IOAN MITITELU
VIS PERSAN PERSIAN DREAM
Redactare: Gabriela APRODU Tehnoredactare: Ioan MITITELU Coperta: Ioan MITITELU
IOAN MITITELU
VIS PERSAN PERSIAN DREAM POEMS by Ioan Mititelu Free Translation by Mariana ZAVATI GARDNER and John Edward GARDNER
Editura PIM Iaşi,2015
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
“Ştii tu, frumoaso, că ulciorul Din care bei înfrigurată A fost făcut din ţărna sfântă Din ţărna unui trup de fată L-a făurit cândva olarul Cel inspirat de duhul rău Din ţărna unui trup de fată Frumos şi cald ca trupul tău ......................................... Să ne iubim acum căci anii Pe năzuinţi ne-or pune frâuri Şi zilele vieţii noastre Se duc ca undele pe râuri Iar trupul tău care mi-e astăzi Cel mai râvnit dintre limanuri Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumeţii vin la hanuri”
Omar KHAYYAM, Ulciorul
Ioan Mititelu Vis persan
Vis persan
Versuri vechi îţi recitam La noul han Din dealul spart Şi se-aprindeau Pe geana nopţii Uitate focuri răsfirate Din visul lui Omar Khayam Ce-şi căuta şi-acum urciorul Pierdut şi regăsit mereu În trup frumos şi cald de fată Aşa cum este acum al tău.
Şi chipuri adunam în mine Cu forme de urcior curbat Să le sădesc în spuma mării Sau clipa unui vis uitat Să pot să beau un vin sălbatic Din cupa palmei tale sfinte să nu mai ştim de noi şi toate Ce-au fost în spate şi-nainte să-ţi spun din nou, frumoaso veşnic, că timpul nu ne-a-nvins nicicând şi pe Khayam în capul mesei vedem în fiecare noapte bând.
2
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Persian dream
I was reciting old verse to you At the new inn From the broken hill And it was lighting On the eyebrow of the night Forgotten scattered fires From Omar Khayyam’s dream Which is still searching for its pitcher Lost and found time and time again In a warm and beautiful body of a girl As it’s yours now.
And I was gathering faces in me With shapes of curbed pitchers To plant them in the foam of the sea Or the moment of a forgotten dream To be able to drink a wild wine From the cup of your holy palm to forget of us and all Of what was behind and ahead to tell you again, my beauty everlasting that time has never defeated and we could see Khayyam drink at the head of the table every night.
3
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Nu-s decât un căruţaş
Căutam cuvintele mele Printre banale cuvinte Printre cuvinte bizare şi reci Îngrămădite mereu asimetric Prin colţuri strâmbe de umbră. Căutam cuvintele mele Ca pe raza pierdută le căutam Să prind la cheutoarea zidirii Smerenii de doruri Şi cântece seminţe senine de vers.
Ştiam Demult ştiam că nu-s decât un căruţaş Care-şi despleteşte visul pe drumurile ce duc pretutindeni Spre oamenii nevoiaşi de cuvinte Ce plâng dimineaţa şi seara Doar pe versuri de doină.
4
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
I am only a carter
I was searching for my words Through banale words Through cold and bizarre words Always bundled asymmetrically Through crooked corners of shade.
I was searching for my words I was searching for them like the lost ray To fasten to the essence of the construction Piety of longing And of songs serene seeds of verse.
I knew For a long time that I was only a carter Who is undoing his dream On the roads that lead everywhere Towards the people needy of words Which cry in the morning and in the evening Only on the verse of a lament.
5
-Ioan Mititelu-
Să vii
Străpunge-mă iubito-n coasta serii Şi vino cât mai sunt acasă Să fii otrava mea frumoasă Clipită-n semnele mirării. Mai treci un zid spre nemurire Ispită vie în criptice pahare Să-mi spui că doar durerea doare Şi despărţirea-i numai revenire.
Tu să mă duci de-am fost niciunde Pe-un cerc închis în stranii ipoteze Când nopţile învaţă să vibreze Şi visul de păcat se-ascunde.
6
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
To come
Pierce me my love on the side of the evening And come when I am still at home To be my beautiful poison A moment in the signs of wonder. You go over a wall towards immortality Vivid temptation in cryptic glasses To tell me that only sorrow hurts And separation is only coming back.
You should carry me that I were nowhere On a closed circle in strange hypothesis When nights learn to vibrate And the dream to hide away from the sin.
7
-Ioan Mititelu-
De vorbă cu lupii
-Vis persan-
Cuvântul oţel Cuvântul amnar Cuvântul flacără Le-am aflat de abia într-o seară Seară de toamnă târzie Când tata stătea de vorbă cu lupii Lupi mai adevăraţi decât cei din sperietorile bunicii Doamne, ce mai rânjeau Demonic şi surd printre ostreţele unei păduri nesfârşite rânjeau făcându-şi planuri sinistre în care noi eram personaje principale atunci am văzut întâia-şi dată printre noi oamenii cuvântul Cuvântul oţel Cuvântul amnar Cuvântul flacără
8
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Speaking with the wolves
The word, steel The word, a tinder box The word, a flame I found them only one evening An evening in late autumn When father was speaking with the wolves Wolves more real than grandmother’s scarecrows Oh Lord, how they were smirking Voiceless and demonic through the palisade of an endless forest they were grinning as they were making sinister plans in which we were the main characters then I saw for the first time amongst us people, the word The word, steel The word, a tinder box The word, a flame
9
-Ioan Mititelu-
La ţărm
Am văzut ţărmul spre seară Curăţat de umerii tăi Ce se clătinau în privire goi şi albi Ca două mirări rotunjite Ultima privire decentă O trimisesem pe valul în clocot Şi gânduri doar gânduri ca nişte păsări albe mi se perindau într-un dans hain. Nu te cunoşteam atunci poate nicicând Deşi valul mi te-a adus aici Strivind orice gând nebunesc.
10
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
At the shore
I saw the shore towards the evening Cleaned by your shoulders Which were seen moving to and fro white and bare Like two rounded wonders The last decent sight I had sent her on the boiling wave And thoughts only thoughts like some white birds they were passing in a malevolent dance. I did not know you then perhaps never Though the wave brought you here Squashing any foolish thought.
11
-Ioan Mititelu-
Dorinţă
Închide-mă-ntre două paranteze Secol al meu nebun fără scăpare Ce ştii că numai clipa doare Şi-ncolo e doar ceaţă şi uitare Hârtie calpă prinsă-n pioneze.
Închide-mă şi aruncă-mă-n neştire Neostenitul timp să ţi-l adun În firicele de nisip ţinut la sân Să mă trezesc în stele ce apun În veşnică şi trudnică zidire.
12
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Desire
Lock me between two parenthesis My own mad century without salvation Which knows that only the moment hurts And further on is only oblivion and fog. False paper caught in drawing pins. Lock me and throw me at random Tireless time to gather for you In grains of sand kept at the breast To wake up in stars which vanish In hard and eternal building.
13
-Ioan MititeluHaine ciudate
-Vis persan-
Îmbrăcam câte o haină în fiecare zi Haină de dor Haină de mort Haină de ducă Pentru a putea zidi în taină Un punct de comparaţie cu mine însumi
Purtam atent haina pe scena zilei Să nu se destrame la colţuri De prea multă civilizaţie Sau bădărănie. Cea mai aproape-mi era haina de dor Fiindcă tu mă ajutai în taină Să-i dau un sens ispitei Şi aripi de fluturi atât de liberi Că puteau pluti oriunde Chiar până pe pleoapele tale.
Nu mă întrebaţi de haina de mort Pe care o purtam doar arar Când mi se înecau toate corăbiile O haină ciudată şi aspră Haină plină de iarnă Şi cercuri total disconcentrice Ale existenţei.
Apoi îmbrăcam haina de ducă Să plec în sfârşit spre tine Ca spre ultimul port Visat doar de cei ce n-au uitat să viseze ştiam că tu vei fi acolo ca o clepsidră sau o stâncă de linişte.
14
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Bizarre clothes
I would put on a coat every day A coat of longing A coat of a deceased A coat of departure In order to secretly build A point of comparison with myself.
I was carefully carrying the coat on the stage of the day In order not to fray out at the corners Of too much civilisation Or boorishness. The closest was the coat of longing Because you were secretively helping me To make a sense of temptation And butterfly wings so free That they could float anywhere Even onto your eyelids.
Do not ask me about the coat of the deceased Which I would only rarely wear When all my boats sank A rough and bizarre coat A coat full of winter And totally dis-concentric circles Of existence. I would put on the coat of departure At last to depart towards you Like to the last port Dreamt only by those who had not forgotten to dream I knew you would be there like a clepsydra or a rock of tranquillity.
15
-Ioan Mititelu-
Planeta banală
Tu nu ai văzut Câte gânduri încap într-o oglindă Tu nu ai văzut cât rotund e la marginea zilei când te aştept ca pe marea uitată în palmă într-o clipă însorită. Nu ai văzut ispita Călătorind spre umbra nopţii Ca o nălucă târzie Poate, Poate nu m-ai văzut nici pe mine Sădit în drumul tău Ca un pom Plin de promisiuni.
Nu ai văzut şi iată Nu ai rămas de azi Decât o planetă banală.
16
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
The banal planet
You did not see How many thoughts find room in a mirror You did not see how much round there is at the margin of the day when I am waiting for you like the sea forgotten in the palm in a sunny moment. You did not see the temptation Travelling towards the shadow of the night Like a late ghost Perhaps, Perhaps you did see neither me Planted in your path Like a tree Full of promise.
Nor you saw and look You did not remain But a banal planet.
17
-Ioan Mititelu-
Drumuri…
Doamne, câte drumuri furate Le port pe pingele Drumuri spre mine Drumuri spre tine Şi poate spre nicăieri Le adun seara În pridvorul uitat deschis În rombul adevărat al fricii Că totul se va termina Într-un vechi relief Imun la prezent Şi poate la un alt viitor.
18
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Roads...
Oh Lord, how many stolen roads I carry on my soles Roads towards me Roads towards you And perhaps to nowhere I gather them in the evening On the forgotten open porch On the rhombus of the true fear That all will end On an old landscape Immune to the present And perhaps To another future.
19
-Ioan Mititelu-
Linia
Câte forme geometrice Poate aduna în palmă Un om schimbat pe-o idee Întreabă schematicul profesor Proptit în Teorema lui Pitagora Răspunsul: Doar una doar o linie ciudat de neliniară Între naştere şi moarte.
20
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
The line
How many geometrical shapes Can gather in a palm A man exchanged for an idea The schematic professor asks Propped upon Pythagoras’s theorem The answer: But one but one line curiously un-linear Between birth and death.
21
-Ioan Mititelu-
Sindrom
Mă simt stingherul zilei În clipa de nelinişte-al păcatului Şi atunci îmi aşez altarul Pe doi mărăcini nevolnici Spre a mă ruga vântului Ploii Viscolelor viitoare Şi apelor Ce curg în ţinuturi nerostite Să-ntârzie o clipă mai mult Sindromul Liniştii eterne.
22
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Syndrome
I feel the solitary of the day In the moment of the anxiety of the sin And then I place my alter On two incapable briers To pray to the wind To the rain To the future blizzards And to the waters That flow in unspoken lands To delay one extra moment The syndrome Of the eternal silence.
23
-Ioan Mititelu-
Credeam
Credeam că florile se împart asemeni femeilor frumoase conform principiilor Ziditorului, o femeie o floare o floare, o femeie ca fiecare om să aibă un templu numai a lui fără amestec divin şi mai ales fără nici un amestec din afara cercului mitic credeam ştiam că tu eşti undeva pitită-ntr-o floare albastră de aceea te caut în viaţa aceasta şi poate şi-n cea viitoare.
24
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
I believed
I believed that the flowers are divided like the beautiful women true to the principles of the Creator, a woman a flower a flower, a woman so that every man should have a temple belonging only to him without divine intervention and most of all without any implication from the outside of the mythical circle I believed I knew that you were somewhere hidden in a blue flower that’s why I am looking for you in this life and perhaps in the future one.
25
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Cuvântul
Scrisesem cuvântul minune Undeva pe-un zăplaz oarecare Cuvânt pudrat cu speranţă Şi-nveşmântat în haine de gală
Cuvânt ce mişcă angoase Plantând zâmbet pe gândul de ducă Mijind iubiri la faptul de seară Închipuind un cântec de nuntă Undeva pe-un zăplaz oarecare Se află scris cuvântul minune De-l veţi găsi nu-l ştergeţi cu ploaia Şi timpul uitării cu chipul genune.
26
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
The word
I had written the miracle word Somewhere on some fence Word powdered with hope And wrapped up in gala clothes
Word that moves angst Planting a smile on the longing thought Gleaming loves at dusk Imagining a wedding song
Somewhere on some fence The word miracle is written If you were to find it do not wipe it with the rain And the time of forgetting with the image of abysm.
27
-Ioan Mititelu-
Dispariţie
Unii îşi zidesc temple Alţii cioplesc Dumnezei Dumnezei mai mici sau mai mari După credinţa fiecăruia Sau poate După cât îi este de statornică Frica de moarte Frică atât de umană Încât o aude Ciocan în coşul pieptului.
Ciudatul de abia acum se iveşte Undeva în conul cunoaşterii Parodiind pe Adam cel simplu înfulecând mărul biblic Cu cât roade mai mult acel măr Cu atât Dumnezeu Marele Dumnezeu Se face mai mic Până spre dispariţia totală
Şi rămâne doar dinamica vieţii Ne naştem Ne reproducem Murim Încolo totul nu-i decât gargară Turnată în forme inteligente Savante Dumnezeieşti de savante Dar totuşi gargară.
28
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Disappearance
Some build temples for themselves Others carve Gods Bigger and smaller Gods According to everyone’s faith Or perhaps How constant is Their fear of death The so human fear So that one can hear Hammer in the chest.
Strange appears only now Somewhere in the cone of Knowledge Parodying Adam the simple wolfing the Biblical apple The more he gnaws at that apple The more the Lord The great Lord Becomes smaller Up to the total disappearance
And only the Sunday of life remains We are born We multiply We die The rest is only gargle Poured into intelligent forms Erudite Divinely learnedly But still gargle.
29
-Ioan Mititelu-
Paşii mei
Îmi potriveam liniştea paşilor Cu gândul de-ntoarcere spre tine Să mă regăsesc spre amurg Într-o nouă zidire pierdută Între cele două plecări capitale.
Ce-i liniştea-ntrebai fără noimă Scandând alături de roua privirilor Silabisind minuni viitoare Îţi răspundeam doar adesea Când regăseam zorii pe frunte Visând aiuriţi de liniştea paşilor Vestind o altă plecare.
30
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
My steps
I adjusted the stillness of my steps With the thought of returning to you To find myself at dusk Inside a new lost building Between those two capital departures.
What’s calm without sense Reciting near the dew of sight Syllabizing future miracles I would often answer you When I found the dawn on the forehead Giddily dreaming of the stillness of the steps Announcing another departure.
31
-Ioan Mititelu-
Doină
Cântă frunza Şi frământă Dor de clipă Dor de tine De suspinele senine Descântate Şi uitate Într-o zonă de-ntuneric Unde trec Pe apa zării Doar himere iluzorii Ce mă lasă Doar în casă Fără cântec Sau descântec Ca s-ascult în ziua lină cum suspină frunza dorurilor toate frământate şi-aruncate undeva spre mai departe.
32
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Doina
The leaf sings And it stirs Longing for the moment Longing for you For the serene sighs Bewitched And forgotten In a zone of darkness Where pass On the water of the horizon Only illusive chimera Which leave me Only in the house Without song Without magic So that I listen in the calm day which sighs the leaf of your longings stirred and thrown somewhere towards farther way.
33
-Ioan Mititelu-
Te rog…
-Vis persan-
Să nu-mi vorbeşti de ploaia din trecut Când soarele se aciuase dintre noi Şi eu sculptam deja alt început nesigur Pe care tu îl cunoscuse-i într-o vină Te rog atât, să nu-mi vorbeşti Că plouă iar şi iar o viaţă.
34
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Please‌
Do not tell me of the rain from the past When the sun shielded from us And I was already carving another uncertain beginning Which you had known it as a misdemeanour I ask you only that you do not speak to me That it rains again and again another life.
35
-Ioan Mititelu-
Întrebări
Stai acolo ca un ţipăt Adunat în dreapta nopţii Şi nu ştii a cui e vina Că nu te-ai topit în vrajba Zilelor cu reci amurguri Ce ţi-a pus mirarea-n cuget Ca un steag uscat, bicisnic.
Şi te-ntrebi Şi azi şi mâine Cum o să te întrebi mereu Cine sunt Şi vin de unde Şi de ce mă cheamă: Eu.
36
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Questions
You stay there like a scream Gathered in the right of the night And you do not know whose fault it is That you did not melt in the feud Of the days with cold dusks That put wonder in your mind Like a woeful dry flag.
And you ask yourself And today and tomorrow How you’ll always ask Who I am And where do I come from And why I am called: I.
37
-Ioan Mititelu-
Pictură naivă
De ce pictezi doar anotimpuri Strivite-n file de ierbar Nu ştii că astea-s clipe moarte Un simbol pentru prea departe Pus într-un ţipăt singular? Când toamna-ntunecă aripa Cocorului ce doru-şi lasă Într-un abis de Cerc Polar Tu strângi în frig de insectar Ce a-nsemnat pe veci acasă.
De zodii s-au proptit în coastă Şi rău augur întrevezi Tu concentrat pe soarta zării Pe cântul şi întinsul mării Zănatic chip… pictezi, pictezi…
38
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Naïve Painting
Why are you painting only landscapes Crushed inside the pages of a herbarium Don’t you know that these are dead moments A symbol for too far Put into a singular scream? When autumn darkens the wing Of the crane which leaves its longing In an abyss of Polar Circle You gather in the cold of an insectarium That meant at home forever.
They leaned upon the side of the zodiac And you foresee a bad omen You concentrated on the fate of the skyline On the song and the vastness of the sea Thoughtless face…you paint, you paint…
39
-Ioan Mititelu-
Vă rog…
Iertare Că v-am scris scrisoare Pe trei petale de-ntuneric Confuz treceam Prin trei regate Vag desprinse dintr-o carte Unde zidirile-s precare Şi luminile-s primite Doar la moarte Dintr-un muc de lumânare.
Iertare Că n-am scris un cântec Sau să murmur Un descântec La boala lumii azi nebune ce vă are drept cobai şi vă duce în genune agăţaţi doar de-un pai.
40
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Please‌.
Forgiveness That I wrote you a letter On three petals of darkness Confused I was passing Through three regrets Vaguely torn away from a book Where the precarious construction And the received lights At death only From a candle end.
Forgiveness That I haven’t written a song Or to hum A disenchantment At the world disease mad today which has got you as guinea pigs and takes you in the abysm attached from a straw only.
41
-Ioan Mititelu-
Ţipăt
Focuri aspre, focuri sure Focuri arse de pădure Încrustate-aici în palmă de o antică sudalmă focuri despletind fântâni focul zilei ce-l amâni pentru-o nouă viaţă, poate să-ţi uiţi clipele furate focuri, focuri, focuri, focuri stinse-n lacrimi pe alocuri.
42
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Scream
Lit fires, grey fires Burnt fires of the woods Carved here in the palm by an antique swear fires undoing fountains the fire of the day one delays for a new life, perhaps to forget the stolen moments fires, fires, fires, fires put out by tears here and there.
43
-Ioan Mititelu-
Cerc nemilos
Zbori curcubeule zbori Spre semnul crestat în capătul zilei Unde iele senile şi sterpe mi-au încurcat ploile aruncându-mă-n corzi de-ntuneric surpând ca un cerc nemilos Atâtea-nceputuri…
44
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Merciless circle
Fly rainbow fly Towards the scored sign at the end of the day Where sterile and senile wicked fairies have tangled my rains throwing me into the strings of darkness crumbling like a merciless circle So many beginnings‌
45
-Ioan Mititelu-
Pierdere
N-aţi văzut femeia aceea Cu părul ca smoala Şi ochii de foc Cu sânii zvâcnind Până-n buza dorinţei Sădind nenoroc? mi-a fost zână şi cântec de rouă în timp depărtat când nu simţeam decât pornirea spre ancestralul păcat.
Mă chem eu pe nume să cred că sunt viu Şi nu am ars în focul privirii Din ochii aceia noptatici Ce alintau zodia naltă Cea închinată iubirii.
46
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Loss
Haven’t you seen that woman The hair like tar And the eyes of fire With the breasts springing up To the lip of desire Planting chance? she was my fairy and a song of dew in a distant time when I did not feel but the urge towards the ancestral sin.
I call myself by name and I believe I am alive And I did not burn in the fire of the gaze Of those night eyes That were caressing the high stars The one devoted to love.
47
-Ioan Mititelu-
Delir
-Vis persan-
Viaţa-i era o stenogramă Aiuritul scris cu semne aiurite Senin de parcă dimineaţa Îi desenau pe frunte ciocârlii Inventa câte un semn pentru orice trecere În altă stare. Şi iată s-a oprit Delimitat de timp la zidul plângerii Doamne! atunci nici el nu a mai ştiut măcar să se citească.
48
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Raving
His life was like stenography The scatter-brain written with foolish signs Serene as if in the morning They would draw skylarks on his forehead He would invent a sign for every passing Into another state. And look it stopped Delimited by time at the Wailing Wall Oh Lord! then he did not know any more even to read.
49
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Sonet
Steaua polară s-a pitit în sânge Adâncul vid mă soarbe ne-ncetat Sunt vagul sol ce un tribut mai strânge Ca-n Evul Mediu, c-o liră şi-un oftat.
Mă cheamă ochi albaştri cu geană de păcat Contemporan devin cu pomul ce se frânge De mă vedeţi mai trist deşi mă simt bărbat Şi stânca de e stâncă, ades în sine plânge. Dar vă invit prieteni să mă-nţelegeţi bine Taifun nu sunt să nu-mi pese de valuri Ca om prea perisabil am şubrezite maluri Şi-ncap înghesuit în patru-cinci terţine
Cu tot ce-am scris în urmă şi mia de pocaluri Ce le-am golit frumoaso anume pentru tine.
50
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Sonnet
The Polaris Star has hidden in blood The deep void sucks me slowly in I am the vague ground what tribute gathers me Like in the Middle Ages, with a sigh and a lyre.
The blue eyes with eyelids of sin call me I become contemporary with the tree that breaks And you see me sadder though I feel a man And the rock if it is a rock, it often cries in itself.
But my friends I invite you to understand me well Typhoon I am not, not to care of the waves As a too perishable man I have weak shores And I can fit within four or five terza rima.
With al I wrote of late and the thousands of goblets Which I emptied only for you, my beauty.
51
-Ioan Mititelu-
Să nu-mi puneţi semnul
Să nu-mi spuneţi pe nume Măcar de ziua oftatului Să nu-mi puneţi semnul Sortit numai păcatului Sosit sunt din rodul Strivit în biblice file Schimbând anotimpuri În spaime ostile Şi sacru mi-e gestul De-a bea iar cucută Smerit doar în clipa Ce timpul sărută s-arunc mitul spre zbor unde marea desparte un drum spre lumină şi altul spre moarte.
52
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Do not put the sign
Do not call me by name At least on the day of sigh Do not put the sign Destined only for the sin Born from the fruit Squashed in Biblical pages Changing seasons In hostile fears And sacred is my gesture To drink conium maculatum Pious only at the moment Which time kisses to throw the myth to the flight where the tide separates a path towards light and another towards death.
53
-Ioan Mititelu-
Treceri
Pândeam trecerea sinonimelor Pe noua autostradă polară Să-mi pot face un arc de mirare Din calpa strigare vulgară.
Ştiam c-ades sensul se schimbă Ca-ntr-un detestat calendar Să-mi amintiţi că-i vorba de limbă Strivită-ntr-un nou insectar. Şi mă alegeam cu strâmbe Zidiri, cu străinul mortar Cuvinte sădite aiurea-n timpane Şi măşti surâzându-mi ilar.
54
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Passing
I spied the passing of the synonyms On the new polar motorway To be able to make a wonder arch From the guilty vulgar call.
I knew that the sense could often change Like in a detested calendar To remind me it’s about the language Squashed in a new insectarium. And I found myself with crooked Buildings, with alien mortar Words planted in tympanum at random And masks smiling provokingly.
55
-Ioan Mititelu-
Atenţie!
Nu e o conservă ziua s-o deschideţi păşind peste strigări de foame sau obidă păşiţi tiptil în cochilia ei şi nu treziţi dulăii clipei pericolul cel mai cumplit preludiu al ultimei zile.
56
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Attention!
The day is not a can to open stepping towards calls of sorrow or hunger stepping stealthily in its shell and do not wake up the moment’s hounds the most ferocious danger prelude of the last day.
57
-Ioan Mititelu-
În palma ta
Cu dragostea ta la catarg Navigam spre tine prin val Ştiam că de-atât larg Un ţărm găsesc în pocal. Străbăteam zile şi nopţi Prin stele acelaşi destin Şi cântul tău era busola Şi gura ta-mi era vin.
Ajuns să-mi semăn suspinul În semnul Aurorei boreale Mă odihneam pe creasta mării În căuşul palmei tale.
58
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
In your palm
With your love at the mast I was sailing towards you through the wave I knew of so much open sea I find a shore in the goblit. I was crossing nights and days Through stars the same destiny And your thought was the compass And your mouth was my wine. I got to plant my sigh In the sign of Aurora Borealis I would rest on the crest of the sea In the hollow of your hand.
59
-Ioan Mititelu-
Sonet contemporan
În tâmple-mi cântă ciocârlia Cu gândul îmi sădesc izvoare Mă doare-n cot de penuria De greble, peşte sau topoare.
Cap de afiş e energia Ce se termină de sub soare Poete cântă România Când nu ai bani nici pentru sare. De-i capu-n nori, aşa sunt eu De când am apărut sub stele Mă ştie chiar şi Dumnezeu Şi dumnezeul mamei mele.
Dar rime risipesc aiurea Când îmi răsună-n piept pădurea.
60
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Contemporary Sonnet
The skylark sings at my temples With my thought I pant springs I don’t give a damn on the penury Of axes, fish or rakes.
On top of the advertiser is the energy Which finishes under the Sun You Poet should sing Romania When you don’t’ even have the money for salt. Head in the clouds that’s me Since when I was born under the stars The Lord Himself knows me And my mother’s lord.
But rhymes scatter some other place When the forest resounds in my heart.
61
-Ioan Mititelu-
Elegie persană
Abia dincolo de cuvinte Căutam mirarea de seară Ocrotind în tăcere o scară Îmbrăcată-n carnale veşminte
Purtam urciorul cu vin Ca pe-o relicvă în veci venerată Avea urciorul o formă de fată Închisă în arcul divin
De-o viaţă în salturi stelare Veneam către tine mereu Tu erai tronul şi vinul un zeu Iar eu un sol care moare.
62
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Persian Elegy
No more than beyond the words I was searching for the wonder in the evening Protecting a ladder in silence Dressed in carnal clothes. I was carrying the pitcher with wine Like a relic venerated eternally The pitcher had the shape of a girl Closed in the divine arch.
For a life of stellar leaps I would often come towards you You were the throne and the wine was a god And I was a soul which dies.
63
-Ioan Mititelu-
Rondel dacic
Aduceţi fraţilor ulcica s-o beau apoi s-o sparg ca-n veac Că la tristeţe ăsta-i leac Care-l ştiu toţi de când bunica.
În buzunar nu am nimica Şi-aş bea ca în vechime-un dac Aduceţi fraţilor ulcica s-o beau apoi s-o sparg ca-n veac.
Popă n-am fost, de aceea un drac Mă tot înghimpă cu aripa Să văd mereu tot plină sticla Ca s-o golesc. Ce să mă fac?
Aduceţi fraţilor ulcica…
64
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Dacian rondel
Brothers bring the little jug to drink from it first and then to break it like in times past by As this is the cure for sadness That everybody knows too well. I have nothing in my pocket And I would drink like a Dacian from olden days Brothers bring the little jug to drink from it and then to break it like in times past by.
I wasn’t a priest, that’s why a Dacian Was goading with its wing To always see the bottle full So that I could empty it. What can I do?
Brothers bring the little jug‌
65
-Ioan Mititelu-
Amintiri cu lună
Spintecasem noi liniştea lunii Cu strigăt uimit de fecioară Când stoluri de sunete clare Ni se lipiseră grăbite de gândurile noastre pierdute fără scăpare într-un hăţiş de neştire.
66
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Memories with Moon
We were cutting the calm of the Moon With a surprised scream When flocks of clear sounds Would stick hurriedly from our thoughts lost without salvation in a thicket of unconscious,
67
-Ioan Mititelu-
Vamă
Ţipătul cucuvelei nu s-a inventat El dăinuie în fiecare casă Pitit demult în locuri neştiute Poate în zid sau poate-n masă Poate în aerul de bucurie Când se ascund privirile durute Într-un surâs de calpă veselie Şi-n ceasu-n care vama ţi se cere O spui atunci cu glasul împăcat Ţipătul cucuvelei nu s-a inventat
68
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Customs
The scream of the little owl has not been invented It goes on in every home Hidden in unknown places Perhaps in the wall or perhaps on the table Perhaps in the air of joy When the suffering eyes hide In a smile of false joy And at the hour when the customs are demanded from you You utter then with a comforted voice The scream of the little owl has not been invented
69
-Ioan Mititelu-
Trist
Săbiile dorinţei s-au ştirbit De când mă simt al zilei prunc Şi anii nu pot să-i arunc De unde sunt, de unde au venit Că-s adunaţi ca fulgii de omăt Să-mi pună dorurilor frână Să uit că tu mi-ai fost stăpână Şi de privirea ta să mă îmbăt. Mirări şi sunete de pocăinţă Apar la colţuri de simţire Să uit tot ce mi-a fost în fire Să uit ce a-nsemnat dorinţă.
70
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Sad
The swords of desire have jiggered Since I feel the day’s baby And I cannot throw the years From where they are, from where they came That they are gathered like the snowflakes To put a break to my desires To forget you were my mistress And to get drunk of your gaze. Sounds and wonder of penance Appear at corners of feeling To forget all that was in my nature To forget what desire meant to me.
71
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Punct cardinal
Plecam spre un punct cardinal Cu totul altul decât cele cunoscute Strivit ca strugurii din deal În file de secol cernute
Nu auzise de el încă nimeni Fiindcă fusese din veacuri al meu Pus între spini de un fals Dumnezeu Ca osândă la zeii din oameni Îl caut şi eu cu toate că-l ştiu Unde străbate el ziua precară Strivind ce-i mirare şi-n cale presară În zile şi-n mine imensul pustiu.
72
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Cardinal point
I was leaving for a cardinal point Completely different from the known ones Squashed like the grapes from the hill Inside pages sifted by the century Nobody had heard of him Because he had been mine for centuries Placed between thorns by another Lord As a punishment to the gods within men
I am searching for him though I know him Where he wanders the precarious day Squashing what’s wonder and he scatters in the path In days and within me the immense void.
73
-Ioan Mititelu-
Să beau un vin
Un vin să beau ca un răspuns La depărtarea ce mă cheamă Spre vadul care îmi destramă Ce-am năzuit, unde-am ajuns Un vin să beau ca un suspin În seara ce s-aşterne-n spuza Unei iubiri, iar călăuza Să-mi fie dorul filistin.
Un vin să beau, apoi să cânt Hoinare clipe ce s-au stins Într-un sălbatic necuprins Cât am trecut pe-acest pământ.
74
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
To drink wine
A wine to drink as a reply At the distance that calls me Towards the ford that tears What I hoped for, where I arrived
A wine to drink as a sigh In the evening that spreads the hot ashes Of a love, and the guide To be my philistine longing. A wine to drink, then to sing Wandering moments which effaced In a vast wildness How long I passed on this Earth
75
-Ioan Mititelu-
Doamne!
ai inventat pelinul ca pe-o plecare-a serii să pună cep durerii şi să-ntărească vinul când primăvara-i vie în ziua de armindeni şi gândurile, Ţie aduc de pretutindeni un însemnat omagiu la tot ce-o să răsară eu scriu doar un adagiu Tu scrii - o primăvară.
76
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Oh Lord!
You invented the wormwood wine like a departure of the evening to put a plug to sorrow to strengthen the wine when spring is alive at May Day and the thoughts, to You bring from everywhere an important homage to all that will sprout I compose an adagio only You compose – a spring
77
-Ioan Mititelu-
Pedeapsă
De strune, de vinuri, de bucle Brunete sau blonde, tot-una Mă-mbată azi firea zidirii În care mi-a fiert mătrăguna Ce timpul mi-l fură nevolnic Spre capătul dinspre pedeapsă Cu fierul sau vorba săltată Şi toate chiar toate-s preludiul uitării ce-nseamnă o fată.
78
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Punishment
Of strings, of wines, of locks Blondes or brunettes, it’s the same I get drunk by the nature of the building In which nightshade boiled me Which time steals from me powerlessly Towards the end of the punishment With the iron and the lively word And all even they are the prelude to the oblivion that means a girl.
79
-Ioan Mititelu-
Sfat de seară târzie
Tu nu te înfiori De câtă risipă de dor se pierde la poarta-ntrebării?
Când îţi pui gândul în palmă Şi-l porţi unei blonde năluci Într-o linişte plină de seara Unde-au sădit ielele Visul tău neînceput Să nu-ţi fie teamă priveşte-ţi doar chipul Închis între pereţii dorinţei.
80
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Advice in late evening
Do you not shudder Of how much waste of longing is ruined at the gate of the question?
When you place your thought in your palm And you carry to a blonde ghost In a complete evening calm Where the wicked fairies had planted Your virgin thought Do not be afraid look at your face only closed amongst the walls of desire.
81
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Dar
Aveam zeul meu personal Protejat ca sfintele moaşte Pitit între verbul: cunoaşte Şi zvonul de clopot banal
Mi-l dăruisem însumi solemn În ziua când toate minunile Se retrăseseră – n genunile Rămase-n graniticul semn Al străinării ispitei de sine Culpabila clipă astrală Din conul de umbră egală Doar cu dorul de tine.
Acest dor mi-e povara şi greul De-a fi pe cuvinte stăpân Mă caţăr pe zile dar noaptea rămân Eu singur cu mine şi zeul.
82
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Gift
I had my personal god Protected like the holy relics Hidden between the verb: learn And the rumour of banal bell
I gave it solemnly to myself The day all miracles Had retreated into the abysm Left in the granitic sign Of the alienation of self-temptation Guilty astral moment From the cone of equal shadow Only with the longing for you.
This longing is my difficulty and burden To be master over the words I climb over the days but at night I remain Alone with the god and myself.
83
-Ioan Mititelu-
Pisica neagră
Oare de ce-mi tai drumul Pisică neagră a uitării De abia mi-am curăţat ghetele Învins după ultimul drum făcut spre nălucile sparte din zece deliruri fugare Sunt singur Şi sunt peste tot necuprinse zone umbrite de sarea unor cumplite zidiri de cuvinte zidiri calpe dar ciudat de reale ce-mi aţin calea când izvoarele clipei scriu un nou anotimp în palma-mi deschisă spre norul din mine.
şi atunci mă refugiez tiptil în vechea dar noua poveste Cu: a fost odată…
84
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
The black cat
Why are you really crossing my path The black cat of oblivion I have just cleaned my boots Defeated after the last journey taken to the broken ghosts of ten running deliriums I am alone And everywhere there are boundless zones shaded by the salt of some ferocious walls of words false walls but curiously real which cross my path when the springs of the moment write another season in my open palm towards the cloud in myself.
and then you take refuge stealthily in the old but new story With: once upon a time‌
85
-Ioan Mititelu-
Prietenului meu
Prietene îţi spun precis: Suntem pierduţi pe-acelaşi drum Iar viaţa noastră praf şi fum Ne-o construim numai în vis. Ne atârnăm o tinichea Să sune seara la o cupă Nu ne gândim ce va fi după Cei ce ni-s dragi, ne vor uita.
Prietene ţi-aş da o noapte s-o iei cu tine către stele să iei şi vis, să iei şi şoapte să iei şi dorurile mele.
Eu să rămân un om mărunt Un vin să beau ca oricare Să nu văd versul în pahare Şi liniştit să mor cărunt.
86
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
To my friend
My friend, I tell you precisely: We are lost on the same road And our life, smoke and dust We built it only in our dream.
We hang a decoration To chime in the evening at a cup We do not think what will be afterwards Those dear to us, they’ll forget us.
My friend, I’d give you a night to take it with you to the stars to take also a dream, to take whispers too to also take my longings.
I to remain a smallish man A wine to drink like anyone Not to see the verse in the glass And to die grey-haired serene.
87
-Ioan Mititelu-
Elegie
Copacii plâng în seară Şi se preling subtile Vagi zâmbete de ceară Desprinse dintre file mi-i grea îngăduinţa de-a face o minune punându-mi pocăinţa pe-al silniciei strune
Şi orbit de drumul palid ce arată doar suişul mă-ntorc încă odată Spre viaţă de-a piezişul.
88
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Elegy
The trees cry in the evening And they trickle subtly Vague smiles of wax Detached from pages my leniency is heavy to perform a miracle placing my penance on the forced string
And blinded by the pale road which shows the climb only I turn once again Towards life slantwise.
89
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Dedublare
Plecam de acasă devreme Cu mult înaintea mea Urcam Dealul Morii De unde toate păreau mai înalte Să mă văd cum pipăi iar drumul Spre cele uitate chiar ieri.
Doamne! Cum mă vedeam venind! Cu gândul săpând noi ispite Studiam înţelesul Încruntărilor surde Din prea desele plecări Din fiinţa mea rămasă stingheră Spre capătul drumului cu sens unic.
90
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Split personality
I would leave from home early Much earlier before me I would climb the Mill Hill From where all seemed higher To look at myself how I touch the road Towards those forgotten the very yesterday. Oh Lord! How I saw myself! With the thought digging new temptations I would study the meaning Of the deaf frowns Of the too often departures Of my being left isolated Towards the end of the one way road.
91
-Ioan Mititelu-
Deşirare
De unde vii Privirea mea Ce mă-nsoţeşti semnându-mi clipa cu trei petale de-adevăr?
Ştiam că toate Sunt doar treceri Spre dimineaţa agăţată Între senin Şi zbor de seară Înfăşurat în calpe gânduri
Să mă întorc În mine singur Cu toate zâmbetele tale mi-ar trebui să-mi aflu cântul în paşii ce s-au şters cu ziua
Şi dor să-mi fie înc-un secol.
92
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Unravelling
Where do you come from My gaze Which you accompany Signing my moment With three real petals?
I knew that all Are only transient Towards the morning hanging Between serene And the evening flight Wrapped in false thoughts
To return to My inner self With all your smiles I’d need To find the song And the steps that have been wiped with the day
And to be longing For another century.
93
-Ioan Mititelu-
.
-Vis persan-
Cântec rotund
Îţi aminteşti de seara aceea Când toate se spărgeau la marginea merilor când semănam sclipirile-n ochi cu mâinile-ntinse spre zori de melodia ce curgea peste noi ca apa, ca aerul fără osândă cotropind lanţul de dor chircit în găoace plăpândă melodia aceea avea rotunjimi de femeie adormitor ne legăna ca pe ape şi pe pleoape se adunau mesteceni în zbor s-aducă şi cerul aproape
şi alergam mereu undeva unde marginile sunt atât de rotunde încât te întrebi de ce orele dor şi noi ne oprim, oare unde?
94
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Round song
Do you remember that evening When all would break at the margin of the apples when we planted sparkles in the eyes the hands stretched towards the dawns of the melody which flows over us like the water like the air without punishment invading the chain of longing crouched in the delicate egg shell that melody had a woman’s roundness somniferous it was rocking us like on waters and on the eyelids were gathering birch trees in flight to bring the sky nearer too
and time and again I was running somewhere where the margins are so rounded so that you ask yourself why hours pain me and we stop, where indeed?
95
-Ioan Mititelu-
Să pot uita
-Vis persan-
Să nu-mi vorbeşti de sâni obraznici Când seara îşi adună stolul Din semnul femininului sumar Ce mi-a zidit un pârg de doruri s-aduci cu vin, ulcica rasă s-o am drept canapea, drept casă să pot uita un chip de fată ce a plecat în altă sferă Întoars-acum spre niciodată. În mult prea strâmta noastră eră.
96
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
To be able to forget
Do not tell me about rebellious breasts When they gather in flight From the sign of the summary feminine Which has built me a ripening of longings to bring with wine, the full jug to use as a settee, as a house to be able to forget a girl’s face which has left for another sphere Returned now towards the never never In our much too narrow era.
97
-Ioan Mititelu-
Un nou calendar
-Vis persan-
Plecasem tiptil spre niciunde Aveam atâta timp la-ndemână Încât munţii păreau nişte gângănii grăbite Din ape uimite sorbind începuturi. Vă rog, nu mă-ntrebaţi unde era ţinta aceea Spre care mergeam solitar Aşa mai pleacă poetul spre casa Cea dinspre roua iubirii dorite Să-şi mântuie clipa ispitei Să-nceapă cioplind un alt calendar.
98
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
A new calendar
We left stealthily towards nowhere We had so much time at hand So that the mountain seemed like some insects in a hurry Sipping beginnings from astonished waters.
Please, do not ask me where was that target Towards which I was walking solitary This is how the poet leaves towards home that towards the dew of the desired love To quench the moment of temptation To begin by chiselling Another calendar.
99
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Preaplin
Mi se curbau privirile pe după obiecte Căutând preaplinul îngăduit de stare În care doar durerea e ceea care doare Şi nu sindromul acru al patimii directe.
De mă vedeţi pe ape, de mă vedeţi pe maluri Să ştiţi! Sunt călătorul atâtor începuturi Dintre oşteni rămaşi cu săbii fără scuturi Îmi car osânda zilnic prin ale zilei valuri.
100
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Superabundance
My gaze was curbing from behind objects Searching for the superabundance allowed by the state In which pain is the one that hurts And not the sour syndrome of direct passion.
If you see me on the waters, if you see me on the shores You should know! I am the traveller of so many beginnings Amongst soldiers left with swords without shields I carry my punishment through the waves of the day.
101
-Ioan Mititelu-
Condamnare
Sunt din nou jucăria-ntâmplării De când mi s-au alertat pricinile La judecata pripită şi calp-a uitării Să fiu osândit de a-mi scrie vinile Pe trei boabe furate din stele Ce-au fost cândva iubirile mele.
102
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Conviction
I am again the toy of hazard Since my troubles have alerted At the hasty judgement and false oblivion To be condemned to write my guilts On three seeds Stolen from the stars Which once had been My loves.
103
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Presupunere
Îţi spuneam cândva despre mine Când luna se da scăpătatului Că sunt fiul cel mic al păcatului Uitat în desaga nepăsării divine
Veneam din adâncuri rănite De coasta amintirilor prinse În zodii cu semne şi patimă ninse Călcate în zori de cai în copite.
Credeam de pe atunci, aşadar Că sunt în lume şi lacrimi de piatră Că fără zid voi rămâne şi vatră Pentru păcatul presupus originar.
104
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Assumption
Once I told you about myself When the Moon was setting down That I am the youngest son of sin Forgotten in the bag of the devine indifference I saw from wounded depths Caught from the flank of memory In stars with signs and snowed passion Treaded at dawn by horses in hoofs.
Since then I believed, therefore That I am in the world and tears of stone That I would be left without hearth and wall Because of the presumed original sin.
105
-Ioan Mititelu-
Fără catarg
Nu mai căutaţi corabia beată, Îmbrăcată-n zdrenţele mării Sădită a fost în graba uitării Şi-n porturi sosind niciodată Corabie cu semnul pierzării La proră cu nume de fată Cu vela de dor sfâşiată Niciunde răspunde chemării
Poate încă mai ştie de valuri În zboru-i lipsit de catarg E mult prea departe spre larg Şi eu sunt ale ei maluri.
106
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Without a mast
Do not search for the sunken sailing boat Clothed in the rugs of the sea Planted was it in the haste of of forgetfulness And never arriving in harbours Sailing boat with the sign of loss At the bow with the name of a girl With the torn sail of longing Nowhere answers the call
Perhaps he does not know of waves any more In the flight deprived of a mast It’s much too far out to sea And I am its shores.
107
-Ioan Mititelu-
Relativitate
Secante treceri de rândunele Spre umbra dinspre anotimpuri Semnul schimbării parşive Ale timpului strivind spaţiul Hei! Vă rog linişte! Aici nu e vorba de spaţiu şi timp Conceptele acestea Desigur sunt doar relative Concepte ale neputinţei Neputinţa de a râde, Neputinţa de a plânge De a iubi Sau alinta un copil Vreau să rămân să rămânem şi azi Şi mâine, mereu Doar cu absolutul Absolutul sufletului uman Ce-şi râde de spaţiu De timp, de viteză.
108
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Relativity
Secant flights of swifts Towards the shadow of the seasons The sign of the mean changes Of the time compressing the space Hey! Quiet please! Here it’s not a matter of time and space These concepts Are only relative of course The powerlessness of laughter, The powerless of crying Of loving Of soothing a child I wish to remain I wish us to remain even today And tomorrow, forever Only with the absolute The absolute of the human soul Which laughs at the space At the time, at the speed.
109
-Ioan Mititelu-
Tu
-Vis persan-
Minunile s-au împărţit demult Când prigoriile nu cântau a pustiu Când poemul înscris pe aripa lebedei Era semnul de recunoaştere al zilei Iar tu nu erai niciunde Să prevesteşti prima minune.
110
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
You
The miracles were shared out a long time ago When the bee eaters did not sing of solitude When the poem inscribed on the swans wing Was the sign of the recognision of the day And you were nowhere To herald the first miracle.
111
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Om sunt…
Nu ştiu de-mi sunt privirile acasă Nu ştiu de s-a-ntâmplat o nemurire Să-mi pun pe cântu-mi stranii patrafire Să trec şi azi pădurea de angoasă.
Şi car câte un munte înspre asfinţit să-l pun spre seară unde e dor de munte să-mi îndulcesc şi tâmplele-mi cărunte şi semn să pun la ziua ce-a murit. Strivind un somn cu răni nevindecate Să trec livezile în strania amiază Când nălucit pământul germinează Mereu aceleaşi omeneşti păcate.
112
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
I am a man‌
I do not know if my gaze is at home I do not know if an immortality has happened To place in my song strange stoles To cross today again the forest of anxiety.
And I carry a mountain towards sunset to place it in the evening where it’s a longing for the mountain to sweeten again my grey temples it’s a sign to put at the day that has died. Squashing a sleep with unhealed wounds To cross the orchards in the strange afternoon When deluded the earth germinates Always the same human sins.
113
-Ioan Mititelu-
Stare
Singur îmi croiesc un drum Macii nu-s decât o stare Zilei de-a găsi cărare Spre un vis pictat postum.
Dinspre zori mijeşte norul Ciocârlii grăbesc spre nalt Aspru gând mă-nscriu spre alt Luminiş ce-mi poartă dorul. Dumnezeu îmi face semnul De ocol printre prundişuri Clocotesc pe zări hăţişuri focul mistic şi îndemnul.
114
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
State
Alone I am building a road The poppies are only a state To find a path for the day Towards a dream painted after death.
From dawn the cloud appears The skylarks hurry towards heavens Rough thought I sign towards another Clearing which bears my longing. The Lord is giving me a sign Of a detour through the shingle Thickets boil at the horizon the impulse and the mystic fire.
115
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Vremelnică întoarcere
Cu paşii împletiţi în iarbă Mă întorc şi azi spre zilele de atunci Când viaţa însăşi era doar o mirare Şi florile iubirii le uitam prin lunci. Tu doar erai sădită-n aţipire În buza clipei ce trecea-ntr-o clipă Stăteam acolo unde-i doar părere Să desluşim al sensului aripă.
Noi desenam tot cerul în albastru Ca să-l simţim aproape de privire Era atâta linişte prin ziua fără margini Încât şi azi o caut în neştire.
116
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Temporary return
With the steps platted in the grass I return to those days again and again When life itself was a wonder only And I would forget the flowers of love in the water meadows. You were only planted in a doze In the lip of the moment that passes in a second I would sit there where there is only an opinion To discern the sense of the wing.
We were drawing all the sky in blue so that we could feel it neat the eyes There was so much calm in the day without end So that I still search for it today incessantly.
117
-Ioan Mititelu-
De departe
Veneam din Summer peticit Cu rânduri mari de cuneiforme Să le plantez în parcul dizidenţei Unui popor prea adormit Mi se-nchidea în stânga rana Ca arsă de un gând anarhic A unei inimi prea amare Strivită ca un dor de ţară Ştiam că port în van durerea Şi voi primi doar bolovani În tâmpla ce gândea aiurea La o iubire ce se leagă În oameni despărţiţi de ură În oameni despărţiţi de bani.
118
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
From far away
I came from Summer patched With big lines of cuneiforms To plant them in the park of dissidence Of a people too sleepy My wound was closing on my left As if burnt by an anarchic thought Of a too bitter home sickness
I knew I was carrying my sorrow in vain And I would receive boulders only In the temple which was thinking somewhere else Of a love that unites in people detached from hate In people detached from money.
119
-Ioan Mititelu-
De seară
Voi ştiţi cum scrâşneşte o sferă Închisă în vechea copertă Unde surghiunit este zeul Ce plânge spre lume şi speră Să schimbe strâmba ofertă De-al arunca între ziduri Strivit cu negre litanii?
Şi voi îl ascundeţi în strofa Pierdută de cel ce cobeşte Schimbări spre grele răstimpuri Hrănind rădăcina ce creşte Strivind ce-a însemnat o simţire Un stei înrămat de-o idee La capăt de lume, de oameni…
120
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
In the evening
Do you know how a sphere grinds Locked inside the old cover Where the god is exiled Who cries to the world and the sphere To change the false offer To throw it between the walls Crushed with black litanies?
And you hide it in the stanza Lost by the one who croaks Changes to hard spans of time Feeding the root that grows Crushing what meant a feeling A cliff framed by an idea At the end of the world, of people‌
121
-Ioan Mititelu-
Întrebare de taină
Căutam de unul singur zenitul Unei întrebări prea des încercate Să aflu prin mine zidirea Din clipe al primei iubiri eu fiind acela adică partea neclară naivă acestui miracol de taină şi mă miram pierdut printre praful de zodii cum tu le ştiai toate de parcă aveai cheia începutului lumii.
122
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Secret question
I searched alone the zenith Of a question tried too often To learn through me the creation Of the moments of the first love I being the one that is the unclear part na誰ve to this secret miracle and I wondered lost amongst the dust of the stars how you knew everything as if you had the key to the beginning of the world.
123
-Ioan Mititelu-
Cântec de mai
Erai ca un descântec Pudrat cu apă neîncepută Şi eu Un murmur de val ce mângâie Umărul rotund Al prinţesei pierdute În mia de păcate.
Plecam în privirile noastre Spre zări de licori Şi culmi De stranie lumină Înţeleasă doar de noi Cei doi păcătoşi Precum Începutul şi sfârşitul Tuturor lucrurilor profane.
Şi timpu-şi punea sfios Un punct rotunjit cu migală.
124
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
May song
You were like a spell Powdered with untouched water And I A murmur of wave which caresses The round shoulder Of the lost princess In the thousand sins.
We would leave our gazes To horizons of nectars And summits Of strange light Understood only by us The two sinners As follows The beginning and the end Of all the profane things. And time would put timidly A rounded full stop attentively.
125
-Ioan Mititelu-
Ziua
Uitasem unde-mi pusesem ziua Ziua de azi Sau dacă mai aveam zi În ziua aceea Pierdut eram Precum clipa de smerenie În privirea ta albastră ca o mare interioară fără capcane Şi luntre îmi erai doar tu Cea fără de seamăn Îndreptată spre unde Sau când Sau spre niciodată.
126
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
The day
I forgot where I had placed the day The day of today Or if I still had any day The day I was lost As the moment of piety In your blue gaze as an inner sea without traps And only you were my boat The one incomparably Directed towards where And when Or towards never.
127
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Poem păgân
A pune adevărul între paranteze Sau a-l ascunde în stranii rugăciuni E meritul urzit de uscăciuni De inelate târâtoare treze Ce-au reuşit să ne amaneteze Chiar ale vieţii mistice minuni.
Sunt un profan în ale îndurării De aceea vreau şi eu un Dumnezeu Ce nu se denumeşte totdeauna Eu De îndoieli în dunga înserării Să aibă parte-n clipa-nsingurării Şi să mă reprezinte aşa cum sunt, mereu.
128
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Pagan poem
To place the truth between parenthesis Or to hide it in strange prayers It’s the merit warped in dryness Of ringed creepy crawling awoken Which managed to pawn us Even of life’s mystic miracles.
I am a profane of mercy That’s why I also wish for a Lord That does not call Himself I Of doubts in the stripe of the dusk To be part of the moment of the twilight And to represent me as I am, always.
129
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Dada
Se odihnea privirea-mi în minunea ce este O stea căzătoare spre tine Cu munţi de-ntuneric în coastă Veneam atunci dinspre izvoare Să întrec prevăzătoarele zodii Izvodite-n păcate sumare. Pierdusem trei vieţi fără vise Uitate ca sunetul de pieire În reci aluvii fără de formă Ca să-ţi aduc ofrandă un cântec Luat din pricini nespuse La facerea unei lumi adânc selenare.
130
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Dada
My gaze was resting on the miracle that is A shooting star towards you With mountains of darkness on the side I was coming then from the springs To surpass the wary stars Risen in abstract sins. I had lost three dreamless lives Forgotten like the sound of destruction In cold alluvium without shape So that I bring gift a song Taken from unsaid causes At the making of a selenium worlds.
131
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Rămâi
Rămâi acolo unde-ai fost Cu ţipătul intens al înserării Precum cocorii ce se duc în toamnă Zăbranic întinzând pe poarta zării. Rămâi acolo unde te-am lăsat În ceasul fără timp al nemuririi să-mi primeneşti seninul vinovat de ochiul cel firesc al firii.
Te rog atât, acolo să rămâi Unde te-am pus când totul sta s-apună Să-mi fii mereu surâsul pătimaş Şi-n seara neagră zâmbetul de lună.
132
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Remain
Remain there where you were With the intense scream of the dusk Like the cranes that leave in autumn Crape spread over the gate of the horizon. Remain there where I left you In the timeless hour of immortality to receive my serene culprit of the natural eye of the grain.
I only ask you, to remain there Where I placed you when all looked to vanish To always be my passionate smile And of the Moon’s smile in the dark evening.
133
-Ioan Mititelu-
Descântec de deochi
Ocoleşte-mă privire Strâmbă hâdă şi zăludă Ce presari pe viaţă negii Unui gând de paparudă
Ocoleşte-mi ziua nimbul Unui vis de a ajunge Unde clipa se dilată Şi seninul nu mai plânge.
Ocoleşte-mă şi spune Celui ce te-a zămislit Că-s plecat spre altă sferă Pân’ la proximul zenit.
134
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Magic spell
Avoid my gaze Wry, ugly and foolish That sprinkle warts on life To a thought of a rain maker
Avoid my nimbus during the day To a dream to reach Where the moment dilutes And the serene does not cry any more. Avoid me and tell The one who created you That I have left to another sphere Up to the proximal zenith.
135
-Ioan Mititelu-
Cibernetică
Cine a spus despre zero Că e ultimul cerc incomplet Că zideşte-nceputuri De străinul poet. Legaţi de numere calpe Negaţi ca leul în cuşcă Singuri în lumea străină Doar zero şi unu ne muşcă. Ne uscăm pe tulpina Unei matematici parşive În care poemul se pierde Prin ceaţă de reci adjective.
136
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Cybernetic
Who said about zero That it is the last incomplete circle That it builds beginnings By the strange poet. Linked to false numbers Deny like the lion in a cage Alone in the strange world Zero only and one bites us.
We dry up on the stem Of a mean mathematics In which the poem is lost Though the frog of cold adjectives.
137
-Ioan Mititelu-
De câte ori
De câte ori nu te-am dorit Să fii doar tu cea întreagă Ca gândul tău şi trupul tău alb Semn de oprire la clipa pribeagă. De câte ori nu am dorit Ca drumul să mi te-aducă Aceeaşi ce în nopţi prea târzii Doar fulgerai ca nălucă. De câte ori nu ţi-am cântat În clipa cea grea şi fugară Poemul unui om pierdut Pe câmpul dinspre seară.
138
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
How many times
How many times I desired you To be only you the whole one Like your thought and your white body A sign of seizing the wandering moment. How many times I desired you So that the road would bring you to me The same who in too late nights You gleamed just like a ghost. How many times I sang you In the transient and difficult moment The poem of a lost man On the field towards dusk.
139
-Ioan Mititelu-
De tine
-Vis persan-
printre degete mi se prelingea noaptea crăpau de cântec prigorii în teii uscaţi de lepra sinuciderii şi nu ajungeam să prind caii din zorii uitaţi peste trei şiruri de lună
nu-mi sta în cale prieten sau duşman nu sunt decât trecătorul uitat de lanternă căutând perechea de aşi sorbiţi inodor într-o seară gregară
şi vezi, tu încă vezi cum se prelinge noaptea spre apusul unei candele triste saline
e ca sinodul ce aduce-alinarea pastişei cu ţepi ce-a fost o clipă de tine.
140
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Of you
night trickles through my fingers the bee eaters gorge on song in the dry linden trees of the leprosy of suicide and we were not getting to catch the horses from the forgotten dawns over three rows of Moon
do not bar my path friend or enemy I am not but the passer-by forgotten by the torch searching the pair of aces drunk inodorously in a gregarious evening
and you see, and you still see how the night trickles towards the dusk to a sad saline candle
it’s like the Synod of the pastiche with thorns which was a moment of you.
141
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Diagonala
Diagonala timpului e gândul meu Înscris în toate şase puncte cardinale Ce poartă cu patimi nerostite Izvodul de umbră Şi cioburi de linişte Topite în formele tale.
Diagonala timpului o port ca pe-o vină Venirii arar în clipa uitată de noi În zodii sădite arhaic În nordul dorinţelor Pornite-n neştirea De-a fi doar un semn amândoi.
Doamne, a timpului diagonală Blând ai trasat-o simetric Cu raiul şi iadul Într-o scenă imensă şi goală.
142
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Diagonal line
The diagonal line of the time is my thought Locked in all the cardinal points Which carry with unspoken passions The spring of shadow And shards of calm Melted in your shapes.
I carry the diagonal line of the time like a guilt Of the seldom arrival in the forgotten moment in us In stars planted archaically In the north of desires Started at random To be both just a sign.
Oh Lord, the diagonal line of the time Gently you traced it symmetrically Like Heaven and hell In an empty and immense scene.
143
-Ioan Mititelu-
Datorii
Dator îi eram O clipă de linişte Vieţii acestea de câine Câine urlând în vâltoarea Unui timp nebun Timp nebun Ce nu era al meu Nici al tău
Măcar al tău Cea care mă vezi Doar printre lacrimi
Lacrimi de adevăr La răsăritul precar Al unei zile precare
Şi liniştea se amână Încă un secol. E mult doar un secol?
144
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Debts
I was indebted A moment of calm To this life as a dog
Dog Screaming in the vortex Of a mad time
Mad time Which was neither mine Nor yours At least yours The one you can see Through tears only
Tears of truth At the precarious dawn Of the precarious day
And calm is being postponed Another century Is it only a century?
145
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Melancolii
Mi se usucă gândul în paharul gol La ora când tresar Uitate stele-n zidul pendular De refulata clipă ce mai doare.
Mi se pictează primul semn Pe fruntea mea uitată peregrină Eradicând mirări şi zi senină Încrâncenat semnând sentinţa ternă. Schimbam trei file –n calendar Semnând o pierdere trufaşă Iar zodia mea prea nărăvaşă Mă mângâia cu firul de trifoi.
146
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Melancholies
My thought dries in the empty glass At the hour when shudder Forgotten stars in the pendulous wall Of the supressed moment which hurts me.
I am painted the first sign On my forgotten peregrine forehead Eradicating wonders and a serene day Sowing the tarnished sentence with a shudder. I was changing three pages in the calendar Signing a haughty loss And my too randy star Was caressing me with the stem of clover.
147
-Ioan Mititelu-
În ziuă
De atâtea șipote se aud zările Urcate în pragul zenitului tău și-n somn se strâng așteptările Sădite perfid în ceasul cel rău
Aș vrea să trimit o turmă de rodii În calea urmată de-un vis grijuliu Dar tu mai crezi în bezmetice zodii și eu tot mai cred în pustiu.
148
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
In daylight
Of so many pipes the dawns are hurd Climbed in the porch of your zenith and in sleep the waitings gather Falsely planted in the evil hour
I would like to send a bunch of pomegranates Into the path followed by a caring dream But you still believe in mad stars and I still believe in a wasteland.
149
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Tristeți de vară
Alcătuiesc iar calendare Despre începuturi și mai ales derulări de zidire strâng în palme mici pietricele să pot clădi o mirare în fața unui timp ticălos ce-și are măsura în sine.
Simt zile și nopți în mișcare De pendul bezmetic și rece și trec auzite doar de mine schimbările bruște de clipe uitate-n zadar în paharul uscat prea devreme.
Nu-mi mai aștepta mărunta trecere Spre undeva sau niciunde Eu am plecat odată cu umbra Vorbindu-i ceva despre tine Cea care-ai sădit așteptări și cuvinte fără de seamăn într-un pierit ambulant.
150
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Summer sadness
I create calendars About beginnings and particularly spreading of building I hold pebbles tight in my hands to be able to build a wonder facing a wretched time which has the measure in itself. I feel days and nights in movement Of the cold and mad pendulum and they pass heard only by me the sudden changes of moments forgotten in vain in the empty glass far too soon.
Do not wait for my insignificant passing To somewhere and to nowhere I left together with the shadow Telling something about you The one who planted hopes and incomparable words in a perished peddler.
151
-Ioan Mititelu-
-Vis persan-
Pe câmpul acesta
Pe câmpul acesta adastă un zeu Când soarele se dă scăpătatului Când tu şi eu Silabisim geana păcatului.
Pe câmpul acesta zâmbeşte un zeu Cedând ochiul smerit asfinţitului Când tu şi eu Deşiram semnele mitului.
Pe câmpul acesta mai moare un zeu Când zorii spun bine venitului Iar tu şi eu Ne-ntoarcem în lumea rostitului.
152
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
On this field
In this field there is a god When the sun is setting down When you and I Syllabize the eyebrow of the sin.
In this field a god smiles Giving up the meek eye of the dusk When you and I Unravel the signs of the myth.
In this field there dies another god When dawn says welcome And you and I We return to the world of the spoken one.
153
-Ioan Mititelu-
Păcat de seară
Cu fapta, cu ochiul, cu gândul Strecoară-se La închisul de seară Păcatul cel dulce arzând Şi uită tu ritmul haotic A unui secol nebun Îmbătat de benzină. Uită Şi vino să mă minţi La spovedanie.
154
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
Evening sin
With the deed, with the eye, with the thought Steal away At the sunset The burning sin And forget the chaotic rhythm Of a mad century Drunk on gasoline. Forget And come and lie with me At confession.
155
-Ioan Mititelu-
Meritam
Să fim alături pe un ciob de Galaxie pentru-o zi pentru o noapte sau măcar pentru-o vecie. Dar se-ntâmplă Cum se-ntâmplă Într-o lume prea reală Ca un vis Vis să rămână Iar viaţa noastră Stea banală
stelele pân-la culcare Tot mai des Ajung doar zob şi ajungem fiecare în aceiaşi Galaxie fiecare pe alt ciob.
156
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
-Persian dream-
We deserved
To be side by side on a shard of Galaxy for a day for a night or for eternity at least. But it happens How it happens In a very real world Like a dream A dream to remain And our life An ordinary star.
the stars until going to bed Even more often They arrive just broken up and we arrive each one of us in the same Galaxy each one on another shard.
157
-Ioan MititeluCuprins:
Vis persan 2 Persian dream 3 Nu-s decât un căruţaş 4 I am only a carter 5 Să vii 6 To come 7 De vorbă cu lupii 8 Speaking with the wolves La ţărm 10 At the shore 11 Dorinţă 12 Desire 13 Haine ciudate 14 Bizarre clothes15 Planeta banală 16 The banal planet 17 Drumuri… 18 Roads... 19 Linia 20 The line 21 Sindrom 22 Syndrome 23 Credeam 24 I believed 25 Cuvântul 26 The word 27 Dispariţie 28 Disappearance 29 Paşii mei 30 My steps 31 Doină 32 Doina 33
158
9
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
Te rog… 34 Please… 35 Questions 37 Pictură naivă 38 Naïve Painting 39 Vă rog… 40 Please…. 41 Ţipăt 42 Scream 43 Cerc nemilos 44 Merciless circle 45 Pierdere 46 Loss 47 Delir 48 Raving 49 Sonet 50 Sonnet 51 Să nu-mi puneţi semnul Do not put the sign 53 Treceri 54 Passing 55 Atenţie! 56 Attention! 57 În palma ta 58 In your palm 59 Sonet contemporan 60 Contemporary Sonnet61 Elegie persană 62 Persian Elegy 63 Rondel dacic 64 Dacian rondel 65 Amintiri cu lună 66 Memories with Moon 67 Vamă 68 Customs 69 Trist 70
-Persian dream-
52
159
-Ioan Mititelu-
Sad 71 Punct cardinal 72 Cardinal point73 Să beau un vin74 To drink wine 75 Oh Lord! 77 Pedeapsă 78 Punishment 79 Sfat de seară târzie 80 Advice in late evening Dar 82 Gift 83 Pisica neagră 84 The black cat 85 Prietenului meu 86 To my friend 87 Elegie 88 Elegy 89 Dedublare 90 Split personality 91 Deşirare 92 Unravelling 93 Cântec rotund 94 Round song 95 Să pot uita 96 To be able to forget 97 Un nou calendar 98 A new calendar 99 Preaplin 100 Superabundance 101 Condamnare 102 Conviction 103 Presupunere 104 Assumption 105 Fără catarg 106 Without a mast 107
160
81
-Vis persan-
-Ioan Mititelu-
Relativitate 108 Relativity 109 Tu 110 You 111 Om sunt… 112 I am a man… 113 Stare 114 State 115 Vremelnică întoarcere116 Temporary return 117 De departe 118 From far away119 De seară 120 In the evening 121 Întrebare de taină 122 Secret question 123 Cântec de mai 124 May song 125 Ziua 126 The day 127 Poem păgân 128 Pagan poem 129 Dada 130 Dada 131 Rămâi 132 Remain 133 Descântec de deochi 134 Magic spell 135 Cibernetică 136 Cybernetic 137 De câte ori 138 How many times 139 De tine140 Of you 141 Diagonala 142 Diagonal line 143
-Persian dream-
161
Datorii 144 Debts 145 Melancolii 146 Melancholies 147 În ziuă 148 In daylight 149 Tristeți de vară Summer sadness Pe câmpul acesta On this field 153 Păcat de seară 154 Evening sin 155 Meritam 156 We deserved 157 Cuprins: 158
162
-Ioan Mititelu-
150 151 152
-Vis persan-