noua literatura # 1

sumar Simona Popescu, Ce straniu!

(Despre despre tineri [i b`tr\ni, mor]i [i vii)...............................p.3 O dup`-amiaz` cu scriitoarea Ana Maria Sandu..................... p.4 Igor Mocanu, Ceea ce nu ne mai une[te.....................................p.7

Igor Mocanu, 22 ani, are o p\rere bun\ despre Ana [i Leonid Dimov, se duce pe la Bogdan s\ m\nînce [i s\ vorbeasc\ cultur\, face cultur\ în Contrafort [i Observator cultural, iar la Eliterebelle, de[i Ruxandra, Elena, Gruia nu îi spun [efu, toat\ lumea [tie cum st\ treaba. În Facultatea de Litere este un student silitor, cu doar un referat respins la LRC, în sala de lectur\ cite[te Cantemir în tricoul lui cu Si[u Liber.

Vasile Ernu, Jurnalul vremurilor de infla]ie..................................... p.9

Ionela Stanciu, 33 de ani, este purt\toarea celei mai curioase lini[ti pe fa]\ [i în tot ce face. Cînd se duce la România literar\, st\ pîn\ tîrziu [i face o treab\ meseria[\, cînd vine la Noua Literatur\, e la fel de meseria[\ îns\ mai scoate la iveal\ [i lini[tea de care v\ vorbeam. {i uite-a[a, Nely, care este întrebat\ mereu de Nicolae Manolescu ce mai face, a[teapt\ un lung [i binemeritat concediu.

Ana Chiri]oiu, Povestiri teoretice................................p.10 Ana Maria Sandu, Dulcea atingere a [osetei albe de mocheta fierbinte................................ p.11 Scriitorul discret: Mihai Chirilov, Unghiile................................ p.12 Traduc`tor: fa]`-profil, Rare[ Moldovan .................. p.13 DOSAR: Prejudecata lunii, Sexul [i literatura .................. p.14 Adrian Buz, Cealalt` loterie.... .p.18 Gruia Dragomir, Fear and Loathing, Gonzo [i Helvetica..................p.19

Lumini]a Marcu, 29 de ani, prof\ la Litere celor de mai jos, redactor-[ef tot lor, cel mai des [i prieten\ – se crede mai mare, uneori se [i d\. Scrie cronici [i c\r]i, adic\ proz\, care este altceva decît poezia. Ruxandrei îi plac cerceii ei funky impecabil asorta]i [i energia molipsitoare. Cînd are karma negativ\, Ana îi spune, în gînd, Gloomini]a. Dar, indiferent de karma [i de cum îi st\ p\rul – mereu bine –, lui Igor i se pare c\ seam\n\ cu melodia Ernestine de la Noir Désir.

Ruxandra Ana, 22 de ani, urmeaz\ cu entuziasm specific Facultatea de Litere [i e pasionat\ de Europa Central\ [i de Est, prin care c\l\tore[te fizic [i în care deja locuie[te mental, [i de papet\rie. Are caiete, mape, planuri, idei [i umor. Blond\ nepracticant\, flirteaz\ profí cu arta contemporan\ [i, uneori, cu barmanii din cluburile bune. Bea ceai [i cuba libre, ascult\ (tr\ie[te) punk [i se viseaz\ manager de institu]ii culturale alternative.

Ruxandra Ana, Poveste pe fast-forward cu Suzana Dan...................... p.20 Cezar Paul-B`descu, ca pe s\mburii de m`sline..................................p.22

Elena Dr\ghici are 22 de ani, este student\, în anul IV, la Facultatea de Litere din Bucure[ti. Este coleg\ de grup\ cu Gruia, [i "fotograful profesionist" pentru Dr. Gonzo din aLtitudini. Cuvinte ca teremin, OTA, trip, psy nu-i sunt deloc str\ine. Prezen]a ei este întotdeauna generatoare de karma pozitiv\&electricitate [i de aceea este prieten\ cu mai multe "legende urbane". Elena e chill.

Interviu cu Gianina C`rbunariu .............. p. 22 Radu Pavel Gheo, Fericit cel care, ca Homer...................................p.23

Mihaela Michailov ne împrietene[te pe noi \[tia mai refractari ([tie ea care) cu teatrul. {i cu dansul, [i cu arta contemporan\. {i cu tot felul de alte ciud\]enii experimentale, pentru care ea are mereu timp. Noi credem c\ ea e o foarte bun\ scriitoare [i asta se vede în piesa pe care a scris-o, de pild\, pentru DramAcum. Noi (iar\[i [tie ea care) zicem c\ e ca o prin]i[oar\.

Are tot 29 de ani, ca unii dintre noi.

Anca Gr`dinariu, De ce nu avem scenari[ti: ........................... p. 25 PR: fa]`-profil, Oana Boca...... p. 27 Teasing editorial: B\ntui]ii de Chuck Palahniuk ............... p.28 Ion Manolescu, Cum a \nceput totul......................................p.29 T.O. Bobe, Nobel....................p.30 Bogdan T`nase, Seul (prin ochii mangaboy ai beholderului).......p.30

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Igor Mocanu Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori p ermanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, Ruxandra Ana (art\), Bogdan Boureanu, Gruia Dragomir, Elena Dr\ghici (foto).

Scriitori invita]i: Cezar Paul B\descu, T.O.Bobe, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Anamaria Sandu, Robert {erban, Lucian Dan Teodorovici.

2

Gruia Dragomir are 22 de ani [i este student al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, în anul IV. Scrie cronic\ de concerte, evenimente, atmosfer\ [i muzici în aLtitudini. Se poate spune c\ are poten]ial literar. Gruia are ochi c\prui [i seam\n\ cu Al Pacino. Bea bere, ascult\ muzic\, se culc\ tîrziu [i se construie[te în fiecare diminea]\ dup\ sesiuni prelungite de movie-watching. Se tunde singur, poart\ ochelari de soare. Gruia înseamn\ „cocor”.

Mihaela {chiopu, 44 de ani, face design [i haz de necaz, dar nu se d\ b\tut\, de drag c\ mai exist\ [i oameni simpatici. ~nainte s\ se retrag\ la atelier [i s\ picteze, cu cele trei pisici, cum `[i dore[te, se joac\ cu Quark [i Photoshop, e profesoar\ [i `[i croie[te singur\ hainele. Dac\ nu ar fi complementar\ cu redac]ia `n alternan]a optimismului/descurajare revista ar fi r\mas `n Word [i `n capetele noastre.

Ana Chiri]oiu a dezvoltat într-o diminea]\ conceptul de blisskrieg [i de atunci se construie[te [i deconstruie[te în jurul lui într-un proces efervescent. Cite[te a nin [i poart\ manu[i de dantel\ neagr\ f\r\ degete. Scrie proze, reportaje, jurnale [i proiecte, pe care uneori le abandoneaz\, iar alteori le transform\ în reviste & veri olandeze (I amsterdam). Ana Chiri]oiu are 22 de ani [i e student\ la Facultatea de Litere. Cînd se va face mare vrea s\ exploreze multiculturalismul.

Bogdan Boureanu are 22 de ani [i nu a publicat nimic nici în Observator cultural, nici în Eliterebelle [i nici în aLtitudini. La fel ca Matei, Bogdan Boureanu se conduce dup\ o logic\ personal\, [i nu se întreab\ aproape niciodat\ De ce nu avem roman? Esen]a acestei întreb\ri poate fi decelat\ din c\r]ile pe care le va scrie [i la care înc\ nu lucreaz\ în prezent.

Adresa redac]iei: Calea Victoriei 115, sector 1, Bucure[ti Telefon: 021 316 79 85, e-mail: noua_literatura@yahoo.com Tiparul: Imprimeria Editurii AIUS

num`rul 1....................................................................................noiembrie 2006...................................................................................................noua literatur`

volubilis ce straniu! (despre tineri [i b`tr\ni, mor]i [i vii) m de gînd s\ scriu aici despre ceea ce v\d, aud [i citesc zi de zi, la întîmplare, punînd totul în forma “structurii” f\r\ centru a volubilis-ului – plant\ ag\]\toare, dezvoltîndu-se pe orizontal\, vertical\ sau oblic chiar, mai pu]in vizibil\ decît copacii sau alte surate vegetale stufoase, “centrate”.

Acum vreo 10 ani am auzit (citit) prima dat\ despre grila de vîrst\ pentru angaj\ri (pentru vînz\toare, secretare, paznici, muncitori). Nu erau interesan]i, din punctul de vedere al angajatorilor, decît oamenii sub 35 de ani. Ce straniu!, mi-am zis (ca într-un vers din Mircea Iv\nescu). La chio[cul de ziare de lîng\ [coala Dandei s-au perindat mai mul]i tineri vînz\tori. N-a rezistat condi]iilor groaznice (de ploaie sau de frig, iarna) decît o doamn\ de vreo 50 de ani. Vînz\toarea de la care îmi iau pîinea are peste 50 [i spune întotdeauna “Bun\ ziua!” [i “Mul]umesc!”. Apoi au venit creditele pentru case, date doar tinerilor sub 35 de ani. M\ gîndesc la cei din genera]ia mea, profesori, de pild\, care n-au fost în stare s\-[i cumpere cas\ (chiar n-aveau cum). Nici o [ans\ pentru ei: au îmb\trînit! De ceva vreme am v\zut c\ a ap\rut aceea[i gril\ legat\ de scriitori (dac\ vor s\ cear\ vreo burs\, s\ participe la un concurs de debut [i tot a[a). Ce straniu! Eu credeam c\ la scriitori grila de vîrst\ nu conteaz\, numai valoarea. Ce straniu! Îmi vine în minte o poezie a lui Gregory Corso despre poe]i, tineri [i b\trîni. Pentru el, b\trînii erau doar cei care au “chelie pe din\untru”. Eu [tiu destui scriitori sub 35 de ani cu “chelie pe din\untru”, cu mînecu]e de func]ionari, purt\tori de serviet\ (a altora).

Am stat odat\ de vorb\ cu cineva despre un tîn\r scriitor a c\rui carte am citit-o pe ner\suflate, cum nu mi s-a mai întîmplat de mult\ vreme. Celuilalt nu-i pl\cuse cartea. Am început s\-i vorbesc, cu disperare [i entuziasm, despre ea. Apoi, dup\ ceva vreme, tîn\rul autor a murit. Am citit un text superelogios al persoanei cu care eu vorbisem despre cartea lui. A trebuit s\ moar\ b\iatul \la, autorul, ca s\… Ce straniu!

Zilele trecute am dat peste o emisiune de televiziune despre scriitori. La întrebarea moderatorului “De ce nu sînt cunoscu]i scriitorii români în ]ara lor?”, un tîn\r critic a r\spuns, ferm, cam a[a: “din cauz\ c\ nu sînt preda]i la [coal\, pe cînd pe vremea comunismului intrau în manuale autori sub 30 de ani!”. Ce straniu! Acela[i tîn\r critic, acum cî]iva ani, la o întîlnire cu profesorii de limba [i literatura român\, tuna [i fulgera împotriva celor foarte pu]ini autori mai tineri (peste 30 de ani, totu[i) care fuseser\ introdu[i în manualele alternative. Ce straniu! Un altul a preluat ideea [i a declarat c\ scriitorii în via]\ n-au ce c\uta în manuale, c\ mult mai multe ar avea de înv\]at înv\]\ceii dac\ ar studia Biblia sau Shakespeare (în manualul de literatur\ român\). Ce straniu! Dup\ ce am aflat c\ scriitorii de pe vremea lui Ceau[escu au fost ]inu]i la “sînul societ\]ii” (expresie pe care n-am mai auzit-o de 20 de ani), am trecut pe alt canal, unde era un minunat film documentar despre Johnny Depp, un b\iat de vreo 43 de ani, care toat\ via]a a fost un revoltat alternativ (nu unul de serviciu), ie[ind din “grilele” de toate felurile. Tr\ie[te acum undeva în Fran]a, la ]ar\. Fain b\iat!

Cînd eram o foarte tîn\r\ cititoare nu m\ interesa deloc cî]i ani au autorii, nici dac\ sînt mor]i sau vii. Îmi pl\cea o carte, apoi d\deam de fotografia de pe coperta a IV-a, vreun domn gr\su], cu pungi la ochi. Îmi pl\cea de el, îmi venea s\-i zic: “Bravo, m\i, domnule!”

(Flaubert, de pild\!). Scriitorii erau, indiferent din ce timpuri [i ce dep\rt\ri, contemporanii mei (vii sau mor]i, tineri sau b\trîni).

La începutul anilor ’90 scriam un text care se numea Dictatura b\trînicio[ilor. Au trecut de atunci 15 ani. În ciuda apari]iei atîtor tineri scriitori între timp (unii cu adev\rat interesan]i), nu [tiu de ce, impresia mea este c\ s-au înmul]it “b\trînicio[ii”, conservatorii (de tip nou), carismatici uneori. Spiritul tîn\r (care, repet, nu are leg\tur\ cu vîrsta) mi se pare înecat de noi ritualuri b\trînicioase – atît de vizibile cu ochiul liber în cultura român\ de azi. Pe de alt\ parte, izola]i în genera]ia lor, în categoria lor de vîrst\, ultimii veni]i sînt cu atît mai u[or valida]i cu cît nu deranjeaz\ pe nimeni, cu cît sînt mai “a[eza]i” (ploconi]i?). Sau poate nu mai în]eleg eu nimic, eu, neotenul, cu sil\ de “gril\”!

Dragi prieteni, vînz\toare, secretare, profesori, scriitori, c\ tot o s\ îmb\trîni]i, ave]i grij\ m\car s\ nu v\ pomeni]i cu “chelie pe din\untru”!

A

simona

popescu Simona Popescu, 41 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe volume de poezii Xilofonul [i alte poeme – 1990, Juventus – 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Exuvii – 1997) [i (X Volubilis - 1999). eseuri (V

Ònoua literatur`: o lume \ntreag` care a[teapt` s` fie cunoscut`Ó

Î

n casa Monteoru de pe Calea Victoriei 115, o cas\ impozant\, u[or fanat\, cu un aer retro care impresioneaz\ str\inii, s-a a[ezat în ultimele s\pt\mîni un grup oarecum ciudat, care nu pare ca s-ar potrivi decorului. O prieten\ îmi spunea c\ parc\ sîntem în tab\r\ în casa lui Dickens. Ana Chiri]oiu vine cu bicicleta [i intr\ cu ea pîn\ în birou, iar pe mîna dreapt\ are o m\nu[\ de dantel\. Igor Mocanu e foarte serios [i îl b\nuiesc c\ în timp ce pune diacritice se gînde[te la viitoarea lui tez\ de licen]\ de teoria literaturii. Gruia Dragomir poart\ ochelari mari de soare [i cite[te Hunter S. Thompson. Ruxandra Ana ar vrea s\ poat\ scrie mai mult despre noua art\... Sînt studen]i în ultimul an la Facultatea de Litere [i nu vor s\ [tie nimic despre scandalurile [i polemicile care agit\ via]a cultural\ mare. Cînd am vorbit prima dat\ cu ei, în var\, despre concursul de proiecte organizat de Uniunea Scriitorilor, ei au spus, pur [i simplu: hai s\ propunem [i noi o revist\. M-am molipsit [i eu de la entuziasmul lor pur [i neproblematic [i iat\-ne aici.

Exist\ o literatur\ nou\, care s\ o dea la o parte pe cea veche? Nu [tim înc\ s\ r\spundem la cea de-a doua parte a întreb\rii. Dar ce [tim cu siguran]\ e c\ exist\ o literatur\ nou\. Literatura care se scrie acum. În România [i în str\in\tate. Cei 12 scriitori invita]i de noi sînt o dovad\ în acest sens. Ei vor scrie în fiecare num\r al revistei despre ce vor dori, noi i-am invitat [i le-am oferit un spa]iu. Dac\ exist\ o idee de baz\ a revistei Noua literatur\, aceasta este: s\ ofere spa]iu scriitorilor activi de ast\zi. Nu neap\rat foarte tineri, nu exist\ o condi]ionare de vîrst\ biologic\, exist\ doar una de prezen]\ în spa]iul public. Scriitorii tineri sînt scriitorii activi. Sigur c\ nu pot înc\pea to]i în cele 32 de pagini, noi nu putem decît s\ ne asum\m selec]ia de acum [i s\ sper\m c\ vom putea invita din ce în ce mai mul]i.

Dup\ cum se va vedea în paginile care urmeaz\, Noua literatur\ nu vrea s\ fie o revist\ polemic\, nici nu-[i propune s\ impun\ manifeste ale tinerei genera]ii, nici s\ coaguleze vreun grup exclusivist [i nici m\car s\ concureze celelalte reviste de cultur\ existente. Programul ei este unul singur: s\ surprind\, pe cît posibil, diversitatea literaturii care se scrie azi. S\ fac\ cunoscu]i scriitorii români interesan]i [i cu poten]ial interna]ional. Perspectiva anului 2007 nu ne poate l\sa indiferen]i.

Scriitorii români de azi sînt oameni ai timpului lor [i am vrea s\-i vedem a[a cum sînt. De aceea, interviurile noastre vor ar\ta poate altfel decît cele cu care ne-am obi[nuit. Ana [i Igor au discutat cu scriitoarea Ana Maria Sandu la ea acas\, au b\ut vin fiert [i au vorbit despre vîrstele textului.

Despre c\r]i vor scrie critici cunoscu]i deja, a[a cum este Cristina Chevere[an, dar [i unii foarte tineri, pentru c\ perspectiva lor conteaz\. „Scriitorul discret” este rubrica la care eu ]in poate cel mai mult, pentru c\ îmi place s\ descop\r printre cei care n-au publicat înc\ literatur\, scriitorul ascuns. {tia]i c\ Mihai Chirilov scrie proz\? Eu am b\nuit [i am insistat [i iat\ dovada, în pagina 12!

O alt\ idee important\ pentru noi: traduc\torul este el însu[i un scriitor. În str\in\tate, atunci cînd se prezint\ o carte tradus\, traduc\torul este la egalitate cu autorul, la noi, traduc\torul este de multe ori uitat, nici m\car pomenit. Rare[ Moldovan este primul dintr-o, sper\m, lung\ list\ de scriitori-traduc\tori pe care merit\ s\-i cunoa[tem mai bine.

De asemenea, oamenii care stau în jurul c\r]ilor [i le fac s\ exist\, cei care se ocup\ de PR-ul editorial, redactorii, editorii, coordonatorii de colec]ii, vor fi cei despre care „Noua literatur\” va încerca s\ scrie. E o lume întreag\ care deabia a[teapt\ s\ fie cunoscut\...

editorial

lumini]a marcu

3 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1

scriitor: fa]` - profil

Întîlnirea pentru interviu cu Ana Maria Sandu a fost ca o vizit\ – nu din cele de lucru, ci o vizit\ pl\cut\, din cele pe care le faci în cîte o dup\-amiaz\ în care st\ s\ plou\ [i î]i vine s\ te întinzi la pove[ti cu cineva care [tie s\ povesteasc\. În apartamentul cochet al Anei, dintr-un bloc vechi, de pe lîng\ Gr\dina Icoanei, canapelele [i lazy-boy-ul de lîng\ biblioteca încastrat\ ne-au primit ca pe ni[te prieteni mai vechi. Ana a fiert vin, cu mere [i cu scor]i[oar\ [i, peste c\nile aburinde, desperecheate („mereu le sparg”), am început s\ vorbim, simplu, despre scris [i c\r]i, afinit\]i [i prietenii, despre cenacluri, voci narative, amintiri din facultate, pisica t\rcat\, Vizi – de la vizitatoare –, care vine [i pleac\ pe geam. Ne-am desp\r]it cînd se l\sa întunericul, cu gustul ca de vin fiert, dulceag, al povestirii care se insinuase. Nici nu ne aruncaser\m ochii pe foile cu întreb\ri. Nici nu avuseser\m de ce.

o dup`-amiaz` cu scriitoarea Coperta: Suzana Dan, Suzi albastr\

tabloul `sta... l-am [i visat \ntr-o noapte

ana maria sandu

Tabloul de pe copert\ are o istorie simpatic\: anul trecut trebuia s\ merg la petrecerea de nunt\ a unor amici (Oana [i Tudor Giurgiu); eram toat\ ga[ca de la Re:Publik (Chiri, Anca, Raymond) [i ne gîndeam ce s\-i lu\m. Nu ne puteam duce cu bani în plic, c\ nu era genul \la de petrecere. {i ne tot gîndeam ce s\ facem. Am cunoscut-o pe Suzi pe la sfîr[itul anului II de facultate. Venise cu ni[te prieteni la mine la c\min. Abia acum, dup\ ce ne-am rev\zut, am pus cap la cap amintirile.

Apoi nu ne-am mai v\zut o bun\ bucat\ de timp, dar eram la zi cu ce a mai „pictat”; lucrînd la Observator cultural un timp, [tiam ce se întîmpla [i în lumea artistic\. Am avut inspira]ia s\ m\ gîndesc la ea în momentul acela [i am sunat-o. Am zis, b\i Suzi sînt cutare, m\ mai ]ii minte? Ea zice, da m\ da, cum s\ nu. I-am zis: hai c\ „uite, vrem un tablou de la tine pentru un prieten, c\ [tiu ce faci [i cred c\ i-ar pl\cea. Dar n-avem mul]i bani”. Se mutase într-un atelier nou, n-avea nici lumin\, st\tea cu u[a deschis\ la intrare, [i a[a, în seara petrecerii, cotrob\ind printre lucr\ri, am v\zut tabloul \sta. Ea a fost simpatic\, a zis b\i, nu pe \sta, c\ ]in la el, dar ni l-a dat pîn\ la urm\, c\ e un om special. L-am luat [i l-am dus cadou. {i tot drumul cînd l-am ]inut în ma[in\ în bra]e mi s-a p\rut foarte mi[to. Apoi l-am [i visat într-o noapte. {i acum, cu cartea, cînd m-am gîndit la copert\, mi s-a p\rut c\ se potrive[te foarte tare, a[a c\ iat\ Fata din casa vagon.

4

Ana Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik; colaboreaz\ cu Radio France International. A publicat, în anii studen]iei, volumul de versuri T.O. Bobe, 37 Pde ani, prozator [itîrziu autor depublicat, scenarii de film45,[iuntelevizoem e în teste ranzit poet, la Editura Punct, mai a mai la Paralela poem mintirilmi-am e unui Chpetrecut elbasan. Primul ta dinap`rut casa vagîn on, lung, Din ACum ei roman, iune. Este autorul romanului vacan_a deFavar`, a ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.

2004, în colec]ia EGOProz` la editura Polirom.

“o mare bulg\reasc\ de neuitat...” num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Ana Chiri]oiu: Atunci cînd dintr-o carte ]i se vorbe[te la persoana întîi, cu o aparen]\ de sinceritate, ajungi s\ te întrebi la un moment dat ce e pe bune [i ce nu din ce cite[ti. Faci autofic]iune?

Ana Maria Sandu: C`t adic\ din mine e în textul \la? Niciodat\ nu po]i lua o foaie de hîrtie [i s\ tragi linie [i s\ zici c\ asta e adev\rat, asta nu. Cred c\ ar putea fi cel mult amuzant. Î]i dai seama c\ pleci de la „un fapt” adev\rat sau care seam\n\ cu ce ]i se întâmpl\, cu ce tr\ie[ti. Dar, la un moment dat, chestia aia te duce în cu totul alt\ direc]ie. {i chiar ai senza]ia c\ te ia apa [i nu mai [tii exact unde ajungi. Da, e [i ce tr\iesc în c\r]ile mele. Mai ales când faci poezie, nu are cum s\ nu fie. Depinde foarte mult de ce scrii.

Autenticitatea e un concept de teorie literar\. Nu [tiu dac\ a[a se poate pune problema. Chiar e mult\ teorie aici. Uneori tot autenticismul \sta e cea „Igor, Ana care întreab\ [i Ana care r\spunde” mai pur\ fic]iune.

Igor Mocanu: Deci, ]i s-au întîmplat ni[te p\rin]i..

A.C.: E un soi de exhibi]ionism, de masochism, s\ cite[ti în cenaclu?

A.M.S.: Da, [i lor m-am întîmplat eu. P\rin]ii mei sunt doar un exemplu A.M.S.: Cred c\ e un soi de masochism, dar î]i dai seama c\ f\r\ el e[ti cam mort. dintr-o genera]ie de oameni clona]i. În mare, în personajele mele se reg\sesc {i oricum, cînd scrii, de fapt, cui s\ ar\]i? E o problem\. destinele [i alor mei [i înc\ al multor oameni ceva mai mari ca vîrst\ sau mai A.C.: }i-a prins bine mersul la cenaclu? mici. Ai mei s-au trezit cu un copil foarte devreme în bra]e [i via]a lor a luat-o A.M.S.: Da, cred c\ mi-a prins bine. Sînt sigur\, de fapt. Depinde [i ce fel de perîntr-o anumit\ direc]ie. Nu au avut foarte mult timp s\ aleag\. Eu doar am soan\ e[ti. Dac\ e[ti foarte timid, mai ie[i din carapace, dac\ e[ti foarte orgoîncercat s\-mi imaginez o alt\ variant\ a vie]ii lor. Am f\cut un exerci]iu, m-am lios [i foarte sigur pe tine, probabil c\ te mai temperezi. jucat, ca [i cînd din tablourile de familie a[ fi [ters pur [i simplu un copil [i a[ fi A.C.: Asta în rela]ia cu ceilal]i. Dar mi se pare c\ [i rela]ia ta cu scrisul t\u se modificat fotografia pu]in în Photoshop. Acei p\rin]i sunt, de fapt, doar o strucschimb\. tur\. Nici unul dintre ei nu exist\ ca atare în roman. E, de fapt, o poveste plasat\ A.M.S.: Da, se schimb\, adic\ genul \la de interioritate... în anii de dinainte de a m\ na[te.

A.C.: ... se preg\te[te s\ fie expus\.

A.C.: Ei s-ar recunoa[te?

A.M.S.: Te preg\te[te pe tine, de fapt. E ca ie[itul în lume, ca o preg\tire A.M.S.: Poate mama... pentru bal din romanele ruse[ti, cînd fetele alea î[i tr\iesc jum\tate din I.M.: Inelul? adolescen]\ pentru seara aia, cum se îmbrac\ [i cum merg. E un dans A.M.S.: Da, avea un inel cu piatr\ ro[ie [i avea vreo 19 ani cînd m-a f\cut. M\ gîndeam de societate. Rela]ia cu textul t\u e important\. Sigur c\ [tii atunci c\, de fapt, de la un punct încolo, cînd te faci mare [i pleci de acas\, oamenii cei mai cînd ce ai scris nu e prost. Oricît de pu]in orgolios ai fi, tot [tii. Uneori apropia]i î]i devin cei mai mari str\ini. De fapt nu [tii nimic despre ei. Îi prinzi într-un mi s-a întîmplat cu unele texte despre care [tiam c\ nu sunt proaste moment în care ei sunt într-un fel, ni[te p\rin]i cu un copil, dar nu [tii nimic, habar n-ai s\ aud c\ sunt foarte mi[to. E o surpriz\ pl\cut\. {i în cronici tot ce sunt oamenii \ia pe lumea asta. Cum erau cînd erau îndr\gosti]i, cum î[i doreau ni[te asta m-a [i mirat, m-a [i bucurat. Nu s-a scris enorm, nu vorbim de lucruri. Ai o rela]ie nu „de serviciu”, ci „de familie”. De fapt, m-am gîndit de multe ori dac\ bestseller-uri, nici m\car române[ti, Din amintirile unui Chelbasan nu le-am schimbat alor mei via]a. Cu cartea asta mi-am rezolvat, poate, [i ni[te complexe fiind [i o carte de poezie, cu receptarea de rigoare. Dar cronicile de vinov\]ie. au fost o chestie chiar emo]ionant\ din punctul \sta de vedere.

A.C.: Crezi c\ Fata din casa vagon suport\ o lectur\ psihanalitic\ sau sociologic\? Tu cam ce A.C.: Acum cite[ti cuiva în timp ce scrii? De exemplu, Fata din lectur\ î]i imaginezi la romanul t\u? casa vagon l-ai ar\tat cuiva?

A.M.S.: Nu prea cred în grila de lectur\ sociologic\ sau antropologic\ în cazul literaturii.

A.M.S.: Da, dar într-o faz\ în care era destul de avansat. Aveam Literatura e o chestie care func]ioneaz\ altfel. Dac\ nu reu[e[ti literar [i î]i faci un scop din nevoie de timp s\-mi dau eu seama cam ce vreau [i unde m\ asta, da, merge, atunci nu mai alegi. duc. Cînd e mic, murd\ric [i prostu], nu prea î]i vine s\-l dai la citit.

A.C.: {i cum scrii, tehnic vorbind? Î]i vine [i scrii dintr-o dat\, [i „Cînd e mic, murd\ric [i prostu], dup\ aia finisezi? Sau te gînde[ti de la început exact ce vrei s\ nu prea î]i vine s\-ll dai la citit” ias\?

A.M.S.: Întîi m\ gîndesc la ce vreau s\ fac. De obicei nu scriu foarte mult. Pentru cartea asta aveam pove[tile, obsesiile, dar A.C.: Spui c\ o lectur\ sociologic\ pentru un text ca al t\u ar fi cumva nedreapt\? mult timp nu [tiam cum s\ le leg. Pîn\ m-am hot\rît ce vreau s\ A.M.S.: Nu e o lectur\ adev\rat\. fac, mi-a luat ceva timp.

I.M.: {i care e aia adev\rat\?

A.C.: Cam cît timp?

A.M.S.: Nu [tiu, cea de stil, de voci...

A.C.: Da, a[a e, stilul face ce face [i î]i treze[te ni[te amintiri. Te pune într-o dispozi]ie psihic\ A.M.S.: Se cam fac vreo trei ani. {i m-am cam disciplinat, am în care î]i vin în cap fragmente din propria copil\rie. {i eu cred c\ asta se întîmpl\ mai mult din cam scris dac\ nu în fiecare zi, m\car mi-am deschis documentul. stil [i abia apoi din material.

A.M.S.: Cred c\ aici e adev\rul. Dup\ ce scrii poezie po]i s\ faci [i chestii din astea. N-am rescris A.C.: Aveai o schem\ în cap cînd scriai?

A.M.S.: Cînd m-am apucat de Fata din casa vagon, [tiam c\ am buc\]i mari, dar acolo unde nu-mi pl\cea cum sun\ textul, sigur c\ am tot schimbat. trei pove[ti [i c\ o s\ merg pe aceast\ structur\ de biografii A.C.: Te gînde[ti la critic\? Cite[ti despre tine? Te dai în search pe Google? alternative. A fost [i un pariu cu mine. La început m-am gîndit c\ A.M.S.: Da, m\ mai uit, mai ales cînd [tiu c\ ar putea s\ apar\ ceva. nu pot s\ scriu proz\ propriu-zis\, apoi am început cartea [i asta A.C.: Unii autori spun c\ nu-i intereseaz\ critica. a ie[it.

A.M.S.: Nu e cazul s\ cazi la pat fiindc\ unul scrie nasol despre tine, de[i nu mi s-a întîmplat, recunosc. A[a a fost [i cu cenaclul Litere al lui C\rt\rescu. Cred c\ a fost prima dat\ cînd am citit cu adev\rat în public. Tot drumul pîn\ acas\ de dup\, [tii cum e, sim]i c\ î]i fierbe capul, „Au venit la mine ni[te oameni în vîrst\ î]i spui: pot s\ fiu mult mai tare decît atît.

scriitor: fa]` - profil

„Cît din mine e în textul \la...?”

pe care nu-ii v\zusem niciodat\, [i mi-a au zis c\ le-a a pl\cut foarte mult fragmentul citit”

I.M.: De ce un copil? De ce ai pus un copil la treab\?

A.M.S.: E doar în prima poveste, s\ [tii. Apoi mai apar înc\ dou\ voci, cu vîrste diferite.

A.C.: Dar a ie[it în fa]\ copilul din tine? C\ e greu, totu[i, s\ redai vocea unui copil.

A.M.S.: Aici era generoas\ partitura, pentru c\ îmi permitea multe genul \sta de poveste. Într-un fel e doar mimat\ vocea feti]ei, sînt multe lucruri care nu se ]in, psihologic vorbind.

5 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1

scriitor: fa]` - profil

m-au chemat, nu m-am dus. Cred c\ e foarte anost\ pia]a româneasc\ [i trebuie s\ ai acele „p\r]i” care s\ te fac\ s\ te sim]i bine la chermeze. Probabil c\ ]ine de alt\ vîrst\ [i de alt\ idee despre ce înseamn\ s\ scrii. Cred c\ po]i s\ fii foarte normal f\r\ s\ faci parte dintr-o genera]ie. Nu m\ topesc dup\ lumea literar\. Nu suf\r [i nu-mi doresc s\ fiu mai implicat\. Oamenii pe care îi apreciez eu nu au genul \sta de activism euforic. Fiecare încearc\ s\-[i fac\ treaba bine [i asta te poate face s\ empatizezi mai mult decît dac\ ai pierde nop]i întregi la beri la Muzeul Literaturii sau peste drum.

I.M.: Cum î]i imaginezi o lume literar\ ideal\?

A.M.S.: Cînd vor ap\rea 10 c\r]i române[ti super tari, pe care s\-mi fi dorit s\ le fi scris... {i s\ zici „b\i, se-ngroa[\ gluma, trebuie s\ fiu printre ei”.

A.C.: Nu ai ambi]ii literare, proiecte?

A.M.S.: Sigur c\ m\ gîndesc la ce o s\ fac, dar nu pot s\ zic c\ un om literat e a[a: dou\ c\r]i anul viitor, pîn\ la 40 de ani tre’ s\ am musai o carte pe an, [i ni[te premii... nu simt nevoia acestui plan.

Aici nu te gone[te nimeni, [i atîta timp cît tr\ie[ti cu aceast\ idee, c\ scrii cînd î]i iese, e ok. M\ gîndesc, totu[i, la ce a[ vrea s\ scriu, m-am [i apucat de ceva.

A.C.: Asta pentru c\ tu ai ni[te job-uri în proximitate. Dac\ lucrai într-un birou, într-o corpora]ie?... cineva s\ disece, s\ analizeze.

A.M.S.: Despre un job de genul \sta nu pot s\ fac decît scenarii.

A.M.S.: Fiecare are dreptul s\ interpreteze cum vrea.

Dar nu cred c\ a[ fi rezistat prea mult, chiar dac\ sunt con[tiinA.C.: Te gînde[ti [i la cititorii neprofesioni[ti? cioas\ de felul meu. {i pot s\ zic c\ sunt norocoas\, pentru c\ nu A.M.S.: Cred c\ romanul \sta ar putea fi citit [i f\r\ prea mult\ sofisticare. Precis am fost nevoit\ s\ am un job în care s\ fac lucruri care s\-mi discineva ar interpreta totul într-un mod la care nici nu m-am gîndit. Dar, de obicei, plac\ total. Concluzia e c\ îmi place ce fac, de exemplu la p\rerile acestui cititor nu le prea afli. La un moment dat, România literar\ decerna Re:Publik, [i nu mi-a[ dori s\ stau premiile de debut. A fost nominalizat\ [i cartea mea, Din amintirile unui acas\ [i s\ nu fac decît asta, s\ stau [i Chelbasan. M-am dus acolo, în sala de la Prometeus. M-am sim]it ciudat, nu prea s\ „scriu”. Nu m\ reg\sesc în aceast\ [tiam ce-i cu mine acolo, dar a fost ok pîn\ la urm\. Atunci au venit la mine ni[te imagine a scriitorului, care st\ [i scrie oameni în vîrst\ pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-au zis c\ le-a pl\cut foarte tot timpul, [i chiar simt nevoia s\ mai mult fragmentul ales atunci din Chelbasan. Apoi, mi s-a întîmplat s\ fiu întrebat\: iau pauze. Altfel, m-ar angoasa foarte „Cum po]i s\ spui a[a ceva despre tine? S\ te dezbraci în fa]a tuturor? E un mare tare [i probabil c\ a[ ajunge s\ nu mai curaj!”. E o chestie de abordare, nu m-a[ fi gîndit niciodat\ la asta. Nu mi se pare scriu, [tiind c\ numai asta am de c\ m\ expun în felul \sta. f\cut. E foarte mi[to s\ faci [i altceva.

A.C.: Poate c\ te acapareaz\ felul cum scrii, [i faptul c\ e[ti acolo, tu cu textul... În urm\toarea mea carte voi scrie [i A.M.S.: Sigur c\ e[ti acolo cu totul. În poezia mea e o voce voit asumat\. De fapt, despre asta. Despre cum ]i se întîmpl\ asta e miza ei cea mai mare: asumarea total\. s\ nu mai prea [tii unde e[ti, ca [i cînd ai fi o mas\ de atomi care se împr\[tie, „Niciodat\ nu m-a am împ\cat bine iar cînd vii acas\, se regrupeaz\. Dar î]i cu titulatura asta de poet\” mai intr\ pe u[\ [i tot felul de oameni cu care te vezi, de întîmpl\ri de peste zi [i, I.M.: Te recomanzi ca scriitoare, ca poet\? probabil, c\ \sta e motivul pentru care, A.M.S.: Niciodat\ nu m-am împ\cat prea bine cu titulatura asta de „poet\”. dac\ în adolescen]\ scriam numai noapMi se pare foarte desuet – nu în sens peiorativ. Ce înseamn\ s\ fii poet? tea, c\ a[a mi se p\rea mie c\ ajung la „eul Înseamn\ s\ sim]i anumite lucruri, s\ vezi anumite lucruri, de fapt, ce pur” de la Baudelaire, acum scriu numai înseamn\ s\ fii artist, în general. Pentru asta poate c\ nici nu trebuie s\ „col] din casa Anei ziua... scrii sau s\ pictezi, sau s\ faci instala]ii sau s\ cîn]i, ci pur [i simplu s\ sim]i cu b\iat pictat pe lemn ” A.C.: E interesant c\ via]a pe care o ai nu te a[a. impiedic\ totu[i s\ scrii.

A.C.: Mai înseamn\ [i s\ tr\ie[ti din asta.

A.M.S.: Cred c\ sunt printre noroco[ii care nu trebuie s\ scrie despre A.M.S.: De-asta spun c\ mi se pare u[or nefireasc\ titulatura de „poet”. leasing-uri sau cancanuri. De unele materiale pe care le-am scris pentru Cîteodat\ îmi vine s\ zic c\ sunt mai ok cînd spun c\ sunt jurnalist. reviste sînt mai ata[at\, pe altele le-am uitat a doua zi. Am reu[it de cele mai I.M.: Dar aia cu „scriitor”? multe ori s\ m\ adaptez registrului în care trebuia s\ scriu articolele. Ce fac A.M.S.: Aia e ok, c\ trebuie s\ fie cumva. Cred c\ [i poe]ii sunt... scriieu nu e pres\ cotidian\. Nici nu a[ putea rezista. {i n-am f\cut întotdeauna tori. pres\ cultural\. Primul meu job a fost la o revist\ ONG-ist\, unde am scris tot A.C.: Prietenii din jurul t\u sînt litera]i? felul de reportaje. La un moment dat, am ajuns la o închisoare pentru minori, A.M.S.: La un moment dat ajungi s\ ]ii la ni[te oameni, fie ei [i scriprin G\e[ti. Era ciudat, pentru c\ vedeam ni[te oameni care, atunci cînd îi itori, dar atunci cînd ]ii la un om, nu ]ii pentru c\ e un mare scriitor, întrebam depre povestea vie]ii lor, o fic]ionalizau într-o a[a de mare m\sur\ c\, ci ]ii pentru c\ rezoneaz\ cu tine într-un fel. {i iar\[i pot s\-]i plac\ dac\ i-ai fi ascultat, n-ar fi trebuit nici unul s\ fie acolo. Lucrurile astea nu prea foarte mult c\r]ile unora, dar s\ nu ai nici o afinitate cu ei. Teoretic, ai cum s\ le [tii dac\ nu ajungi la ele. Dac\ faci reportaj nu faci literatur\. {i mi ar trebui ca una s\ nu o exclud\ pe cealalt\. Sînt oameni care se par foarte tari oamenii care fac reportaje, [i cred c\ presei noastre asta îi scriu, citesc, po]i s\ vorbe[ti cu ei... E o iluzie, oamenii nu scriu tot lipse[te. E o pres\ f\cut\ din redac]ie [i de multe ori se simte. timpul. De fapt, [i dac\ ai prieteni scriitori, nu apuci s\ vorbe[ti despre literatur\. „Eu, cînd deschid o carte, A.C.: Da, dar ai un gen de afinitate.

A.M.S.: Probabil c\ aici vine „problema” mea. Scriu [i pentru c\ asta caut, s\ îmi spun\ o poveste” nu pot s\ vorbesc foarte mult despre ce „simt”. În orice rela]ie I.M.: E foarte curios c\, din multitudinea asta de evenimente [i de posibile subiecte, de prietenie se întîmpl\ chestia asta: tot timpul e[ti asaltat de tu ai ales tocmai acel subiect din Fata din casa vagon. o sut\ de mii de lucruri banale [i cotidiene, dar e foarte mi[to A.M.S.: Subiectele de reportaje sînt una. Dac\ ar fi în c\r]ile mele m-a[ sim]i vampis\ [tii c\ dac\ ai o chestie special\ sau ceva care-]i place, po]i rizat\. N-a[ mai fi eu acolo. Poate distinc]ia asta, prozator/poet, de acolo vine. Îmi s\ împar]i [i cu cel\lalt. aleg subiectele nu neap\rat pe criterii din astea, s\ g\sesc unul cît mai tare, ci s\ fie A.C.: Prietenul t\u are vreo afinitate cu lumea literar\? foarte al meu, oricît de inconfortabil m-a[ sim]i cu el.

A.M.S.: A f\cut tot Litere. A scris [i el în facultate [i sper c\, într-o zi, o s\-[i fac\ timp [i pentru asta.

I.M.: Ce-]i place ]ie cel mai mult la cartea asta?

A.M.S.: Dac\ ar fi s\ citesc eu cartea mea, pe mine m-ar fi enervat vocea copilului, pentru c\ nu e de copil. E o voce „prea autentic\”. Sunt foarte multe pasajele care nu pot în[ela. Nu sunt groase, e adev\rat, altfel tot jocul nu ar mai avea nici un sens. Nu conteaz\ ce vîrst\ are naratorul decît în momentul în care te deranjeaz\ flagrant structura pove[tii.

Dar eu, cînd deschid o carte, asta caut, s\ îmi spun\ o poveste [i s\ m\ duc\ mai departe. Ar mai fi, poate, carnalitatea textului...

I.M.: }i-e fric\ de o abordare psihanalitic\?

A.M.S.: Nu mi-e fric\. Întotdeauna m-a amuzat chestia asta cu psihanaliza. {i la teoria literaturii, tot a[a mi s-a p\rut. E ca [i cu visele, dac\ tu crezi în ele, da, a[a e, dac\ nu, treci peste ele.

A.C.: Deci nu te-ar atinge dac\ s-ar apuca

„Nu m\ topesc dup\ lumea literar\.”

6

A.C.: Dar rela]iile cu lumea literar\, în general, cum sînt?

A.M.S.: Nu prea [tiu. Ce se întîmpl\, ce apare, da. Dar pe unii dintre scriitorii tinerii nici nu-i [tiu cum arat\. N-am participat la nici un festival, manifestare, [i, în rarele cazuri cînd

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

VOLUBILIS

c`r]i

drafturi critice ceea ce nu ne mai une[te înd, în anii trecu]i, au ap\rut primele trei dialoguri ale lui Sorin Antohi, adunate în volum în interesanta colec]ie Duplex de la Polirom, am admirat cu toat\ sinceritatea modul în care acesta [tia s\ extrag\ de la interlocutorii s\i m\rturisiri aproape intime privind o Românie care se afla la început de drum [i în leg\tur\ cu care, dat fiind contextul proaspetei emergen]e din fostul regim, se puteau încropi vaste teorii morale, ideologice [i, de ce nu, de filozofie politic\. Îl g\seam pe Sorin Antohi mai mult dec`t îndrept\]it în a-l chestiona pe Adrian Marino, de exemplu, pe marginea Culturii, ideologiei [i politicii în România. Îi creditam cu inima deschis\ autoritatea de a propune predic]ii împreun\ cu Mihai {ora în Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Îl consideram cel pu]in recomandat în a discuta cu Alexandru Zub despre Istorie, memorie [i moral\ în România.

Cu ultimul volum îns\, Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei, realizat în dialog cu Moshe Idel, impresia care se insinueaz\ din întreb\rile [i r\spunsurile pe care le schimb\ între ei interlocutorii este, cel pu]in, una ciudat\. Ai senza]ia c\ tr\ie[ti într-o lume à rebours, c\ mergi în ma[in\ pe partea dreapt\ a unei [osele române[ti.

De data asta, interlocutorul lui Sorin Antohi este un evreu de origine român\, n\scut în Tîrgu-Neam] în 1947. O dat\ cu publicarea în român\ a volumului Perfec]iuni care absorb. Cabala [i interpretare (2004), o dat\ cu lan]ul de conferin]e despre Ioan Petru Culianu, Lectures on Religion, ]inute în 2003, profesorul de gîndire iudaic\ de la Universitatea Ebraic\ din Ierusalim [i principalul cercet\tor la Institutul Shalom Hartman, Moshe Idel a devenit o figur\ ceva mai familiar\ în via]a public\ a culturii române[ti.

Cu o asemenea personalitate angajat\ cu pasiune într-un dialog despre copil\ria-i demiromâneasc\-demievreiasc\ de la Tîrgu-Neam], despre “cazul Eliade”, despre întîlnirile lui Moshe Idel cu marile figuri ale culturii europene precum Eco, Ricoeur sau Derrida, despre prietenia strîns\ cu Ioan Petru Culianu, [i despre multe altele, Sorin Antohi va fi reu[it s\ dezvolte un dialog antrenant care, pe drept cuvînt, poate alc\tui, a[a cum aprecia Ovidiu {imonca într-un articol, Una dintre cele mai fascinante c\r]i de convorbiri ap\rute în România.

Ovidiu {imonca identifica niscaiva “linii de for]\” care traverseaz\ dialogul

C

igor mocanu

celor doi savan]i. Una este cea a “libert\]ii”, cealalt\ – a “c\ut\rii r\d\cinilor române[ti ale evreit\]ii”. Eu le-a[ numi, mai degrab\, derivate. Derivate din ce? Dintr-o idee care revine obsesiv în alocu]iunile celor doi – perspectivismul. Moshe Idel e gata s\ ofere credit [i credibilitate oric\rei perspective de abordare. Orice perspectiv\ e viabil\ dac\ are suficiente resurse ca s\ poat\ Sorin Antohi în dialog cu convinge. Cei care s-au sim]it Moshe Idel, indu[i în confuziune dup\ dezC eea ce ne une[te .

I storii, biografii, idei , v\luirea trecutului legionar al Cuvînt înainte lui Mircea Eliade au o perspectiv\ de Sorin Antohi, plauzibil\, la fel cum au [i cei Editura Polirom, Colec]ia “Duplex”, care continu\ s\-l recomande în [Ia[i], 2006, 248 p. bibliografii. C\ Ioan Petru Culianu este un cosmopolit, iar Eliade un român, iar\[i e o chestiune de perspectiv\. C\ Holocaustul i-a f\cut pe unii s\ nu mai calce pragul Germaniei, iar pe al]ii s\ se angajeze în circuitul cultural de acolo, ]ine tot de perspectiv\. Moshe Idel nu d\ verdicte, nu spune c\ unii sînt buni [i al]ii r\i, el încearc\ s\ surprind\ complexitatea abord\rii. Din acest perspectivism deriv\ libertatea de orice tip, inclusiv cea a c\ut\rii unei descenden]e culturale, fie ea [i evreiasc\.

Dar nu în asta const\ ciud\]enia de care vorbeam la început. Vede]i dumneavostr\, dialogurile din prezentul volum s-au purtat pe la începutul lui 2003, în biroul lui Sorin Antohi din Budapesta, la 13 ani de la c\derea regimului comunist din România. La 16 ani de la aceea[i c\dere, pe 5 septembrie 2006, Sorin Antohi m\rturise[te public, în versiunea on-line a ziarului Cotidianul, c\ “am semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, (…) am furnizat Securit\]ii note informative sub numele conspirativ «Valentin».” Volumul Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei este lansat joi, 21 septembrie, în cadrul Congresului European de Istorie a Religiilor avînd concursul lui Moshe Idel [i Andrei Oi[teanu. Ceea ce a urmat dup\ m\rturisirea din 5 septembrie cunoa[tem din dezbaterile ulterioare din presa noastr\ cultural\. Într-un interviu acordat Observatorului cultural, Moshe Idel a afirmat c\ nu crede ca Sorin Antohi s\ fi f\cut r\u cuiva. M\ tem c\ problema se pune în termeni mult mai simpli[ti pentru noi, genera]iile din pup\. Sorin Antohi a r\mas aceea[i personalitate de marc\ din cultura român\. E vorba în schimb de o întrebare pe care [i-o pune, inevitabil, fiecare dintre noi de o lun\ [i mai bine încoace: cît\ încredere mai putem avea în anumi]i oameni, considera]i pîn\ mai ieri modele deontologice? Citind dialogurile lui Sorin Antohi cu personalit\]ile enumerate mai sus, nu po]i s\ nu sim]i un ghem de ghea]\ în spate, urm\rind glosele care se cl\desc în jurul unor concepte ca “moralitate”, “identitate”, “cultur\ politic\”. De o parte un om care pune întreb\ri corodate pe din\untru, de cealalt\ parte un altul care r\spunde in desertum, iat\ un dialog de care nu ne mai leag\ nimic.

7 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1

c`r]i

bogdan boureanu Bogdan Boureanu are 22 de ani [i este student în anul IV la Facultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti. A participat la un proiect literar experimental, Rubik, coordonat de Simona Popescu. Este interesat de fenomenul poetic actual.

un tip de[tept a deschis pu]in mai sus de editur\ pe Pestalozzi un fel de bistro [i noi care citim [i edit\m poezie mergem acolo s\ mânc\m ciorb\ de burt\ cu ardei iute

robert

[erban

impas narativ dicteu de suprafa]` p\rut\ în 2005 (Editura Paralela 45), dar lansat\ `n vara asta la C\rture[ti, Epoca Lu a lui Victor Nichifor, e un fel de , cum s\ m\ exprim ca s\ nu sune banal, da’ în acela[i timp s\ in]eleag\ omu’… nu mai conteaz\. Deci nu mai conteaz\. Asta ca principiu de plecare. În orice caz, pare bun\ pentru neurastenici, dar în fond ce e un neurastenic? E unu’ care nu rezist\ la silogism, e unu’ care nu rezist\ la gîndire propozi]ional\ în general (adic\ la cuvinte, deci la abstrac]iuni golite de sensibilitate), e unu’ care nu rezist\ la marea majoritate a propozi]iilor care vin din afar\ pentru c\ e melancolic (dup\ Freud [i pu]in…) [i are aten]ie numai pentru propriile-i debita]ii, e unu’ care n-are bani de cafea etc? Da, e.

Ca s\ vorbim pe [leau,/ versuri destule isolate de g\sit în cartea asta/ de g\sit sînt:/ “unde stau. În fa]a oglinzii ca între b\rba]i:” Citat exemplar: “Simt în vertebre un curent fin: Cl\direa/ e la fel, mai d\r\panat\ pu]in. Printre pini,/ vopsit\ cu un verde ce l-am avut cinci ani model/ pentru c\min. O arhitectur\ proprie, naiba [tie ce stil:/ trei nivele desp\r]ite prin statuete kitch;/ geamuri înalte în care m\ reflectam înainte de-a întîlni/ gagici: o u[\ de lemn masiv în spatele c\reia de trei- patru ori/ n-am s\rutat, c\ci eram fraieri, timizi.”

C\tre Pisoni: “…A[a. Pentru c\ simt poezia/ ca o subtil\ nebunie. Pentru a avea satisfac]ia/ în urma inteligen]ei de care te folose[ti din plin, în sfâr[it./ Pentru c\ suferin]a densenergic\, pe care o subliniez în Aigess (Editura Eminescu ’97, n.m.),/ m\ face s\ tresalt.”

Radical shit: “ca poet/ Asta e. Dac\ m\ gîndesc mult, mi se înt\re[te/ R\m\[i]a de baton din fund. S\ m\ [terg… Dar mai am chef s\ [ed.”

Acuma, pe bune, cîteva articole din revista Paranormal, legate de rolul excep]ional al României în destinul spiritual al globului [i al universului: “{i astfel, brusc, Dumnezeu a ar\tat cum anahore]ii români ce ajung în extazul prea-divin sunt de trei ori mai mul]i, desigur exprimat procentual, fa]\ de anahore]ii ce ajung în extazul prea-divin din ]\rile limitrofe României [i de cinci pîn\ la [aptesprezece ori mai mul]i fa]\ de anahore]ii ce ajung în extazul prea-divin ai celorlalte ]\ri planetare. Un anahoret fost matematician ajuns în extazul prea-divin a intuit ulterior c\ prezen]a numerelor prime în aceste raporturi nu face decît s\ confirme c\ noi, românii, sîntem primii.”

“Brusc, Dumnezeu a devenit un fractal pe care doar l-am sim]it, constanta universului de la Constan]a a continuat s\ densifice dimensiunile, [i s-a v\zut (to]i anhore]ii prezen]i sînt martori) cum sufletele românilor au particule f\r\ mas\ suplimentare chiar [i fa]\ de anahore]ii din afara grani]elor României, cum +Nota Bene+ to]i românii înainte de a fi români au fost fiin]e supranaturale (exemplu: {tefan cel Mare a fost FFT, Ceau[escu a fost XcD, Budai- Deleanu a fost TrSZ, Menumorut a fost GGJK, Iorga a fost RsT etc.)” În încheiere a[ vrea s\ spun c\ personal m-a obosit, pentru c\ acest “poem fluviu”, acest “veritabil [uvoi textual” (citez aici din prefa]a lui I.B.Lefter) nu mi s-a p\rut prea curg\tor, ci sacadat [i bîlbîit [i, prin aceasta, cam enervant. Se desf\[oar\ cum am ar\tat în citate: un dicteu de suprafa]\ (deci o r\zuire de scoar]\ cerebral\ pe hîrtie [i mai pu]in “magm\ cople[itoare” care erupe din adîncuri- tot din prefa]\), de un autor a c\rui structur\ [i eventual ocupa]ie (manager general pe resurse umane la Procter and Gamble în America) nu-i permit r\gazurile unei poetici a egoului în adev\ratul sens al cuvîntului ci, mai degrab\, una de eliberare a unor minore frustr\ri cotidiene.

A

8 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

ernu

Moscova - Bucure[ti Jurnalul vremurilor de infla]ie

S

\ fi fost iarn\, s\ fi fost var\? Dar nu cred c\ acest lucru v\ intereseaz\.

{tiu c\ era cald în compartiment, dar nu [tiu dac\ era de la soarele dogoritor de var\, de la sistemul de înc\lzire folosit iarna, de la ceai sau mai [tiu eu ce licori care se folosesc din abunden]\ pe rutele interminabile ale unei ]\ri în care distan]ele se m\soar\ în timp. Da, îns\ îmi aduc bine aminte c\ nici un geam nu se deschidea [i c\, indiferent dac\ m\ duc sau m\ întorc, voi coborî peste dou\ zile. Trenul cu „perdelu]e” se urni din loc. Lumea începu s\ se foiasc\ încolo [i încoace pe holul cu covora[ persan ro[u, iar, în câteva minute, sunetul atît de specific spa]iului rusesc al linguri]ei amestecînd zah\rul în cea[ca de ceai începu s\ se aud\ din toate compartimentele. Cum ru[ii sînt mari b\utori de ceai, acest sunet se aude în toate buc\t\riile [i cafenelele ]\rii. Cel mai mare [oc pe care l-am avut legat de acest procedeu a fost prima mea întâlnire cu un grup de englezi, [i ei mari b\utori de ceai, dar care reu[eau s\ nu scoat\ nici un sunet, folosind acelea[i tehnici.

Plecam totu[i, c\ci mergeam s\ m\ v\d cu cel pe care eu îl numesc Marele Instigator.

Cine este acesta? El este n\scut în Moscova într-o familie de ]\rani muta]i în capitala tân\rului stat sovietic în anii ‘20 ai secolului trecut. A fost din tinere]e un socialist convins, a intrat la facultatea de filosofie, iar la sf`r[itul anilor ‘30 a creat o mic\ organiza]ie terorist\ care avea ca scop lichidarea lui Stalin. Este deconspirat [i condamnat la moarte. Din fericire pentru el, în acea perioad\ începe al II-lea r\zboi pentru ap\rarea Patriei [i este trimis în prima linie. Mai tîrziu, cînd deja devenise un nume de referin]\ în toat\ lumea, îi pl\cea s\ spun\ c\ „Marile catastrofe din via]a mea m-au salvat!”. În anii ‘60 este unul dintre cei mai cunoscu]i intelectuali din spa]iul sovietic, este expulzat din ]ar\ pentru opiniile incomode, iar, o dat\ ajuns în Occident, unde este a[teptat ca un mare disident, devine un personaj controversat din cauza atitudinii critice [i fa]\ de aceast\ lume.

De aceea eu l-am numit Instigatorul. Toate c\r]ile [i opiniile lui sînt surprinz\toare, imprevizibile, incomode [i te pun pe gînduri.

Am ]inut foarte mult s\-l cunosc [i am reu[it acest lucru destul de tîrziu. Am corespondat cî]iva ani buni, iar acum merg cu trenul cu „perdelu]e” s\ m\ întîlnesc cu el. S-a întors în ]ar\, nu duce o via]\ u[oar\ în ace[ti ani nebuni de tranzi]e, în ace[ti ani de mare infla]ie economic\, politic\ [i mai ales cultural\, îns\ a r\mas acela[i Mare Instigator. Desfac pachetul cu scrisorile primite de la el [i le pun în ordine pentru o eventual\ publicare a lor [i dau peste una de care uitasem [i care f\cea parte din seria „Emigrantul sovietic/comunist în Occident”. „ Drag\...

O s\ continuu povestea aventurii mele în Occident. Vreau s\-]i spun c\ pentru omul sovietic [i, în general, cel educat în spa]iul comunist, a tr\i în Occident nu e deloc u[or, ba e chiar foarte greu. {i o s\-]i dau numai dou\ exemple. Primul exemplu e legat de hîr]og\raia birocratico-

c`r]i

vasile

Vasile Ernu, 35 de ani, este n\scut în URSS. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Ia[i) [i al Masterului de Filosofie (Cluj). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat `n cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editurii Idea. Actualmente lucreaz\ `n cadrul Editurii Polirom. A debutat cu volumul N\scut în URSS (2006).

juridic\. Cînd locuiam acas\ acest aspect nu mi-a creat niciodat\ probleme [i nu am avut aceast\ grij\. Cartea mea de munc\ era undeva înregistrat\ [i nu am v\zut-o decît cînd am fost dat afar\. Acas\ aveam pa[aportul [i cam atît. Da, mai trebuia s\ te înregistrezi la noul domiciliu dac\ îl schimbai. Ei bine, aici îns\, în decurs de un an am primit atîtea hîrtii pe care nu numai c\ trebuie s\ le p\strez, dar la care trebuie s\ [i reac]ionez într-un fel. Aici, dac\ nu ai un raport constant cu hîrtiile birocratice, nu exi[ti. Un stat juridic f\r\ astfel de proceduri nu poate exista, iar ca s\ reac]ionezi normal la aceste proceduri trebuie s\ fii obi[nuit de mic. Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale. Am încercat s\ citesc, dar nu am în]eles nimic [i mi-am dat seama c\, pe lîng\ limba literar\, mai trebuie s\ [tii [i un limbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc bine acest limbaj, îns\ ei completeaz\ formularele ma[inal, din obi[nuin]\. A trebuit s\ apelez la un amic care, la rîndul lui, m-a recomandat la o firm\ care ar face pentru mine acest serviciu. A[a c\ eu i-am anun]at c\ voi pl\ti dublu numai s\ nu mai v\d aceste hîrtii niciodat\. Nu am sc\pat, fire[te, de hîrtii. Plicurile au început s\ vin\ tot mai des [i de fiecare dat\ mi se par tot mai groase. Mi-am cump\rat un dulap [i le pun pe toate acolo f\r\ s\ le mai desfac, folosind vechiul principiu sovietic: dac\ au ei nevoie de mine, m\ vor g\si [i vor veni dup\ mine.

O alt\ mare problem\ cu care m\ confrunt e legat\ de a alege. Aici mereu sînt pus în situa]ia de a alege, lucru cu care omul sovietic nu e obi[nuit. Cînd e[ti pus s\ alegi dintr-o varietate de lucruri, te confrun]i cu problema responsabilit\]ii [i a mustr\rilor de con[tiin]\ care rezult\ din ea. Am fost zilele trecute la magazin [i am v\zut o c\ma[\ care mi-a pl\cut. Ca un om sovietic, am înh\]at-o ca [i cum ar fi fost singurul produs, [i acela ocazional, [i am plecat spre cas\, fericit de marea mea achizi]ie. În drum spre cas\, la un alt magazin, v\d aceea[i c\ma[\ la un pre] mult mai mic. Buna mea dispozi]ie a început s\-[i piard\ din intensitate. Peste cîteva zile v\d aceea[i c\ma[\ de dou\ ori mai ieftin\, iar peste dou\ s\pt\mîni era aproape gratis. Acum nu mai pot s-o mai v\d în fa]a ochilor. Am pus-o în [ifonier ca un simbol al incapacit\]ii mele de adaptare la lumea occidental\.

Despre restaurant, ce s\ mai zic! De fiecare dat\ intru în panic\ cînd trebuie s\ comand. Fie c\ îmi comand lucruri scumpe, fie c\ îmi comand lucruri ieftine, tot am surprize. A[a c\ am renun]at s\ mai fac experimente [i, indiferent dac\ sînt la Roma, Paris, Londra sau Berlin, comand sigur [ni]el vienez. Îmi invidiez colegii occidentali care nu numai c\ [tiu ce s\ comande, ci [tiu [i ce anume m\nînc\.

Îns\ am observat un lucru interesant: c\ via]a lor social\ este strîns legat\ de aceste activit\]i ale persoanelor individuale. Noi sîntem lipsi]i de o mul]ime de griji pe care ei le au din plin. În acest sens, noi avem o via]\ mult mai lini[tit\. A[a c\ am decis la ultima conferin]\ s\ vorbesc despre acest lucru. Le-am explicat c\ noi avem o via]\ mai lini[tit\ [i f\r\ griji, iar acest lucru se pl\te[te scump. Pentru o via]\ mai lini[tit\ trebuie s\ renun]i la un nivel mai ridicat al bun\st\rii [i la anumite libert\]i. Am încercat s\ fiu sincer cu ei [i le-am spus c\ aceast\ idee îmi vine deseori in minte [i ca a[ fi tentat s\ o pun în practic\. Dup\ aceast\ conferin]\, o bun\ parte din invita]i au încetat s\ m\ mai salute.”

9 noua literatur`..........................................................................................noiembrie 2006.............................................................................................num`rul 1

c`r]i

cristina chevere[an arius Babias este un bun povestitor. O [tim din primul s\u volum tradus în român\, cel cu teni[ii ro[ii Puma uza]i pe copert\, care povestea constituirea subiectivit\]ii contemporane într-o resurs\ exploatabil\ politic [i estetic A doua scriere a sa tradus\ în român\, Urma revoltei. Arta [i politica istoriei în noul Berlin, continu\ nara]iunea de unde o l\sase eseul precedent, Subiectivitatea-m marf\. O povestire teoretic\. L\sat\ într-o subtil\ regie a suspansului pe care doar povestitorii talenta]i o reu[esc, la sfîr[itul primului volum, rezisten]a cultural\ revine aici ca subiect principal – ca în romanele-fluviu unde un capitol nou începe cu genera]ia ulterioar\ celei pe care o epuizase precedentul. Plot-ul este dat de istoria anilor berlinezi de dup\ c\derea Zidului, în special în plan artistic, ceea ce include [i o bun\ parte din istoria social\, cu imigran]i, investi]ii imobiliare, politic\, urban, underground. Hibridul fericit între poveste [i teorie este înc\ mai la el acas\ în acest al doilea eseu decît în cel dintîi. Cele zece capitole ale c\r]ii, în]esate de personaje [i loca]ii germane (Zidul Berlinului, Potsdamer Platz, Marina Abramovic, Christian Friedrich Flick, castelul capitalei, episodic [i cancelarul Schröder), descifrabile doar cu un glosar detaliat, au pentru cititorul român în primul rînd o valoare exemplar\ – în sensul nuvelelor lui Cervantes. Citite astfel, ele nu se împiedic\ în umlaut-uri [i rezonan]e teutone, ci desf\[oar\, dincolo de povestiri în sine, o întreag\ istorie veche de mai bine de 50 de ani, a dinamicii artei ca parte a procesului social.

Poate cea mai reu[it\ povestire „cu moral\” este cea de-a [aptea, Cînd radicalitatea artistic\ se transform\ î ntr-u u na economic\. Ea începe astfel: „Locul faptei: Galeria Na]ional\, Berlin, iarna 1976.

O femeie [i un b\rbat intr\ în muzeul construit în 1969 (...). Cît ai zice pe[te, b\rbatul d\ jos de pe perete un tablou.

Se declan[eaz\ alarma. În afar\ de ie[irea de urgen]\ pentru personalul de serviciu, toate u[ile se închid automat.

F\pta[ul, cu micul tablou ]inut strîns sub bra] iese în aer liber.

Paznicii îl urm\resc [i trag în el, gloan]ele lor rateaz\ cu pu]in ]inta. Un paznic alunec\ [i-[i rupe picioarele. Ho]ul dispare teaf\r [i nerecunoscut”. Miza furtului era una ideologic\, tabloul sustras, Bietul p oet al lui Carl Spitzweg, fiind preferatul lui Hitler: „Ac]iunea Marius Babias, planificat\ cu grij\ era Urma revoltei.

Arta [i politica istoriei în noul Berlin, îndreptat\ împotriva Editura Idea Design&Print, muzeului ca stabiliment Cluj, 2006. de educa]ie estetic\. (...) Ea trebuia s\ eviden]ieze faptul c\ tabloul preferat al lui Hitler ajunsese pies\ de muzeu, adorat necritic ca ni[te moa[te burgheze, dar [i s\ aduc\ în fa]a ochilor leg\tura dintre ideologia cultural\ burghez\ [i func]ia muzeal\ reprezenta]ional\.” Iar povestea nu se opre[te aici. În 1993, Marina Abramovic se întoarce, tot ca artist\, la locul faptei, de data aceasta îns\ în cu totul alt chip decît cel precedent: cu o expozi]ie personal\. „Ac]iunea radical\ din 1979 fusese acum anulat\ prin expozi]ia personal\. (...) Domnea atmosfera unei petreceri de firm\. Marina Abramovic poza pentru fotografi.” Conformismul în care e[ueaz\ insurec]ia din tinere]e este exemplar pentru felul cum atitudinea artistic\ – cu cît mai radical\, cu atît mai bine – se las\ înghi]it\, în timp, de conformismul practicii. Procesul nu este str\in de ordinea capitalist\ care reglementeaz\ inclusiv pia]a de art\ („Ac]iunea din 1976 ca investi]ie în cariera personal\?” se întreab\, retoric, naratorul).

Conflictul implicit se stinge prin compromis. Concluzia, teoretic\ [i întemeiat\, a capitolului, este: „Întrebarea cît de solid\ sau

M

book alert rom-swiss highway \t\lin Dorian Florescu e român, dar nu prea. Elve]ian, dar nu chiar.

Vorbe[te ([i) româna, dar scrie în german\, la noi citindu-se în traducere. Pentru iubitorii de pove[ti, se aseam\n\ prin]esei obligate s\ mearg\ nici pe drum, nici pe lîng\, nici c\lare, nici pe jos…

Evident, nu e nici a[a! La Polirom în 2006, Florescu alege Drumul scurt spre cas\, la fel de premiat printre germanofoni ca [i primul s\u roman. În timp ce Vremea minunilor, carte a copil\riei [i p\r\sirii României natale, descria calea emigran]ilor spre vestul mult-visat în anii ’80, noul volum inverseaz\ traiectoria: Zürich – Budapesta – Timi[oara s`nt vîrfurile triunghiului sentimental schi]at de protagonistul întors pe propriile urme, c\utîndu-se.

Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide [i închide cercul memoriei nu altundeva decît pe malul M\rii Negre, la Mangalia) porne[te într-o c\l\torie recuperatorie a sinelui de demult. Nu f\r\ ezitare, el se îndreapt\ c\tre sursa atîtor imagini, mirosuri [i sunete ce i se fug\resc prin suflet. F\r\ preten]iile programatice ale ini]ierii îns\, cartea maturului revenit dinspre aproape-cas\ la fostul c\min urmeaz\ ritmul unui road novel cu suflu de curs\ lung\. În timp ce decorurile se schimb\, detalii contureaz\ povestea de dincolo de ecranul plat al cotidianului.

Personajul-actor observ\, înregistreaz\, filtreaz\ informa]ia palpabil\, compunînd din fragmente vii o istorie de via]\ decupat\ milimetric din Istoria recent\.

Stînjenit în ma[ina cu num\r de CH, al\turi (sau nu) de prietenul de o via]\ - italianul Luca, tot emigrant -, ‘domnul B\jenaru’ pare întruchiparea fanteziilor mizere ale estului la cîteva luni dup\ c\derea zgomotoas\ a fiefului comunist.

Captiv al unei hyphenated identity, scindat între dou\ patrii, el încearc\ s\ elimine liniu]a desp\r]itoare dintre elementele ce-l definesc, înfruntîndu-[i cli[eele nostalgice cu riscul pierderii iluziilor: “Cum se f\cea c\ acolo, la orizont, totul era cu mult mai viu? Aceea[i cîmpie, acela[i cer, acelea[i grîne, acelea[i culori, aceea[i lumin\, acelea[i bur]i mari, dar toate cu mult mai vii decât aici.

Cauza nu era grani]a dintre state, ci hotarul imaginar, care trecea prin mine”.

Coborîrea în amintire [i înaintarea spre ]ara miracolelor improbabile se deruleaz\ în paralel; timpul interior [i cel exterior tind c\tre sincronizare. Pe scurt, Ovidiu trece din lumea sa imediat\ (Luca+Lara+Toma=droguri, vise, infidelit\]i, mo[teniri învolburate) în concretul unei alte Europe, simultan recognoscibil\ [i str\in\. Exploratorul î[i poart\ propriile tare printr-un teritoriu r\nit, s\r\cit [i, în cele din urm\, inevitabil mic[orat fa]\ de statuile încremenite pe piedestalul memoriei. Lipse[te totu[i patetismul ieftin, spectacolul gratuit al deziluziei. Descoperirile se fac treptat, prin convie]uirea cu oamenii, prin acele triste]i, bucurii, surprize, îndr\gostiri [i desp\r]iri autentice pe care arta cinematografic\, geniala tovar\[\ de c\l\torie, le poate doar mima.

Proza lui Florescu antreneaz\ prin caden]a firescului. Scrisul curge cu vîrtejuri [i pauze de respiro, imortalizeaz\ aproapele în lumina unor emo]ii [i epoci complementare, contradictorii, congruente. La final, idilica geografie a exilului se suprapune cu blocurile neterminate, tencuiala cr\pat\, falsul politic, cer[etorii, urmele de gloan]e [i debusolarea generalizat\ a primelor clipe post-decembriste: universul chircit, desacralizat, îmbrac\ tonuri de gri.

R\mîne gustul de lango[i. Ora[ul fermecat al jocurilor de copii, teama de Omul Negru. Replicile celebre, ‘b\tînd’ mereu realitatea. Momentele miniaturale ce nu [i-au pierdut candoarea din Vremea minunilor. {i omul, în centrul lor. Nu neap\rat român, nu întru totul elve]ian, sensibil la suprema]ia gesturilor infime de oriunde: “Miam strecurat mîna sub degetul ei mic, ca s\ se poat\ odihni pe dosul palmei mele [i s\ nu mai tremure”.

C

ana chiri]oiu

indysociabil povestiri teoretice

10 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

fluid\ este grani]a dintre autonomia artei [i pia]\ sau pur [i simplu societate iese în eviden]\ ca vetust\, imediat ce se stabile[te c\ nu exist\ nimic în afara capitalismului, care s\ coordoneze rela]iile sociale precum [i produc]iile estetice în [iruri abstracte de cifre. Dac\ orice produc]ie cultural\, chiar [i cea radical\, reprezint\ o afirmare a societ\]ii capitaliste de consum, dup\ cum afirma Herbert Marcuse, exemplul lui Ulay [i al Marinei Abramovic ofer\ un exemplar studiu de caz pentru acest transfer.”

Este, totodat\, [i o cheie de în]elegere a titlului c\r]ii. Teoreticianul [i curatorul Marius Babias exploreaz\ lucid urmele revoltelor d’antan drept expresii în art\ ale unei socialit\]i problematice.

Dimensiunea paradigmatic\, u[or de urm\rit de-a lungul c\r]ii, se înscrie într-un tip de discurs de rezonan]\ stîngist\ – mai pu]in explicit\ marf\, dar nici de tot anemic\. Este singurul decît în Subiectivitatea-m discurs capabil de o lectur\ fidel\ a semnifica]iei sociale a operei de art\ contemporane, [i invers – lucru probat de o practic\ îndelungat\ [i relevant\ a sa în spa]iul occidental. Din retorica româneasc\, acest discurs lipse[te cu totul, de[i arta cu mesaj socio-politic nu lipse[te.

Teoreticienii ei, îns\, se las\ a[tepta]i, ca, în general, practican]ii discursului post-structuralist, nemaivorbind de cel stîngist de-a dreptul. Marius Babias, român la origine, [i-a f\cut [coala [i cariera în Germania; scrie [i public\ acolo, iar de vorbit, vorbe[te o român\ subiectiv\, dar inteligibil\.

Volumele care îi sînt traduse la noi nu sînt neap\rat o consolare, pentru c\ Marius Babias nu este tocmai autohton. Povestirile lui, cu toat\ valoarea paradigmatic\, se inspir\ din realit\]ile berlineze.

Sînt teoretiz\ri soft de uz deopotriv\ larg [i specializat, care vorbesc publicului despre o în]elegere contextual\ a faptelor artistice, iar arti[tilor [i teoreticienilor artei de la noi despre necesitatea de a produce teorii proprii, despre Bucure[ti, Casa Poporului, MNAC [i stencilurile capitalei din ultimii 1516 ani. Practica exist\, îi lipse[te doar meta-discursul teoretic autohton, care s-o impun\ [i în teorie. Pîn\ la apari]ia acestuia, cei care tot mai caut\ contempla]ia pur\ prin s\li aseptice de muzeu [i sînt înc\ mira]i s\ g\seasc\ cuvintele „art\” [i „parlament” în aceea[i fraz\ se pot delecta cu acest\ traducere.

sandu

obi[nuin]e

c`r]i

ana maria

Dulcea atingere a [osetei albe de mocheta fierbinte rima lec]ie de bun\ purtare `ncepea a[a: “de fiecare dat\ c`nd te `nt`lne[ti cu oameni cunoscu]i, tantile [i nenii de pe strad\, trebuie s\ dai bun\-ziua. Deschizi bine gura, s\ te aud\ omul ce zici...”.

Dup\ aia, o dat\ b\gat\ la cap regula num\rul unu, puteam s\ trec la urm\torul nivel social: ie[itul `n lume. Capitolul “vizite” l-a[ putea rezuma astfel: de pl\cere, obliga]ii, plictisitoare, groaznice. Salutam cu jum\tate de gur\, [i pe ultima silab\ din “zi-ua” eram deja aplecat\, cu un pantof dat jos [i cu cel\lalt [iret desf\cut. Doamne fere[te s\ nu vrei s\-]i la[i la intrare `nc\l]\rile, s\ nu protejezi munca gazdei [i covoarele cu modele imposibile.

Cel mai tare m\ enervau descinderile la una dintre m\tu[ile familiei, care locuia la bloc [i ajunsese la rafinamentul de a piept\na `n fiecare zi ciucurii de la covor. Nu exista petic de podea neacoperit de o bucat\ de covor [i, nu de pu]ine ori, `nghesui]i ca ni[te sardele `n holul `ntunecos [i minuscul refuzam politicos invita]iile insistente de a ne aventura p`n\ `n buc\t\rie, “la o cafea”. ~mi imaginam c\, dac\ vreunul dintre noi ar fi `ndr\znit s\-i calce cu pantofii peste traversele ei impecabile, st\p`na covoarelor ar fi c\zut la pat.

T\lpile mele lunguie]e, cu ciorapi albi, pe care reu[eam s\-i fac negri dup\ o zi de joac\, nu se l\f\iau prea des pe ]epii persanului ei. C`nd se-nt`mpla [i treceam de plasticele din dreptul u[ii, m\ concentram la fiecare pas [i `ncercam s\ merg drept, pentru ca [an]urile din ]es\tur\ s\ r\m`n\ perfecte `n urma mea. A[ fi putut s\ recunosc persanul ei cu ochii `nchi[i, mi-ar fi fost de ajuns o simpl\ atingere.

Cu foarte pu]ine excep]ii, regula caselor `n care am intrat mul]i ani era s\ te descal]i la u[\. S\-]i abandonezi o parte important\ din ]inut\ [i s\ te expui unui caraghiosl`c greu de egalat. Ca s\ nu mai vorbesc de emo]iile din copil\rie, legate de momentul acela: `ncepeam s\ m\ descal], dar niciodat\ nu puteam s\ [tiu ce s-a `nt`mplat c`nd picioarele mele au stat ascunse `n cutiu]ele acelea colorate. G\urile se puteau ivi c`nd te a[teptai mai pu]in.

Iar pe femeia despre care am povestit nu ar fi `nduio[at-o nimic pe lumea asta. Poate doar un singur cuv`nt: LUX...

Un b\rbat `ntr-un costum negru, defil`nd `n ciorapi de colo p`n\ colo, e o imagine demn\ de Seinfeld. Nu mai e nevoie s\ lipe[ti nici un fel de text de[tept al\turi. {i de c`te ori n-am avut parte de ea `n copil\rie. Mai mul]i oameni, `mbr\ca]i “de ocazie” [i desc\l]a]i, a[eza]i `n jurul unei mese de sufragerie, te vor face s\ mori de r`s, garantat. Uneori `i priveam de jos, minute `n [ir. Felul `n care `[i frecau t\lpile una de alta, sau cum se i]eau unghiile f\cute ale doamnelor de sub nailonul fin, mi se p\reau extrem de comice. Dar [i de intime. Cred c\ m-am ales din vremurile alea cu o mic\ traum\, pentru c\ dup\ aia m-a umflat r`sul [i dac\ priveli[tea putea trece drept una serioas\: un tip complet dezbr\cat, dar care uitase s\-[i dea jos [osetele...

Din mantia acestei reguli de “bun\ purtare” vin, cu siguran]\, [i papucii l\sa]i `n fa]a u[ilor de bloc. C`nd i-am v\zut prima oar\, m-am oprit, i-am studiat, pentru c\ nu-mi venea s\ cred c\ se poate. Mai tresar [i c`nd, foarte rar, `mi intr\ `n cas\ c`te un reparator independent [i trebuie s\ fiu pe faz\: “nu v\ desc\l]a]i, v\ rog”! M\ sperii pentru c\ nu vreau s\ am parte de experien]a asta. Mi-e foarte jen\ de [osetele alea albe, complet str\ine. Omul \sta a[a a `nv\]at acas\, doar c\, prin casele `n care intr\, covoarele au disp\rut ca prin farmec.

Doar melcii “persani” ai m\tu[ii obsedate de cur\]enie au supravie]uit [i i-a[ putea desena [i acum cu precizie. S-au instalat la mine `n cap [i acolo vor r\m`ne. Habar n-am dac\ t\lpile mele r\t\cite nu t`njesc [i azi dup\ cea mai electrizant\ ]es\tur\ din lume.

P

Ana Maria Sandu, 32 de ani, redactor la revista RE:Publik ; colaboreaz\ cu Radio France International. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 un poem lung, Din Amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Polirom.

11

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1

Textul Unghiile este prima apari]ie a lui Mihai Chirilov `n postura de prozator.

Unghiile eea ce urm\ream în vizitele mele repetate în saloanele de manichiur\ era, în mod mai mult decît evident, ob]inerea unei forme pl\cute pentru unghiile mele atît de nefericite. Manichiuri[tii, to]i cei cu care am tratat, m-au asigurat c\ pot avea ce form\ poftesc cu condi]ia ca dup\ ce ei termin\ de ajustat, t\iat, pilit, rotunjit [i-a[a mai departe, s\ nu m\ ating de ele timp de cîteva zile bune, dup\ care s\ revin la ei pentru o nou\ [edin]\ de formare. Unul singur dintre ei s-a sc\pat o dat\, spunînd deformare, [i chiar cred c\ procesul \sta de înfrumuse]are implic\ o real\ deformare. Într-un fel, asta f\cusem [i eu, atunci, într-a [aptea, cînd am folosit integral trusa de unghii pe mîna stîng\, tr\gînd de pieli]e [i de carnea din jurul unghiilor în toate direc]iile. {i ast\zi, unghiile de la mîna stîng\ sînt u[or mai p\tr\]oase, e drept c\ pu]in mai mari, în timp ce cele de la mîna dreapt\ sînt mai rotunjoare, dar ceva mai mici. Nici unul dintre manichiuri[tii despre care am vorbit nu a reu[it s\ mi le egalizeze în cei doi ani petrecu]i dintr-un salon într-altul. E drept c\ nici eu n-am rezistat o zi f\r\ s\-mi bag degetele în gur\. Poate c\ trebuia ca de mic s\-mi fi mînjit cineva mîinile cu ardei iute (pentru c\ ast\zi oricum nu pot s\ suf\r ardeiul iute) - un v\r mai mic de-al meu a fost astfel vindecat pentru c\ se [tergea tot timpul la ochi.

Sadismul [i, totodat\, spiritul practic al p\rin]ilor no[tri nu cunosc limite atunci cînd e spre binele copiilor lor. Alor mei probabil c\ le pl\ceau unghiile mele.

Sau poate c\ le erau indiferente. Sau poate c\ atunci cînd eram mic, nu mi le rodeam în asemenea hal. M\ uit cîteodat\ la fotografiile mele vechi [i, întradev\r, nu p\reau degetele cuiva care s\-[i road\ unghiile.

C

Unui singur manichiurist i-a pl\cut într-adev\r s\-mi lucreze unghiile. Pentru c\ celorlal]i [i celorlalte nu le f\cea prea mare pl\cere s\ taie sau s\ pileasc\ unghiile altora. Cu atît mai mult unghiile mele pe care nici m\car eu nu le pot suporta. Nu l\sau asta s\ se vad\, dar cineva atît de sensibil ca mine la o astfel de chestiune sim]ea imediat c\ nu exist\ nici o alchimie. Cu unul singur, spuneam, a fost altceva. {i mi-am dat seama de asta din clipa în care m-am a[ezat în fotoliul cafeniu din fa]a lui, desp\r]i]i doar de o m\su]\ ro[ie dintr-un placaj rotunjit la col]uri [i i-am v\zut degetele de la mîna dreapt\ luînd între ele degetul meu mare de la mîna dreapt\ - cel de care mi-e cel mai ru[ine, atît de mic\ [i de nefericit\ e forma unghiei lui. Într-un film, acesta e flash-ul scurt în care î]i închipui c\ partenerul î]i suge lent degetul, plimbîndu-[i limba roz\ cu mi[c\ri circulare pe cei cî]iva centimetri p\tra]i de unghie la fel de roz, dup\ care un cadru mai tîrziu, e[ti aruncat înapoi în realitate. În cazul meu, în fotoliul cafeniu, în fa]a m\su]ei ro[ii pe care mîna mea dreapt\ st\tea docil\ [i îndura pe propria-i piele tot acel arsenal de instrumente. Mole[eala pl\cut\ care m-a cuprins în momentul acelui flash indecent nu m-a p\r\sit nici a doua zi dup\ ce trecusem pe la salon. De prisos s\ mai spun c\ în acea noapte visasem exact acel cadru de film roz pe roz, exact aceea[i senza]ie, detestabil de previzibile, recunosc, dar le visasem [i le savurasem cu pl\cere vinovat\. Ce s\ fac? Ca atunci cînd zburam. Diminea]a rosesem deja toat\ munca din ajun a manichiuristului. {i chiar continuam s\ stric totul, compulsiv, de la o or\ la alta, de[i [tiam c\ peste trei zile eram programat pentru o nou\ [edin]\ - a doua din cele cinci de care manichiuristul îmi spusese c\ am nevoie pentru ca schimbarea în bine s\ fie vizibil\. Ce mi-a mai pl\cut îns\ la el, pe lîng\ zece degete superbe, sub]iri [i lungi, dar nu scheletice, [i cele zece unghii impecabile lungi de 2 centimetri [i jum\tate [i late de un centimetru [i jum\tate, cu col]urile riguros rotunjite [i t\iate la milimetru, a fost franche]ea lui. Mai întîi a încercat s\ m\ conving\ de faptul c\ unghiile mele nu erau urîte, c\ era [i acela un stil, c\ erau chiar amuzante, dar nu în sensul r\u, [i c\ în nici un caz nu erau dezagreabile. Toate acestea le-a spus în vreme ce-[i plimba mîinile peste ele, atingîndu-le u[or, în timp ce eu gîndeam c\ îi d\ mîna s\ vorbeasc\ a[a cînd avea ni[te degete [i ni[te unghii atît de frumoase. Dar dac\ eu vreau [i vreau, mi-a zis, putea încerca s\ le dea o form\ cît mai apropiat\ de cea dorit\. Care era acea form\ dorit\? {tiam ce vreau, o s\ rîde]i (spre deosebire de [edin]ele de frizerie, unde instruc]iunile sînt minimale [i unde m\ las în voia frizerilor

12

care îns\ m\ întreab\ din trei în trei minute dac\ e bine, dac\ trebuie s\ mai ia un pic în stînga [i a[a mai departe): forma unghiilor lui impecabile. Nu i-am spus asta, evident, ci doar c\ voiam, cum o [ti, s\ mi le rotunjeasc\ [i s\-mi creeze iluzia c\ ar fi mai lungi, de nu putea chiar s\ le alungeasc\ un pic.

Rela]ia noastr\ a început în timpul celei de-a doua [edin]e de manichiur\.

Trecuser\ deja trei zile, dar unghiile mele erau harcea-parcea, în ciuda insisten]elor lui [i a eforturilor mele de a m\ ab]ine. O dat\ a[ezat în fotoliul cafeniu din fa]a lui, m-am gîndit c\ el se a[tepta ca eu s\ nu fi rezistat dou\ zile f\r\ s\ m\ ating de unghii. A jucat pu]in teatru, c\ a[a ceva nu se poate, c\ el nu poate lucra în condi]iile astea [i c\ dac\ vreau ca [edin]ele s\ merite banii pe care-i pl\team, m\car atît, trebuia s\ dau dovad\ de maturitate. Era chiar a[a de greu?

Dovad\ de maturitate am dat în secunda în care mîinile lui divine au luat cu delicate]e laba mea ciopîr]it\. Ca [i prima dat\, mi-a prins degetul mare, parc\ era [i mai oribil decît în urm\ cu trei zile; groaznic de ru[ine mi-era [i, parc\ pentru a contracara aceast\ culp\ tembel\, nu [tiu ce m-a apucat c\ l-am prins [i eu de degetul ar\t\tor în timp ce-l plimba pe conturul ros pîn\ la carne al sinistrului meu deget mare. A tres\rit un pic, mai tîrziu mi-a m\rturisit c\ se a[tepta la acel gest, c\ de fapt îl a[teptase de la prima întîlnire.

Au urmat trei luni în care ne-am frecventat asiduu. Sigur, continuam s\-mi rod unghiile, sub privirea lui îng\duitoare; m-am gîndit apoi, dup\ ce totul s-a terminat, c-a[ fi putut profita de compania lui pentru a beneficia de tratament gratuit. {edin]ele de manichiur\ sînt destul de scumpe. E un lux pe care pu]ini [i-l permit. Cum spuneam, îmi rodeam unghiile pe grab\, nu cizelam, nu rotunjeam, aveam doar grij\ s\ nu existe negru sub ce mai r\m\sese din unghii. E drept c\ [edin]ele au continuat acas\, la început. Au fost înc\ dou\ pîn\ cînd mi-am dat seama c\ pierdeam timpul; îl puteam folosi pentru altceva. Exista îns\ o parte bun\: tot acel ritual, cu trusa [i cu sculele lui metalice [i ascu]ite, cu grija lui excesiv\ [i teama mea latent\ erau foarte excitante. Nu ascund c\ dorin]a mea secret\, din clipa în care i-am v\zut [i admirat acele degete superbe a fost s\ le simt în mine. S-a întîmplat chiar din prima sear\, a[a c\ suspansul n-a ]inut prea mult. Nicicînd nu m-am sim]it mai bine, pentru c\, trebuie s\ marturisesc aici c\ rareori accept acea tatonare f\cut\ cu degetele. Nu-mi place nici de fric\, m\ contract instantaneu [i adio pl\cere.

Prefer s\ fiu surprins [i s\ m\ doar\ un pic, dar s\ fie ce trebuie.

Dup\ trei luni ne-am desp\r]it. Din cauza unghiilor. Mai exact, din cauza obsesiei mele pentru unghiile lui. Pur [i simplu, nu m\ mai plictiseam s\ le privesc. Cam ca atunci cînd faci sex cu cineva [i încerci s\ tragi cu ochiul peste um\rul lui la ce se întîmpl\ la televizor. Eu încercam în orice pozi]ie m\ aflam s\-i prind în vizor unghiile, iar oglinda uria[\ din dreptul patului îmi sporea perspectivele. Vederea lor m\ excita [i mai tare. Pe el, insisten]a mea îl agasa. Înainte de a ne desp\r]i, mi-a repro[at c\ eu nu vedeam nimic în el mai departe de unghii; ceea ce, pe undeva, era adev\rat. Ghinionul celor cu unghii impecabile, care se îndr\gostesc de mine. Aproape c\ nu existau ca persoane pentru mine. Trebuia ca ele s\ ma impresioneze cu adev\rat pentru a m\ face s\ uit de obsesia mea primar\. {i rareori a fost cazul. Dar asta nu m\ împiedica s\-i iubesc. Nu era îns\ dragostea pe care [i-o doreau ei.

Mihai Chirilov, 35 de ani,, este critic de film. A absolvit în 1995 Facultatea de Electronic\ [i Telecomunica]ii, dar i s-a p\rut mult mai apetisant s\ consume filme la greu pîn\ cînd aceast\ pasiune a devenit un job. Mai întîi a fost editor al unei reviste de film, apoi, director artistic al primului Festival interna]ional film, TIFF (Cluj Napoca) [i acum redactor-[ef al revistei Re:Publik. A tradus dou\ din c\r]ile lui Chuck Fight Club Palahniuk (S Sufocare [i Jurnal). Apare frecvent la cele mai importante festivaluri de film. Este haotic [i mereu `n `nt`rziere, dar reu[e[te s\ prind\ [i avioane [i deadline-uri. ~ncearc\ din r\sputeri s\ nu lipseasc\ de la un concert Bjork [i vrea s\ ajung\ la Cascada Iguazu.

mihai chirilov

scriitorul discret

Aceast` pagin` tr`ie[te din convingerea c` to]i scriem literatur`. Aici se vede cum arat` scrisul celor care nu [tiam c` s\nt [i scriitori.

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................ .noua literatur`

rare[ moldovan

Cum ai `nceput s\ traduci [i de ce? E un job profitabil?

Am început oarecum din întîmplare. Abia ie[it din facultate, întîmplarea a f\cut s-o întîlnesc pe Denisa Com\nescu la o conferin]\ organizat\ de British Council la Oradea. Ea mi-a propus atunci s\ traduc pentru editura Polirom, îns\ cum eu am plecat apoi în str\in\tate pentru mai mul]i ani, am tot amînat s\ r\spund ofertei. Cînd m-am întors, am tradus mai întîi, al\turi de al]i colegi din Catedra de englez\ de la Cluj [i sub coordonarea profesorului Liviu Cotr\u, Filozofia lui „ca [i cum” a lui Hans Vaihinger, ap\rut\ la editura Nemira. Dup\ o vreme, le-am scris celor de la Polirom c\ mi-ar pl\cea s\ traduc pentru ei, [i au avut bun\voin]a s\ m\ accepte. O dat\ început începutul, m-a prins, [i cred c\ e una dintre cele mai frumoase munci pe care le po]i face în literatur\ (sun\ pu]intel a Miron Costin, dar asta e). E un joc intim între tine [i un text, între limba textului [i limba ta. Sau între dou\ texte (cel pe care-l ai în fa]\ [i cel pe care ]i-l construie[ti în minte) pe de-o parte, [i cititorii cunoscu]i sau necunoscu]i pe de alta. E un joc de sau cu „efecte”, care, cum bine spunea Walter Benjamin, trebuie s\-[i fie „ecou” unele altora.

Traducerea nu e cel mai profitabil job „intelectual”, ca s\ zic a[a. Oricum, n-o faci pentru bani... eu, de pild\, vreau ca ai mei s\ poat\ citi c\r]ile mi[to pe care le traduc. Îmi zic: pagina asta, capitolul \sta sigur i-ar pl\cea mamei sau tat\lui meu, [i-mi place foarte mult gîndul c\ traduc mai ales pentru ei. Î]i alegi singur c\r]ile, sau urmezi un program editorial?

C\r]ile pe care le-am tradus pîn\ acum pentru Polirom (Hari Kunzru, Virusul, Michael Cunningham, Zile exemplare, precum [i cea a c\rei traducere sînt pe cale s\ o termin, Chuck Palahniuk, Bîntui]ii) fac parte din programul lor editorial. Cartea care va urma, Curcubeul gravita]iei de Thomas Pynchon, a fost propunerea mea, [i am fost foarte fericit cînd au acceptat.

Exist\ în România mai multe “stiluri” de traducere? Cum ]i se par traducerile române[ti din marile romane de limb\ englez\ ale secolului XX? Crezi c\ ar merita s\ se înceap\ un program concertat de reedit\ri canonice?

Dac\ se poate spune c\ [i în tradusul c\r]ilor le style c’est l’homme même, atunci f\r\ îndoial\ c\ exist\. {i dac\, în sensul acestei consonan]e, omul ghideaz\ mai pu]in previzibil stilul, ceea ce-l ordoneaz\ e „sarcina” traduc\torului. Despre care tot Benjamin spune foarte frumos, [i pu]in pre]ios, într-o traducere aproximativ\: „Cioburile unui vas spart lipite împreun\ trebuie s\ se potriveasc\ în cele mai mici detalii, de[i nu e nevoie s\ semene unele cu altele. În acela[i fel, în loc s\ semene cu sensul originalului, o traducere trebuie s\ încorporeze cu dragoste [i în detaliu modul de semnificare al acestuia, astfel încît atît originalul cît [i traducerea s\ poat\ fi recunoscute ca fragmente ale unei limbi mai mari, a[a cum cioburile sînt parte dintr-un vas”.

Atîta vreme cît modul traducerii e acesta, mai cu seam\ „cu dragoste [i în detaliu”, cred c\ stilul is gonna be okay. Chiar dac\, citind o carte în traducere, [i eventual uitîndu-te apoi prin original (deforma]ie profesional\), î]i zici uneori „aici eu a[ fi tradus altfel”. În bun\ m\sur\, romanele de limb\ englez\ ale secolului XX le-am citit în original, a[a c\ nu prea m\ pot pronun]a asupra traducerilor. F\r\ îndoial\, marii scriitori au avut parte de tradu-

ceri minunate, cum sînt cele semnate de Mircea Iv\nescu, Antoaneta Ralian, Virgil Stanciu, Horia Florian Popescu, Alexandru Vlad, Adrian O]oiu [i mul]i al]ii. Uneori chiar [i f\r\ s\ po]i citi originalul, [tii c\ traducerea e extraordinar\: cînd iei în mîn\ Moartea lui Virgiliu tradus\ de Ion Roman, [i se face pielea de g\in\ de la prima fraz\..

Din cîte [tiu eu, au existat [i exist\ unele programe de reedit\ri, cum a fost cel de la Rao, reedit\ri public\ [i Humanitas, [i Polirom, [i Univers, [i într-un anume fel ele (se) concerteaz\ în ansamblul pie]ei de carte. N-or fi ele prea vandabile, dar fac numai bine. E admirabil\ ini]iativa Cotidianului de a relansa ideea unei „Biblioteci pentru to]i”: am auzit istorioare cu oameni care nu prea obi[nuiesc s\ citeasc\, dar se înfiin]eaz\ la [apte [i jum\tate în fa]a chio[cului ca s\-[i ia ziarul [i cartea cu 3 lei.

Traducerea ar putea s\ fie o meserie în sine, ar putea fi o posibil\ carier\ pentru un tîn\r intelectual român?

Ar putea, mai bine zis ar trebui s\ poat\ fi asta. Deocamdat\, un tîn\r intelectual român nici s\ nu viseze c\ s-ar putea între]ine din a[a ceva. Poate din traduceri autorizate, dar asta e o alt\ mîncare de pe[te...

Cum ]i se pare c\ arat\ acum pia]a de carte str\in\ în România? Sîntem sincroniza]i?

Arat\ tot mai bine, c\r]ile sînt tot mai frumoase, tot mai scumpe. Mi se pare c\ pia]a a intrat într-o dinamic\ normal\, adic\ una care-l excedeaz\ pe cititor ca volum, [i (mai pu]in normal) ca pre]. A[a c\ multora ([i mie) nu ne r\mîne decît s\ se ne prefacem gourmets: alegem o carte, dou\, a[tept\m urm\torul salariu (sau banii pe vreo traducere), apoi alegem din nou.

Iar celebra obsesie a culturii noastre mici – sincronizarea – e în acest domeniu tot mai asiduu satisf\cut\, se traduc [i se public\ tot mai rapid best-seller-urile interna]ionale, autorii premia]i cu Nobel, Booker, IMPAC, etc. În rest, pia]a se extinde tot mai rapid înspre domenii profitabile, pîn\ de curînd mai pu]in exploatate editorial: fantasy fiction, self-help, spirituality, [i toate celelalte genuri ale literaturii de consum. E, desigur, un lucru bun, n-are rost s\ ne tot c\in\m c\ „nimeni nu mai cite[te poezie”.

Care a fost cea mai mare satisfac]ie a ta ca traduc\tor? Ce ]i-a pl\cut cel mai mult s\ traduci?

Ce carte faimoas\ ]i-ai dori s\ po]i traduce?

Sînt multe satisfac]ii, de diverse tipuri. Sînt pl\cerile traducerii, care pentru mine se împletesc, mai mereu, cu enervante dureri cervicale de la statul în fa]a calculatorului. S\ trecem peste ele.

Sînt mici satisfac]ii pecuniare. S\ trecem peste ele. Sînt „[i altele”: cînd vezi cartea pe site, cînd prime[ti exemplarele, le miro[i, le r\sfoie[ti, î]i treci mîna peste coper]ile lucioase, le a[ezi în bibliotec\. Cînd vezi pe cineva cump\rînd sau citind cartea. Cînd cineva î]i spune c\ ai tradus o carte frumoas\..

De cînd am citit prima dat\ Choke în englez\, prin 2001, am vrut s\-l traduc pe Chuck Palahniuk, [i am fost invidios cînd Mihai Chirilov mi-a luat-o înainte, [i a f\cut treab\ foarte bun\. Dar acum traduc Bîntui]ii, a[a c\ sînt fericit.

Am avut odat\ un vis absurd în care traduceam Finnegans Wake (rîde]i, nu m\ sup\r). Sigur, nu se poa’, dar cum eu citesc din Finnegans Wake ca din Biblie – cîte pu]in, pref\cîndu-m\ gourmet – îmi cad ochii pe cîte-un „verset”, [i m\ întreb uneori cum ar suna în române[te, de exemplu: „What bitter’s love but yurning, what’ sour lovemutch but a bref burning till shee that drawes dothe smoake retourne?”.

Abia a[tept s\ traduc Gravity’s Rainbow, care e o carte faimoas\...

traduc`tor: fa]` - profil

Òc\nd cineva \]i spune c` ai tradus o carte frumoas`...Ó

Interviu realizat de LUMINI}A MARCU

maria

manolescu nesigurantze Demisia! ni]ial am vrut s\ scriu ceva foarte haios. Ca s\ v\ face]i o p\rere, g\sisem [i un titlu foarte bun: “De ce merit premiul Nobel pentru literatur\”. Dup\ care m-am tot uitat la titlul \sta [i n-am g\sit nici un motiv. Pentru care s\ merit. Premiul Nobel pentru literatur\. Apoi m-am g`ndit s\ scriu despre Halterofil. Asta [tiu, asta scriu, adic\ s\-mi fac pu]in\ promovare cum ar veni. {i am ajuns la concluzia c\ dup\ doi ani de publicitate serioas\ habar n-am s\ m\ promovez singur\. A[a c\ m-am deprimat. Bine c\ mi-am dat demisia la timp din publicitate. Publicitatea e de c\cat.

Acum s`nt în continuare deprimat\ [i mi se pare c\ de fapt nu merit\ s\ scriu despre nimic.

De[i îmi vine. De[i ar trebui. La urma urmei tocmai mi-am dat a 4-a oar\ demisia în ultimii doi ani. Ca s\ m\ apuc serios de scris. Judec`nd dup\ articolul \sta, am senza]ia c\ fac foarte r\u. {i m\ deprim [i mai tare. {i de fapt ce dracu a[ putea s\ scriu aici? Adic\ s`nt deprimat\, s`nt incoerent\, [i adev\rul e c\ nu s`nt în stare s\-mi exprim opiniile dec`t camuflate bine în fic]iune. Adic\ e mai u[or s\-i faci de c\cat pe al]ii. Sau s\-i la[i pe al]ii s\ vorbeasc\. Nu pot fi coerent\ dec`t în fic]iune. {i de fapt cred c\ nici nu am nimic de spus. Despre, în sau pentru fic]iune. {i de fapt oricum nu m\ intereseaz\ nimic, pentru c\ în general via]a e de c\cat, iar în particular prietenii mei s`nt de c\cat pentru c\ nu m\ citesc pe mine non-stop, adic\ eu îmi dau demisia ca s\ scriu, [i ei nu î[i dau demisia ca s\ citeasc\, asta mi se pare de un mare c\cat. De [i mai mare c\cat este prietenul meu, care nu numai c\ nu î[i d\ demisia ca s\ m\ citeasc\ pe mine, dar, mai mult, este dispus s\ munceasc\ în plus, pentru ca eu s\ pot s\-mi dau demisia [i s\ scriu [i s\ fiu fericit\. A[a î[i imagineaz\ el c\ m\ sus]ine. Ei bine, asta mi se pare de mega c\cat. S\ munce[ti mai mult, zic. P\i c`nd o s\ m\ mai citeasc\? Iar io am ajuns la jum\tatea articolului \stuia de

I

c\cat [i s`nt din ce în ce mai deprimat\. {i nici nu m\ simt prea bine. Asta cu bolile e de super c\cat, finc\ te apuc\ tocmai c`nd ai chef de scris. Dar bine, din boal\ nu po]i s\-]i dai demisia, a[a c\ dormi. {i m\ trezesc [i mai deprimat\. Dormitul e de c\cat. Dup-aia mai s`nt [i alte lucruri, cum ar fi deadline-urile. De fapt dealine-urile sunt motivul pentru care mi-am [i dat demisia. Deadline-urile s`nt de c\cat. {i faptul c\ trebuie s\ predau articolul \sta m\ termin\. M\ enerveaz\. Reped lumea. Nu pot s\ fac nimic [i s\ merg nic\ieri [i îi reped pe to]i care m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie [i m\ s`c`ie cu invita]iile [i problemele lor de c\cat.

Pentru c\ ei nu în]eleg c\ nu pot s\ merg la film sau în ora[, pentru c\ am o treab\ important\ de f\cut, cu un deadline, [i toate celelalte. {i dup\ ce c\ s`nt mega deprimat\, acum am ajuns s\ fiu [i de c\cat. A[a mi se zice. Dar asta nu conteaz\, pentru c\ de fapt oamenii nu conteaz\, [i filmul era de c\cat, f\cut de ni[te oameni de c\cat, pentru c\ de fapt tot ce conteaz\ e faptul c\ eu scriu pentru ei, pentru c\ca]ii \[tia pe care vreau s\-i scot din c\cat, s\ le deschid ochii [i s\ le ar\t ce e important în via]\. Bine, revista asta nu e tocmai locul potrivit. Cred c\ de aici vine [i lipsa mea de subiecte, [i depresia [i senza]ia asta de c\cat.

Adic\ uite, ca s\ v\ face]i o p\rere, mi s-a spus s\ scriu “ce vreau”. |[tia nu în]eleg ce-i \la un brief. V\ zic, am lucrat în publicitate. De unde, sigur, mi-am dat demisia, dar totu[i, asta cu brief-ul era ok. Plus c\ un brief instituie de cele mai multe ori un conflict, adic\ cum ar veni c\ brief-ul e de c\cat, [i se [tie c\ din conflicte se nasc adev\ratele scrieri, adic\ literatura bun\. Sau m\ rog, cel pu]in a[a e la teatru. Dar bine, teatrul e de c\cat, nu? Ei bine, teatrul e mult mai ok dec`t literatura. Noul teatru. Iar dac\ noua literatur\ nu crede asta, atunci noua literatur\ e de c\cat. Iar eu îmi dau demisia de la revista asta de c\cat. Pentru c\ am treab\. M\ apuc de scris teatru!

Maria Manolescu, 26 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006.

13

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1

dosar: prejudecata lunii

Pudibonderie? V\nz`rile spun mai multe

F

erate s`nt c\ile române, dar mai ferate ne avem prejudec\]ile. Una din aceste prejudec\]i este c\ se vorbe[te despre sex într-un discurs dantelat de prejudec\]i.

Iar literatura erotic\, discursul cu des\v`r[ire îndr\gostit

de sex, pare s\ fie victima abord\rii cu prejudecat\. Aceasta este ea îns\[i o prejudecat\, dar s\ l\s\m v`nz\rile s\ vorbeasc\. În spatele literaturii de ni[\ se dezvolt\ o întreag\ industrie, coroborat\ [i de cota cerererii pe pia]a de carte. Se pare c\ cititorul, mai mult sau mai pu]in cultivat, cum se zice, a ajuns demult la concluzia c\ literatura erotic\ nu înseamn\ doar pornografie pe celuloz\. Editurile de la noi, trebuie s\ recunoa[tem, unele dintre ele s`nt foarte bine cotate la t`rgurile de carte (inter)na]ionale, înregistreaz\ cereri ponderate în bilan]ul lor contabil. Unele dintre ele au dedicat o colec]ie acestui tip de literatur\, altele, mai precaute, s-au mul]umit cu debu[euri singulare.

Colec]ia Eroscop a Editurii TREI “vine în continuarea preocup\rilor noastre editoriale, privind psihologia [i psihoanaliza, pentru c\ erotismul este unul dintre punctele forte ale acestora” afirma acum ceva timp directorul editorial, Silviu Dragomir, citat de cotidianul Gândul. Nu cred c\ e cazul s\ precizez c\ aceasta este una din nenum\ratele formule pe care se mizeaz\ de la începutul acestui

Iat\ cum arat\ catastiful amorului de la C\rture[tiul din Edgar Quinet, încep`nd cu 1 ianuarie p`n\ ast\zi.

Trage-m mi-o o - Virginie Despentes - Editura TREI, a doua edi]ie, 1 bucat\ v`ndut\, Cartea iubirii - Alice Ferney - Editura Paralela 45, 1 bucat\ v`ndut\, Lucruri minunate - Virginie Despentes - Editura Pandora M, 3 buc\]i, Lec]ia b\rbatului - Emanuelle Arsan - Editura TREI - 4 buc\]i, Zona erogen\ - Pilippe Djian - Pandora M - 2 buc\]i, Fructul interzis - Nedjma - Editura TREI - 10 buc\]i, Aventurile intime ale unei prostituate de lux - Belle De Jour - 18 buc\]i,

Cartea miturilor [i legendelor erotice – Shahrukh Husain - Editura Paralela 45 - 4 buc\]i v`ndute, Eu [i el - Alberto Moravia - Editura Paralela 45 - 0 buc\]i [i st\ de peste un an la raft, Lang - Kjell Westo - Editura Paralela 45 – 0, ibidem, Bijuteriile indiscrete – Dennis Diderot - Editura Paralela 45 – 0, aceea[i soart\, Voyeurul - Alberto Moravia - Editura Paralela 45 - 1 bucat\, cam veche; Cea mai frumoas\ istorie a iubirii – Dominique Simmonet - Editura Paralela 45 - 1 bucat\, Sexus - Henry Miller - Editura EST - 9 buc\]i, Povestea vie]ii mele – Casanova – Editura TREI – 2 buc\]i, Luni de fiere – Pascal Bruckner – Editura TREI – 6 buc\]i, Nexus – Henry Miller – Editura EST – 18 buc\]i.

deceniu încoace, dintr-o necesitate cultural\ incontestabil\: asumarea sexualit\]ii. Colec]ia Editurii Paralela 45, Bibliotec\ erotic\, [i cea a Editurii Institutului European, Mae[trii litearturii erotice, par s\ porneasc\ de la aceea[i premiz\. O colec]ie ceva mai special\ a inaugurat acum c`]iva ani editura Polirom cu a sa EGO.Proz\. Aceast\ colec]ie îns\ e cu un pas înaintea celorlalte întruc`t nu [i-a f\cut un scop din ni[a literaturii erotice. Erotismul, sexualitatea, s`nt, mai degrab\, ni[te ingrediente literare ca oricare altele, [i nu ]in de apanaj.

Alte edituri, dup\ cum am mai spus, s-au mul]umit doar cu oferte singulare de carte, înc\ nu [i-au creat o colec]ie. Editura Brumar a scos Infernala comedie a lui Emil Brumaru, asemenea [i Editura EST, cu trilogia lui Henri Miller (Sexus, Nexus, Plexus), dar [i cu Ioana Bradea, p\str`nd propor]iile, bineîn]eles. Reac]ia criticilor a fost variat\ de la un cap\t la altul al presei de specialitate. Iar despre public vorbe[te cererea de carte în temperat\ fluctua]ie în ultima vreme. (I.M.)

sexul [i literatura

14 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006............................................................................................noua literatur`

discu]ii aprinse despre moral\, obscenitate, [i uneori [i despre estetic\. Criteriile s-au amestecat, istoria care ne-a cenzurat a fost pus\ lîng\ valoarea estetic\, argumentul

moral venea împotriva dezideratului sincroniz\rii, dezinhibarea societ\]ii se vedea contrazis\ de acuza teribilismului tinerilor autori. La o privire pragmatic\, de fapt, ponderea romanelor cu con]inut explicit

este mult mai mic\ decît au l\sat s\ se în]eleag\ propor]iile dezbaterii.

Din cele 40 de romane publicate pîn\ azi în aceast\ colec]ie, doar 7 au un con]inut explicit: 69, Fi[\ de înregistrare, Leg\turi boln\vicioase, Pe bune, pe invers, Real K , Tinere]ile lui Daniel Abagiu, Var\ în Siam.

Interesant este de ce, sociologic vorbind, accentul recept\rii întregii colec]ii a c\zut pe aceast\ tem\ – la momentul respectiv, înc\ controversat\ – cu toate c\ foarte pu]ine puteau fi considerate cu adev\rat scandaloase. (A.C., I.M.)

daniel cristea-enache teme pentru acas` Încep`nd cu genera]ia ’90, descheiat\ ostentativ la prohab, [i continu`nd cu „milenari[tii” din ultimul val, literatorii autohtoni au f\cut din vechile tabuuri ni[te tablouri vivante. Autorii no[tri tot seam\n\ [i culeg roadele c`mpului blagoslovit din Povestea pove[tilor a lui Creang\. Numai c\ umorului de cea mai bun\ factur\ al „]\ranului” amestecat printre „boierii” de la Junimea trebuie s\-i spunem adio.

De regul\, bizareriile sexuale s`nt descrise cu o r\ceal\ clinic\ [i într-un mod pe c`t de meticulos, pe at`t de artificial. Diferen]a dintre un Henry Miller [i închipuitele bacante d`mbovi]ene Claudia Golea, Ioana Baetica [i Cecilia {tef\nescu vine nu doar din izbitoarea denivelare artistic\. La Miller (remarcabil tradus de Antoaneta Ralian), proza respir\ erotic [i atrac]ia sexual\ împinge lumea înainte. Universul prozei e organic la propriu [i la figurat, membrele anatomice realiz`nd o dubl\ copula]ie, stilistic\ [i biologic\. La studentele noastre con[tiincioase, sexul, homoerotismul, incestul, feti[ismul, coprofagia, drogurile reprezint\ ni[te teme pentru acas\, f\cute cu r`vn\ [col\reasc\.

În Fi[\ de înregistrare a Ioanei Baetica, de pild\, Vlada [i Cristi o fac din toate pozi]iile posibile [i imposibile, îns\ descrierea acupl\rilor – voite c`t mai [ocante – este de un puternic umor involuntar. În loc s\ ro[im estetic [i s\ ne scandaliz\m moral (ca la lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), ajungem s\ r`dem cu lacrimi. Cum altfel? La început, fata îi gust\ iubitului din urin\; într-o sear\ magic\, îi înghite „bolul alimentar îndelung mestecat”; nu rareori, îi împlete[te p\rul pubian, lipindu-i [uvi]ele cu saliv\ [i sperm\; alteori, tipul ejaculeaz\ în urechea fetei („spermatozoizii vorbesc între ei!”, exclam\ Vlada); iar iarna, cei doi amorezi î[i dau jos pantalonii [i stau c`te zece minute cu fundurile goale în z\pad\. De ce? Ca s\ le înghe]e sexele. C\ se iubesc, e limpede: fata poart\ la g`t, în-tr-un pandantiv, o bucl\ din p\rul pubian al t`n\rului, iar sperma lui uscat\ o recicleaz\, f\c`nd-o bobi]e minuscule pe care le strecoar\ în pasta de din]i. În fine, cu c`teva zile înainte de o nou\ înt`lnire, Vlada consum\ numai lichide, pentru a elimina tot din intestine [i a-i „cur\]a drumul” iubitului.

Ce urare s\ le facem acestor doi îndr\gosti]i? S\ fie s\n\to[i [i veseli! Ce urare s\ le fac celor trei tinere autoare? S\ înve]e s\ scrie.

Alexandru Vakulovski, Dan Stanca, Letopizde].Cactu[i albi pentru iubita mea, Mut, Idea Design & Print Editur\, Colec]ia 451° F, Cluj, 2004.

Editura Cartea Româneascã, Colec]ia „roman”, Bucure[ti, 2006.

dosar: prejudecata lunii

C

olec]ia Ego.Proz\ a Editurii Polirom a creat, la apari]ie,

Liviu Antonesei, Check Point Charlie, Editura T, Ia[i, 2003.

28. Dragostea […] Î]i plimbi mîinile pe mine, îmi sco]i hainele. Î]i desfac picioarele. E atît de bine. Mîna ta îmi strînge pula, apoi mi-o duce în tine. E[ti fierbinte pe din\untru. Începi s\ r\sufli mai tare. Te fut [i î]i ascult respira]ia, te mu[c, te zgîrii, te trag de p\r. De-abia acum, aici, în tine, m\ simt acas\.

Vreau s\ te fut continuu, s\ nu m\ opresc niciodat\. S\ te fut pe spate, pe burt\, în picioare, oricum, s\ te fut continuu. Asta trebuie s\ fie dragostea, s\ vreau tot timpul s\ te fut, iar cînd te fut s\ nu vreau s\ m\ opresc. Dragostea e un fut.

Cînd te fut ap\s pe delete pe toate. Nimic nu m\ mai intereseaz\. Nu mai e[ti nici m\car tu, nici eu. Cînd am început s\ te iubesc, ]i-am zis c\ simt c\ am stat împreun\ într-un uter, c\ sîntem gemeni. […]

[…] Niculina m\ avertizase c\, dac\ vreau s\-i cunosc secretele, trebuie s\ m\ înfrupt [i din secre]iile ei. Secrete, secre]ii, îmi pl\cea asonan]a. Dup\ ce o întîlnisem în fa]a Bisercii Sf. Ilie Gorgani, avusese grij\ s\ m\ ia tare la rost. Retra[i în vizuina noastr\ [i avînd capul strangulat între pulpele ei, vorbise cum nu o mai auzisem: e[ti un porc, dar o s\ te hr\nesc cu l\turi, cum nici un porc din toate femeile lumii nu a fost hr\nit pîn\ acum.

O s\ pocne[ti de cît o s\ m\nînci! Nu am pocnit... În alt\ zi îns\ rînjea ispititor.

Pu]in mai înainte, reu[isem s\ m\ culc cu ea [i s\ scuip în roza ei scofîlcit\ cî]iva picuri din ultimele mele rezerve spermatice. Satisf\cut\, p\rea dispus\ s\ r\spund\ oric\rei întreb\ri. […]

[…]O lumin\ albastr\ explod\ din toate p\r]ile, un fum albastru [i parfumat. Era mirosul ei din prima zi, dar mult mai puternic, de milioane de ori mai puternic. Parc\ eram într-o gr\din\ în care înfloriser\ tufe nesfîr[ite de liliac. Ea era întins\ dezbr\cat\ pe o mantie de mu[chi verde [i moale între tufele violete. Î[i desf\cea [i î[i apropia lent, cu mi[c\ri studiate, picioarele, ar\tîndu-mi tufa ei deas\ [i buzele ascunse. M\ apropiam de ea împins de dorin]\ [i ea se îndep\rta, cu tot cu covorul de mu[chi, la fiecare pas al meu, mai repede decît mine. Cu cît m\ apropiam, cu atît p\rea s\ se îndep\rteze mai mult. Nu în]elegeam dac\ asta se întîmpla din propria ei voin]\, ori era numai purtat\ de o voin]\ str\in\. Disp\rea din vedere înspre orizont marcînd doar direc]ia cu str\lucirea neagr\ a sexului. Apoi, în timp ce urlam, eram din nou pe cîmpul verde. Arm\sarul negru sau alb era lîng\ mine [i m\ privea cu ochii s\i umezi [i blînzi. Am vrut s\ încalec, îns\ calul se ferea f\r\ violen]\, dar cu hot\rîre. Am pus mîna pe grumazul s\u [i l-am mîngîiat.

Sim]eam p\rul aspru în palm\. Se f\cuse frig. Am deschis ochii. Iulia dormea al\turi, respirînd lini[tit, cu un zîmbet destins pe fa]\. Am învelit-o cu un cojoc imens [i am coborît scara de lemn. […]

15 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1

dosar: prejudecata lunii

erotic` [i sensibilitate

D

ac\ stau bine s\ m\ gîndesc, tema erotic\

e pentru mine doar un pretext. De cîte ori am luat-o în serios, am f\cut-o pentru a m\ putea focaliza mai bine asupra explor\rii sensibilit\]ii – teritoriul care m\ preocup\ cu prec\dere.

Nu m-am sim]it niciodat\ singur în aceast\ aventur\, [tiind c\ Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Proust, Thomas Mann sau Camil Petrescu [i Hortensia Papadat-Bengescu, la noi, au fost focaliza]i pe aceea[i ]int\. În cazul fiec\ruia dintre ace[tia, erosul cap\t\ [i un aspect sexual, urm\rit cu mai mult sau mai pu]in interes, cu mai mult sau mai pu]in curaj.

Cred c\ tocmai acest interes e în m\sur\ s\ ne explice ce se întîmpl\ ast\zi cu literatura erotic\, cum [i cît s-a metamorfozat ea în ultimele decenii, dac\ aceast\ metamorfoz\ contribuie sau nu la o mai bun\ cunoa[tere a naturii noastre umane.

Constat\rile pe care le putem face imediat sunt simple: odat\ cu începuturile modernit\]ii ([i aici a[ oferi trei repere modelatoare: Nietzsche, Freud [i suprareali[tii), interesul pentru fiin]a noastr\ carnal\ [i limitele condi]ion\rilor noastre morale devine dominant; erosul se deschide spre erotism, impudoare, sexualitate, pornografie; sexul începe s\ fie privit ca un teritoriu al experien]elor limit\, regeneratoare, pozitiv detabuizante; for]a de polarizare ontologic\ a ra]iunii e pus\ sub semnul întreb\rii.

Ast\zi ne afl\m înc\ în plin\ opera]ie de procesare a con]inutului acestor explor\ri.

De[i harta complet\ a problemei n-a fost înc\ trasat\. Personal, prin c\r]ile pe care le-am publicat pîn\ acum, simt c\ [i scrisul meu se integreaz\ în aceast\ vast\ ofensiv\ antira]ionalist\, „corporeal\” (ca s\ folosesc aici un termen medical pe care limbajul critic îl poate prelua cu un real folos) [i m\ simt destul de bine în aceast\ postur\, protejat aprioric de spiritul timpului nostru, de aspectele lui senzualiste, hedoniste, vesel apocaliptice.

Trebuie îns\ s\ recunosc, pe de alt\ parte, c\ aceast\ înregimentare transpersonal\ în trupele de asalt ale antira]ionalismului sexualizat m\ [i nelini[te[te [i m\ face s\ bat în retragere.

Sîntem înc\ speria]i de bombe! Cum citesc un text Eu cred [i într-un ra]ionalism al corpului [i al erosului, sunt convins, ca [i Roland ni]elu[ mai bombat la cur, criticii (tineri, deh! b\trîiori), Barthes, c\ “trupul meu gînde[te altfel decît mine”, c\ sensibilitatea î[i con]ine [i or te aplaud\ pe daiboj... fiindc\ eshti cool, or te ea propriile registre de luciditate gnoseologic\. În aceast\ situa]ie, date fiind contextele trimit la psiholog sau, violent, la balamuc! Personal, autohtone [i interna]ionale ale problematicii corpului, nu cred c\ sînt un promotor nu [tiu ce e aia „literatur\ erotic\”!!! S\ fie cuvintele, al literaturii erotice în sens curent, a[a cum m\ socotesc unii critici. Sexul [i iubirea cîteva, vreo 5-6, mai zdravene, mai mustoase-n sînt, dup\ p\rerea mea, ni[te catalizatori ai naturii noastre perceptiv-contemplative. miezul cleios al limbajului pe [leau? Dar ele mai Erosul (în orice form\ s-ar manifesta el, de la cele sublime la cele pur coitale) schimb\ mult stîrnesc voio[ie estetic\, decît frison lumea, îi scoate la lumin\ fe]ele nev\zute, sintetizeaz\ într-o singur\ mare revela]ie [i-orgasme ca-n basme, dac\ sînt bine montate mintea [i inima, trezia [i catalepsia, pl\cerea [i fascina]ia mor]ii. Dup\ cum [tim, Eminescu în fraz\. Nu pot s\ uit Povestea pove[tilor lui Creang\ sau, mai încoace, Povestea pove[tilor cuno[tea bine aceste st\ri, în realitate imprezentabile. M\rturisesc c\, la rîndul meu, f\r\ Gen. ‘80 a lui Mircea Nedelciu! Delicioase amîndou\, a fi un fan eminescian, sînt fascinat de aceast\ privilegiat\ form\ de cunoa[tere sensibil\, cu un humor greu de st\pînit în h\]uri... Mai singura care î]i îng\duie, dincolo de cuvinte, s\ în]elegi [i s\ iube[ti cu adev\rat lumea. recent, a[ aminti la fix pe Ioana Bradea cu Ei bine, ca scriitor de romane mai mult sau mai pu]in erotice, m\ simt pedepsit s\ caut singularul B\g\u, carte poematic-[ugubea]\, toate acele cuvinte, propozi]ii, fantasme lingvistice de care ceilal]i oameni nu au nevoie explodînd ca un brand din alea care sfîrtec\ pentru a se bucura de iubire [i sex. Nu [tiu cî]i scriitori contemporani au în]eles cu adev\rat trupul [i sufletul cititorului îndr\gostit pe via]\ care sunt obliga]iile incluse ireversibil în aceast\ epuizant\ pedeaps\. Cei care au intuit [i pe moarte de carnea macr\ a volumului. Pe la 40 de ani am comis [i eu ni[te sonete, scrise c\ erosul, corpul [i sexul nu sînt ni[te valori în sine, ci ni[te deschideri spre toate virtualit\]ile la mare ananghie, cînd credeam c\ nu voi umanului au fost [i continu\ s\ fie marii scriitori. Printre cei de ast\zi – e vorba de scriitorii mai putea niciodat\ îmbrobodi în versuri care-mi plac [i care m-au ajutat s\-mi în]eleg propriile obsesii - i-a[ aminti pe Henry Miller, poezia pierdut\. {i atunci, fa]\ în fa]\ cu Italo Svevo, Gombrowicz, Patrick Süskind, Kundera, Javier Marias, Max Blecher, Radu Petrescu, iminenta dispari]ie a talentului, am izbucnit Alexandru Vlad, Nicolae Breban, {tefan Agopian. într-un hohot disperat de rîs, amestecînd pulele cu pizdele de-a valma, f\r\ nici un gînd de-a-mi face cunoscut\ vreodat\ Infernala comedie. C\ s-a întîmplat altfel, e-o nostimad\! În rest, cred c\ „literatura erotic\” e deja fumat\; futu-i!

emil brumaru

personal, nu [tiu ce e aia Òliteratur` erotic`Ó

gheorghe cr`ciun

16 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006................................................................................................. noua literatur`

Povestea vie]ii mele. Povestea lui Jacques Casanova de Seingalt Vene]ianul scris\ de el însu[i în Dux din Boemia, traducere de Irina Mavrodin, Editura TREI, 2006

dosar: prejudecata lunii

Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze, traducere de Constantin Dumitru Palcus, Editura TREI, 2006

Cele o sut\ dou\zeci de zile ale Sodomei sau {coala libertinajului, traducere de Tristana Ir, Editura TREI, 2005

Acest proiect nu a fost o întîlnire a controverselor, ci o întîlnire a entuziasmelor. Oricum sîntem o editur\ cu caracter u[or detabuizant, dac\ st\m s\ ne gîndim c\ Editura Trei a început prin a publica texte de psihanaliz\, disciplin\ care era cvasiabsent\ pe pia]a de carte a anilor ’90. Presa a fost interesat\ de provocarea pe care am lansat-o cititorului, [i asta explic\ [i interesul [i succesul c\r]ilor care sînt publicate. Nu ne-am ferit s\ punem al\turi de texte mai vechi [i texte extrem de contemporane, experimente literare. Reac]ia poate fi cel mai bine decelat\ dup\ vînz\ri, dar [i din pres\. Pozi]ia criticilor nu e ipocrit\. Exist\ [i alte mize care apar odat\ cu romanul, a[a este miza unui limbaj specific care este greu de redat în cadrul t\u cultural. De multe ori avem dificult\]i în a recruta traduc\torii. Exist\ [i un poten]ial decalaj lingvistic, [i atunci este mai greu de recreat o realitate lingvistic\ u[or exprimabil\ în englez\, s\ zicem. Exist\ [i scriitori români a c\ror miz\ se plaseaz\ în registrul senzual, erotic, al limbii. Avem anumite proiecte legate [i de autorii români de literatur\ erotic\.

Numai c\ lucrurile nu se pot face toate dintr-o dat\.

Magdalena M\rculescu-Cojocea, director editorial al Editurii Trei, coordonator Eroscop

de ce tocmai astfel de c`r]i?

Este prin urmare o îndr\zneal\ s\ editezi lucr\ri cu consonan]\ erotic\ – ba chiar, vor spune unii, pornografic\ –, sau esen]ial este ca prin lectura unei intimit\]i dezv\luite (fantasmate sau nu, e totuna, din moment ce dorin]a a intrat în jocul eului pornit în c\utarea unui „noi” ipotetic) s\ furnizezi echivalentul furtunilor care traverseaz\ – cu toate ecluzele deschise – corpul f\r\ acces? Este oare important s\ încerci s\ te înc\p\]înezi (dar mai exist\ oare „cap” [i „carne” aici?) s\ exprimi inexprimabilul tr\it totu[i, imaginabil [i

Confesiunile sexuale ale unui anonim rus, traducere de Doru Mare[, Ed. EST, 2003

inimaginabil, acest necontenit paradox constînd în a pune jos [i a poseda legea gravita]iei cu scopul de a da pondere poftelor noastre imaginare? Astfel, a citi înseamn\, de fapt, a da de v\zut, chiar a da de sim]it, a sim]i c\ dai de tr\it. Este oare acesta un lucru important?

Samuel Tastet, directorul Editurii EST

Louis Calaferte, Mecanica femeilor, traducere din francez\ de Bogdan Ghiu, Ed. EST, 2005

Întregul corp al literaturii române s-a retras [i s-a dezvoltat de unul singur, autoerotic, în limb\, o limb\ f\r\ corp literar integral îns\: slobod\-n gur\, din gur\ în gur\. În aceste condi]ii, a scrie [i a traduce literatur\ „erotic\” – literatur\ a corpului explodat, torturat – înseamn\ a deforma, a caricaturiza [i a def\ima însu[i erotismul, sfin]enia lui. Ca ni[te copii, abia ne descoperim, scriind [i traducînd, pe trupul limbii, tatonant, trupul propriu, care niciodat\ nu ne apar]ine, e repetat [i divers posedat.

Sîntem abia la primii pa[i, la primii fiori. {i înc\ ne gîdil\: erotismul pe limba român\ înc\ stîrne[te, pudic, rîsul [i peiora]ia. Dac\ vom r\mîne aici, unde deja se pare c\ ne-am oprit, mai bine nici nu ne-am fi apucat. {tiu al]ii s-o fac\ [i pentru noi, f\r\ noi: literatura universal\, „canonul occidental” este [i o form\ de erotism, din care erotismul nu poate lipsi.

bogdan ghiu 17

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1

buz Primul volum de povestiri, Sommerhaus, später, a ap\rut în 1998. În semn de recunoa[tere oficial\, i se acord\ o serie de premii: Kreist (printre al]i laurea]i ai aceluia[i premiu se num\r\ Musil, Brecht, Herta Müller), apoi premiile Hugo Ball, Bremer. Ei îi urmeaz\ un nou val de scriitoare tinere – Ariane Grundies, Mariana Leky – care se lanseaz\ în acela[i stil cu povestiri scurte; totu[i, nu cu acela]i succes. În 2003 lui J.H. îi apare al doilea volum de proz\ scurt\, Nichts als Gespenster. Este tradus\ în 15 limbi.

Din 2004 încoace, c`teva din povestiri îi sunt ecranizate.

Actualmente Judith Hermann lucreaz\ la un nou volum.

adian bukz vorbe[te Cealalt` loterie

L

a cine e biletul c`[tig\tor? Un principiu generos spune c\ fiecare dintre noi îl poart\ în buzunar, dar nu întotdeauna recunoa[tem miza; de[i exist\ un alt principiu nu mai pu]in adev\rat care îl contrazice – unii oameni s`nt mai egali ca al]ii [i trebuie s\ ne împ\c\m cu ideea. Exist\ îns\ cazuri c`nd subiec]ii au biletul, au [i cuno[tin]\ de el, dar ceva nu func]ioneaz\.

Probabil miza atinge cote insuportabile, între cei doi juc\tori algoritmul loteriei ve[niciei nu func]ioneaz\, oric`t de h\r\zi]i ar fi ei. Jocul intr\ în impas, indicele secular r\m`ne mut [i legenda moare. În 1965, taciturnul [i retrasul Sam Beckett vine în New York s\ toarne un film pentru care a scris scenariul. Filmul se cheam\ Film [i e regizat de Alan Schneider. Beckett îl vrea în rolul principal pe Buster Keaton, omul cu fa]a [i mintea unui pokerist de carier\, cel despre care se spune c\ l-ar fi avut în minte atunci c`nd a scris A[tept`ndu-ll pe Godot. Dup\ o serie de telefoane, Beckett intr\ în camera de hotel din Manhattan în care actorul în v`rst\ de 68 de ani locuia împreun\ cu doamna Keaton. Îl g\se[te în fa]a televizorului, urm\rind o partid\ de baseball în compania unei cutii de bere. Dar discu]ia pe care înaltul irlandez o a[teptase cu at`ta ner\bdare nu se produce, e mai degrab\ un schimb de replici monosilabice. Nu conteaz\ c\ filmul Film în cele din urm\ a ie[it bine, ci faptul c\ filmul înt`lnirii celor doi a e[uat dincolo de a[tept\ri. Se pare c\ acest bilet a fost stricat. În schimb, de cealalt\ parte se afl\ Cioran, cel care poveste[te c\ Beckett era omul în compania c\ruia discu]ia aluneca firesc spre miezuri nea[teptate, indiferent de subiect, [i mai poveste[te c\ p`n\ [i t\cerile, în preajma lui, atingeau cote de tensiune care nu puteau s\ însemne dec`t un soi de paraconversa]ie între doi indivizi ai unei specii de pe alt\ planet\. În dou\ camere al\turate dintr-un campus universitar american î[i a[teapt\ r`ndul s\ apar\ în fa]a publicului pentru o [edin]\ de lectur\ Charles Bukowski [i William Burroughs. Scena unui alt mare e[ec este povestit\ de Bukowski în romanul Femei.

Agentul care îi invitase acolo intr\ în camera lui Hank [i îl întreab\ dac\ nu vrea s\ bea un pahar de whisky cu Bill Burroughs. Nu, vine r\spunsul lui sec. R\spunsul este identic ca mesaj [i ca zg`rcenie cu cel rostit de Burroughs un pic mai devreme. Se pare c\ în cazul acestui meci biletul era rupt la ambele capete. În contrapunct, nu m-a[ servi de rela]ia special\ [i îndelungat\ pe care Burroughs o are cu Allan Ginsberg [i care, de multe ori, atinge cotele unui mariaj psihic, dup\ cum o nume[te poetul; dincolo de faptul c\ „mariajul” s-a transformat nu de pu]ine ori într-o form\ reciproc\ de vampirism psihic, s-a împlinit [i fizic, iar acest fapt nu serve[te discu]iei de fa]\ - cunosc persoane care se indigneaz\ chiar [i din mai pu]in, atunci c`nd afl\ despre scriitori lucruri care sfideaz\ greoaia moral\ burghez\. L-a[ aduce, mai degrab\, în discu]ie pe Brion Gysin, artistul britanic, pe care Burroughs îl cunoa[te în Hotelul Beat din Paris [i al\turi de care tr\ie[te emo]ia unor n\scociri [i re-n\scociri delirante [i a descoperirii unor personaje istorice din lumea islamului care dac\ ar tr\i ast\zi ar face [tirea zilei pe CNN. M\ rog, în cazul lui Burroughs, pe orice parte am întoarce biletul cu pricina, exista [ansa ca cineva s\ ]ipe sau mai r\u.

Dar, dincolo de naivitatea, absurdul sau chiar aparenta monstruozitate a preocup\rilor celor doi r\m`ne o anume bucurie [i însufle]ire, o desc\tu[are în imagina]ie [i spirit pe care doar doi juc\tori afini o pot ob]ine. Poate deloc înt`mpl\tor acest bilet se suprapune cronologic [i geografic peste cel al cuplului Beckett – Cioran: Parisul anilor ‘50 - ‘60. Cu un mic efort de g`ndire asociativ\, în urma r\sfoirii unei istorii literare, cineva ar putea în]elege foarte u[or c\, de fapt, turnulsimbol al Parisului folose[te ca un releu pentru… m\ rog… [i dac\ biletul e acordat pe frecven]a potrivit\… ei bine… da… Cineva ar putea spune.

Adrian Buz, 35 de ani, autorul volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, ultimul ap\rut în colec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom, în 2005. A tradus William Burroughs [i John Dos Passos.

18

\n compania stafiilor lui Judith Hermann este proza lui Judith Hermann am dat înt`mpl\tor într-o dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\, c`nd zloata se topea pe str\zi [i pe tivul blugilor mei. Eram în Viena, la cap\tul lui Mariahilferstrasse, peste drum de Westbahnhof, în libr\ria cu exemplare cu defect [i pre]uri la jumate. M\ uitam pe rafturile editurii Fischer, c`nd, din mai multe volume, am ales cartea asta al c\rei titlu îmi atr\sese aten]ia, Nichts als Gespenster – îmi suna un pic cam patetic, ceva cu stafii, [i m-am g`ndit imediat la Ghost Busters. Judith Hermann… numele nu îmi spunea nimic, am întors cartea [i m-am uitat pe coperta din spate: “Proza lui Judith Hermann (…) ]ine de ce are mai important de oferit literatura german\ din zilele noastre”, semnat Marcel Reich-Ranicki, criticul literar-institu]ie din spa]iul de limb\ german\. Mda, mi-am zis, asta scrie pe coperta oric\rei c\r]i. În cele din urm\ am deschis la primul fragment din prima povestire [i am început s\ citesc. Dou\ prietene, într-o atmosfer\ intim\, una încerca s\ îi smulg\ o promisiune celeilalte, la mijloc era un tip. Cealalt\ povestea întreaga scen\, la persoana înt`i, trecut, cumva emfatic, dar cu o directe]e în ton care a stabilit pe loc un soi de complicitate între mine-cititor [i ea-povestitoare. Am pl\tit cartea, m-am dus acas\ [i în felul \sta am mai omor`t o dup\-amiaz\ mohor`t\ de sf`r[it de s\pt\m`n\.

Povestirile lui Judith Hermann sunau straniu, niciodat\ vesel. De[i nu abundau în intrigi, conflicte, r\sturn\ri spectaculoase de situa]ie, reu[eau s\ m\ ]in\ conectat. Tensiunea asta ]inea de ceva ca un puls interior al textului, str`ns legat de stil, de modul în care era spus\ povestea, de locul unde c\deau accentele, unde se desp\r]eau tu[ele groase de creion\rile fine, detaliate. Ce nu îmi place la J.H. e tendin]a ei de a ne da nou\, cititorilor, mici tablouri, scene ca ni[te imortaliz\ri, gata de înr\mat [i at`rnat pe perete. Textele abund\ de femei fum`nd la fereastra deschis\ prin care se întrez\resc panourile electrice ale reclamelor, sau de femei fum`nd punct, cu diferite posturi, mimici, gesturi ata[ate. Apoi, mai sunt privirile în oglinda de la baie, înso]ite de g`nduri existen]iale, femeie în scr`nciob, leg\n`ndu-se, b\rbat alerg`nd în z\pad\, privit de departe, etc. Scenele astea mi se par prea c\utate. Nu m\ conving.

De ce ar citi cineva J.H. dac\ afar\ nu e o dup\amiaz\ mohor`t\ în care se tope[te zloata pe str\zi?

Din multe motive. Enum\r doar dou\: 1) fiindc\ povestirile ei sunt îndeajuns de scurte înc`t s\ nu adormi înainte de intrig\. J.H. nu e Thomas Mann, de[i scrie în aceea]i limb\. 2) Fiindc\ în timbrul vocii ei ai putea distinge marca acelei p\r]i a lumii vest-europene aflate în pan\ de idealuri. O lume care, ca [i personajele lui J.H., încearc\ s\ întrevad\ contururi într-o spa]iu populat de fiin]e fantomatice.

J.H. nu este înc\ tradus\ în limba român\. Motive ca s\ fie s-ar g\si. În primul r`nd, unei literaruri îi prinde bine s\ traduc\ din autori buni, în general. Apoi, ea e parte a unei literaturi germane contemporane subreprezentate la noi în ultimii ani. În al treilea, J.H. e t`n\r\, c\r]ile ei abia au început s\ apar\, deci evolu]ia ei ar putea fi urm\rit\ live de publicul român interesat. În al patrulea r`nd, asta mai ales pentru breasla editorilor/editoarelor, J.H. pare c\ se vinde bine: în biblioteca mea se afl\ a [asea reeditare în cinci ani a primului volum de povestiri publicat în 1998. Între timp au mai trecut trei ani.

P

ovidiu pop

pia]a interna]ional`

adrian

Ovidiu Pop, 24 de ani, absolvent al SNSPA, actualmente masterand în {tiin]e Politice la Institut für Politikwissenschaft, Viena.

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`

gruia dragomir Buy the ticket, take the ride.

Hunter S. Thompson

(sau despre creative reading [i premii literare)

american reader ra împachetat\ într-o hîrtie pe care scria mare, cu litere ro[ii: Helvetica (cuvînt care desemneaz\ un font din Word, dar pe care eu îl folosisem de mai multe ori gre[it pentru a denumi o stare euforic\). From Mihaela, with very little inspiration...

Enjoy!: HUNTER S. THOMPSON - Fear and Loathing in Las Vegas: A Savage Journey to the Heart of The American Dream. „Helvetica”, m-am gîndit, în timp ce încercam s\ îmi manifest bucuria, bîlbîindu-m\. Este un lucru binecunoscut de to]i prietenii mei c\ sunt unul dintre diehard fans ai filmului regizat de Terry Gilliam, cu Jonny Depp [i Benicio Del Toro în roluri principale. {tiam la ce s\ m\ a[tept atunci cînd voi deschide coper]ile. Surpriza mai mare era c\ intram în posesia unui „obiect de cult” destul de pu]in cunoscut [i greu de procurat. Pentru c\, de[i foarte mul]i au v\zut filmul, doar cî]iva [tiu c\ în spatele lui se afl\ o carte [i un autor. Acest lucru se întîmpl\, poate, [i pentru c\ nu exist\ o traducere, de[i interesul pentru a[a ceva ar fi foarte mare. În State, Fear and Loathing in Las Vegas, cartea, s-a bucurat de un succes imens de-a lungul anilor.

Pu]ini oameni în]eleg “psihologia”, impactul [i reac]ia în lan] care se declan[eaz\ cînd pui un diehard FLLV fan într-o asemenea situa]ie. Înc\ ]ineam cartea în mîini bîlbîind “Helvetica”, iar prin cap îmi treceau incontrolabil tot felul de flash-uri, buc\]i din coloana sonor\, flux de informa]ii. Un fel de episod-videoclip din Teleenciclopedia. Exemplu: Thompson (aka Raoul Duke) a devenit foarte repede o figur\ legendar\ a „contraculturii“ americane. Jurnalist cu o experien]\ vast\ în domeniu, lucrînd pentru mai multe reviste de-a lungul timpului (Rolling Stone, Scanlan’s Monthly, Sports Illustrated, Playboy etc.) [i scriind despre politic\, sport, festivaluri muzicale, Thompson a refuzat s\ fie închis de regulile stricte ale jurnalismului obiectiv, inventînd astfel un nou tip de jurnalism: jurnalismul Gonzo. Stilul Gonzo se ghideaz\ dup\ ideea lui William Faulkner, care spunea c\ „cea mai bun\ fic]iune este de departe mai adev\rat\ decît orice fel de jurnalism”. Un articol Gonzo î]i r\mîne în cap în primul rînd pentru stilul s\u viu colorat, umoristic, pentru viteza cu care se desf\[oar\ totul, pentru micile detalii sau pentru înt`mpl\rile bizare, uneori neveridice, dar care în acela[i timp î]i ofer\ un punct de vedere unic pentru a descrie cu acurate]e realitatea. Reporterul [i c\utarea informa]iilor despre subiect sunt mai importante decît subiectul în sine. Astfel, uneori, textele sale alunec\ foarte u[or înspre fic]iune, de[i cadrul/scheletul articolului este cît se poate de real. No]iunile noastre de istorie sunt alc\tuite din adev\ruri [i minciuni, uneori f\r\ nici o consisten]\, alteori rescrise în mod constant. La fel se întîmpl\ [i cu stilul Gonzo.

Mai mult ca sigur, succesul lui Thompson se datoreaz\ [i faptului c\ scrie cu o foarte mare u[urin]\, f\r\ nici un efort, despre lucruri în care este implicat personal, despre droguri, sex, violen]\ [i sport, lucruri care reprezint\ o obsesie pentru marea majoritate a oamenilor. De aceea, atunci cînd Thompson scrie la persoana întîi, nu scrie numai despre el, dar [i despre cititorii s\i. El este reporterul în armur\ argintie, un cascador, un personaj înzestrat cu puteri supranaturale, capabil s\ (-[i) înving\ demonii [i în acela[i timp s\ ne spun\ povestea.

Fear and Loathing urm\re[te drumul lui Raoul Duke (Hunter S. Thompson) împreun\ cu avocatul s\u samoan, Dr. Gonzo (Oscar Zeta Acosta), din Los Angeles spre Las Vegas, pentru a descoperi partea întunecat\ a Visului american. {i, pentru a-[i putea îndeplini misiunea cu succes, se înarmeaz\ cu un arsenal de substan]e halucinogene de dimensiuni de-a dreptul stupefiante. Cartea a început ca un articol pentru revista Sports Illustrated despre cursa de motociclete Mint 400 din 1971. În acela[i timp Thompson fusese trimis la Vegas de c\tre revista Rolling Stone pentru a scrie un articol despre o conferin]\, av`nd ca tem\ lupta împotriva drogurilor, la care luau parte reprezentan]i ai poli]iei din mai multe state.

Pe de-o parte, cartea este un studiu despre cet\]enii, stilul de via]\ [i str\lucirea Las Vegasului. Pe de alt\ parte, este povestea on the road a doi prieteni care încearc\ s\ vad\ cît de mult pot s\ decad\ urm\rind Visul american. „Minciunile” inserate `n articolele Gonzo s`nt folosite pentru a ironiza declara]iile mincinoase ale altora. Nu po]i s\ iei în serios tot ce spune [i scrie Hunter, pentru c\ dac\ o faci, atunci nu s-au prins cu ce [i cum se m\nînc\ jurnalismul Gonzo. - Va urma - Helvetica!

E

Coperta primei edi]ii, americane, din 1971

Hunter S. Thompson

a scurt timp dup\ decernarea Premiului Nobel pentru Literatur\, într-una din c\l\toriile mele virtuale, m-am împiedicat de dou\ lucruri care completeaz\ puzzle-ul fic]ional: 1. Lista scriitorilor care nu au luat Premiul Nobel.

Nu e vorba de vreo plictico[enie de inventar care adun\ sute de nume, eventual ordonate dup\ anul mor]ii, ci de all time favourites.

N-au c\lcat pe covorul ro[u al literaturii: Borges, Brecht, Garcia Lorca, Ibsen, James, Joyce, Kafka, Nakobov, Pessoa, Proust [i Valery. O schimbare de perspectiv\ amuzant\, dac\ o prive[ti în fug\ [i numai cu coada ochiului. 2. Un blog de Creative Reading, al unui domn care scrie despre c\r]i, despre o var\ portughez\ [i despre Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Chris Meade este directorul organiza]iei Booktrust din Londra, un fel de wonderland în care legea suprem\ e pl\cerea lecturii. C\ englezii au un adev\rat cult pentru distinc]iile literare, [tiam deja. Anual, sînt decernate mai mult de dou\zeci de premii pentru poezie [i proz\, iar cei de la Booktrust sînt foarte activi cînd vine vorba de încurajarea scriitorilor [i a literaturii contemporane, în forme dintre cele mai diverse.

New Writing Venture este o campanie anual\ de selectare a tinerilor poe]i [i prozatori din Marea Britanie. Pe lîng\ premiile în bani, cî[tig\torii sînt înscri[i, al\turi de to]i cei nominaliza]i, într-un program de creative writing. Timp de un an, particip\ la workshopuri de crea]ie conduse de scriitori englezi consacra]i. Cî[tig\toarele din 2006 sînt Eleanor Thom (proz\) [i Linda Black (poezie), [i printre nominaliza]i se num\r\ Carol Rifka Brunt, Lenya Samanis, Patrick Brandon [i Mark Waldron.

The Kim Scott Walwyn Prize a fost înfiin]at pentru a comemora activitatea directorului editorial al Oxford University Press [i se adreseaz\ femeilor din industria de carte. Cî[tig\toarea din 2005 este Penelope Hoare, director editorial Chatto&Windus, o filial\ a Random House.

Early Years Awards sînt premiile decernate, în colaborare cu funda]ia Unwin, autorilor de literatur\ pentru copii [i pre[colari.

Anun]ate la sfîr[itul lunii septembrie, acestea au revenit, în 2006, scriitorilor Mandy Stanley, Sam Lloyd [i Catherine Rayner. De altfel, unul dintre cele mai importante proiecte Booktrust este Bookstart, un program na]ional prin care copiii primesc gratuit pachete de c\r]i, cu scopul de a forma [i educa publicul foarte tîn\r.

Booktrust Teenage Prize a fost înfiin]at în 2003 pentru a încuraja literatura scris\ special pentru publicul adolescent. Este unul dintre cele mai populare premii Booktrust, fiind sprijinit de scriitori, editori [i profesori din universit\]i. Pentru al doilea an la rînd, proiectul a implicat [i The Reading Agency, care va sprijini publicarea [i distribuirea lucr\rilor premiate în toate libr\riile importante din Marea Britanie. În 2005, premiul a fost cî[tigat de Sarah Singleton, pentru romanul Century.

Orange Prize for Fiction, anun]at în 1994 [i decernat pentru prima dat\ în 1996, se adreseaz\ exclusiv femeilor, indiferent de na]ionalitate, cu condi]ia s\ fi scris în limba englez\ [i s\ fie publicate în Marea Britanie. Cî[tig\toarea din 2006 este Zadie Smith, pentru romanul On Beauty.

John Lewellyn Rhys Prize a fost înfiin]at acum 63 de ani, cu scopul de a premia autorii sub 35 de ani, fie c\ scriu fic]iune sau nonfic]iune. Printre cî[tig\torii acestui premiu se num\r\ Jonathan Trigell, Alkarim Jivani, Sarah Waters [i Giles Coren.

Restul pove[tii se scrie (aproape) zilnic pe booktrust.blogspot.com. Închei cu unul dintre citatele de colec]ie Booktrust: „But it wasn’t the end of the book because five days later I saw 5 red cars in a row which made it a Super Good Day and I knew that something special was going to happen”. (The Curious Incident of the Dog in the Night-ttime, Mark Haddon, cî[tig\torul din 2003 al Booktrust Teenage Prize)

L

pia]a interna]ional`

Incidentul bizar al cîinelui din miez de noapte

fear and loathing, gonzo [i helvetica

ruxandra ana 19 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006...............................................................................................num`rul 1

noua art`

ruxandra ana raster art “OFERTA” este confirmat\ [i verificat\ de un cor angelic, sau de cei mai p\zitori îngeri dintre to]i supereroii marilor ora[e: Superman [i Batman. Ascult\ sfatul lor în]elept [i verificat în sute [i mii de episoade salvatoare. Tot a[a, bagheta magic\ atinge epole]ii lui t\tuca Stalin, îl elibereaz\ de vibra]ia negativ\ [i îl transform\ în erou bucolic ie[it din culisele Bollywood-u ului” (ßtefan Tiron).

Galeria HAG, 2006

e-am întîlnit la Hag, spre sear\. Îmi surîde ideea c\ Oferta Special\ (cea mai recent\ expozi]ie a Suzanei) e acum în exclusivitate pentru mine.

Cer detalii suplimentare, mai ales c\ sînt foarte curioas\ s\ aflu ce se întîmpl\ cu o expozi]ie înainte de vernisaj, îmi place orice am\nunt cu iz de insider, la fel de tare cum îmi plac secretele. „Am avut o perioad\ de vreo doi ani în care nu am prea pictat [i acum expozi]ia asta a fost a[a, o revenire. Mai ales pentru c\ foarte u[or pici într-un soi de comoditate: s-a terminat înc\ o zi de munc\, te duci acas\ [i... te duci acas\. {i acolo se termin\ tot. Dar e bine s\ î]i continui ziua în atelier, s\ lucrezi m\car o jum\tate de or\, cît s\ nu ui]i de tine”. Cu atît mai mult cu cît, îmi spune mai departe, lucr\rile ei sînt un fel de jurnal, cu un grad de intimitate destul de ridicat [i c\ vorbesc foarte mult despre ea. „Dar mul]i nu percep lucrul \sta, li se pare c\ totul e foarte funny [i cam atît.

Totu[i, unii mai v\d c\, dincolo de aspectul \sta roz, se întîmpl\ ceva”. Ca bonus, micul secret despre finisaj: „Pl\nuisem pentru vernisaj un performance cu Cosmin }apu, unul din oamenii Rokolectiv, pe care l-am invitat s\ pun\ muzic\. Acum, la finisaj, o s\ facem totu[i acest performance – care se leag\ de canapeaua asta cu inimioare. I-am promis unui amic c\, în cazul în care reu[e[te s\ o aduc\ pe Paris Hilton în Bucure[ti, eu o s\ ofer aceast\ canapea, ca doamna Hilton sa cînte de pe ea. Dar, dat fiind faptul c\ ea nu o s\ vin\, am zis c\ o s\ fim noi doi Paris Hilton”.

N

20

poveste pe fast forward cu

suzana dan art` funny cu nori roz

Galeria H’ART, 2004

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006..................................................................................................noua literatur`

noua art`

Sf\ntul cu trei m\ini [i [apte picioare Parc\-mi f\cea [i mie cu ochiul canapeaua, dar ne hot\rîm s\ schimb\m decorul [i ne mut\m din galerie într-un restaurant cu b\ncu]e de tren de secol 19 [i cu vedere la un col] de strad\ din vechiul Bucure[ti. Mi se înv\lm\[esc ideile în cap [i a[ vrea s\ aflu, dintr-o suflare, în ce stadiu e pia]a de art\ româneasc\, la ce lucreaz\ Suzana acum [i mi se pare tentant\ [i discu]ia despre joaca de-a [i cu istoria. Mai ales c\ de acela[i tratament ironic au avut parte [i Casa Poporului sau {tefan cel Mare. În 2004, pentru expozi]ia care a inaugurat MNAC, Suzana a pictat mai multe reGaleria H’ART, 2004 plici, mici de tot, ale Casei Poporului, plutind pe nori de lev\n]ic\. „A[a am v\zut frica asta cu care percepem monstrul. E un soi de psihologie infantil\ care func]ioneaz\ [i atunci cînd sîntem mai mari. Ai o problem\ foarte mare [i, atunci, minimalizezi, pentru c\ nu ai alt\ rezolvare.

Cealalt\ variant\, cea dramatic\, ar fi s\ accep]i monstrul peste tine [i atunci s-a terminat totul”.

Mai vorbim o vreme despre trenduri, de la interven]ii în spa]iul public la Tot în 2004, o expozi]ie de grup de la H’Art (F.A.Q. about Steve the Great) a pus pe jar bloguri („unul despre pisici pentru o prieten\ [i unul sentimental pentru mîndria na]ional\, greu de împ\cat cu lectura în cheie parodic\ a istoriei. Atunci, el, pentru c\, pîn\ la urm\, rolul noilor medii e s\ nasc\ noi pove[ti”) [i la Suzana a f\cut cincizeci de cópii din ghips ale degetului mic de la mîna stîng\ a arta contemporan\ chinez\, la mare c\utare acum (ne întîlnisem cu o domnitorului moldovean. „Eu nu am c\utat s\ demitizez, pur [i simplu nu am fost sear\ înainte la un vernisaj la MNAC. Expozi]ia Through Popular Expression, de acord cu sanctificarea lui. Cu lucrarea mea, eu am repetat o istorie. {i acum, a unui grup de arti[ti din China, e deschis\ pîn\ pe 19 [i merit\ v\zut\ fie [i dac\ facem inventarul unui sfînt [i începem s\ adun\m toate oscioarele lui, connumai pentru a-i gusta exotismul). Nu în ultimul rînd, trendurile europene. stat\m c\ ar fi avut cel pu]in trei mîini [i [apte picioare. Eu m-am amuzat foarte [i pia]a de art\ româneasc\. tare c\ {tefan cel Mare a fost f\cut sfînt, [i am vrut s\ fiu prima care s\ îl falsifice. „În ultimii doi ani, cred c\ a început un galop în arta contemporan\ româneasc\.

Dac\ tot e sfînt, atunci s\ ne asum\m [i aceast\ poveste”. Experimentul [i joaca Acum am sentimentul \sta, c\ nu mai exist\ nici o diferen]\. Calitativ, st\m foarte par s\ fie regulile dup\ care se ordoneaz\ un univers propriu, despre care bine. Exist\ [i puncte slabe, chestii care se mi[c\ mai greu. Unul dintre ele este Suzana vorbe[te ca despre un „rai” pe care îl [i inventariaz\ rapid: „Sînt anichiar pia]a de art\, care nu are cum s\ se formeze atît de repede. În timp, [i galeriile male, [i sînt oameni, [i personaje din desene animate, [i cred c\ am trimis [i o se vor specializa, [i acela[i lucru se va întîmpla cu publicul”. De cîteva ori m-am tav\, la un moment dat, cu o friptur\, parc\ [i un tort, [i o ma[in\, [i un pistol întrebat cum se face c\ la vernisaje apar, mai tot timpul, aceia[i oameni. Am profitat de juc\rie... de fapt, pe \la nu l-am trimis în rai, \la a fost rezolvarea pe care am de ocazie [i am dat întrebarea mai departe. „Sînt mul]i oameni c\rora le e fric\ g\sit-o în momentul în care cei de la Centrul Ceh au invitat mai mul]i arti[ti s\ s\ intre într-o galerie. Au senza]ia c\ trebuie s\ ai un anumit tip de comportament. interac]ioneze cu spa]iul urban. Am v\zut un pistol de plastic, l\sat acolo [i Dar e p\cat. Oamenii trebuie s\ vad\ [i s\ aib\ o reac]ie. Eu v\d cum se schimb\ spart pe asfalt, [i imediat mi-am imaginat o tentativ\ de act terorist ratat. Îmi [i lucrurile de la un an la altul. Încep s\ aib\ mai mult curaj, s\ fie mult mai deschi[i imaginam teroristul care st\, fumeaz\ o ]igar\, rateaz\ [i se car\”. Imaginea [i mult mai relaxa]i [i mult mai curio[i”. Dup\ ceva mai mult de dou\ ore, pe acela[i pistolului, pe un panou de 3 x 6 metri, a fost amplasat\ în Cotroceni, în cadrul ton optimist-juc\u[ de la începutul discu]iei, îmi mai spune c\ avem, în sfîr[it, proiectului „Billboard în spa]iul public”, propus de Centrul Ceh în încercarea de destule spa]ii alternative pentru ca proiectele bine realizate s\ poat\ fi puse în a înlocui discursul publicitar cu cel artistic. practic\. „Nu sîntem într-un moment de criz\. Vrei neap\rat s\ faci, se poate. OK, nu-]i mai place în România, te rog eu mult, pleac\. E[ti foarte liber. Dac\ e[ti nefericit în ]ara asta, de ce stai s\ te chinuie[ti? Devii peste doi ani deprimat [i peste trei te omori. Cred c\ e penibil”.

Vorbind despre proiecte, pun [i ultima întrebare, tot de dragul am\nuntelor cu iz de insider. „Am o idee de festival pe care vreau s\ îl organizez acas\, la Z\rne[ti. Ar fi un festival legat de ideea de efemer, [i a[ vrea ca totul s\ se întîmple în natur\, nu în ora[, s\ fie un soi de festival care s\ nu lase nici o urm\ [i toate lucr\rile, toate performance-urile s\ fie interven]ii de moment. {i mai am o poveste cu zmeele. Vreau s\ înv\] copiii s\ fac\ zmee. Dar nu vreau s\ r\mîn numai la asta. Vreau s\ invit arti[ti [i tehnicieni, vreau s\ facem proiecte de mari dimensiuni, zmee tridimensionale. Sînt chestiile astea efemere, care au valabilitate doar cînd sînt în aer. {i vreau [i muzic\...

Mi-a[ dori tare mult s\ se întîmple povestea asta, e visul meu cel mai frumos”.

despre vernisaje, libertate [i zmee

Centrul Ceh, 2006, Billboard `n spa]iul public

21

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1

noul teatru

espre neam]ul Armin Meiwes presa a scris pe larg acum vreo c`]iva ani. Individul a dat anun]ul “caut b\rba]i tineri pentru a fi m\cel\ri]i de-aadev\ratelea [i consuma]i” pe c`teva forumuri de pe internet [i a primit peste dou\ sute de mesaje `n care oamenii se ofereau s\ fie m`nca]i. ~n fa]a unui asemenea succes, Meiwes a trebuit s\ fac\ o selec]ie la s`nge (ca s\ zic a[a). Mai `nt`i i-aa triat on nlin ne, prin interviuri foarte aplicate. S-aa v\zut [i cu vreo cinci in[i, de care n-aa fost mul]umit - pe unul l-aa respins c\ era prea gras, pe altul c\ i s-aa p\rut c\ avea preten]ii nebune[ti (s\ i se ard\ testiculele cu arunc\torul de fl\c\ri), pe altul c\ era prea `n v`rst\, [i tot a[a. P`n\ la urm\, alesul a fost inginerul Bernd Juergen Brandes (43 de ani), pe care Meiwes l-aa chemat la el pe data de 10 martie 2001 s\-ll h\cuiasc\. {i, nce-u ul, a[a c\, mai t`rziu, c`nd a fost prins, procurorii au cum omul era ok, a f\cut-o o. {i-aa filmat tot perrforrman putut s\ vad\ tot felul de detalii picante, cum ar fi de exemplu acela c\, mai `nt`i de toate, Armin i-aa t\iat lui Bernd penisul, pe care l-aa fript rapid [i apoi l-aau m`ncat `mpreun\, ca pe un wurrst. Cei doi se cunoscuser\ pe internet exact `n ziua de Sf`ntul Valentin.

D

C`nd am aflat de bursa de un an care mi se oferea `n Germania, m-aam g`ndit c\ ar fi o bun\ oportunitate s\ studiez, la fa]a locului, cazul lui Armin Meiwes. Voiam s\ scriu un roman pornind de la el. Ajuns acolo, m-aam pus pe treab\: am str`ns tot felul de date, am luat leg\tura cu procurorii, am f\cut rost de `nregistr\rile procesului, am fost la Rotenburg s\-ii v\d casa lui Meiwes, ba chiar am `ncercat s\ m\ `nt`lnesc cu el, `n `nchisoare (`nt`lnire care nu a mai avut `ns\ loc, pentru c\ el mi-aa transmis prin avocat c\ e dispus s\-[[i spun\ povestea numai contra unui milion de euro). ~n fine, m-aam documentat serios.

(Faptul c\ `n Germania am scris, totu[i, despre altceva este o alt\ poveste.) Am f\cut rost inclusiv de nlin ne dintre Armin Meiwes [i Bernd-JJuergen Brandes, descoperite de procurori. c`teva conversa]ii on Pourr la bon nne bouche, reproduc `n cele ce urmeaz\ un fragment `n care discu]ia se `nv`rte `n jurul me-u ul lui Meiwes este Franky, iar al lui Brandes – Cator.) sf`rcurilor. ( Userr nam

E penibil s`-]i fie fric` de limbajul violent

(...)

Cator: sper c\ vorbe[ti serios, fiindc\ eu chiar `mi doresc asta Cator: sf`rcurile mele abia a[teapt\ s\ ajung\ `n stomacul t\u Franky: cool !

Cît de mult te influen]eaz\ în scriitura unui text de teatru fapCator: da tul c\ e[ti regizoare? Ai de la început în minte evolu]ia lui sceCator: acum, de exemplu, mi s-aau `nt\rit de pl\cere nic\?

Franky: s`nt numai bune. va fi o chestie super s\ ]i le mestec Cator: te pot ruga ceva?

Franky: sigur De[i scriam texte pentru teatru înainte de a fi student\ la Cator: s\ le-n nghi]i nemestecate regie, m\ consider mai degrab\ regizor decît dramaturg.

Franky: sf`rcurile?

Faptul c\ am lucrat foarte mult în timpul facult\]ii cu actori, Cator: da scenografi [i un coregraf m-a ajutat enorm în momentul în Cator: vreau s\ ajung\ `n stomacul t\u nemestecate care m-am hot\rît s\ scriu din nou. Ce se schimbase dup\ anii Franky: ok, dac\ asta vrei tu, voi ]ine seama de asta de regie era atitudinea mea: voiam s\ scriu un scenariu penCator: vreau s\-]]i ajung\ `n stomac tari [i `ntregi. po]i s\ faci asta pentru mine? tru un spectacol pe care îl aveam în cap, [i nu un text. Pentru Franky: voi `ncerca. dar trebuie s\ ne mi[c\m repede, s\ nu se-n nmoaie.

Cator: p\i le po]i t\ia imediat [i s\ le dai pe g`t repede Stop the Tempo, întîi m-am întîlnit cu actorii [i le-am zis c\ Franky: adic\ s\ le `nghit crude? am ni[te idei, am discutat cu ei, apoi am schi]at un scenariu Cator: crude, c\ altfel se-n nmoaie în dou\ s\pt\mîni, dup\ care am început repeti]iile. În timp mi place carnea crud\.

Franky: nope. mie nu-m ce dezvoltam textul, mi-a venit ideea de scenografie [i am Cator: numai sf`rcurile, at\t. le dai pe g`t repede ca pe ni[te pastile. nici nu o s\ le sim]i gustul [tiut c\ spectacolul se va juca la Green Hours. Spa]iul, conFranky: ok, fac asta pentru tine, dar s\ [tii c\ treaba asta nu-m mi va pl\cea deloc ceptul de decor, sound, costume, toate astea sînt foarte Cator: g`nde[te-tte c\ `nghi]i ni[te s`mburi de m\sline. [tii c\ fac bine la digestie. importante pentru mine în momentul în care am o idee [i Franky: nici s`mburii de m\sline nu mi-aau pl\cut niciodat\. `ntotdeauna `mi st\teau `n g`t. :-(( m\ apuc s\ scriu. Dac\ nu vizualizez situa]iile, mi-e imposiCator: dar cred c\ po]i s\ faci [i tu un sacrificiu pentru mine...

Franky: bine, voi `ncerca. m\ g`ndesc c\, totu[i, sf`rcurile tale nu s`nt a[a de mari. bil s\ scriu în ne[tire cuvinte, unul dup\ altul. La madyCator: aici te contrazic baby.edu s-a întîmplat acela[i lucru: am [tiut c\ voi avea nt\resc, s`nt printre celelalte sf`rcuri ca ranga de negru pe l`ng\ pu]ulicile de Cator: sf`rcurile mele, c`nd se-n nevoie de proiec]ii pentru a dezvolta un alt nivel al albi pove[tii, au existat indica]ii clare inclusiv legate de stilul Cator: am fost foarte dotat la acest capitol în care vor fi realizate aceste p\r]i video. Lucrînd cam cu Cator: de-aaia ]in foarte mult la ele [i la destinul lor aceia[i actori înc\ din facultate, mi-e u[or s\-mi imagiFranky: s`nt negre? nez cum ar juca unul sau altul o anume situa]ie. Totu[i, Cator: nu, s`nt maronii. dar nu asta conteaz\. chestia e c\ s`nt impresionante. îmi place s\-i provoc de multe ori [i s\ scriu scene, Cator: n-aai mai v\zut a[a de mari la un b\rbat, te asigur Franky: [i tu vrei s\ le `nghit nemestecate? :-o o situa]ii cu care nu s-au mai întîlnit înainte. Oricum, sînt Cator: da, [i primele. vreau ca ele s\-]]i dezvirgineze stomacul. n-aai mai f\cut asta sigur\ c\, oricare ar fi propunerile mele, ei ar fi gata s\ p`n\ acum, nu? încerce, s\ accepte orice provocare.

Franky: nu, ]i-aam mai spus. e[ti primul.

Avantajul acestui tip de lucru, în care sînt autor de Cator: am avut noroc! spectacol - regizor [i scenarist - e c\ îmi permite o libertate nelimitat\: pot t\ia f\r\ mil\ din text atunci V\ ve]i `ntreba, desigur, unde este literatura `n toat\ prostia asta. R\spunsul este dat [i cînd mi se pare c\ nu sun\ bine, pot rescrie scenele în de titlul acestei rubrici. timpul repeti]iilor, pot ad\uga scene noi în ultimul moment. Nu îmi permit s\ fac asta atunci cînd montez un text contemporan scris de un dramaturg, pentru c\ mi se pare o responsabilitate imens\ s\ prezin]i o pies\, în premier\, unui public. Sigur, pot lucra cu dramaturgul, pot s\-i propun anumite schimb\ri, s\-i fac sugestii, dar cînd am c\zut de acord asupra variantei finale, e mai greu s\ revin.

deloc literatur` ca pe s\mburii de m`sline

cezar 22

paul - b`descu

Care sînt criteriile în func]ie de care alegi s\ montezi un text contemporan?

Sînt multe lucruri care m\ fac s\ aleg un text [i s\ renun] la altele. Pentru c\ nu pot s\ montez o pies\ în fiecare lun\, atunci

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Interviu cu

gianina c`rbunariu piesa la care m\ hot\r\sc s\ lucrez, pentru care petrec uneori enorm de mult timp adunînd banii necesari produc]iei, trebuie s\ însemne foarte mult pentru mine în acel moment. Trebuie s\ m\ provoace, s\ aib\ atitudine, s\ fie fresh ca scriitur\, s\ surprind\ [i s\ vin\ cu o perspectiv\ interesant\ asupra unor realit\]i conflictuale, s\ aib\ o miz\ tare.

Ce crezi c\ lipse[te înc\ textului de teatru în România?

Cred c\ s-a rezolvat oarecum chestia asta de care sufeream, cea legat\ de evitarea, cu orice pre], a realit\]ii. Cred c\ nu mai sîntem atît de auti[ti. Sînt dramaturgi tineri care scriu foarte bine, lucreaz\ în echip\ cu regizorii, au în]eles c\ teatrul nu e literatur\ [i c\ nu se scrie în singur\tate. Au în]eles cît de important e s\ participe la întregul proces, cît de importante sînt repeti]iile. Am observat, inclusiv din textele trimise la concursul dramAcum, c\ oamenilor li se pare ok s\ scrie pentru teatru, s\ scrie altfel, s\ propun\ un alt tip de teatralitate. În ultimii trei ani, unii dintre dramaturgi au participat la workshop-uri, exist\ si un master de playwriting la UNATC, au deci [ansa s\ lucreze, s\ se antreneze, s\ afle p\rerile celorlal]i despre textele lor, s\ le aud\ citite de actori, s\ lucreze cu tineri regizori. Mi se pare o perioad\ în care chiar apar texte foarte bune care merit\ s\ fie montate în teatre, a[a cum s-a [i întîmplat cu unele dintre ele, de exemplu New York Fuckin’ City, Vitamine, Elevator, Fuck.you.Eu.ro.pa! etc.). Dac\ e ceva care uneori lipse[te sau nu se vede îndeajuns, cred c\ e o miz\ foarte tare. Exist\ texte foarte bine scrise la nivel de replic\ sau situa]ie, dar în care, la un moment dat, se pierde miza. ai v\zut [i tu la CND, e vorba de Xavier Le Roy, coregraful francez al c\rui spectacol l-a Self-U Unfinished, spunea într-o o discu]ie cu presa [i dansatorii c\ dimensiunea politic\ a unui spectacol nu e dat\ de con]inut, ci de for]a situa]iei de implicare, de fapt de mult mai multe lucruri. Tu ce crezi despre asta?

Crezi c\ for]a situa]iei de implicare s-ar putea traduce [i prin atitudine? Cred c\, de exemplu, un text ca al lui Marius von Mayenburg - Chip de foc - e un text care aduce anumite teme foarte conflictuale din realitate [i o face într-un mod foarte tran[ant. Nu [tiu dac\ e un text cu dimensiune politic\, dar e, cu siguran]\, un text care spune foarte clar anumite lucruri, chiar dac\ poetic. Oricum, într-un fel, orice spectacol e politic...

Uite, chiar faptul c\, într-o ]ar\ în care unii se str\duiesc s\ fac\ spectacole cu fonduri mizere, al]ii aleg s\ cheltuiasc\ sume enorme pe spectacole de divertisment de o calitate îndoielnic\, e o chestie politic\.

Te enerveaz\ c\ teatrele ’’grele’’ continu\ s\ nu dea mare aten]ie dramaturgilor români contemporani? Crezi c\ se cunoa[te prea pu]in ce se scrie?

Da, uneori am senza]ia c\ tr\im în lumi paralele. Ei se fac c\ nu ne cunosc, noi nu mai c\lc\m prin teatrele lor de ani buni. Unii î[i dau [i cu p\rerea despre un dramaturg sau un regizor tîn\r f\r\ s\ fi citit nici un text, f\r\ s\ fi v\zut nici un spectacol. Marea spaim\ a unora e, în continuare, limbajul violent, chestie destul de penibil\ în momentul de fa]\. {i care demonstreaz\, de fapt, o mare ipocrizie. În acela[i timp îns\, cel pu]in în Bucure[ti, s-a dezvoltat un public care [tie s\ g\seasc\ locurile în care se joac\ spectacole pe text contemporan, un public tîn\r, inteligent [i dezinhibat.

Interviu realizat de MIHAELA MICHAILOV Gianina C\rbunariu a absolvit Universitatea Bucure[ti, Facultatea de Litere, sec]ia Român\-Francez\ [i Universitatea de Art\ Teatral\ [i Cinematografic\ I.L. Caragiale, Bucure[ti, Facultatea de Teatru, sec]ia Regie Teatru, clasa prof.univ. Valeriu Moisescu. Este autoarea textelor Irealit\]i din Estul S\lbatic Imediat, Honey, text inclus în spectacolul Ocean Café, regia Radu Afrim, Stop the tempo – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul LUNI, baby.edu – regia Gianina C\rbunariu, Teatrul Foarte Mic Bucure[ti.

Green Hours, mady-b

gheo

Discu]iile legate de exploatarea nemiloas\ a biografiei personale în scrierile de fic]iune, la care se dedau autorii contemporani, s-au încins atît de tare, încît m\ simt dator s\ fac public un text descoperit de curînd. De[i deocamdat\ nedatat [i neautentificat, textul pare s\ fi fost scris acum aproximativ 2500 de ani.

Pergamentul ajuns la noi este o copie tîrzie [i, probabil, corupt\ a unei discu]ii între Glaukos [i Menexis, doi solda]i ce f\ceau de gard\ pe str\zile din insula Itaca în epoca – înc\ imprecis delimitat\ – a regelui Ulise. Iat\ aici un extras interesant din finalul dialogului amintit: „...GLAUKOS: Hai, serios, Menexis, n-ai auzit ce-i cu Odiseea?

MENEXIS: Ba am auzit cîte ceva. Ba c\ n-a compus-o el, ba c\ n-a fost chiar a[a cum zice... Da’ nu po]i s\ ascul]i ce zice lumea.

GLAUKOS: Io-]i spun la sigur, frate! Mi-a povestit mie una din fetele care-o slujesc pe nevasta lu’ Ulise, Penelopa. {i fata-i a[a, [tii tu cum, cu Ulise. Numa’ c\ n-a[ vrea s\-mi umbli cu vorbe dup-aia c\ ea [i cu regele a[a [i pe dincolo.

MENEXIS: Hai, m\, Glaukos, a[a m\ [tii tu pe mine? {i zi, ce ]i-a spus?

GLAUKOS: Ea zice c\ Ulise a scornit toat\ Odiseea. Adic\ nu c-a scornit-o, c\ nu [tie ea ce-a f\cut regele zece ani, cît a fost plecat. Dar a compus-o a[a, cum a avut el chef. Doar [tii c\ regele nu se mai în]elege de mult cu nevast\-sa.

MENEXIS: Da? Nu, n-am [tiut.

GLAUKOS: B\, a[a-i. Cic\ de-aia a [i plecat la r\zboi. {i-acum a prins momentul cînd era orbul \la, Omer, Homer, aici [i s\ vezi lucru’ dracului: vreun an n-a fost zi l\sat\ de Zeus s\ nu-l cheme pe orb la el acas\. St\teau cap în cap [i tot vorbeau [i beau [i rîdeau [i iar vorbeau. A[a mi-a povestit fata de care-]i zic.

MENEXIS: {i?

GLAUKOS: {i ce? P\i, la vreo lun\, dou\ dup-aia Omer \la a-nceput s\ cînte peste tot Odiseea aia, cînd la Ulise acas\, cînd prin pie]e. Doar l-ai auzit [i tu. Nu-i un an de cînd s-a apucat, a[a-i?

MENEXIS: Nu, parc\ nu. {tiu [i....

[Aici intervin aproximativ opt-nou\ rînduri unde textul e deteriorat [i indescifrabil.]

[GLAUKOS]: ... ca s\ invoci muza s\ povesteasc\ de «b\rbatul viteaz [i iscusit, care-ntr-o vreme, cînd el, cu m\iestria lui, f\cuse pustiu din Troia, stra[nica cetate»1. Adic\, mînca-]i-a[, ia uite ce tare-s io! Dac\ nu era el, n-ar fi fost pustiit\ Troia! P\i, acolo erau [i Ahile, [i Agamemnon, [i Aiax Oileus... Iar hoin\reala aia a lui prin insule n-ai v\zut cum era? Cum ajungea undeva, cum punea ochii pe cîte-o gagic\ [i aia îi [i c\dea în bra]e! Doar îl [tii pe Ulise! Tu, dac-ai fi fost Calypso, l-ai fi ]inut [apte ani pe capul t\u?

MENEXIS: {i Nausicaa.

GLAUKOS: Da, [i Nausicaa. Corupere de minore, frate! M\car c\ am auzit io demult de feti[can\ c\ era cam rea de musc\, c\ abia o mai ]inea tac-su, Alcinou, s\ nu umble cu tot felul de h\ndr\l\i.

MENEXIS: Ai auzit c\ acum regele umbl\ s\-l însoare pe fii-su, Telemah, cu Nausicaa?

GLAUXOS: Nu m-a[ mira! Pe rege-l în]eleg: [i-o aduce pe gagic\-n cas\. Da’ mare fraier trebuie s\ fie Telemah dac\ e de acord. De[i ce [tiu eu ce-a fost deadev\ratelea? Ulise-i atît de l\ud\ros, c\ nu m-a[ mira s\ aud c\ a stat ascuns pe undeva pe vreo insul\ zece ani numai ca s\ vin\ acum [i s\ inventeze toate pove[tile astea. {i i-a zis [i Odiseea! Adic\telea e marele cînt al aventurii lui.

MENEXIS: Auzisem [i eu ceva tot cam a[a, dar nu [tiam de Homer \la. Da’ [tiam c\ regele are rîc\ pe nevast\-sa, fiindc\ umbla vorba c\ ar fi frigid\, [i de-aia s-a l\udat cu toate femeile alea mi[toace, cu Circe [i cu alealalte, ca s\ arate ce mascul feroce e el.

GLAUKOS: Frigid\? Penelopa frigid\? Fugi de-aci! Tu crezi c-ar fi stat to]i pe]itorii atîta în casa ei dac-ar fi fost frigid\? Doar nu ai luat de bun\ povestea aia cu ]esutul? I-ar pl\cea lui Ulise s\ fi stat Penelopa s\ ]eas\ [i s\ de[ire nou\ ani. {tiu eu cum a fost. Tot f\tuca aia mi-a zis. }esea a[a, cu acu’ \l gros [lec]iune incert\], în fiecare noapte cu alt pe]itor. S\ [tii c\ de-aia a [i povestit regele cum îi omoar\ pe to]i cînd se-ntoarce. I-ar fi pl\cut lui s-o fac\! Da’ una-i s\-l pui pe Omer s\ cînte cum ai visat c\ te r\zbuni [i altu-i adev\ru-adev\rat! P\i, io pe Leiodes ieri l-am v\zut prin pia]\. [i de Demoptolem am auzit c-ar fi cump\rat de curînd o ciread\ de vaci. Doar n-o s\ crezi acum c\ e cineva-n Itaca s\ dea doi bani pe cîntul \sta. În Itaca sau în alt\...”

noul teatru

radu pavel

clipuri Fericit cel care, ca Homer...

Radu Pavel Gheo, 37 de ani scriitor, publicist [i umorist român. Redactor [i traduc\tor la Editura Polirom. A publicat volumele Adio, adio patria mea, cu î din i, cu â din a, Românii e de[tep]i, Fairia - o lume îndepãrtatã, DEX-u ul [i sexul .

23 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1

noul teatru

fragmente din

STOP THE TEMPO:

baby.edu Foto din mady-b

Paula: C\cat.

Rolando: Dac\ stau bine s\ m\ gîndesc, de vreo dou\ s\pt\mîni nu mai primisem nici un telefon...

Paula: C\cat.

Maria: Chestia asta cu job-urile m\ cam d\duse peste cap. Da, nici mie nu-mi venea s\ cred, dar aveam trei job-uri. Da. {i nu mai puteam s\ dorm noaptea de oboseal\.

Paula: C\cat.

Rolando: Mie nu-mi place s\ folosesdc cuvinte mari... Eu de fapt nu folosesc niciodat\ cuvinte mari... cum ar fi... nu [tiu... m\ rog, ce mai... nu-mi vin... dar atunci chiar eram într-o stare...

Maria: Trei job-uri. {i sperna]a c\ o s\ am o cas\ numai a mea. O garsonier\ rezonabil\. O ma[in\ rezonabil\. Un b\rbat rezonabil. Un copil rezonabil. Un c\]el rezonabil. Un c\cat rezonabil.

Rolando: F\r\ cuvinte mari... f\r\ s\... f\r\... f...

Maria: Am 27 de ani [i trei job-uri. Fostele mele colege de facultate m\ invidiau îngrozitor. Singura chestie care nu mi se întîmpla prea des era chestia asta cu fututul. Dar \sta era micul meu secret.

Paula: Un c\cat, asta era...

Rolando: Oboseala. Asta era de fapt... {i nimeni nu m\ mai suna s\-mi propun\

24

vreo chestie într-un club. Probabil, nu eram destul de bun. Trebuie s\ m\ antrenez, mi-am spus. Trebuie s\ iau discurile alea [i s\ le frec toat\ ziua. Trebuie s\ fiu cool.

Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool. Trebuie s\ fiu cool...

Trebuie s\ te relaxezi, trebuie s\ te deta[ezi, trebuie s\ fumezi. Dac\ fumezi, bineîn]eles c\ e[ti cool. Trebuie s\ te distrezi, trebuie s\ dansezi, can you hear it, com’on push de tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It’s like you are so fucking cool, man! Com’on! [...]

Maria: Cînd am intrat în chestia asta aveam trei job-uri, perspectiva s\-mi cump\r o cas\ [i o ma[in\. Acum nu mai am nici un job, stau tot cu ai mei [i merg cu RATBul pentru c\ n-am bani de benzin\. Nu, n-am fost dat afar\. Am renun]at pur [i simplu la job. Pentru c\ nu mai am timp. Toat\ ziua [i toat\ noaptea m\ plimb prin cluburi, prin magazione, la filme, la teatru. M\ rog, m\ plimb nu e tocmai cuvîntul potrivit pentru c\ de fapt alerg de la un club la altul. A[tept un semn. În noaptea aia, planul nostru n-a mers chiar pîn\ la cap\t. I-au prins tocmai cînd deschideau tabloul. Asta s-a zis oricum la televizor. {i c\ ei s-au speriat [i s-au electrocutat din gre[eal\. Sau de fric\. Dar bineîn]eles c\ n-am crezut nici o iot\. Sînt sigur\ c\ au reu[it s\ fug\ prin întuneric. Pentru c\ au reu[it s\ trag\ de sigurna]\. {i, pîn\ la urm\, asta e tot ce conteaz\, nu? A fost cea mai adev\rat\ panic\ din cariera noastr\. {i degeaba au spus \ia, la televizor, c\ i-au prins. Asta a fost pentru lini[tea popula]iei. Dar eu nu cred. {i iat\, m\ aflu într-un club [i a[tept un semnal de la ei.

Pentru c\ e foarte posibil s\ se dea din nou la fund pentru o vreme [i s\ nu fi putut s\ m\ anun]e. Dar de venit o s\ vin\ din nou. O s\ apar\ ei. Tot ce pot eu s\ fac e s\ alerg prin cluburile astea, mereu, s\ alerg, s\ alerg [i s\ a[tept. S\-i a[tept.

Pentru c\ mai avem o groaz\ de proiecte pentru România, împreun\... (SE ÎNTRERUPE BRUSC MUZICA DE FOND. ÎNTUNERIC.)

Mady (se uit\ la o hîrtie de 50 de euro): BCE, ECB, EZB, EKT, 2002 –mam\\\, ce dracu’ or fi astea? Case, poduri...stele, o stea, dou\ stele, trei stele, patru stele, cinci stele, [ase stele, [apte stele, opt stele, nou\ stele, zece stele, un[pe stele, doi[pe stele...

Voicu: Doi[pe stele.

Mady: Mam\\\, doi[pe stele! Uite [i-o hart\...

Voicu: Europa.

Mady: Mam\\\, Europa! Noi suntem... aici, lîng\ stelele astea, iar acu’ o lun\ eram ... unde s\ termin\ harta. (Voicu încearc\ s\-i ia bancnota din mîn\, ea nu vrea s\-i dea drumu, el începe s\ o gîdile pîn\ d\ drumu din mîn\ la bani.) Ai v\zut, \[tia n-au bo[orogi pe bani? Arat\ ca dracu’ a[a, f\r\ nici un bo[orog p\ ei. (Pauz\ scurt\. Voicu se joac\ cu bancnota, o r\suce[te între degete) {tii, azi mi s-a p\rut c\ Gr\sana se uita cam ciudat la mine, a[a ca [i cum m-ar pîndi sau ceva, a[a c\ m-am dus la bud\, m-am scobit biiine în nas, am f\cut o bobi]\ mare, am împ\r]it-o în bobi]e mai mici, [i mai mici, 15 bobi]e foarte mici, m-am întors, am a[teptat-o pe Gr\san\ s\ primeasc\ o comand\, apoi le-am aruncat pe toate în carne, ca pe ni[te mici bobi]e de piper. I]i zic, a fost chiar mai bine decît dac\ scuipam. (Rîde.)Mady: Primii doi... români. I-am rugat s\, le-am zis s\ nu, c\ sunt [i eu ca ei, c\ sunt românc\. Primul mi-a zis „cu atît mai bine, româncele se fut cel mai bine, hai c\ pierdem timp”. Al doilea a fost mai în]eleg\tor. Mi-a zis „îmi pare r\u, n-am [tiut care e situa]ia, eu am pl\tit, am venit, asta e”. {i dup-aia s-au plîns lui Voicu. Am urlat, am vrut s\ m\ omor, Voicu s-a enervat foarte tare [i m-a t\iat c-un cu]it. Uite aici, am o cicatrice. Semn de bun\ purtare. De atunci mi-am dat seama c\ asta e, c\ n-are sens s\ mai zic nimic. M-am ferit multa vreme, s\ nu se vad\, în]elegi... pîn\-ntr-o zi cînd unu’ dintre clien]i mi-a ridicat bluza. „very sexy” mi-a zis, cicatricea adic\. Dup-aia le-am ar\tat-o la to]i.

A[a, de impresie artistic\...

Româncele chiar sunt cele mai bune, nu c\ zic eu, întreab\ pe oricine...Voicu s-a gîndit c\ a[a e cel mai eficient [i mai pu]in periculos: 10 minute, banu’ jos. {i-a avut dreptate, normal. A[a c\ a trebuit s\-nv\], s\ m\ perfec]ionez, s\ fiu din ce în ce mai bun\. Cea mai bun\. Am înv\]at s\ sug pula. În trei luni de cînd fac asta, ca profesionist\ vreau s\ spun, am supt cel pu]in cinzeci. În general române[ti, sîrbe[ti, bulg\re[ti [i chineze[ti. Probabil [i cîteva irlandeze. Clien]ii, estici, vestici, de toate felurile, au fost foarte mul]umi]i: „Fuckin’ good blow job! Where are you from?”„ Romania”, a[a le-am spus.

Anal. Asta a fost cel mai greu. Da’ e la mare cerere, ce s\-i faci? Voicu m-a antrenat: „dac\ rezi[ti la mine, o s\ rezi[ti la to]i”. Am [i un tatuaj aici, în fa]\, scrie MADE IN ROMANIA: „ ca s\ nu ui]i de unde-ai plecat”, n-a[ fi uitat oricum. Iar pe spate, WELCOME TO IRELAND. ’’Dac\ te doare, gînde[te-te [i tu la altceva”. M\ gîndesc, m\ gîndesc, m\ gîndesc, la ce dracu’ s\ m\ gîndesc… un magazin plin de parfumuri, eu îmi aleg ceva care sun\-n francez\, cum dracu’ o fi franceza asta, închid ochii, am ajuns s\ simt cînd… [i durerea de dup\, cînd m\ ridic, deschid o u[\, [i alt\ u[\, [i alt\ u[\, pîn\ la ultima u[\ din Portland Row. M\ culc pe burt\. Nu visez nimic.

baby.edu Foto din mady-b

Gianina C\rbunariu este o regizoare cu spirit civic critic. Scriitura ei e ca un crampon în plex, ca o doz\ de [oc comtemporan care te treze[te din letargia limbajului metaforic diluat.

Gianina C\rbunariu e tran[ant\, incisiv\, dur\.

Teatralitatea discursului dramaturgic vine din concentratul de atitudine combativ\. Textele sale dezvolt\ urgen]a implic\rii în tot ce înseamn\ realitate româneasc\, scanat\ pe buc\]i de protest [i reac]ie imediat\. (M.M.)

fragmente extrase din

madybaby.edu

baby.edu Fotografii din spectacolul mady-b

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

de ce

nu avem scenari[ti

noul cinema

Noi nu avem scenari[ti. Cî]i dintre noi nu am spus sau n-am auzit aceast\ fraz\ buzdugan? {i apoi: din cauza asta, cinematografia nostr\-i de c...t. E simplu, mai ales pentru regizori.

Dai vina pe ceva ce, chipurile, nu exist\ (scenari[tii), în loc s\ accep]i eviden]a: e[ti nul.

anca gr`dinariu

Nu avem scenari[ti. Ar fi putut fi foarte bine s\ fie „noi nu avem cosmonau]i”. Ei bine, am avut unul, dar A[a c\ scenaristul ar trebui s\ fie suficient de sonat încît nu mai avem. De ce s\ existe, dac\ nu se zboar\? De ce s\ existe scenari[ti dac\ e atît de pu]in\ nevoie de s\-]i taie o parte important\ din via]\, [tiind c\ exist\ ei? mari [anse s\ nu-i pese nim\nui. Ar trebui s\ scrie la Crede]i-m\, ei exist\ acolo, undeva, dar înc\ nu se manifest\. Pentru c\ a[teapt\. A[teapt\ banii. perete, ne[tiind ce se alege de scornelile lui, consumat Nu sîntem mai pu]in talenta]i decît al]ii. Nici m\car nu-]i trebuie întotdeauna talent pentru asta. Nu e din doar de patima propriei pasiuni pentru mediu. A[a ar cauz\ c\ exist\ în gena noastr\ na]ional\ ceva care ne împiedic\ s\-l luam în bra]e pe Syd Field, „apostolul” putea s\ aib\ un „portofoliu” care s\ func]ioneze ca un unui scenariu de succes, [i s\ aplic\m, de pild\, formula decor exotic/femeie sub 25 în pericol/salvator writing sample pentru m\ria sa regizorul, un fel de „iat\ megastar, de preferin]\ puriu/megafutai/megaexplozii/, negru, pardon afro-american, bun/est european ce pot”... Cel mai bine ar fi s\ capete o mo[tenire. Dac\ malefic [i s\ scriem urm\torul blockbuster hollywoodian. Ba chiar, în cazul \sta, talentul [i bunul sim] ar nu, va trebui s\ scrie între dou\ comenzi pentru reclame fi un obstacol. Scenarii dintr-astea idioate poate oricine s\ scrie. Dar ce s\ faci cu ele aici? Aici, cred, ar la detergen]i. Dar, aten]ie scenarist aspirant, [efii din merge s\ iei ni[te fe]i[oare din alea virginale de telenovel\, s\ le storci de lacrimi, s\ comprimi pentru ele advertising ar prefera s\ te [tie jucînd Solitaire, decît s\ te dou\ episoade [i s\ pretinzi c\ ai un lungmetraj. Au, s-a f\cut deja? Ruleaz\ chiar? Gre[eala mea. vad\ f\cînd ceva creativ în afara programului. Le-ai Nu, nu e vorba de o deficien]\ na]ional\. La urma urmei, nu a[a se spunea [i despre regizori? {i despre închiriat creierul [i trebuie s\ te umileasc\ pîn\ la ultimul cinematografie? Noi nu avem cinema. Pur [i simplu. {i ar trebui s\ ne resemn\m cu asta. B\ga]i la cap: neuron. nu se poate face ab-so-lut nimic. Noi, românii, nu avem în sînge chestia asta. Nu [tim s\ film\m. Dar am Revenind la vîn\toarea de regizori. Pe care, mai exact, s\-l avut cinema, chiar dac\ sporadic. {i iat\ c\ acum avem, consistent. În acest moment, ea e cea mai tare iei în lunet\? Un „nume”, un debutant? P\i nu prea conteaz\. din estul Europei. Noul val românesc a ap\rut din senin, lunîndu-i pe to]i prin surprindere. F\r\ nici o C\-s cu to]ii „autori”. Adic\ au un univers interior inepuizabil planificare, f\r\ nici o prioritate guvernamental\. Pur [i simplu s-a întîmplat. (a se citi egomaniaci în continu\ nevoie de aten]ie [i de aprobare), pe care vor s\-l arate lumii. A[a c\ î[i scriu propriul sceNu avem scenari[ti pentru c\ nu avem pia]\. Cel pu]in, nu am avut pia]\. A fi „scenarist” înseamn\ nariu. Ai putea s\ „colaborezi” cu unul dintre ei. Dar pentru asta s\ scrii mult [i s\ cî[tigi bani din asta. Altfel, n-ai mai putea s\ scrii mult. Ai fi prea ocupat s\ exist\ deja R\zvan R\dulescu care lucreaz\ cu, stai s\ vedem, scremi reclame la detergen]i într-o agen]ie de publicitate. toat\ lumea?

S\ spunem c\ ai un scenariu bun. Ce faci cu el? Îl bagi la un concurs. Sînt cîteva, mai mult cu Dar nu e chiar atît de sumbru precum pare. Dac\ scenari[tii vor premii simbolice, a[a cît s\-]i cumperi ultimul soft profi în domeniu. S\ presupunem c\ îl [i cre[te undeva, ei o vor face în televiziune. Aici exist\ [ansa unui cî[tigi. P\i, cam asta e tot. Se înghesuie regizorii s\ le citeasc\? Cîte lungmetraje s-au f\cut lucru consistent, bine pl\tit, unde regizorul nu e tocmai rege [i unde, dup\ scenariile cî[tig\toare de la HBO sau, mai nou, Anonimul? la un moment dat, se vor face lucruri [i lucruri bune.

Deci, cum faci un regizor s\ ]i-l citeasc\? Sigur, apoi ar trebui s\-i plac\, dar s-o lu\m pe Aici î[i vor face un nume. {i apoi: l\sa]i regizorii s\ vin\ la mine! Pentru rînd: cum îl faci s\ ]i-l citeasc\? Îl urm\re[ti prin crî[me, te prefaci c\ ai adoraaaat ultic\, încetul cu încetul, pîn\ [i marii no[tri autori vor obosi de ei în[i[i [i vor mul lui film, îl perii suficient de mult pîn\ e suficient de beat (de laude [i b\utur\ ) [i vrea s\ vad\ lumea [i din perspectiva altcuiva. apoi i te arunci de gît, jurînd c-ai scris noul Pulp Fiction (sau m\car Filantropica)?. Se Aud c\ CNC a decis s\ reia primele pentru dezvoltare de scenarii, dup\ un poate [i a[a [i, dac\ e[ti suficient de tembel s\ te apuci de scenaristic\, ar trebui s\ hiatus de cî]iva ani. Aud c\ sînt cam 5 milioane de euro. Copii, sînt bani! înve]i s-o faci cu destul\ lejeritate [i f\r\ ru[ine. Se nume[te networking.

N\v\li]i! Dar, stai, citesc c\, dac\ scenariul finit nu va cî[tiga concursul CNC, Scenariile î[i iau îngrozitor de mult timp. În plus, nu au valoare literar\: cu alte prima va trebui restituit\. E vorba de 10.000 de euro! Un mizilic pentru fondul cuvinte, dac\ nu devin film, ai putea foarte bine s\ le folose[ti ca dosuri . na]ional al cinematografiei (doar cît s\-]i ajung\ de postere), dar un munte de bani Nu po]i s\ le publici la o editur\, ca romane. {i se mai [i demodeaz\ repede – pentru un scriitor pl\titor de chirie. Suficient s\-l sperie de moarte, s\ se vad\ scriind asta dac\ nu insi[ti s\ faci filme istorice sau SF. Ai un scenariu cu revolu]ia? reclame la detergen]i o mie de ani de acum înainte. {i, cu o asemenea presiune pe Renun]\: s-au f\cut de curînd trei, unul dup\ altul. Nimeni nu mai vrea s\ umeri, cine s\-l acuze c\ d\ chix? E un cretinism. Aceast\ prim\ ar trebui s\ fie, cu aud\. adev\rat, o încurajare, un risc asumat. Le-au fost ceru]i banii înapoi regizorilor care, dup\ ce s-au ales cu banii din concurs, au f\cut ni[te calamit\]i de filme? {i, în cazul lor, e vorba de miliarde!

Dar nici m\car asta nu m\ descurajeaz\ s\ sper. La urma urmei, doar ne îndrept\m spre o „pia]\”, inevitabil, chiar dac\ lent, indiferent de cîte derapaje nicolaesciene sau c\rm\zane or mai exista. {ansa scenaristului e o cinematografie profitabil\, cu genuri [i valori de produc]ie ridicate, proasp\t\ [i f\r\ fi]e, sprijinit\ de o ma[in\ eficient\ de marketing, care s\ nu ia neap\rat premii la Cannes, ci s\ aduc\ mai mult\ lume în sal\. Nu asculta]i to]i arti[tii frustra]i, anti (sistem, americani, hollywoodieni): entertainment-ul nu înseamn\ neap\rat proast\ calitate.

Asta, dac\ scenaristul nu-[i dore[te s\ fie autor. Ceea ce ar fi o mare gre[eal\. Pentru c\ el e, în primul rînd, un mercenar.

O curv\ [i nu una de lux. Ultima roat\ la c\ru]\. {oca]i? Exist\ chiar un banc celebru în Hollywood: „X îi zice lui Y, auzi tu, ce proast\, a vrut s\ fie distribuit\ într-un rol [i s-a culcat cu scenaristul!.” Trebuie s\ fie preg\tit s\ scrie ceva [i s\ ias\ altceva. S\ fie la cheremul tuturor, s\ fie insultat de mai to]i, cu excep]ia probabil\ a personalului de catering. Pentru c\, asta e: absolut toat\ lumea se pricepe la film.

Ca s\ fii scenarist, trebuie s\ ai obrazul gros cît pielea de elefant. M\car la chestia asta, muncitul la reclamele de detergen]i e un foarte bun ajutor.

25 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1

burse,programe,proiecte

niunea Scriitorilor din România a lansat, la începutul lunii noiembrie, în colaborare cu România literar\, programul S\ ne cunoa[tem scriitorii. Început sub egida „De ce nu sînt scriitorii VIP-uri?”, programul promoveaz\ imaginea public\ a scriitorilor români, propunîndu-[i s\ dep\[easc\ problema de vizibilitate [i popularitate pe care o constat\ scriitorului în acest moment. Mijloacele acestei campanii sînt diverse [i exhaustive: dezbateri, lecturi publice pe tot cuprinsul ]\rii, întîlniri ale scriitorilor cu publicul la sediile USR din Bucure[ti [i din ]ar\. Programul include un parteneriat cu TVR Cultural, care s\ preia portretele scriitorilor prezenta]i la Sala Oglinzilor, realizarea în parteneriat cu posturi de radio [i televiziune a unor emisiuni tip «Cine [tie cî[tig\» consacrate unor scriitori români în via]\, ca [i un parteneriat cu Prim\ria municipiului Bucure[ti în vederea edit\rii unor plan[e cu texte antologice din scriitori contemporani [i afi[area lor în metrou, în autobuze, în tramvaie [i în pie]ele publice. Se are în vedere [i realizarea unor caravane literare în parteneriat cu Institutul Cultural Român, care s\ se deplaseze în comunit\]ile române[ti de peste hotare, pentru lecturi, dialoguri [i dona]ii de carte [i alte proiecte culturale (premii, lecturi publice, prezent\ri, lans\ri [i dona]ii de carte etc.) care se vor desf\[ura în tot cursul anului. În plus, Uniunea ofer\ scriitorilor servicii de impresariat.

U

Concurs de proiecte culturale

P

rin decizia Comitetului Director al USR, ratificat\ de Consiliul din 27 octombrie 2006, USR ini]iaz\ un concurs de proiecte culturale deschis membrilor USR, filialelor [i revistelor Uniunii. În acest fel, solicit\rile de fonduri pe semestrul I al anului 2007 vor fi evaluate în func]ie de proiectele depuse pîn\ la 5 ianuarie 2007, care vor cuprinde date semnificative privind con]inutul proiectului [i valoarea sa cultural\ pentru comunitatea c\reia i se adreseaz\, scopul acestuia [i efectele pe ter men lung, beneficiile aduse de proiect imaginii USR [i membrilor s\i. De asemeni vor fi evaluate posibilit\]ile organizatorilor de a realiza în condi]ii bune [i eficiente economic proiectele propuse, complexitatea [i audien]a estimat\ a proiectelor.

Se va acorda prioritate proiectelor culturale realizate prin parteneriat cu alte institu]ii, organiza]ii, finan]atori, sponsori etc., încît bugetul solicitat USR s\ reprezinte doar o parte din bugetul total al proiectului depus.

Membrii USR, filialele [i revistele care apar]in sau poart\ egida Uniunii Scriitorilor sînt invita]i s\ depun\ asemenea proiecte pîn\ la data stabilit\ cu men]iunea c\ fina]area oric\ror ac]iuni culturale sau sociale preconizate se va face exclusiv pe baza acestor proiecte [i prin competi]ie cu alte proiecte depuse, acolo unde exist[ similaritate. Pentru semestrul I al anului 2007 ca [i, dac\ este cazul, pentru proiecte derulate pe întregul an 2007, depunerea materialelor relevante trebuie f\cut\ pîn\ la data anun]at\ mai sus, adic\ 5 ianuarie 2007.

Evaluarea proiectelor se va face de c\tre Comitetul Director al USR care va apela la speciali[ti. În urma evalu\rii, sumele solicitate pot fi modificate, urmînd ca ini]iatorii s\ refac\ eventual bugetul estimat. (A.C., I.M.)

26 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Suf`r de prea mult` energie, dar m` tratez.

Cu Polirom. un\ ziua, numele meu este Oana Boca [i sînt [efa Departamentului de Promovare [i Rela]ii cu Presa de la Polirom [i Cartea Româneasc\. M-am înscris în acest club, pentru c\, la fel ca [i voi, suf\r de prea mult\ energie. Dar m\ tratez. Cu Polirom (cîte 10 noi apari]ii s\pt\mînal).

Am absolvit Jurnalismul la Ia[i, în 2003; am fost o student\ r\sf\]at\, care [i-a permis moftul de a nu avea un job în timpul facult\]ii. În schimb, am citit mult ([i destul de dezordonat) – calmul Ia[ului & doi p\rin]i genero[i pot s\-[i tolereze un astfel de lux. Cînd nu citeam, m\ uitam gînditoare pe foarte mul]i pere]i [i visam la momentul cînd m\ voi implica serios în salvarea culturii române, prin eforturile depuse în calitatea mea de viitor jurnalist cultural (lucram la un proiect de emisiune pe care inten]ionam s\-l propun celor de la TVR Cultural, plus alte nebunii).

Habar n-am cum ar fi continuat planurile acestea ([i nici nu am avut vreodat\ cinismul s\-mi imaginez), dac\ nu s-ar fi produs întîlnirea mea cu cî]iva oameni.

Cristina Simion, Managing Director al Edipresse A.S. [i profesoara mea de Marketing din facultate, este unul dintre ei.

Scenariul primei noastre întîlniri seam\n\ întrucîtva cu o avanpremier\ live la Diavolul se îmbrac\ de la Prada: eu am avut grij\ s\-i comunic planurile mele cu salvarea culturii române, iar ea mi le-a distrus în trei, maximum cinci minute. A fost primul om care mi-a dat de în]eles c\ sînt ridicol\. F\r\ s\[i propun\, pe parcursul unui semestru, a reu[it s\ m\ îndep\rteze destul de mult de la „misiunea” mea. Apoi a plecat la Bucure[ti [i nu ne-am mai v\zut.

A doua persoan\ care a avut un rol important în dezvoltarea mea profesional\ a fost Silviu Lupescu, director general al editurilor Polirom & Cartea Româneasc\ [i fostul meu profesor de „Introducere în sistemul editorial”.

Cînd scriu acest material este 5.39 diminea]a, iar eu m\ întreb sincer dac\ nu cumva sînt prea obosit\ ca s\ fiu [i lucid\, dac\ nu risc s\ par u[or ridicol\ c\-mi vorbesc de bine [eful într-un articol în care mi s-a cerut s\ scriu despre mine. Îmi asum acest risc, pentru c\ [tiu bine c\, dac\ n-ar fi existat acea întîlnire cu Silviu Lupescu [i bucuria cu care el ne-a vorbit despre c\r]i nou\, studen]ilor de la Jurnalism, eu n-a[ fi lucrat acum într-o editur\. {i, poate, nici n-a[ fi descoperit c\ ini]iativele culturale la care visam în primii ani de facultate se pot na[te [i într-o S.C., dac\ acea S.C. Editura X reu[e[te s\ adauge o misiune implacabilei „tiranii” a profitului. Ori c\, pentru atragerea publicului cititor într-un mod palpabil, dezinvolt, nu-]i trebuie nici accesorii tricolore, nici exhib\ri elitiste.

Lucrurile trebuie f\cute prin munc\, dac\ se poate cu pasiune [i într-un mod cît se poate de profesionist. În trei ani de cînd sînt la Polirom, am înv\]at s\ descop\r jocul acesta – [i regula lui. Pe care încerc s\ o aplic împreun\ cu colegii mei: Raluca Pu[ca[u, Victor Jalb\ [i C\t\lin Chi]ei. Plus Vasile Ernu, consilierul editorial oficial al celor dou\ edituri, [i George Onofrei de la Suplimentul de cultur\, consilierul meu particular.

B

P.S. V\ declar cu sinceritate c\ nu i-am propus nici pe Cristina Simion, nici pe Silviu Lupescu la Mari români, de[i am v\zut într-un interviu televizat [i nume de editori propuse pentru titlul de „Cel mai mare român”.

Am un job bun, cî[tig foarte mult, sînt brand manager-ul unei firme importante de s\pun. {i în fiecare sear\ m\ urc în Lexus, m\ opresc la magazinul Nexus de pe {tefan cel Mare [i îmi cump\r muzic\ precum White Stripes, Gorillaz, The Killers, îmi iau filme pe DVD [i m\ îndrept spre cas\. Dau muzica tare [i m\ uit de sus, la semafor, la o fat\ foarte frumoas\ dintr-o ma[in\ cu 50.000 de euro mai ieftin\ decît a mea. În fiecare zi, petrec exact [ase ore într-un birou de 40 de metri p\tra]i, la etajul 15 al unei cl\diri p\trate, pe care arhitec]i str\luci]i au lipit un fel de faian]\ verde în schimbul unui [ir mare de zerouri din care [i-au facut vile proprii cu buc\t\rii futuristice [i b\i de-a dreptul vizionare. Exist\ mult o]el [i mult sticl\ deasemenea. Îmi place cînd vin din parcare s\ v\d Opera printre copaci [i birourile transparente furnicînd de b\rba]i cu costume Armani [i secretare cu taioare cenu[ii. They are my people. Îmi place s\ traversez pia]a, c\tre biroul meu drag deja îmbibat în miros de trandafiri – are grij\ de ambian]\ secretara mea de 1,85, trei mastere în comunicare, platinat\, cu o figur\ de terminator 5 zile pe s\pt\mîn\ [i cu o figur\ de înger la teambuilding-urile de la munte, numai cînd o iau de mîn\.

PR: fa]`-profil

oana boca

Am o [edin]\ pe zi. Trebuie s\ trecem la ac]iune. Pas cu pas, a[a se intr\ în misiune. Awarness e cuvîntul cheie pentru orice produs de succes. Publicul ]int\ trebuie s\ fie perfect configurat.

Trebuie s\ investim în studii de pia]\. Datele clien]ilor sînt limfa care curge prin venele business-ului. Asta i-a pl\cut foarte mult [efului. Ca atare mi-a oferit un bonus de zece mii de euro.

Ce bine e s\ fii talentat natural. Nimeni n-ar putea face asta în locul meu. Noii poe]i ai lumii scriu în power point. Mintea noastr\ func]ioneaz\ în slide-uri care curg ordonat dup\ ce ape[i ap\sat pe blank.

Dup\ ce muncesc foarte mult. M\ întorc în al vie]ii tumult. Îmi place s\ privesc atent oamenii care par tri[ti [i chinui]i de neputin]\. În parcare îi dau 50 de mii unui ]ig\nu[.

M\ opresc la stilistul personal [i m\ tund foarte frumos. M\ opresc la bodyartist-ul personal [i îmi mai fac un tatuaj pe omoplat. Merg în Lexus, cu sute de alte ma[ini, mult mai ieftine, în siaj.

Privesc firesc cum un aurolac smulge o piatr\ din pavaj [i o arunc\ în vitrina unei firme de bricolaj. M\ opresc la libr\ria din pasaj. Asta dup\ ce mi-am luat ni[te icre negre, reviste mondene, numere de telefon de la dou\ vînz\toare [i dou\ kilograme de banane De la Mega Image.

R\sfoiesc la urm\torul semafor o carte profund\ scris\ de domnul Andrei Ple[u. M\ înf\[or cu un aforism ca într-un bandaj. Deschid radioul, m\ bucur c\ a dat gol Ne[u, închid radioul [i bag un CD ultimul r\cnet alternativo-electronic, atît de british, cîntat de o trup\ de francezi care [tiu cum s\ atingi le cool. Traficul s-a împu]it r\u în acest ora[. M\ sun\ iubita mea foarte frumoas\, înalt\, fost\ model, libertin\, deschis\ cu toat\ lumea în orice privin]\, deschis\ ca o floare de lotus (parc\ a[a zicea unul într-un film de art\ hongkonghez) cu rîs gîlgîit, director de marketing la o firm\ de pr, s\-mi spun\ c\ a ajuns acas\.

Am avut o zi grea. {i dup\ ce am mîncat c\cat, simt nevoia s\ evadez. Sînt brand manager, iar Lexus-ul meu face to]i banii din lume. Mîine sear\ ies la un concert dat de cea mai în vog\ trup\ de hip hop de pe Dîmbovi]a. Dup\ ce m\nînc c\cat în prezent\ri la [edin]ele de marketing, simt nevoia s\ m\ destind un pic. Poate îmi iau iubita [i ie[im într-un club, dar poate mai întîi m\ opresc pu]in la avocatul meu pentru o dona]ie pentru c\ ]ara noastr\ a fost lovit\ de inunda]ie.

Ce bine m\ simt, ce împlinit, ce cool, sînt un tip incredibil de bine [i îmi place ca, dup\ ce am mîncat c\cat, s\ m\ relaxez, s\ redevin eu însumi. Îmi place s\ m\ reg\sesc, îmi place s\ citesc opinii, s\ ascult muzic\ de stînga.

Se apropie iarna [i vacan]a [i o s\-mi iau iubita [i o s-o duc în Austria. Pentru c\ dup\ un sezon de mîncat c\cat, ]i se sl\be[te cordul.

Da, o iau de mîn\ [i mergem s\ ne d\m cu snowboard-ul. * autobiografii fictive, uneori insuportabil de literaturizate. Orice asem\nare cu persoane reale nu e întîmpl\toare. Numai c\ eu sînt cel care le compun m\rturiile, momentele crude de sinceritate. Pentru c\ ei singuri n-o vor face niciodat\.

autofiction* B`rbatul de carier`

costi

rogozanu

27

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1

teasing editorial 28

Fragment din

BÎNTUI}II – un roman de pove[ti, de Chuck Palahniuk, în curs de apari]ie la Editura Polirom.

Coperta romanului Haunted: A Novel , edi]ia american\, Doubleday, 2005

În Bîntui]ii – un roman de pove[ti, Chuck Palahniuk combin\ modelul Decameronului cu povestirea lui E. A. Poe, Masca mor]ii ro[ii. Un grup de scriitori amatori se trezesc prizonieri într-o „tab\r\ de crea]ie” cu totul [i cu totul neobi[nuit\, [i spectrele trecuturilor lor îi bîntuie neîncetat.

Ritual E o glum\ în familie pe care unchii o spun doar la be]ie.

Jumate din glum\ e sunetul pe care-l scot. E sunetul cuiva care-[i trage flegma din adîncul gîtului. Un sunet prelung, hîrîit. La fiecare reuniune de familie, cînd nu mai au nimic de f\cut decît s\ bea, unchii î[i duc scaunele afar\, sub copaci. Afar\ în întuneric, unde nu-i putem vedea. În timp ce m\tu[ile spal\ vasele, [i veri[orii alearg\ bezmetici, unchii sînt în livada din spate, dînd sticle pe gît, l\sîndu-se pe spate în scaune. În întuneric, îl auzi pe cîte unul sco]înd sunetul: Hîrrrr-[[[t. Chiar [i `n întuneric, [tii c\ a t\iat cu palma întins\ aerul, într-o parte. Hîrrrr-[[[t, [i ceilal]i unchi izbucnesc în rîs.

M\tu[ile aud sunetul [i zîmbesc [i clatin\ din cap. B\rba]ii \[tia. M\tu[ile nu [tiu gluma, dar [tiu c\ orice i-ar face pe b\rba]i s\ rîd\ a[a de tare trebuie s\ fie o prostie.

Nici veri[orii nu [tiu gluma, dar scot sunetul. Hîrrrr-[[[t. Taie aerul cu palma, într-o parte, [i se t\v\lesc pe jos de rîs. Toat\ copil\ria lor, to]ii copiii au f\cut-o. Au spus Hîrrrr-[[[t. Au ]ipat Hîrrrr-[[[t. Formula magic\ a familiei care-i face pe ceilal]i s\ rîd\.

Unchii se aplecau s\-i înve]e. Chiar [i cînd erau copila[i, abia ]inîndu-se pe dou\ picioare, mimau sunetul. Hîrrrr-[[[t. {i unchii le ar\tau cum s\ taie cu palma într-o parte, întotdeauna de la stînga la dreapta, în fa]a beregatei.

Atîrna]i de bra]ul cîte unui unchi, agitîndu-[i picioarele în aer, veri[orii întrebau ce însemna sunetul? Dar mi[carea mîinii?

Era o poveste tare veche, se apuca s\ le spun\ un unchi. De cînd unchii erau tineri solda]i. Din r\zboi. Veri[orii se c\]\rau pe buzunarele hainei unchiului, cu un picior vîrît într-un buzunar, cu mîna întins\ înspre urm\torul, aflat mai sus. A[a cum te urci în copac. {i se rugau: spune-ne. Spune-ne povestea.

Dar unchiul doar le promitea: mai tîrziu. Cînd o s\ creasc\. Unchiul te prindea sub bra] [i te arunca pe um\r. Te purta a[a, alergînd, întrecîndu-se cu ceilal]i unchi s\ ajung\ primul în cas\, s\ s\rute m\tu[ile [i s\ mai m\nînce o felie de pl\cint\. Se f\cea popcorn [i se asculta programul la radio.

Era parola familiei. Un secret pe care cei mai mul]i nu-l în]elegeau.

Un ritual care-i men]inea în siguran]\. Tot ce [tiau veri[orii era c\-i f\cea s\ rîd\ împreun\. Asta o [tiau doar ei.

Unchii spuneau c\ sunetul era dovada faptului c\ spaimele cele mai rele pot disp\rea pur [i simplu. Oricît de îngrozitor i s-ar fi p\rut un lucru, mîine s-ar putea s\ nu mai existe. Dac\ murea vreo vac\, [i celelalte p\reau [i ele bolnave, dac\ li se umflau bur]ile [i erau pe moarte, dac\ nu se putea face nimic, unchii scoteau sunetul. Hîrrrr-[[[t. Dac\ piersicii din livad\ d\deau rod [i se anun]a brum\ în noaptea aceea, unchii scoteau sunetul. Hîrrrr-[[[t. Însemna c\ teroarea pe care n-o puteai opri s-ar putea opri ea de la sine.

De cîte ori familia se aduna, \sta era salutul lor: Hîrrrr-[[[t.

M\tu[ile se uitau cruci[ la atî]ia veri[ori care scoteau sunetul \la prostesc. To]i veri[orii t\ind cu palma aerul. Hîrrrr-[[[t. {i unchii rîdeau a[a de tare încît se aplecau [i se sprijineau cu mîinile pe genunchi. Hîrrrr-[[[t.

Cîte una din m\tu[ile care ajunseser\ în familie prin alian]\ întreba [i ea: ce înseamn\? Care era povestea sunetului? Dar unchii cl\tinau din cap. Iar unchiul care-i era so] î]i petrecea bra]ul pe dup\ mijlocul ei [i o s\ruta pe obraz [i-i spunea, puiule scump, n-ai vrea s\ [tii. În vara în care am împlinit optsprezece ani, un unchi mi-a spus povestea.

Eram doar noi doi. [i de data asta n-a rîs.

Fusesem recrutat în armat\, [i nimeni nu [tia dac\ o s\ m\ mai întorc vreo-

Chuck Palahniuk, 44 de ani, supranumit „portdrapelul genera]iei nihiliste”, comparat adesea cu Kurt Vonnegut, Bret Easton Ellis si Irvine Welsh; autor al romanelor Fight Club, dup\ care s-a f\cut filmul cu acela[i titlu, [i Sufocare, ambele traduse la Editura Polirom. La aceea[i editur\ a ap\rut [i Jurnalul autorului.

dat\.

Nu era r\zboi, dar în armat\ bîntuia holera. Erau boli [i se întîmplau accidente. Îmi f\ceam bagajul, doar eu [i unchiul, [i unchiul a zis: Hîrrrr-[[[t. Adu-]i aminte, a zis, c\ oricît de negru pare viitorul, toate necazurile pot disp\rea pîn\ mîine.

Preg\tindu-mi bagajul, l-am întrebat. Ce însemna?

E din ultimul mare r\zboi, a spus el. Cînd unchii erau to]i în acela[i regiment.

Fuseser\ lua]i prizonieri [i for]a]i s\ munceasc\ într-un lag\r. Acolo, un ofi]er din armata inamic\ îi obliga s\ munceasc\ sub amenin]area armei. În fiecare zi se a[teptau ca omul \sta s\-i omoare, [i nu puteau face nimic. În fiecare s\pt\mîn\ soseau trenuri pline cu prizonieri din ]\rile ocupate: solda]i [i ]igani. Cei mai mul]i f\ceau doar dou\ sute de pa[i din tren pîn\ la moarte. Unchii le c\rau cadavrele.

Ofi]erul pe care-l urau comanda plutonul de execu]ie.

Unchiul care-mi poveste[te toate astea zice c\ în fiecare zi ie[eau în fa]\ s\ tîrasc\ mor]ii la groap\ – g\urile din haine înc\ v\rsau sînge cald – [i plutonul a[tepta urm\torul lot de executat. De fiecare dat\ cînd intrau în raza pu[tilor, se a[teptau ca ofi]erul s\ ordone deschiderea focului.

Apoi, spune unchiul, într-o zi: Hîrrrr-[[[t.

S-a întîmplat a[a cum se întîmpl\ Soarta.

Dac\ vedea vreo ]ig\ncu[\ care-i pl\cea, ofi]erul o scotea din rînd. Dup\ ce lotul ei era ucis, în timp ce unchii tîrau cadavrele, ofi]erul o for]a s\ se dezbrace. Stînd acolo în uniforma lui plin\ de fireturi str\lucind aurii în soare, înconjurat de pu[ti, ofi]erul o for]a s\ îngenuncheze pe p\mînt [i se deschidea la prohab. O for]a s\ deschid\ gura.

Unchii v\zuser\ asta de atîteau ori c\ nici nu-[i mai aminteau de cîte. }ig\ncu[a î[i v`ra buzele în prohabul ofi]erului. Cu ochii închi[i, sugea [i sugea, [i nu-l vedea sco]înd cu]itul din spatele centurii. În clipa în care ofi]erul ajungea la orgasm, o prindea de p\r, ]inîndu-i capul fix cu o mîn\. Cu cealalt\ îi t\ia beregata.

Era mereu acela[i sunet: Hîrrrr-[[[t. Cu s\mîn]a înc\ izbucnindu-i din m\dular, o împingea la o parte, înainte ca sîngele s\ ]î[neasc\ din gîtul sec]ionat.

Era sunetul care însemna mereu sfîr[itul. Soarta. Un sunet de care n-aveau s\ poat\ sc\pa vreodat\. Pe care n-aveau s\-l uite.

Pîn\ cînd, într-o zi, ofi]erul a luat o ]ig\ncu[\ [i a îngenuncheat-o pe jos. Cu tot plutonul de execu]ie privindu-l, cu unchii privindu-l vîrî]i pîn\ la genunchi în stratul de le[uri, ofi]erul a for]at-o s\-i deschid\ fermoarul. Femeia a închis ochii [i a deschis gura.

Era un lucru la care unchii asistaser\ de atîtea ori încît îl puteau privi f\r\ s\-l mai vad\ cu adev\rat.

Ofi]erul a prins-o pe ]iganc\ de p\rul ei lung, pe care [i l-a înf\[urat pe mîn\.

Cu]itul a scînteiat, [i apoi a urmat sunetul. Sunetul \la. Care acum e codul secret al familiei pentru hohotele de rîs. Salutul lor. }iganca a c\zut pe spate, cu sîngele ]î[nind de sub b\rbie. A tu[it o dat\, [i ceva a c\zut în praf, al\turi de locul mor]ii ei.

S-au uitat cu to]ii, plutonul [i unchii [i ofi]erul, [i acolo în praf era jumate de m\dular. Hîrrrr-[[[t, [i ofi]erul î[i t\iase propria scul\ vîrît\ adînc pe gîtul femeii moarte. Din prohabul ofi]erului s\mîn]a înc\ ]î[nea, ]î[nea [i sîngele. Ofi]erul a întins mîna spre scula lui care z\cea în praf. Genunchii i s-au înmuiat.

Dup\ care unchii i-au tîrît trupul s\-l îngroape. Ofi]erul care a preluat comanda lag\rului n-a mai fost atît de r\u. Apoi r\zboiul s-a sfîr[it, [i unchii s-au întors acas\.

Dac\ nu s-ar fi întîmplat ce s-a întîmplat, familia noastr\ ar fi putut s\ nu existe.

Dac\ ofi]erul \la ar fi tr\it, s-ar fi putut întîmpla s\ nu m\ mai nasc niciodat\.

Sunetul \la, codul secret al familiei, mi-a spus unchiul, înseamn\: Da, se întîmpl\ lucruri groaznice, dar uneori groz\viile astea ... te salveaz\. În fa]a ferestrei, ceilal]i veri[ori alearg\ printre piersicii din spatele casei. M\tu[ile stau pe verand\ [i dezghioac\ maz\re. Unchii stau cu bra]ele încruci[ate, ciond\nindu-se despre cel mai bun mod de-a vopsi un gard.

Poate c-o s\ ajungi în r\zboi, zice unchiul. Sau poate c-o s\ iei holer\ [i-o s\ mori.

Sau, spune el, [i taie aerul cu palma întins\, de la stînga la dreapta, sub centur\: Hîrrrr-[[[t...

num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Carte virtual\, bibliotec\ virtual\, editur\ virtual\. Incontestabil putem vorbi în zilele noastre despre literatura din hiperspa]iu sau e-literatur\ [i totodat\ despre publicul acestui gen de publica]ii.

C\r]ile [i revistele în format electronic au devenit tot mai populare în r`ndul tinerilor pentru c\ ei sunt principalii utilizatori de internet.

Care sunt atuurile acestor publica]ii? În primul r`nd sunt gratuite, deci accesibile tuturor, sunt interactive, u[or de consultat [i depozitat, spre deosebire de c\r]ile [i revistele clasice. Utilizatorul este trimis direct la surs\, economise[te timpul pe care l-ar fi pierdut într-o bibliotec\. Oricine poate participa de acas\ la atelierele literare. Aici sunt permise orice fel de experimente literare [i de aceea foarte mul]i tineri aleg s\ debuteze virtual.

Consumatorul petrece mult timp în fa]a calculatorului, trimite link-uri prietenilor din lista de messenger. Este mai mult ca sigur un blogger, dornic s\ fie informat. Îi place s\ citeasc\, dar probabil este s\tul de “marii clasici”. Merge la teatru, în cluburi, este fan al filmului European [i a auzit de teremin.

Miza acestei rubrici este de a face cunoscute c`t mai multe astfel de publica]ii.

LiterNet Pe 15 octombrie 1999 a fost lansat site-ul RomanianLiterature.com, doi ani mai t`rziu [i-a schimbat numele în LiterNet. Scopul acestui site este de a promova literatura pe internet. Scriitori consacra]i au fost publica]i în format electronic, dar mai ales scriitori tineri.Sec]iunile site-ului s`nt: Agenda cultural\, Atelier LiterNet, Destina]ii culturale, Editura LiterNet, Galeria LiterNet [i Scriitori români. LiterNet-ul este poate cel mai cunoscut [i accesat site de gen din România. Are peste 200 de c\r]i publicate online [i peste 12.000 de vizitatori unici pe s\pt\m`n\. Site-ul î[i atinge scopul [i asta o arat\ num\rul mare de c\r]i desc\rcate: jum\tate de milion de exemplare.

Revista LiterNet ofer\ în fiecare s`mb\t\ cele mai recente cronici, recenzii de carte [i [tiri culturale.

Agenda cultural\ prezint\ pricipalele evenimente ale s\pt\m`nii curente, de la filme [i spectacole la nout\]i editoriale [i muzicale. În cadrul Atelierului LiterNet jurnali[tii, critici, scriitori din ]ar\ public\ articole, cronici referitoare la nout\]ile culturale. Poate sec]iunea cea mai important\ a site-ului o reprezint\ Editura LiterNet. Aici pot fi citite [i desc\rcate c\r]i. Pentru a u[ura c\utarea, c\r]ile sunt grupate în: roman, proz\ scurt\, poezie, eseu, scenarii, fotografie [i arte plastice etc. Interesant este c\ unii dintre autorii români au fost tradu[i, iar c\r]ile lor exist\ în sec]iunile : Books in English sau Livres en Français.

LiterNet-ul este un proiect bazat pe voluntariat. Site-ul este un reper de baz\ în ceea ce prive[te nout\]ile culturale. Nu este numai o bibliotec\ online, este un mijloc eficient [i ieftin de promovare a tinerilor scriitori.

elena dr`ghici

CRISTIAN MUNGIU – 7 SCENARII C\ textele publicate pe LiterNet nu r\m`n în anonimat o dovede[te cartea lui Cristian Mungiu, 7 Scenarii .

Cristian Mungiu face parte, al\turi de Cristi Puiu [i C\t\lin Mitulescu, din genera]ia tinerilor regizori români. Cartea sa a fost lansat\ în anul 2003. Datorit\ public\rii pe internet, c`teva dintre scenariile de aici au avut [ansa s\ devin\ filme. Este vorba despre: Mariana, M`na lui Pauli[ta, Nici o înt`mplare, Zapping, Corul pompierilor, Canton (film premiat la festivalurile Anonimul [i TIFF).

Cartea începe cu o biografie : “Fac parte din a[a zisa genera]ie a decretului. Eram 38 în clas\ [i [apte Cristiani.

Am b\ut bem-bem, urm\ream la 7:20 Mihaela, am stat la coad\ la zah\r, mi-am f\cut lec]iile la bateria auto, am cules porumb în practica agricol\ [i am cîntat: «Soarele [i pionierii / {i-au dat mîna peste ]ar\».” O biografie plin\ de umor, în care se simte nostalgia copil\riei, a adolescen]ei, chiar dac\ acestea au traversat anii cenu[ii ai regimului comunist.

Am ales o prezentare a scenariului Canton pentru c\ nu este numai un scenariu, este [i un bun text de proz\.

Cu pu]ine personaje [i un decor alc\tuit din [inele de cale ferat\, nisip, pesc\ru[i, mare, un curcan care urmeaz\ s\ fie f\cut friptur\, suntem pu[i în fa]a unei înt`mpl\ri ciudate: f\r\ s\ vrea, Cantonierul îl ajut\ pe uciga[ul înv\]\toarei din sat s\ fug\ pe mare. Ni se înf\]i[eaz\ o lume s\rac\, naiv\ în care timpul se scurge în func]ie de venirea [i plecarea trenurilor. O realitate trist\, monoton\, u[or de recunoscut.

manolescu derapaj cum a \nceput totul

noua e-literatur`

ion

O s\ v-o spun direct, f\r\ menajamente sau înflorituri: m\ fascineaz\ derapajele, punctele de ruptur\ din mintea, c\r]ile [i zilele fiec\ruia dintre noi. Vie]ile care sar de pe [in\ blînd, curios, pe nea[teptate sînt specialitatea mea. Gînduri care explodeaz\ din senin noaptea, cînd capul se odihne[te în r\coarea pernelor; prieteníi care se opresc ca inima unui cardiac; iubiri sigure [i pasionale care se desfac f\r\ motiv, transformîndu-se în ur\ sau jen\ - toate m\ preocup\. Frac]iunea de secund\ în care se petrec, antrenînd fluxul unor consecin]e incalculabile (dar precise [i inevitabile, ca o poveste de Tolstoi sau Bulgakov) m\ uluie[te [i m\ întristeaz\ la fel de mult ca deplasarea tijei din ampenajul cursei JAL 123, preg\tindu-se s\ loveasc\ Muntele Fuji. Un Boeing 747, senza]ia c\ e[ti invulnerabil [i cî]iva milimetri de metal deraiat: 520 de mor]i.

Crede]i c\ exagerez? C\ îmi iau drepturi îndr\zne]e [i nemeritate? C\ m\ joc cu o realitate inexistent\ (sau, dimpotriv\, de la sine în]eleas\), doar pentru a colora cîteva rînduri în tonuri de miere sau cianur\? Deschide]i orice u[\ apropiat\: a blocului în care locui]i, a liceului, a facult\]ii sau a editurii în care lucra]i, a romanului de pe noptier\ sau a revistei glossy pe care o l\sa]i noaptea lîng\ pat; a hot\rîrilor pe care nu a]i avut curajul s\ le lua]i atunci cînd trebuia [i cînd contau; a blog-ului pe care fiica dumneavoastr\ îl ]ine pe ascuns pe www.blogspot.com [i ve]i g\si acolo toate urmele pr\bu[irilor trecute sau viitoare. Nu trebuie s\ fi]i nici Sherlock Holmes, nici Agentul 007 ca s\ accepta]i acest lucru.

Totu[i, cine poveste[te [i cît\ încredere pute]i avea în cuvintele lui? Îng\dui]i-mi s\ m\ prezint. Dup\ cum probabil [ti]i deja (zvonurile circul\ repede, mai ales cînd vine vorba de scriitori), ziua predau teorie cibernetic\ la Literele bucure[tene, iar noaptea studiez mecanica dezastrelor aviatice pe Discovery Channel. A]i vrea s\ afla]i mai multe despre mine? Dar despre dumneavoastr\?

Sînt un om simplu, un ins lini[tit [i calculat, c\ruia îi place s\ [tie cum arat\ s\pt\mîna urm\toare. Via]a mea nu a fost un triumf, dar nici nu s-a pr\bu[it în cine [tie ce abisuri de întuneric. O familie strîns\, de înv\]\tori [i profesori din tat\-n fiu, mi-a dat o educa]ie potrivit\, ferindu-m\ de excesele s\r\ciei sau ale depresiei; dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ actele genealogice ale Manole[tilor, a[ fi un fel de str\-str\nepot al lui Ion Ghica (motiv de respect [i mîndrie). Vîrsta mea a f\cut ([i face înc\) obiectul unor dispute aprinse, dar lipsite de orice suport [tiin]ific: dup\ unii, a[ fi un b\trîn în]elept [i tic\it, cu mintea [i experien]a de 80 de ani; dup\ al]ii, a[ fi r\mas naiv [i pu]in imatur, ca un adolescent de 16 ani; în fine, mai sînt unii (în frunte cu portarii de la Litere) care, luîndu-se dup\ zîmbet [i înf\]i[are, m\ confund\ cu un tîn\r rebel [i sportiv, c\ruia merit\ s\-i spui vreo dou\ la intrare, înainte s\-i ceri carnetul de student.

M-am descurcat aproape întotdeauna. Ascuns înd\r\tul unor nume de blogger, m-am putut desf\[ura în voie: cameleonul, Black Orchid sau eudoareu. Cu ajutorul lor, mi-am compus portretele [i-am forfotit prin vie]ile altora, ame]indu-le cu parfumul speran]ei sau injectîndu-le otrava disper\rii. Am fost luat în serios; tripla mea identitate biologic\ a fost aici un avantaj, nu o povar\. N-am suferit niciodat\ de singur\tate sau lips\ de aten]ie, de[i sufletul meu, dac\ s-ar pricepe cineva s\ umble la el [i s\-l deschid\ cu o chei]\ de aur, ar zice altfel. Am avut meserii onorabile (de fapt, una singur\: tot de profesor, exercitat\ întîi prin licee, apoi prin facult\]i) [i rela]ii de durat\, cu femei frumoase [i devotate (în mod inexplicabil, cu excep]ia uneia, despre care o s\ v\ povestesc mai tîrziu, nici una n-a ]inut mai mult de [ase ani). În timpul liber, m\ ocup cu jogging-ul, g\titul de tarte cu l\mîie [i scrisul. Dac\ intra]i în prima libr\rie, s-ar putea s\ da]i peste una sau dou\ din c\r]ile mele; dac\ ave]i curiozitatea s\ le deschide]i, s-ar putea s\ v\ [i plac\. Seara m\ vede]i singur, alergînd ca o umbr\, pe Calea Doroban]ilor sau Bulevardul Aviatorilor. Despre tarte, nu v-a[ spune acum prea multe: dac\ o s\ ne împrietenim, cine [tie?, poate o s\ ave]i ocazia s\ le gusta]i.

Ion Manolescu are 38 de ani [i este lector doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti.

Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode Alexandru, ed. Univers, 1998; Derapaj, ed. Polirom, 2006).

(A

29

noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................num`rul 1

abroad

bogdan t`nase

bobe

t.o.

Seul (prin ochii mangaboy ai beholder-ului) înt în Seul - exceptînd un interval european - de aproape [apte luni. Cînd am sosit aici, ca tîn\r profesor invitat, în urma unei colabor\ri mai vechi dintre Facultatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti [i Hankuk University of Foreign Studies, m-am sim]it, trebuie s\ admit faptul, mai degrab\ invitat decît profesor. În atari momente, ca cel de la Small Hall din NTOK, invitatul nu se poate sim]i decît [i mai crunt invitat! Dar Seulul mai înseamn\ [i o intens\ via]\, unde sentimentul cel mai puternic care te poate lovi este c\ este o via]\ a educa]iei continue, neîntrerupte, epuizante, dar vie, iscoditoare. Un respect pentru informa]ie care poate p\rea obositor sau, prin ungere, mai p\tate de con[tiin]e nefinisate ale trecutului, un pic însp\îmînt\toare.

De aici mul]imea de proiecte la care, în afara vie]ii universitare propriu-zise, sînt purtat de val s\ particip, împreun\ cu colegii mei coreeni, keosunimii de la HUFS: Park Jeong O [i Lee Moon Su, [i Kim Song Ki, Lee Ho Chang, Om sau Kim Jeong Hwan sau Beg. Cu studen]ii sau cu ambsada sau cu noi în[ine sau cu românii care vin aici sau cu inimo[ii de la Korea Foundation sau Institutul francez local: expozi]ii, vernisaje, filme, conferin]e, comunic\ri, c\r]i [i reviste. În curînd aici o conferin]\ Eliade, a fost deja Pusan International Film Festival cu prezen]a lui Tudor Giurgiu [i a Leg\turilor sale, cu megaconferin]a interna]ional\ “Postnazi and Postcommunist period in Central and East-European studies” organizat\ de Asocia]ia Profesorilor Coreeni Pentru Studii Culturale Est-Europene(!).

Dar Seulul mai înseamn\ [i: megaaeroportul din Seul, futurist ca un happenning hightech, dar înainte de el insulele, insuli]ele din fa]a lui pe care le vedeam pe geam mirat [i confuz, înconjurate de ape mocirloase al c\ror miros îl sim]eam direct în piele; metroul luuung în care se anun]\ sta]iile cu muzic\ de Mozart, micul copac rotund din fa]a balconului [i… magnolia, viitorii mei prieteni fideli, parfuma]i [i tandru kitsch pentru ceva vreme (kitschul care nu doare se ia!).

Nisipul ro[u , furtuna de adic\ , vreo s\pt\mîn\, peste tot mult, mic, des, de neoprit; profesorul grec Petros, pe care l-am întîlnit în prima zi, înfrigurat ca [i mine a[teptînd autobuzul profesorilor la marginea autostr\zii spre Yongin campus - lini[tea, blînde]ea, timiditatea [i umorul lui au fost ca niciodat\ sau Laura sau Jean Baptiste sau Dorrit cea în]eleapt\; Yongin campus, la vreo or\ de mers pe autostrad\, în mun]i, cu lac [i ra]e, cu studen]i care se uitau cu bunvenitlamine, cu profi str\ini [i loco, de-a valma. Bun. Plimb\ri haotice prin imensitatea de Seul, ora[ gri metalic, cenu[iu verde, cu milioane de oameni pe secund\, ca în benzile alb negru de la începuturi, dar [i cu mirosurile lui de kimchi (un fel de varz\ cu mult\ boia , usturoi [i alte cele, pus\ la murat în vase care mie îmi par egiptene - cred c\ de la iu]eal\ - în p\mînt) la orice col] de strad\, cu (adev\rat [oc! ) zecile de mii de cruci ro[ii a[ezate în vîrful unor turle tzuguiate á la maramuresenne, a[a, zecile de mii de biserici de ziua a 7-a, evanghelice, care î]i ]ip\ în oki la orice col]ishor de Seul, în supermarketuri, pe, sub, în case, blocuri, s\li de fitness, PC roomuri, un ro[u de drac (sic!), cu sute de mii de coreeni, îmbr\ca]i frumos [i delicat, ritual de fiecare duminic\, alinia]i în fa]a lor!

Cîntînd, salutîndu-se cu adînci plec\ciuni. Unde sînt templele, unde sînt budi[tii [i confuciani[tii, unde sînt ubi ubi ...: în mun]i, reci, sobre, lini[tite, Hankuk like (Korea, adic\ ]ara lui Han, marele fluviu, care înseamn\… dor) [i nu cu opulen]a aiuritoare thailandez\. Legenda: templele coreene sînt în afar\, extramuros, alea thai sunt cît mai intra [i cît mai aur. Cu c\lug\ri, în Coreea, care te dau afar\ pe poart\ dac\ vii ca turistu’ la pozat [i nu execu]i cele fie 3, fie 33, fie 103 de contorsionate plec\ciuni! (zic c\ e firesc). Dar [i Itaewon, cu americanii [i coreeni mimetic obedien]i la stil de Harlem, Itaewon, acest Amsterdam [i Harlem local… cu str\du]e [i restaorante de toate na]iile [i culorile, cluburi unde te po]i pierde adînc cu totul, babel de mucava asiat. Luuungul muson de var\, cu ploi ca [i cum ar fi pentru ultima oar\ cînd ar ploua pe p\mîntu’ \sta, cu o c\ldur\ [i o umezeal\ de plîng hainele pe tine de ciud\!

Plus studen]ii, extraordinarii studen]i de aici, cu curiozitatea lor de neîn]eles pentru mine fa]\ de TOT ce înseamna România, de entuziasmul lor, de patima cu care ]ip\ din to]i pl\mînii la meciurile de fotbal între departamente, îmbr\ca]i în culorile lui Dobrin&co: „Hai România, sîntem România, te iubim România!”, meciuri pe care adeseori le mai [i pierd (… polonezii \[tia, m\ seac\, sînt prea buni!!!), cu modul tandru în care zic Bogdan keosunim, adic\telea, domnu’ prof Bogdan - cu megafestivalurile lor de cîntece [i dansuri, cu imensa lor ambi]ie de a fi primii, cu acest cumplit sim] al competi]iei, atît de subestimat\ de Vest, atît de ne[tiut\, atîta de viitoare, care îi face uneori tri[ti, singuri, suicidali de mici, robotzi calzi la suflet [i iu]i în mi[c\ri.

S

Dar aceasta este perfec]iunea lor. Pe care o po]i, din cînd în cînd, vizita.

Mihai Bogdan T\nase, 28 de ani, asist. univ. drd. la Catedra de Teoria Literaturii a Facult\]ii de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti, Invited Professor, Hankuk University of Foreign Studies, Seul.

teatrul la chineji Nobel Îi mul]umesc domnului Cristian Tudor Popescu. L-am v\zut de curînd la televizor, oftînd cu dezamagirea-i caracteristic\ [i deplîngînd halul în care-a ajuns Nobelul. Nu c\ premiul respectiv ar fi fost vreodat\ cine [tie ce, cît\ vreme nu l-au cî[tigat nici Borges, nici Stanislaw Lem, nici Sábato, nici Llosa.

Faptul, îns\, c\ de data aceasta l-a primit un turc pe care domnia sa nu îl citise p\rea cu totul impardonabil. Nu mai ]in minte dac\ a fost invocat explicit criteriul politic, îns\ era evident c\ de aici îi venea sup\rarea, din faptul c\ la Nobel nu este apreciat\ exclusiv valoarea estetic\.

Fire[te, îl în]eleg. {i eu am fost dezam\git aproape în fiecare toamn\, de vreo dou\zeci de ani încoace, de cînd ciulesc urechea c`tre Stockholm. {i cum s\ nu fiu. Am crescut, am fost educat, am tr\it (oarecum) în mediul literar românesc, pentru care Nobelul e mai mereu prilej de cîrteal\ dezabuzat\ [i zîmbete ironic-superioare. Ce Toni Morrison, domnule? Care Kenzaburo Oe? Cine mai e [i Imre Kertész? A, un evreu? Atunci, e clar! Nu v\ spun nimic sau aproape nimic numele astea` Dar Wislawa Szymborska? Dar Gao Xingjian? M\rturisesc c\ nici mie. N-am citit nici o carte a vreunuia dintre ei. {i, pîn\ de curînd, cînd l-am v\zut pe Cristian Tudor Popescu strîmbînd din nas la auzul numelui Orhan Pamuk, n-am avut nici o remu[care. La urma urmei, nu erau decît cî[tig\tori ai premiulul Nobel pentru literatur\. Adic\ autori tradu[i, citi]i [i comenta]i în toat\ lumea. M\ rog, poate nu chiar în toat\. Poate mai sînt cîteva ]\ri unde, la fel ca în România, a fi cî[tig\tor de Nobel e cel pu]in suspect, dac\ nu chiar deplorabil. Ce ru[ine mai mare poate p\]i un scriitor, decît s\ ia cel mai prestigios premiu literar din lume? Ce p\cat mai cumplit poate exista, decît acela de a dispune, în afara mult invocatului talent literar, [i de o con[tiin]\?

Cum ar putea avea, de exemplu, J. M. Coetzee preten]ia de a fi apreciat la Bucure[ti, cînd toat\ lumea [tie c\ romanele sale nu sînt doar impecabile tehnic, ci pun [i probleme de etic\? Sau nu [tie asta chiar toat\ lumea?

La urma urmei, de unde ar [ti? De ce s\-l mai citeasc\ cineva, cînd, la o [uet\, e suficient s\ must\ce[ti concesiv: „Ei... totu[i... Africa de Sud...”

Nu cred, îns\, c\ exotismul e impedimentul în calea succesului pe pia]a literar\ româneasc\. Poate m\ în[el, dar am impresia c\ Haruki Murakami e destul de citit. Problema este cu Nobelul.

Problema este cu con[tiin]a. {tim foarte bine c\ eticul [i esteticul sînt dou\ lucruri complet diferite. O [tim atît de bine, încît am ajuns s\ credem c\ se exclud. Dac\ te intereseaz\ drepturile femeilor, scrii prost. Dac\ te intereseaz\ drepturile animalelor, scrii prost. Dac\, în general, ai convingeri politice de stînga, scrii prost, prost, prost. Nu trebuie s\ te mai [i citeasc\ cineva [i s\ o dovedeasc\ argumentat. Scrii prost, din principiu. O demonstreaz\ Nobelul care, [tim noi, se acord\ dup\ alte criterii, nu dup\ merit. Altfel, poate c\ l-ar fi luat [i un scriitor român, unul dintre aceia care în timpul socialismului au rezistat prin cultur\.

Ce mi se pare mie ciudat este c\, de[i se rezista prin cultur\, breasla scriitorilor a dat cel mai mare num\r de diziden]i. Ce mi se pare [i mai ciudat este c\, de[i au existat atî]ia scriitori diziden]i, nici unul n-a primit premiul Nobel. {i doar Nobelul literar se d\ pentru disiden]\, nu? Dar, ce mi se pare culmea ciud\]eniei este c\, pe vremea cînd se rezista atît de frumos prin cultur\ [i cînd erau atît de mul]i scriitori disiden]i, cel mai c\utat samizdat din România era Pisica în cizme.

Dup\ cum spuneam, îi mul]umesc domnului Cristian Tudor Popescu. V\zîndu-l, mi-am dat seama cît de idiot am fost ani de zile, cînd n-am citit din principiu autori de care auzeam doar dup\ ce primeau premiul Nobel. Fire[te, n-o s\ vînez de-acum înainte laurea]ii dup\ o list\, îns\ cel pu]in n-o s\ m\ mai feresc de ei. {i îmi asum dreptul de a spune c\ îmi plac sau nu abia dup\ ce o s\-i citesc.

T.O. Bobe, 37 de ani, este poet, prozator [i autor de scenarii de film [i televiziune. Este autorul romanului Cum mi-aam petrecut vacan]a de var\, ap\rut în 2004, în colec]ia EGO.Proz\ la Editura Polirom.

30 num`rul 1.......................................................................................noiembrie 2006.................................................................................................noua literatur`

Nu m-a deranjat limbajul, vorbe[te cam în dodii, dar e destul de expansiv în gîndire.

Merge pe mai multe fronturi. Începe s\ divagheze, de aia zic c\ are o gîndire expansiv\.

Cartea e bun\, a[ citi-o, e scris\ bine. Apoi mai e tipa care viseaz\ s\ plece în America, cred c\ [tie c\ e imposibil? Ea tr\ie[te cu speran]a, dar moare cu regretul. Sper\ tot timpul, dar [tie c\ e cam imposibil. Nu m\ [ocheaz\ oamenii care fac striptease. În zilele noastre e ceva normal. To]i caut\ s\ fie mai bine. S-a schimbat mentalitatea, nu mai e aia cu limbajul de lemn. Po]i s\ spui ceea ce crezi, cum e [i normal. Deci nu trebuie s\-]i ascunzi p\rerea c\ \la e [ef. Poate eu am o gîndire mai bun\. Tipa e libertin\, dar e o literatur\ care place [i ]ine la public. Red\ realitatea mai ales pentru tineri. Dac\ o citesc cei mai în vîrst\, nu cred c\ ]ine. Au [i trecut 16 ani [i s-a mai schimbat. Unii nu pot fi sco[i din ale lor c\ a[a s`nt construi]i [i sunt convin[i c\ a[a e bine... Trebuie s\ [tim s\ înv\]\m. În România po]i face multe lucruri, dar nu e[ti ajutat. Sînt tot felul de oportuni[ti, care, dac\ te v\d c\ vrei s\ ie[i la lumin\, î]i pun frîn\. Sistemul acuma devine tot mai puternic. Au început s\-[i bage [i nepo]ii. Deci {i-au asigurat cam pe veac existen]a. Sînt sigur c\ în carte voi g\si [i pasaje despre acest sistem mafiot. Personajul are o vîrst\ care a apucat s\ treac\ prin sistem.

Titlul îmi zice c\ e unul care se d\ mare cu mu[chi într-o suburbie unde e cam mult\ mizerie. Se cam umfl\ mu[chii pe el, e cam plin de sine.”

Maria Manolescu,

M.C., func]ionar public, economist`:

HALTEROFILUL DIN VITAN

“Eu am citit aproape toat\ cartea (n. red. de la fiica sa, în vederea acestei contribu]ii) [i mi se pare cam pueril\. Unele chestii nu pot s\ le cred, de exemplu atunci c`nd se duce \sta în parc [i face pi[u pe mormîntul cîinelui, asta nu se poate, de fa]\ cu femeia aia [i cu copilul... cine ar face a[a ceva? Nu se poate... Din cum vorbe[te, pare [i el un om destul de educat. Sau c\ \la a dat cu halterele pîn\ în America... cine st\ s\ cread\? P\i ce, sîntem copii? Dac\ aveam 16-17 ani, poate mi-ar fi pl\cut. {i limbajul \la e foarte vulgar, «coaie», de exemplu, e un cuvînt urît, oamenii civiliza]i spun «testicule», dac\ trebuie neap\rat s\ scrie despre asta. Dar p\rerea mea e c\ nu trebuie, c\ astea sînt ni[te lucruri personale.

Oricum, în fragmentul \sta mi-a pl\cut c\ zicea c\ Codreanu era Mo[ Cr\ciun, asta e amuzant. Dar e pueril\ [i exagerat\. O carte trombonist\.”

populi box

Vergilius Distrusus este portarul U.S.R. La fel de s\ritor ca Van Der Saar în felul lui.

“Tipul e un pierz\tor.

Toat\ via]a lui e ratat\. {i cred c\ nu are de gînd s\ se ia de treab\, pentru c\ el a fost crescut într-un sistem din \sta, a[a a fost [i cu p\rin]ii. A tr\it într-un sistem în care nu prea î]i place s\ munce[ti, [i în care tr\iesc oportuni[ti.

Editura Polirom, [Colec]ia EGOProz\], [Ia[i], 2006, paginile 19-21

D-l Popescu, pensionar bonom cu accese de dreapta (]ine cu marile mase, mase s\ fie, dar de români), gazd\ de filosofi karati[ti, litera]i basarabeni [i contabili cischiveti[ti: “În]eleg c\ ac]iunea se petrece înainte de r\zboi, probabil. Sunt amintiri din astea de pe vremea legionarilor, îns\ noi, genera]iile care am tr\it dup\ r\zboi, nu prea cunoa[tem vremurile alea. {tiu foarte pu]in despre Zelea. Situa]ia asta pe care o prezint\, dup\ cum spune, aveau un bar, MaxiBar, probabil c\ e vorba despre urma[ii unor simpatizan]i ai lui Zelea Codreanu, de aveau portretul lui pe perete. Cuvinte ca “erec]ie” arat\ c\ e un roman naturist, naturalist, cum se spune? La urma urmei, face parte din via]\, adic\ e un mod de a se exprima mai direct, f\r\ complexe. P\i, în via]\ auzi fel de fel de cuvinte, mai auzi [i chestiuni din astea. Mai ales la un MaxiBar, se întâmpl\ s\ auzi, c\ se v\d [i prin filmele alea cu cowboy, e vorba de atmosfer\.

Eu personal a[ vrea s\ [tiu mai multe despre Codreanu. {tiu c\ a omorât [i el pe cineva, c\ avea o crim\ la activ. Dac\ ar fi tr\it, mi[carea legionar\ ar fi avut un aspect mai intelectual. Ca personaj de carte e interesant de [tiut mai multe despre el. Se pare c\ mi[carea legionar\ a fost inspirat\ de sem\n\torismul lui Iorga [i tot el a c\zut victim\ propriilor idei. Socru-su autorului probabil a fost omorât. E o carte mai neobi[nuit\, dar ca s-o în]elegi tre s-o cite[ti pân\ la cap\t, s\ recite[ti anumite p\r]i neclare. Numai c\ literatura din ziua de ast\zi ar fi cam un lux. Trebuie s\ [tii meserie, [oferie, limbi str\ine, calculatoare. S-ar putea s\ fie oameni care nu au pasiune. O doamn\ la radio spunea c\ astea sunt minciuni.

Nu e pentru mase. Depinde ce în]elege respectivul din carte. C\ se na[te maneaua. Dom’le, maneaua asta e totu[i melodioas\, adic\ probabil c\ ar trebui ridicat nivelul celor care compun. Maneli[tii sunt ni[te oameni care, din proprie ini]iativ\, s-au apucat [i ei s\ cânte. Una e s\ cânte unul f\r\ preg\tire, c\ [i publicul e unul f\r\ cultur\. Le place c\ e totu[i o melodie. E de la turci, c\ la ei e tradi]ional, nu cum e la noi. E posibil ca în MaxiBar s\ cânte manele.

C\ mie nu-mi place nici muzica asta, hard, mie-mi place ABBA sau chiar [i muzica popular\ româneasc\. E cam mult\ tr\nc\neal\, zgomot. Culmea e c\ [i astea au spectatori, in[i cu mâinile ridicate, zici c\ se predau. E nevoie de ceva nou [i se adaug\ chestii din astea s\ fie un aspect mai deosebit.”

Episodul cu Contesa m\ marcase destul de tare. Spre exemplu, Mi[u chiar a crezut c\ am pe altcineva! Iar Mariana se vopsea din ce în ce mai des, cred c\ fura bani din cas\ a[a, cu mine acolo, ea zicea c\ are depresie. Cît despre nevast\-mea, vorbeam cu ea prin Mi[u (nu-mi place s\ vorbesc la telefon, asta e!), c\ eu acas\ nu mai dormeam – nu [tii cum m\ droga [i hop! m\ trezeam cu copilu’! -, ea nu venea la MaxiBar neînso]it\, iar cum eu eram la MaxiBar, Mi[u era la MaxiBar [i Mariana era ba la MaxiBar, ba la coafor, n-avea cine s-o înso]easc\. A[a c\ dormeam în spatele tejghelei [i m\ gîndeam la Contes\. P\cat c\ nu m-am concentrat atunci cînd a zis ea povestea cu misiunea, a[a am p\]it [i la bacalaureat, nu m-am concentrat, asta e, [i am gre[it la Împ\rat [i Proletar, am zis c\ împ\ratul e Mircea cel B\trîn, un b\trîn atît de simplu, dup\ vorb\, dup\ port, [i a[a am ajuns proletar, am învîrtit cimentul dou\zeci de ani [i nici aici nu m-am concentrat, c\-l furam [i nu [tiu cum se f\cea c\ se înt\rea tot. Da’ oricum n-aveam ce s\ fac cu el, furam [i eu, a[a, s\ nu fiu fraier.

Gîndurile mele sînt întrerupte de un zgomot de sticl\ spart\.

Zdrang zing clang clang cling. Doamne, d\ s\ nu fie whisky-ul! Îl avem de dou\ luni [i ne-a adus ceva profit. Îl prepar\ Mi[u, Mister Mi[u, cum îi zice Mariana cînd î[i pune [or]ul \la [i p\l\ria pe care a furat-o bunic\-su de la Teatrul T\nase, în noaptea cînd l-au f\cut pe ta-su în spate, la cabine, c\ m\-sa, adic\ bunica lui Mi[u, era costumier\. Da’ sticla e important\.

Sticla e original\.

- Mi[uuu! E whisky-ul?

- Nu, e portretul lui Zelea!

- Aha. În mod normal, ar fi trebuit s\ sar de dup\ tejghea [i, t\indu-mi mîinile cu cioburile, s\ strig cît m\ ]ine gura: „E ziua de[tept\rii, înainte/ La lupt\ Legiunea ne-a chemat/ S\ ap\r\m cu piepturile noastre/P\mîntul ce de mici ne-a leg\nat”. A[a a f\cut socru-miu, fie iertat, înainte s\-l duc\. Tata lu’ socru-miu a avut [i el un fel de MaxiBar, se chema „La R\scrucea”, la Vaslui, [i Zelea Codreanu a trecut într-o noapte pe acolo, s-a ascuns în pivni]\, [i lu’ socru-miu i-a zis ta-su s\ nu mai zic\ la nimeni, c\ \la era Mo[ Cr\ciun [i dac\ aflau al]i copii, pleca Mo[u, [i i-a zis, na, m\, [i i-a dat o mîn\ de tutun. {i socru-miu a t\cut de tutunul \la dou\j de ani, da’ cînd s-a-mb\tat odat\ la Aprozar (c\ f\cuser\ „La R\scrucea” aprozar), s-a-mb\tat. A spart paharul [-a-nceput s\ cînte ceva din Arhanghelii Mihail [i Gavril [i l-au dus, [i gata, c\ au zis c-a f\cut cancer de la tutun. Da’ io [tiu c\ fusese numa o mîn\ de tutun. M\ rog, a r\mas soacr\mea. Trebuia s\ ies [i s\ cînt eu asta pentru s\racu’ om, da’ aveam o erec]ie de diminea]\. C\ dormisem bine, nu prea erau clien]i în perioada asta, [i nu voiam s\ m\ vad\ Mariana a[a. Cu ditamai erec]ia, eu o respect pe Mariana, asta e.

31 noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006................................................................................................num`rul 1