2 minute read

Bogăția culturii

Next Article
Portrete

Portrete

După ce am avut și noi, la Conservator, un concert „Imperial” (vezi cronica Lorenei Ioniță din ”A.M.” nr. 10/2019) și după ce am urmărit, în timp, spectacole de operă în toate capitalele marilor imperii, mi-a revenit în minte o „coincidență”. Cele mai bune Opere de astăzi sunt vechile Opere imperiale, cele din orașele din care conduceau lumea Regina Marii Britanii, Țarul Rusiei, Împăratul Austriei, Regele Spaniei, Napoleon și regii Franței, Kaiserul prusac, liderul imperiului financiar-militarpolitic de astăzi găzduit de Casa Albă. Forța imperiilor de ieri și de azi, bogăția și posibilitățile acestora de a avea tot ceea ce-și doresc au condus și în lumea muzicii la performanțe de vârf, vizibile în primul rând pe scenele Operelor din aceste capitale. Teatre mari și frumoase, compozitori faimoși cărora li s-au comandat creații noi, cei mai buni soliști și realizatori, un public avid de cultură sau mânat de curiozitate, care umple toate locurile, indiferent cât de scump ar fi biletul...

Royal Opera House „Covent Garden” Londra, Mariinsky Teatr Sankt Petersburg, Wiener Staatsoper, Teatro Real Madrid, Palais Garnier Paris, Staatsoper Unter den Linden Berlin, Metropolitan Opera New York... este lista teatrelor imperiale care, să recunoaștem, apare sinonimă cu ierarhia excelenței (nu contează ordinea exactă) și de ieri și de azi, când unele dintre fostele imperii s-au retras în granițe naționale; după ce însă au adunat, multă vreme, bogății nemăsurate, de pe toate meridianele. Odată cu coroanele din loja centrală au rămas istoria și tradiția, celebritatea asigurată de evenimentele muzicale de răsunet, de premiere, de festivaluri, de oaspeții cei mai doriți de toată lumea, petrecute mereu, cu consecvență, pe respectivele scene. Aceste teatre au și orchestre minunate, coruri dintre cele mai bune, majoritatea au și companii de balet la fel de valoroase, organizează transmisiuni „live”

Advertisement

sau produc discuri și DVD-uri, contribuind astfel permanent la mediatizarea propriilor spectacole, care se dovedesc a fi cele mai bune din lume. Din această perspectivă, secretul succesului pare a fi bogăția, un secret al lui Polichinelle desigur, cunoscut de toată lumea. Ai bani, poți face spectacole de neegalat! Ce bine ar fi ca și alte țări, unde există bani dar se cheltuie în tot felul de alte domenii, să mai învețe din experiența teatrelor imperiale, care au asigurat nu numai seri muzicale de neuitat, dar și un prestigiu înalt, constant și greu de contestat națiunilor respective, printre cele mai respectate și astăzi, nu în ultimul rând și datorită culturii.

This article is from: