Opera Română din Cluj – 100

De aceeași vârstă cu Uniunea noastră, Opera Română din Cluj își serbează în 25 mai Centenarul. O dată care va rămâne în istorie, pe 25 mai 1920 având loc primul spectacol liric românesc din cel mai mare oraș al Ardealului, titlul ales fiind capodopera verdiană Aida.

Era un început de drum dar și un final de drum, pentru că acest moment sărbătoresc a fost rezultatul care a adus împlinirea unor eforturi, unor inițiative și unor demersuri administrative, juridice și artistice complexe, chiar complicate – unele având de înfruntat opreliști și opoziții. La scurt timp de la sfârșitul războiului a fost înființat Consiliul Național Român din Ardeal, cu sediul întâi la Arad, apoi la Cluj a funcționat Senatul Național Român. La doar o zi după intrarea Armatei române în oraș a fost deja lansat ziarul Clujul, un prim gest național și cultural. Organul puterii centrale, cu misiune legislativă (prezidat de Iuliu Maniu), a fost Consiliul Dirigent, care a avut și rol executiv, înființând Universitatea, Conservatorul, Teatrul Național și Opera Română (ca să menționez doar instituțiile de cultură și educație superioară). După câteva luni de administrație românească deja lua ființă Opera, în 18 septembrie 1919, rod al eforturilor lui Tiberiu Brediceanu, Dimitrie Popovici-Bayreuth și Constantin Pavel. După ce au reușit să închege colectivul artistic, prima manifestare publică a fost programată pentru 13 mai 2020, un concert condus de dirijorul ceh Oskar Nedbal. După mai puțin de 2 săptămâni scena Teatrului Național răsuna de muzică de operă, cântată în limba română, cu interpreți români (coordonați de oaspetele din fosă, dirijorul Alfred Novak). Au cântat atunci neobositul Constantin Pavel (Radames), cel care semna și regia spectacolului, Elena Roman, George Teodorescu etc.

Așa își începea drumul o instituție care a devenit emblematică pentru muzica românească, o instituție care a susținut creația națională, oferind premiere absolute cu partituri ale compozitorilor români, și prezentând, în timp, cel mai mare număr de producții wagneriene dintre toate Operele din România. Este o instituție care a lansat în țară și chiar pe plan internațional nume sonore, de la Traian Grozăvescu la Ștefan Pop, de la Dinu Bădescu la Ion Piso, de la Lucia Stănescu la Anita Hartig, de la David Ohanesian la George Petean, de la Ion Dacian la Adela Zaharia etc. etc., parcursul și măreția instituției fiind reliefate din plin de cele două impresionante volume ale academicianului Octavian Lazăr Cosma care redau istoria fascinantă a Operei clujene. Chiar dacă splendida clădire a Teatrului Național este pustie în aceste zile, din cauza pandemiei, inimile clujenilor tresaltă de emoție, lucru vizibil și în mediile de socializare care abundă în mesaje de felicitare. Din partea publicului, care la Cluj întotdeauna a apreciat spectacolele de operă (existând chiar o falangă a doctorilor și a altor intelectuali clujeni nelipsiți de la evenimente) dar și din partea colaboratorilor și prietenilor din țară și din străinătate ai Operei Naționale Române.

Ne alăturăm și noi acestei atmosfere sărbătorești, amintindu-ne de Premiile ”Actualității muzicale” dedicate, de-a lungul anilor, slujitorilor Operei din Cluj și urându-le ”La mulți ani!” și ”La grabnică revenire!”.