Mircea Cucu flagrante delicto unele poezii
caiet cu texte premiate la festivaluri care vor urma dedic aceste premii ideale acelor mame eroine care-au adus pe lume femeile din viaţa mea desigur, una dintre mame este mama care-a dorit, în locul meu să aibă o fetiţă aş vrea să o anunţ pe calea asta că fata aia chiar există şi m-am iubit cu ea de fiecare dată în geamuri afumate şi-n putrede oglinzi
*
de dimineaţă
am o amintire dureroasă o ţin în stomac de parcă aş digera idei singura mea idee eşti tu îţi torn în cap sucuri gastrice şi aştept să mi te duci în sânge să mi te alerg prin nervi
9
am o amintire dureroasă genial babardită de-un prezent imbecil da, e dimineaţă şi stăm soios, cu pijamalele pe noi e atât de dimineaţă încât abia mâine o să-mi facă rău
10
am o minte într-un creier nud
mă visez am nimerit sub un morman de cărţi de filosofie care mă storcesc cel mai tare mă impresionează nu filosofia lor ci grosimea sunt făcute din prea mult carton
11
dar mă bucur că nu trebuie să le citesc sparg seminţe beau bere şi răsfoiesc eliberat reviste pentru femei: 121, acasă magazin, avantaje, bine pentru mine blanca, bolero, bravo girl ce se întâmplă, doctore? cool girl, comopolitan, diva hair draga mea egirl, ele, eva, eva magazin familia ta, fără cuvinte fashion&beauty, idieta, kudika
12
mami, mayra, revista femeia romantic, shopping magazine stiletto, stil feminin, stil urban, style guide the one, unica
13
înaintez tâmpit pe calea moşilor câteva clădiri sunt gri ploaia mă sleieşte de trecătoarele vârstei a doua îmi vomit înaintarea convulsiv într-o stropeală de paşi mărunţi de copil resimt în ceafă faptul că exist şi în gingie ţin ascuns pe asasinul coroanei mele dentare – actinomyces (cred)
14
cu nodu’ în gât cu burta înainte lăsând în jos în fălci obrajii grei ameninţat de boli cu moartea cunosc la disperare oameni noi îmi merge prost în spaţiul de manevră murdară. dimprejurul meu sunt inutil sunt inutil în viu în urma mea las un miros de câine
15
te urmăresc din noapte să văd lumină când ai să te faci
16
nu mai moşim adevărul acum îl chiuretăm şi-l scoatem pe bucăţi cea mai mare bucată văzută are dimensiunea unui DA şi greutatea unui NU.
17
gata (probabil) nu mai e nimic de fﾄツut (ﾃｮn rest) lumea ﾃｮn electricitatea ei e OFF
18
ca şi cum fiece crimă de-a ta i-ar urma unui om mort ca şi cum fiece moarte de-a mea ar umbla după tine
19
spre seară copacii se făceau albaştri trecând agale prin roşul întâlnirii noastre
20
cine credeţi că sunt şi cine cred eu că sunt împreună cu cine sunt sunt în antipunct punctul meu de (mi se) rupere
21
paso doble
se aprinde eu de la tu şi dezmembrarea asta în doi e tot ce va rămâne după noi te cuprind şi senzaţia că ţin în mână un os de pasăre fulgeră orb şi fără întrerupere
22
noi, ăştia
noi suntem anormalele lichide ce formă vor să dea la recipient noi suntem cei ce vor să strige tare rostind cuvinte de molton noi suntem cei ce vor să se ascundă în sine fără să încăpem noi ne mişcăm mai repede ca timpul lovindu-ne: bang! (pleosc?) de viitorii şi imaginarii noi …………………………………………… 23
destul de grotesc, ai spune dar asta pentru că nu ne-nţelegi nici n-ai aveam cum ideile noastre se referă doar la ideile noastre relaţia dintre ele fiind una surprinzătoare de identitate nu comunicăm cu tine facem parte dintr-un cerc închis te surprindem de comun acord tu nici nu ştii cum ne muşcăm de buze unul pe altul, vorbele când le pasăm
24
noi, iată, suntem cei ce suntem în spaţiul ăsta intim de contact
25
anunţ umanitar
pe planeta maimuţelor chiar în ţara şerpilor urgent caut un om
26
poftă de viaţa: excretez coca-cola
merg legănat, de parcă mi-aş trage-o singur discern într-un fel curios gustul buzei tale de sus de gustul buzei mele de jos te iubesc animat de dorinţe carnale sunt scârbos (îmi place s-o cred) dacă vrei, vomităm de data asta în grup dar lasă-mă, lasă-mă 27
să mă plimb prin aburul proaspăt ce iese din tine de când ai murit vals vesel şi neaşteptat mi-e poftă de un act ratat de-o dragoste cu handicap de fericirea unui cocoşat
28
stăteau ghemuiţi aşteptând un dezgheţ el scutura cu vorbele ca pe un preş, aerul cu pocnet ea le sorbea şi le cânta i le cânta muteşte sorbindu-le-napoi, din înţeles în cloaca vorbelor în neînţeles
29
şi-a mâncat singur cuvintele precum revoluţia lui lenin copiii înnodat în propria sa limba ombilicală poetul s-a oprit din rostire dedându-se trecerii timpului pe repede-înapoi din moartea altcuiva spre mama altuia
30
ţara mea e de căcat* faceţi linişte, să-i ascultăm
mozolul!
e plăcut şi asurzitor oamenii ei minunat pământii ne salută c-un topor lupta de clasă n-a murit eu sunt afiliat: m-au ciopârţit mirosul ăsta de vanilie… îl recunoşti? nu este o prăjitură făcută în copilăria ta trezeşte-te, miroase scârbos a ţara ta!
31
vreau să mă umplu de-un lichid verzui daţi-mi să-mbuc din amărui vreau fericirea, draga mea mână cu patru degete
* orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare, în ţara mea
32
rătăcind prin mulţime îl caut pe dumnezeu din ochi sunt pârjolit să-i fac întrebare: uitat-ai cumva mâncarea pe foc?
33
pentru că vorbise atât de mult şi de frumos despre durere s-a trezit într-o bună zi, faţă în faţă, cu o prezenţă ─ cine eşti şi ce vrei? ─ sunt durere. dar nu orişicare, ci durerea aia despre care tot băteai câmpii ─ şi? te recomandă vreun loc dureros? eu, unul, nu te resimt... ─ pentru că sunt închipuită, mincinosule ─ atunci, ai greşit adresa. stai puţin, să-ţi fac legătura cu eul meu imaginar!
34
pe culmea lucrurilor stă bine-merci o gaură
35
am o grabă zburlită într-un ochi galben de geam stă, surâde şi m-aşteaptă o pisică de elastic şi-o furnică de motan
36
un înger demón
am un demon în mine de câte ori dă din coadă mă gâdil şi râd până mor ş-un înger se lăfăie-n mine e foarte plictisitor de coadă îl ţine chiar pe demón
37
ceea ce el credea a fi un proces inflamator, al creierului nu era decât un gând ascuns acolo îşi făcea de cap în spatele unei măşti semănând c-o femeie numai zgârciuri, oase şi sfârc cu sine în pat până la ziuă lipită la cald
38
despărţire
albă şi fără cusur ca şi moartea dimprejur liniştea muşcă din ei o absenţă
39
m-am îndrăgostit. de mine
în vara asta blestemată păsărilor li s-au întors ciocurile înapoi de atâta ciugulit biografii în dreptul meu, mut se aleargă, se muşcă căţelele clipei. tresar şi deschid jocuri erotice mi se răcoresc umerii în formă de corn şi de stea furioase, ca şi cum sonore umbrele mele filarmonice 40
zgârie pământul se suie pe ziduri se aruncă în cer am un sentiment de vină la concurenţă cu o senzaţie de foame mă surprind (jucăuş) pe la spate (şi deci laş, îîh!) într-un contact violent sexual care mă lasă mort răguşit şi un pic dezamăgit
41
într-o graţioasă clipă cu picioare prea subţiri înfrunziră lei-n pândă calu’-nghite nechezaturi plouă-n sus cu oameni goi care sfârâie şi-l fut în speranţa că-i produc soarelui un soare mic un pui galben, potrivit să scâncească-n aşternut luna mai la început
42
dormeam pe o insulă de apă ordinar îmi tot mânca din palmă o mâncărime roşie şi vie ca un sărut mortal
43
escalada inexistenţei
eu, cu tine sunt ca şi singur iar eu, singur sunt ca şi cum n-aş fi
44
sunt înapoi
nu mai sunt aici, m-am retras dintr-un viitor brânzos, am evacuat prezentul care se acrise probabil nu sunt de găsit decât la sânul mamei, copilărind furtunos
45
limba (română) activia
după ce şi-a ţinut-o scufundată într-un pahar de vin a pus-o la zvântat pe-o margine aurită şi-a înghiţit-o endoscopic gustându-şi din stomac anticipând căcarea ciorchinelui de boabe de struguri strămoşeşti
46
ca şi cum un rând bine scris ar fi putut schimba componenţa celor aflaţi în rându’-ntâi în faţa plutonului de execuţie
47
că dumnezeu nu se teme de dumnezeu că predică ateismu’ la marele mişto că-i îmbrăcat ca un materialist sadea (cu ocazia asta îl şi salut: salut!) că eu şi el nicicând nu ne-am văzut peste ape călcând că scoate sunete ascuţite pe care nu le aud decât câinii că n-are niciun chef de sex (potrivit cărţilor) că e un mare consumator de dulciuri (fireşte) 48
că locuieşte-ntr-un palat de frişcă băgat până la gât în frişcă (plictiseală!) că se uită la mine cum scriu scriindu-te că vede prin tine cum citeşti citindu-mă că râde de noi doi când ne văicărim mi-l face simpatic şi demn de urmat
49
veste rea
când am aflat am făcut ruptură de muşchi am făcut burtă am făcut guşă am făcut varice şi hemoroizi... băi, am făcut pe mine!
oricât de prostesc ar părea am întrebat-o pe mama mea: e prea târziu pentru un 50
b a c k w a r d c a u s a t i o n? 51
dimineaţa ţin minte că râdeai (clipoceai, fluierai, zăngăneai) eu mergeam cu mâinile ridicate în sus tulburând cerul ciugulind pământul cu vârful picioarelor
52
e zece fără douăzeci ninge domol (un vers chiar de căcat) pe stradă ies ca un turbat încercând să evadez dintr-o generaţie (întreagă) de amputaţi ies din anonimat cât să aprind ţigara unei trecătoare-n blugi îmi mulţumeşte repetat din pieptul ei, un sfârc sărat zâmbesc de parcă dau să mă înghit am o gură foarte mare când o deschid chipul meu pare 53
un mort captiv într-o ovală ramă cuceritor, îmi aranjez pe spete imaginare dantelate plete mă recomand a fi un tip curat cu sexul rozaliu, zilnic schimbat când dureros de mare când dezolant de mic când iarăşi mare (aplauze şi bravo-uri) când (dar de ceee?) mic
54
„N-au duşmanii mei valoarea mea” (draft de draft) ţie, în care am intrat până la gât
când am aflat că sunt iubit – ştirea m-a găsit cu radioul deschis la timpul probabil – valoarea… valoarea mi-a crescut la cer am devenit obiect de lux fragil ş-un pic cam, poate, prea mofluz (hâh!) cu zgomot mi s-a rupt spătarul 55
la scaunul de brad (brăduţ frumos, ninge peste…) vărsându-mă de jos în sus, din azi în ieri din rece-n cald, din negru-n alb din eu în tu, din tu în tu, din drac-n drac ……………………………………………………… mă aclamau urlând toţi neuronii mei şi inima-mi bătea în porţi râdeam ca prostu’, din te-miri-ce eram un mânz săream de fund noaptea, de-acum
56
nu mai dormeam – umblam aiurea pe pereţi uşor având la purtător doar umbra mea zvâcnind şi fiind gardă de corp. în spate luam chiar o răcoare de bon ton de voie conversând cu vâjâitul meu din cap atât de-apreciată ş-atât de afânată şi ca un abur (mă-nţelegi?) atât de suspendată carnea-mi stătea pe oase-n sângeriu şi miroseam a lepră masculină culcuşită 57
la subsioară de femei un făt-frumos din foşnet de cearşaf servit la cald, din cupe de sutien cu o dulceaţă de suspin
58
ultima bârfă
m-am conectat la dumnezeu cu-o limbă de şarpe despicată îi cotrobăi prin urechi şi mai departe prin auz tocmai am ascultat stereo (hi-fi) cum cineva l-a-njurat de mamă
59
mă omoară o perversitate (îmi cer scuze încă de pe acum) am o lebădă albă închisă în baie de câte ori mă duc să urinez: jjjjjjjjjj lebăda mă roagă: guuuuuuuuuuuu să-i iau gâtu’ încerc să o liniştesc: şşşşşşşşş ies pe nesimţite uit să trag apa uşa după mine o trag la fix: ţac mă opresc puţin să ascult
60
şi ea ştie: mîîîîîîîîîîîîîîîîîîîî dar degeaba nu am de gând să o eliberez îmi place să o ştiu în baie: tîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîî
61
(de la sine-mi pentru sine-ţi)
nichita spunea că a văzut curentul electric l-am crezut pe cuvânt şi m-am uitat să-l văd şi eu dar era târziu venisem prea târziu nu am mai apucat decât să-l văd pe nichita la capătul firului alimentat de dumnezeu
62
aştept prunii să-mi înflorească sufletu’ să-mi las la îndemâna lor
63
ce mă gândesc să-ţi fac
să mă strecor în tine o moleculă de alcool să te excit – să te paralizez jumătate-jumătate parcă mă văd cum te plimb în cărucior cu burta la gură antrenându-te să naşti the stupid being
64
m-am spurcat mi-a rămas între dinţi nişte carne de om vin de la un ospăţ cu mâncare de rechin
65
despre frumuseţea femelei coapte (oh, atât de coaptă!) ochiului de bărbătuş* plâng „de sărea cămeşa de pe dânsa”
la capătul din veghe mă încearcă o frumuseţe aproape de femelă aproape somnoroasă o dezvelesc în transă să-i văd tristeţea albă 66
să-i râd, să-i sorb, să-i zic în
grabă:
tu eşti cea mai mireasă
* pentru mine, fetiţele frumoase aveau întotdeauna ceva fragil. frumuseţea lor trebuia ascunsă, era secretă. o tot luam în mintea mea şi o vânturam pe te-miri-unde, captivă, până când mi sa dus dracului toată copilăria.
67
cu femeile frumoase se întâmplă altcumva. frumuseţea lor dă năvală, stă afară, la toată vederea, se dă în spectacol, seamănă cu un strigăt de pasăre mare, care(-ţi) umple tot întunericul; nu-şi încape în sine şi nu este pentru cineva, ci întinde gâtul în toate direcţiile, culegând alintul de peste tot. 68
suntem deodată (studiu de caz)
─ spune-mi, tu mă iubeşti? să mă scapi de viaţa mea să mă-mbraci în pielea ta du-mă, du-mă înc-un tur prin oraşul tău mahmur vino aproape să-ţi respir aerul călduţ-siktir am o boală de zglobiu ce mi-o ţin în străveziu
69
încântat de pulpa ta mă rănesc în sinea mea mângâi tocul de la uşi violându-ţi trecerea unghiile mi le înfig şi rămân un pic aşa suspendat în fíinţa ta ─ mă oboseşti. lasă-mă! se uită lumea la noi... ia-ţi mâna! eşti animal? animalule! rezident în imperfect ţeava puştii mi-o dezmierd sunt mascul înflăcărat vreau la ea neapărat 70
în organul genital să mă bag într-un spital absorbit în dumneaei în culoarea roşiei ─ du-te dracu’, m-ai murdărit de sirop!
71
femeile* sunt din grupa metalelor grele eterice .
* scoasă de mine la beţie, dar povestită de alţii mai beţi
72
eu mă eliberez pe la furnal. tu?
câte un om – se spune ajunge să fie o instituţie (vomită atât cât crezi că te ajută!) [îţi spun: bine-ai venit în epoca prostiei! cu mult succes ai nimerit şi eşti (ne)potrivit pentru un credit de nevoi]
73
eu – aş spune că am ajuns să fiu un combinat metachimic (cât crezi că ai să mai vomiţi?) [salvează „planeta verde”! începe chiar cu mama ta oprindu-ţi naşterea] undeva, în reactor foarte, foarte carnivor (deh, e versu’ timpului meu!) în chiar eul interior cu geamăt şi cu delir mirosind îngrozitor tocmai (uite!) prin sinteză
74
iese gata elevată fiinţa de laborator [poluând ceru’ albastru din senin]
75
deşi zvâcnea mi-am atârnat în ştreang trecutul şi mi l-am prins la piept pe un veston m-am decorat pentru curajul de a fi fost un laş un dezertor dintr-un război cu viaţa ascuns în gaura de glonte tras din prezent în viitor
76
hei! … hei, trezeşte-te! ce-i? ce s-a-ntâmplat? nu pot să dorm … simt o… greutate. pe piept aşa. şi? vreau să-ţi zic ceva la ora asta?! iubirea noastră a luat faţa unui om faţa lui dintr-o fotografie: nici n-a murit, nici nu mai este aidoma
77
mă descompun, mor şi mă duc la cer s-ajung s-o ard cu dumnezeu din mine cad bucăţi de tencuială decor de interior cu frici sprinţare şi răcori evacuez în grabă gânduri răsuflate emoţii galbene şi zaharate memorii genitale, inventate pe uşă afară scot o javră de biografie eviscerat de eul meu imaginar, pentru paradă rămân o văgăună-n care latră
78
un întuneric luminos uitat în zgardă
79
la pubertatea vârstei a doua
iubito!... unde eşti? iar te-ai băgat sub pat?! o, rămâi, rămâi la mine! nu-ţi înţeleg nici plânsul sunt eu, supereroul tău bolnav caut turbat cuţitu’ să pot să te împart să te consum în porţii să fiu un moderat da’ nu mai plânge atâta că-mi faci şi mie rău 80
respiră-ţi pân’ la capăt bucata ta de oxigen ascultă păsărele te dă în balansoar e atâta de frumoasă viaţa! eu ştiu, tu ai dreptate ne-am dezmembrat ca cuplu. pe tine eu te-am malaxat în minte şi te-am râşnit, te-am digerat acuma te dau vânturi dar vreau să le repar pe toate să le încleiez în sânge în sângele eroilor vărsat pentru reîntregirea sfântă
81
familia reunită printr-un efort de arme ĂŽntr-un război total erotico-penal
82
mi-e binele lipit de rău de când eu stă la tine-n eu mi-e jumăta’ de om în jumăta’ de drac de preacurat sunt preaspurcat copita-mi joacă în scântei atuncea când eu te deschei şi coarne mi se-ascut pe cap atuncea când eu ţi-o dezbrac de jumătatea ta de om pe jumătatea ta de drac
83
am o tristeţe demnă de-un muzeu cu acelaşi exponat, în fiece cotlon
suntem în pat, eu încă treaz tu încă dormi un cuplu ideal de oameni singuri şi retraşi în starea asta de unu-ntr-altul aruncaţi suntem în pat, eu stau atent ascult cum gemi prin somn, într-un efort suprem
84
cum cauﾅ｣i tu ideea de bﾄビbat
85
simpliciter
atât de lejer alerg prin lanul de floare cât să te plouă cu soare la asfinţit
86
ĂŽntr-un foarte interior mobila trosnea stingher un cur harnic de femeie recita din efemer
87
la mult timp după trecerea ta trecerea mea te va ajunge din urmă şi te va penetra mă gândesc la tine alegând părţile moi nu alerg tot odată vin pe bucăţi cu părţile mele cele mai repezi sunt tot o fractură deschisă pe cord
88
eu nu mai am amintiri dar pot să mi le inventez spre exemplu, tu
89
vreau o femeie – de orice sex ar fi ea
înger, îngeraşul meu ce mi te-a dat dumnezeu cheam-o blondă-n viaţa mea să-ţi julească aripa să-mi sleiască spunerea să-i forţez deschiderea să-i mimez surprinderea s-o despoi de toată morga să aprind un bec în ea o veioză tremurată pe picioarele de iapă 90
luminând în pielea goală pielea de la canapea înger, îngeraşul meu promovat de dumnezeu dă-mi o brună în furou să stea-ntinsă pe birou nemişcată-n în fel şi chip ochiu-n geană să-mi ridic să mă uit prostit la ea regulându-i o dambla îngere, să-mi dai şi mie o brunetă ca să-mi fie ca lămâia pe scrumbie
91
iubito ciobit la colﾅ｣, un bibelou mi l-ai lﾄピat pe dumnezeu
92
într-o viaţă de om nu căuta o femeie ca s-o iubească ci un subiect la care să gândească nu o poveste de dragoste ci un prilej nu o ea pentru ea ci o ea ca un motiv pentru el nu o fiinţă în sine ci o fiinţă indicând spre el
93
dumnezeu rămâne mut şi beat de-atâta lapte de fecioară trecut prin miere de bărbat un eu de-al meu îl latră pe-un tu de-al tău din viitor şi mă lipesc de un perete tandru. sunt alb şi-ntunecat îmi lipseşti. zgomot de tocuri şi zgomot de piatră şi asfalt apuc s-o văd plecând părere pe fata mea de împărat 94
viril. sunt foarte viril. fereşte, că vin!
miroseam a animal aplaudam şi mă bucuram de un sex inuman aveam alergarea cuibărită în muşchi şi-n minte plecarea-şi făcuse culcuş o parte din mine s-ajungă să aibă în gheare şi-n colţi dulceaţă de carne — femeie gazelă nervoasă ca varga
95
în sine furișă aflată la pândă s-ajungă să aibă o poftă de gheare o foame de colţi neobosit şi nestemat aerul adulmecam şi urlam prin păduri procrearea ca formă de viaţă ce-i scoate la soare pe dracii din bezna ce pâlpâie-n noi
96
triptic: golul, plinul şi preaplinul
i sunt prea bătrân pentru blândeţe şi sunt sătul pentru iertare biografia mea mă latră îmi cere de urgenţă să-i dau o întâmplare să îi mai dau o faptă o voluptate că-i absentă o simte în stomac aşteaptă o-ntâlnire 97
cu regnul celălalt aşteaptă un contact
ii îmi scot limba şi faţa-ţi spăl de vârste şi de amintiri în laţul zilei gâtu-ţi înfăşor te trag pe spate, te mulez pe arhitectura marelui oraş în turnuri şi-n cupole te fixez din toate gangurile ies pe străzi, în pieţe, unde nimeresc
98
cu trecători şi trecătoare de tine, lacom, mă lipesc
iii vreau un cuvânt în chineză în locul lui „da” vreau să-ţi stau între picioare săvârşind la disperare încălzirea planetară vreau intimităţi picante sâsâite dintr-un şarpe vreau acum o semilună ca să o sărut pe gură vreau mâncare, băutură
99
gemete de prăjitură vreau cu peştele oceanic să m-alint diadinamic
100
se aruncase în gol (“somewhere between nowhere and goodbye”)
îţi spun precis: e o greşeală să crezi că îngerii n-au niciunsex spre exemplu, îngerul meu are şi e foarte, foarte pervers …………………………………………………….. până la ziuă ascultase muzică smulgându-şi mâinile din umeri (mândre şi de culoarea portocalei) 101
aripi să-i crească în loc fusese văzut cum se plimba jucăuş printre nervurile unei femei de regn vegetal printre oamenii vagi de voal pe lângă care trecuse odată sau de mai multe ori spărgând dimineaţa în spatele lui se aruncase în gol de la ultimul etaj
102
al unei existenţe ce nu-i fusese nicicând o obişnuinţă dar se oprise (chiar acolo) în ultimul moment cel dinaintea impactului cu răsuflarea tăiată de înfăţişarea ei pe cât şi-o amintea cu răsuflarea tăiată de îmbrăţişarea ei de cum se deznoda din ea cu răsuflarea tăiată de întâlnirea cu ea de cum mergea înapoi
103
în timp evitând-o cât se putea
104
sunt într-o dispoziţie romantică în braţe pluş şi scame simt când ursuleţu-mi regulez el geme: mor! eu, sst! îi spun să nu ne-audă niciun om să ne iubim nevinovat ca două jucării stricate desigur, sub un pat
105
îmi rup hainele de pe tine te ling din caramel şi pufarin şi-ţi ciufulesc vârtejul din vata de pe băţ glazură disperată a sufletului meu pierdut prin îngheţata unui târziu maro
106
fiind (angajat) la pompe funebre singura grijă pe care o am este să-mi spăl bine cadavrul să-l scot în oraş s-asculte fanfara să guste un şnaps ţeapăn în haine la assortir cărare pe mijloc perciunii căniţi culoare să-i pun viu în obraji 107
o pernă sub cap lumină în ochi n-o să-i mai fac
108
─ spune ceva! spune-mi orice! e important să nu adormi acum (vorbesc direct cu o şuviţă cleioasă de-a ei) ─ mi-e frig, mi-e atât de frig!… (tuse umedă) dar nu uita că orice orice ar fi eu te iubesc (un mucus îmi spune un mucus de-al ei) caut în minte 109
muzică de decor oameni şi feţe trecând în contrasens nelipsita dâră de sânge căutându-i un colţ de gură de rai e-n regulă am toată viaţa înainte întinsă la pământ
110
suntem în pat femeia mea-i cu mintea pe celălalt tărâm acolo unde latră-un câine un cântec de intelectual eu ţin între picioare organul vinovat de metafizică contemporană suntem în pat şi convenim sălbatic să nu mai facem sex să stăm întinşi pe spate să privim tavanul cel înalt, albastru şi, evident, senin 111
cel mai tare mă distrage mâna asta care te caută pentru că ieri nu o aveam pentru că nu sunt sigur că-i a mea pentru că simt exact ce simte ea dar îmi vibrează-n umăr altuia
112
parfumul ei de domnişoară transpirată în minte mi-a rămas înfipt în palme ţin căldura zilei în care ne iubeam tâmpit eliminând din viaţa noastră preocuparea de-a trăi de-a procrea, asemeni nouă o stare de târziu, uitată pe-un pat ce stau întipărite mişcările trecute, gâgâite dintr-o sorbire disperată împachetarea în cearşafuri de carne proaspăt dezosată
113
întâlnirea ca multiplu de unu
elegant şi nervos, aprind către tine un gest incendiat pân’ la refuz şi-nfăşurat cu mine hăituiesc subţirimea aerului de la suprafaţa ta înghiţindu-ţi din forme mirosul tău geometric de alt altcineva aminteşte-ţi de timpul când noi nu eram decât nişte doi 114
unul prin altul trecând spre un celălalt nevăzut cu bucăţi rupte de om şi de necunoscut inexplicabil de dimineaţă în gene jucând
115
sunt într-o perioadă cam nasoală parcă sug la două ţâţe în acelaşi timp şi singura bucurie e că mă doare-n gât
116
de vânzare!
albul feţei mi-l depun la banca de organe vă spun: nu ar fi rău să cumpăraţi să vă-nnoiţi burghezi castraţi ai timpurilor noi mă vând acum anume pentru voi pe post extrem de extra-coi 117
regret că nu te-am mai găsit vârful limbii, la aer l-am scos, agonizând plecarea ta
118
vorbim, deşi dansăm preocupaţi de ritm
— ţi-asculţi muzica prin mine! — şi multe altele mai fac… când îngerii cu aripi de lamelă văzduhul l-au tăiat nimic n-a mai contat pe lume — aştept un semn să ne-amintim — lumea pe-un deget învârtesc… de parcă niciodat’ 119
bucăţile de viaţă nu ar fi respirat — hmm! decât într-o fractură decât într-o hemoragie decât în astmul şi-n infarctul... — plecării… la-la-la aruncate de nicăieri spre alte fumegânde şi încă netrecute...
120
— mări?… [linişte, o linişte de piatră recomandată pentru dansul perechilor din noi]
121
noaptea asta-i de sare m-a prins, sunt un captiv în galeria unei sub-terane cu cine m-oi fi culcat de nu am ratat nicio desprindere nicio atingere? strigător la cer se zice că ne-am iubit prin noaptea de cremene scântei ne-au ieşit din ochi şi din piept lovindu-ne-n trecere de cel nevăzut 122
ceva scurt, că mă grăbesc
îmi place mult să te strivesc să scot din tine zeama să-ţi fluier oasele strident să-ţi sug un deget, două... şi în derâdere să-şi iau lăsate colţuri ale gurii
123
să-mi lipseşti aştept, din braţe smulgerea mâna să mi-o muşc aştept de femeie foamea mâna să îţi ling aştept o pomană până la cot fusta să-ţi ridic aştept copleşit până în gât în pat să îmi strigi aştept somnul că nu 124
singuri să fim aştept noaptea eu şi cu nervul vegetativ
125
prezenţa mea e ceva mai puţin decât orice absenţă te-ai încumeta să-mi dai
126
au umplut clipa până când timpul n-a putut să-i mai încapă şi i-a vomitat cum s-a nimerit el s-a trezit că avea coastele ei de pasăre ea, un gând de-al lui un ordin la războiul total el, o amintire de-a ei fermecată
127
de dragu’ lui ea oftează o singură dată de dragu’ ei lui îi transpiră palmele de dragu’ lor oamenii se sărută pe faţă ei continuă şi acum să-şi amintească ce ar fi făcut dacă
128
sunt primaru’ nostalgiei şi ministru pe regret
peste ciorba de bulane chicotind de mâncărimi peste ţuica de pufoaică ciripind din fierbinţimi peste geamuri zăbrelite mârâind la cuminţimi peste smocurile ierbii suspinînd la strecurimi peste burţi şi peste şolduri ţâţâind din gogoşimi peste tocurile roase măcinând din poponimi 129
peste cele mai măiestre răguşind de usturimi ............................... m-am pus şef
130
tot timpul am suspectat întunericul că are amintiri luminoase acum, când îmi povesteşte sunt orbit
131
eu tac dar, uneori, când trec vorbele mele se rostesc în mintea celorlalţi
132
bântuit ca un cal de fuga lui trecutu’ prezentului ca un vârf de lancea lui prezentu’ trecutului
133
eşti punctuală!
întâmplările din viaţa mea nu întârzie niciodată faptul că nu te-am întâlnit a ajuns şi el la timp
134
jumătate din mine te îmbrăţişează jumătate spre alta... elastic fandează şi încă o jumătate de mine-i lipită pe nesăturate
135
prietenilor mei… scriitorii
tot aşa cum din joben se rotunjea un cap scrisul articula mâna c-un pix
136
mai întâi şi întâi au fost de pământ şi le-a fost bine până când de trupul lor s-au prins rădăcini apoi au fost de apă şi le-a fost bine până când din trupul lor au respirat peşti evident, au fost şi de aer şi le-a fost bine până când trupul lor a ţipat a pasăre acum stau refugiaţi sunt o idee 137
pot fi oricând striviţi de dragoste
138
când am intrat din cauza ploii îmi picurau stropi de pe nas tu ai râs şi m-ai lăsat să te întreb: cum se ajunge dincolo? stai liniştit, ai nimerit din ploaie mi-ai răspuns chiar dincolo!
139
congenitală
am fotografiat gustul ciorbei mamei mele şi-am pus fotografia în rama meşterită din foamea de femeie a tatălui, a fiului şi-a sfântului nesaţ
140
despre florile din măr
întâmplările au atâta portanţă cât să poată zbura timpul pe ele
141
de dragoste, într-adevăr
strigam de-mi zăngănea armura la brâu centura-mi va-va-va sabie, sabie! strigam tocit de ascuţime săgeată, săgeată! strigam rănit de şuierime iubesc, iubesc! … de luptă şi de omenesc
142
miros ca o femeie ce-am întâlnit-o-n lift miros a mâine şi poimâine miros cumva împărătesc miros de-ntoarce capul şi pisica sorbind aprins din cotoios
143
confident
nu am decât o mână vorbitoare cât am mers cu trenu’ mi-a povestit de unde vine şi ce-a pipăit
144
born to die
mecanismul urii mecanismul milei mecanismul fricii mecanismul bucuriei mecanismul ruşinii mecanismul poftei mecanismul dragostei... şi fiecare-i cu trăgaciul lui la capăt însă e aceeaşi ţeavă cu care să-ţi zbori creierii 145
confesiunile unui mim către o tânără fată
măiestria nu stă în a simula orgasmul ci în a mima că nu îl ai atunci când îl ai
146
i-am spus: lasă, că o să treacă şi asta! o să vezi!, printre aşa-urile, da-urile şi nu-te-opri-urile ei nu te nelinişti! o să ţi se mai întâmple! la cinci minute mi-a răspuns printre nu-ştiu-ce-urile mele m-a trezit un miros de rom venea de la capătu’ patului am întins mâna şi-am halit-o rapid
147
porcule! – era ea se-ntorsese grăbită după ciocolata uitată la capătu’ meu
148
fata din tren citea atâta de savant încât m-am întrebat dacă i-a mai rămas între picioare loc pentru vreun gând aşijderea savant
149
tremură-n galben floarea copacului pitit în ruşinoasele seminţe semn genital că primăvara se pregăteşte de futut
150
uneori iau ce mi se întâmplă drept o penitenţă pentru ceva rău ce urmează să fac
151
ĂŽmi rezerv ca individ dreptul de a nu mă subordona niciunui general
152
poezie e să lipseşti de la întâlnirea cu îngeru’ motivând că-l inventezi pe dumnezeu
153
eu sarcină electrică masă zero ca şi când te-aş iubi
154
îmi plimb degetele pe faţă pictând mâhnirea în simţul meu tactil
155
celor sugari
femei pleznind de dimineaţă cu pieptu’ scos din organism femei într-un exces de entuziasm că iar bărbaţii se vor cere mufaţi la sânu’ zilei flămânzi să-nceapă azi
156
am avut cândva o tipă cu picioarele mişto îi dansa carnea pe ele de ne rătăceam prin parc şi se zăpăcea fanfara cântând falsuri genial
157
omnipotent cât să deznod femeile amestecate prin nervii vieţilor de sfinţi cât să le-mbrac cu pictori storşi de nuduri zugrăvite pe ziduri de biserici înălţate în hăul dinăuntru’ lor
158
de fapt… nu dansau ci doar se-ntrerupeau dintr-un oftat de fapt… nu dansau ci existau incontinent şi deodat de fapt… nu dansau ci se mutau din doi într-unu’ singur şi fericit
159
nud de femeie muĹ&#x;când de cur un tigru pierdut printre gânduri cu buzele rupte te interoghez
160
acuma râzi cât să îţi spun o glumă şi apoi tu să mă rogi să-ţi încetez tristeţea ce o s-o ai abia ieri
161
sunt ca o insulă ce îşi visează marea să vină împrejurul ei şi ca un pisc mă simt şi-mi caut munte să pot să îl ţugui
162
şi inima-mi o gheară se făcu s-apuc să prind din vreme plecarea ei spre altă gheară care bate a inimă emoţionată sosirea ei de-a gata sfâşiată
163
mă uit la ceasul meu fosforescent şi-i trag pătura nopţii îi dezvelesc picioare i le ridic la piept îi pun pe burtă palma e toată ca un ou normală-i dilatarea a transpirat o rouă şi respiraţia îi cântă un viorit de viorii ─ e gata! dă-i drumu’ (de-acuma să fie) dimineţii din noi!
164
luciditatea asta mă omoară îmbrăţişat, stau pe tăcute cu toată primăvara-n pat cu ea, la gât, înfăşurată şi descheiat, şi încheiat
165
noi doi ca dulcele spre ciocolată ca frigul dintr-o îngheţată ca atâtea lucruri disperate să fie singure în doi
166
nu mă grăbesc pe unele dintre ele le ating uşor pe altele doar le salut mă plimb printre hainele tale lăsate pe jos la gleznele camerei
167
ca un pescăruş care zboară către ţipătu’ lui
168
spate-n spate când dormeam ca doi hoţi de celălalt parcă tot încremeneam în fuga de celălalt
169
plouă cu domni
începând tocmai de ieri stau în coate pe pervaz sunt pisica care vede ploaia domnilor de azi înfundate-n pălării întâlnirile târzii pe sub stofele de gri dezgolirile pustii
170
convins că lumea-i de iluzii el o muşcă de şolduri să vadă cât îi de adevărată cu gustu’ ei de vatră caldă de pâine bine, bine coaptă o încercă până simţi că-i pârâie un dinte... trecuse dumnezeu pe-acolo şi-n drumu’ lui se întâlnise cu dintele acela
171
femeia mea este secretă e ascunsă într-un glob ocular unui poet
172
în acest moment inima mea călătoreşte cu un tren roşu neterminat acuma se răsfaţă pe câmpul unui galben în lenea unui alb
173
do not disturb! acuma dorm pe fundul mării înfăşurat în solzii peştilor ţepoşi în orice clipă o să vină să-mi stea la frunte o femeie tâmplă să-mi stea la umăr o femeie braţ
174
pantofii mei au toc de curvă şi geaca mea-i din pielea jupuită de pe un gigolo băşit sunt rupt din rai în cârpa de la spate şi tremură pe mine carnea pe ritmul muzicii din os când merg se aud ciupite coarde şi paşii tulburi, de beţiv au grijă să mă poarte în sensul meu invers de mers
175
atenţie, că sunt minat! locuiesc foarte aproape de-o vreme ploioasă clanc-clanc! armez şi apăs trăgaciul vieţii sunt eu, nebunu’ îndrăgostit de-o altă diagonală la următoarea mea mutare iau şahu’ în spinare şi tabla o-ndulez după profilul ei chinez
176
am o femeie ofiţer rănită-n colţu’ unui cer război îmbrăţişat de fronturi fanfare, steaguri, defilări eroii latră de sub glie căţeaua în călduri
177
sunt încă viu uite că plâng dar o fac ca pietrele: plâng pământ
178
în fiecare clipă demascată eternitatea poartă masca unui circ
179
poetul doarme somn de veghe şi tace tropăit de cal poetul nu te minte niciodată când îţi vorbesc umerii lui ciuleşte bine şi ascultă-i din ciotu' lor se-aude îngereşte bătaia unor aripi de fiară şi de om
180
îmi e dor de o femeie să îmi ardă între degete crăpate ca ţigara cea uscată la cules târziu, de vii
181
poezia timpului meu e în tendoane într-o detentă călare pe cocoaşa pulii se avântă înainte cu nechezat de plumb scăpat din magazia puştii captivă în pluton
182
când strig „iubito!” nimeni nu întoarce capul doar tibia tresare: aicea sunt! stau în genunchi în nerăbdare să mergem, dară!
183
poezia un act intim fﾄツut public lui dumnezeu
184
eu beau cu gura alteia ce bei cu gura altuia e-o curgere de tu prin eu ce poartă aluviuni din noi încât la capăt regăsesc delta lui tu mustind de amintirea unui părelnic eu
185
avea o faţă mică, de copil i-am luat-o-n palme şi am sărutat-o pe gură nu cu lăcomia mea cu lăcomia tuturor bărbaţilor din neamu’ meu gata fiecare să omoare pentru nişte buze crăpate de femeie stingheră – prima neapărat prima din neamu’ ei
186
presupun că într-un război cea mai grea este aşteptarea în rest lupta, sfâşierea, groaza, moartea... le trăim şi la vreme de pace
187
stau şi mă uit la dumnezeu la aceeaşi masă printre sticle ştiu. chiar dacă îi put picioarele nu te gândi că noi, restu’ suntem divini
188
un pas făcut înainte făcut din alţii făcuţi înapoi
189
Making Believe without Making Love
Când scriu că sunt îndrăgostit Mă îndrăgostesc Când scriu că sunt îndrăgostit Îmi trece mâna ta prin păr Când scriu că sunt îndrăgostit Dansez dulceaţa timpului Când scriu că sunt îndrăgostit Plecat-am noi din amândoi Când scriu că sunt îndrăgostit Desfrâului biserică îi sunt Când scriu că sunt îndrăgostit 190
Sunt parfumat femeie cu bărbat Când scriu că sunt îndrăgostit Mă mir şi eu Ce ipocrit
191
nu ca un nuc ci ca o nucă miez te-aş închide-n coaja mea
192
iulia aş vrea să-ţi spun ceva banal cum ar fi „scaun”, „frunză”, „bec”... dar chiar şi aşa uită-te şi tu cum fac cuvintele nuntă!
193
iată mi s-au strâns la colţurile gurii vorbele nerostite tot aşa cum ţie atârnată de ureche parcă-ţi vâjâie şi-ţi cântă aşteptarea lor
194
ca un câine îţi ling mâinile în speranţa că acolo locuieşte atingerea
195
cioara acea formă de inteligenţă de pe gardul cimitirului din turla nervilor la ţipătul nucului în cancerul timpului
196
tufa de trandafiri avea aeru' că-mi spune du-te dracu’ de liliac!
197
“Confidences at the Circus”
săbii înghit (le-nghit cu tot cu gardă) într-un duel corp lângă corp cu slăbiciunea pentru teacă scot flăcări albăstrii s-apuci să ştii că mi-este frig 198
să te ating sau mi-e târziu pe faţa ta cu mâna să mă plimb sau mi-e în cioc să-ţi păsăresc cuvinte tandre fără şir şi fără urmă de-nţeles
199
uneori sunt atât de fericit că-mi vine să mai chem pe cineva
200
romantism
să-ţi beau apa de gură după ce te-ai clătit
201
suntem în trecere într-un tranzit intestinal fiecare-ar vrea să-i fie maţului un fecalom
202
azi sunt o ţâţă dorm ghemuit dar te văd printr-un sfârc
203
plăcerea
plăcerea nemişcărilor plăcerea de a fi fost cândva plăcerea de a fi strigat plăcerea bobului de strugure plăcerea colţului de uliţă plăcerea de-a te descheia plăcerea orelor ce vor urma 204
plăcerea de-a nu termina plăcerea stă în poala ta plăcerea de-a te căuta plăcerea jetului de la cişmea plăcerea de a te uita plăcerea, roşia plăcerea de-a mă răsfăţa plăcerea de a fi erect în mintea ta
205
pe aleea asta pe care desenez cu cretă, plouă dacă s-ar opri desenele mele s-ar vedea colcăind şi m-ar strânge de gât
206
Iuliei, cu dragoste
am căutat ceva care să fie numai al tău – pentru tine m-am luptat cu balaurul – nici eu însumi nu sunt numai al meu nici eu însumi nu sunt numai însumi şi nici numai eu dar te anunţ că am învins că am găsit am inventat o literă de dinaintea lui „a” – o literă numai a ta... acum începe greul
207
mă-ntreb cum aş putea să ţi-o rostesc să ţi-o înfăţişez cum aş putea să te învăţ cu ea imaginea ce ţi-aş putea-o da...
208
the end of love
(în care se spune ceva faţă de care orice pagină albă e o filă de poveste scrisă mărunt)
209
te-aş ajuta să te îneci te-aş prinde pe la spate înfăşurat pe toată vlaga ta ne-am scufunda în noapte cântând: trăiască panica!
210
papagalule, îţi spun îţi spun că eşti că eşti căcat că eşti căcat de porumbei
211
estivală, de şpriţ
cu această ocazie vara care este balonată îţi transmite prin mine un pârţ de neuitat
212
ţin într-un pix la vârf un punct eroic cu el începe linia întâi
213
aş vrea să regulez un haos dezordinea mă ţine cu şliţu' descheiat
214
ca nişte dihănii îmi ies vorbele pe gură mă muşcă de umeri apoi, pe deasupra capului se rotesc ele ce se rotesc şi, până la urmă mă-ntreabă de tine
215
mă mut de aci dincolo m-am ghemuit s-aud meşterii vorbind fumând şi ciocnind păhărele mici de sticlă şi ţuici pe deasupra mea casa ridicând însumi tresărind turnuri de înalt ţuguiate-n cap răcorind în cer icteru' din fier
216
fix în gât se pune nodul când treci pe lângă mine zvâcnesc în urma ta înapoi în strigătul mamelor captiv timpanului tatălui
217
lumina-i vinovată de felul cum sub bluză ţi se aşează forme de fructe gogonate de zeama care fierbe sub palme disperate de felul cum sub fustă cu foşnet îţi respiră picioarele ce poartă fărâme de privire
218
parcă sunt în prag şi am în fiinţa mea plăcerea de-a intra
219
te mint adevărat uită-te la tine nici nu exişti şi eu te ţinmbrăţişat
220
uneori, regretul seamănă cu o muzică pe care o mai auzi încă după ce muzicanţii au plecat stai singur la masă şi-ţi priveşti uimit mâinile ca şi cum cineva ţi le-a lăsat cu împrumut cât să dea fuga să-şi cumpere ţigări
221
mi-e dor de clipele ce vor urma
222
tandresse ─ un silogism francez
1. paianjenul e în tandreţe cu toată plasa lui 2. tandreţea e o uşă prin care fiinţa evadează spre mult mai multul ei 3. aşa se face, zburătoare că nu-i decât îmbrăţişare căderea în păcatu' de-a fi în plasa lui 223
sunt o marfă care cumpără
224
sunt în război merg luminat din spate şi-mi zornăie scântei mi-e sabia o târâită pe macadamul zilelor
225
pun umărul sub o ureche s-ascult un ciot de aripă îmi povesteşte zborul şi ţările străine cu oamenii sonori ce locuiesc, de-aceea în nişte auziri
226
să-i spunem cercului fii fericit, bătrâne că mama ta la cât e de spirală nu te-a făcut la nimereală vreun hexagon sau vreun pătrat cu corn!
227
în dimineaţa asta plimb în mine un obosit se uită doar pe jumătate se chinuie să vadă la doamnele sumare un pic de ţâţă şi de cur
228
deşi m-a înghiţit latru întunericul şi-l balonez
229
la monumentul femeii erou* copiii să aducă flori bălţate să îi rostească poezii de marmeladă femeii monument de carne în cinstea sârmelor ghimpate
* aceste vorbe sunt un omagiu adus femeilor care au nevoie de omagiu; aceste vorbe sunt un omagiu adus femeilor puternice, cele de tip sovietic, care au ştiut să-şi ia omagiul cu forţa; aceste vorbe sunt îngenucheate femeilor independente, care au făcut carieră, au învins şi au anulat viaţa, în sfârşit; aceste vorbe sunt dăruite femeilor masculinizate, dezgustătoare,
230
care te fut ele pe tine; aceste vorbe sunt un regal pentru femeile care au scăpat de feminitate şi s-au desăvârşit în maternitate; aceste vorbe sunt ţinute în spate, pe umeri de oţel, de toate femeile erou
231
eu nu mă cert cu dumnezeu pentru ce sunt ci pentru cea mai bună dintre posibile în care magazinul cu graţie divină e-nchis pentru deratizari
232
aviz pentru tâmpiţi
dacă-i fractură deschisă nu-nseamnă să intraţi!
233
lucrurile care mă ştiau când trec pe lângă ele întorc acuma capul de parcă se alintă cu scârba că exist pe străzile de piatră pe care m-am iubit acolo latră cel mai tare pereţii caselor de vânt
234
smocu' ăsta al ierbii este o elaborare a seminţei care verde-a profitat de noroiul clipei ţârcuit de-un câine electrocutat
235
despre dragoste nu am nimic de spus despre eu nu am nimic de spus dec창t o exagerare: tu
236
din cutia de rezonanţă a sufletului tău din cutia pandorei a sufletului meu din cutia cu amintiri a sufletului tău din cutia milei a sufletului meu din cutia de viteze a sufletului tău din cutia neagră a sufletului meu din cutia muzicală a sufletului tău
237
din cutia de bere a sufletului meu din cutia cu bijuterii a sufletului tău din cutia poştală a sufletului meu... într-o cutie de bomboane jucându-ne de-a dumnezeu
238
eu am făcut armata peste drum de un bordel noaptea, când eram de gardă o pisică dintr-un galben la oval stătea în geam arma ce-o ţineam în braţe avea un păcat pe ţeavă mi-era bine, eram tânăr în priviri aveam un ger ziua, peste gard, la fete lumea se stropea pe faţă la un capăt de furtun jetul apei râdea tare eu scriam la o scrisoare poate unei domnişoare 239
poate unei sanitare din spitalul unei clipe în sutienu’ unei stări
240
de ce nu citesc poezie
pentru că sunt balonat pentru că e o idee proastă pentru că sunt plecat la bere pentru că vreau s-ajung şef pentru că e târziu, în general pentru că sunt bărbat, ce naiba! pentru că-mi scade libidoul pentru că este meciul la televizor pentru că am deja femeie pentru că nu am nicio femeie pentru că nu vrea mâna dreaptă pentru c-ar fi la modă 241
nu să citeşti, să scrii ca boul, poezii
242
uneori, parcă nu mai e nimic de făcut
atât de neputincioşi încât ne pierdem dreptul la pronume personal
243
sunt un om religios mă închin la el şi la ea la biserica-ntâlnirii zborului cu aripa
244
femeia asta albă străluceşte o văd pe pipăite atâta cât să ştiu în locul unde n-are nicio aluniţă acolo chiar ar trebui
245
la gura tunului aşteaptă căscată gura mea i-e foame să înghită o tânără ghiulea
246
ascult muzică ca un şarpe cu faţa lipită la pământ ascult în surdină noroiul cum se frământă să te naşti
247
iubito am încercat să-ţi spun într-o singură vorbă toată propoziţia din gură mi-a ieşit un abur din gură mi-a ieşit un gândac din gură mi-a ieşit un balans din gură mi-a ieşit capătul lumii din gură mi-a ieşit o solniţă din gură mi-a ieşit sânge ascultă ia firu’ ăsta de praf! 248
scrisul nişte pixeli evadaţi din fotografia unei minţi
249
muzica asta are culoarea ochilor tăi şi... mă vede verde verde ţiuit
250
am ciocănit la toate uşile închise până li s-au deschis culorile
251
sunt înconjurat de cărţile altora de muzica altora de femeile altora de pozele altora de casele altora eu însumi locuiesc în altcineva şi mă plimb de la un ochi al lui la o ureche de la suprafaţa pielii la măduvă... uneori, în gură el are gustul meu 252
al omului (de)prins între măsele ştii, am visat şerpi şi am aşteptat să se întâmple ceva atent să parez pregătit să mint şi să fur viaţa altuia...
253
turla cânta ca un violoncel cupolei dezbrăcate la solzii goi uneori eu, uneori tu uneori revoltaţi uneori vinovaţi de transcendenţa numărului doi doi...
254
toate iubirile mele au fost cu mine de la început pe ţeava unei puşti te-am aşteptat armat să vii să te împuşti [nu ştiu limba franceză de aceea, fără să mă-nţeleg am scris pe vagoane, prin wc-uri pe muşama... je t’aime]
255
dumnezeu, dac-o vrea urcă valea
256