IQool numarul 11 decembrie 2013 by Mirea Ionut

Manager: Ionuț Mirea Coordonator: Mădălina Ispas Redactor-șef: Dana Alecu Comunicare și PR: Paula Filip Andreea Homițchi Irina Ungureanu HR: Irina Ungureanu Alexandra Mihai Redactori: Nicoleta Barbu Mădălina Ispas Emilia Popa Nicoleta Cuibari Ruxandra Bobleagă Alexandru-Andrei Cartan Ana-Maria Nae Alexandra Mocanu Gabriel-Alin Necula Sasu Vlăduț Mădălina Marin Ana Beatrice Boacăși Raluca Antuca Roxana Ursu Adriana Giurcă Fotografi: Andreea Titianu Dana Alecu Oana Dobrescu Ionuț Gighileanu Carla Mihăiescu Tehnoredactor și Creative Director: Iuliana Neagoie Art: Feldioreanu Afrodita Social Media: Andreea Homițchi Gabriel Niță Ruxandra Bobleagă IT: George Șușnea Copertă față şi copertă spate: Feldioreanu Afrodita

ISSN-L 2344 – 4231

CUPRINS 4 STUDENT CORNER 8 SUSŢINEM 12 IT&C 15 INTERVIU 19 INFO 20 GRAFFATAR 21 EVENIMENTE 22 TEATRU 24 IQOOLTURA 26 PARADOXURI STUDENŢEŞTI 28 RECOMANDĂM 31 CONCURS FOTOUNIFEST 36 FILM 38 SPORT 40 Powered by

ărbătorile de iarnă reprezintă perioada cea mai frumoasă din timpul unui an. Pentru că ne face pe fiecare dintre noi să încercăm să fim mai buni, să fim alături de familiile noastre şi de cei dragi. Studenţii şi cei care nu sunt în timpul anului alături de familiile lor resimt cel mai mult nevoia de a ajunge de sărbători acasă. Oricât de mult reuşim să ne adaptăm într-un alt oraş sau într-o altă ţară, tot mai bine ne simţim alături de cei dragi. Camera de cămin sau apartamentul închiriat nu va fi la fel de călduros precum propriul dormitor. În niciun restaurant nu vei găsi mâncare la fel de bună precum cea făcută de propria noastră mama. Revederea cu părinţii este un moment unic, de bucurie, un moment în

E DI

Acasă i r o t ă b r e să d

RIA

care uiţi de examenele de la facultate sau oricare altă problemă cu care te confrunţi. Pur şi simplu le laşi deoparte. Bagajul pe care îl facem cu cea mai mare bucurie este bagajul pe care îl facem atunci când plecăm spre casă de sărbători. Acesta este de regulă şi cel mai voluminos. Ne grăbim spre gară, înfriguraţi aşteptăm trenul şi urcăm. Nerăbdarea creşte cu cât ne apropiem de casă. Fie că eşti în primul sau în ultimul an, aceste sentimente aparţin tuturor. Semnificaţia sărbătorilor de iarnă diferă de la persoana la persoană. Unii le asociază cu primirea şi dăruirea de cadouri, alţii cu multă mâncare şi băutură, iar alţii poate consideră că e o perioadă de bilanţuri şi planuri de viitor. Pentru mine bucuria acestor sărbători apare în momentul în care împodobesc bradul împreună cu toată familia şi atunci când simt mirosul de portocale. Hamilton Wright Mabie, un cunoscut scriitor şi critic literar, spunea că „Binecuvântat este sezonul care adună toată lumea într-o conspiraţie a dragostei”. Într-adevar, anotimpul rece ne uneşte pe toţi, ne adună în acelaşi loc, iar sentimentul încercat este acela de linişte sufletească. Mulţi spun că displac iarna pe motiv că este frig sau spun că preferă vara. Este un cu totul alt fel de frig, un frig plăcut pe care îl uiţi imediat după ce intri în casă la căldură. Apropierea sărbătorilor ne provoacă tuturor sentimente speciale pe care numai în această perioadă le putem trăi. Locul cel mai bun de petrecere a acestor zile este acasă cu propria familie şi înconjuraţi de oameni dragi nouă. Mulţi spun că spiritul sărbătorilor s-a stricat şi că altădată era diferit. Mă simt norocos pentru faptul că aceste sărbători încă îmi trezesc bucurie în suflet şi sunt convins că nu sunt singurul.

Redactor: Vlăduț Sasu Fotograf: Andreea Titianu

.ro

STUDENT CORNER

LUCRURI PE CARE AR TREBUI SĂ LE ÎNCERCI CA STUDENT Suntem studenți și trăim o perioadă foarte frumoasă din viața noastră. Suntem la vârsta la care începem să ne construim viitorul, bazat pe interesele și dorințele noastre: alegem o facultate care ne atrage,

e-am gândit și noi la câteva lucruri pe care are ar trebui să le facem cât mai suntem studenți, iar ceea ce a ieșit, citiți mai jos. Organizează o seară de distracție în camera ta de cămin! Dacă ai noroc să dispui de un spațiu mare, adu mai mulți prieteni! Dacă nu, cei apropiați vor crea și ei atmosferă cu puțină băutură, cărți de joc, Remi și muzică. Petrece Revelionul, 1 mai sau alte sărbători, cu prietenii și colegii de facultate! Dacă până acum te simțeai puțin obligat să fii alături de ai tăi la sărbători precum acestea, acum ai ocazia să scapi de ei. Roagă-ți un prieten de la altă facultate să te ia cu el la cursuri! Te întâlnești cu prietenii din

.ro 4

încercăm să găsim metode originale pentru a ne distra și a ne provoca sau ne implicăm în diferite activități pentru a ne dezvolta mai multe aptutudini (sau doar pentru a mai avea ceva în CV).

liceu și îi auzi vorbind despre o materie despre care nu ai mai auzit sau de care ești curios? Dacă ai ocazia, du-te o zi la acel curs și vezi despre ce este vorba! Dacă ești în anul I, organizează o ieșire cu noii colegi, pentru a vă cunoaște mai bine! Chiar dacă ești foarte atașat de vechii colegi, este important să te împrietenești și cu cei noi, mai ales că sunteți în aceeași serie, grupă sau la aceeași specializarea și vei fi obligat să îi vezi mai tot timpul. Oricum, nu ai de unde să știi că printre ei nu se află o nouă prietenă cu care vei putea, în sfârșit, să le bârfești pe fetele cărora li se văd clipsurile de la extensii prin păr. Aplică pentru job-uri și internship-uri! Trebuie să te gândești că poate a venit momentul să ajuți și tu la întreținere, că, vorba aia, „ai

STUDENT CORNER crescut mare”. Nici nu mai vorbim dacă stai în chirie sau la cămin. Un job part-time într-un domeniu care te pasionează s-ar putea să îți aducă nu numai bani, ci și multă experiență. Foarte utile sunt și internship-urile! Acordă-ți mai mult timp ție și vieții tale! Știm că mulți, înainte de a deveni studenți, au fost preocupați cu luarea BAC-ului. Meditații, alergături, exerciții la matematică, referate la limba și literatura română, proiecte la geografie sau istorie… Toate ne-au umplut cel puțin ultimul an din viață. La facultate nu mai este așa (bine, în afară de Politehnică). Acum este vremea să ne ocupăm și de noi, să înțelegem că un stil de viață sănătos constă într-o nutriție adecvată, mai puțin stres și

mișcare. De aceea, este bine să ne înscriem la un club sportiv sau să ne facem un abonament la sală. Nici nu veți crede până nu veți simți pe piele voastră cât de bine este să faci sport. Sunt mult mai multe lucruri pe care nu ar trebui să le omiți în studenție, dar vă lăsăm pe voi să vă puneți mintea la contribuție și să ne dați și nouă idei care mai de care mai originale.

Redactor: Ruxandra Bobleagă Fotograf: Oana Dobrescu

.ro

STUDENT CORNER

MOȘU’ VINE ȘI-N CĂMINE

u doar frigul, zăpada, luminițele de Crăciun și ornamentele vestesc venirea sărbătorilor. Cel care dă startul acestei nebunii care ne cuprinde pe toți este Moș Nicolae. Singura condiție pe care o pune Moșu’ este ca noi să fim cuminți. De când lumea, noi știm că el vine doar dacă merităm cu adevărat, dacă i-am ascultat pe părinți, am luat note bune, am mâncat toate legumele din farfurie sau dacă ne curățăm camera. Pentru cei care sunt mai rebeli, care au impresia că Moșu’ trece cu vederea, că uită sau că nu are cum să fie el atât de bine informat, li s-a pregătit o surpriză: vor primi o nuielușă în papuci semn că el nu poate fi păcălit. Bucuria de a dărui cadouri, dar și cea de a primi, ajunge la apogeu în perioada sărbătorilor. Este un sentiment care nu poate fi descris cu ușurință, deoarece te face să fii fericit, devii nerăbdător și ajungi să pierzi ore întregi prin

.ro 6

magazine pentru a găsi cadoul perfect pentru cei dragi. Ce se întâmplă atunci când ajungem la o vârstă și nu ne mai aflăm sub protecția părinților? Ce se întâmplă cu toate surprizele și cadourile care apar din senin fără ca noi să ne dăm seama cum? Nimeni nu vrea ca toate aceste lucruri să dispară pur și simplu. Oriunde teai afla, încerci să aduci cu tine o părticică din ce înseamnă acasă. Majoritatea studenților optează să locuiască la cămin din diferite motive, iar aici ei împart camera cu cel puțin doi colegi. Inevitabil împărțind camera cu alte persoane și petrecând timpul împreună devii mai apropiat de ei și ai o anumită încredere. În apropierea sărbătorilor, cu toții devenim homesick, melancolici și de aceea deseori în cămine atât Moș Nicolae cât și Moș Crăciun sunt prezenți și nu uită că și acolo toți îi așteaptă cu nerăbdare. În cămin fiecare are

STUDENT CORNER colțișorul său și îl decorează așa cum dorește pentru a se simți cât mai bine. Moș Nicolae aduce daruri simbolice, dar care au un efect profund asupra noastră. În cămine fiecare are modul său original de a face surprize în seara de 5 decembrie. Am întâlnit persoane care lipeau pe ușă un afiș frumos colorat pe care scriaSanta was here și apoi când intrai urma să ai o surpriză frumoasă. Mai există și vechiul truc cu Secret Santa care este foarte popular pentru că dă o notă de mister, neștiind de la cine vei primi cadoul. Alții mai inventivi, preferă să gătească ceva special pentru colegi, făcând astfel cadoul mai deosebit și personal. Unii se gândesc la o petrecere, într-o atmosferă cozy, să invite cât mai mulți prieteni unde distracția va fi garantată și cadourile sunt din belșug. Mai sunt persoane care optează să scrie ceva pentru fiecare coleg, o mică scrisoare unde

pot să expună mai bine în cuvinte ceea ce simt, lucruri amuzante, povești sau, de ce nu, și poezii. Acest tip de cadou este apreciat pentru că implică dăruire și o sensibilitate aparte. Pentru că în camin ceea ce lipsește de cele mai multe ori este mâncarea, unii se trezesc cu tot felul de bunătăți în ghete și cu o doză de bere care să le înveselească dimineața. Vă doresc ca Moșu’ să fie cât mai darnic cu fiecare dintre voi și să aveți parte de cele mai frumoase surprize! Lăsați-ne un comentariu și spuneți-ne și nouă cele mai trăsnite și funny cadouri pe care le-ați primit. Articolul integral îl găsești pe iqool.ro.

Redactor: Roxana Ursu Fotograf: Andreea Titianu, Dana Alecu

.ro

SUSŢINEM

TRIBUL, PE DOUĂ ROȚI ÎNTRE PASIUNE ȘI AFACERE

u de puține ori întâlnim oameni care nu ne atrag cu nimic, care nu se fac remarcați prin ceva. Duc o viață monotonă și le este silă să facă o schimbare. Le este frică de lucrurile noi și se plafonează într-o existență mediocră. Însă ce se întâmplă când facem cunoștință cu persoane energice și creative? Când dăm nas în nas cu ideile lor faine și ne întrebăm de ce nu ne-am gândit și noi la asta înainte? Sau când spontaneitatea și pasiunea lor ne uimesc fără măsură… Atunci apare speranța. Sunt acei oameni cu o strălucire aparte în ochi. Pentru că au o pasiune și vor sa o împărtășească celor din jur. Nu le este frica de necunoscut și sunt dispuși să ducă îndeletnicirea lor preferată la un alt nivel, astfel încât să le fie de folos și celorlalți. Un exemplu, în acest sens, îl constituie proiectul numit Tribul, inițiat de Ariel Constantinof, fondatorul Am doar 18 ani și Motivonti.

.ro 8

Întrebat ce reprezintă Tribul pentru el, Ariel ne spune „Este cel mai important lucru pe care l-am făcut până acum în viața mea. E, probabil, cărămida de bază din viața mea.” Tribul înseamnă curierat rapid pe bicicletă în Bucureşti. Pe sistemul „door-todoor,” curierii echipei iau pachetul direct din faţa uşii şi îl predau destinatarului în mână, iar durata medie a unei curse este de 30 de minute din momentul ridicării pachetului. În privința ideii curieratului pe bicicletă, Ariel spune ca nu este una originală. „Inclusiv în București se face acest tip de curierat de prin anii ‘90, dacă nu chiar dinainte. Se face curierat pe biciclete de când există biciclete. Dar în București era o nevoie nesatisfacută sau era satisfacută doar parțial. Așa că am hotărât că ar trebui să încerc să aduc într-un mod oficial sistemul de curierat rapid pe bicicletă în orașul

SUSŢINEM meu.” Tribul este format din oameni pasionați de biciclete, puși pe fapte mari și frumoase. Deși sunt diferiți și provin din colțuri opuse ale țării, s-au adunat în cadrul acestei echipe și sunt pregătiți să livreze pachetele voastre în cel mai scurt timp, indiferent de anotimp. Însă în octombrie- noiembrie 2010, lucrurile stăteau altfel. Ariel ne mărturisește „Eram doar eu. Eu făceam tot. Eu răspundeam la telefoane, eu veneam la livrări, eu făceam site-ul, eu dădeam și răspundeam la mailuri. Apoi a venit iarna lui 2010 și n-am mai făcut față. M-am oprit. În iunie 2011, însă, am relansat Tribul cu ajutoare. Erau vreo cinci curieri alături de mine. Atunci a început treaba cu adevărat.” La momentul de față, familia Tribului este formată dintr-un număr de peste 20- 30 de persoane, însă cei care livrează zilnic sunt doar opt. Curioasă de evoluția proiectului, l-am întrebat pe Ariel dacă au fost dificultăți la început și dacă asta l-a descurajat. Raspunsul lui a fost unul realist și încrezător: „Inevitabil, am întâmpinat, probabil, tot ce era de întâmpinat. Dar nici acum nu-i doar miere și lapte. În continuare apar

lucruri care-ți pun bețe-n roate fără să te aștepți. Așa-i în viață. Dacă era simplu, era plictisitor.” Cu privire la livrări, maximul de urgențe a fost în jur de 50, toate transportate în mai puțin de doua ore, iar cel mai ciudat lucru livrat a fost o păpușă de un metru și jumătate. De curând a fost lansată aplicația Web de monitorizare a livrărilor, inclusă în tariful standard, numită S.A.L.T. (Super Aplicația de Livrări Tribul), iar din luna noiembrie, au introdus notificările prin SMS. Primești SMS atunci când livrarea ta a fost efectuată cu succes. De asemenea, primești numele curierului responsabil și numărul său de telefon. Ariel Constantinof spune că lumea este tare entuziasmată de noile aplicații și că afacerea funcționează mai bine. Ca planuri de viitor, tânărul afirmă că „Vreau să ajungem să ne facem treaba foarte bine. Să fim cu adevărat cunoscuți ca cei mai rapizi. Să nu trebuiască să spunem noi că suntem cei mai rapizi. Să fie subînțeles că noi suntem. Așa cum Google e motorul de căutare cel mai bun.”

Redactor: Raluca Antuca Sursa foto: Arhivă personală

.ro

SUSŢINEM

REPTILIANUL: DESPRE PARTEA NEVĂZUTĂ A BUCUREȘTIULUI Trăim într-o societate mediocră, care ne vrea într-o singură formulă, una standardizată. Acționăm conform regulilor impuse și nu de puține ori, ne este frică să ne afișăm sentimentele și

ai multe despre asta ne poate spune Alex Iacob, cunoscut și sub denumirea de Reptilianul. Îi place să fotografieze clădirile părăsite, fabricile abandonate, halele industriale și subsolurile

.ro 10

gândurile. Este nevoie doar de puțin curaj pentru a sări peste barierele constrângătoare. „A sări” la propriu și la figurat.

inundate. Este pe cont propriu și ar face orice pentru a ajunge acolo unde trebuie. Ca să ajungă pe turnul Societății Române de Ascensoare (IFMA), unde se testează lifturi, a sărit garduri și a urcat prin exterior până la o

SUSŢINEM gaură din zid, la etajul 2. Alex a inițiat proiectul Re Alex a inițiat proiectul Reptilianul mai mult dintr-o curiozitate. Ne mărturisește „Plecam în examinarea orașului împreună cu prietenii și colegii mei. Deseori ajungeam pe acoperișurile unor clădiri abandonate, unde ne ocupam timpul cu explorarea vizuală a împrejurimilor. De obicei așa găseam noi locuri.” Încercând să iasă din rutina zilnică și fiind curios din fire, Reptilianul a postat peste 1.000 de poze și a adunat aproape 4.000 de fani pe pagina de Facebook. La început, ineditul locurilor vizitate nu era surprins prin fotografii. Explorarea urbană era pentru amuzament, cum spune el însuși „Era pentru distracție, ne strecuram tiptil, să nu ne prindă, și nu mituiam paznicii.” Ulterior, i-a dat tatal său un aparat compact și astfel a luat naștere blogul. Alex afirmă „Am ales să public imagini din interiorul acestor clădiri în momentul în care am realizat că asemenea spații și aventuri trebuie împărtășite și altora. Am arhivat, în acest fel, numeroase clădiri abandonate. Mulți studenți de la arhitectură găsesc un ajutor în blogul meu pentru realizarea unor proiecte de restaurare.” Blogul este o idee veche, care a pornit acum cinci ani. Este condus doar de el, deși nu merge singur la explorat. La început erau vreo patru, iar acum în jur de zece oameni petrec timpul, fie admirând panorama, fie explorând, fie făcându-și loc prin ruine. Uneori poate fi periculos. Reptilianul zice „Eu am căzut un etaj într-un hotel abandonat, numit Tranzit, care e pe undeva pe lângă Piața Națiunilor Unite. Voiam să mă urc prin spate și am mers tiptil, m-am cățărat pe niște grinzi, s-a rupt o grindă și am căzut vreo trei metri. Se mai întâmplă, am avut mare noroc, au fost situații când de revelion mă urcam pe un acoperiș de-a bușilea, pentru că tabla era plină de polei și era pericolul să cazi direct în Calea Victoriei.” L-am întrebat care este strada preferată și mi-a spus că iubește bulevardul Regina

Elisabeta. Se bucură ca a avut parte de mai multe renovări, iar casa favorită pe care a explorat-o este Casino Victoria, fosta casă Cesianu și ambasada Germaniei pe vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Reptilianul a ajutat la construirea ideii de explorare urbană și a reușit să transpună, prin fotografii, spiritul și atmosfera orașelor din țară. Aduce un plus de cultură, de tradiție și de aventură și pentru asta îi suntem recunoscători! În prezent vrea să realizeze un film documentar despre satele din comuna Șeica Mare, din Transilvania. Mai multe detalii găsiți aici.

Text: Raluca Antuca Sursă foto: arhiva personală

.ro

IT&C

ANTIVIRUS REVIEW: PANDA GLOBAL PROTECTION 2014 Scurtă prezentare Antivirusul Panda Global Protection 2014 este unul dintre cele mai complexe programe antivirus de la Panda. Acesta oferă protecție completă împotriva virușilor si diverselor amenințări, indiferent de sistemul de operare sau de device-ul utilizat: PC, Mac, tablete sau smartphone-uri cu Android. Antivirusul are multiple opțiuni și diferite funcții, unele nu se regăsesc în cadrul Panda Antivirus Pro 2014 sauPanda Internet Security 2014. Astfel, acest program nu are nimic în minus, ci doar plusuri comparativ cu celelalte două programe antivirus din aceeași gamă.

Review Am avut ocazia să testez Panda Global Protection 2014, așa că l-am instalat pe propriul calculator. Acesta este un sistem Desktop, cu următoarea configurație: Procesor Intel Core 2 Duo E7200 (2 nuclee, frecvență 2,53 GHz), memorie RAM 2 GB OCZ (2 x 1 GB DDR2 Kit, 800 MHz), Placă Video ATI Radeon 2600 XT (512 MB, DDR2, 128 Bit), Hard Disk Seagate 500 GB. Hard disk-ul este liber in

.ro 12

proporție de aproximativ 75%. Sistemul de operare care rulează pe PC este Windows 7 Professional Service Pack 1 pe 32 biți.

Aspect, prima impresie Instalarea programului antivirus nu a întâmpinat probleme și a durat destul de puțin. Interfața este plăcută și amintește de cea Metro a sistemului de operare Windows 8. Chiar dacă per ansamblu antivirusul este complex, nu este nevoie de mult timp pentru a vă obișnui cu interfața.

Scanare La început am utilizat butonul Advanced Virus Detection pentru a realiza o scanare care poate detecta ceea ce o scanare clasică nu poate găsi întotdeauna. Pentru aceasta, a trebuit

IT&C sa instalez Panda Cloud Cleaner, o unealtă nouă si eficientă, folosită pentru a elimina malware (orice formă de software periculos ce poate prelua controlul asupra calculatorului si provoca daune). În mod implicit, Panda Cloud Cleaner realizează o scanare rapidă. La mine a durat 11 minute această scanare. Apoi am selectat opțiunea Full Scan. Aceasta realizează o scanare în profunzime a computerului. Teoretic, ar trebui sa dureze mai mult decât un Quick Scan sau decât prima încercare. Într-adevăr, a durat 34 minute, timp în care a scanat aproximativ 110.000 fișiere și a găsit 15 infectate, pe care le-a și exterminat. Am încercat apoi și Quick Scan. Procesul de scanare a durat doar 2 minute. Au fost scanate 844 fișiere, timp în care nu a găsit nici o amenințare. Aceasta este o formă de scanare mai superficială, dar destul de eficientă dacă avem în vedere timpul scurt pe care îl ocupă.

Scanează procesele care rulează, cookies, memoria. Mai există o opțiune de a scana, Custom Scan, unde puteți selecta folderele unde considerați că există amenințări mai mari. De exemplu, ați putea scana o singură partiție sau un folder cu muzică sau mai degrabă un fișier executabil pe care îl suspectați că ar fi dăunător. Pe panoul principal al antivirusului se află 10 butoane principale. Primul l-am dezbătut deja, este butonul Scan, care cuprinde cele patru modalități de scanare. Următorul este „Reports and quarantine”, care permite vizualizarea unui raport, ce implică o listă de evenimente, ce au apărut utilizând programul, cum ar fi amenințările găsite, atacurile blocate de firewall sau scanările realizate. În cadrul acestui buton principal se mai regăsesc si butoanele secundare Blocked Websites, care afișează site-urile blocate de Parental Control

.ro

IT&C și View Statistics, ce afișează statisticile generale, dar și pe cele avansate. De exemplu, mie îmi arată 23 amenințări blocate, dintre care 22 sunt de tip Spyware, iar una este necunoscută. Butonul Services cuprinde mai multe opțiuni. Un exemplu foarte important este reprezentat de opțiunea Rescue Disks, care permite crearea unui CD special ce trebuie introdus în unitatea optică în momentul pornirii computerului, în cazul în care virușii nu mai permit pornirea calculatorului în mod normal. Acest CD ajută la scanare automată si eliminarea virușilor în urma acesteia. Butonul Backup Copies te ajută să îți protejezi fișierele, efectuând copii de rezervă pentru cazul în care se pot pierde accidental. Opțiunile sunt: Local Backup, pentru stocarea pe propriul hard disk, sau Cloud Backup, pentru a putea stoca online cu ajutorul unui spațiu oferit de către Panda, pe servere Internet securizate. Antivirusul oferă protecție atât pentru viruși cunoscuți (detectează și elimină virușii și alte amenințări), cât și pentru viruși necunoscuți (viruși neidentificați încă). Firewall-ul protejează computerul împotriva infiltrărilor neautorizate și asigură navigare web fără probleme. Panda Global Protection vă întreabă dacă doriți să permiteți o conexiune oricând un program încearcă să se conecteze la Internet. La fel se va întâmpla și în cazul în care un program sau o persoană va încerca să se conecteze la computerul dvs. din afară. Opțiunea Identity Protection are rolul de a vă proteja împotriva numărului crescând de încercări de fraude de pe Internet. Opțiunea anti-spam: Spam reprezintă un e-mail nesolicitat, care de regulă conține reclame, în general este trimis către un număr larg de utilizatori. Iar această protecție antispam vă va ajuta să țineți folderul de mesaje

.ro 14

primite neatins de acest tip de mail-uri. O opțiune foarte utilă este opțiunea Parental Control. Această caracteristică împiedică minorii să acceseze conținut web inadecvat, cum ar fi: violență, pornografie etc. Antivirusul oferă și posibilitatea folosirii unei tastaturi virtuale, care poate ajuta foarte mult la securitatea conturilor, parolele sunt astfel mult mai puțin vulnerabile. În partea de jos a ferestrei principale găsim o pictogramă cu o cheie, care se numește Password Manager. Printr-un click pe această pictogramă se va deschide o fereastră a unei aplicații, cu titlul Password Depot 7 – Panda Secure Vault Edition. Acestă aplicație este capabilă să stocheze un număr nelimitat de parole și alte informații private într-o bază de date securizată cu parolă. Puteți astfel să creați prin intermediul acestei aplicații parole foarte greu de spart și are numeroase proprietăți care face ca gestionarea parolelor să pară o treabă ușoară. Concluzie Acest sistem complex de securitate are o interfață ușor de accesat, intuitivă, are numeroase facilități. Cu siguranță este o opțiune demnă de luat în seamă de către cei ce au nevoie de un sistem de protecție puternic. Iar faptul că poate fi utilizat și pe un smartphone cu Android este un mare plus,mai ales că are și un sistem anti-furt, care vă permite să localizați, să blocați sau să ștergeți de la distanță datele importante din dispozitivele cu Android.

Redactor: Gabriel Alin Necula Sursă foto: genbeta.com

INTERVIU

Interviu cu light designer-ul

ROXANA DOCAN

u toții ne dorim să știm câte ceva din culisele teatrului. Citim interviuri cu actori, cu regizori, poate chiar și cu sufleori, dar nu și cu un light designer, poate persoana cea mai importantă. O piesă de teatru are nevoie de lumină, un actor are nevoie să fie

pus în evidență prin lumini, iar un regizor nu poate crea un spectacol fără ajutorul reflectoarelor. Roxana Docan, angajată a Teatrului Foarte Mic din București și colaboratoare cu Teatrul Național și Teatrul Metropolis, ne dezvăluie o parte din magia spectacolului de teatru.

.ro

INTERVIU 1. Ai absolvit studiile în cadrul U.N.A.T.C. cu masterul în „Sound and light design.” Cât de căutat e un astfel de profil? Pot spune că în generaţia mea am fost șase studenţi, din care am terminat patru. Studenţia a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Toţi lucrăm în domeniu, eu în teatru, având şi o experienţă mai vastă decât ei, dar ei fiind şi mai tineri decât mine, cu mult. Am fost printre puţinii care s-au apucat de un master la 33 de ani. Aveam nevoie de un master ca să îmi pot consolida meseria. Am fost două fete şi doi băieţi: Mânzat Mădălina, Niculescu Cristian Gabriel şi Alin Zăbrăuţeanu. Avem o relaţie foarte specială și acum. Nu ştiu cât de căutată e meseria asta, pentru că, pare simplă la prima vedere, dar nu e chiar aşa. Trebuie să-ţi doreşti cu adevărat să faci asta, să te pasioneze. Şi mai cred că trebuie să ai şi un pic de talent în ceea ce faci. 2. Îţi mai aduci aminte care a fost primul tău proiect? Da, a fost cu regizoarea Ana Mărgineanu. Spectacolul se numea „89 89 Fierbinte după ’89” unde n-am făcut light, m-am ocupat de proiecţia video a acestui spectacol şi am descoperit că pot face şi altceva în afară de lumini de teatru. A fost unul dintre proiectele dragi mie şi pe care l-am iubit. A fost şi o echipă foarte frumoasă de oameni cu care am lucrat la acest proiect: Gheorghe Visu, Cristi Iacob, Coca Bloos, Maria Ploae. Era o distribuţie extraordinar de bună şi nişte oameni primitori în casa lor, adică să te primească în proiect. Pot să spun că în perioada când lucram la acest proiect, voiam să urmez o facultate şi nu ştiam ce să fac, iar omul care într-adevăr m-a sfătuit de fiecare dată să mă duc şi îmi spunea: „Du-te, că tu nu eşti făcută să fii un simplu tehnician!”, a fost Maria Ploae. Ea m-a încurajat să îmi urmez calea. Am făcut teatrologie, specialitatea Management Cultural. Eu am vrut să fac scenografie şi ghinionul meu a fost că în acel an s-au înscris foarte puţini la acel profil, dar vrând să urmez o facultate am ales teatrologia, gândindu-ma

.ro 16

la posibilitatea de a mă transfera. Am învăţat multe lucruri în perioada celor trei ani. Apoi urmând o facultate de trei ani, obligatoriu trebuia să fac și un master. Și așa am urmat masterul de Sound&light design în cadrul U.N.A.T.C.. 3. În octombrie anul acesta ai împlinit 13 ani de activitate în acest domeniu şi continui să munceşti cu aceeaşi plăcere şi entuziasm. Cum de reuşeşti să rămâi la fel de pasionată de ceea ce faci, ca în prima zi? Mi-au plăcut provocările întotdeauna, fiecare proiect, fiecare zi petrecută în cadrul unui proiect de teatru, e o provocare. Dacă m-ai fi întrebat acum câţiva ani de zile dacă vreau să mai fac meseria asta ţi-aş fi spus că nu. Dar au fost foarte multe lucruri frumoase care te fac de fiecare dată să uiţi la ceea ce te-ai gândit. E ca o boală, are un farmec aparte, o esenţă. Dacă îţi plac provocările automat accepţi să faci meseria asta, şi fiecare întâlnire pe care am avut-o cu regizorii cu care am lucrat sau cu echipa respectivă, de fiecare dată a fost o surpriză. Dacă m-ar pune cineva să o iau de la început cred că acelaşi lucru l-aş face. N-aş alege altă meserie… Sau poate aş fi făcut medicină. 4. Pe lângă spectacolele de la Teatrul Foarte Mic, mai ai o mulţime de colaborări cu diferite persoane care între timp ţi-au devenit prieteni buni şi foarte buni. Ai refuzat vreodată o cerere sau rugăminte din partea lor? Nu. Dar nu amestec prietenia cu meseria. Dacă am crezut în proiectul respectiv l-am preluat, am participat. Dacă nu cred cu adevărat într-un lucru, nu-l fac. Trebuie să cred. Şi probabil că pe linia asta de plutire am rămas pentru că niciodată n-am mers pe varianta prietenie-spectacol. Să aleg un text pentru că mi-e prieten. Dar merg pe varianta că: dacă proiectul mai are nevoie de îmbunătăţiri îi pun un semn de întrebare. Încerc sa-i explic nişte situaţii care se întâmplă şi încercăm să cădem la un acord, să corectăm. Pentru că, în general,

INTERVIU un om când vine cu un spectacol, un regizor sau producător, foarte puţini mizează pe lumina dintr-un spectacol. Sunt oameni care nu ştiu într-adevăr ce trebuie să facă, şi atunci ei se bazează mai mult pe actorie, pe ce decor fac, câţi oameni îi vin în sală, au alte probleme şi încer să-i ajut, unde se poate. Unde nu se poate, n-ai ce să faci. Dar în general încerc să-i ajut cât pot. Sunt unii care vin cu idei fixe şi nu pot face nimic dacă sunt obligată, pentru că sunt două lucruri diferite. Obligată în sensul

că eu fiind angajată la un teatru trebuie să fac ce vor ei. Dacă îmi dă mână liberă atunci pot corecta. 5. Povesteşte-ne, în mare, care sunt paşii pe care îi urmezi în crearea unui proiect? În general, mi se propune un proiect din partea unui regizor. Mă întâlnesc cu regizorul respectiv, mi se dă textul, îmi explică în câteva cuvinte cam ce-ar vrea el să facă cu textul respectiv şi ce-ar vrea să scoată în evidenţă în acest spectacol. Eu îmi fac o idee, iau textul, îl recitesc. Mă duc la primele lecturi care se fac pentru spectacol, văd cam ce se întâmplă, cine joacă, ce actori sunt. Contează foarte mult şi chestia asta, să ştii cam cine îţi participă la proiectul respectiv pentru că poţi avea şi actori rutinaţi dar şi actori care sunt la început de drum. Şi contează, în primul rând, să ştii care sunt personajele principale. După ce mă duc la trei lecturi, recitesc textul şi încerc să fac o schiță de lumini pe spaţiul respectiv, unde se va juca spectacolul. Fac nişte notiţe, urmând să vin, din nou, când se aduce decorul. În momentul când s-a adus decorul pe scenă, discut cu scenograful ce vrea să scoată el în evidenţă prin decor și costum. După care intră lucrul la scenă, propriu-zis. Pregătirea situaţiilor de lumini (Q-uri) cu regizorul. Vedem ce-am făcut eu, în general merg pe două-trei variante de schițe, îi arăt ce-am făcut, dacă l-am ghicit cu ce-a vrut el să facă din toată povestea asta, cu ce urmează să se desfășoare pe scenă, apoi uşor, uşor începem să-l îmbrăcăm. Stabilim situațiile finale, ne sfătuim, nu se merge pe idei fixe. Mai punem, mai scoatem, ca să creăm spectacolul. După care se ajunge la şnururile generale şi de aici se naşte spectacolul propriu-zis. 6. De fiecare dată când ai un spectacol, ai mărturisit că ai o mulţime de emoţii. De ce ţi-e teamă? De neprevăzut. Într-un spectacol se pot întâmpla multe lucruri. Poate să

.ro

INTERVIU cadă curentul, cu tehnica nu prea te joci, neprevăzutul poate să-ţi apară în orice, cade o lumină, îţi leşină un actor pe scenă şi de asta mi-e teamă. Emoţiile sunt întotdeauna din cauza neprevăzutului. Nu ştii niciodată ce se poate întâmpla într-un spectacol. Plus că trăiesc cu actorul la aceeaşi intensitate. Sunt mulţi oameni care îmi mulţumesc în general pentru ceea ce le ofer. Şi mulţi dintre ei chiar sunt cinstiţi cu ce spun. În general nu prea lucrez cu oameni pe care nu-i apreciez şi cred că dacă eu apreciez un om, la rândul lui şi el mă apreciază pe mine. E o încredere între noi. Actori sunt foarte puţini. Îi număr pe degete. Poate cele mai multe mulţumiri le primesc de la oamenii din teatrul independent. Cei de acolo apreciază și tehnicienii de teatru și actorii care joacă. Sunt oameni care te apreciază, care îţi mulţumesc, dar sunt şi oameni care întotdeauna încearcă să găsească un vinovat. În general actorii cu stofă îmi mulţumesc. Cei care sunt actori, nu „actori”. 8. În lumea asta a teatrului, cu bune şi cu rele, cât de apreciaţi sunt light designerii? Câteodată sunt, câteodată nu. Depinde pe ce pui valoare. Dacă, de exemplu, eşti un regizor care te interesează produsul finit (adică întreg spectacolul), pui valoare. Sunt oameni care au idei, dar sunt şi regizori care nu prea știu ce vor și preferă printr-o lumină foarte bună şi printr-o distribuţie foarte bună să-şi facă „spectacolul”. Şi atunci normal că mizează pe light, că e important să se scoată cumva. Şi ce face … face o scenografie foarte bună, face un light foarte bun, alege o echipă de actori foarte buni şi-a rezolvat spectacolul. Suntem apreciaţi pentru că îi ajutăm să facă ceea ce vor ei în spectacol. 9. Ai muncit şi creat proiecte alături de mari regizori. Care e cea mai frumoasă amintire a ta?

.ro 18

O amintire foarte frumoasă pentru mine a fost lucrul la spectacolul cu Radu Apostol. Era pentru prima oară când lucram împreună. A venit la teatru şi a spus: „Eu am un spectacol și vreau să-l fac în Teatrul Foarte Mic.” Noi ne ştiam din vedere, de la facultate, pentru că era profesor. În acea perioadă mie îmi trebuia un spectacol pentru master, aveam şi altele, dar îmi trebuia un spectacol nou. Neam întâlnit, am discutat textul, şi aşa am ajuns light designer la „Ca pe tine însuţi”. Am lucrat împreună cu Radu Apostol, am repetat, am făcut plantaţii de lumină noaptea. A fost unul dintre proiectele cele mai dragi mie. 10. Când mai ai timp şi pentru viaţa ta privată şi personală? O vacanţă, cred, că nu am mai avut de cinci ani. Dar încerc, printre picături, să împac pe toată lumea. Şi familia mea, dar şi prieteni. În viaţă e frumos să mai ai timp şi pentru tine, cât poţi. Nu am atât cât mi-aş dori, dar îmi fac timp, din când în când. 11. Ce pasiuni mai ai, în afară de teatru? Îmi place foarte mult să conduc. Şofatul e una dintre pasiunile mele. Nu am timpul necesar să fac drumeţii, să ma plimb, dar e cea mai la îndemână pasiune pentru timpul ăsta scurt, pe care îl am. Îmi place să şi schiez, când am timp.

Interviul integral îl găsești pe iqool.ro.

Reporter: Nicoleta Barbu Fotograf: Mihaela Petre

INFO

UN MOȘ NICOLAE INTERNAȚIONAL

Cine-a fost bătrânul?

i bine, tradiția îşi are originea în povestea episcopului din Myra-Lichia, care a trăit pe meleagurile Turciei de astăzi, în secolul al IV-lea. Numele acestuia se traduce prin „biruitorul de popor.” Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi. Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi bogați. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le oful, le-a aruncat fiecăreia pe fereastră, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete, motiv pentru care de aici vine obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe. Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. În Germania, tradiţia sărbătoririi Moşului Nicolae

a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Copiii din Franţa, în ajun, lasă pentru Moş Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi puţin zahăr. Îndeosebi în regiunile din estul Franţei, cei mici ştiu că Moșul vine alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru. La olandezi, moşul ajunge pe mare, venind din Spania. În Italia, există tradiţia numită Rito delle nubili (Ritualul celor necăsătoriţi). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferindu-i fiecăreia câte o punguţă cu galbeni. Și chiar în acest moment, Moșul e gata-gata săși verse tolba cu daruri în camera mea de cămin. Pesemne i-a plăcut cum l-am povestit.

Redactor: Alexandra Mocanu Sursa: Agerpres Fotograf: Andreea Titianu

.ro

GRAFFATAR

STUDENȚIA ILUSTRATĂ DE EDUARD FELEGEANU

ot studiind pagina celor de la The re:art, ne-a atras atenția Eduard Felegeanu, un tânăr talentat, proaspăt intrat pe băncile Universității Naționale de Arte din București, secția grafică. Acesta spune că inspirația lui

provine din faptul că: îmi place să stau şi să observ discrepanţele şi diversitatea oamenilor din jur. Ne-am bucurat când a acceptat propunerea de a ilustra studenția și mai ales când am văzut ce a ieșit.

Sfatul lui pentru studenți:

Distracţie – Studiu – Odihnă. Ca student îţi permiţi doar două dintre ele…aşa că alege cu grijă ! Text: Andreea Titianu

.ro 20

EVENIMENTE

GALA STUDENȚILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE

ste deja o tradiţie ca, în fiecare an, în cadrul Galei Studenţilor Români din Străinătate să fie premiaţi cei mai buni dintre cei care se înscriu în competiția pentru excelență academică. Şi anul acesta sunt așteptați peste 600 de studenţi şi absolvenţi români de peste hotare, precum şi tineri liceeni și studenți care intenționează să urmeze un parcurs universitar în străinătate. Cea de-a cincea ediție a Galei va avea loc în data de 8 ianuarie 2014, când se va sărbători și împlinirea a cinci ani de la înființarea Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), liga organizatoare a evenimentului. Înscrierile s-au încheiat pe 30 noiembrie 2013 pentru mai multe categorii de premii şi vizează rezultatele obținute de studenții români în anul universitar 2012-2013. Categoriile de premii sunt împărţite astfel încât să acorde şanse tuturor studenţilor de pe toate continentele lumii, de la diferite niveluri educaţionale. Astfel, premiile au în vedere: Studentul Român al Anului din America de Nord - Nivel universitar (licență și masterat) şi Nivel post-universitar (doctorat și postdoctorat). La această secţiune se vor acorda câte două premii, corespunzând nivelurilor menţionate; Studentul Român al Anului din Europa – Nivel universitar (licență și masterat) şi Nivel postuniversitar (doctorat și post-doctorat). Şi aici se vor acorda tot două premii;

Studentul Român al Anului de pe alte Continente (America de Sud, Asia, Africa, Australia); Studentul Român ERASMUS al Anului; Studentul Anului în România; Premiul Special în Arte (categorie inaugurală); Marele Premiu: Studentul Român al Anului din Străinătate (Toate candidaturile acceptate pentru categoriile de premii Studentul Român al Anului din America de Nord, Studentul Român al Anului din Europa, Studentul Anului de pe alte Continente, Studentul Român ERASMUS al Anului și Premiul Special în Arte intră automat și în întrecerea pentru Marele Premiu). Pentru mai multe detalii despre procedura de înscriere şi premiile acordate puteţi accesa pagina oficială a concursului. Mai mult, câştigătorii vor fi selectaţi de un juriu alcătuit din personalități ale societăţii româneşti din mediul academic și profesional, iar premiile vor fi decernate în cadrul Galei Studenților Români din Străinătate, care va avea loc pe 8 ianuarie 2014, la Bucureşti. Vedem, aşadar, că Gala LSRS urmărește să promoveze în spațiul românesc rezultatele academice deosebite ale studenţilor şi absolvenţilor români de peste hotare precum şi relaționarea și interconectarea diasporei academice românești cu spațiul universitar din țară și cu sfera publică națională. Redactor: Nicoleta Cuibari

.ro

TEATRU

Reporter: Mădălina Ispas Fotograf: Ștefan Neagu

INTERVIU CU ACTRIȚA DOINA IONESCU Doina Ionescu este o tânără actriţă care a decis să îşi ducă pasiunea pentru teatru la un alt nivel. Din dragoste pentru scenă, dar mai ales pentru oameni a decis să înfiinţeze o şcoală unde oamenii pot să se dezvolte şi să înveţe tot felul de tehnici de comunicare precum respirație și dicție, improvizație, vorbit în public, etc.

.ro 22

iecare om este pasionat de ceva. Fiecare dintre noi avem anumite activităţi care ne oferă satisfacţie mai mult decât altele. O parte dintre noi le exteriorizăm şi ne bucurăm de trăirile pe care acestea ni le oferă. Însă, o altă parte le ţinem bine ascunse din teama de a nu fi luaţi în seamă. Aș vrea să ne spui câte ceva despre tine. Numele meu este Doina Ionescu, am 29 de ani și sunt fondatoarea Școlii de Teatru Q-Feel. Sunt actriță (absolventă a Universității Hyperion – secția Arta Actorului, clasa profesorului Virgil Ogasanu, în 2007), regizor de teatru și Formator Autorizat CNFPA (2010). Predau cursuri de dezvoltare personală prin teatru de nouă ani de zile. Sunt o persoană simpatică, carismatică și foarte pasionată de ceea ce fac.

TEATRU Cum a luat naștere pasiunea ta pentru teatru? Pasiunea mea a luat naștere de la vârsta de 15 ani, când am început să lucrez în televiziune. Îmi placea sa văd cum e să fii în fața camerei, dar şi ce se ascundea în spatelei ei. Când a fost vorba să dau la facultate am preferat să urmez cursuri care să nu conțină în programa lor matematica. Am ales o facultate de teatru, iar pasiunea a început să crească cu fiecare zi în care mergeam la cursuri. Am conturat această pasiune pentru teatru înființând Școala de Teatru Q-Feel. Cu ajutorul ei vreau să împărtășesc din beneficiile dezvoltării personale prin teatru cu cât mai mulți oameni. Întotdeauna m-a atras perspectiva mai tangibilă a actoriei, aceea de a le transmite celor din jur încredere în forța creatoare a teatrului. Și trebuie să recunosc că prin acest mod mă bucur în fiecare zi și de meseria de actor. Descrie-ne prima ta experiență pe scenă. Prima experiență pe scenă a fost extraodinară. Am avut emoții, dar mă puteam baza pe ajutorul colegilor. Împreună am dat viaţă unor personaje complexe. Am reușit să transmitem mesajul piesei și, cel mai important, am transmis emoții în rândul publicului. Este un sentiment de împlinire pe care îl recomand tuturor. Atenție! Creează dependență! Ce contează cel mai mult pentru un actor? Cel mai mult contează experiența lucrului în echipă. Să fie într-o permanentă căutare și dezvoltare, să fie sincer cu el, atent și deschis la lucrurile din jurul lui și să îi placă să experimenteze. Și, nu în ultimul rând, aplauzele de la sfârșitul unui spectacol, care vin ca o recompensă absolut necesară în urma prestației de pe scenă. Această recompensă oferă motivația de a o lua de la capăt cu un nou spectacol. Care sunt piesele tale preferate? Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sinucigașul și Revizorul – piese pe care le-am și pus în scena cu ajutorul unor oameni minunați și pasionați de teatru. Ai spus că ți-ai înființat propria ta afacere, povestește-ne puțin despre ceea ce faci.

Școala Q-Feel organizează cursuri de actorie, tehnici de respirație și dicție, improvizație, vorbit în public, training-uri de comunicare, dezvoltare personală și programe personalizate adresate companiilor. Q-Feel își propune să ofere un alt mod de dezvoltare personală prin intermediul teatrului. Toate cursurile pe care le organizăm la Q-Feel au scopul principal de a-i ajuta pe oameni săși îmbunătățească încrederea în ei și în cei din jur. De aici pleacă totul, de la încredere. Odată ce primul pas a fost făcut, adică dorința de a încerca ceva nou în timpul liber, prin care să-și descopere și să-și exploateze cât mai mult resursele creative interioare, un cursant va căpăta mai mult curaj. Curajul de a explora tehnicile teatrale în plan personal, dar și în viaţa profesională. Ceilalți pași vin de la sine, printr-un pic de efort individual și de echipă. La finalul unui curs (oricare dintre cursurile Q-Feel), cursanții au satisfacţia că au învățat ceva practic, care îi ajută să fie mai relaxați și mai creativi în viața de zi cu zi. Care sunt motivele pentru care oamenii participă la astfel de cursuri? Dorința de a-și îmbunătăți încrederea în forţele proprii, atunci când se confruntă cu situații neprevăzute la job sau în plan personal. Oamenii vin la cursuri pentru că au nevoie să se relaxeze prin activități creative, pentru că vor să-și depășească timiditatea sau anumite bariere de comunicare, pentru că vor să pună capăt rutinei sau lipsei de socializare. Mulți dintre cursanții mei doresc să se cunoască mai bine, să comunice cu mai multă expresivitate și fără blocaje emoţionale , să se joace mai mult. Ce anume trebuie să facă un om pentru a se dezvolta personal? Mai întâi trebuie să vrea acest lucru. Este important sa vrea să experimenteze constant, să fie conștient de fiecare experiență în parte, să o analizeze și să continue să caute răspunsuri în el și în exterior. În felul acesta vine partea de evoluție personală. Apoi totul vine de la sine. Interviul integral îl găsești pe iqool.ro.

.ro

IQOOLTURA

TRECUT ȘI PREZENT:

ARTA EROTICULUI

rta erotică reprezintă una dintre cele mai vechi mijloace de exprimare artistică, având ca temă, după cum ne sugerează și numele, erotismul, ce ține de dragostea fizică și spirituală. De cele mai multe ori, erotismul este confundat cu pornografia, însă între cele două concepte există o mare diferență. Pornografia implică de cele mai multe ori grotescul, amănunt care nu e privit cu ochi buni de restul lumii, pe când erotismul a devenit încet, dar sigur, o artă, un mijloc ales de mulți artiști pentru a se exprima. Întâlnim eroticulîncă din timpuri străvechi, deoarece plăcerea erotică face parte din noi. În timp, percepția asupra erotismului a luat diferite întorsături din cauza factorilor culturali și religioși. A devenit un subiect tabu din pricina imaginilor șocante, scandaloase pentru unii și inedite pentru alții, uimește prin linii, culori și naturalețea lor. Întâlnim erotismul și în pictură, muzică și fotografie. Un exemplu este Pablo Ruiz Picasso care, prin picturile sale erotice din

.ro 24

anii 1900, demonstreză că nu a fost doar un simplu trecător prin bordeluri, ci unul din clienții fideli al acestor locuri. Regăsim la el motivul „târfei”, singură sau în compania unor cordaci ce subliniază dorința lui Picasso către o iubire romantică și faptul că prostituția, la el, este pedepsită prin moarte. Corregio, un artist italian, din Renașterea timpurie, a fost primul care a dus arta erotică la următorul nivel. El folosește în picturile sale teme mitologice. În zilele noastre, totul în jur se dezvoltă și crește cu rapiditate, arta fiind un element esențial care contribuie la evoluția noastră culturală. Expozițiile de artă erotică nu sunt nici puține și nici ocolite de oameni. În întreaga Europă, muzeele care adăpostesc astfel de expoziții sunt populate de fiecare dată, turiștii asaltând cu entuziasm locurile în care exponate deochiate îmbujorează obrajii privitorilor. Bucureștiul nu este mai prejos, el se alătură marilor orașe europene și prezintă și el expoziții de acest tip. Cel mai recent eveniment care a găzduit o expoziție de

IQOOLTURA pictură erotică a avut loc într-o clădire elegantă din centrul capitalei, și anume „Palatul H. Spayer”. Aici, delicioasa expoziție de artă erotică a pictorului și graficianului Traian Laie, absolvent al Universității de Arhitectură „Ion Mincu” în 1973, și al sectiei de grafică a Universității Naționale de Arte din București, a fost completată de o demonstrație live, care practic a reprezentat punctul culminant al serii. Traian Laie combină în lucrările sale erotismul cu jazz-ul, cu emoțiile extreme pe care fiecare dintre noi le ascunde, la care adaugă psihanaliza lui Freud. Artistul pune în valoare părțile intime, evidențiază corpul omenesc în toată splendoarea sa, astfel reușind să accentueze valoarea fizicului în lume. Lucrările sale îi oglindesc trăirile, sufletul de artist dezvăluindu-se prin liniile nervoase și ondulate care îi alcătuiesc personajele. În lucrările lui Traian Laie, muzica se îmbină cu pictura și erotismul, (vezi

lucrările în care personajele schițate nud sunt surprinse cântând la diferite instrumente precum saxofon sau vioară), grația și eleganța mergând mână în mână cu actul sexual. Arta este combinată cu nuditatea, culoriile vii, puternice pe care artistul le folosește având un efect garantat în ochii privitorilor. În urma expoziției și a demonstrației live în care artistul a desenat cu eleganță o scenă de amor dintre o femeie și un bărbat, am rămas cu ideea că sexul și arta erotică, deși aparent fac parte din categoria subiectelor tabu, trăiesc la suprafața ființei noastre și generează fel de fel de senzații și impresii în spatele fiecărui chip. Articolul integral îl găsești pe iqool.ro. Redactori: Roxana Ursu și Mădălina Marin Fotograf: Dana Alecu

.ro

PARADOXURI STUDENŢEŞTI

DESPRE DANS ȘI COMPROMISURI Există oameni care ating fericirea prin contopirea trupului cu sufletul muzicii: aceștia sunt dansatorii, care cuceresc un spațiu prin mișcare și energie. .ro 26

PARADOXURI STUDENŢEŞTI Un astfel de om pasionat, care caută mereu perfecțiunea, este Andreea. Absolventă a Colegiului Național Gheorghe Lazăr și studentă în primul an la Facultatea de Istorie din București, Andreea a crescut odată cu dansul. Trupe de dans, festivaluri, concursuri naționale și internaționale, balet în cadrul unor emisiuni, show-uri live alături de CRBL, Anna Lesko sau Nicole Cherry, sunt doar câteva din coordonatele ce i-au conturat personalitatea și au ajutat-o să devină artistul de azi. Andreea și-a împărtășit pasiunea și cu cei mici, timp de un an activând ca instructor de streetdance. Când ai știut prima dată că vrei să dansezi? Prima dată am știut clar că nu vreau să dansez. Aveam doar trei ani și jumătate când am mers, forțată de către mama, la preselecția unei trupe de dans de la Palatul Copiilor. Singurele amintiri de atunci sunt multe fustițe de balet, o doamnă profesoară încruntată și faptul că trebuia să mint mereu că am patru ani. Cu timpul, teama de necunoscut a devenit o obișnuință, iar apoi plăcere. Care este cea mai mare realizare? Este destul de dificil să spun care este cea mai mare. Poate fi faptul că am ajuns să dansez pe aceeași scenă cu artiștii pe care, acum zece ani, îi vedeam doar la tv și îi admiram pe posterele din camera mea. Sau poate fi faptul că am avut ocazia să dansez într-unul dintre cele mai mari festivaluri din India, alături de reprezentanții altor 30 de țări. Care sunt cele mai mari dificultăți de care te lovești în ceea ce faci? Dansul ca artă se clădește pe noțiunea de „perfect ”, iar când te naști deja cu o cantitate destul de mare de perfecționism, devine din ce in ce mai greu să fii mulțumit de tine, de ceea ce faci.

Ce înseamnă munca din spatele scenei ?

pasiunii. Poate că sună un pic prea ornat, dar nu am considerat niciodată ceea ce fac ca pe o muncă. Într-adevăr, am avut momente când mi-am dorit să învăț acasă și nu pe un drum plin de serpentine. Sau când aș fi vrut să port și eu gentuțe și nu geamantane cu toate hainele, cărțile, caietele și mâncarea pentru o zi, care începea la 6 dimineața și se încheia la 9 sau 10 noaptea. În cazurile mai nefericite, când mă pregăteam pentru un eveniment important sau depindeam de programul artistului pentru care dansam, aveam repetiții noaptea, până la 3, 4 dimineața. Iar eu fiind cea mai mică și singura elevă, începeam programul de școală la 7:30. Împărțirea timpului a fost mereu o parte dificilă. E greu, dar mă ghidez după o vorbă: „Anything worth having doesn’t come easy”. Ai făcut sacrificii în plan personal de dragul dansului? Încă nu pot vorbi despre mari sacrificii, însă am momente când îmi doresc să fi petrecut mai mult timp cu prietenii din liceu, să fi fost mai prezentă la ieșirile în oraș, excursii cu clasa, baluri etc. Aici, ce-i drept , există un strop de regret. La școală cel puțin, atunci când se striga catalogul și se ajungea la numele meu, colegii răspundeau automat „absent. ” Și încă nu știu sigur dacă erau glume … sau nu. Ți-a schimbat dansul percepția asupra vieții? Poate dacă nu începeam să dansez înainte să știu ce înseamnă percepție sau chiar ce înseamnă viața, aș fi răspuns pozitiv, însă am crescut cu dansul și asta m-a format din start într-un anumit fel. M-a învățat ce înseamnă disciplina, respectul, ambiția, competiția. Am învățat să privesc orice experiență nouă, oricât de plăcută sau neplacută ar fi, ca pe o lecție.

Reporter : Ana-Maria Nae Sursa foto : arhiva personală

Munca din spatele scenei este practic motorul

.ro

RECOMANDĂM

SERIALE DE NERATAT Iarna s-a deschis cu o gamă variată de seriale promițătoare, ce te vor face să lași toate problemele pentru… ziua de mâine. E greu să faci un top al celor mai bune seriale, însă acestea deja au făcut valuri în afară, așa că nu mai sta pe gânduri și alegeți unul care ți se potrivește cel mai bine. Sau de ce nu, încearcă-le pe toate!

MASTERS OF SEX

7.7

Notă IMDb: 7,7 Lansat la sfârșitul lunii septembrie, cu Michael Sheen și Lizzy Caplan, Masters of Sex a fost unul dintre cele mai așteptate seriale ale anului. Episoadele incitante spun povestea, plasată în anii `50, a doi cercetători în sexualitate, a căror muncă a dus la diagnosticarea și tratarea disfuncțiilor sexuale. Cercetările au loc într-un loc neconvențional: bordelul. Urmărirea a sute de persoane, în situații disperate, se face pentru a colecta date fiziologice, pentru a afla cum viața subiecților influențează problemele sexuale. O întreagă lume e surprinsă prin conexiunile făcute între senzorii diverselor tipuri umane, în timpul actului sexual.

THE BLACKLIST Notă IMDb: 8 Pentru cei fascinați de serialele polițiste și de thrillerele psihologice, The Blacklist este alegerea perfectă. Suspansul, aventura, eroismul și remușcarea se îmbină în fiecare episod al serialului, ce spune povestea unui fost agent guvernamental (James Spader), devenit unul dintre cele mai căutate ținte pentru biroul federal. Predându-se FBI-ului, acesta își condiționează colaborarea pentru prinderea celor mai de temut teroriști de pe lista sa, prin prezența unei atrăgătoare agente, interpretate de Megan Boone.

.ro 28

8.0

RECOMANDĂM 7.4

DRACULA Notă IMDb: 7,4 La sfârșitul lunii octombrie a fost lansat serialul ce spune povestea lui Dracula, în viziune modernă, în Londra secolului al XIX-lea. Jonathan Rhys Meyers, un Dracula modern, ce pozează în om de afaceri american, vrea să se apropie de Ordinul Dragonului, din cauza căruia el a ajuns să fie vampir, cu secole în urmă. Cu o producție impresionantă, Dracula te va surprinde prin abordarea nouă și povestea antrenantă.

7.9

THE ORIGINALS Notă IMDb: 7,9

Un alt serial cu și despre vampiri, lansat în octombrie, te-ar putea fascina. Trei dintre cei mai bătrâni vampiri din lume se mută în New Orleans pentru a recâștiga puterea orașului. Vârcolaci și vrăjitoare își dau întâlnire în acest serial SF, ce se vrea a fi un fel de începuturi ale cunoscutului „Vampire Diaries”.

6.8 HE CRAZY ONES Notă IMDb: 6,8 Întoarcerea la televiziune, într-un rol principal, a lui Robin Williams, a făcut ca The Crazy Ones să fie unul dintre cele mai așteptate seriale de comedie ale noului sezon. Williams este un tată visător, care încearcă să conducă împreună cu fiica sa (Sarah Michelle Gellar), personalitate complet diferită de a lui, o agenție de publicitate. Atât poveste de familie, cât și satiră a lumii publicitare, serialul conturează o serie de personalități excentrice.

.ro

RECOMANDĂM BLACK SAILS După vampiri și vârcolaci, Hollywood-ul preconizează că cei care vor domina și obseda audiențele vor fi … pirații. Povestea unui pirat devenit legendă, luptele pentru supraviețuire, rivalitatea și dragostea sunt elementele prin care noul serial, ce va fi lansat în ianuarie 2014, vrea să-și captiveze viitorii fani. Acțiunea are loc în epoca de aur a pirateriei din Insulele Caraibe, în locații exotice și urmărește aventurile Căpitanului Flint, din romanul lui Robert Louis Stevenson, „Treasure Island’”.

În septembrie au apărut Sleepy Hollow, serial ce aduce în prim-plan legenda călărețului fără cap și Mom, în care două mame (printre care și Anna Faris), foste alcoolice, vor să treacă de problemele trecutului și să o ia de la capăt. În noiembrie s-a lansat serialul Enlisted, care

spune povestea unui militar întors din misiune și repartizat în Florida. Serialele clasice, cu multe sezone și mulți fani, le-am lăsat deoparte, însă nu am putut să nuți amintesc despre noul sezon Californication, ce va fi lansat la începutul lui 2014.

Redactor: Ana-Maria Nae Sursă foto: npr.org, collide.com, imdb.com

.ro 30

CONCURS FOTOUNIFEST

CÂŞTIGĂTORII CONCURSULUI UNIFEST

ucuroși că am încheiat cu bine concursul de fotografie FotoUnifest, ne-am gândit că ar fi interesant să aflăm câte ceva despre fericiții câștigători. De ce fotografiază și de când, dacă plănuiesc să își construiască o carieră în acest domeniu, cum văd ei studenția și, desigur, ca să fim în ton cu ce ne înconjoară, ce ar vrea ei să aibă în sac Moș Crăciun pe 24 decembrie. Începem cu câștigătorul locului I, dar și al premiului de popularitate: Ciubotaru Bogdan Iulian, student la Academia Tehnică

Militară. Bogdan ne-a spus că: pasiunea pentru fotografie mi-am dezvoltat-o în clasa a IXa, când am descoperit că sunt prea multe momente frumoase de care îmi voi dori să îmi amintesc. Astfel, am găsit în fotografie ceea ce îmi doream: o modalitate de stocare a amintirilor! Este doar o simplă pasiune, nu m-am gândit niciodată să fac o carieră din asta. O pasiune în care am investit destul de mult timp, iar faptul că am câştigat acest concurs este semn clar că nu am muncit în zadar.

Sunt student, deci hoinăresc noaptea.

.ro

CONCURS FOTOUNIFEST O scurtă descriere a studenției: Fiind student în anul I, nu mi-am format o părere generală despre studenţie, dar mi se pare o perioadă prielnică unei dezvoltări atât a caracterului, cât şi a unei baze pentru confruntarea cu responsabilităţile vieţii. Pe de altă parte, studenţia reprezintă socializare, cluburi şi puburi, timp insuficient, plimbări cu griji pe cap şi prieteni. Și o dorință specială pentru Moș Crăciun: În condiţiile în care nu voi putea participa sub

nicio formă la acel curs de fotografie, miar plăcea ca Moș Crăciun să-mi găsească o persoană care să achiziționeze acel voucher primit cadou, bineînțeles cu o reducere substanțială. Astfel, mi-aș permite să investesc într-o campanie de promovare a blogului personal, numit ,,Student în București”. Câștigătorul locului II se numește Popescu Dragoș Constantin și studiază la Politehnică, Facultatea de Automatică și Calculatoare.

Sunt student, deci învăț în ultima noapte.

El ne-a povestit câte ceva despre pasiunea lui: fotografiez pentru că mă face să mă simt bine, de multe ori sim nevoia să îmi iau camera și să ies de unul singur să fac poze. În București ador să ies pe străzi, să merg oriunde văd cu

.ro 32

ochii și să surprind oamenii, trăsăturile lor, activitățile lor cotidiene, clădirile cu puternicul contrast vechi-nou specific Bucureștiului, atmosfera, tot felul de întâmplări comice sau triste. Îmi place să surprind, dacă pot să îi

CONCURS FOTOUNIFEST spun așa, timbrul specific Bucureștiului pentru că fiecare oraș are propria lui aromă. Când merg acasă îmi place să profit de natură. De obicei îmi aleg un traseu pe care să îl fac iar pe parcurs, când îmi atrage ceva atenția, scot camera și surprind momentul. Fotografie fac de aproximativ 4 ani. Am început să fotografiez cu camera pe care și-a cumpărat-o tata când era în facultate, un Zenit-E. Deși eram la început și abia reușeam să îmi dau seama cum să setez camera, și având în vedere că o cameră pe film e mult mai puțin permisivă în comparație cu una digitală când vine vorba de… tot, focalizare, expunere, încadrare, mie personal pozele făcute atunci îmi plac cel mai mult. Au o patină aparte, patină pe care nu am mai regasit-o de atunci. Ulterior am trecut pe digital, din considerente economice și din comoditate. E foarte greu să faci acum o poză și să vezi rezultatul abia peste câteva săptămâni când iei filmul de la developat.

Întrebat dacă ar vrea să își contruiască o carieră, el ne-a răspuns: este doar o pasiune și așa vreau să rămână. Meseria de fotograf te obligă la multe compromisuri, în momentul respectiv accentul se mută de pe fotografie pe profit. Eu vreau să fac fotografie pentru că așa simt nu pentru că trebuie. Cât despre studenție o perioadă foarte tare pe care n-o voi uita, cu bune, cu mai puțin bune. În schimb, așteaptă să fie surprins de Moș Crăciun, însă n-ar strica un obiectiv nou. Pe Dragoș îl veți găsi cât de curând pe http://dragospopescu.com/. Locul III a fost ocupat de Iordănescu Letiția, studentă la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Ea fotografiază pentru că: mă detașează, ies din monotonie. Primesc ocazii de a cunoaște mereu oameni noi, lucrez cu ei și redescopăr frumosul în lucrurile simple și nu numai. Îmi testez mereu limitele de lucru și învăț constant

Sunt student, deci mă bucur de frumusețea Străzii Franceze de câte ori trec pe acolo.

.ro

CONCURS FOTOUNIFEST lucruri interesant e și noi. Fotografiez de când eram micuță, am decoperit fotografia când aveam 5-6 ani și mă jucam cu aparatele tatălui meu. El deținea pe atunci un Smena și un Zenit clasic rusesc. De atunci mă simțeam atrasă de domeniul fotografiei, însă pe vremea aceasta, acum 3 ani am primit primul aparat foto bridge și mi-am redescoperit pasiunea; a urmat primul DSRL și am ajuns in prezent când realizez atât ședințe foto cât și fotografie de eveniment. Carieră sau pasiune? În primul rând este pasiune, treptat a devenit și meserie. Eu sunt de părere că dacă nu faci un lucru cu pasiune mai bine nu-l faci. De aceea pentru mine fotografia este și una și alta. Desigur că mi-aș dori foarte mult să muncesc și sămi construiesc o carieră și cred că sunt pe drumul cel bun, cel puțin așa văd lucrurile în

momentul de față. O carieră în fotografie se construiește greu, depinde aici și de cât de departe și „cunoscut” vrei să fii. În ceea ce mă privește, fiind la început de drum, am aspirații mari, pe care știu că le pot atinge doar prin muncă și perseverență. Studenția este…partea aceea a vieții în care am început să-mi dau seama cât de important este să îți construiești ceva propriu și să devii independent. Pentru mine studenția înseamnă multă muncă, și nu mă refer aici doar la viața din facultate ci la faptul că dacă știi unde să te uiți există oportunități, noi ca studenți trebuie doar să alegem drumul potrivit. Iar de la Moș ar vrea…în primul rând multă sănătate mie, celor dragi și un an mai bun. În al doilea rând cadoul pe care mi-l doresc, dar nu pot să mi-l fac acum este un body Nikon D600,

Sunt student, deci mi-e frică de sesiune.

.ro 34

CONCURS FOTOUNIFEST

iar cadoul pe care mi-l voi face va fi probabil o tabletă. În schimb, adevăratul moș îmi poate dărui zăpadă de sărbători, multă voie bună și de ce nu, puține dulciuri așa cum obișnuiește. Pe Letiția o puteți găsi pe Facebook, dar și pe Tumblr. Locul IV (care a venit mai mult ca o surpriză) a fost ocupat de Călina Ana-Maria Alexandra, studentă la Politehnică (observăm deja un trend în rândul studenților politehniști). AnaMaria ne-a povestit puțin despre această înclinație către fotografie…m-am apucat serios de fotografie în clasa a XII-a, însă pasiunea o am de undeva din clasa a VIII-a. Mi s-a părut că văd lucruri care altor oameni le scapă și pe care le pot exprima foarte ușor prin fotografie. Cel mai mult însă îmi plac culorile. Probabil dacă nu s-ar fi inventat aparatele foto aș fi

încercat să devin pictoriță. Până acum am 8 ani de pasiune nestinsă. Nu mi-am propus să devin fotograf de meserie, dar nici nu exclud posibilitatea asta. De altfel, majoritatea banilor care mi-au intrat pe mână i-am investit în echipament foto. Studenția? Perioada în care întâlnești atât de mulți oameni, atât de diferiți. Ne-a mărturisit că nu îl mai așteaptă pe Moș Crăciun de mult timp, dar…face el cumva și apare de fiecare dată ca o surpriză. Îmi place și vreau să rămână așa, surpriză. Pe Ana-Maria o mai puteți găsi pe Flickr. Noi le mulțumim foarte mult pentru participare, că și-au făcut timp să ne răspundă la câteva întrebări și sperăm ca premiile să îi ajute să își ducă pasiunea la un alt nivel.

.ro

CARTE

Rătăcirile lui Herman Melville:

O BIOGRAFIE PRIN OCHII SOȚIEI Cartea „Rătăcirile lui Herman Melville,” scrisă de Jay Parini și publicată la editura Humanitas, a avut lansarea în cadrul ediției cu numărul 20 a Târgului Internaţional Gaudeamus Carte de Învăţătură 2013.

ătăcirile lui Herman Melville” reprezintă o splendidă reconstruire ficțională a vieții autorului lui „Moby Dick.” Parini a stârnit controverse prin latura senzuală, erotică, pe care o explorează în cărțile sale. S-a pus problema homosexualității personajului său, datorită fascinației pe care o are pentru scriitorul Nathaniel Hawthorne. Este vorba de un roman neobișnuit, care pune o întrebare esențială „Cum te mai apropii astăzi de opera unui clasic?” Rafturile sunt pline de cărți despre care toata lumea vorbește și pe care nimeni nu le citește. Parini încearcă să aducă în atenția cititorilor ceea ce se află în spatele muncii unui scriitor și cum afectează viața personală opera literară. Autorul realizează o biografie monumentală. El nu ficționalizează biografia, ci glisează cu diferitele planuri ale existenței lui Herman Melville, scriitorul american, cunoscut mai ales pentru romanul său „Moby Dick.” În această carte, viața scriitorului este surprinsă

.ro 36

CARTE de soția acestuia, Lizzy, care face observații fine și lămuritoare cu privire la existența lui. Dă dovadă de o gândire modernă și prezină drama prin care trece, obsesia de a schimba cursul literaturii, de a-și pune amprenta asupra lui. Vocea credibila a lui Lizzy stârnește interesul și transmite un mesaj feminist. Cu ocazia lansării cărții la librăria Cărturești, cronicarul literar Dan C. Mihăilescu afirmă că romanul îi amintește de „Moarte la Veneția,” pentru că este „ambiguu, echivoc, straniu și de o mare intensitate.” Personajul lui Parini este atașant. Este o ființă vulcanică, saturniană, ba chiar grosieră. Relația cu Lizzy e una problematică, lucru care se răsfrânge asupra copiilor și determină sinuciderea băiatului mai mare. Se tratează

subiectul autorității paterne excesive. Melville își sufocă progeniturile, iar Lizzy se transformă într-o femeie timorată, care nu reușește săși părăsească soțul. Această carte curajoasă transpune peisajul social din Insulele Marchize, din secolul al XIX-lea, și oferă o nouă viziune despre cine a fost Herman Melville, omul și scriitorul. „Rătăcirile lui Herman Melville” poate fi achiziționată la prețul de 39 de RON. Articolul integral îl găsești pe iqool.ro.

Redactor: Raluca Antuca Fotograf: Andreea Titianu

.ro

FILM

ZILELE FILMULUI IRLANDEZ: POVESTEA LUI MILO

ea de-a cincea ediție a Festivalului „Zilele Filmului Irlandez” s-a desfășurat în perioada 3-4 decembrie, la Cinema Elvire Popesco. În prima seară, au fost prezenți David Costello, Șef adjunct al Ambasadei Irlandei la Bucureşti, Liviu Jicman, vicepreşedintele Institutului Cultural Român şi Stanislas Pierret, directorul Institutului Francez. Surpriza serii a fost însă prezența actriței Laura Vasiliu, care a fost de altfel și protagonista filmului de lungmetraj „Milo.” „Milo” a reușit să trezească în sufletele privitorilor o paletă completă și variată de sentimente, purtându-i de la

.ro 38

admirație și bucurie până la tristețe și compătimire. „Milo” urmărește povestea unui băieţel în vârstă de 10 ani, care suferă de o boală genetică rară. Filmul a primit multe aprecieri la numeroase festivaluri de film şi a câştigat Premio CGS Award pentru originalitatea şi creativitatea naraţiunii în cadrul festivalului de Film Giffoni din Italia. Surpriza acestui film este prezenţa actriţei Laura Vasiliu în rolul mamei lui Milo. Filmul prezintă viața unui băiețel dintr-o familie înstărită, care, în ciuda chipului său angelic și a vârstei inocente, trece prin încercări dure ale vieții. O boală care îl chinuie

și care îl îndepartează de colegi și chiar de propriul tată. Neînțelegerile cu cei din jurul său dau naștere treptat unui conflict interior. Milo urmează un tratament special pentru a-și ține sub control boala de piele, el fiind dependent de creme. Intriga apare în momentul în care lui Milo îi este interzis să plece cu colegii săi în tabăra organizată de școală. Tatăl copilului încearcă din răsputeri să își țină băiatul cât mai departe de cei din jur și să ascunda faptul că fiul său nu este un copil obișnuit ca toți ceilalți. Acesta se supără pe el chiar și atunci când îl vede jucându-se cu o vecină, care îi este și colegă de clasă. Milo, ca orice copil de 10 ani, își dorește să se bucure de copilărie și de lucuri simple alături de colegi, însă libertatea specifică vârstei îi este interzisă de către părinți. Acest lucru îl determină pe Milo să fugă de acasă în timpul nopții, pentru a ajunge în tabără, cu sau fără voia părinților. Acesta eșuează, nu ajunge la timp la școală pentru a prinde autocarul, și astfel ajunge în locuri necunoscute. Neatent și speriat de un câine, este călcat de o mașină. În urma accidentului, femeia care se afla la volan îl ia în casa sa și îl îngrijește, ajungând să țină la puști ca la propriul său copil. Cu ghiozdanul și cremele pierdute, Milo nu își mai poate îngriji pielea, și astfel boala sa se agravează, ajungând la un nivel destul de grav. Copilul este șocat de situația care îl ia pe neașteptate și încearcă să afle ce se întamplă de fapt cu el. Telefonează acasă și cere o cere pe mama lui la telefon, însă tatăl său îl refuză imediat. Trecând prin multe alte peripeții și cu sufletul

sufocat de felurite sentimente de inferioritate și frustrare, dorul de mamă îl face pe Milo să își dorescă întoarcerea acasă. Femeia hippie la care stătea Milo, împreună cu bărbatul cu care aceasta trăia, îl duc pe copil înapoi la familia sa, întoarcerea sa acasă fiind un eveniment emoționant. Emoționant a fost și momentul în care părinții lui Milo descoperă cât de mult a avansat boala micuțului lor, acesta ajungând să fie acoperit complet de păr. Momentul este aproape șocant, însă dragostea nemărginită a mamei lui, capabilă să treacă peste orice pentru binele copilului are un rol important în revenirea fizică, dar mai ales psihică și emoțională a lui Milo. Băiatul și mama sa își înfruntă chiar și tatăl, de aceea, în urma unui scandal, cei doi aleg să plece singuri departe de casă.

Filmul „Milo” este o adevărată lecție de viață în care realizezi cât de importante sunt sănătatea și relația cu familia.

Redactor: Mădălina Marin Sursă foto: img.sceper.ws

.ro

SPORT

CU ȘI DESPRE CAMPIONI

isciplina, auto-controlul și perseverența sunt câteva dintre caracteristicile sportului ce reflectă o diversitate continuă: Taekwondo. Mai mult decât artă marțială, Taekwondo-ul este o cale de redescoperire a frumuseții trupului și sufletului, este un mod de viață. Robert Amzoiu este exemplul unui sportiv care face performanță la nivel înalt, cu un palmares impresionant de medalii. Declarat cel mai bun sportiv masculin, de șase ori consecutiv campion

Printre antrenamente și pregătiri pentru Campionatul European Universitar de la sfârșitul lunii noiembrie, din Rusia, Robert și-a făcut timp și pentru a răspunde la câteva întrebări.

.ro 40

al României, cu cea mai bună clasare a unui sportiv român la Turneul de Calificări pentru Jocurile Olimpice de la Londra, Robert are și rezultate foarte bune la concursuri internaționale. Student la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București, instructor și arbitru din 2010 în cadrul Federației Române de Taekwondo(WTF), Robert practică Taekwondo la CS Dinamo București de la aproape cinci ani.

1.De ce Taekwondo și nu alt sport? Taekwondo este unul dintre cele mai spectaculoase stiluri de arte marțiale din lume, fiind și singurul care este sport olimpic din anul 2000. Acest lucru îți oferă șansa la înalta

SPORT performanță, șansă pe care nu o ai în alte stiluri. Am început datorită unui vecin care practica acest sport și care a insistat asupra părinților să mă ducă la sala de Taekwondo. Am fost atras din primul minut de această disciplină. Am avut modele în sală, reprezentate de sportivi mai mari, pe care întotdeauna am vrut să îi urmez. Aceștia, plus un antrenor care pune suflet în tot ceea ce face și părinții care m-au sprijinit mereu, sunt factorii care m-au făcut să progresez în acest sport.

2. Ce înseamnă acest sport pentru tine? Acest sport nu doar că îmi influențează modul de viață, ci mi-a format un anumit stil de viață. Fără să vrei, devii un om mai ordonat, mai atent cu propria sănătate, mai respectuos cu cei din jurul tău. Fără un stil de viață echilibrat, lipsit aproape în totalitate de vicii, este imposibil să atingi marea performanță în acest sport. Din fericire, nu a fost nevoie să aplic tot ceea ce am învățat în sala de antrenamente pe stradă și sper să nici nu fie nevoie. Prima lecție pe care o înveți când pășești în lumea artelor marțiale este să înveți să nu folosești ceea ce deprinzi în cursul antrenamentelor decât în acest mediu competițional!

3.Cum îți gestionezi eficient timpul, astfel încât reușești să te concentrezi și pe sport, dar și pe studii și viața socială? Practicând acest sport de mic, am fost nevoit să învăț să mă concentrez încă de la început atât pe studii, cât și pe sport. Am încercat să păstrez întotdeauna o balanță între cele două domenii și vreau să cred că am și reușit.

Am urmat cursurile unui liceu de top din București, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr,” și în același timp am reprezentat România la campionate europene, mondiale și Calificări pentru Jocurile Olimpice Londra 2012, făcând parte din Lotul Național, din 2007 până în prezent. Timpul poate reprezenta o problemă importantă, dat fiind faptul că, la sfârșitul zilei, după ce îmi îndeplineam întâi prioritățile, care constau pe de-o parte în cariera sportivă și pe de altă parte în rolul de elev , rămânea foarte puțin timp pentru distracție. Pot spune că am beneficiat de o oarecare înțelegere din partea cadrelor didactice pe perioada liceului, în sensul că absențele din timpul competițiilor sau cantonamentelor erau motivate. Această înțelegere a fost sporită pe parcursul facultății.

4.Care este cea mai mare provocare? Cea mai mare provocare pot spune că o reprezintă exercitarea calității de instructor. Din anul 2010 am început să dau mai departe din cunoștințele dobândite, iar aceasta reprezintă cu adevărat un lucru minunat. Îmi place faptul că lucrez atât cu copii de grădiniță, deoarece la aceeași vârstă am început și eu practicarea acestui sport, cât și cu sportivi mai mari ca mine în varsta. Deseori găsesc acest rol de instructor mult mai dificil decât cel de simplu practicant, solicitându-mă atât fizic, cât și psihic, însă este cu adevărat o mulțumire de nedescris, când pot observa progresul sportivilor antrenați de mine. Articolul integral îl găsești pe iqool.ro.

Reporter: Ana-Maria Nae Sursa foto: arhiva personală

.ro