Bedtime Story
by Charles Wright
ĂŽn aproximarea lui Mircea Cucu
Bedtime Story
The generator hums like a distant ding an sich. It's early evening, and time, like the dog it is, is hungry for food, And will be fed, don't doubt it, will be fed, my small one. The forest begins to gather its silences in. The meadow regroups and hunkers down for its cleft feet.
Poveste de-adormit copii
Generatorul bâzâie precum un ding an sich îndepărtat Seara-i la început şi timpul, ca un câine, este de-acum flămând, Va fi hrănit, fără-ndoială, va fi hrănit, micuţul meu. Pădurea-ncepe să-şi adune tăcerile la sân Şi pajiştea se-adună înapoi, se ghemuieşte-n vine la tălpile-i crăpate.
Something is wringing the rag of sunlight inexorably out and hanging. Something is making the reeds bend and cover their heads. Something is licking the shadows up, And stringing the blank spaces along, filling them in. Something is inching its way into our hearts, scratching its blue nails against the wall there. Should we let it in? Should we greet it as it deserves, Hands on our ears, mouths open? Or should we bring it a chair to sit on, and offer it meat? Should we turn on the radio, should we clap our hands and dance The Something Dance, the welcoming Something Dance? I think we should, love, I think we should.
Ceva acuma stoarce zdreanţa de-a soarelui lumină neînduplecat şi o atârnă la uscat. Ceva înclină trestii şi le-nveleşte vârfuri. Ceva ridică limbi de umbră în înalt, Înşiră spaţii goale şi le umple. Ceva îşi face drum în inimile noastre, zgâriindu-le pereţi cu unghiile-i albastre. Să îl lăsăm să intre? Să-l salutăm cum i se cade, Cu mâini lipite pe urechi, cu gurile căscate? Sau să-i aducem, să se aşeze pe un scaun, să-ntindem masa dinaintea lui? Radioul să-l deschidem, s-aplaudăm şi să dansăm Dansul acela, chiar dansul lui, de bun venit? Cred că s-ar cuveni, iubire, s-ar cuveni, gândesc.