Primul Brexit-artist la București

La aproximativ o lună după Brexit iată că a ajuns la București și primul artist britanic de-acum extra-comunitar, la invitația Formațiilor muzicale Radio. Un artist valoros, binecunoscut publicului român prin prezențele sale în cadrul Festivalului ”Enescu” (la pupitrul Filarmonicii bucureștene) sau la premiera celei mai noi versiuni a Oedip-ului enescian, la Operă, spectacol internațional realizat sub mandatul lui Răzvan Ioan Dincă. Este vorba, ați dedus deja, despre Leo Hussain, dirijor britanic legat de România nu numai prin colaborările cu orchestrele noastre ci și prin conexiuni familiale, partenera sa de viață fiind valoroasa soprană Laura Nicorescu (și ea implicată în urmă cu câțiva ani într-una dintre premierele internaționale din scurta perioadă de reviriment a Operei bucureștene). Leo Hussain, un pasionat interpret al muzicii moderne, nu s-a dezis nici în concertul Orchestrei Naționale Radio din 6 martie.

A propus un program englezesc pentru prima parte, din păcate necunoscut de organizatori, care au uitat să înscrie pe afiș prima piesă: Elegie de Edward Elgar. Tot celui mai cunoscut compozitor britanic de la întretăierea secolelor XIX și XX i-a aparținut și piesa solistică, în Concertul său pentru violoncel solist fiind interpretat de Mircea Marian, fost student al lui Marin Cazacu, actualmente cadru didactic asociat la disciplina muzică de cameră, la Conservatorul bucureștean (unde și-a dat și doctoratul).

Instrumentist cu o bună dexteritate, participant la ultima ediție a Concursului ”Enescu”, Mircea Marian s-a remarcat cel mai recent prin interpretarea Concertului pentru violoncel de Dan Dediu, la Ateneu, partitură în care a convins pe deplin. În seara de 28 februarie Concertul în mi minor de Elgar (aș spune nu foarte popular printre melomanii români) a avut parte de o abordare responsabilă, spectaculoasă pe alocuri, dar nu neapărat memorabilă, prin comparație cu cele mai relevante înregistrări cu această piesă. Efortul depus probabil că l-a împiedicat pe Mircea Marian (profesor și la Liceul de Muzică – fapt ce se putea ghici după intensele aplauze și urale venite dinspre un grup compact de adolescenți) să ofere un bis, spre dezamăgirea multora, frustrați de așa-zisa încălcare a cutumei atât de dragi bucureștenilor: bisul obligatoriu. Muzica din partea a doua a fost cea care a dat măsura acestui concert și care a pus în evidență calitățile dirijorului oaspete. Simfonia (tot în mi minor) de Sibelius, scrisă în ultimii doi ani ai secolului XIX, este o lucrare plină de calități, care însumează întreaga experiență a romantismului, de la Beethoven la Bruckner, la Ceaikovski și la școlile naționale. Este o simfonie aproape necunoscută la noi, dar care merita cântată, spre o necesară lărgire a arealului geografico-stilistic închistat și lipsit de imaginație în care se cantonează organizatorii de concerte din România. Melodica bogată și sonoritățile pline, ca și construcția riguroasă, au fost atent puse în evidență de Leo Hussain, în mod clar bun cunoscător al acestei muzici, dar și un bun comunicator, care a reușit să mobilizeze orchestra spre o interpretare implicată. Sperăm să-l mai vedem pe Leo Hussain la București, în programe la fel de interesante și cu propuneri noi și tentante, atât pe plan simfonic cât și, cine știe, întrun spectacol de operă, fie el și în variantă concertantă.