitul albinelor sunt doar câteva dintre vibraţiile pe care natura ni le transmite.Natura are o putere uimitoare asupra noastră,deoarece suntem parte din ea. Când mă aflu în mij-

Natura este încărcată de nemărginite frumuseţi.Soarele trimite spre pământ razele lui mângâietoare şi înfăşoară întreaga natură intr-o mantie de lumină. Când privirea noastră se îndreaptă spre înaltul cerului, inima tresaltă în noi de bucurie. Cerul este prietenul nostru care ne însoţeşte pretutindeni. Ziua, el ne bucură prin albastrul lui, iar noaptea ne bucură prin nenumăratele lui stele. Curcubeul este cel care ne bucură privirea după o ploaie. El este puntea dintre cer şi pământ şi este brăzdat de cele mai frumoase culori: roşu, portocaliu, galben,verde, albastru şi violet. Acest minunat curcubeu este „semnul ceresc” care reprezintă binele şi pacea.

PEISAJ DE IARNĂ Lin pe cer dansează fulgii, Cerul tot s-a înălbit, Lumea parcă e a iernii, Gerul pare că-i vrăjit!

Natura toată-i amorţită, Ţurţurii atârn’ pe ramuri, Pădurea parcă-i azvârlită Într-un colţ plăpând de dealuri.

Dar prin plapuma de nea Se văd case pe alocuri, Iar pe geamuri ar rămânea, Câte-un fulg pierdut prin veacuri. În căsuţele-ncălzite, Sub o plapumă pufoasă, Stau familii fericite, Bucuroase că-s acasă!

Natura reprezintă o minunată îmbinare de frumuseţi cuprinse într-un aşa zis „muzeu natural” : câmpii roditoare, dealuri domoale, munţi înalţi, ape cristaline. Natura este adevărata artă a Creatorului!

Stau şi povestesc întruna, Admirând pe geam natura, Toţi copiii se adună, Ca să-nceapă alergătura!

CREŢU IOAN – VLAD CLASA A III-A, C LICEUL TEHNOLOGIC „GH. RUSET ROZNOVANU”

Iarna e ca o poveste, Una cu miros de brad, Unde voia bună creşte, Chiar de mai lipseşte-un grad!

TOAMNA CEA BOGATĂ Inv. Elena Dumitrascu Catană Ioana-Bianca Clasa a II-a B

Mere, pere și gutui, Cu puf galben, ca de pui.

Toate noi le-am adunat Și le-avem pentru iernat.

Toamna frunzele-argintii, Cad încet și lin Așezându-se ușor, Într-un covor foșnitor.

TOAMNA Tudoran Daria-Elena Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

TOAMNA DULCE, AROMATĂ Pavăl Eliza-Ioana Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

Mii de păsări călătoare Pleacă-n țări cu mai mult soare, Și le văd pe cer zburând, Iar toamna venind, venind…

A venit așa deodată, Dimineața ceață deasă, Toamna dulce, aromată, Brumă argintie, groasă.

A venit cu fructe bune, Nuci, alune și legume.

Apoi a țesut frumos, Covoraș de frunze gros.

Dar venind în drum spre Cu un galben-maroniu noi, Și un roșu-ruginiu.

Ne-a adus și multe ploi,

MERE DULCI ȘI AMĂRUI Popa Matei Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

TOAMNA CEA BOGATĂ Maftei Constantino-Valentino Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

O LIVADĂ MARE Todirașcu Rafael Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

Toamna, toamna cea bogată Cu de toate-mbelșugată Cu legume și cu fructe Ne-ai adus tu, tare multe.

Toamna iarăși a venit, Fructe moi ne-a dăruit: Prune, struguri și gutui, Mere dulci și amărui.

Păsările au plecat Spre tărâm îndepărtat, Rândunele și cocori Revin anul viitor.

Toamna cea bogată, Se apropie îndată, Cu alaiul fructelor, Și cu al legumelor.

Frunzele încep să cadă, Pe la noi, pe la ogradă, Fructele încet s-adună, Toamna-i darnică și bună.

A venit așa deodată, În căsuța lui de humă Într-o livadă mare Să mă credeți! Nu e glumă!

Cândva a fost mult soare, Acum frunzele-au căzut Apoi trece un cocor Și pe jos s-au așternut.

Iute-n zbor Care-ar vrea și el să stea Roșii, galbene, roșcate Undeva la căldurică Fac covor pentr-un arici Sub o păturică mică...

Care stă ascuns aici A venit și toamna mare, Cea cu roade în spinare Multe fructe aromate Și cu spor le-adun pe toate.

A VENIT TOAMNA ILIE ANA –ADRIANA Clasa. A VII-A a Liceul Tehnologic Gh. Ruset Roznovanu Prof. Ilie Andreea

34 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Dumitrașcu Maria Clasa a II-a B Inv. Elena Dumitrascu

Vine, vine, vine toamna Vine coborând din greu, -Zână toamnă, ești frumoasă!

Ești bogată tot mereu!

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 35

PROTEJAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Pentru că ne pasă de ceea ce e în jurul nostru am realizat împreună cu colegii mei un proiect pentru a atrage atenția asupra modului în care trebuie să ne comportăm ca eco-cetățeni.

Am găsit sloganuri motivaționale și am încercat să le exprimăm prin desen și culoare.

Am realizat un panou în liceu cu lucrările noastre și ne dorim să vă prezentăm câteva dintre ele.

Considerăm că Omul este principala problemă dacă este să vorbim despre cauzele poluării.

Trebuie să conștientizăm că orice mică acțiune ecologică făcută are un scop și că putem să modificăm propriul comportament sau pe al celor din jurul nostru chiar de astăzi.

„MENS SANA IN CORPORE SANO”

Iubim natura și tot ceea ce menține viața pe pământ și credem că este important să nu fim indiferenți. Pământul suferă dacă noi vrem asta.

Vrem să fim prietenii naturii, ai frumosului, iar prin conștientizarea importanței mediului putem reflecta la impactul pe care îl avem cu toții asupra mediului înconjurător.

Am dori să fim mici Salvatori ai Planetei Pământ, putem face asta prin lucruri mici dar să o facem toți. Forța noastră va veni din multitudinea de lucruri mărunte pe care ar trebui să le facem cu toții, să nu risipim resurse, să păstrăm cea ce avem, să plantăm copaci, să înțelegem că suntem.

CLASA A X A A - FILOLOGIE CHISTOL EMANUELA, CIUBOTARIU LUIZA, LUPAȘCU MĂDĂLINA, POEȚELEA ADELINA

Ca in multe domenii de activitate si la disciplina educatie fizica munca inseamna rezultate. Ele au fost dobandite in urma probelor, concursurilor in scoala dar si in intreceri sportive la nivel local, municipal, judetean si zonal. Pentru un obiectiv comun, dorinta de miscare a strans laolalta elevii de la ciclul de invatamant primar, gimnazial, liceal si profesional.

locul II la faza judeteana rugby tag, invatamant gimnazial, Targu-Neamt, aprilie 2017; locul II la faza judeteana rugby tag, licee, aprilie 2017;

Ideea profesorilor de a avea in fiecare an scolar echipe premiate in competitiile traditionale organizate prin comisia de specialitate a Inspectoratului Scolar Judetean a fost dublata de ambitia elevilor sportivi in reusita rezultatelor.

Devenite, demult, o traditie pentru echipele sportive ale scolii noastre, ambitia, convingerea proprie, spiritul de echipa, victoria si fair-play-ul ne=au ajutat sa ramanem printre cei mai buni.

Luand ca model elevii sportivi din generatiile anterioare, actualul grup de elevi a reusit, la randu-i, o serie de rezultate. Toate acestea sunt demne de apreciat pentru Liceul Tehnologic „ Gh. Ruset Roznovanu”. Pe unele dintre ele am dori sa le mentionam in randurile de mai jos: locul III la faza judeteana fotbal, fete, Roman, 2017; locul I la faza judeteana rugby tag, invatamant primar, Tg. Neamt, aprilie 2017;

36 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Mentionam faptul ca echipa de rugby tag la nivelul categoriei invatamant primar s-a calificat la faza regionala a intrecerii, competitie programata la Botosani in data de 6 mai 2017. Pregatirea elevilor este asigurata de profesorii Elena Gheorghiua, Valeriu Socol si Ciprian Avadanei.

CATEDRA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 37

COPILĂRIE, FLOARE RARĂ Copilărie, tu eşti o petală de trandafir Sădită într-o grădină de aur Noi cu tine creştem şi ne veselim Şi eşti pentru noi singurul tezaur.

Tu eşti luceafărul din zorii dimineţii, Tu ne-aduci pacea şi bucuria vieţii, Tu eşti cristalul din viaţa tuturor, Tu eşti fericirea în viaţa unui om.

Orice fiinţă se bucură de tine, Mic, mare, tânăr şi bătrân, Unii în trecut şi alţii acum...

De n-ai fi fost tu, tristeţea ne-ar copleşi Fără tine întunericul ne-ar înghiţi, Am fi daţi în prada singurătăţii

MAGIC ŞI LUDIC ÎN FOLCLOR mai în profunzime Frazer. În primul rând (şi de cele mai multe ori), riturile magice şi cele religioase au agenţi diferiţi, nefiind săvârşite de aceiaşi indivizi”. Se adaugă şi alte elemente, cum ar fi locul de desfăşurare, timpul realizării, membrii participanţi, funcţiile lor etc.

Şi-am fi sclavi în infinitul pustietăţii.

Tu eşti cea mai frumoasă floare dintre flori, Singura bucurie în sufletul copiilor, Cu tine cerul vieţii-i fără nor...

Iancu Andreea Clasa a VII-a a Liceul Tehnologic Gh. Ruset Roznovanu Prof. Ilie Andreea

TOAMNĂ ŞI-N SUFLETE Era o zi frumoasă de noiembrie. Regina toamnă se instalase cu alaiul ei de frunze ruginii peste ţinuturile ţării noastre. Cerul era brăzdat din când în când de pernuţele de fum ce pluteau agale, iar uneori lacrimile lui Noiembrie cădeau uşurel spre pământul cafeniu. Stropii rămaşi de la ploaia de ieri alergau pe strada singuratică.

Era o dimineaţă mohorâtă, care te arunca parcă într-o melancolie de nepătruns. Raze lejere se răsfrângeau printre norii plânşi, întunecaţi, dar cu o strălucire aparte, ciudată...

Un aer rece, curat, se îmbiba cu stropi spălăciţi de ploaie, rouă şi lacrimi.

Lumea alerga nervoasă, somnoroasă şi nepăsătoare. Privea totul în jur cu nişte ochi critici, fără niciun strop de bucurie.

Toţi aveau telefoane în mână sau conduceau maşini care de care mai luxoase, toată lumea avea în urechi căşti şi privea în jos. Nimeni nu se bucura de soare, stropii de rouă, de semnele unei zile mai frumoase. Pe străzi, pe trotuare, prin case sau deja prin birouri toată lumea alerga şi alerga nepăsătoare.

Ea privea pe fereastră. I se părea că nimeni nu se uită la nimeni, deşi parcă se priveau în ochi. Nimeni nu vorbea cu nimeni, nimeni nu era atent la nimeni şi mai ales, la nimic.

Nimeni nu încerca să respire toată acea privelişte, să tragă aer în piept şi să se gândească la ziua de azi: la soarele obosit şi fără pic de strălucire, la faptul că el a mai izbutit să răsară peste noi toţi. Nimeni nu se gândea că a venit toamna, căci se simţea încă un aer primăvăratic... Astăzi nimeni nu mai ştie să privească în jur, cu ochi de copil, zâmbind, bucurându-se...trăind!

38 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Iancu Andreea Cls. a VII-a A Liceul Tehnologic Gh. Ruset-Roznovanu Roznov

Magicul “ţine de magie”, care înseamnă, într-o primă accepţie “tainic”, “misterios”. “Magia” a fost şi ea definită, la rândul ei, de o serie de cercetători. De exemplu, M. Maus, H. Hubert afirma: “vom denumi magic orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat”, sau J. Maxwell spune că “actul magic” este “expresia unei voinţe” şi face diferenţe între acesta şi actul religios pe care îl găseşte ca fiind “o rugăciune”. Victor Kernbach, în al său “Dicţionar de mitologie generală” defineşte magia astfel: “sistem de ceremonii şi acţiuni determinate de credinţa în puterea magicianului de a acţiona asupra realităţii obiective cu ajutorul forţelor supranaturale şi prin alte mijloace oculte sau paranormale”. Aceiaşi Mauss şi Hubert cred că “magia cuprinde agenţi, acte şi reprezentări”. Întreaga magie însă, ca şi riturile-i aferente, ţine, înainte de orice, de tradiţie. Câteodată apar şi unele confuzii în sensul că actele magice sunt asemănate cu unele practici tradiţionale (de exemplu, unele acte juridice sau tehnici şi rituri religioase). Actele magice au valenţa de a fi eficace, creatoare. În general, magia se alătură tehnicii şi o însoţeşte în agricultură, la pescuit sau vânătoare. Alte arte sunt cuprinse în totalitate în magie. Este cazul medicinei şi al alchimiei. Totuşi, peste tot se face distincţie între magie şi arte.

Pe de altă parte, trebuie făcută o deosebire şi între riturile magice şi cele religioase. De acest aspect s-a ocupat

Oricum, se pare că nu trebuie să definim magia prin forma riturilor, ci prin condiţiile în care ele se produc. Totodată, prin definiţie, magia este şi ea “un obiect al credinţei”. Magia, ca şi religia, reprezintă un “bloc” în care credem sau nu. Ea reuşeşte, până la urmă, să scape oricărui control.

Chiar şi faptele nefavorabile se întorc în favoarea ei, căci întotdeauna se crede că ele simt efectul unei contra-magii. În general, magia este un fenomen social, de vreme ce, îndărătul tuturor manifestărilor sale, am regăsit o noţiune colectivă, ea înrudindu-se cu religia, pe de o parte, cu tehnicile şi ştiinţa, pe cealaltă. Referitor la magic şi la rolul său, Lucian Blaga nota în “Trilogia valorilor” următoarele: “…s-ar zice că ideea magicului pare deficitară şi foarte umilită, mai ales dacă o comparăm cu plăsmuirile revelatorii, împlinite, ale spiritului uman. Această elegie ştearsă îşi are însă reversul dătător de satisfacţii. Ideea magicului posedă, în vasta şi complicata economie a spiritului uman, merite ce-i revin numai ei… ideea magicului, în măsura în care îşi are centrul de greutate în zona umbroasă a existenţei, este chemată să fixeze orizontul misterului şi să ţină treaz însuşi apetitul nostru de mister. Rolul ideii magicului nu se reduce, fireşte, numai la atât, deşi chiar numai acesta fiind, ea şi-ar justifica printr-o asemenea funcţie tocmai îndeajuns prezenţa tulburătoare în conştiinţa umană”.

Aşadar, magicul ocupă o poziţie priveligiată în spiritualitatea, sau mai bine zis, în contextul spiritualităţii noastre, iar prejudecata că de magie, şi respectiv “magic”, s-ar fi ocupat o lume primitivă ori că magia ar fi, în linii mari, o şarlatanie, nu poate fi luată în seamă. În subramurile magiei, cum sunt farmecele, vrăjile, descântecele şi alte ritualuri şi obiceiuri, circulă de mii de ani “idei”. Astfel, ne apropiem de un sistem ocult de referinţă care deblochează legătura omului cu puterile universului. Această relaţie a fost chiar “necesară”, îndrăznim să spunem, altminteri aventura şi curajul omului ar fi fost nişte noţiuni sterpe. În secolul nostru, practicile şi dogmatică ocultă, inclusiv magia şi anume ‘magicul” au căpătat un caracter artificios, uneori scientist. Cu toate acestea, magia tradiţională se păstrează într-o oarecare măsură nealterată, refuzându-şi statutul de “instituţie”7. Nu putem spune decât că pentru a înţelege, în toată amploarea ei, “filosofia” magicului, se impune o retrospectivă în lumea de dinaintea începuturilor civilizaţiei umane. Iar aceste începuturi excludeau, din punct de vedere al spiritualităţii magice, întâmplarea, arhaicii dând tuturor lucrurilor şi fenomenelor o cauză. De

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 39

INTRE DORIAN GREY ȘI JEAN DES ESSEINTES Sunteți dispuși să parcurgem două lumi presărate de bogății, nevroze și păcate?

Huysmans aduce în romanul său decadentismul, explicând de-a lungul operei cum introspecția devine un țel și nu doar o iluzie. O poveste extravagantă, plină de curiozități și artă.

Des Esseintes, supus nevrozei devine un bolnav ce caută scăpare în lectură și în lux.

aceea, poate magia, magicul, rămân cele mai vechi forme de “orchestrare” a unei “filosofii existenţiale şi spirituale”.

Concluzia pe care o tragem din tot ce am relatat până aici ar fi că magicul, respectiv magia, poate fi considerat(ă) o realitate a lumii noastre, nouă rămânându-ne să medităm dacă realitatea în cauză este pozitivă în sensul spiritual , şi, mai ales creştin sau, în general, negativă, în acelaşi sens. În ceea ce priveşte al doilea termen pe care dorim să-l supunem unei definiţii este termenul “ludic”. “Ludic” reprezintă (conform unei definiţii date în D.E.X.) tot ceea ce ţine de joc, de universul infantil. Asupra studierii ludicului şiau întors privirile personalităţi din lumea antropologiei, pedagogiei, psihologiei, geneticii şi folcloristicii. Atât în dezvoltarea copilului, cât şi a adultului, jocul a avut un rol capital. Schiller scria că: “Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. Arta, ştiinţa şi chiar religia, nu sunt adesea decât nişte jocuri serioase? În jocul copiilor, îndeosebi, principiul activităţii ludice nu mai trebuie căutat într-un îndemn intern al tendinţelor, ci într-o trebuinţă mai largă de a se afirma de a-şi dezvălui potenţele. Acesta a fost un exemplu adus pentru a susţine ideea că pornirea care se găseşte la baza principiului jocului specific uman vine de la întreaga fiinţă şi exprimă întreaga fiinţă. Ludicul presupune, aşadar, afirmarea subiectului însuşi cu prilejul unei activităţi sau al alteia. Dar jocul înseamnă în primul rând “evadare” din lumea reală şi transpunere, refugiere într-una “imaginară”, ludică prin excelenţă, ce “evoluează între ficţiunea pură şi realitatea muncii”, o realitate legată de spaţiul şi timpul concrete, nonficţionale. Oricum, ludicul posedă două “tehnici” proprii: este vorba despre “mimesis” şi despre „forţa cuvântului”, aproape magică. Şi aici intrăm pe teritoriul comun al celor două fenomene, magic şi ludic. Magicul presupunea şi el utilizarea cuvintelor, nu întâmplător, căci altfel se puteau produce mari neplăceri.

40 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

Cu alte cuvinte, magicul valorifica puterea logosului la maximum. La fel se întâmpla şi în cazul ludicului. Copilul rosteşte un cuvânt, o formulă magică, în care de regulă crede, şi totul urmează să se desfăşoare de la sine, ca şi când bagheta fermecată a unui magician a atins lucrurile.

Jurămintele care se fac în cadrul diferitelor ceremonii magico-ludice sunt şi ele forme de magie verbală. Încălcarea lor era aspru pedepsită, chiar se credea că nerespectarea legământului este un motiv suficient pentru ca sufletul omului să ajungă “după moarte în iad”.Alte afinităţi între “magic” şi “ludic” ar fi, pe lângă puterea sau forţa unor agenţi, acte şi reprezentări, folosirea unei anumite terminologii, utilizarea unor instrumente şi materiale din natura înconjurătoare, mesajul transmis, un timp şi un spaţiu favorabile, şi, în special, cele două presupun, la nivel mental, credinţa în ritualurile efectuate. Forţa persuasivă a tuturor predicilor, obiceiurilor şi manifestărilor folclorice magico-ludice este inegalabilă. Ea reprezintă elementul-pivot, de natură psihologică, ce oferă garanţia actelor săvârşite. Pe parcursul lucrării vom constata cum variate jocuri şi sărbători, mai mult sau mai puţin creştine, mai mult sau mai puţin specifice copiilor sau adulţilor, relevă împletirea celor două, să le spunem, “principii”, magic şi ludic, dând la iveală frumuseţi nebănuite, în care regăsim atât urme ale istoriei, filosofiei şi ştiinţei, cât şi ale religiei, artei vestimentare ori picturii. Şi cum asemenea fapte de cultură poporană nu au putut trece neobservate de către specialişti, să trecem în revistă câteva lucrări reprezentative, precum şi pe cei ce s-au trudit şi au reuşit să le scrie şi să ne lase, astfel, un bogat patrimoniu folcloristic referitor la dimensiunea magico-ludică.

Pătrundem în lumea luxuriantă a unui adevărat dandy, Jean des Esseintes. În romanul În răspăr de J. K. Huysmans descoperim o minte creată pentru înobilirea cu bogății materiale. Des Esseintes își duce existența printre cărți de renume și într-o avere pe măsură. Existențialismul său e la limita normalului, iar luciditatea lui se transforma într-o himeră. În această scriere se pune accentul pe estetică și spirit. Cele două mari teme dețin controlul asupra personajelor de la sfârșitul secolului al XIXlea. Des Esseintes cunoștea putera banilor și se bucura de acea înzestrare. Își creează un cămin luxuriant, pretinzând că astfel are parte de confort. Simțurile sale erau limitate de propriile nevoi, iar din această cauză el căuta să se îndepărteze de mediocritatea societății și de viciile regăsite în acestea.

Între timp, romanul scris de Oscar Wilde are oportunitatea de a face ca sufletul să ne trepideze atunci când ne lăsăm mintea să coexiste cu sufle-

tul. Portretul lui Dorian Gray devine o hartă în descoperirea și înțelegerea sinelui.

Dorian Grey este un tânăr ce abia de-

Prof. Lupu Petronela Liceul Tehnologic „Gh.Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 41

TINERII ȘI PROVOCĂRILE LOR

butează în societate. Până să devină creația lordului Hanry, el pășește timd și cu rezerve în lumea burgheză, nefiindu-i întinată poziția. Devine muza pictorului Basil Hadwall permițându-i acestuia să-i realizeze portretul. Acel portret avea să reflecteze mai mult decât un chip și o tinerețe, avea să-i dezvăluie caracterul ucigător și mintea înșelătoare. Surprins de frumusețea tabloului rostește o rugă, dorind să rămână veșnic tânăr, îndreptându-și nevoia spre acel chip similar cu al lui. Se întrupează în fanteziile lordului Hanry, în idealurile lui premature și în nevoia acestuia de a-și consuma tinerețea având momente memorabile.

Astfel, desfrâul lui cutează să ajungă pe plan imaginar, să se descopere și să simtă cum viața îi curge prin vene.

Frumusețea sa neîntinată îi oferă prilejul de a găzdui în sălașul sufletului o mreajă de idei. Trăiește într-un flux interminabil, implementat de seducții, pasiuni, cât și gânduri înrobite de plăcere. Viața lui cade pradă viciilor, mintea lui începe să se dezintegreze sub impulsul teribil al îmbătrânirii, în timp ce sufletul se zbate pentru a pu-

42 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

tea supraviețui. Teribila rugă se înfăptuiește, iar el își păstrează trupul ferit de revărsarea anilor.

Dorian devine victima timpului, al ispitelor și al dorințelor. Învăluit de o societate dispusă să-i ofere o vastă gamă de încercări el acceptă acesete provocări, împlinindu-le pe parcursul timpului. Tânărul cu mintea înveninată de ruperea acelui ciclu, se lasă purtat de temeri și gânduri ce îi întunecă judecata.

Cele două romane nu doar că explică viața a celor doi dandy, dar prezintă și evoluția lor, cât și dezintegrarea.

Amândoi sunt subjugați de dorințe și idei, devenind ființe egoiste și austere. Lumea lor a fost mărginită deoarece reacțiile afective au fost eliminate din conduita lor, iar singurul lucru ce mai conta, era înplinirea nevoilor.

Adelina Poețelea, clasa a XI-a A coord. prof. Mihai Capșa-Togan Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Înainte de mutarea sa la Domnul, Valeriu Gafencu, supranumit de părintele Nicolae Steinhardt „sfântul închisorilor”, unul din miile de mărturisitori ai temnițelor comuniste, profețea despre libertatea ce urma comunismului. El arăta că, deși oamenii vor fi liberi să-și exprime credința creștină, totuși nu vor trebui să se lase înșelați că cel potrivnic doarme, permițându-le să facă cele de folos sufletesc, ci să ia aminte, precum avertizează și Sfântul Apostol Petru: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru 5, 8)

poluează, devenind improprie vieții.

La toate acestea, se adaugă răul cel mai rău: alienarea oamenilor.” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos).

Libertatea postdecembristă se transformă în libertinism, iar adevăratul creștinism lasă locul unui creștinism căldicel, ce uită de jertfa sfinților temnițelor comuniste, jertfă pe care se întemeiază însăși libertatea atât de greu obținută. Din cenușa mor-

mintelor acestor mucenici s-a ridicat întru credință neamul românesc, păcat că omul contemporan nu mai percepe ideea de jertfă! El vrea totul fără efort, aspiră după o viață comodă și râvnește după o mântuire fără nevoință. Nu se poate hotărî cărui domn să slujească și sfârșește prin a sluji amândurora.

Potrivnicul a născocit căi mai subtile de a ne înrobi, asaltându-ne simțu-

El explica înșelarea diavolească ce furișează în sufletele oamenilor ideea că pot să creadă în Dumnezeu, dar pot în același timp să slujească și trupului, supunându-se poftelor lui: „Ateii materialiști, obsedați de plăceri, de dorința de dominație și egoism, au creat civilizația modernă, care culminează în tehnicitate. Ei au izolat natura umană și au părăsit poruncile lui Dumnezeu. Încercarea lor de a crea un rai pământesc și senzual a dat greș. Natura se epuizează și se

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 43

porane). De asemenea, acest tip de educație duce la încurajarea sexului premarital și la creșterea numărului de mame adolescente. Același document îi familiarizează pe cei mici cu nuditatea, iar perversiunile sunt privite ca manifestări normale. Nu se acordă nici un fel de atenție consecințelor dezastruoase ale contracepției și avorturilor.

Se dorește astfel crearea unui om nou, lipsit de valori moral-creștine, ușor de manipulat, redus la biologic: „un om cu gândire desfrânată, corupt și pervers, bun consumator de plăceri, ușor de condus, instabil din punct de vedere emoțional și intelectual, într-un cuvânt lipsit de idealul și de moralitatea ce i-o conferă viața de familie” (pr. Prof. Ilie Moldovan). rile de peste tot. A devenit o rușine să fii creștin! Copiii noștri își pierd inocența, tinerii noștri nu mai cunosc valorile veritabile, familia creștină e distrusă. Păcatul a devenit modă, iar virtutea a căzut în desuet. Patima desfrâului călărește pe cei mai mulți.

Slaba moralitate îi caracterizează pe tinerii contemporani și totul în numele emancipării. Debutul timpuriu în viața sexuală, uniunea consensuală, partenerii multipli, pornografia, avortul, infidelitatea conjugală, homosexualitatea, divorțul sunt răni profunde ale familiei contemporane. Aceste încercări de relativizare a valorilor familiei ne determină la reflectarea asupra acestor realități dure și la încercarea de a găsi soluții de ieșire din criză.

Cu siguranță una din aceste soluții nu e introducerea timpurie a educației sexuale în școli! Copiii noștri, cu drăgălășenia, naivitatea, delicatețea, inocența lor sunt ceea ce este mai curat pe lume, reprezintă unul din motivele pentru care Dumnezeu ne mai îngăduie pe pământ. Tocmai curățenia lor sufletească ne ajută să ni-i evocăm pe sfinți, pe îngeri. Cum ar fi ca nici pe ei să nu-i mai avem puri lângă noi? În iunie 2009 a apărut un document UNESCO ce își propunea răspândirea educației sexuale pretutindeni în lume la tinerii între 5 și 18 ani, cu motivarea că „omul este în esență o ființă ce trebuie să-și satisfacă orice pulsiune sexuală pentru a se dezvol-

44 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

ta în mod armonios și fără prejudecăți” (cf. www.agerpres.ro). Se susține necesitatea implementării în școli a acestui gen de educație pentru a combate violența sexuală și de gen, sarcinile la o vârstă precoce, bolile cu transmitere sexuală, virusul HIV și SIDA. Fără urmă de îndoială, asemenea cursuri nu fac altceva decât să promoveze desfrâul și crima. Calitatea științifică și pedagogică a acestor materiale publicate de UNESCO lasă de dorit.

Termenii folosiți sunt vulgari, „brutalizează prin exprimare” și pot provoca „adânci traume emoționale și psihice la nivelul personalitații tinerilor” (Nicolae Vasilescu, în Școala românească și provocările lumii contem-

Odată ce inoculăm în sufletul inocent al copilului asemenea noțiuni abjecte și imorale, nu ne putem aștepta ca el să nu le testeze. Nu trebuie să-i perfecționăm în a cunoaște răul, ei neavând discernământ pe deplin format, ci trebuie să le oferim arme pentru a-l combate. O educație morală trebuie promovată, prin evidențierea valorilor precum abstinența, castitatea, cumpătarea, fidelitatea. Sfântul apostol Pavel avertizează: „Nu știți oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care îl face omul este în afară de trup, dar cel ce se desfrânează, păcătuiește în trupul său” (1Corinteni, 6). Dumnezeu a trimis potopul pe pământ și focul de pucioasă locuitorilor Sodomei și Gomorei din cauza desfrâului și a relațiilor sexuale anormale. Pedeapsă mai groaznică decât apa și focul este pierderea conștiinței păcatului!

Să nu ne lăsăm copii să devină robi ai acestei patimi, ci să îi lăsăm să se bucure de frumusețile copilăriei! Să luptăm împotriva relativizării valorilor moral-creștine mai ales prin exemplul propriu. „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”, ne încurajează Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan 33, 16).

Prof. Magda Avădanei Colegiul Tehnic Auto, Piatra-Neamț

ROLUL, LOCUL ŞI FUNCŢIILE STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE ÎN CADRUL PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Fiecare elev simte nevoia apartenenţei la o comunitate (familie, clasă, şcoală), să fie apreciat şi respectat în cadrul acesteia, să fie folositor altora. Pentru ca o clasă să fie o comunitate de învăţare, învăţătorul şi elevii ar trebui să fie preocupaţi pentru construirea ei în toate activităţile.

O clasă care funcţionează ca o comunitate optimă pentru învăţare presupune ca elevii să se simtă respectaţi, înţeleşi, să aibă grijă unii de alţii, să aibă nevoi, scopuri şi valori comune, să decidă împreună.

Caracteristici ale strategiei didactice: 1. se raportează la abordarea situaţională a procesului de învăţământ, pornind de la studiile psihologice asupra obiectivelor şi rezultatelor învăţării (între acestea sunt cuprinse şi strategiile cognitive ca deprinderi, capacităţi care guvernează comportamentul de învăţare, de utilizare a modelului găsit în rezolvarea situaţiilor asemănătoare sau situaţii problematice); 2. strategia face parte din metodologia, arta profesorului de a conduce, rezolva situaţii de instruire (E. Joiţa). El foloseşte în sistem elementele procesului de predare-învăţare-evaluare, pentru realizarea obiectivelor într-o anumită manieră, opţiune procedurală, mod combinativ, stil de coordonare, model de rezolvare tipică şi optimală. Este aşadar un fapt de management instrucţional; Strategiile didactice fac parte din tehnologia didactică şi reprezintă ansambluri de procedee pentru conlucrarea profesor-elevi în realizarea predării-învăţării, în câmp specific de factori şi posibilităţi.

Strategia oferă criterii pentru construirea acţiunilor, situaţiilor de instruire prin: 1. alegerea orientării spre un anumit tip, formă, modalitate de predare- învăţare, de conducere a acestora; 2. alegerea ansamblului optim de metode, mijloace, forme de organizare, care vehiculează conţinuturile învăţării; 3. indicarea condiţiilor, resurselor minime necesare în atingerea unui obiectiv sau a unui grup; 4. conceperea, proiectarea pe secvenţe a predării – învăţării – evaluării sau printr-o anume înlănţuire, ordonare a acestora; 5. găsirea soluţiei adecvate de definire, alegere, corelare a situaţiilor rezultate din raportarea la obiective, anterior precizat; 6. realizarea de combinaţii variate ale acestor elemente ale procesului instruirii, atât la nivel global, cât şi la nivelul unei situaţii concrete de predare, învăţare, pe un obiectiv operaţional; 7. indicarea unui anumit mod de introducere a elevului în situaţia creată, de îndrumare a lui în rezolvarea sarcinii, până la finalizarea, evaluarea ei; 8. raportarea acestei combinaţii la alte condiţii determinate – nivel iniţial de pregătire al elevilor, timp acor-

dat, moment de începere, loc între celelalte situaţii, condiţii materiale; Din ceea ce s-a precizat mai sus, rezultă că strategia didactică nu se rezumă la aplicarea unei metode, ci se impune nevoia de cuprindere şi a mijloacelor de învăţământ ca auxiliare ale metodelor, dar şi a formelor de organizare a activităţii elevilor (frontală, independentă, individuală sau pe grupuri omogene/eterogene) şi a activităţii generale (în clasă, în afara clasei, în afara şcolii).

Strategiile didactice interactive au un rol esenţial şi ocupă un loc important în toate cele trei faze ale conceperii şi realizării activităţii didactice. a) Prima fază o constituie proiectarea , atunci când, în funcţie de factorii care influenţează alegerea strategiei, profesorul decide ce strategie va folosi în activitatea de predare-învaţare.Optează pentru o strategie bazată pe învăţarea prin cooperare sau prin competiţie, prin cercetare, descoperire sau prin receptare activă a informaţiilor. b) Faza de desfăşurare a activităţii, atunci când se materializează, se concretizează strategia didactică aleasă în mod flexibil şi prin adaptări continue. c) Faza(auto)evaluării, care are în vedere aprecierea rezultatelor şi a calităţii strategiilor didactice aplicate.

Menirea strategiilor este aceea de a crea şanse elevilor, de a se implica în situaţii concrete de învăţare, în aşa fel încât abilităţile să fie dobândite la un nivel calitativ superior.

Accentul se pune nu pe CE voi preda elevilor ci pe CUM voi reuşi să-i determin pe elevi sa înveţe. Putem să afirmăm că strategiile didactice constitue cheia reusitei activităţii instructiv educative şi elementul ei central.

Funcţiile strategiei didactice sunt: 1. funcţia de organizare a procesului de învăţământ; 2. funcţia de aranjare, de dispunere şi de combinare a metodelor, tehnicilor, mijloacelor de învăţământ şi formelor de organizare a activităţii, în mod congruent şi complementar ; 3. funcţia de motivare a învăţării elevilor şi de asigurare a eficienţei acesteia; 4. funcţia de orientare a demersurilor practice de realizare a învăţării; 5. funcţia de dirijare flexibilă către atingerea obiectivelor propuse; 6. funcţii de conducere şi coordonare a activităţilor de predare- învăţare- evaluare, bazat pe stimularea relaţiilor dintre agenţii educaţionali; 7. funcţii de apreciere a tuturor variabilelor implicate şi de adaptare a lor corespunzătoare la condiţiile şi situaţiile apărute; Ripschi Camelia Colegiul Tehnic de Transporturi, Piatra-Neamț

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 45

BIBLIOTECA, UN LIVING-ROOM URBAN

Firma olandeză MVRDV a finalizat în 2017 construcţia Bibliotecii Publice Binhai, parte a noului centru cultural al oraşului Tianjin din China. Atriumul construcţiei este proiectat ca un glob ocular imens, 3D, vizibil prin faţada de sticlă a bibliotecii.

Cu o înălţime de 5 etaje, spaţiul are pe toată înălţimea sa rafturi a căror formă creează imaginea unui ochi real.

În mijloc, sfera luminoasă defineşte pupila. Liniile curbate ale rafturilor au, pe lângă un scop estetic, şi unul funcţional. Vizitatorii se pot aşeza şi pot citi nestingheriţi sau pot admira interiorul spectaculos. Liniile rafturilor se prelungesc până la fațada de sticlă, iar cele superioare continuă de-a lungul ferestrelor.

Winy Maas, co-fondator al companiei MVRDV, definește proiectul ca un „imens living-room urban”.

Rafturile devin banchete și, totodată, sunt trepte care creează accesul pentru nivelurile superioare. Unghiurile și curbele care definesc interiorul sunt menite să evidențieze utilitatea spațiului: loc de citit, de plimbare, de întâlnire, de discuții.

Toate acestea definesc „ochiul” clădirii: să vadă și să fie văzut.

MVRDV a prezentat proiectul Bibliotecii Publice din Tianjin în iunie 2016.

La acea vreme, lucrările construcției erau deja demarate. Aceasta este doar una dintre cele cinci clădiri din

46 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

planul Institutului de Planificare și Design Urban din Tianjin, care vor forma Centrul Cultural al districtului Binhai. Toate cele cinci clădiri vor fi conectate cu un culoar acoperit.

Masterplanul zonal a fost făcut de compania germană GMP, iar MVRDV s-a văzut nevoită să se conformeze. Astfel s-a născut ideea atriumului-„ochi” în jurul căruia s-a construit întregul proiect.

Cădirea are 33.700 de metri pătrați, și este proiectul cu cea mai rapidă derulare pentru MVRDV. În exteriorul atriumului, în spatele rafturilor, se află săli cu destinații diverse. La parter se găsesc săli de lectură pentru copii și vârstnici. La etajele 1 și 2 se află săli de curs, săli de lectură și de relaxare. La etajele superioare sunt birouri, săli de conferință, săli cu calculatoare și două terase pe acoperiș. Ştefania Corchez, cls a XI-a coord. Prof. dr. Mihai Capșa Togan Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 47

Renault Talisman (sursa - Renault)

asa vei putea sa simti cu adevarat ce inseamna acest Renault.

Renault Talisman demonstreaza ca francezii au gasit, in sfarsit, reteta potrivita pentru a oferi o masina corespunzatoare in segmentul D, clasa in care masini precum Volkswagen Passat, Ford Mondeo si Opel Insignia sunt atat de bune incat este foarte greu pentru un client sa se decida asupra unuia dintre ele. Talisman are multi asi in maneca, tehnologii cu adevarat unice si avansate, plus tot ce n-a avut Renault la un nivel atat de inalt: o experienta de condus absolut incantatoare.

Pe drumurile din Italia masina mi-a lasat senzatia uneia cu suspensii fragile, prinse superficial de caroserie, care pe drumuri proaste transmit reverberatii nepermis de multe in habitaclu. Cu rotile insuficient ancorate, tinuta de drum a lui Talisman a fost usor dezamagitoare.

Primul contact cu masina, la finele anului trecut, in Florenta, Italia, a dezvaluit un model Renault cum n-a mai existat pana acum: foarte bine asamblat, foarte silentios, surprinzator de ergonomic. Tododata, motorizarile noi 1.6 TCe de 200 CP si 1.6 dCi biturbo de 160 CP, cuplate la transmisii automatizate cu dublu ambreiaj cu 7, respectiv 6 trepte, fac impresie foarte buna si se conformeaza perfect pe asteptarile marii mase a clientilor din acest segment.

Insa, daca vrei motoare mai puternice de 200 CP sau cutii de viteze cu mai mult de 7 trepte, atunci Renault nu are ce sa-ti ofere. In ceea ce priveste tehnologia cutiilor de viteze, Renault ofera o transmisie manuala cu sase trepte si doua cutii de viteze automatizate, cu dublu ambreiaj, cu 6 trepte (pe diesel) si 7 trepte (pe benzina). Daca esti in cautarea unei masini cu transmisie automata clasica, cu convertizor de cuplu, sau iti doresti o transmisie cu variatie continua (CVT), atunci acest Renault nu este pentru tine.

RENAULT TALISMAN

48 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

POWERED BY

Daca am stabilit ce este si ce nu este Talisman, indiferent de ce motorizare alegi, e bine sa iei in calcul un test drive. Doar

Cateva luni mai tarziu, insa, pe drumurile din Romania, am trait o experienta de condus total diferita cand ma refer la suspensii. Mult mai bine reglate, mult mai precise, mai ferme, fara sunete suspecte si reverberatii inutile. Cu o diferenta ca de la cer la pamant intre prima experienta de condus si a doua, tind sa cred Renault a folosit ragazul de cateva luni sa faca modificari ale suspensiilor, ca urmare a reactiilor primite la testele initiale. Au vrut sa corecteze din fasa ceea ce putea fi o problema foarte mare a masinii lor varf de gama.

O alta veste buna este ca Renault a renuntat la clasicul pachet de drumuri grele pentru Romania, cu suspensii inaltate si inmuiate. Acum masinile Renault comercializate in Romania au doar foarte mici setari diferite fata de alte piete in care drumurile sunt considerate mai bune si, deloc surprinzator, masinile lor merg mult mai bine si ofera experiente de condus mult mai placute.

Revenind la Talisman, motorul 1.6 TCe de 200 CP vine doar cu transmisie EDC cu 7 trepte si e o adevarata placere la condus. Sunetul natural al motorului este incantator, iar daca activezi din meniu si functia de imbunatatire a sunetului prin difuzoare, atunci experienta devina si mai rafinata, mai placuta, desi „falsa”. Un scurt clip in care poti vedea cum suna si cum accelereaza acest model poti vedea AICI.

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 49

SPIRITUALITATE PE STRADA SOARELUI Pregătirea credincioşilor pentru Taină

La fel de placut este si propulsorul biturbo 1.6 dCi de 160 CP cu transmisie EDC cu 6 trepte. E putin mai lent, putin mai economic si per ansamblu o alegere cel putin la fel de buna ca versiunea pe benzina.

Atuurile incontentabile ale lui Renault Talisman tin de sistemul de directie 4CONTROL, care vireaza cu 1 grad si rotile din spate pentru ca masina sa devina mai agila si mai usor de manevrat, indiferent de viteza de rulare. Nici-

un alt model din segment nu mai are asa ceva.

Apoi vine tehnologia Multi-Sense, ce consta in personalizarea modurilor de condus, cinci la numar: Eco, Netral, Comfort, Sport si Perso. Fiecare dinre ele poate fi configurat intr-o oarecare masura, iar modul Perso iti permite sa reglezi masina dupa bunul plac in proportie de 100%: nivelul de asistare al directiei, suspensiile, raspunsul pedalei de acceleratie, raspunsul cutie de viteze, eficienta climatizarii, sunetul motorului si cate si mai cate.

Configuratiile mele preferate? Sport, apoi Perso cu urmatoarele setari: suspensii si sunetul motorului puse pe mod Comfort, in rest toate celelalte optiuni trecute pe Sport.

Spatiul din masina este imens, atat in fata, cat si in spate, iar portbagajul este de asemenea urias: 608 litri.

Niciodata un model Renault nu a fost atat de spatios si de placut de condus.

Tableta multimedia R-Link 2 isi asigura acces la aproape orice setari doresti pentru masina si e relativ usor de folosit daca iti aloci un pic de timp sa te familiarizezi cu meniul. Ca si la smartphone, in cele mai multe dintre cazuri o vei folosi doar pentru 10-20% din tot ce este capabila sa faca.

Scaunul pentru sofer cu masaj este de asemenea o dotare utila. Ai inclusiv optiunea ca masajul sa porneasca automat cand activezi modul de rulare Comfort. Pachetul de lumini ambientale din interior intregeste ideea de „lounge” a masinii. Poti alege intre culori precum albastru, rosu, violet, verde si cachi pentru interior.

Si sistemul Head-Up Display proiectat pe o bucatica de plastic/sticla deasupra „carapacei” intrumentelor de bord se remarca in mod placut, cu o grafica curata si aerisita, tipica masinilor premium.

Renault Talisman porneste de la 21.800 euro cu TVA in Romania, iar cea mai scumpa versiune posibila costa putin peste 30.000 de euro cu TVA – preturi foarte competitive in acest segment, mai ales daca avem in vedere multitudinea de tehnologii impresionante de la bord.

Elev, Brozer Ioan Alexandru, clasa XI-a B. P Coordonator, prof. Mihai Capşa-Togan Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra-Neamţ

50 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

T

oată Sfânta Liturghie este o pregătire pentru viaţa veşnică şi o laudă adresată “Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor” pentru a ne transpune în starea Sfinţilor, în Biserica biruitoare. Din această cauză, preotul propune credincioşilor să-şi dăruiască viaţa proprie, precum şi să se dăruiască unul pe altul lui Dumnezeu şi unul altuia. Încă de la început preotul începe Sfânta Liturghie cu o mărturisire la care comunitatea se asociază prin răspunsul: “Amin, aşa să fie”. Orice cerere de ectenie este terminată de comunitate prin răspunsul: “Doamne miluieşte! În schimbul celor cerute, preotul propune comunităţii să promită: “Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”; iar comunitatea răspunde cu: “Ţie Doamne” şi nu Amin, declarânduse astfel să-şi dea toată viaţa lui Hristos. Prin Antifoanele I, II şi III, comunitatea se pregăteşte pentru Taina cea Mare: Sfânta Euharistie. Împărtăşirea are loc nu numai cu Hristos ci şi cu Tatăl care suferă alături de Fiul. Astfel credincioşii se vor uni prin împărtăşire şi cu Tatăl, căruia Hristos se aduce jertfă unindu-ne şi

pe noi cu Sine şi prin Sine cu Tatăl, ca jertfă, şi cu Duhul Sfânt. Numai unindu-se cu Treimea credincioşii se unesc întreolaltă: “Iar pe noi toţi care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintrun potir, să ne uneşti unul cu altul prin împărtăşirea aceluiaşi Duh Sfânt” - (Liturghia Sfântului Vasile). Sfântul Duh este factorul unificator, factorul de comuniune, căci El este în Dumnezeu şi al Tatălui şi al Fiului, iar în oa-

meni şi al unuia şi al altuia, iar după împărtăşanie credincioşii cântă: “Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi”. Biserica, poporul sfânt al lui Dumnezeu, aduce Tatălui pe Fiul, Tatăl Îl primeşte pe Fiul împreună cu comunitatea în jertfelnicul Său cel sfânt întru miros de bună mireasmă şi

Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753 • 51

îl întoarce în Duhul Sfânt nouă. Nu s-ar realiza unirea treimică între membrii bisericii dacă nu ar muri ca oameni vechi egoismul lor, deschizându-se Treimii, imprimându-se de iubire între Persoanele Treimii, sau nu s-ar scufunda în comuniunea ei iubitoare.

Cuvintele de la vohodul mic, “Înţelepciune, drepţi” înseamnă: iată cuvântul său înţelepciunea lui Dumnezeu, se arată în lume, staţi drepţi în cugetele voastre, urmând învăţăturii Lui în chip neabătut. Parcurgând întregul text al liturghiei euharistice, rezultă că preotul este conducătorul slujbei, începe cu proscomidia şi se roagă să poată săvârşi jertfa cea fără de sânge.

Conştiinţa că este conducătorul slujbei şi săvârşitorul Tainei o exprimă în rugăciunea dinainte de intrarea cea mare: “Învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei să stau înaintea sfintei Tale mese şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău trup şi scumpul Tău sânge”. Credinciosul, pentru momentul împărtăşirii mărturiseşte astfel: “Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu celui viu, care a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este preacurat trupul Tău şi acesta este scump sângele Tău” în realitate nu din Euharistie rezultă dreapta credinţă, ci din dreapta credinţă rezultă Euharistia adevărată, sau întâlnirea cu adevăratul Hristos.

Deci şi comuniunea în adevărata Euharistie se bazează pe unitatea în dreapta credinţă. De unde ştim că în Euharistie este trupul şi sângele lui Hristos, dacă nu din învăţătura dreptei credinţe?

“Să ne iubim unii pe alţii, ca întrun gând să mărturisim”, comunitatea cântând: “Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. După aceasta se trece la săvârşirea Sfintei Euharistii. Nu se cere numai o asigurare a iubirii reciproce de la membrii comunităţii, ca după aceea să se treacă la săvârşirea Tainei, rămânând ca divergenţele de credinţă să se aplaneze şi să se mărturisească în Crezul comun, după săvârşirea Tainei şi a împărtăşirii de Ea, cum se propune în teoria eclesiologiei euharistice şi în alte îndem-

52 • Vârsta inocenţei | ISSN 1843 – 7753

nuri la o intercomuniune între cei de credinţe diferite, în nădejdea că iubirea ce şi-o promit şi împărtăşirea comună îi va aduce mai târziu şi la unitatea credinţei. Iubirea reciprocă, dacă este adevărată şi totală, trebuie să se arate imediat în mărturisirea “într-un gând” a credinţei comune.

Omul e o fiinţă înţelegătoare. El trebuie să ştie cu cine se împărtăşeşte ca să ştie ce obţine prin Sfânta Împărtăşanie. Euharistia nu lucrează asupra sa în mod magic, Hristos care se dă spre împărtăşanie e un Hristos care s-a explicitat în cuvinte ce trebuie cunoscute şi primite cu credinţă de cei ce vor să se împărtăşească de El. Hristos care ni se dăruieşte este o “jertfă cuvântătoare”, jertfa unei Persoane care s-a explicat pe Sine şi intenţia urmărita de ea prin această jertfă, prin cuvinte. Credinciosul apro-

piindu-se de potir zice: “Cred, Doamne şi mărturisesc”. Unirea cu Hristos pe baza credinţei comune nu anulează, ci întăreşte identitatea lui personală pentru veci, cum şi Hristos rămâne om distinct ca persoană în veci. El intră în relaţiile cu persoanele Sfintei Treimi, indicată fiecare pe nume.

Acestea arată iarăşi caracterul personal al lor. Numai relaţia între persoană şi persoană menţine şi întăreşte identitatea personală, iar pentru veci o menţine relaţia cu Persoanele Sfintei Treimi, care nici nu se confundă.

Psihiatrul Jung a observat în clinica sa mulţi bolnavi mentali ca având vise referitoare la Fiinţa Supremă, după ce au înăbuşit-O în viaţa lor. El deduce de aici că ţine

de străfundul fiinţei umane legătura ei cu fiinţa supremă şi ceea ce a dus pe bolnavii respectivi la pierderea identităţii lor, este împotrivirea de a se “conştientiza” cât mai pu- ternic prin mărturisirea şi valorificarea acestei legături, ţinând-o închisă în “inconştient”. Din partea noastră am adăuga că omul se întăreşte în curajul de a fi, în conştiinţa valorii sale, prin comuniunea cu ceilalţi. Aceasta îl ajută să se menţină în identitatea sa, altfel singularitatea, care-l chinuieşte tot mai mult, îl duce la îndoiala despre această identitate şi la pierderea ei, dar cel mai mare curaj de existenţă şi cea mai categorică întărire a identităţii sale o are fiinţa umană în comuniunea conştientă cu Dumnezeu. El ştie în acest caz că se află sub atenţia unui Dumnezeu care are şi el un nume, sau e personal.

Sfântul Ioan Gură de Aur comentând cuvintele: “Toată suflarea să laude pe Domnul” (Ps. CL, 5), spune: “După ce a chemat pe cei din cer, după ce a sculat poporul, după ce a mişcat toate organele, se îndreaptă la sfârşit spre toată firea, chemând la cântare toată vârsta: bătrâni, bărbaţi, tineri, adolescenţi, femei, pe toţi cei ce locuiesc în lume şi prin aceasta a sădit seminţele Noului Legământ pentru toţi cei răspândiţi pe tot pământul. Să lăudăm pe Domnul fără întrerupere, să nu încetăm a-I mulţumi pentru toate şi prin cuvinte şi prin fapte. Căci aceasta e liturghia cea mai bună şi cea mai proprie firii noastre şi, de vom stărui, lăudându-L astfel, vom străbate şi viaţa de acum fără piedică şi ne vom bucura şi de bunătăţile viitoare. Referitor la Cină afirmă: “Şi acum are loc Cina aceea, la care a fost El însuşi de faţă. Căci întru nimic nu se deosebeşte aceasta de aceea. Căci nu o pregăteşte pe aceasta numai un om, aceea El însuşi, ci numai El şi aceasta şi aceea. Dacă tu deci vezi cum preotul îţi întinde Sfânta Împărtăşanie, nu socoţi că aceasta o face preotul, ci e mâna lui Hristos care ţi-o întinde. Prezenţa lui Hristos depăşeşte deosebirea între trecut şi viitor, între pământ şi cer. El aduce cu Sine eternitatea. În El trecutul e permanent prezent. Prin El e prezent pe altar, cerul.

Prof. Magda Avădanei Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra-Neamț

LICEUL TEHNOLOGIC „Gheorghe Ruset Roznovanu” MULŢUMEŞTE SPONSORILOR ŞI PARTENERILOR

Vârsta Inocenţei © 2017 by Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov Această revistă periodică este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinatorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietaţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Liceu Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov - Neamţ Str. Tineretului nr. 648

www.grupscolar.roznov.ro ISSN 1843 – 7753 ISSN 1843-7753

9 771843 775004

VÂRSTA INOCENŢEI