Dali by Mixul de Cultura

Ş I FO R M A V I S E LO R

Dali şi forma viselor

Bogdan Popescu [bogdanpopescu@mixuldecultura.ro] Cristina Andrieş [cristina.andries@mixuldecultura.ro]

Acest e-book este gratuit şi poate fi descărcat numai de pe site-ul Mixul de Cultură. Copierea oricărei părti din acest e-book sub orice formă este strict interzisa. Pentru uz personal. http://www.mixuldecultura.ro

robabil, că nu există persoană în lume care să nu fi auzit de Salvador Dalí, al cărui nume poate fi considerat sinonim al cuvântului suprarealism, deşi artistul a creat majoritatea lucrărilor în perioada târzie a curentului.

Picturile detaliate şi pline de mister sunt recognoscibile instantaneu, graţie calităţii sale de a absorbi informaţii ca un burete încă din fragedă copilărie – până să împlinească 17 ani, criticii catalani îi prevedeau deja strălucirea. După ce a fost exmatriculat din Academia San Fernando, Dalí a decis să-şi dedice întreaga viaţă explorării propriilor vise şi obsesii, conturându-şi totodată o personalitate excentrică. Mai mult, ambiţiile sale anarhice erau alimentate de prietenul său, poetul Frederico Garcia Lorca, iar viziunea - influenţată de Joan Miró, Pablo Picasso, dar şi Sigmund Freud.

Odată intrat în grupul suprarealiştilor, unde activau de asemenea regizorul Luis Buñuel şi pictorul Yves Tanguy, artistul şi-a dorit să unească realitatea de vis, să creeze o ”realitate absolută” sau un ”suprarealism”, misiune pe care a început-o în 1927. Cu Luis Buñuel, Dalí a colaborat scenaristic la realizarea şocantului Un Chien Andalu (1929), al cărui incipit celebru prezintă secţionarea unui ochi. Firul narativ urmăreşte logica delirantă a unui vis, mai exact obsesia sa în ceea ce priveşte deteriorarea, dar şi interesul pentru pornirile, violenţa şi sexualitatea ascunse în subconştient. Calitatea picturilor sale de a duce cu gândul la vise şi temele explorate reflectă în mod special influenţa lui Freud, ale cărui texte aduceau în atenţie conceptul de dorinţă subconştientă şi importanţa simbolică a viselor.

Asemenea celorlalţi suprarealişti, Dalí şi-a manifestat fascinaţia vizavi de inconştient. Metamorfoza lui Narcis, spre exemplu, a fost pictată după ruptura sa de suprarealism , însă reflectă şi acest aspect în timp ce explorează tema iubirii de sine. Lucrarea a fost inspirată dintr-o discuţie despre un ţăran obsedat de propria reflexie. Iar cum Narcis a fost figura tragică a mitologiei greceşti, care a devenit atât de fascinat de propria imagine, ca apoi această ”boală” să-l transforme într-o floare. În pictură, Narcis apare (în stânga), ca un băiat stând în genunchi într-un lac. Scăldată în soare, figura poate fi totodată şi o piatră reflectată în apa neagitată.

Pe mal (în dreapta), forma primeşte ca ecou o mână gigantică, pe care furnicile aleargă sugerând degradarea. Genunchiul primei forme corespunde cu un deget al mâinii, în timp ce capul băiatului este acum un oudin a cărei coajă iese o narcisă, simbol al renaşterii. Peisajul din plan îndepărtat corespunde unei lumi imaginare. Coloratura intensă, juxtapunerile spontane şi formele ambigue descriu un mediu rupt din vise, în care timpul, spaţiul şi înţelesurile nu pot fi controlate de partea conştientă a minţii. Uimiţi de picturile sale şi intrigaţi de comportamentul lui scandalos, suprarealiştii l-au considerat iniţial unul de-al lor, ca mai târziu să-l excludă din grup din cauza alegerii de a-l susţine făţiş pe generalul Francisco Franco.

În 1942, Dalí şi Gala (de care se îndrăgostise cu 13 ani în urmă), au emigrat în Statele Unite unde, printr-o combinaţie de autopromovare echilibrată, tehnică şi tărie de caracter, au devenit bogaţi La întoarcerea sa în Spania, André Breton l-a rebotezat cu numele de Avida Dollars (Lacom după dolari), o anagramă nepoliticoasă a numelui său. La bătrâneţe, a devenit retras, fără a renunţa însă la a fi şi excentric şi subversiv. Cu toate acestea, Dalí s-a stins din viaţă ca unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi artişti ai secolului XX.

T Ă

impresii

ş i r e a l i tat e a d u b l ă

Klimt e l e g a n ţă ş i p r o v o c a r e

cultură pentru toate simţurile

Michelangelo î n d u lcele sti l cl asi c