noua literatura # 17

sumar C`t`lina George: Blog cu proz` erotic` ....................... 4

mihaela [chiopu

scrieaici punct com

Literatur` nou`: C`t`lina George, Atunci s-a a declan[at totul ................. 8 Maria Manolescu: Cine te crezi? ....... 9 Ana Chiri]oiu: Liviu Chelcea, Manual de \ndr`gostire \n 450 de pagini, format mare ........................10 am petrecut Simona Popescu: Cum mi-a vacan]a de var` ............................ 12 Marieva Ionescu: Andrei Bodiu, „Cu drag, cu disperare“ .................. 12 R`zvan Mihai N`stase: Radu Paraschivescu, Violen]a Evului Mediu [i povestea de dragoste care ne lipsea ............................... 14 Elena Dr`ghici: Bookaholics, Happy reading ............................... 15 Dosar: Noua literatur` de pe bloguri: Cezar Paul-B`descu, Ana Chiri]oiu, Vasile Ernu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Adrian Buz, Ruxandra Ana, R`zvan Mihai N`stase... 13 Gruia Dragomir: Miranda July, Proz` scurt` indie .......................... 20 Ruxandra Ana: Plan B. De la Berlin ........................ 22 Mihaela Michailov: Teatrul interven]iei \n cotidian .......... 24 Tiberiu Stamate, Editura Paralela 45: Redactor [i PR. C\teva am`nunte lipsite de str`lucire ........................ 26 Traduc`tori \n formare: Peter Roesch, Mirela Glusac, Cara Uccellini ........... 27 Barna Némethi: A Gathering Of The Tribes ............... 30 Populi box: Mito[ Micleu[anu, Kasa Poporului ............................... 31

Acest num\r apare cu sprijinul

Administra]iei Fondului Cultural Na]ional

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana (art\), Alex. Cistelecan, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Barna Némethi.

Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban.

ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti.

Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

2

noualiteratura.wordpress.com Tiparul: Aius PrintEd Craiova

muchia 2

L

`ng\ mine un ins pare s\ morm\ie ceva. Eu, cu saco[a `n m`n\, m\ duc glon] c\tre o lad\ cu leu[tean. El continu\ s\ bomb\ne. ~mi dau seama t`rziu c\ vorbe[te cu mine. M\ trece-o g`ndire: e b\iatul unui om din blocul vecin cu al maic\-mii.

Se apropie: - {i boul \sta m\, dobitocul \sta sinistru, m-a t`r`t prin toate tribunalele cu tentativa lui de omor.

Zic: - Care bou, care omor?

R\spunde: - Aaaa, p\i cum, tu nu [tii? Taic\-meu, criminalu’ \sta odios. Nu ]i-a zis mama ta? M-a otr\vit de nu [tiu c`te ori, c\ are [i amant\.

M\resc ochii: - Cineeee, zici?

- Cum cine, domne, taic\-meu, cum cine? Aaaa, zice, p\i tu habar n-ai de nici unele. P\i nu [tii cu ce m\ confrunt taic\-meu a vrut s\ ne omoare [i pe mine [i pe maic\mea. ~l privesc: o matahal\, ceva, un fel de campion la hochei, care o tulise de mult `n Fran]a. Creatura cu mu[chi despre care vorbesc [ade acuma `n fa]a mea [i m\ n\uce[te cu o poveste pe pu]in suprarealist\. Vorbe[te cumplit de mult [i sp\imos de repede. Nu pot fi atent\ la nimic.

- P\i mi-a pus chestii `n m`ncare, am ajuns p`n\ la ministru, am fost [i la Tirchileanu, i-am zis c\ are-n slujb\ ni[te c\ca]i, l-am amenin]at c\-l dau la ziar [i la teveu.

Oricum, toat\ presa din Fran]a m\ cunoa[te. B\, s\ nu-]i vin\ s\ crezi: m-au atras spre Sinaia, \[tia ai lu’ Tirchileanu - credeau c\ s`nt spion. Da’ io nu m-am l\sat.

L-am luat de guler pe Tirchileanu [i i-am zis: „B\ tolomacule, te distrug m\, nu vezi c\ ai ni[te vite `n slujba ta? B\\\, tu nu vezi c\ m\ omoar\ boul \sta b\tr`n [i voi sta]i de poman\?”

Tace pu]in [i adaug\: - Pe bune c\ i-a[ m\cel\ri pe to]i. C\ io nu m\ las. Io-s cu dreptatea. P\i s\ m\ las s\ m\ ucid\ taic\-meu? Io nu-s un fraier cum s`nt \[tia-n ]ara asta. I-a[ m\cel\ri pe to]i, pe bune, pe bune `]i zic. ~[i bat joc de noi domne! {i ce dac\ i-a[ l\sa `n s`nge? M\car s\ se aud\ ce e România

asta. O mizerie.

Ridic ochii. Adaug [i io din polite]e: - N], n]. ~ncep s\ fiu precaut\. M\ uit la mine, cu saco[ele mele, toat\-n negru, ponosit\, dar ascult\toare. Reflectez - tat\l lui era un om cu o alur\ occidental\ care aduna `ntr-o Dacie veche sticle goale [i alte resturi din bloc. B\iatul, acum `n v`rst\ de vreo 40 de ani, `[i agit\ pletele blonde f\c`ndu-[i albie de porci p\rintele criminal.

Cred c\ aveam vreo zece ani. ~n blocul vecin st\tea la geam o familie perfect\: doi so]i blonzi, spilcui]i, cu doi copii, un b\iat [i-o fat\, blonzi [i ei. Apoi, mi-amintesc o scen\ pe strad\: un ins cu ochelari duc`nd dup\ el un baie]a[ cam gr\su], cu p\rul blond nordic [i cu ni[te ochi u[or t`mpi. Un timp glorios [i de mult apus.

Continu\: - Unde te duci?

Zic: - S\ cump\r ceva s\-i fac mamei o ciorb\, c\ e la spital. ~i spun [i cum se nume[te spitalul. R\spunde: - Aaa, p\i s\-]i dau io, c\ am medici cu ghiotura la spitalu’ \sta de care zici tu.

Morm\i cu jen\: - Nu, c\ m-am descurcat. M-au ajutat ni[te prieteni.

Se uit\ la mine ]int\ [i zice: - P\i noi c`nd ne mai vedem?

Zic: - Las\, c`nd mai trec io pe la maic\-mea.

M\ pup\ pe obraz ap\sat, ad\ug`nd dintr-odat\ rezonabil: - {i salut-o pe mama ta din partea mea. ~i `ntorc spatele terminat\.

A venit toamna. Totul e gri. Io, car la saco[e. El, fost b\ie]el blond, zice c\ taic\-su vroia s\-l omoare, io nu mai [tiu cum s\ fac s\ g\sesc un sens `n balamucul `n care tr\iesc. El vrea s\ pun\ ordine `n Romania [i s\-[i bage tat\l la `nchisoare.

Io m\ rezum la lucruri modeste: o ciorb\, o br`nzic\ de cas\ [i o cama[\ de noapte bumbac sut\ la sut\.

James Frey, Prietenul meu Leonard, traducere din limba englez\ de Alina Savin, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei”, 2008, 373 de pagini, 34 RON. rietenul meu Leonard este al doilea roman al lui James Frey tradus în colec]ia „Raftul Denisei”. James, personajul principal, este un junkie care încearc\ s\ o apuce pe calea cea bun\, s\ înceap\ o via]\ nou\, curat\, pentru a tr\i cu persoana iubit\. Dar, a[a cum se întîmpl\ [i în O mie de f\rîme, via]a nu e dreapt\ cu un personaj atît de fucked up, pentru c\ atunci cînd renun]\ la b\utur\ [i la droguri, apare o alt\ nenorocire: persoana iubit\, Lilly, se sinucide. La dezintoxicare, James se împrietene[te cu Leonard, un mafiot sensibil [i binevoitor, care devine pentru acesta ca un tat\ sau mai bine zis ca un life coach. Iar de aici povestea nici nu mai conteaz\, pentru c\ stilul în care este scris\ e atît de enervant încît am fost tentat de multe ori s\ las cartea jos [i s\ m\ apuc de altceva. Lamenta]iile lui James în leg\tur\ cu alcoolul, cu drogurile [i cu moartea lui Lilly pun în umbr\ povestea, iar exprimarea repetitiv\ [i simplist\ pur [i simplu te zgîrie pe creier. În orice caz, probabil c\ cei c\rora le-a pl\cut O mie de f\rîme vor trece peste aceste lucruri, avînd în vedere c\ Prietenul meu Leonard este o continuare a primului roman.

(G.D.)

P

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

ean Echenoz, considerat romancierul anilor ’80 în Fran]a, scrie, în 1995, primul s\u roman cu personaj principal feminin [i cu happyend - Les grandes blondes. Reu[ita acestui roman, se poate afirma din prima, este combina]ia dintre ac]iuni [i toposuri literare actuale, dar aproape „de consum“, [i un stil „preten]ios“. Un mic rezumat: Salvador, realizator TV în c\utarea succesului, se hot\r\[te s\ realizeze un show cu blonde celebre. Pentru aceasta, ajutat de o echip\ de detectivi, porne[te în urm\rirea lui Gloire Abgrall, vedet\ francez\ retras\ din activitate, înalt\, blond\, destul de „u[oar\“ ca prad\, dar disp\rut\ într-un s\tuc undeva la malul M\rii M`necii. Aici, de[i tr\ind s\r\c\cios, femeia î[i p\streaz\ puterea: neafl`nd dec`t într-un t`rziu motivul pentru care este urm\rit\, „scap\“, seduc`ndu-i [i apoi arunc`ndu-i în gol f\r\ urme, de doi dintre urm\ritorii ei. În final, în urma difuz\rii emisiunii „Înalte [i blonde”, Gloire devine din nou... glorioas\, dar se hot\r\[te s\ accepte invita]ia lui Salvador de a pleca în vacan]\ într-o sta]iune climateric\ din Pirinei. În ultima scen\ îi vedem pe cei doi, îndr\gosti]i, urc`nd cu telefericul, dar de aceast\ dat\ Gloire nu mai simte nevoia s\ ucid\. De[i traducerea este prea fidel\ originalului pe alocuri, povestea merit\ descoperit\. Mie cel mai mult mi-a pl\cut rima dat\ cînd am auzit despre existen]a unui lucru numit blog, acum cî]iva un personaj pe c`t de ciudat, pe at`t de fermec\tor, un personaj-cheie: un ani, un prieten mi l-a descris a[a: e un fel de jurnal on-line. ~n consecin]\, anume Béliard, om-pitic, real [i ireal în acela[i timp, care ]ese [i descurc\, de pe m-am gîndit imediat la blog ca la o form\ util\ [i dinamic\ de arhivare a um\rul lui Gloire, toate i]ele! (M.I.) propriului jurnal intim. Aveam, deci, s\-mi depun panseurile personale pe net [i nu pe propriul calculator, a[a cum era atunci, [i nici pe caietele pr\fuite ascunse Juan Goytisolo, Carte de identitate, traducere, în gura unei sobe nefunc]ionale din casa alor mei, a[a cum fusese înainte. Pe net, adic\ prefa]\ [i note de Andrei Ionescu, Editura Corint întotdeauna la purt\tor. Adic\ foarte comod. Între timp m-am l\murit c\ blogul poate - Leda, 2008, 51.99 RON con]ine mult mai multe lucruri decît jurnalul intim, de[i, pe undeva, dup\ cum spune [i C\t\lina George în interviul nostru (pag. 5), ideea de blog a r\mas cumva legat\ de confesiune, uan Goytisolo este unul dintre cei mai de un tip sau altul de jurnal personal. Întrebarea este, îns\, alta. Cît de intim [i cît de personal importan]i, inteligen]i [i critici autori po]i fi într-un blog? Pentru c\, aten]ie, e vorba despre ceva ce pui nu la ad\post, ci la vedere. pe care îi are Spania de azi. Apari]ia Publicarea pe blog este absolut egal\, moral vorbind, cu publicarea într-o carte. Po]i fi sincer în române[te a primului volum din pîn\ la cap\t într-un jurnal pe care îl publici în timpul vie]ii tale? Eu cred c\ nu po]i fi, dac\ extraordinara sa trilogie, în traducerea impecabil\ e[ti o persoan\ echilibrat\ mental [i integrat\ social. E imposibil. Eu, cel pu]in, declar c\ nu a lui Andrei Ionescu, este un eveniment din pot. Sigur, po]i s\ scrii despre diverse lucruri, po]i avea grij\ s\ nu-i lezezi pe cei care conteaz\, p\cate trecut neobservat pîn\ acum. Cartea dar asta e departe de a fi ceea ce se nume[te un jurnal intim, autentic, sincer [i defulatoriu. este un puzzle me[te[ugit de voci - mai ales S\ nu uit\m c\ pentru jurnale intime adev\rate s-a murit sau s-a f\cut pu[c\rie în timpul o curioas\ [i bine interpretat\ persoan\ a II-a comunismului. Libertatea e acum garantat\, dar, pe de alt\ parte, nici societatea consumist\ - un fel de simfonie ironic\, lugubr\ [i totodat\ nu iart\. Î]i permi]i s\ r\mîi f\r\ job de dragul de a fi sincer pe blog? Cînd o s\ v\d primul blogger eliberatoare dedicat\ Spaniei. Dar unei Spanii într-un asemenea impas, o s\-mi schimb p\rerea. A[adar, blogul nu schimb\ cu nimic conven]ia. care nu are nimic comun cu solara destina]ie Doar u[ureaz\ expunerea. turistic\. E vorba despre Spania de dup\ Exist\, desigur, varianta pseudonimului, larg r\spîndit\ în blogosfer\. La ad\postul r\zboiul civil, privit\ prin ochii neîndur\tori pseudonimului se poate face orice. Eu sînt îns\ dintre aceia care s-ar ru[ina la culme s\ foloseasc\ ai unui fost exilat, ai unui autor excentric prin un pseudonim. Mi se pare un fel de a tri[a. A[ vrea s-o fi v\zut pe „luciat” luptîndu-se cu o redac]ie defini]ie. (L.M.) venerabil\ pentru a-[i impune propriile p\reri despre c\r]i [i punîndu-[i astfel în joc locul în lume. Altfel, totul devine atît de u[or încît nu mai are nici un sens [i miroase a de[ert\ciune.

Trebuie s\ fii construit într-un anumit fel ca s\ po]i folosi pseudonim.

Catherine Cusset, Problema lui Jane, traducere Apoi, blogul mai presupune [i acea interac]iune cu cititorii, l\udat\ de pild\ de Cezar [i note de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Paul-B\descu (pag. 18). Dar e vorba despre o interac]iune adev\rat\? Chiar ai ceva de cî[tigat Leda, Bucure[ti, 2008, 398 p., 38 RON din acea coad\ de comentarii, cele mai multe cretine, care se a[az\ voioase în urma textului t\u? Eu una m\ îndoiesc. E clar c\ nu voi fi în viitorul apropiat o candidat\ la faima de roblema l ui J ane, de Catherine blogger. Cel pu]in în zona literar-confesiv\. Iar în zona criticii [i a comentariului de carte, am Cusset, ap\rut\ în 1999, nominalizat\ rezerva de mai înainte. Nu m\ emo]ioneaz\ comentariile neasumate. M-ar interesa p\rerea în acela[i an la Premiul Médicis [i unui om viu, în carne [i oase, care risc\ ceva spunînd un lucru sau altul despre cartea mea. Altfel, tradus\ la noi abia în 2008, este un [i în fa]a blocului se poate înjura [i nu înseamn\ nimic. roman scris în for]\, „zdrav\n“: „o poveste Nu m\ revolt îns\ împotriva blogurilor. Meritul lor cel mai mare într-o cultur\ în]epenit\ captivant\ [i antrenant\“, construit\ perfect, în prejudec\]i ca aceea din România e c\ au dinamizat peisajul. C\ se poate citi, de pild\, un plasat\ în lumea academic\ american\ din blog ca acela al b\iatului din cartier despre care vorbe[te Ana Chiri]oiu (pag. 16). Va mai trece zilele noastre. Jane, dublu - pe c`t putem ghici mult pîn\ cînd o editur\ româneasc\ s\ aib\ curaj s\ publice un asemenea text. Sau pîn\ cînd - al autoarei, are, la r`ndul ei, un dublu: personajul un critic român influent, fie el [i cunosc\tor al revistei lui Bogza, s\-[i asume recomandarea Jane dintr-un manuscris misterios, pe care îl unei asemenea c\r]i, plin\ de cuvinte scabroase [i de gre[eli de gramatic\. {i totu[i acolo prime[te într-o bun\ zi prin po[t\. Parcurgem, exist\ literatur\, bine camuflat\. A[a cum exist\ [i în blogul lucr\torului la banc\ sau al astfel, romanul o dat\ cu personajul (practic înb\iatului gay. tr-o singur\ zi, conform indica]iilor autoarei), iar problema propriu-zis\ devine depistarea autorului manuscrisului g\sit - motiv literar abil folosit aici, de[i deja destul de „tocit“, s-ar spune. Este vorba, a[adar, despre aproximativ nou\ ani din via]a unei femei trecute de treizeci de ani, în cazul c\reia evolu]ia profesional\ (prin cariera universitar\) este invers propor]ional\ cu cea sentimental\ (descris\, conform trendului dintre milenii, cam exagerat de detaliat pe alocuri). Jane se îndr\goste[te, pe r`nd, de mai mul]i b\rba]i de diverse v`rste, se [i c\s\tore[te la un moment dat cu un profesor pe nume Eric; dar to]i alc\tuiesc p`n\ la urm\ doar o galerie de aman]i [i de posibili expeditori ai coletului-carte. În stil postmodern, încercarea de a-[i da seama care dintre ei a avut unghiul cel mai bun de vedere asupra vie]ii ei devine pentru Jane pretextul unei complicate autoanalize [i o deconspirare perfect\ a însu[i procesului de scriere a romanului. O carte pentru r\bd\tori, pentru francofili [i pentru pasiona]i, înc\, ai sofistic\riilor literare... (M.I.)

J

lumini]a marcu

editorial

Jean Echenoz, Înalte [i blonde, traducere [i note de Vali Constantinescu, prefa]\ de Alexandru Matei, Editura Leda, Bucure[ti, 2008, 223 p., 28 RON

a fi sau a nu fi blogger

P

J

P

Gonzalo Torrente Ballester, Cronica regelui aiurit, traducere de Ileana Scipione, Editura Humanitas Fiction, 2007, 19.81 RON carte de recomandat celor prea serio[i, care cred c\ literatura se face doar cu cravat\ [i butoni. {i o lec]ie pentru cei care cred c\ romanul istoric e un gen pr\fuit, pentru c\ nimic nu pare mai contemporan nou\ decît regele aiurit care dore[te s\-[i vad\ cu orice pre] regina dezbr\cat\, pentru a o putea compara cu o splendid\ prostituat\.

E [i meritul traducerii, pentru c\ avem astfel acces la prospe]imea de limbaj [i la umorul autorului. Ballester a ob]inut toate premiile literare serioase ale Spaniei, asta pentru cei care s-ar teme c\ e vorba despre o carte de consum. (L.M.)

O

3 noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

scriitor: fa]` - profil

C\t\lina George, 31 de ani, s-a n\scut în ora[ul Deta, jude]ul Timi[. A publicat în timpul liceului o plachet\ de poezii, Din tainele inorogului, sub pseudonimul Diandra Isra, dar consider\ c\ adev\ratul debut editorial este al doilea volum de poezii, Cît a[ atinge cea[ca de ceai, Editura Marineasa, 2005. A absolvit Facultatea de Teologie-Englez\ [i a studiat timp de patru luni în Danemarca, cu o burs\ de asisten]\ social\, apoi a lucrat în Timi[oara cinci ani ca profesoar\ de religie. La 27 de ani a plecat în Statele Unite printr-un program au pair.

Dup\ întoarcerea în ]ar\ s-a mutat la Bucure[ti, lucrînd mai întîi în pres\, la ziarele Cotidianul [i Evenimentul zilei, [i apoi în domeniul editorial, ca PR al Editurii Humanitas Fiction. În prezent lucreaz\ la revista Terra Magazin, preg\te[te un volum de poezii [i public\ povestiri erotice pe blogul vazutdeaproape.wordpress.com. de-rrazboi.blogspot.com Blog personal: sora-d

4 num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro întoarcere a literaturii, de redefinire [i a[a mai departe, dar el asta face, de[i nu o teoretizeaz\.

cu ea foarte mult\ tensiune, dar [i genul de situa]ie pe care po]i s\ o problematizezi în multe feluri.

Ana Chiri]oiu: Ai în lucru un proiect de proz\ erotic\; de ce ai ales s\ îl publici pe blog?

G.D.: Cam ca [i Palahniuk.

G.D.: E un film foarte tare pe tema asta, Ken Park.

C.G.: Da, dar Palahniuk chiar teoretizeaz\. L-am v\zut în materialele de pe YouTube. Vorbe[te despre cum î[i alege personaje pe care s\ le urasc\, pentru c\ i se pare o provocare s\ scrie cu astfel de sentimente vis-a-vis de ele. {i e mult mai simplu s\ scrii despre personaje care î]i plac. Palahniuk lucreaz\ deliberat cu anumite instrumente literare. Welsh e mai preocupat de zona social\, de a prinde o realitate vie; Palahniuk problematizeaz\. De-aia la Palahniuk e u[or [i credibil s\ cite[ti o carte precum Cîntec de leag\n [i nu te ui]i chiorî[ pentru c\ el pur [i simplu ia o situa]ie pe care o face credibil\ [i problematizeaz\ ceva în jurul ei. În schimb, dac\ ar scrie Irvine Welsh despre nu [tiu ce blestem care îi ucide pe cei c\rora le e incantat, fie [i în gînd, povestea ar lua-o razna, nu ar merge.

C.G.: Da, exact, cadrul e acela de or\[el mic din America în care totul este îngrozitor de plictisitor, îngrozitor de deprimant, iar apropierea dintre copiii \ia e chiar oaza pe care [i-au c\utat-o, eu a[a am perceput momentul \la. Cred c\ asta func]ioneaz\ [i în ce scriu eu acum. Pe de alt\ parte, eu nu sînt un om cinic [i sînt adepta scrisului care î[i propune s\ aduc\ literatura în via]\, s\ o fac\ mai vie [i mai aproape de omul care o cite[te. {i apropo de ce m\ întrebai tu, despre compasiunea care exist\ între personaje, eu chiar am tendin]a de a merge spre o anumit\ armonizare a lucrurilor, chiar dac\ pîn\ la cap\t armonia se poate modifica.

C\t\lina George: Pentru c\ aici poate func]iona a[a cum l-am gîndit, ca work in progress. Vreau s\ postez pe m\sur\ ce scriu, mi se pare mai viu genul acesta de a publica. Practic, povestea evolueaz\ în timp ce e publicat\ sau e publicat\ în timp ce evolueaz\.

A.C.: Mai viu pentru cititor sau pentru tine ca autor?

C.G.: Pentru amîndoi. Nu în sensul c\ a[ schimba ceva în func]ie de reac]ii. Mi-e foarte clar ce vreau s\ fac, iar dac\ iese a[a cum vreau [i prinde a[a cum vreau, bine, dac\ nu, asta e. Îns\ ce scriu e pu]in experimental [i pentru mine.

Am vrut s\ încep proza asta despre un subiect care s\ par\ foarte personal, pe un ton apropiat de jurnal, dar s\ fie totu[i fic]iune. Blogul mi s-a p\rut un mediu foarte bun pentru asta, pentru c\ planurile mele se intersecteaz\ cu esen]a lui. Unii public\ [i comenteaz\ [tiri, al]ii public\ amintiri, dar e tot un fel de jurnal chiar [i cînd alegi s\ comentezi lucruri care se întîmpl\ la [tiri, pentru c\ e tot ceva personalizat, trecut printr-un filtru subiectiv.

Gruia Dragomir: }i se pare c\ blogosfera româneasc\ e un mediu ok din punctul \sta de vedere, în care s\ faci experimente literare?

C.G.: Într-o oarecare m\sur\, da. Blogosfera româneasc\, în dimensiunea ei literar\ cel pu]in, nu are cum s\ se delimiteze total de starea lumii literare de la noi, adic\ ce se întîmpl\ în the real life se întîmpl\ [i în blogosfer\, [i anume c\ nu exist\ coeziune în via]a literar\, nici pe bloguri, nici în via]a real\, din p\cate. Dar dincolo de asta, mi se pare c\ e un mediu destul de viabil [i destul de activ [i cred c\ func]ioneaz\ ca mediu de publicare [i de interac]iune.

A.C.: Faptul c\ scrii proz\ erotic\ are [i un sens de manifest literar?

C.G.: Nu tocmai de manifest, dar o agend\ de acest fel exist\. Anul trecut s-a publicat antologia de la Editura Trei, pe care nu o am, dar pe care am r\sfoit-o. A fost un pas, dar un pas care confirm\ c\ nu avem cu adev\rat proz\ erotic\ în literatura român\, exist\ numai buc\]ele.

G.D.: De ce?

C.G.: E un lucru foarte clar. Am tr\it într-un regim care reteza tot ce însemna intim, totul trebuia s\ fie oficializat, inclusiv în literatur\.

G.D.: Dar au trecut 20 de ani de la c\derea regimului.

C.G.: Da, dar... ~n ce prive[te poezia s-au f\cut mai multe lucruri, dar în proz\ cred c\ a existat întotdeauna [i un fel de team\ de a intra în zona asta, probabil o team\ legat\ de o presupus\ sau existent\ pudoare a publicului. Cred c\ nu a existat destul curaj din partea scriitorilor. În poezie s-a ajuns ceva mai departe [i poezia îns\[i, în momentul de fa]\, este un act de curaj. Elena Vl\d\reanu [i Angela Marinescu au exersat în direc]ia asta, la fel [i Mihai G\l\]anu [i Ianu[, care au f\cut marele t\r\boi de i-a c\utat poli]ia pentru poeziile lor. Am avut senza]ia c\ erotismul lipse[te din literatura român\, a[a cum ar trebui s\ fie el. Pe mine m-a interesat întotdeauna foarte mult în ceea ce am scris ideea de rela]ionare. {i atunci era oarecum firesc s\ ajung la erotism.

Miller, Welsh, Palahniuk [i rela]ionarea A.C.: Care ar fi dificult\]ile cînd scrii proz\ erotic\?

C.G.: În primul rînd trebuie s\ fii con[tient c\ la un moment dat pot s\ apar\ reac]ii negative, acuza]ii de pornografie [i a[a mai departe, cum s-a tot întîmplat. E iar\[i o schem\ învechit\, dar p\strat\ de dragul schemei. Pe de alt\ parte, în genul \sta de proz\, una dintre dificult\]i este de a p\stra o anumit\ tensiune, un fir foarte clar [i s\ nu cazi în vulgarit\]i doar de dragul de a [oca, s\ par\ lucruri aruncate acolo nemotivat.

A.C.: Ai ni[te autori erotici prefera]i?

C.G.: Da, Henry Miller [i Anaïs Nin. Dar în primul rînd el. Mai e [i Irvine Welsh, tocmai am citit Porno, dar la el ingredientul erotic este unul marginal, e doar condimentul care d\ o alt\ arom\ prozei. Preocuparea lui de baz\ nu e aici, în zona rela]ional\, în domeniul \sta foarte intim. El e preocupat de aspectele rela]ionale dintr-o perspectiv\ social\, e un lucru foarte clar la el. Se [i declara cîndva activist social, iar asta chiar se vede în c\r]ile lui. În Porno a întors lucrurile într-un fel care te las\ cu un zîmbet pe buze la sfîr[itul c\r]ii.

Nu e un autor cu inten]ii explicite de experimentare, de

A.C.: Deci, din ce descrii, vrei s\ te apropii mai degrab\ de Welsh în surprinderea rela]iei dintre oameni?

C.G.: Oarecum, dar eu m\ folosesc de o problematizare voit\, manifest\ dincolo de povestea în sine.

A.C.: Da, e clar c\ nu vrei doar s\ dai o mostr\ de literatur\ erotic\, vrei s\ faci ceva mai mult în proza asta, reu[e[ti s\ creezi [i suspans, exist\ [i ni[te personaje pe care s\ le duci mai departe... Ai scris mai mult decît e postat pe blog, nu?

A

m dat aproape întîmpl\tor, din link în link, peste blogul de proze erotice al C\t\linei George [i ne-a pl\cut ce-am citit; aveam multe întreb\ri de pus, a[a c\, într-o zi ploioas\, ne-am invitat la ea acas\, la ad\post, s\ st\m de vorb\. Ne-a ridicat din sta]ia de metrou Gorjului [i ne-a condus printre blocuri, pe aleile din cartierul Militari, populate de multe pisici, dar [i de personaje pitore[ti, pîn\ la un bloc lini[tit, cu tablouri [i poze înr\mate pe casa sc\rii.

Cel de lîng\ u[a apartamentului în care C\t\lina locuie[te, cu chirie, împreun\ cu ni[te prieteni, înf\]i[a tocmai Catedrala din Timi[oara. O coinciden]\ care se întîmpl\ pentru a-]i transmite c\ locul are karma potrivit\. C\t\lina ne-a povestit c\ ap\ruse acolo exact cînd s-a mutat ea. Ne-am strecurat pe lîng\ el [i am ocupat cu totul camera micu]\; din boxele laptopului se auzeau, pe rînd, Moby [i Faithless, iar dincolo de fereastr\ c\dea peste cartier o ploaie de var\. (A.C.)

C.G.: Nu. Am povestea în cap. Proiectul a început cu o serie de poezii pe care le-am scris oarecum dintr-un foc ast\ iarn\, iar la un moment dat am fost invitat\ s\ citesc la cenaclul hyperliteraturii, au fost vreo dou\ edi]ii înainte s\ se dizolve. Atunci înc\ nu ap\ruse ideea proiectului în sine, s\ p\strez poeziile [i s\ pornesc proza. Prima este o poezie, aceasta e ste d ragostea m ea, apoi apar dou\ fragmente, apoi din nou o poezie, acesta e visul. {i poeziile în sine au fost ceva destul de structurat, le-am gîndit pe acela[i fir, pe o idee, în fiecare s\ se întîmple altceva [i atunci putea foarte bine s\ apar\ proza, povestea.

A.C.: E interesant amestecul \sta de proz\ [i poezie pe aceea[i pagin\.

C.G.: Da, pe blog merge, în carte nu [tiu. Adic\, ar merge, dar ar fi mai puternic\ senza]ia de fragmentare.

A.C.: Ai vrea s\ transformi chestia asta într-un roman?

C.G.: E o poveste care se desf\[oar\ pe fragmente; simt nevoia s\ fac un fel de literatur\ în mi[care. Dac\ am sau nu for]a necesar\ de a scrie un roman nu [tiu.

Cînd scrii proz\ erotic\, cel mai d\un\tor e s\ vrei s\ pari prea de[tept G.D.: De ce proz\ erotic\ în trei personaje, de ce un ménage à trois?

C.G.: În primul rînd pentru c\ este o situa]ie care aduce

A.C.: Un ménage à trois nu pare chiar defini]ia armoniei.

Eu m\ a[teptam s\ ias\ poate nu neap\rat o poveste cinic\, dar o poveste care s\ aib\ ceva „murdar”...

C.G.: Eu sper ca în[elarea asta a a[tept\rilor s\ func]ioneze în interesul prozei.

A.C.: Tocmai, e foarte surprinz\tor cînd afli c\ oamenii \ia nu au o aventur\ a[a, de plictiseal\. Îmi amintesc de exemplu de proza lui Dan Sociu din antologia despre care ziceai, unde era o orgie f\cut\ de ni[te oameni plictisi]i care nu [tiau cum s\ se mai distreze. La tine nu e genul \la de cinism.

scriitor: fa]` - profil

Proza erotic\ - worrk in progrress

C.G.: Pentru c\ nu e singurul lucru care se poate întîmpla, dar, da, sîntem împin[i de obi[nuin]\ spre cinism [i spre blazare.

A.C.: Cum te-ai împ\cat cu limbajul erotic românesc?

C.G.: Chiar am avut dou\ discu]ii interesante legate de am`ndou\ lucrurile pe care mi le-ai zis. Mi-a ap\rut cineva pe messenger dup\ ce a citit prozele, o fat\, [i mi-a zis c\ poate la un moment dat ar fi interesant s\ se întîlneasc\ cu o prostituat\, s\ cheme o prostituat\ to]i trei. I-am zis c\ nu se potrive[te.

A.C.: P\i nu, c\ povestirile tale seam\n\ mai degrab\ cu The Dreamers decît cu o poveste dintr-asta despre sex [i sictir contemporan.

C.G.: Referitor la chestia cu limbajul, chiar un amic îmi zicea c\ dup\ ce a citit, anumite detalii de limbaj nu i se par fire[ti, cum ar fi cuvîntul „penetrare”. Pe de alt\ parte, dac\ trendul de pe strad\ este ca acele cuvinte legate de zona sexual\ s\ fie agresive, s\ fie folosite murdar, iar\[i nu înseamn\ c\ e singurul mod posibil, c\ eu a[ gîndi la fel. Iar cînd scriu pe un ton de jurnal, cuvintele pot fi a[a cum gînde[te personajul care poveste[te.

A.C.: Te întreb despre limbaj pentru c\ am vorbit cu scriitori, dar mai ales cu traduc\tori care au spus c\ în limba român\ nu exist\ un registru firesc al eroticului. Exist\ ori unul ultra-violent, ori unul care pare ipocrit [i nefiresc; de fapt am`ndou\ sînt nefire[ti.

C.G.: Lucrurile astea nu se pot schimba decît scriind. Cu cît e[ti mai crispat [i cu cît te eschivezi mai mult, cu atît mai mult ri[ti s\ o dai în bar\. E clar c\ e o zon\ cu dificult\]i.

Pentru c\ abia cînd ceea ce scrii devine necredibil [i artificial e pornografie. Asta înseamn\ pornografia: o punere artificial\ în scen\ pentru crearea unor senza]ii [i atît. Dar pentru mine, principala grij\ cînd scriu e ca textul s\ aib\ o coeren]\, s\ duc\ undeva [i s\ r\mîn\ fidel ideii pe care o am despre ce trebuie s\ fie el.

A.C.: Tot la antologia asta, pentru c\ e cea mai recent\ referin]\, am g\sit un fel de striden]\, nu la nivel de limbaj sau de sentiment, ci cumva în abordare, adic\ foarte multe proze sunau nefiresc, uneori ca poveste, alteori în ce prive[te erotismul, ca [i cînd nu ar fi o tem\ cotidian\.

C.G.: Cred c\ lucrul care d\uneaz\ cel mai mult unui scriitor cînd vrea s\ scrie a[a ceva este s\ vrea s\ par\ prea de[tept [i s\ nu-[i asume ceea ce vrea s\ spun\. Iar\[i, teama de patetic este foarte crispant\ pentru un scriitor [i poate c\dea în penibil tocmai din dorin]a de a ocoli pateticul.

Pentru c\ teama asta de patetic e un fix în literatura român\.

P\i hai s\ înv\]\m de la Almodovar, un patetic prin excelen]\, dar un patetic care te face s\ stai s\ exclami.

A.C.: La ce reac]ii te a[tep]i pe blog? Deocamdat\ au fost de încurajare.

C.G.: În sens negativ m-a[ a[tepta la o reac]ie de genul „care e miza?”. {i de la cititori se poate s\ apar\ întreb\ri de genul „cît e fic]iune, cît e realitate?”. Ceea ce, pîn\ la urm\, prozei nu poate decît s\-i fac\ bine.

5

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

scriitor: fa]` - profil

A.C.: Probabil ar fi ni[te întreb\ri legitime, mai ales c\ subiectul este ceva mai exotic. Dar s\ revenim la bloguri.

Ai [i bloggeri prefera]i?

C.G.: Da, primul e Cezar Paul-B\descu, pe care l-am urm\rit la început pentru c\ îl [tiam [i eram curioas\. Chiar îmi place pentru c\ reu[e[te s\ pun\ probleme [i s\ fac\ totul s\ par\ foarte fresh, degajat, relaxat, [i totu[i nu neimplicat. {i aduce tot felul de lucruri inedite, cum a avut vara asta ni[te post\ri cu fotografii de la Crucea de Piatr\. Apoi îl urm\ream [i pe Andrei Ro[ca, acum mai pu]in, e interesant ce face el [i e de înv\]at din ce spune pe blogul lui. În rest, dintre scriitori, mai urm\resc blogul Mirunei Vlada, pe al lui R\zvan }upa, pe-al Elenei Vl\d\reanu, al lui Radu Pavel Gheo, al Cristinei Ispas, al lui Sociu [i pe al lui R\zvan Exarhu. În rest mai merg din link în link pe altele.

A.C.: {i bloguri ale scriitorilor str\ini?

C.G.: Nu. La capitolul scriitori str\ini am r\mas la urm\rit interviuri cu Welsh [i cu al]ii pe internet. Dar norocul meu e c\ am g\sit varianta scris\ a unui interviu cu el care mi-a pl\cut. Omul e sco]ian, e foarte pl\cut s\ îi ascul]i vocea, dar nu în]elegi nimic din ce vorbe[te. Am mai c\utat [i chestii cu Hunter S. Thompson. {i el îmi place din acela[i motiv, pentru c\ î[i tr\ie[te literatura nu doar în sensul c\ „scriu despre ce tr\iesc”, ci pur [i simplu „chiar tr\iesc ce scriu acolo”. Pe Irvine Welsh sau pe Hunter S. Thompson chiar mi-ar pl\cea/mi-ar fi pl\cut s\-i întîlnesc la un pahar de vin. Pe Palahniuk mi-ar pl\cea s\-l întîlnesc ca scriitor [i s\ am o discu]ie cu el despre literatur\ [i atît. Nu îl percep ca om, de[i am citit cîte ceva despre via]a lui.

Adev\rata concuren]\ între scriitori e atunci cînd c hiar a i c eva d e s pus, c înd a i s cris ni[te c\r]i extraordinar de bune [i chiar ai cu ce concura A.C.: Cînd scrii, ziua, noaptea?

C.G.: S`nt noctambul\. De curînd mi-am f\cut [i ni[te prieteni [i am descoperit cîte terase sînt aici, în jurul Pie]ei Gorjului, locuri simpatice. Colegul de apartament, cînd ie[eam seara pe la 10, îmi spunea: „E[ti n\scut\ în zodia liliacului”. Scriu mai u[or noaptea. Iar la început nu puteam s\ scriu decît dac\ eram singur\ în camer\, dup\-aia am început s\ scriu în baruri. Pe de alt\ parte, nu s`nt genul de scriitor care s\-[i programeze cincinalul, nu s`nt foarte organizat\.

A.C.: Rescrii mult? Sau la[i a[a?

C.G.: Poate am cî[tigat [i o anumit\ siguran]\ venind din zona poeziei, pentru c\ aici normal c\ la recitire sînt lucruri care cad sau care se adaug\. Cu prozele procedez la fel, le mai citesc o dat\ înainte de a le pune pe blog, eventual mai tai ce trebuie s\ cad\, unde se lungesc aiurea, dar de obicei le-am scris dintr-o r\suflare. Înainte de a le publica nu le discut cu nimeni. Am prieteni în a c\ror opinie m\ încred [i cînd mai postez ceva le mai dau cîte un telefon.

A.C.: Crezi c\ un autor tîn\r se simte singur în lumea literar\ româneasc\, c\ nu poate s\ aib\ prieteni, c\ nu poate s\ conteze pe prea multe lucruri?

C.G.: Nu prea poate conta. Am v\zut scriitori care erau prieteni foarte buni, care în momente grele erau extrem de apropia]i, [i care au ajuns s\ se înjure la teras\ din motive de orgolii literare. Conflictele de genul \sta vin dintr-o concuren]\ stupid\, pentru c\ adev\rata concuren]\ e atunci cînd chiar ai ceva de spus, cînd ai scris ni[te c\r]i extraordinar de bune [i chiar ai cu ce concura. Dar în momentul în care am scris un volum de poezii [i am activat pe dou\ bloguri literare [i „mam\ ce probleme avem unii cu ceilal]i”, nu este ok.

G.D.: Cum te-ai hot\rît s\ pleci din Timi[oara ca s\ vii la Bucure[ti?

C.G.: Cred c\ plecarea în America mi-a dat impulsul de a face altceva. Timi[oara e un ora[ frumos, e ora[ul pe care-l simt, care îmi d\ senza]ia de ora[ prieten. În România se înt`mpl\ lucruri culturale, [i în Timi[oara, [i în Cluj, [i în Sibiu [i în alte ora[e, dar din p\cate sistemul este înc\ foarte centralizat pe Bucure[ti.

G.D.: {i sim]eai asta [i cînd st\teai în Timi[oara sau o consta]i doar acum, dup\ ce te-ai mutat?

C.G.: O sim]eam [i atunci. Sim]eam nevoia de mai mult\ interac]iune cultural\, de a cunoa[te mai mul]i oameni, de a fi în miezul lucrurilor. Practic, asta m-a atras la Bucure[ti.

Am cunoscut cî]iva scriitori de aici care au fost invita]i la noi la cenaclu, iar în 2005 am fost la Bookarest cîteva zile [i atunci chiar am sim]it c\ trebuie s\ vin aici. Pentru c\ aici s-au adunat toate, din nefericire pentru ]ara asta. De exemplu, în trei ani de Bucure[ti am v\zut mai mult teatru [i am participat la mai multe evenimente culturale decît în 27 de ani de Timi[oara.

G.D.: {i cum te-ai stabilit aici practic?

C.G.: Practic, m-a atras presa, pentru c\ m-am g`ndit c\ se potrive[te bine profilului meu. Adic\ m-am gîndit c\, dac\ tot scriu, pot s\ scriu [i în pres\ [i aveam un concediu de o lun\ din înv\]\m`nt de care am profitat. Am zis c\ vin [i încerc. {i s-a nimerit s\ mearg\ treaba [i s\ r\m`n.

A.C.: Primul job a fost la Cotidianul?

C.G.: Da, cam un an am stat la Cotidianul [i mi-a pl\cut.

Mi-au pl\cut oamenii cu care am lucrat. De la Cristian Teodorescu, care mi-a fost [ef de departament, am avut de înv\]at destule lucruri [i e unul dintre [efii din pres\ în regul\. Am avut ocazia s\ cunosc nu numai direct, ci [i din pove[tile colegilor, situa]ii destul de spinoase în ceea ce prive[te politica de organizare, care nu exist\ în România, din p\cate, cel pu]in în pres\.

A.C.: {i cum se resimte lipsa culturii organiza]ionale?

C.G.: La nivel motiva]ional nu se [tie deloc lucra, din contr\, e foarte mult haos, func]ioneaz\ bisericu]ele [i lucrurile de felul \sta pot fi destul de demotivante.

A.C.: Din cauza asta ai plecat de la Cotidianul?

C.G.: De la Cotidianul am plecat din cauza banilor. Restul era în regul\, chiar îmi pl\cea s\ lucrez acolo [i cred c\ am f\cut cîteva lucruri foarte bune. Acolo am lucrat cu un om extraordinar, cel pu]in mie mi-a pl\cut enorm ca om de pres\ [i a fost [i un coleg grozav, Cezar Paul-B\descu.

Cînd eram acolo a condus suplimentul de media [i cultur\, care a fost un lucru foarte bun pe pia]a româneasc\, dar din p\cate s-au gîndit c\ nu era destul de rentabil. Dup-aia am mers la Evenimentul zilei, unde mi s-au oferit mai mul]i bani. Era un ziar cu tradi]ie, cu vizibilitate, echipa destul de tîn\r\, [i mi-am zis c\ merit\ s\ fac pasul \sta.

Oricum, în presa româneasc\ e greu s\ evoluezi dac\ r\mîi în acela[i loc.

A.C.: În afar\ de salariu, ce nu î]i mai pl\cea la a lucra în pres\?

C.G.: Felul în care func]ioneaz\, faptul c\ la nivel de pres\ cotidian\ nu avem o pres\ profesionist\.

dezam\git presa noastr\, pentru c\, a[a cum spuneam, e mare haos, ce e valabil ast\zi nu mai e valabil mîine.

De-asta am vrut s\ încerc [i în promovarea de carte. A fost o experien]\ bun\, pentru c\ am v\zut cum merg lucrurile într-o editur\.

A.C.: }i-a pl\cut jobul \sta? Sau ai v\zut chestii care nu se potriveau cu imaginea ta despre c\r]i?

C.G.: Mi-a pl\cut foarte mult partea legat\ de c\r]i [i de lucrul cu scriitorii, dar s-a întîmplat acela[i lucru ca în pres\, din p\cate. Într-o zon\ în care nu ar trebui s\ existe haos, în zona de promovare de carte, exact acolo exist\.

La nivel redac]ional lucrurile func]ioneaz\ foarte bine, exist\ profesioni[ti la Humanitas pe care chiar îmi pare bine c\ i-am cunoscut, dar pe zona de marketing [i de promovare înc\ mai sînt multe de f\cut.

A.C.: P\i, tocmai, tu erai într-o pozi]ie din care puteai s\ faci foarte multe.

C.G.: Dar nu aveam nici un fel de putere decizional\. F\ceam mai mult ce mi se spunea, [i asta nu m-a încîntat foarte mult.

G.D.: Acum ce faci?

C.G.: Peste var\ mi-am luat un pic de timp liber [i m\ gîndeam la zona de promovare/publicitate. M\ atragea pentru c\ puteam s\-mi folosesc unul dintre atuuri, creativitatea. În cele din urm\ m-am hot\rît tot la un job jurnalistic, dar la o revist\ cu specific documentar [i cu o echip\ mic\, bun\ [i cald\: Terra Magazin.

A.C.: De la Teologie la publicitate e o cale destul de lung\, nu?

C.G.: Nu neap\rat. Teologia am f\cut-o din convingere [i nu pentru c\ tata e preot, pentru c\ niciodat\ nu mi-a impus nimic. În clasa a [asea, cînd s-a reintrodus religia în [coli, am vrut s\ m\ fac profesoar\ de religie, dar mi-a trecut.

Am vrut s\ dau apoi la Drept, probabil din cauza trendului.

Am vrut Istorie, asta m\ atrage în continuare [i mi-ar pl\cea s\ studiez mai mult\ acum, dar m-am gîndit c\ nu am ce s\ fac dup\ ce termin. Pe partea cu religia lucrurile au mers tot timpul din convingere. De fapt, prima oar\ am dat la Litere, m-am preg\tit tot anul, pentru c\ eu am f\cut liceul de mate-fizic\. Iar la român\ am avut-o profesoar\ pe so]ia domnului Cornel Ungureanu [i nici c\ se putea s\ am o profesoar\ de român\ mai bun\. {i, cînd am dat la Litere, în primul an am picat pentru c\, cu o lun\ înainte de examen, s-a introdus în program\ Ion Barbu [i eu habar n-aveam. {i tata m-a întrebat la un moment dat dac\ m-ar atrage s\ dau la Teologie. M-am decis abia în iarn\ [i mi-a dat tata c\r]ile [i m-am apucat de înv\]at.

G.D.: E[ti o persoan\ religioas\?

C.G.: Da, dar nu habotnic\. Cred c\ biserica ar trebui s\ r\spund\ mult mai mult la nevoile imediate ale oamenilor - cînd zic asta m\ refer la nevoile lor psihologice [i spirituale -, nu r\mînînd exclusiv în spa]iul bisericesc. Pentru c\ lucrurile se întîmpl\ într-un ritm înnebunitor acum [i oamenii ar avea nevoie de altceva, nu de canoane de acum sute de ani [i de predici din care poate majoritatea nu în]eleg nimic. Eu cred c\ problemele la nivel religios în România s-ar putea remedia, dar ne mi[c\m greu.

G.D.: Catolicii par s\ se implice mai mult, inclusiv în ceea ce prive[te asisten]a social\.

C.G.: Da, uite \sta este un lucru pe care, o spun cu p\rere de r\u, biserica ortodox\ nu îl face suficient. Exist\ ini]iative personale prin unele locuri, dar nu a[a ar trebui s\ se întîmple. Chiar cred c\ rolul bisericii ar trebui s\ fie mult mai mult social decît este acum.

A.C.: Ce în]elegi, de fapt, prin concuren]\ în literatur\? Cam pe ce s-ar bate scriitorii? Nu e loc pentru to]i în biblioteci?

A.C.: }i se pare c\ în scrisul t\u te-a ajutat sau te-a împiedicat un job în pres\?

C.G.: Pe vizibilitate se bat în momentul de fa]\, care e mic\ [i împ\r]it\ la destul de mul]i. Probabil c\ [i asta creeaz\ tensiune în plus, pe lîng\ problema de a nu putea s\-]i faci meseria, c\ e [i asta o meserie, chiar dac\ voca]ional\.

Poate p\rea destul de deprimant ce zic, dar lucrurile nu trebuie s\ r\mîn\ aici, \sta e doar locul din care pornim.

C.G.: Nu m-a împiedicat. Singura problem\ era programul înc\rcat [i stresant, dar asta e, la asta trebuie s\ te a[tep]i cînd intri în pres\. Îns\ în cei doi ani de Cotidianul [i Evenimentul mi-am scris volumul care urmeaz\ s\ apar\ [i care se nume[te Sora de r\zboi. Deci a fost un mediu stimulant pentru mine. Am cunoscut [i alte lucruri, am înv\]at s\ scriu despre teatru. {i, în fine, am avut o via]\ cultural\ vie care, cel pu]in pe mine, m\ motiveaz\.

C.G.: Da, tata e preot, la fel [i bunicul, [i str\bunicul, dar, cum am mai zis, tata nu m-a îndrumat autoritar înspre asta, nu m-a obligat niciodat\ s\ merg la biseric\.

A.C.: Cum ai trecut spre Humanitas?

Nu e xist\ c oeziune î n l umea l iterar\ d in România

G.D.: Te g`nde[ti s\-]i folose[ti ideile de promovare [i pentru ceea ce scrii tu?

6

În trei ani de Bucure[ti am v\zut mai mult teatru [i am participat la mai multe evenimente culturale decît în 27 de ani de Timi[oara

C.G.: Da, sigur. Chiar a scrie pe un blog [i a publica în felul \sta mi se pare un mod viabil de a promova ceea ce faci. Cred c\ o mare parte din publicul cititor din România, cititor pe bune, nu ocazional, are [i acces la internet [i e conectat la ce se întîmpl\, mai cite[te o revist\ literar\, mai cite[te un blog [i a[a mai departe.

C.G.: Humanitas înseamn\ în primul rînd c\r]i, deci se leag\ de prima mea dragoste. Primul meu cuv`nt a fost legat de o carte. Aveam o carte dintr-aia cu paginile care ie[eau în relief, cu Cenu[\reasa, [i mi-a povestit mama c\ la un moment mi-a luat cartea [i a pus-o pe dulap, iar eu am început s\ zbier „U[a[a”. Adev\rul e c\, sincer, m-a cam

A.C.: Familia ta e religioas\?

A.C.: Dar [tie c\ scrii proz\ erotic\?

C.G.: Cred c\ [tie, cel pu]in mama [tie. {i ei de obicei vorbesc.

Dar tata nu a intervenit niciodat\ în ceea ce scriu, dimpotriv\.

G.D.: La cenaclu în Timi[oara cum a fost?

C.G.: Prima mea experien]\ de cenaclu a fost la Casa Pionierilor. În clasa a patra sau a cincea am luat un premiu

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

A.C.: Te-a ajutat cu ceva în scrisul t\u mersul la cenaclu?

C.G.: Da, tocmai despre asta e vorba, de a putea avea o perspectiv\ din afar\ asupra a ceea ce scrii. Îmi era foarte clar c\ ce scriam eu în liceu [i ce am continuat s\ scriu în primele luni de facultate era cam înc\rcat [i haotic, dar nu g\seam perspectiva spre care s\ m\ îndrept. Am mers prima oar\ în ‘97 la Crivaia, în tab\ra de crea]ie de acolo, m\ invitase Viorel Marineasa, el [i cu so]ia lui erau prieteni cu ai mei. Cînd am citit acolo m\ a[teptam la ce mi se va spune. Bineîn]eles c\ s-a analizat, au discutat oamenii despre punctele tari, despre ce ar putea ie[i din asta [i m-a ajutat mult. Dup\ aceea, tot ce am scris s-a scuturat enorm.

A.C.: Mul]i spun c\ un cenaclu poate s\ te [i inhibe.

C.G.: Eu cred c\ sînt destul de autocritic\ [i pentru mine orice p\rere critic\ venit\ din afar\ e un lucru bun, indiferent dac\ eu s`nt sau nu de acord cu ea. Se poate întîmpla s\ te [i inhibe, dar asta înseamn\ c\ nu crezi destul de bine în ceea ce faci [i, dac\ nu crezi, nu are rost s\ faci literatur\, pentru c\ literatura te cere, te cere cu totul. La noi în cenaclu,

de exemplu, Tudor Cre]u a venit tot cu poezii de licean [i a fost trecut ca prin ma[ina de tocat. Chiar le-a spus unora c\ a fost terminat dup\, dar nu s-a l\sat. El este unul dintre oamenii cei mai dedica]i scrisului din cî]i cunosc. Lucreaz\ aproape non-stop la ce scrie, e foarte organizat, foarte meticulos, pîn\ la urm\ aici l-a dus ceea ce i s-a întîmplat.

A.C.: {i cum era atmosfera la cenaclu, era]i [i prieteni?

C.G.: Da, chiar a fost un grup, dar cred c\ era de a[teptat într-un ora[ mai mic, probabil [i pentru c\ ritmul e altul, probabil [i pentru c\ nu ai chiar at`t de multe alternative, [i totul s-a coagulat acolo. În ‘98 au ap\rut Tudor Cre]u [i Alex Potcoav\. De Alex m-am apropiat înc\ de la început [i sîntem în continuare prieteni foarte buni [i pe partea literar\. Mai e [i Sorin Horotan, care a disp\rut [i a reap\rut dup\ [apte ani cu un blog literar, www.scrieri.ro. Au mai fost [i fetele: Andra Mateuc\, Adriana Gîtan. În fine, chiar am fost un grup, [i cred c\ unul dintre lucrurile care ne-au legat a fost Crivaia. Tab\ra aia care exista în fiecare an, o s\pt\mîn\ în care mergeam la munte, intram într-un cu totul alt ritm, `ntr-un alt spa]iu, în care singura noastr\ preocupare eram noi to]i [i scrisul. Conta foarte mult. Din p\cate, de cînd a murit fostul director al Casei Studen]ilor, undeva prin 2004, cabana este tot în renov\ri.

P\cat, poate o vor renova într-un final.

A.C.: {i acum, c\ ai plecat din cenaclu [i din Timi[oara, ai cumva senza]ia c\ scriind pe bloguri se substituie m\car o parte din spiritul de cenaclu atunci cînd postezi texte [i cînd discu]i, cînd le diseci cu al]ii?

C.G.: În ceea ce prive[te blogurile literare colective, cînd am venit eu în Bucure[ti existau ni[te locuri bune, de exemplu Club Literar chiar a[a func]iona. ~ns\, lucrurile s-au stricat; nu mai exist\ coeziune în lumea literar\ din România. Iar dintre toate artele, în literatur\ e cel mai greu. În teatru, de exemplu, se g\sesc mereu finan]\ri [i teatrul românesc are publicul lui, iar pentru regizori [i pentru actori ofertele vin tot timpul, mereu se întîmpl\ ceva. {i în arte plastice e la fel. Din p\cate, în literatur\ frustr\rile sînt mult mai mari.

A.C.: {i comunicarea cu alte ]\ri e mult mai mic\ decît în artele vizuale.

C.G.: Da, pentru c\ literatura român\ nu spune nimic în afar\, deocamdat\. {i mult mai u[or duci pe cineva la teatru sau la un film de Mungiu decît s\ îi pui în mîn\ o carte a unui autor român. Tot ce [tie publicul larg despre literatura român\ este Eminescu sau Rebreanu. Normal c\ exist\ o presiune mult mai mare asupra scriitorului. El nu poate tr\i din scris. Un actor tr\ie[te din munca lui, un regizor la fel, un pictor poate tr\i din munca lui, dar un scriitor român nu, iar asta creeaz\ multe frustr\ri. {i frustr\rile astea, îmbinate cu orgoliul artistului - care e clar c\ exist\, pentru c\ f\r\ o con[tiin]\ foarte puternic\ de sine [i f\r\ orgoliu nu ai cum s\ crezi c\ ai ceva de spus -, toate astea ne duc la multe conflicte gratuite. Cu cît miza e mai mic\, cu atît mai mari sînt orgoliile [i conflictele, din p\cate.

G.D.: Nu te tenteaz\, atunci, s\ scrii teatru?

C.G.: Ar trebui s\ înv\] mult mai multe ca s\ pot scrie piese de teatru. Proz\ poate scrie aproape oricare dintre noi, cei care vrem asta, pentru c\ to]i citim înc\ din copil\rie, dar teatru, mai greu. Scenaristica, [i de film [i de teatru, este o zon\ foarte tentant\. „Problema” mea e c\ sînt b\n\]eanc\ [i nu m\ arunc niciodat\ cu capul înainte. A[a a fost [i cu proza, am scris înc\ din copil\rie pove[ti [i la cenaclu la Timi[oara am citit proze scurte care au mai pl\cut [i a[a mai departe. Îns\ lucrurile s-au petrecut destul de lent, pentru c\ cere o mare meticulozitate [i organizare s\ scrii proz\. Eu chiar sînt genul de om care demareaz\ mai încet, dar sigur. Pe pagina mea personal\ de pe Club Literar, unde am textele [i comentariile [i datele despre mine, am pus un lucru în care chiar cred: „Cele mai bune lucruri nu le-am f\cut înc\, urmeaz\ s\ le fac”.

scriitor: fa]` - profil

la C`ntarea României, era un concurs cu universul poeziei lui Eminescu. Am scris ni[te poezii inspirate din „universul eminescian” [i am luat locul trei, o medalie de bronz, o medalie de tinichea. Dup\ aceea, cînd am ajuns la liceu, i-am ar\tat profesoarei de român\ poeziile [i ea m-a trimis la so]ul ei, Cornel Ungureanu. Cu el am avut o discu]ie foarte important\ pentru mine. Aveam ni[te poezii mai patetico-lacrimogene [i mi-a zis nu, f\r\ lacrimi dintr-astea, nu mai merge, au pl`ns to]i, de la Goga [i nu mai [tiu cine, to]i au plîns, hai s\ nu mai plîngem a[a. M-a chemat la cenaclul de la Casa Studen]ilor, cenaclul „Pavel Dan”, care e unul dintre cele mai vechi din ]ar\, anul \sta cred c\ împline[te 50 de ani, un cenaclu în care au fost to]i scriitorii timi[oreni: Mircea Mih\ie[, Viorel Marineasa, Daniel Vighi. Dar întîlnirile se lungeau pîn\ noaptea tîrziu, iar eu eram în clasa a noua, eram cam speriat\, era iarn\, întuneric, frig, mi-a fost fric\ s\ m\ mai duc. Am mers din nou cînd am început facultatea.

Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

7 noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

c`t`lina george

literatur` nou` 8

Atunci s-a declan[at totul

Cînd am ajuns, pe hol am dat de pisica birmanez\ a colegului de apartament. Ela s-a a[ezat pe gresie [i patrupeda pe care o [tiam timid\ nu a a[teptat alt\ invita]ie s\ i se cocoa]e în bra]e. Degetele i se înfundau în blana cafenie [i foarte pufoas\, iar pisica, în semn de recuno[tin]\, scotea cîte un mieunat pierdut printre vibra]iile de pl\cere din gît.

Adev\rul e c\ pe pufoasa asta n-o prea bag\ nimeni în seam\. Adi, colegul de apartament, a mo[tenit-o de la o fost\ prieten\ [i bucuria de a fi sc\pat de st\pîn\ l-a f\cut atît de generos încît s\ accepte animalul l\sat în urm\. Cînd îl mai calc\ pe nervi cu prezen]a ei, pisica se mai alege cu un [ut în posterior. Nu prea tare, pentru c\ Adi nu e un dur, mai degrab\ un comod c\ruia nu-i place s\ fie deranjat. Locul preferat al mî]ei, dintre cele în care e tolerat\, e pe masa din camera lui, lîng\ monitor. E ca [i cum b\iatul ar avea un anim\lu] de plu[ acolo, îns\ unul care toarce mul]umit în ritmul în care bate el pe tastatur\.

Nu, Adi nu e un dur after all. Chiar dac\ pisica abandonat\ s-a ales de la el cu numele de Fitz\. Cu tz, cum ]ine b\iatul s\ explice oricui face cuno[tin]\ cu animalul tolerat.

Eu s`nt unul dintre vizitatorii care îi acord\ aten]ie mî]ei. În copil\rie aveam un motan pe care l-am ales dintre cei cinci pui f\ta]i de pisica bunicilor în podul casei. Alesul avea cea mai rotund\ fa]\ pisiceasc\ pe care am v\zut-o vreodat\ [i se l\sa întors pe toate p\r]ile f\r\ s\ dea agitat din l\bu]e. Mai tîrziu, asta avea s\-mi foloseasc\ la una dintre distrac]iile mele preferate cu Bibi. Primisem de la o m\tu[\ dou\ p\pu[i mici, mai bondoace [i mai gr\su]e decît Barbie (sau poate erau prietenele ei comuniste), [i fiecare a venit cu trusou compus din cîte dou\ rînduri de haine în plus. De p\pu[i e u[or s\ te saturi, nu te surprind niciodat\ decît dac\ vrei tu îns\]i s\ fii surprins\. F\r\ surprize, f\r\ adrenalin\, tot teatrul din jocurile de feti]e începuse s\ m\ plictiseasc\.

Noroc cu Bibi, care se l\sa îmbr\cat f\r\ s\ protesteze. Întîi îi tr\geam pantalona[ii \ia scur]i, bufan]i, apoi rochi]a pe care nu reu[eam s\ o închid niciodat\ cu capsele din dotare, apoi bone]ica. Chiar dac\ n-o s\ v\ vin\ s\ crede]i, nu înghi]ea cu stoicism tot tratamentul acesta. Dimpotriv\, îl primea într-un mod hedonist care ne mul]umea pe amîndoi. Pentru mine ce bucurie mai mare decît s\ am o p\pu[\ vie [i r\bd\toare, care îmi mai arunc\ cîte o privire plin\ de în]elegere chiar dac\ dublat\ de un zîmbet de tachinare pe sub must\]i cînd nu reu[eam s\-i trag pantalona[ii prea bine. Iar pentru el ce desf\tare mai mare decît s\ fie în centrul aten]iei, întors cu grij\ pe toate p\r]ile, mîngîiat pe burtic\, subiectul unui tratament special. S\-l fi v\zut pe Bibi cum umbla apoi molatec [i plin de sine prin cas\ a[a în]olit, în hohotele de rîs [i-n sunetele de aprobare ale întregii familii. {i da, pe pisicul meu îl chema Bibi. Aveam vreo opt ani [i se pare c\ dezvoltasem o fascina]ie pentru astfel de nume, compuse prin repetarea primei silabe. Nu întîmpl\tor, pentru c\ veri[orilor mei li se spunea Lolo [i Mimi. A[a cum probabil c\ b\nui]i, Lolo era b\iatul [i (asta nu mai ghici]i) îl chema Florin, iar pe ea, Mioara. Nu erau fra]i, fiecare dintre ei crescuse singur la p\rin]i.

Cît timp s-a jucat Ela cu mî]a [i eu am privit-o, Mihai a intrat în buc\t\rie f\r\ prea mult chef [i a pus la înc\lzit ap\ pentru ceai. A fost ideea ei, c\ veneam zgribuli]i din ora[ unde doar el b\use vin, ea bere, care nu ajut\ pe frigul \sta, iar eu Cappy de piersici. În plus, ceaiul de tei relaxeaz\. Iar eu una sigur aveam nevoie de a[a ceva.

- Mî]o, te murd\re[ti acolo jos, pe gresie.

Plus c\ nu vreau s\-]i pui în pericol dr\g\la[ul posterior pe gresia asta rece, îi strigase Mihai din buc\t\rie.

- Mihai, mai încet, Adi...

Asta a fost interven]ia mea. Ela mi-a zîmbit, mi-a tras cu ochiul [i m-a invitat s\ m\ a[ez lîng\ ea.

- A[a, s\ ne invite frumos dac\ vrea.

Fitza lui Adi s-a bucurat de dublu tratament de r\sf\]are pîn\ ne-a anun]at Mihai c\ ceaiul e servit. Astfel a sc\pat [i pisica de la moarte prin asfixiere de atîta mîngîiat.

Iar acesta a fost preludiul. Acesta [i ceaiul sorbit pe îndelete, mai pu]in de Mihai care p\rea c\ risc\ s\ intre în combustie spontan\ dintr-un moment în altul.

Apoi am intrat în camer\ [i el a mers la du[. I-a urmat Ela, în timp ce el cotrob\ia dup\ CD-ul compila]ie de jazz [i blues. Dinah Washington, preferata mea. I’ve got you under my skin [i Mihai a venit spre mine, întorcîndu-m\ rapid de-a lungul patului, lîng\ el.

Vocea cînt\re]ei [i instrumentele de pe fundal nu reu[eau s\ acopere cu totul sunetul apei din baie, iar combina]ia a mers pentru amîndoi.

Mîna lui Mihai dus\ rapid spre fesele mele, pe sub pantaloni. Dac\ stau s\ m\ gîndesc bine, niciodat\ nu mi-a intrat cu atîta poft\ sub haine. Niciodat\ nu mai fusese cu mîna pe sub pantalonii mei [i cu Ela goal\ sub du[ în acela[i timp.

I’ve got you under my skin a func]ionat perfect pentru mine. Am repetat gestul lui Mihai [i mi-am strecurat degetele sub pantalonii lui, spre fese. Ner\bd\tor, el [i-a deschis cureaua [i mi-a tras mîna în fa]\, acolo unde se concentrase toat\ senzitivitatea lui. Mi-a rotunjit el însu[i degetele astfel încît s\-i prind\ penisul în erec]ie, apoi [i-a scos repede mîna de acolo pentru a reveni sub hainele mele. Mai precis, în punctul cel mai cald [i rapid umezit la atingerile lui care oscilau între tandre]e [i febrilitate u[or brutal\.

Jocul pe sub pantaloni n-a durat mult, pentru c\ Mihai s-a ridicat [i a plecat în baie, dup\ Ela. M-am ridicat pe marginea patului [i am r\mas acolo. Reu[eam s\ nu m\ gîndesc la nimic [i doar s\ ascult muzica din boxele mici [i neperformante de pe birou.

M-a[ fi dezbr\cat în momentul acela, dar îmi lipsea curajul [i nu, nu m-am gîndit deloc la asta, mai mult am sim]it-o. Cum c\ m-a[ despacheta din pantalonii mei de stof\ verde [i din puloverul pe gît, îns\ o anumit\ timiditate pe care o port în vene nu m\ l\sa s\ fac nici o mi[care.

Din fericire, nu am r\mas mult singur\ în camer\. Dac\ momentul s-ar fi prelungit, a[ fi început s\ m\ gîndesc la ceva. Dar au venit ei, Ela învelit\ în prosop [i cu p\rul ud pe ceaf\, Mihai cu mîinile pe umerii ei, cumva protector, cumva dominator. În baie erau aburi ca de saun\ care îmi acopereau respira]ia, dar care aveau un efect lini[titor asupra neuronilor. Nu [tiu cît am stat acolo, cert e c\, ie[ind din cad\, îmi sim]eam pielea moale [i întins\ ca a unui bebelu[. În camer\, ei erau deja sub p\tur\, Mihai nu-[i scosese [osetele [i asta m-a mirat, pentru c\ el nu suport\ a[a ceva pe picioare în pat. Nu [tiu dac\ începuser\ deja s\ fac\ dragoste, de fapt nici nu m-am întrebat asta, doar le-am zîmbit [i el s-a uitat la mine de parc\ ar fi vrut s\ m\ disece tandru atunci, pe loc, iar ea de parc\ m-ar fi a[teptat.

Urm\torul lucru pe care am putut s\-l fac a fost s\ merg pîn\ la m\su]a de la capul patului [i s\-mi torn ap\ în pahar. Era s\ m\ înec cu ea, pentru c\ Mihai a ie[it de sub p\tur\, [i-a trecut mîinile peste abdomenul meu [i m-a tras spre pat. Abia am reu[it s\ las paharul gol pe podea. Adev\rul e c\ niciunuia dintre noi nu prea ne mai p\sa de obiectele din jur.

M-am trezit întins\ în pat, sub p\tur\, unde Mihai intrase ca o cîrti]\ care-[i caut\ culcu[, iar Ela, lîng\ mine, îmi atingea încheietura bra]ului.

Atunci s-a declan[at totul.

vazutdeaproape.wordpress.com

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

S

maria

sociale distincte: mic-burghezii solid instala]i în comunitatea alb\ din New Rochelle, New York, imigran]ii evrei afla]i în c\utarea visului promis de Lumea Nou\ [i cuplul de culoare ce se lupt\ cu rasismul înc\ solid înr\d\cinat în mentalul colectiv. Între destinele fic]ionale bine definite ale acestor oameni se stabilesc leg\turi al c\ror verosimil ]ine de contextul sociopolitic real. Doctorow insufl\ credibilitate [i aplomb personajelor, permi]`ndu-le s\ interac]ioneze cu mari nume decupate din cronicile vremii, de la politicieni, afaceri[ti, activi[ti, p`n\ la eroi ai culturii populare. Fundalul tinde chiar s\ acapareze pe alocuri aten]ia unui public fascinat de incursiunile în episoade autentice sau imaginare din via]a unor personalit\]i at`t de diverse precum Henry Ford, Sigmund Freud, Franz Ferdinand, Emiliano Zapata sau Harry Houdini - doar c`]iva dintre cei ce traverseaz\ [i influen]eaz\ soarta adev\ra]ilor protagoni[ti, r\ma[i adesea într-un anonimat programatic. Tata, Mama, Fratele mai mic al Mamei [i B\iatul; Tateh, Mameh [i Feti]a: apelativele care indic\ rela]ii de rudenie conteaz\ mai mult dec`t identitatea verificabil\, de buletin.

Nesocotind limitele dintre datul istoric [i fabula]ie, Doctorow scrie mai pu]in o carte despre indivizi c`t una despre America. Critica social\, ironia, medalioanele dedicate celebrit\]ilor, înr\mate în comentarii dintr-un off personalizat, amintesc de sec]iunile unei cunoscute lucr\ri, intitulat\ simplu - U.S.A. Într-un interviu, Doctorow m\rturisea chiar: „Dou\ c\r]i m-au impresionat c`nd eram foarte t`n\r. Una a fost Aventurile l ui A ugie M arch [ … ] , cealalt\ – trilogia U.S.A. de John Dos Passos. Interesant e c\ dintre scriitorii anilor ’30 el a fost cel mai voit retras, av`nd totodat\ cel mai ambi]ios proiect, mai ambi]ios dec`t tot ce au f\cut Hemingway sau Faulkner.

Cred c\ am împrumutat ceva de la el”ii. F\r\ a avea dimensiuni similare, Ragtime surprinde cu nostalgie, umor [i fantezie eforturile de auto-dep\[ire ale americanilor de varii condi]ii. Nu înt`mpl\tor, asupra c\r]ii planeaz\ umbra lui Houdini, maestrul evad\rilor spectaculoase.

Cristina Chevere[an are 30 de ani, este asistent\ la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei O r i z o n t , doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

m. Mi-am dat seama c\ n-am explicat niciodat\ de ce rubrica mea se cheam\ a[a cum se cheam\.

Ei bine, rubrica mea se cheam\ a[a cum se cheam\ pentru c\ s`nt Balan]\. În condi]ii de clim\ normal\ n-a[ fi îndr\znit în veci s\ scriu a[a o frivolitate, dar am scris lucruri [i mai rele [i cine m\ iube[te m\ accept\ a[a cum s`nt [i cel care n-a fost niciodat\ frivol s\ ridice primul piatra [i oricum s`nt gata s\ întorc [i cel\lalt obraz [i a[a mai departe. Deci s`nt Balan]\ [i ur\sc conflictele [i am nevoie de armonie. Pentru c\ nu fac fa]\ conflictelor, ca s\ armonizez diferite situa]ii trebuie s\ modific ceva acolo unde nu se sup\r\ nimeni. Adic\ în mine. În afar\ de aceste complexe de conjunctur\, mai s`nt plin\ de complexe statornice, unul dintre ele fiind cu privire la scrisul meu. De ce scriu, cum scriu etc. Le [ti]i. {i despre rubrica asta în sine - oare ce scriu exact [i ce ar trebui s\ scriu [i de fapt cui îi pas\ (ce [i de ce scriu)? [i de fapt un pic de jen\ - parc\ s`nt [i parc\ nu s`nt scriitor, sau a[ vrea s\ fiu dar înc\ nu s`nt, sau cine este exact scriitor? M\ rog, e foarte cald... {i ce vroiam de fapt s\ scriu... s\ povestesc, e c\ mi-a pl\cut foarte mult Evanghelia dup\ Jimmy (Didier van Cauwelaert, Humanitas, 2008). Pentru c\ are leg\tur\ cu nesiguran]ele identitare într-un fel foarte discret [i frumos.

M\ rog, povestea se [tie - un îngrijitor de piscine din 2026 afl\ c\ e clona lui Iisus. Dincolo de construc]ia comercial de impecabil\, de teorii ale conspira]iei [i date [tiin]ifice [amd, pe mine m-a emo]ionat felul în care Jimmy î[i pune la îndoial\ identitatea - pun`nd în acela[i timp la îndoial\ identitatea lui Iisus. Adic\ pun`ndu-[i întreb\ri despre acest cople[itor model. Adic\ tocmai pentru c\ nu se simte demn s\ fie Iisus, Jimmy încearc\ s\ în]eleag\ c`t de perfect este cu adev\rat Iisus. Ca dovad\ o revela]ie [i o întrebare, care m\ fr\m`ntau [i pe mine :). Unu - ce e cu „întoarce [i obrazul cel\lalt” [i doi - parabola m\slinului.

Am aflat deci, odat\ cu Jimmy, c\ dac\ cineva î]i d\ o palm\ pe obrazul drept trebuie s\-l întorci [i pe st`ngul nu pentru c\ e bine s\ iei b\taie sau pentru c\ sacrificiul de sine înseamn\ ceva în fa]a b\t\u[ilor. De fapt e un manifest foarte tare ([i da, pasiv - numai c\ demn) împotriva discrimin\rii.

De ce? P\i, presupun`nd c\ s`nte]i dreptaci, încerca]i s\ p\lmui]i pe cineva pe obrazul drept. Continuarea în carte. Parabola m\slinului r\m`ne f\r\ explica]ie, dar aici semnele de întrebare s`nt mai interesante. De ce l-a blestemat

H

Ilustra]ie de Mihaela {chiopu

cine te crezi?

bookalert manual de istorie alternativ`

i John Raeburn, E.L.Doctorow’s Ragtime and American Cultural History, accesibil la http://www.prof.msu.ru/publ/3sums/raeburn.htm ii How I Made It: E. L. Doctorow on ‘Ragtime’, interviu de Boris Kachka, 7.04.2008 (accesibil la http://nymag.com/anniversary/40th/culture/45760/)

manolescu

nesigurantze

cristina chevere[an

c`r]i

înt mai bine de trei decenii de c`nd al doilea roman de succes al lui E.L. Doctorow, Ragtime (1975) cucerea iubitorii de literatur\ bun\ - americani sau nu. Conform s\n\tosului principiu „mai bine mai t`rziu dec`t niciodat\”, la finele lui 2007 Editura Leda alegea s\ r\sfe]e publicul român cu o traducere pe m\sura originalului (responsabil\ fiind o specialist\ în domeniu, Antoaneta Ralian). Astfel, într-o epoc\ a dilemelor [i a controverselor interminabile, la un început agitat de mileniu, cititorul poate plonja în apele la fel de tulburi ce sc\ldau New York-ul în urm\ cu exact un secol. Între 1902 (an men]ionat în deschiderea volumului) [i declan[area primului Mare R\zboi se întinde „era Ragtime”, al c\rei ritm dicteaz\ o proz\ vie, fluid\, înv\luitoare [i provocatoare.

De ce Ragtime, intraductibil? Pe de o parte, DEX-ul indic\ inexisten]a fireasc\ a unui termen autohton pentru stilul de muzic\ ap\rut în anii 1890 într-un spa]iu aparte, „din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor”. Considerat primul gen muzical american prin excelen]\, ragtime amestec\ ritmuri africane [i europene, marc`nd primele dou\ decenii ale secolului XX - perioada aleas\ de Doctorow. Mai mult, e v\zut ca premerg\tor al jazzului ce ajungea „eticheta” anilor ’20. Nimic mai natural, deci, dec`t asocierea cu un roman al vremurilor ce preced Decada Zgomotoas\. E început de secol [i pe ]\rmurile oceanului se na[te o nou\ na]iune: filtrat\ prin Ellis Island, însetat\ de drepturi [i de posibilit\]i, divizat\ de stereotipuri [i de prejudec\]i. „Titlul romanului d\ un indiciu referitor la ambi]iile autorului.

Muzica tipic\ unei epoci ofer\ adesea istoricului cultural un termen sintetic pentru temele centrale [ … ] Doctorow particip\ la aceast\ conven]ie istoric\ sus]in`nd, în acela[i timp, c\ perioada descris\ e cel pu]in la fel de important\ pentru în]elegerea istoriei culturale a Americii secolului XX ca [i deceniul ce i-a urmat.

Odat\ cu desf\[urarea romanului, Era Ragtime anticipeaz\ cu mai mult\ acurate]e dec`t Epoca Jazzului temele majore ce aveau s\ domine secolul” i. Care s`nt, a[adar, acestea? Romanul de atmosfer\ contrazice miturile de serviciu ale armoniei [i în]elegerii universale într-un melting pot idealizat. Dac\ în discursul WASP nu existau negri [i imigran]i, cartea lui Doctorow îi redescoper\. Dac\ bilan]urile oficiale eliminau discriminarea, abuzul, mizeria, Ragtime le expune.

Povestea unui timp inconfundabil e spus\ la un trecut al nara]iunii fermec\tor [i insistent, ce se înc\p\]`neaz\ s\ nu lase loc adres\rilor directe. Doctorow scrie o istorie alternativ\ f\r\ a da cuv`ntul participan]ilor la ea. Interven]iile acestora s`nt `ncorporate în fluxul neîntrerupt al povestirii - f\r\ ghilimele sau liniu]\ de dialog -, prin care via]a curge nestingherit\. Via]a [i Istoria s`nt compuse din vie]i [i istorii personale pe care prozatorul le schi]eaz\ cu fermitatea unui observator capabil s\ decanteze detaliile de for]\. Cele trei tablouri de familie din planul apropiat cititorului prezint\ tipuri

E.L. Doctorow, Ragtime, traducere de Antoaneta Ralian, prefa]\ de Paul Cernat, Editura Leda Grupul Editorial Corint, 2007.

Iisus pe m\slinul nerodnic? Adic\ de ce acela care vorbe[te despre iertare [i îi iart\ pe to]i p\c\to[ii, inclusiv pe propriii s\i tor]ionari... îl pedepse[te a[a de crunt pe un biet m\slin?

De[i am g\sit destule interpret\ri, Jimmy r\m`ne f\r\ r\spuns.

Ca „scriitor” îns\, mie mi-ar pl\cea ca gestul \sta s\ fi fost pur [i simplu un gest de furie. Partea isteric\ [i at`t de posibiluman\ a lui Iisus. Care ar da, în ochii mei, greutatea exact\ a ce înseamn\ s\-]i ier]i tor]ionarii nu atunci c`nd e[ti zen, ci atunci c`nd e[ti at`t de sensibil [i umoral înc`t s\ te superi pe un biet m\slin. Sper s\ n-o lua]i ca erezie.

Adic\ erezia asta inventat\ de mine m-a adus mai aproape de Iisus dec`t orice alt\ imagine f\r\ pat\. {i suspectez c\ pe-aici se afl\ [i secretul succesului Codului... Cumva, a g\si o sl\biciune în modelul suprem înseamn\ a te apropia un pic de el, înseamn\ c\ nu te po]i complace în „oameni s`ntem”. Dac\ [i Iisus era om, [i dac\ i s-a cerut un efort de voin]\, ci nu ceva ce oricum avea, atunci înseamn\ c\ într-un fel [i Jimmy ar putea s\ fie Iisus, iar eu, at`ta timp c`t Rushdie e gras, a scris [i lucruri mai slabe [i a luat decizii nefericite... poate c\ pot totu[i s\ ajung [i eu scriitor. De fapt cred c\ e vorba despre umilin]\. Dar nu umilin]a în fa]a perfec]iunii [i a divinului, ci în fa]a imperfec]iunii [i a c`tse-poate-de-omenescului. {i ultima lec]ie de umilin]\ apropo de Evanghelia dup\ Jimmy. O citeam în metrou, [i o b\bu]\ în straie ]\r\ne[ti care venise s\ v`nd\ varz\ la Obor a intrat în vorb\ cu mine. Mi-a zis c\ [i ea mai cite[te, dar acum n-are ochelarii la ea. Mi-a zis c\ are [i ea acas\ „o carte”. Biblia?

Cumva m\ întreba, dar foarte discret [i deloc la mi[to, dac\ am auzit de ea. {i dup-aia m-a întrebat ce citesc. {i i-am zis c\ „o carte poli]ist\”, pentru c\ mi s-a p\rut aiurea s\-i zic c\ e o carte despre cum americanii l-au clonat pe Iisus.

Acum îmi pare r\u c\ nu i-am zis. Cred c\ mi-ar fi spus ni[te lucruri foarte interesante. {i cred c\ de fapt teama de penibil coincide pe undeva cu lipsa umilin]ei fa]\ de omenesc. Deci cumva, chiar dac\ a ie[it cam varz\ tot articolul, de data asta s`nt destul de sigur\ - m\ bucur c\ am scris aici despre cartea asta [i despre penibilele mele revela]ii! :) Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura maso Polirom, 2006. În 2007, Teatrul foarte Mic i-a pus în scen\ piesa Sado-m Blues Bar, în regia Gianinei C\rbunariu.

9

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

c`r]i

ana maria

sandu obi[nuin]e

ana chiri]oiu indysociabil

blestemul celor 3 stele [i alte m`run]i[uri

manual de \ndr`gostire \n 450 de pagini, format mare

ara asta a început ciudat, cu sfîr[itul unei reviste pe care am dus-o cu noi vreo trei ani [i ceva. Întîi am respirat u[urat\, cu gîndul c\ nici o minune nu ]ine mai mult de cî]iva ani, [i c\ e nesperat de mi[to s\ am iar mintea liber\, s\ nu mai trebuiasc\ s\ ne enerv\m din te miri ce.

Dup-aia, s-a instalat triste]ea [i ne-am dat seama c\ am lucrat la proiectul \sta cu Liviu Chelcea, Bucure[tiul postindustrial. pl\cere, c\ ne-am împrietenit [i mai tare, c\ ne-am legat în felul în care o pot face Memorie, dezindustrializare [i regenerare urban\, Hors collection, 2008, ni[te oameni numai dup\ ce au stat zile [i nop]i [i au împ\r]it aerul unei redac]ii 464 p., con]ine DVD ca pe o pung\ cu pufule]i.

Cred c\ dezorientarea de aici a venit, ne-am hot\rît greu unde s\ plec\m în vacan]\, am contramandat bilete de avion pe ultima sut\ de metri. Ca de fiecare dat\, vara înseamn\ pentru mine mult\ mare. Înc\ a[tept momentul în care o s\-mi doresc [i altceva, dar cum nu am avut înc\ nici o tres\rire de felul \sta, am zis s\ uit\m pentru ste [tiut [i plin de consecin]e faptul c\ urbanul românesc e s\rac în memorie un an locul ferit de la cap\tul Bulgariei [i s\ lu\m drumul Croa]iei. Zis [i f\cut, am [i nu e prea performant la capitolul con[tiin]\ de sine. Pentru mul]i dintre cump\rat un ghid [i ne-am îmbarcat în ma[in\, cu gîndul c\ o s\ ne oprim acolo locuitorii s\i, Bucure[tiul pare mai degrab\ un pact f\cut cu diavolul prosperit\]ii, unde ne place mai mult. pre]ul care trebuie pl\tit pentru bun\stare, un ora[ în care trebuie s\ locuiasc\ Recunosc, am plecat în c\l\torie cu inima cam strîns\. Marea îngr\m\dit\ între de dragul unui job [i pe care de cele mai multe ori îl detest\. Nici nu e greu s\ mun]i, ca un lac cristalin la în\l]ime, nu m\ inspira prea mult. Dar, fie, marea e mare dete[ti Bucure[tiul, motive - atît practice, cît [i abstracte - se pot g\si la tot pasul. oriunde, mi-am zis. Drumurile bune ne-au f\cut s\ vis\m, prima oprire am f\cut-o Nu e nici un secret c\ traiul în Bucure[ti î]i pune nervii la încercare în împrejur\ri foarte într-o sta]iune cu un u[or aer de a[ezare din sudul Fran]ei, Opatija. Viermuiala de oameni diverse, de la trafic pîn\ la demol\ri [i de la vecini pîn\ la zone [i cartiere dubioase. care î[i f\ceau plimbarea pe un ponton de ciment de-a lungul m\rii m-a f\cut s\ v\d {tim asta din experien]\, din discu]ii cu prietenii, de la [tiri, din proiecte artistice [i adev\rul în fa]\: oricît am fi mers, n-aveam s\ g\sim nici urm\ de plaj\. În momentul dezbateri, de pe bloguri; din proza recent\ nu o [tim decît întîmpl\tor: romanele [i \la mi-am dorit s\ uit tot ce citisem înainte de a pleca de acas\ despre „salba” celor 200 prozele despre Bucure[tiul contemporan se inspir\ rareori din realitatea cotidian\ de plaje croate. Ne-am propus s\ nu ne deprim\m, s\ scoatem din dic]ionarul de vacan]\ a ora[ului, chiar dac\ multe dintre ele îi schi]eaz\ portrete complexe, mai mult sau acest cuvînt, s\ ne coco]\m pe stînci [i s\ ne minun\m de limpezimea nefireasc\ a apei. mai pu]in m\gulitoare. În Derapaj g\sim portrete intercalate ale Bucure[tiului interbelic Exact a[a am f\cut, m-am bucurat de o baie pe înserat [i am c\utat un loc de cazare [i ale celui direct contemporan, comentate cu nerv(i); în Orbitor, instantanee din epoci pentru o noapte. Am g\sit cu chiu, cu vai o camer\, atunci habar n-aveam de ce domnul diferite, statice, dar nu lipsite de tensiune; în Lorgean, via]a glossy, yuppie [i nocturn\ înalt [i grizonat se purta de parc\ ne-a luat cei 50 de euro [i ne-a f\cut o mare a Capitalei, în 69, abjec]ia ora[ului, cer[etorii [i interlopii. Lipsa de apetit a majorit\]ii favoare. Atunci a început blestemul celor trei stele [i a ]inut pe toat\ durata scriitorilor pentru ora[ul în care cei mai mul]i tr\iesc nu poate fi separat\ de starea de vacan]ei. N-am v\zut cas\, co[melie, pensiune sau alt\ ar\tare locuit\ care s\ închirieze spirit despre care am vorbit la începutul paragrafului. Cauzele acestei st\ri de spirit camere [i s\ nu aib\ aga]ate la poart\ cele 3 stele. De mare sau nu, noi le-am zis croate, sînt numeroase, variate [i cunoscute: valurile succesive de migra]ie, abera]iile dictatoriale, pentru c\ nu sem\nau cu nimic din ce [tiam. În prima camer\ n-am închis ochii, un managementul prost al resurselor [i al investi]iilor, Videanu [i restul primarilor pu[i pat era rupt [i la fiecare respira]ie scîr]îia de-]i rupea capul, a[a c\, în ritmurile sfor\itului pe c\p\tuial\ sau îmb\ta]i de putere. Solu]iile marasmului în care se zbate Bucure[tiul care venea din camera de al\turi, am stat cu ochii beli]i [i am num\rat cr\p\turile - a city we all love to hate, cum spuneau ni[te arti[ti pe blogul pe care l-au dedicat de pe pere]i. Mi-au ie[it vreo 20 de linii curbe la sfîr[it. ora[ului - sînt greu de întrez\rit [i înc\ [i mai greu de pus în practic\. Dac\ cei mai mul]i Nici cu ie[itul la cîrcium\ n-am fost mai noroco[i, în centrul vechi, într-un loc care dintre voi trebuie s\-[i arunce ochii pe un album foto sau pe un volum de istorie a urla c\ e pentru turi[ti, am stat s\ vin\ un chelner pîn\ am crezut c\ mor de sete [i Bucure[tiului înainte de a-[i plimba prin urbe prietenii veni]i de pe alte meleaguri, avem ne-am ridicat [i ne-am c\rat s\ ne salv\m. Tot atunci am avut o revela]ie, c\ nu o problem\. conteaz\ unde te a[ezi, la o spelunc\ sau la o chestie fi]oas\, pre]urile la mîncare Urmarea previzibil\ a constat\rii este întrebarea „cum proced\m?”. Dar constatarea sînt acelea[i. Un fel de conspira]ie a pre]ului unic, 250 de kune un kilogram de nefiind nou\, întrebarea s-a pus deja în cîteva medii. R\spunsul unanim pare s\ fie crearea pe[te, adic\ 35 de euro, ceea ce pentru loca]ie, adic\ malul m\rii, e scump oricum unei con[tiin]e a ora[ului. Prin expozi]ii, prin rememorarea interbelicului ai lua-o. (aici nu ducem lips\ de ini]iative, dar pu]ine dintre ele sînt Partea cea mai nepl\cut\ e c\, de-a lungul celor 1.000 [i ceva de km f\cu]i relevante pentru prezent, p\rînd mai degrab\ pove[ti de prin spectaculoasa Croa]ie, numai ochiul s-a bucurat. Drumul de coast\ ne-a pe alt\ planet\ [i neindicînd c\ ar avea prea multe în n\ucit, iar peisajul v\zut din ma[in\ e partea cea mai frumoas\ a vacan]ei. comun cu Bucure[tiul nostru de zi cu zi), prin manifeste Dac\ n-am fi avut cortul în portbagaj, cele 10 nop]i ar fi fost crîncene, pentru artistice [i civice (Asocia]ia „Salva]i Bucure[tiul” sau proiectul Va urma), prin vandalizarea sau redecorarea c\ a[a cum la cîrciumile din or\[elele de la malul m\rii nu exist\ no]iunea de cu graffiti [i cu tag-uri a spa]iilor resim]ite ca sup\r\toare. mic-dejun, a[a n-o s\ g\si]i nici camere libere pentru o noapte. Campingurile, Dintre acestea, doar cele din urm\ au [ansa de a fi îns\, se ivesc la tot pasul [i a[a am nimerit într-un golf unde am înotat printre receptate în mas\, dar echilibrul precar între vandalism pe[ti [i stelu]e de mare, la Bunica. [i awareness le face discutabile [i le reduce eficien]a Am ajuns [i la Split, straturile de civiliza]ii, unele peste altele, sînt în transmiterea mesajului. O ini]iativ\ cu mult mai de-a dreptul frisonante. Dubrovnikul l-am l\sat altor aventurieri în multe [anse de succes - datorit\ prizei maxime la aspra ]ar\ croat\, noi obosisem s\ mai sper\m c\ vom nimeri într-un prezent, comparatismului extins cu alte ora[e [i loc cu oameni dr\gu]i, care [tiu s\ [i zîmbeasc\. teoretiz\rii sintetice - este volumul lui Liviu Chelcea, I-am pomenit pe vecinii bulgari de fiecare dat\ cînd le sim]eam Bucure[tiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare croa]ilor privirile aprige, cînd îi vedeam c\ se uit\ la num\rul [i regenerare urban\. Sub aparen]ele unui studiu sociologic ma[inii întîi [i c\, odat\ încadrat la categoria str\in, ]i se serve[te extrem de amplu [i de bine documentat se ascunde o un tratament aparte. întreag\ pledoarie pentru con[tiin]a urban\; Chelcea î[i Mi-o aduc aminte pe italianca de la o mas\ vecin\, de la o teras\ p\streaz\ suficient\ distan]\ profesional\ fa]\ de obiectul de de pe insula Brac, care toat\ seara a bodog\nit c\ a[a ceva nu studiu încît s\ nu emit\ instig\ri la protest [i alte patetisme (de altfel, se poate, c\ pîn\ [i scoicile sînt mai scumpe decît în Italia [i c\ justificate), dar nu-l po]i b\nui de neimplicare. În interviurile1 pe care le-a acordat dup\ apari]ia c\r]ii, ea nu în]elege unde a nimerit. autorul a recunoscut c\ a fost o mare bucurie s\ depun\ aceast\ munc\ - v\ imagina]i chiar [i numai dup\ Am zîmbit, nu eram singurii naufragia]i într-o vacan]\ dimensiunile volumului [i dup\ num\rul mare de fotografii c\ demersul a necesitat resurse numeroase [i dup\ care n-am suferit deloc cînd s-a terminat. de toate felurile. Iar în spatele statisticilor, al istoricelor, al descrierilor [i al teoretiz\rilor se simte nemul]umirea omeneasc\ a cuiva care [i-ar dori s\ tr\iasc\ într-un ora[ cu memorie, prin care dezindustrializarea s\ nu treac\ cu lama de buldozer [i în care traiul s\ nu fie îngreunat de consecin]ele accidentelor istorice cu care a avut Ana Maria Sandu, 33 de ani, redactor la revista RE:Publik. A publicat de-a face, de la comunism pîn\ la primari [i locuitori f\r\ spirit civic. în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din Amintirile unui De[i întins, volumul nu se ocup\ decît de aspectele industriale ale Bucure[tiului, cu tot cu pre-urile [i cu Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, ap\rut la sfîr[itul post-urile lor. Îns\ pe parcursul lecturii descoperi c\ asta însumeaz\ o felie destul de ampl\ din memoria ora[ului, lui 2006 la Editura Polirom, a fost ales de Institutul Cultural Român chiar dac\ o parte din ea nu mai e vizibil\, fiind demolat\, iar o alt\ parte decade, anonim\, pe zi ce trece, a[teptînd din Budapesta – prin consultarea unor scriitori [i critici (Mircea C\rt\rescu, Dan C. Mih\ilescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai probabil aceea[i soart\. Aici intervin compara]iile cu ora[e în care dezindustrializarea nu a însemnat doar demol\ri, [.a.) – s\ reprezinte România la Tîrgul Interna]ional de Carte paragin\ [i suburbanizare, ci [i reinvent\ri func]ionale ale cl\dirilor r\mase f\r\ obiectul muncii, transformate `n ansambluri de la Budapesta, `n cadrul First Novel Festival. de locuin]e, de birouri, malluri, spa]ii artistice. Se pare c\ un apartament într-un fost siloz din Montreal se poate ridica la

V

E

10

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

gheo

c`r]i

radu pavel

clipuri la po[t` a po[\ era coad\. Sigur c\ era coad\. Întotdeauna e. Trebuia s\ se gîndeasc\ dinainte. Dar [i Mircea \sta! S\ fi trimis plicul printr-o firm\ de curierat rapid! Doar nu pl\tea el. Acum o s\ stea aici o or\. Garantat.

Silvian î[i scutur\ nervos o scam\ de pe palton. Î[i aranj\ cravata. Î[i netezi sacoul.

Se uit\ la ceas. F\cu toate gesturile inutile posibile, dar timpul nu trecu mai repede. În fa]a lui o cum\tr\ gr\san\ se tot foia înainte [i înapoi, gata s\-l calce pe pantofii bine lustrui]i. Undeva departe, parc\ la kilometri distan]\, era un ghi[eu de pe care un b\rbat sume m\ricele. Iar bisericile r\mase f\r\ enoria[i - deveni]i mai pu]in zelo[i decît [i o femeie în haine ponosite tr\geau un erau cu 4-5 secole în urm\ - pot deveni cu u[urin]\ cluburi. Nu [i în Bucure[ti, sac imens, plin cu cartofi. „Cine Dumnezeu unde nu e înc\ de conceput s\ punem în aceea[i ecua]ie biserica [i silozul; dar mai expediaz\ azi cartofi prin po[t\?” se gîndi argumentele pentru care dup\ bisericile demolate putem s\ plîngem, `ns\ dup\ tîn\rul. „Ie[i mai ieftin dac\ îi cumperi direct fabricile de la sfîr[itul secolului al XIX-lea puse la p\mînt - care ar fi putut de la Billa.” trece drept monumente istorice [i dintre care doar Coada înaint\ pu]in. Silvian f\cu doi pa[i c`teva au fost declarate astfel, iar asta nu le-a m\run]i în fa]\, apoi se opri. Sim]i un damf de scutit oricum de paragin\ - nici nu sufl\m, m\ transpira]ie amestecat\ cu miros de mîncare. dep\[esc. {i probabil c\ atunci cînd ne vom plictisi s\ ne c\in\m pentru r\ul f\cut Din plictiseal\, ridic\ pu]in servieta, o deschise de comunism Bucure[tiului [i vom constata [i arunc\ o privire în\untru. Comunicarea era c\ nici anii de dup\ 1990 nu i-au prea acolo, în trei exemplare, fiecare în mapa lui de adus bucurii, va fi deja cam tîrziu. plastic. În regul\. Închise servieta cu un pocnet Probabil asta o s\ se întîmple tocmai [i ridic\ privirea. cînd se vor demola, sub presiunea cine În clipa aceea v\zu cum trec pe lîng\ el, [tie c\ror proiecte futuriste, cl\dirile ]an]o[i, drep]i [i siguri pe ei, doi ]igani de vreo de birouri.

40-50 de ani. El, so]ul, purta un costum negru, Cartea lui Liviu Chelcea se cite[te un pic cam ros, [i o p\l\rie cu boruri largi. cu un continuu sentiment de surpriz\ Avea musta]\ pe oal\ [i mergea în fa]\. Ea, [i încîntare, iar pe parcursul lecturii te nevasta, venea în urma lui. Avea, desigur, po]i reîndr\gosti de Bucure[tiul pe care fust\ larg\, înflorat\, galben\ cu verde [i cu credeai c\ nu-l vei mai putea avea la inim\. milioane de pliuri, sub care se putea piti Pentru c\ descoperi un Bucure[ti format orice, [i dou\ cozi împletite. Se duser\ din exuvii, din straturi [i dedesubturi care amîndoi direct în fa]\, salutar\ senini un ascund (bine) o istorie vie; un Bucure[ti în care b\rbat micu] [i blond, cu un început de maidanul pustiit pe care azi ]i-e team\ s\-l traversezi chelie, ce ajunsese la ghi[eu, [i se pro]\pir\ la ceas de sear\ ad\postea în urm\ cu 100 de ani una dintre primele fabrici lîng\ el. Silvian tres\ri de revolt\. Nu spuse str\ine venite s\ produc\ aici. Nu c\ asta ]i-ar face traversarea mai u[oar\, dar, chiar îns\ nimic. [i cînd ur\[ti Bucure[tiul, e bine s\ nu ignori dictonul „know your enemy”. Majoritatea - Alo! se auzi pîn\ la urm\ o voce celor veni]i la studii sau la munc\ în Bucure[ti ignor\ cu bun\-[tiin]\ trecutul ora[ului, revoltat\ [i sonor\ de undeva din spatele la fel cum fac [i mul]i dintre cei n\scu]i aici, probabil [i din cauz\ c\ prezentul ora[ului lui. nu le ofer\ nici un motiv s\-i în]eleag\ trecutul [i s\ se abat\ din drumul zilnic spre Silvian sim]i c\ îl trece un fior pl\cut, loca]ii necunoscute doar pentru a le explora sau ca s\ caute prin arhive [i s\ afle c\ de neastîmp\r [i interes. pe loca]ia actual\ a Operei [i a Facult\]ii de Drept urma s\ fie ridicat\ Gara central\.

- Alo! repet\ vocea. Ce v\ b\ga]i Recursul la amnezia colectiv\ indus\ prin demol\ri pare s\ fac\ parte din destinul acolo în fa]\? Nu pute]i sta [i voi ca ora[ului: modernizarea de la sfîr[itul secolului al XIX-lea a distrus o parte din mo[tenirea oamenii, la coad\? fanariot\, industrializarea a [ters urmele micilor ateliere, interbelicul a îndep\rtat [i Cei doi ]igani se pref\cur\ c\ mai mult urmele fostei ocupa]ii orientale, iar de la comunism încoace [tim cu to]ii, m\car nu aud. în mare, ce s-a întîmplat. Liviu Chelcea documenteaz\ îns\ toate aceste transform\ri în - Alo! Ce, a]i surzit? insist\ individul, detaliu, cu date [i cu informa]ii pentru care îmi închipui c\ trebuie s\ scotoce[ti o via]\ spre care se întoarser\ cîteva capete. întreag\. Din fericire, demol\rile n-au fost nici ele sistematice, a[a încît po]i s\ Ia trece]i la coad\ pîn\ nu vin la descoperi la tot pasul urme [i însemne care te surprind [i care te invit\ s\ le explorezi. voi!

Prezen]a lui Mircea C\rt\rescu2 la lansarea din var\ a c\r]ii, la Bookfest, e o indica]ie a - Da, ia trece]i la coad\! faptului c\ Bucure[tiul postindustrial nu este o carte pentru sociologi [i urbani[ti [i - în murmurar\ grav alte cîteva voci. nici un caz! - pentru investitorii lipsi]i de scrupule, ci pentru locuitorii Bucure[tiului, singurii - P\i, sigur, \[tia se bag\ care pot s\ fac\ cu adev\rat ceva pentru ora[: s\ scrie, s\ inventeze, s\ deseneze, s\ chestioneze. peste tot! izbucni femeia din O bun\ parte din volum este rezervat\, cum se în]elege [i din titlu, prezentului, pe care, fa]a lui Silvian. Noi st\m ca a[a incoerent cum pare, începi s\-l în]elegi mai bine dup\ aceast\ lectur\. Probabil c\ singurul pro[tii [i ei... cu tupeu! beneficiu al lipsei unei memorii oficiale [i colective a capitalei este c\ te po]i lansa într-o De-acum lumea se arheologie subiectiv\ în urma c\reia fiecare dintre noi aproape c\ descoper\ un alt ora[. Poate dezl\n]uise. mai sînt [i al]i amatori de urme ale erei industriale - a c\rei relevan]\ pentru Bucure[ti pare s\ fi fost extrem de ampl\; pot s\-i asigur c\, pleca]i la drum prin cartiere cu cartea lui Liviu Chelcea în mîn\, vor descoperi un Bucure[ti necunoscut, pe care poate chiar îl vor iubi pu]in.

L

______

De pild\, în Adev\rul din 8 aprilie 2008 - interviu realizat de Florentina Tone. „Este o carte de infinit\ inspira]ie pentru un scriitor. Acele elemente arhitecturale despre care este vorba în carte, elemente care îmbin\ utilul cu fantasticul [i care s-au construit de-a lungul secolului al XIX-lea [i care s`nt decorate cu heruvimi [i cu mascaroane, atla[i sînt detalii de arhitectur\ extraordinar de fascinant\”, a spus Mircea C\rt\rescu la lansarea volumului - cf. Lucia Popa, Cotidianul, 6 iunie 2008.

1 2

Ana Chiri]oiu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Este prezent\ cu articole în aLtitudini [i în revista facult\]ii, Eliterebelle.

- Voi n-auzi]i? La coad\, m\i!

- A[a-i rasa lor! La ce s\ te-a[tep]i?

Perechea de ]igani nu se clinti din loc.

- Chiar, interveni grav Silvian, uitîndu-se iar la ceas. De ce nu sta]i [i voi la rînd, m\i oameni buni? Noi cum [tim s\ st\m? Ce, ave]i statut special?

- A[a-i, a[a-i cum zice domnu’! s\ri altcineva.

Sînte]i mai cu coarne, nu?

Cei doi p\reau s\ ignore imperial zarva din jur. În schimb b\rbatul blond [i cu figur\ cam sp\l\cit\ de lîng\ ei se întoarse un pic în spate.

- Uite cît\ nesim]ire! exclam\ femeia cea gras\. A[a-s înv\]a]i, ad\ug\ ea cu obid\, întorcîndu-se spre Silvian.

- Asta e, doamn\, o aprob\ cam cu nepl\cere Silvian, apoi se uit\ iar la ceas [i bî]îi din picior.

Nu trecuse un minut [i aproape toat\ lumea încerca s\ se amestece în vacarmul iscat. Unii zîmbeau [i comentau cu vecinii, al]ii ridicau vocea: - Trece]i la coad\!

- Vede]i c\ vin la voi! (dar nu veni nimeni) - Ciorile! Cît tupeu la ei!

Cei doi ]igani r\maser\ neclinti]i, cu spatele la lumea furioas\, de parc\ ar fi purtat o plato[\ invizibil\, pe care vorbele grele alunecau f\r\ s\-i ating\. Blondul sp\l\cit de lîng\ ei spuse ceva, dar nu se auzi ce. Între timp ap\ru din magazia din spatele ghi[eului [i func]ionara de la po[t\, ce tr\gea dup\ ea un pachet mare, legat cu zeci de sfori.

- Nu-i servi]i, doamn\! se auzi un apel sfî[ietor. Nu-i servi]i!

- N-au stat la coad\!

- La Bug cu ei! se auzi din spate o voce de b\trîn.

Func]ionara ridic\ mîna împ\ciuitoare, apoi lu\ un aviz din mîna ]ig\ncii cu fust\ înflorat\.

- Ce face]i, doamn\? s\ri careva.

Func]ionara ar\t\ spre blondul cel sp\l\cit.

- Au venit cu dînsul, explic\ ea.

Blondul d\du din cap [i zîmbi u[or ru[inat, apoi rosti iar ceva ce nu se auzi. Cei doi ]igani st\teau în continuare cu spatele. T\cerea ce se a[ternuse era grea, ap\s\toare.

Cei trei, ]iganii [i blondul, o luar\ spre ie[ire.

B\rba]ii c\rau împreun\ pachetul imens. Ajuns la u[\, ]iganul arunc\ în urma lui: - Na, ce, c\ nu v-am mîncat! V-am mîncat?

A stat pretenu’ nostru pentru noi, e bine?

Cineva s\ri imediat: - Unde-i acum s\racu’ Antonescu? Ne-ar fi sc\pat el de voi!

Grupul celor trei ie[i. Femeia, r\mas\ un pic în urm\, î[i strînse u[or umerii. (din volumul Numele mierlei, ap\rut la Editura Polirom)

Radu Pavel Gheo, redactor de carte [i traduc\tor la Editura Polirom, este membru al Uniunii Scriitorilor din România [i al PEN Club România [i membru fondator al Clubului 8 din Ia[i. A publicat [apte volume personale: Valea Cerului Senin (proz\ scurt\, 1997), Despre science-ffiction (studii critice, 2001; 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, (eseuri, 2003; 2004); Românii e de[tep]i (eseuri, 2004; 2005), Fairia – o lume îndep\rtat\ (roman, 2004), DEX-u ul [i sexul (eseuri, 2005), Numele mierlei (proz\ scurt\, 2008). Este inclus în cîteva antologii de proz\ [i eseistic\, iar o serie de texte i-au fost traduse în str\in\tate. A scris o pies\ de teatru, Hold-YΠ Akbar sau To]i în America, pus\ în scen\ la Teatrul Na]ional din Timi[oara în vara lui 2007. A tradus din englez\ optsprezece volume de Leo Strauss, Mary Douglas, David Lodge, John O’Brien, Ernest Hemingway [.a.

11

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

c`r]i

simona

popescu volubilis

cum mi-am petrecut vacan]a de var`

F

12

\cusem un pachet de c\r]i de luat cu mine la casa de vacan]\ de lîng\ p\dure. Pe cîteva le-am pomenit în rubrica din num\rul trecut, dac\ tot am fost întrebat\ ce voi citi peste var\. Dintre cele în[irate de mine, n-am deschis una! Nu tu Sloterdjik, nu tu Miłosz, nu tu Foucault, nimic!

Mai întîi ne-am apucat de ref\cut c\su]a cump\rat\ anul trecut. Lucr\rile nu au durat, a[a cum ne-am pl\nuit, dou\ s\pt\mîni, ci mai mult de o lun\. Luasem [i computerul cu mine, dar în [antierul \la nici c\ era chip s\-l deschizi. Apoi mai erau de f\cut pe-afar\ tot felul de mici opera]iuni (în verde) legate de livad\, de vie, de trandafiri. Am mai r\sfoit cîte ceva, dar am preferat s\ m\ uit cum se c\m\[uie[te o cas\, cum se vopse[te, cum se v\tuie[te, cum se pun lambriurile, cum se toarn\ ciment, cum se pune adezivul, cum se d\ cu ulei de in [i tot a[a. Am stat de vorb\ cu muncitorii, i-am ajutat cît am putut, de[i nu era treaba mea, am tras [i cu urechea la conversa]iile lor mustind de umor, de ironie [i autoironie, cum nu mi-am închipuit. N-am reg\sit înc\ felul lor de a vorbi [i de a gîndi în literatura român\. Dac\ a[ fi fost un scriitor realist, a[ fi avut ce înv\]a de la ei.

Sînt, de altfel, me[teri mari [i la vorbit.

De fapt asta fac opt ore pe zi: construiesc [i vorbesc unul cu altul. Am reu[it s\-mi recitesc teza de doctorat (pe care pl\nuiam s-o transform în carte în toamn\) diminea]a, între [apte [i opt, pîn\ ap\reau ei înc\rca]i cu borma[ini [i mixere pentru ciment [i alte alea. Seara, dup\ ce plecau, aveam tot felul de f\cut, de strîns, de cur\]at. Mi-au venit o gr\mad\ de idei în orele astea matinale sau în cele în care am încercat s\ înaintez cu toat\ fo[g\iala aia din jurul meu.

Dar de cînd am terminat-o mi se pare c\ a trecut atît de mult timp...

A fost o var\ lung\, cu o întreag\ poveste cu intern\rile lui Bogdan în spitale, mai întîi pentru un tratament, apoi pentru opera]ie. Din fericire, Danda a fost plecat\ cu familia prietenei ei la Bran, apoi în tab\r\ la Predeal.

Am r\mas cu casa în lucru [i cu toate pe cap. Între timp au venit [i prietenii no[tri olandezi, Mieke [i Ronald, de care a trebuit s\ m\ ocup singur\ (nu-i puteam l\sa în Bucure[ti, de unde am plecat împreun\ dup\ ce s-a rezolvat cu bine cu Bogdan). Sigur c\ n-am putut citi nimic. N-am avut timp, nici chef, nici lini[te pentru asta. Nu mi s-a întîmplat niciodat\ s\ treac\ atîta vreme f\r\ s\ deschid o carte. Niciodat\!

Dac\ n-am citit, cu atît mai pu]in mi-a stat gîndul la scris. N-am pus un rînd pe hîrtie de la mijlocul lui iulie pîn\ acum (1 septembrie). Nici m\car textul pentru festivalul de la Struga nu mi l-am mai scris (m-am gîndit c\ m\ voi descurca vorbind liber la tem\). Spre Struga am plecat cu trenul.

Am avut o cu[et\ de la Bucure[ti la Belgrad [i apoi, la întoarcere, de la

Skopje la Belgrad [i de la Belgrad la Bucure[ti. Cum visul meu de copil a fost s\ am o c\su]\ pe ro]i, m-am sim]it cum nu se poate mai bine, dup\ o vacan]\ atît de agitat\.

Experien]a asta am mai tr\it-o acum cî]iva ani, cînd am c\l\torit spre Slovenia, spre Festivalul de poezie de la Medana. În tren, la dus, am recitit cu enorm\ pl\cere The Postmodern Turn a lui Ihab Hassan. Nu m-a mai interesat postmodernismul de data asta, m-a interesat numai [i numai Ihab Hassan (fa]\ de care nu simt nici un fel de anxietate a influen]ei, dimpotriv\!). Citeam lucruri pe gustul meu, „paracriticisme” ([i de-ale mele!), în timp ce pe fereastr\ peisajul se schimba continuu, din mers. Nici un loc nu s-ar fi potrivit mai bine lecturii lui Hassan ca trenul, cu tot cu leg\natul lui, cu perna aia uria[\ pe care îmi sprijineam spatele [i cu[eta aproape retro (de fapt o vechitur\, dar simpatic\ [i realmente curat\). La întoarcerea de la Struga am citit din volumele de poezie primite de la colegii mei din alte ]\ri. Chiar [i în spaniol\, limb\ pe care nu o cunosc, dar care - surpriz\ - pare cît se poate de limpede pentru creatura latin\ care sînt. Cel mai mult mi-a pl\cut îns\ o carte scris\ în aromân\ - un fel de român\ arhaic\, plin\ de expresivit\]i involuntare.

Am citit puisii. Da, puisii (cum se zice la poezii în aromân\). Despre suflet.

Sufletul domnului timid care mi-a oferit cartea [i care nu vorbea nici o limb\ str\in\ lui.

Sînt acum din nou în c\su]a de lîng\ p\dure. Am deschis - dup\ dou\ luni - [i computerul. A[ fi vrut s\ scriu despre Struga, despre prietenii mei de-o s\pt\mîn\, poe]i cu to]ii, dar a[ fi dep\[it cu mult cele 4.500 de semne ale rubricii. A[ fi scris despre Ihab Hassan, atît de pu]in cunoscut în România, despre cît este el de important pentru scriitorul care sînt.

Dar [i pentru el am nevoie de mult mai mult spa]iu. A[ fi scris despre spitalele române[ti. A[ fi scris despre cum e s\ nu scrii, s\ nu cite[ti, scriitor fiind. Dar \sta este un capitol de carte. În nici un caz nu m-a[ plînge - de lips\ de timp, de condi]ii etc., atît de importante pentru unii scriitori. Eu cred c\ e nevoie, ca s\ fii scriitor, [i s\ ui]i c\ e[ti scriitor. S\ la[i condeiul pentru... sap\, c\limara pentru brazd\ (nu invers, ca-n nu [tiu ce poezie testamentar\)! Cîte nu se întîmpl\ atunci! Dar \sta e un capitol de carte, cum spuneam. Cît despre citit... Un singur exemplu. Am a[a o poft\ încît am reînceput - a treia oar\ - o carte a lui Murakami [i uite c\ merge, mi se pare aproape OK. Asta pîn\ s\ trec la c\r]ile de pe lista pe care mi-o întocmisem la început de var\.

Simona Popescu, 42 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe volume de poezii Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus - 1994, (X Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Exuvii - 1997) Volubilis - 1999, Clava. Critific]iune cu [i eseuri (V Gellu Naum, 2004).

marieva ionescu cartea de poezie „cu drag, cu disperare“ ndrei Bodiu trece în revist\, în Oameni obosi]i (Editura Paralela 45, 2008), multe dintre motivele pentru care via]a unui om (b\rbat de 40 de ani, tat\, profesor, scriitor) la începutul mileniului trei ar putea deveni un fel de strig\t din faimosul tablou al lui Munch; iat\ numai o parte a lungii liste de astfel de motive: miercurea cu dou\sprezece ore de curs, agita]ia din metrou, [edin]ele de catedr\, „liniile mor]ii“ (termene de predare a tot felul de chestii), documentele, frigul, c\ldura, schimbatul pempilor b\ie]elului Tudor, str`nsul juc\riilor, cozile la ghi[ee, expertizele, aglomera]ia [i mirosul din mijloacele de transport în comun, vecinul care d\ cu borma[ina, moartea prietenilor etc. etc. Cu toate acestea, cartea nu devine o insipid\ lamentatio critic\ ce ar putea func]iona ca gaur\ neagr\ at`t pentru cel care scrie, c`t [i pentru cititori; oboseala este transformat\, cu tandre]e resemnat\, chiar juc\u[\ pe alocuri, într-un discurs de un farmec foarte special, în care recunoa[tem cu u[urin]\ [i tonul din celelalte c\r]i, fie ele de poezie, de proz\ sau de critic\ literar\, ale autorului.

Agita]iei [i zgomotului lumii din jur i se poate r\spunde fie printr-o vorb\rie continu\, ca a unei mori stricate, la propriu: „De oboseal\/ El vorbe[te tot timpul// Are lungi insomnii e/ Un arc o s\geat\/ Gata s\ ]`[neasc\.// A încetat s\ asculte tr\ie[te/ Într-un regim al urgen]ei/ Absolute al/ Panicii nesf`r[ite.// Oare c`te vacan]e i-ar trebui?/ {i unde?“, fie prin t\cere autist\, în vis sau în realitate: „pe bune eram actor [i jucam/ pe scena de la bra[ov/ aveam un rol de martor care/ t\cea într-o intens\ h\rm\laie [...]“ [i „Acum îmi place Cr\ciunul în familie/ Ador s\ nu fiu deranjat iar/ Lungile intensele t\ceri fac at`tea parale/ C`t certurile noastre din u[a cortului/ Portocaliu parc\.“ Îns\ at`t `n dedesubtul vorbelor, c`t [i al t\cerilor se simte z`mbetul ironic [i autoironic, dulce-amar, al cunosc\torului, al „ini]iatului“ f\r\ voie în arta supravie]uirii.

De altfel, chiar titlul volumului indic\ atitudinea aceasta: autorul face [i nu face parte din categoria oamenilor obosi]i, se simte [i nu se simte acoperit de crusta de mucegai din borcanul cu oboseal\ pe care îl descrie, pluralul substantivului „oameni“, ca [i numeroasele figuri care populeaz\ volumul, fiind folosite at`t ca semne ale solidarit\]ii, c`t [i, r\sturn`nd balan]a, ca elemente de contrast.

Am spus cunosc\tor [i ini]iat, dar mai degrab\ principalul avantaj [i totodat\ handicap al observatorului „oamenilor obosi]i“ este tocmai statutul sau rolul lui de scriitor. Volumul este organizat

A

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

abecedarul lacan dorin]`

ç

în dou\ p\r]i: prima poart\ chiar titlul „Oameni obosi]i“, a doua „Poezie [i bani“; iar în aceast\ a doua parte vine vorba exact despre diferen]ele resim]ite uneori pozitiv, alteori negativ dintre via]\ [i scris, dintre scris [i obliga]ia de a c`[tiga bani, dintre retragerea în cochilia de autor [i obliga]ia de a ie[i în lume, de a fi v\zut [i cunoscut. Este necesar\, afl\m, în cazul oamenilor obi[nui]i - „locuitorii Europei unite“ -, [i cu at`t mai mult în cazul scriitorilor, „atingerea standardului optim/ adic\ a tr\i [i a dovedi c\ tr\ie[ti/ simultan“; m\rturie st\, fire[te, chiar scrisul... În condi]iile date, portretul „speciei“ scriitor, a[a cum o vede Andrei Andrei Bodiu, Oameni obosi]i, Editura Paralela Bodiu, arat\ cam a[a: specie 45, Colec]ia „Biblioteca româneasc\“, 2008, format\ din „nonconformi[ti, 88 p. burghezi cumsecade“, pe care „c`teodat\ e bine s\-i/ Vezi c`teodat\/ E toxic“, „Unii socotesc cheia de la apartamentul/ Lor absolut inutil\ [i las\ u[a/ Deschis\ al]ii se baricadeaz\/ În cas\ cu yale [i/ Chei peste chei“, „Dac\-i vei înt`lni/ Eventual duc`ndu-[i gunoiul/ N-ai s\-i recuno[ti“, c`te unul (de exemplu poetul Grigore Vieru!) merge la plaj\, camufl`ndu-[i sub o casc\ „pletele sure“, „De parc\ n-ar fi vrut s\ recunoasc\/ Pe nimeni de parc\ n-ar fi vrut/ S\ fie de nimeni recunoscut“. Într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale volumului, „Poezia sau via]a“, care merit\ citat în întregime, specia pare a fi nu numai pe cale de dispari]ie, ci disp\rut\ de mult, undeva odat\ cu Eminescu: „«Am încercat s\ le spun/ c\ exist\ [i poe]i vii» zice sor\-mea// «Cum doamn\ nu s`nt to]i mor]i ca/ Eminescu?»// «Nu nu» a încercat ea s\ le spun\/ a deschis o revist\ a spus «uita]i pe \sta îl cunosc»/ le-a ar\tat o poz\ «[i pe el îl cunosc iar el/ el venea la noi acas\»// Clasa amu]ise.// «{i pe el îl [tiu iar el copii»/ a zis ea [i-a cobor`t printre b\nci/ «el e chiar fratele meu“.// Clasa amu]ise iar sor\-mea sor\-mea/ În lumina de octombrie/ Devenise clar str\vezie.“ Oameni obosi]i este o lectur\ foarte pl\cut\, cu toate c\ are un subiect destul de incomod. Transpare mereu, printre r`nduri, privirea înc\ plin\ de simpatie, „cu drag, cu disperare“, asupra obiectelor, a oamenilor, a vie]ii [i a mor]ii (de exemplu moartea a doi prieteni dragi - Mariana Marin [i Gheorghe Cr\ciun, evoca]i cu mare delicate]e). Autorul se las\ înc\ sedus [i de am\nunte precum frumuse]ea unui cuplu format din doi tineri, ur`]i am`ndoi, degetele de pianist\ ale unei studente din banca înt`i sau rochiile de m\tase ale fetelor de pe strad\; iar at`t el, c`t [i noi, citind, putem s\ le strig\m grijilor, oboselii, ur`tului, a[a cum strig\ micul Tudor c`nd nu-i plac personajele dintr-o reclam\ TV: „Ia mai scuti]i-m\, hai vira“!

Marieva Ionescu, 23 de ani, este student\ în anul IV la Facultatea de Litere din Bucure[ti, sec]ia Român\-Francez\. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris.

n mod normal, am putea spune c\ dorin]a este conceptul suprem al teoriei lacaniene. Dar ca s\ nu ni-i ridic\m în cap pe derridieni, vom afirma, mai modest, c\ dorin]a e una dintre cele mai decisive [i esen]iale categorii ale g`ndirii lacaniene, într-o ordine post-structurat\ care exclude, fire[te, din principiu, orice esen]\, temei, categorie sau principiu de ordine.

Lacan n-a inventat conceptul de dorin]\. Cel care a ridicat pentru prima dat\ acest cuv`nt la rangul de no]iune filosofic\ a fost Hegel. Din aceast\ explicitare originar\ a termenului, psihanalistul francez mai p\streaz\ îns\ dou\ aspecte intim legate: dorin]a ca principal resort al antropogenezei [i dorin]a ca afect infinit, structuralmente lipsit de vreun corespondent adecvat în r`ndul obiectelor din realitate. At`t la Hegel, c`t [i la Lacan, aceste dou\ aspecte ale conceptului de dorin]\ au ca efect deschiderea subiectului c\tre intersubiectivitate [i insinuarea celuilalt în chiar originea subiectului uman.

O anumit\ similaritate între cele dou\ tematiz\ri ale conceptului g\sim [i din perspectiva construc]iei sale: c\ci, din nou, at`t la Hegel c`t [i la Lacan, dorin]a apare ca o alternativ\ salvatoare de negativitate inepuizabil\, opus\ cercului închis al nevoii [i al satisfacerii acesteia. De-aici func]ia de antropogenez\ pe care o îndepline[te dorin]a: „Ce désir est en même temps à la source de toute espèce d’animation. Si l’être n’était que ce qu’il est, il n’y aurait même pas la place pour qu’on en parle. L’être vient à exister en fonction même de ce manque. C’est en fonction de ce manque, dans l’expérience du désir que l’être arrive à un sentiment de soi par rapport à l’être”i.

P`n\ aici, între povestea hegelian\ [i cea lacanian\ a dorin]ei, lucrurile par s\ stea cam la fel.

Spre deosebire îns\ de expunerea hegelian\ în care dorin]a este un simplu moment, corelativ autocon[tiin]ei, pe drumul liniar [i în urcare c\tre cunoa[terea absolut\, la Lacan dorin]a ca „fiin]\” a subiectului reprezint\ un fel de blocare în proiect.

Mai exact, de[i e definit\ în raport cu no]iunile conexe de nevoie [i de solicitare, dorin]a nu este, în psihanaliza lacanian\, o form\ upgradat\ a acestora, un nivel superior lor, ci tocmai diferen]a dintre ele. Dorin]a nu este, a[adar, o nevoie mai spiritualizat\ sau o solicitare ceva mai vag\, ci este tocmai distan]a ireductibil\ dintre solicitare [i nevoie. Pe de alt\ parte, deosebirea dintre dorin]\ [i solicitare nu const\, a[a cum ne-am a[tepta, în faptul c\ solicitarea ar avea un obiect determinat, particular, în timp ce dorin]a ar avea o deschidere generic\ [i nelimitat\. Dimpotriv\, rela]ia dintre cele dou\ e mult mai dialectic\ [i oarecum invers\: „Solicitarea suprim\ (aufhebt) particularitatea a tot ceea ce poate fi acordat, transmut`nd-o în dovad\ de iubire... Dar particularitatea astfel suprimat\ reapare dincolo de solicitare. {i ea reapare conserv`nd

c`r]i

alex.cistelecan

(1)

îns\ structura pe care o are necondi]ionatul solicit\rii de iubire. Caracterului necondi]ionat al acestei solicit\ri dorin]a îi substituie condi]ia «absolut\»... În acest fel, dorin]a nu este nici nevoia de satisfac]ie, nici solicitarea de iubire, ci diferen]a care rezult\ din sustragerea primeia din cea de-a doua, fenomenul însu[i al scind\rii lor”ii. Simplific`nd, succesiunea nevoie-solicitare-dorin]\ respect\ aproape cu sfin]enie momentele unei dezvolt\ri hegeliene: de la singularul abstract (nevoia, aici ca un corelativ al certitudinii sensibile), la universalul abstract (solicitarea, ca un corelativ al limbajului vid, formal, din momentul hegelian al flat\rii nobiliare), la universalul concret - dorin]a.

Cu singura diferen]\ c\, în psihanaliza lacanian\, aceast\ dialectic\ se soldeaz\ cu o iremediabil\ lips\.

Mai exact, nu doar c\ obiectul dorin]ei lipse[te cu des\v`r[ire, l\s`ndu-l pe cel\lalt în imposibilitatea de a r\spunde satisf\c\tor solicit\rii noastre, ci ordinea defini]iei e mai degrab\ invers\: obiectul dorin]ei nu este dec`t efectul acestei imposibilit\]i a celuilalt de a r\spunde solicit\rii. Din aceast\ perspectiv\, nevroza nu este dec`t credin]a subiectului c\, totu[i, cel\lalt ne poate furniza obiectul dorin]ei - motiv pentru care, în nevroz\, cel\lalt apare întotdeauna ca agent al frustr\rii [i ca principiu de ocultare.

Tr\g`nd linie [i încerc`nd s\ inventariem toate cele în[irate mai sus, negativitatea infinit\, obiectul iremediabil pierdut - sau mai exact pierderea îns\[i care devine obiect -, statutul de punte de leg\tur\ [i de ruptur\ între nevoie [i solicitare, între singularul abstract [i universalul abstract, putem s\ risc\m o prim\ interpretare a dorin]ei ca fiin]\ a subiectului din perspectiv\ lacanian\: „dorin]a este propriu-zis pasiunea semnificantului”iii. Altfel spus, dorin]a este efectul imediat pe care intrarea în limbaj îl are asupra subiectului: ea este chiar ceea ce une[te [i desparte totodat\ cuv`ntul [i lucrul. Dar dac\ dorin]a nu este dec`t aceast\ distan]\ insurmontabil\ dintre indicarea mut\ [i semnificarea perfect transparent\, înseamn\ c\, dintr-un anumit punct de vedere, dorin]a este reversul imediat al psihanalizei: „dorin]a este în fond interpretarea îns\[i”iv. _______________________

i Jacques Lacan, Le séminaire, livre II, Le moi dans la théorie de Freud et dans la technique de la psychanalyse (1954-55), Editions du Seuil, Paris, 1978, pp. 261-262. ii Jacques Lacan, Ecrits 2, Editions du Seuil, Paris, pp. 109-110. iii Jacques Lacan, Autres écrits, Editions du Seuil, Paris, 2001, p.

223. iv Jacques Lacan, Le Séminaire, livre XI : Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse, (1964), AFI, p. 206.

Alex. Cistelecan, 29 ani, doctorand `n Teorie politic\. A publicat volumul de eseuri V i a ] a c a f i l m p o r n o . P r o t o c o a l e l e L a c a n , Editura Aula, 2007, care a ob]inut Premiul pentru debut al revistei Observator cultural .

13

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

c`r]i

ochei de lectur` violen]a evului mediu [i povestea de dragoste care ne lipsea

Î

ntr-un fel, articolul de fa]\ e o continuare fireasc\ a cronicii la Turnul de ap\ din num\rul trecut. Numeroase s`nt punctele comune între romanul lui Radu Paraschivescu [i cel al lui Nicolae Strâmbeanu. Ambele au ap\rut în aceea[i colec]ie a editurii Humanitas, „Cartea de pe noptier\”, ambele s`nt scrise „special” pentru cititorii acestei colec]ii, ambele s`nt romane istorice. Mai numeroase îns\ s`nt diferen]ele, urma tu[ei personale [i a inteligen]ei narative.

Cea mai important\ deosebire este îns\ c\, în vreme ce Turnul de ap\ era un tur de for]\ lingvistic, în spatele c\ruia nu se ascunde dec`t un roman de aventuri destul de banal, Cu inima smuls\ din piept e o carte echilibrat\, poate chiar pu]in spectaculoas\ în planul expresiei, dar care reface cu o for]\ extraordinar\ o epoc\, evul mediu, red`ndu-i tr\s\tura definitorie: violen]a.

S\ ne în]elegem, Radu Paraschivescu, de[i scrie frumos, de[i este un estet ponderat, nu se poart\ c`tu[i de pu]in cu m\nu[i cu cititorii s\i ([i cu inimile lor). Încearc\ din r\sputeri ([i bine face) s\ d\r`me mitul romantic al vremurilor viteje[ti, al carafelor de vin, al t`rgove]ilor [i-al hangiilor, al menestrelilor [i al domni]elor cu p\rul împletit în cozi groase, pun`nd în loc o imagine dur\ [i frust\ a unei lumi guvernate de pasiuni, de violen]\ [i de r\zbunare. Acest pariu, nu u[or de dus la bun sf`r[it, e cu at`t mai provocator cu c`t ambalajul în care Radu Paraschivescu î[i învele[te pledoaria este unul stereotipizat. Sub aparen]a unei frumoase pove[ti de dragoste (care, ca orice poveste de dragoste adev\rat\, se consum\ doar în parte), c\reia poten]ii veacului i se opun, se ascunde o alt\ poveste, despre orgolii, despre resemnare [i patim\. Rezumatul ar suna cam a[a: mo[tenitorul tronului Portugaliei, Pedro, fiul regelui Afonso, urmeaz\ s\ se c\s\toreasc\ cu Constancia, pecetluind astfel o alian]\ cu Spania.

Soarta face îns\ ca Pedro s\ nu aib\ ochi pentru „firava” Constancia (în care am citit un soi de sor\ literar\ a Anei lui Ion), ci pentru domni[oara ei de companie, Ines. C\s\toria s\v`r[it\ nu este dec`t o banal\ conven]ie. Pedro [i Ines aleg s\ se iubeasc\ în continuare f\r\ s\ le pese prea mult de vorbele celor din preajm\. Constancia moare, f\r\ a putea aduce pe lume mo[tenitorul dorit la tronul Portugaliei. În schimb, Ines îi d\ruie[te lui Pedro trei copii. Scos din min]i de comportamentul iresponsabil al fiului s\u, Afonso tocme[te trei t`lhari s\ o ucid\ pe Ines. Cu moartea ei ia sf`r[it prima parte a c\r]ii. Cea de-a doua parte se mi[c\ într-un ritm mult mai lent. Pedro [i eri sear\ a sunat doamna înv\]\toare. S\ vin\ s\ stea de vorb\ tat\l s\u pornesc un r\zboi civil, n\cut din dorin]a de r\zbunare a fiului [i un pic, mîine, dup\ ore. Ce-a f\cut? Doamna s-a jenat s\ spun\, din orgoliul f\r\ margini al tat\lui. Finalul c\r]ii este viguros [i inedit. Pedro o femeie delicat\, o vedea cum probabil î[i ridica ochelarii stînjenit\ Radu Paraschivescu, Cu se r\zbun\, uciga[ii lui Ines sf`r[ind... cu inima smuls\ din piept. [i t\cerea ei a umplut-o de gînduri. inima smuls\ din piept, Editura Humanitas, Colec]ia Cartea lui Radu Paraschivescu nu va fi probabil nici un succes de public Pe la prînz, cînd a coborît spre parcare, curtea era plin\, ca de obicei. „Cartea de pe noptier\“, extraordinar, nici una dintre preferatele criticilor, deoarece merge, p`n\ Pensionarul de la 4 r\cnea ceva oribil la ceata de pu[ti care î[i f\ceau 2008, 194 p. la un punct, dup\ re]eta favorit\ [i a unora [i a celorlal]i, numai c\, în veacul ]intindu-i ma[ina cu o minge. B\rba]ii cartierului aduna]i pe b\ncile ultimul moment, se eschivez\ [i, printr-o piruet\ nea[teptat\, iese din din p\rcule] strînser\ în jurul lor derbedeii obi[nui]i care c\scau gura la ordinea normal\ a lucrurilor care ar fi putut-o înscrie fie pe lista de pove[tile lor tîmpite, alimentîndu-i cu bere, un fel de benzin\ pentru bestselleruri, fie pe cea de c\r]i admirate de critici. La prima vedere, miza cade pe elementul popular abera]iile care urmau s\ se aud\. De sub coroana castanilor au ]î[nit hohote - dragoste neîmp\rt\[it\, frustrarea tinerilor care se g\sesc pe pozi]ii adverse fa]\ de cei mai în de rîs care pentru o clip\ au acoperit zarva cur]ii de blocuri. Vreo zece v`rst\ etc. Ines [i Pedro nu s`nt îns\ nicidecum genul de personaje ingenue, de poveste, care mame p\zeau nemi[cate ceata de copila[i care p\reau s\-[i fi pus în cap tr\iesc o dragoste sincer\ [i nep\m`ntean\. Dimpotriv\. El este un ins impulsiv, s`ngeros, aprins, s\ d\rîme toboganul [i care zbierau cuprin[i de un delir colectiv. Dup\ ce necopt [i necioplit. Ea e seduc\toare [i lipsit\ de scrupule. Dragostea lor e carnal\, puternic\, a tras portiera ma[inii, tot acest scandal s-a estompat [i ea a r\mas imobil\, violent\, nicidecum angelic\ [i tihnit\. C`t despre p\rin]ii lui Pedro, atributele lor s`nt împ\r]ite, cu mîna pe contact, gîndindu-se c\ de vreo cî]iva ani parc\ au luat-o toate ei neput`nd fi nici complet demoniza]i, nici absolvi]i de orice vin\. Prin astfel de personaje, o razna în cartier. Ce dracu’ o fi f\cut la [coal\? E înc\ mic. intrig\, altminteri destul de simpl\, c`[tig\ în greutate [i în inova]ie.

Dincolo de construc]ia atent\ a nara]iunii, ar fi de remarcat pitorescul descrierilor. În pofida Mu[ca dintr-o felie de ca[caval, cu p\rul înc\ umed dup\ baie, în timp ce faptului c\ autorul ia o distan]\ precaut\ delimit`ndu-se de epoca în care alege s\ istoriseasc\ ea i-a întins un col] de pîine uns cu unt. Mesteca lent cu obrajii umfla]i. Era (prologul [i epilogul s`nt rama narativ\ a condeiului unui contemporan), farmecul [i savoarea adormit, aproape s\ alunece de pe scaun, un ]în]ar a intrat pe fereastra astupat\ vremilor demult apuse s`nt recreate inspirat, cu o evident\ pl\cere a scufund\rii în detalii de coroana teiului uria[ [i a început s\-i dea tîrcoale. L-a trimis pe b\iat la culcare, surprinse aproape cinematografic. „Flagelan]ii pornir\ pe strada mare la prima gean\ de tr\gîndu-i tandru una la fund. Afar\, g\l\gia s-a stins un pic, de[i soarele de var\ lumin\. Pe sub geamuri oblonite, prin dreptul f`nt`nilor care î[i a[teptau primii veni]i pentru abia dac\ mai l\sa o dîr\ ro[ie undeva în asfin]it. În fond, nu e vina lui, e g\leata cu ap\, înaintau f\r\ grab\, [tiind c\ aveau drum lung în fa]\. Î[i ]ineau uneltele cartierul \sta nenorocit din care probabil c\ nu vor sc\pa vreodat\ [i nu putea ascunse sub c\me[oaiele lungi [i largi, g`ndindu-se deja la dubla cazn\ pe care urmau decît s\ spere c\ va avea destul\ minte încît mediul s\ nu-l educe prea tare. Hohote s\ o îndure la amiaz\. C\ci pe l`ng\ suli]ele soarelui, miezul zilei avea s\ le aduc\ furnic\turile de rîs dinspre b\ncile din p\rcule] au r\sunat ca un muget [i ecoul lor aspru a lins bicelor. Flagelan]ii veneau din Spania [i aveau s\ pun\ punct mar[ului în regatul lui zidurile blocurilor, stingînd lumina din ferestre. S-a dus [i ea la culcare, dup\ ce i-a Afonso. Le-ar fi pl\cut s\ se îndrepte spre Africa în loc de Portugalia, spre a fi v\zu]i c\lcat o c\ma[\ alb\ [i dup\ ce a deschis o clip\ u[a la camera copilului s\ verifice de c`t mai mult\ lume [i spre a primi în r`ndurile lor pe oricine ar fi vrut s\-[i arate dac\ a adormit - se foia în a[ternutul fierbinte. S-a întins în pat [i a r\mas privind credin]a îns`nger`ndu-se de bun\voie. Aflaser\ îns\ c\ pe unii africani carnea de spinarea masiv\ mi[cîndu-se în ritmul respira]iei uscate, de cadavru, de altfel, un om îi a]`]a mai ceva ca pe lighioanele p\durii [i se l\saser\ p\guba[i”. (p. 71) func]ionar onest de banc\. A adormit încercînd s\ citeasc\ o revist\ glossy. R\cnetul Cu ceva vreme în urm\ mi-a ajuns la urechi o constatare trist\. Se f\cea c\ i-a rupt pînza moale a somnului: M\ doare-n pul\. {i, de[i hohotele de rîs care se auzeau literatura român\ duce lips\ de pove[ti de dragoste mari [i de cupluri celebre. din curtea blocului ar fi trebuit s\-i creeze o alt\ imagine, ea nu reu[ea s-o vad\ decît F\r\ a intra în detalii, aprob pozitiv. Cu i nima s muls\ d in p iept nu are pe doamna înv\]\toare, care î[i l\sase aerul ei sub]ire la o parte [i reprodusese cu un soi anvergura necesar\ pentru a umple cu totul acest gol dar, pentru cei care vor de patim\ nevrotic\, aproape isteric\, acelea[i cuvinte pe care micu]ul le rostise în fa]a avea pl\cerea (garantat\) de a o citi, constatarea anterioar\ î[i va mai pierde clasei atunci cînd îi ceruse s\ spun\ versurile unei poezii. A adormit rîzînd, amintindu-[i cum ceva din vehemen]\. dup\ aceea doamna î[i ridicase cu un gest fin ochelarii.

adrian

buz

dou` pachete de chesterfield

o alt` poveste din cartier

I

14

R\zvan Mihai N\stase, 23 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). Colaboreaz\ la Rom<nia literar\ [i ]ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort.

Adrian Buz, 36 de ani, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton Ellis.

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

elena dr`ghici Happy reading!

Este un club de carte virtual unde oricine poate deveni membru dac\ respect\ regulile existente pe site: trebuie numai s\ completezi datele cerute, apoi s\ treci la adevarata treab\, adic\ s\ `ncepi s\ propui c\r]i.

De ce mi-a a pl\cut?

Pentru c\, spre deosebire de alte bloguri [i site-uri de gen pe care le-am vizitat în ultimul timp, este destul de dinamic, cu membri constan]i care chiar [tiu c\r]i.

Pe prima pagin\ pe care am deschis-o am g\sit c`teva informa]ii noi pentru mine despre Lewis Carroll. Iar coinciden]a a fost c\ recitisem Alice în }ara Minunilor cu doar c`teva s\pt\m`ni în urm\, de data aceasta varianta în englez\ pe care am primit-o de la un prieten care a v\zut-o „într-un fel de anticariat din Cluj” [i s-a g`ndit la mine.

A[adar iat\ c`te ceva despre Lewis Carroll: „Charles Lutwidge Dodgson › Charles Lutwidge › Ludovic Carolus › Lewis Carroll [i-a azv`rlit eroina în gaura Iepurelui pe 4 iulie 1862, `n timp ce o plimba pe Alice Liddel [i pe celelalte dou\ surori cu barca pe Tamisa, în Oxford. Acestea i-au cerut s\ le spun\ o poveste. Alice l-a rugat s\ o scrie [i acesta i-a d\ruit mai t`rziu un caiet cu coper]i de piele verde-închis, cu textul ilustrat chiar de el.

A fost unul dintre cei mai faimo[i fotografi de copii ai perioadei victoriene. Nu s-a c\s\torit niciodat\, a fost un om profund religios [i retras.

Dup\ absolvire a r\mas ca lector la catedra de matematic\, petrec`ndu-[i tot restul vie]ii în acest loc.

Diminea]a se sp\la cu ap\ rece [i se b\rbierea, apoi citea din Biblie, dup\ care mergea la biseric\.

Scria în picioare, la o m\su]\ înalt\. „Pr`nzul lui consta din biscui]i [i coniac” - scrie puck pe acela[i site.

Pentru c\ `n str\in\tate astfel de cluburi virtuale s`nt des `nt`lnite [i pentru c\ `ncepem s\ ne mi[c\m [i noi bine `n aceast\ direc]ie.

Pentru c\, de cur`nd, creatorul www-ului, Sir Tim Bernes-Lee declara c\ Internetul `ncepe s\ fie plin de informa]ii false, iar o astfel de platform\, ca cea despre care vorbesc, contribuie `n mod eficient la dezvoltarea web-ului.

Ce nu mi-a a pl\cut Vizual - blocul de text cred c\ ar mai trebui spart, în rest nici o obiec]ie.

C`teva voci care, profit`nd de faptul c\ `[i pot ascunde identitatea, spun lucruri r\ut\cioase, pe care fa]\ `n fa]\ nu ar avea curajul s\ le pronun]e.

Propunerile de lectur\ pentru luna septembrie apar]in lui Liviu [i s`nt: „1. Doris Lessing - Al cincilea copil - pentru c\ nu poate trece anul f\r\ s\ o fi citit pe ultima laureat\ a Nobelului 2. Jeffrey Eugenides - Middlesex - pentru c\ am auzit at`tea despre ea 3. Jose Saramago - Istoria asediului Lisabonei - pentru c\ l-a[ reciti pe Saramago 4. Iris Murdoch - Clopotul 5. Marguerite Yourcenar - Memoriile lui Hadrian - pentru c\ îmi place cum scrie Marguerite Yourcenar”

noua e-literatur`

N

avigam acum c`teva zile pe Ublog (cunosc\torii [tiu) [i a[a am dat peste bookaholics.jubjub.ro. Nume haios care nu îmi spunea prea multe, îns\ curiozitatea m-a împins s\ dau click, click [i s\ m\ conving.

Elena Dr\ghici, 23 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i grãdina.

paul b`descu

cezar

„o linie de metrou f`r` punct terminus” Gruia Dragomir

C

um ar fi dac\ nu a]i putea s\ v\ mi[ca]i [i nici s\ vorbi]i, iar singurul vostru contact cu lumea s\ fie doar ochiul stîng? Pare descrierea unui co[mar.

Poate chiar l-a]i avut la un moment dat [i a]i a[teptat cu ner\bdare ca în orice clip\ s\ v\ trezi]i din el. Jean-Dominique Bauby, redactorul-[ef al revistei Elle din Fran]a, a tr\it acest co[mar în urma unui atac cerebral, sperînd [i el s\ se trezeasc\ în orice clip\. Cum acest lucru nu s-a întîmplat, Bauby a înv\]at s\ comunice cu cei din jurul prin singura posibilitate pe care o avea, prin b\t\iile pleoapei stîngi, singura mobil\. {i prin cîteva sute de mii de b\t\i de pleoap\, el a „dictat” cartea Scafandrul [i fluturele, o m\rturie sfî[ietoare despre cum este s\ r\mîi locked-in, închis într-un corp la fel de imobil precum un costum antic de scafandru. Efortul imens depus de Bauby pentru a „scrie” aceast\ carte te face s\ pre]uie[ti mult mai mult fiecare pagin\, iar experien]a de cititor trece la un alt nivel atunci cînd î]i dai seama c\ cite[ti cu instrumentul prin care a fost scris\ cartea. În mod evident, Bauby nu are decît o op]iune de a evada, de a se b.ro - este interactivitatea. Blogul eea ce m\ intereseaz\ la blogul pe care-l am - www.cp-b mai putea mi[ca, iar acest spa]iu de evaziune î]i poate asigura un bun dialog cu cititorii (ceea ce nu se întîmpl\ în alte cazuri, nici m\car este în trecut, în amintiri [i-n fantezie. în cel al ziarelor care permit comentarii în coada articolelor - acolo, comentatorii serio[i nu Scafandrul [i fluturele este un „documentar”, mai au loc de grafomani [i de frustra]i [i orice subiect ajunge la eterna ciond\neal\ pro [i iar Bauby un Jacques Cousteau care se anti-B\sescu, asezonat\ cu tot felul de ur\ri de mam\). scufund\ în\untrul s\u privind tot timpul Ei bine, dorin]a mea de dialog mi-a jucat [i feste în cîteva rînduri. Înainte de a avea un domeniu înspre lumea dinafar\. Dar cel mai bine personal, blogul era pe o platform\ gratuit\, WordPress. Pe o asemenea platform\, exist\ un Top 10 descrie tot Bauby prin urm\torul citat: „M\ al celor mai accesate post-uri, iar eu intram la fiecare postare în acest top. Astfel, blogul era în aten]ia îndep\rtez. Încet, dar sigur. Asemenea unui oric\rui neavenit - [i mul]i intrau s\ bat\ cîmpii pe el, doar-doar [i-or atrage [i ei ceva trafic. marinar care vede cum dispare ]\rmul de Situa]ia a devenit acut\ în momentul în care am postat ni[te lucruri care lezau unele sensibilit\]i. unde a plecat, îmi v\d [i eu trecutul La un moment dat, am pus un filmule] realizat de un regizor independent american, Javier Prato, în estompîndu-se. De[i înc\ mai arde în\untrul care Jesus cînta piesa Gloriei Gaynor, „I Will Survive”. Cum pe WordPress era o comunitate serioas\ meu, via]a mea de dinainte se transform\ de bloguri baptiste, mul]i au s\rit s\-[i arate indignarea [i chiar furia fa]\ de „blasfemie”. {i a[a totu[i din ce în ce mai mult în pumnul de m-am procopsit cu sute de comentarii, în care eram insultat, blestemat [i chiar amenin]at (unii oameni cenu[\ al amintirii.” cu frica lui Dumnezeu mi-au atras aten]ia s\ nu care cumva s\ calc prin ora[ele lor - toate din Ardeal Capitolele sînt scurte, dar dense, [i chiar -, c\ dac\ m\ vor vedea trecînd prin fa]a ma[inii lor, vor avea o pl\cere deosebit\ s\ calce accelera]ia.) dac\ tot timpul vocea alunec\ în trecut, Alt\ dat\, un iure[ similar, cu nu [tiu cîte comentarii belicoase, a fost stîrnit de o însemnare ele sînt ancorate în sau declan[ate de prezent. dedicat\ unei c\r]i foarte proaste. Autoarea, o scriitoare mediocr\, era în schimb o bloggeri]\ cu În ciuda condi]iei în care se afl\ autorul, cartea mul]i fani, atra[i de blogul ei ca mu[tele de lamp\, pentru c\ tipa î[i povestea acolo tot felul de este scris\ cu umor [i cu optimism, îns\, chiar aventuri amoroase (î[i zicea [i „Curtezana”). Rezultatul a fost c\ to]i b\ie]ii acneici care visau frumos [i a[a, nu are cum s\ mascheze disperarea [i în fa]a monitorului cînd îi citeau elucubra]iile sexuale, au t\b\rît pe blogul meu s\-[i apere favorita. triste]ea lui Bauby. O zi norocoas\, Fotografia Jean-Dominique Bauby, Scafandrul E adev\rat, ei au fost ceva mai cumin]i decît domnii bapti[ti: s-au limitat la înjur\turi [i nici unul sau Vocea din offf sînt doar cîteva capitole în [ i f l u t u r e l e , traducere din limba nu mi-a promis c\ d\ cu ma[ina peste mine. francez\ de Lidia Bodea, Editura care se vede acest lucru. De exemplu, în Vocea În fine, de cînd am trecut pe domeniul personal, blogul îmi este vizitat numai de oameni cu Humanitas, Colec]ia „Memorii din of f f Bauby se treze[te [i realizeaz\ c\ un doctor Jurnale“, 2008, 118 pg., 27 RON. adev\rat interesa]i de ceea ce se discut\ pe el. E adev\rat, traficul a sc\zut drastic (cam la o îi cosea „pleoapa dreapt\ cu ac [i a]\, cam cum treime din cît era), dar cî[tigul este evident în ceea ce prive[te calitatea comentariilor. Cum se cîrpesc [osetele”. nu sînt interesat s\ fac bani de pe urma blogului, sc\derea traficului nu m\ deranjeaz\.

Abia în penultimul capitol, „A day in the life”, {i s-a mai întîmplat ceva la trecerea pe domeniul personal: cînd am exportat con]inutul afl\m cum a avut loc accidentul, într-o zi obi[nuit\, avînd pe fundal piesa trupei blogului de pe WordPress pe noua adres\, a disp\rut, inexplicabil, un singur post: cel în care Beatles, iar în urma acestui capitol [i a acestei c\r]i ajungi s\ pre]uie[ti mai mult Jesus cînta, languros, I W ill S urvive. Cum asta se întîmpla în lumea virtual\ [i nu pe lucrurile care par banale - „Executam mecanic toate gesturile acelea care, ast\zi, mi drumul Damascului, am zîmbit [i am mers mai departe. Faptul c\ m\ cheam\ ([i) Paul se par miraculoase: s\ te b\rbiere[ti, s\ te-mbraci, s\-]i bei ciocolata.” nu a produs nici un declic, iar v\lul a r\mas în continuare pe ochii mei, îneca]i în Bauby î[i încheie cartea cu un capitol, Prima zi, în care poveste[te cum tocmai p\cate. a terminat de dictat cartea, iar so]ia lui o recite[te. Cînd [tii c\ la 10 zile dup\ apari]ia c\r]ii Bauby moare în urma unui stop cardiac, citirea ultimelor rînduri te înghea]\: Cezar Paul-B B\descu, 39 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI, Observator cultural, Adev\rul literar [i artistic, Radio Europa Liber\ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema „Oare exist\ undeva în tot cosmosul \sta ni[te chei care s\ deschid\ costumul meu veche [i redactor-[ef la Adev\rul literar [i artistic. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie. de scafandru? O linie de metrou f\r\ punct terminus? O moned\ suficient de puternic\ Este coordonatorul antologiei de publicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, încît s\-mi r\scumpere libertatea? Trebuie c\utat în alt\ parte. Plec într-acolo.”

1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a, mon amour (2006).

deloc literatur` minunile se \nt\mpl` pe blog

C

15

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

dosar: noua literatur` de pe bloguri 16

Mediu virtual, literatur\ real\ Ana Chiri]oiu

Deocamdat\, în România, comunicarea dintre literatura scris\ [i bloguri circul\ într-un singur sens - bloggerii care scriu despre c\r]i ori scriitorii care [i-au f\cut blog, ca s\ se exprime sau ca s\ se promoveze - sau nu circul\ deloc. N-au ap\rut înc\ dezbateri reale despre poten]ialul literar al blogurilor [i nici bloggeri care s\ fi devenit scriitori n-am prea v\zut (cu excep]ia lui Drago[ Bucurenci [i a lui Zully Mustafa, s\ zicem). Cu toate astea, blogurile te pot fura ore întregi, mai ceva decît o carte bun\, [i te pot duce, din link în link, c\tre capitole mai bine sau mai prost scrise ale unei antologii de literatur\ virtual\ în timp real.

Probabil primul sentiment care te încearc\ în fa]a puzderiei de bloguri este frustrarea c\ nu le vei putea citi pe toate [i c\ nu vei [ti niciodat\ care e cel mai bun; c\ orice ierarhii [i criterii ai aborda, ele vor fi din start par]iale. Cum am constatat [i la dezbaterea de la Neptun (pe larg în num\rul trecut), introducerea în discu]ie a factorului virtual cauzeaz\ anxiet\]i [i nostalgii înc\ mai cronice decît cele ale lui Harold Bloom (sau ale canonului s\u, dar eu îl b\nuiesc de proiectare a propriei maladii asupra unui obiect abstract). Probabil un mijloc de savurare a literaturii virtuale este complacerea în fragmentarism; nu sînt expert\ în noile media [i nici nu vreau s\ emit teorii pe care, probabil, le-au emis deja al]ii. Dar vorbesc din experien]a pe care am c\p\tat-o dup\ ce mi-am dep\[it temerile [i obi[nuin]ele de consum cultural. Nu m\ îndoiesc c\ despre bloguri se va vorbi, în curînd, [i la noi, ca despre o surs\ de literatur\.

Voluntar\ sau involuntar\, cuantificabil\ sau nu, exclus ierarhizabil\, expresivitatea literar\ de pe bloguri pare menit\ consumului hedonist, voios [i extrem de subiectiv, scos de sub grila oric\ror a[tept\ri sau nevoi de ordonare. Prin urmare, nu încerc s\ schi]ez nici o sintez\ a blogurilor române[ti, nici o introducere în practica [i lectura lor. Încerc doar s\ comunic entuziasmul la întîlnirea cu o parte dintre ele [i convingerea c\ literatura nu a murit, ci [i-a schimbat IP-ul.

Nu e vorba nici despre avantajul adus de hipertext [i de multimedia, de[i ar fi putut fi. Poate alt\ dat\. Aici e vorba doar despre scrisul captivant [i seduc\tor peste care po]i s\ dai din întîmplare, dintr-un click într-altul, ascuns printre mii de rînduri de „maculatur\” (dar pîn\ [i inconvenientul ecologic dispare

în cazul blogurilor). Dac\ ai r\bdare [i noroc.

Iar singura demonstra]ie posibil\ a celor de mai sus nu este nici o selec]ie de texte pe una sau dou\ pagini de revist\, nici o antologie de proz\ virtual\ (de[i n-ar strica s\ existe), ci un periplu pe cont propriu, pe cît posibil eliberat de a[tept\ri [i obi[nuin]e. Nu ve]i g\si, în cele ce urmeaz\, decît o încercare de exemplificare a unei idei care înc\ nu pare s\-[i fi g\sit prea mul]i adep]i printre litera]ii no[tri: c\ literatura vine [i de pe bloguri.

Blogul care mi-a monopolizat cîteva zile bune de lectur\ [i a cî[tigat deta[at în fa]a oric\reia dintre c\r]ile aflate pe noptier\ este princartier.blogspot.com. Am g\sit acolo un umor foarte inteligent [i o scriitur\ dozat\ cu mare art\, chiar dac\ „art\” nu e chiar primul cuvînt care-]i vine în minte dup\ ce parcurgi cîteva post-uri. Dar dup\ ce intri în atmosfera „de cartier” (nici un roman bun despre cartier, înc\?!) [i te obi[nuie[ti cu cuvintele cu „p” folosite în loc de punctua]ie, nu po]i s\ fii imun la pove[tile lui Nico - uneori demente, alteori mi[c\toare, uneori vesele pîn\ la delir, alteori triste [i seci. M-am tot întrebat dac\ Nico nu e cumva vreun prozator cunoscut [i trecut undercover, dar nu seam\n\ cu nimic din ce-am citit în ultimii ani, nici m\car cu c\r]ile care s-au vrut autenticiste, sincere [i la obiect.

Cred c\ i-a[ face un deserviciu autorului citînd, par]ial [i trunchiat, chiar dac\ necenzurat, cîteva post-uri. Expresivitatea lui func]ioneaz\ perfect în mediul ei, pe blog, fiind aproape oral\ [i deloc constrîns\ de ortografie sau de pudoare. Ve]i g\si pe princartier.blogspot.com pove[ti cu personaje, cu ac]iune [i cu umor [i o reflec]ie onest\ [i f\r\ fasoane a lumii din jur. Post-urile cu Farmacie [i 1000, cu Teo [i fete din cartier sînt de cele mai multe ori amuzante pîn\ la nebunie, stranii, sordide, scabroase, emo]ionante. {i sînt scrise cu nerv.

Tot din cartier este [i blogul Simonei R\doi, simonarrr.wordpress.com, reporter la Maxim, care locuie[te în Ferentari de cî]iva ani buni [i apreciaz\ pitorescul cartierului; post-urile sînt mai scurte, limbajul mai pu]in colorat, dar [tiin]a de a surprinde esen]ialul în cîteva cuvinte te ]ine ore întregi pe blogul ei; dup\ ce o cite[ti po]i s\ ai impresia c\ ai tr\it acolo: mai 19, 2008 Scrisoarea mea netrimisa catre Vanghelie Posted by simonarrr under Nonclasificat Taguri: campanie electorala, imi pasa, vanghelie Stimate domn Vanghelie, Sunt o tanara de 25 de ani, alba, vaccinata si locuiesc de prin 2001 in cartierul ala din sectorul dumneavoastra, unde la fiecare colt de strada umbla cainii cu seringi folosite in coada.

Domnu’ Vanghelie, eu nu votez, din principiu, caci daca as vota, nu as mai avea somnul adanc si as face cearcane de la

manelele vecinilor, date la maxim, in timp ce politia de sector se plimba ca o Lolita inocenta, ca sa isi ridice spaga de la marii dealeri de droguri usoare din cartier. Dar daca as vota, sa stiti ca nu pe dumneavoastra v-as vota. Nu, nu pentru ca mie nu mi-ati platit lumina, dumneavoastra sau Becali, ci pentru ca sunteti un primar care este si doar atat.

As vrea sa va spun ca vreo doi ani am dus lupte crancene cu jumatate din taximetristii bucuresteni, care nu doreau sa ma duca acasa, pentru ca Tunsu Petre nu este o strada pe care sa te plimbi linistit cand ai pe bord un aparat de taxat care costa cat pampersii plozilor pe jumatate de an. Acum, au reinceput luptele. Nu, nu alea cu sabii si grenade, cum am vazut eu la mine pe strada, ci acelea dintre mine si taximetristii care nu vor sa ma duca acasa, pretextand ca “imi rup in sapte masina, domnisoara, in transeele alea”.

Si nu poate nimeni sa conteste asta.

Strada pe care locuiesc imi induce zilnic un sentiment de nostalgie, domn primar.

Imi aminteste de adolescenta si de satul bunicilor, cand mergeam toamna la discoteca de la caminul cultural, iar bunica ma conducea pana la sosea, unde imi luam incaltarile fara noroi pe ele si ii dadeam bunicii gumarii murdari, sa ii duca acasa. Acum, am evoluat un pic. Am facut un barter cu o doamna care locuieste la sosea, unde imi las incaltarile cu care traversez transeele, dupa care imi iau pantofii de oras, pe care ii car in punga.

Ciudat, domnu’ Vanghelie, mai ales cand te gandesti ca si Casa Poporului e tot in sectorul 5...

Sunt o fitoasa, de conditie medie, care nu isi permite sa se mute in alt cartier, care locuieste aici si face scandal zilnic. Nu ca mas face auzita de sub tona de manele si injuraturi spurcate ale vecinilor, dar zau daca nu ma amarasc cand vad cum politia e mai interesata sa ma urmareasca pe mine si fusta mea scurta, decat sa alerge dupa drogatii aia care mi-au furat bicileta fara iPod incorporat, in timp ce dumneavoastra vopsiti in culori psihedelice blocurile din Rahova. Va doare in cur de cartierul asta si va faceti afise electorale pe care scrieti “Imi pasa”. As vrea sa aveti o fata de varsta mea, care sa locuiasca in Ferentari, si sa fie nevoita in miezul noptii sa mearga printre ghetouri, spre casa, pentru ca taximetristul nu a vrut sa intre pe strada neasfaltata.

Aproape fara stima, O fata din Ferentari Nu pot s\ cad de acord cu apocalipticii de la noi [i de aiurea care constat\ moartea literaturii odat\ cu temele „mari” f\r\ ca m\car s\-[i pun\ problema c\ s-o fi schimbat criteriul sau canalul sau alte variabile; nu cred în teme mari ci, f\r\ s\ încurajez numaidecît lectura empatic\, cred în temele timpului nostru [i în mijoacele lor specifice de expresie.

Cred c\ se poate scrie despre iubire pe blog, a[a cum se poate scrie [i despre sfîr[itul

lumii, dar se mai poate scrie [i despre cartiere, despre credite sau despre via]a de yuppie din România. „Salvarea speciei” nu vine de la strîmbatul din nas în fa]a acestor teme pe motiv c\ ar fi minore; o însemnare de pe blogul Elenei Vl\d\reanu despre via]a unui tîn\r care se înc\p\]îneaz\ s\ tr\iasc\ din cultur\ în Bucure[ti e la fel de pre]ioas\ azi cum era romanul Mizerabilii la vremea lui; nu mi se pare greu de conceput c\ printre bloggeri se pot g\si Balzacii vremurilor noastre - [i asta nu în numele relativismului cultural, pe care n-am de gînd s\-l propov\duiesc per se, ci în numele scrisului care te poate ]ine ore întregi în fa]a calculatorului [i care te aga]\ cu argumentul c\ î]i vorbe[te, în plus, despre lucruri pe care le cuno[ti.

Poate c\ lipsa distan]ei culturale face cititorii mai pu]in dispu[i la pacturi naratoriale [i la admira]ie, dar nu cred c\ ne putem îndoi c\ noua literatur\ vine [i dinspre bloguri.

Pe blogul lui Dan Popa (hymerion.wordpress.com) am g\sit cîteva fragmente voit literare dar ap\rute cel mai probabil nu atît din inten]ii estetice, cît din exasperarea în fa]a absurdului contemporan, care ne încearc\ pe to]i din cînd în cînd: Jurnalul unui bancher român *M-am trezit pe la 11. Plou\ [i am impresia ca sunt trist. Ca s\-mi revin, am m\rit dou\ comisioane jignitor de mici [i am mai inventat unul nou. Ini]ial am vrut s\-i spun „comision la comisionul de informare ghiseu banca”, dar nevast\-mea m-a oprit. A[a c\ pân\ la urm\ a trebuit s\-l numesc „comision cutremur China si alte evenimente neplacute pentru omenire”. *M\ sun\ un jurnalist, c\ ce p\rere am eu despre pia]a creditelor ipotecare.

C\cat. A trebuit s\ îi spun s\ revin\ în 10 minute c\ sunt într-o [edin]\, ca s\ am timp s\ caut pe Google. M-am [i speriat când am citit. În SUA, b\ncile par s\ aib\ adev\rate probleme!!!! (...) *CEO-ul din str\in\tate m\ întreab\ ce profit vreau anul \sta. B\i, prost e! I-am spus c\ nu conteaz\ ce profit vreau eu, s\-mi spun\ ce profit vrea el! Cât vrea, atâta îi aduc! *M\ cheam\ Soviani la Money Channel.

Dac\ m\ duc, va trebui s\ r\spun la tot felul de întreb\ri. I-am spus secretarei s\-mi fac\ ni[te r\spunsuri prestabilite pe care s\ le învâ] pe de rost. De pild\ „Domnule Soviani, cu tot respectul, situa]ia pe care o men]iona]i poate fi privit\ [i din alt unghi, din care perspectiva nu e întotdeauna optimist\”.

Dup\ care trebuie s\ zâmbesc cu subîn]eles. *Cât dracu e inflatia? Dobânzile b\ncii mele trebuie s-o acopere. Dac\ infla]ia e 8 %, dobânzile la mine trebuie s\ fie minim 10 %. Dar nu mai bine leg eu dobânzile de deficitul de cont, c\ m\car \la e 14 %? De discutat în comitetul de direc]ie. (...) *Frate, nimeni n-a sesizat adevarata stire din interviul dat de Isarexu. Ala vorbea de aterizarea economiei, care o sa fie ba dura,

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

E explicabil de ce proza blogurilor se ocup\ mai ales de via]a urban\ [i de variabilele ei [i, mai ales, de ce e atît de imediat\ - poate de-asta [i „perisabil\”. Urbanul românesc este lipsit de memorie [i are o cultur\ care înc\ nu e luat\ în serios de canalele mainstream - dac\ ne gîndim c\ o expozi]ie

de street-art poate alerta o comisie parlamentar\ [i cîteva posturi de televiziune. Nu am citit înc\ romane române[ti despre via]a unui angajat urban, despre credite, rela]ii, prieteni, copii. Dar pe bloguri am g\sit calupuri întregi de însemn\ri care te amuz\ [i te pun pe gînduri în acela[i timp. Exact ca o carte bun\. De pild\, pe blogul Gunoaiele din mintea mea. Toate mi se întîmpl\ numai mie (dono.ro): Primarul si strajerul Primarii Bucurestiului au dat de o mina de aur: saltarea masinilor parcate pe sosea.

In fiecare zi se ridica zeci-sute de masini, soferii trebuie sa plateasca aproximativ 6 milioane ca sa le recupereze. In cele mai multe cazuri zgariate si strambate, pentru ca muncitorii care le ridica nu dau doi bani pe ele. Proprietarii au dat insa pe ele zeci de mii de euro in unele cazuri. M-am enervat ieri, pe Colentina, “admirand” de la volan cum erau ridicate un BMW seria 7 si un Mercedes. Langa cele doua limuzine erau vreo 9 masini mult mai ieftine. De care insa muncitorii nu s-au atins. Un fel de razbunarea mojicului. Spun ca-i mina de aur pentru ca soferii nici nu au o alternativa.

In Bucuresti sint cam 16 masini la un loc de parcare. Deci primarii ne fut cu zambetul pe buze si noi a doua zi ne intoarcem la futut.

Alaltaieri s-a imprastiat pe la serviciul meu vestea ca se vine cu fututul pe strada noastra. Panica printre colegi. Majoritatea vin cu masina la servici, nu sint locuri amenajate de parcare, le lasam pe strada. Nu prea avem de ales. Poate doar sa acceptam ridicarea masinii si sa cerem o majorare salariala de aproximativ 180 de milioane pe luna. Daca-mi ridica masina in fiecare zi si am nevoie de 6 milioane ca sa o recuperez, cam atat ar iesi. Totusi am trait cu speranta ca nu se vor atinge de noi, lucram la institutie importanta.

Ieri dimineata vin la munca. Strada pustie.

Ca in Twilight Zone. Nicio masina parcata, nici pe stanga nici pe dreapta. Totul incremenit.

Temator, trag masina vis-a-vis de institutie.

Ma simteam nefiresc, o trag chiar in fata institutiei. Parca acolo ma simteam mai aparat.(...) Pentru ca mai bine te faci frate cu dracu pana treci puntea, am mers spre ei cu un zambet larg pe moaca si cu mana intinsa. Unul bondoc si negricos mi-a intins mana sictirit si inainte sa-l salut mi-a zis: - Nu lasa masina acolo.

- De ce?

- Ti-o ridica.

- Ti-au zis tie?

- Da, mi-au zis mie - a spus el cu un aer care-mi sugera ca el le stie absolut pe toate.

- Pai nu am unde sa o las...

- Treaba ta, ti-o ridica. Eu te sun cand ti-o ridica.

- Pai nu ma poti suna inainte sa mi-o

ridice? Cand ii vezi ca vin? Eu cobor si o mut.

- Nu, nu te pot suna.

- De ce?

- Ca nu vreau.

Raspunsul strajerului m-a blocat. Inca aveam zambetul prietenesc pe buze. L-am pastrat, crezand ca e o gluma. Desi asemenea specimene nu au IQ-ul necesar producerii de glume.

- Adica ma poti suna dupa ce mi-o salta dar nu ma poti suna inainte?! Dar sintem colegi, te rog eu suna-ma.

- Nu vreau.

Eram umilit. Nu puteam sa-l fortez. Si el imi arata cine-i cel mai tare. Probabil privirea mea invinsa l-a induiosat ca mi-a zis: - Parcheaza si tu in curte.

Legenda: institutia are o curte unde sint parcare masinile de serviciu. Doar directorii de directori au acces acolo. Cum inca nu sint director si nici nu-mi doresc sa fiu, eu nu am acces.

- Pai nu pot parca in curte... Nu am voie.

- Treaba ta! - mi-a mai zis strajerul zambind total satisfacut si avand probabil o semi-erectie in panalonii de material lucios.

M-am indreptat spre masina cu coada intre picioare. Am scos telefonul si l-am sunat pe directorul administrativ.

- Lasa-ma si pe mine sa parchez azi in curtea interioara, ca salta primaria masinile.

Trezit din somn, mi-a dat permisiunea si binecuvantarea lui. Mi-am indreptat masina spre curtea interioara, inchisa cu o bariera (da, barierele, laitmotivul vietii mele). Langa bariera alt strajer. Ma vede ca stau cu masina in fata barierei, nu misca un deget. In fac semn sa ridice bariera, el imi face semn ca nu. Dau geamul jos si zic: - Ridica bariera.

- Nu ai voie!

- Ba am, sint acum la telefon cu directorul administrativ.

Ridica bariera!

Cu greu a ridicat-o. Eram plin de nervi. Ma gandeam cine ma fute mai tare, primaria sau strajerii nostri. Mai ca as fi preferat sa mi ridice primaria masina si sa dau 6 milioane decat sa ma milogesc la toti urangutanii. Tocmai ieseam din parcare cand apare dispecerul de serviciu. Ii zic: - Vezi ca am parcat in spate, sa nu incurc pe nimeni.

- E ok, zice el, tu ai permisiunea sa parchezi aici.

Deci dupa ce am fost penetrat in toate pozitiile posibile, am aflat vlaguit ca cineva, acolo sus, ma iubeste... Azi am parcat insa tot in strada.

This entry was posted on Friday, August 8th .............................................

Proz\ gay made in Ro? Iar\[i, greu de g\sit prin c\r]i. Numai în traducere [i, chiar [i a[a, destul de rar. Nu m\ aventurez în discursuri despre statutul minorit\]ilor în

România, dar nu pot s\ nu m\ bucur c\ pe blogurile cîtorva reprezentan]i LGBT se g\sesc fragmente de proz\ gay bun\, care reu[esc nu doar s\ te informeze cu privire la modul lor de via]\, ci s\ te introduc\ în atmosfer\, s\ te amuze [i, din nou, s\ te fac\ s\-]i pui cîteva întreb\ri. Probabil c\ fragmentul de mai jos, de pe site-ul Feed The G ay G eneration (http://www.totalg.ro/gay2gay/) nu e cel mai reu[it posibil, dar ar putea figura cu succes într-o (deocamdat\ improbabil\) antologie de proz\ gay româneasc\: Unde sunt poponarii de altadata?

Published in August 24th, 2008 Posted by Daniel Mihai in Amuzante M-am lasat din nou convins de ubi sa plecam asa... teleleu la plimbare prin cartier.

Prin Drumul Taberei, pentru cei care cunosc zonele cu “loc” din Bucuresti. De obicei, cand facem asta, luam seara la picior strazile si stradutele, mai descoperim cate o institutie publica print-un coltisor uitat de lume si ne minunam... Ah, sportul meu preferat este sa ma uit in cashile oamenilor...mai ales aia care stau la parter, pentru ca altfel nu imi rup gatul. Suntem asa, ca doua tzatze de la tzara care stau peste gard si zic “ia uite ce frumos au aia in casa”... Din pacate, fauna este foarte bine dezvoltata prin cartierul asta mititel - pe oriunde am umblat la picior am gasit cate o haita de caini pregatiti sa ne dea onorul cand trecem pe langa ei...

Mereu imi vine in cap chestia aia cu “i-auzi, i-auzi, i-auzi cainii cum mai latra la femeia vagaboanta”. Nu ca s-ar aplica, dar noah...

Un alt sport preferat, de data asta comun mie si lui ubi, este sportul ala in care nu uitam la mutrele oamenilor care trec pe langa noi.

Eu merg mai departe si ii pun piedica lui ubi cand trecem pe langa o bancutza, ca sa aud ce vorbesc cei care stau acolo. Eh, sa mor daca vad vreun baiat dragutz pe strada.

Poate asa, odata la cateva zile. Uite, azi am colindat strazile si am ajuns in parcul Moghioros.

Cum am intrat i-am zis lui ubi “hai sa vedem cati poponari gasim in parc azi”. Pula poponari. Mah... nici macar unul. Din cate inteleg eu, gay nostri cei de toate zilele nu servesc plimbari prin parc. Ah, aici trebuie sa spun ceva pentru Popa - ia uite, iar am iesit in parc... ce pensionari suntem...

Bine, acum ca am terminat cu Popa, revin la lipsa totala de gay din parc. Daca ma gandesc bine, singura data cand am vazut gay in parcul Moghioros a fost acum vreo 4 luni cand stateam cu ubi si cu inca un prieten la masutele de pensionari, acolo unde tataie joaca table, sah... Erau doi pushtani care se plimbau...au trecut de cateva ori pe langa noi, apoi au ales o alee mai intunecata si au apucat si ei sa schimbe un pupic... Ce dlaguuuutz... Ma rog, in seara asta, parcul era leshinat - pe banci erau pushtoaice peste picioarele carora

dosar: noua literatur` de pe bloguri

ba lina, da’ nimeni nu a remarcat ca aterizarea presupune ca ESTI IN AER. Deci asta a vrut Isarexu sa comunice, nu ca vai de mine cum o sa aterizam. I-am si scris si l-am felicitat pentru suptilitate. Pana la ora doua nu-mi raspunsese jmecherul... *Cica BCE vrea sa intareasca supravegherea bancilor din Europa. Ce-o sa-mi faca, o sami puna camere video in birou, ca sa ma supravegheze si mai tare? Cacat! Trebuie sa discut cu Euribor. Am inteles de la colegi ca asta face jocurile pe piata. L`am intrebat pe unu “Euribor si mai cum?” N-a stiu prostu. Facuse niste ochi... (...) *Ora 11. Începe comitetul de direc]ie.

Am anun]at c\ azi îl voi ]ine singur, în birou.

Nu mai am chef s\-i v\d pe func]ion\ra[ii \ia care fac pe ei când aud de un nenorocit de miliard de euro. *Ora 11,15. Mi-a venit o idee. Dup\ modelul Guvernatorului, institui în banc\, începând de mâine, sistemul rezervelor minime obligatorii, aplicate salariilor personalului.

La fiecare 100 de lei, le iau ca rezerv\ 30 %. M-am s\turat s\-mi iau fructe din banii mei. *Ora 11,20. Am terminat [edin]a de Comitet de Direc]ie. Am decis s\ introduc Creditul pentru Nimic. Po]i lua banii, numai dac\ nu faci nimic cu ei. Ai dreptul s\ îi ]ii la mine în banc\ [i s\-mi pl\te[ti dobând\ la ei. Cred c\ voi revolu]iona lumea bancar\.

P..S.. S\ nu uit s\-m mi înregistrez ideea..(...) *Ora 14,00. Tot pauz\ de mas\. A venit pe intranet o circular\ în care suntem aten]iona]i la expunerea la risc. Foarte ciudat. Nu se spune nic\ieri care risc!!! Poate trebuie s\ deducem noi, dar nu ni se sugereaz\ nici un indiciu în text. Dac\ e totu[i, o glum\?

N-o s\ r\spund. *Ora 15,00. Tot pauz\ de mas\. Mi-a mai venit o idee. La fiecare întrebare idioat\ pus\ de clien]i, s\ li se perceap\ gher]oilor câte 50 ron. Asta ca s\ nu-i taxez prea mult.

Vrea careva s\ afle ce comisioane va pl\ti la rat\, pe lâng\ alea afi[ate? Nicio problem\!

50 lei [i îi spunem. Vrea omul s\ afle de ce figureaz\ în Biroul de Credit amboulea?

Al]i 50 de lei! La 10 întreb\ri din astea de neam prost, poate primi o reducere de unu la sut\! Ca s\ nu se zic\ c\ suntem nesim]i]i.

Fragmentele de mai sus au fost publicate pe iunie 4, 2008 at 12:03 pm, iunie 10, 2008 at 8:09 am [i respectiv septembrie 10, 2008 at 3:20 pm, sub urm\toarele taguri: jurnalul unui bancher roman, pamflet, banca, dobanda, sistem bancar, bancher, comision, jurnal, rate .............................................

17

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

dosar: noua literatur` de pe bloguri

stateau tolanite capetele gagicilor cu lantzuri de aur, care se jucau la telefoanele mobile... Cred ca singurii care animeaza atmosfera sunt pensionarii. De ei nu duce lipsa parcul. Si au nishte subiecte de discutie care mi se par intotdeauna amuzante - ii aud mereu cum dau la o parte in minte blocul ala construit nou si pun la loc fabrica nush care de a fost in locul respectiv... si isi amintesc de oamenii care ieseau de la munca... de cum erau preturile atunci... si ajung inevitabil la pensia mica. (...) În final, dac\ a]i crezut c\ epoca absurdului s-a consumat demult (în literatur\, cel pu]in), merit\ s\ intra]i pe blogul Pelicanul sau babuta. Insemnari aleatoare zilnice despre viata, antilope, fizica, g ama d orica s i a lte c hestii l a care nu ma pricep(dadatroll.wordpress.com), unde ve]i g\si un fel de Urmuz contemporan [i destul de inventiv atunci cînd nu se repet\ - ca s\ împrumut pu]in logica autorului. Exemple de proz\ poetic\, roman]ioas\ sau le[inat\ m-am gîndit c\ nu e cazul s\ dau, dar cred c\ e deja destul de limpede c\ în blogosfer\ î[i g\sesc reprezentarea cam toate felurile de proz\ la care v\ pute]i gîndi. Închei grupajul cu Dadatroll: O alta intamplare nemaipomenita din viata mea martie 27, 2008 Am mancat ieri chec cu stafide. Si nam mai mancat chec cu stafide de foarte mult. Si am inceput sa ma gandesc cand a fost ultima data cand am mancat chec cu stafide. Si mam tot gandit. Dar tot nu miam adus aminte cand a fost, ca o fi fost tare de mult. Dar cum ma gandeam eu asa mult timp miam adus aminte unde miam pus cartea de latina pe care o credeam pierduta. tag-uri: DVDuri furate, cezar paul basescu, cine ma enerveaza pe mine, filme foarte bune, grm sprnshp, mancare, minunata lume a internetului, nai nimic pesub tricou, patratosu, pocaiti Chestii nemaipomenite care nu mi s a u i n t a m p l a t martie 17, 2008 Am primit reducere la blugi. In dimineata asta am baut cafea. Tramvaiul a venit la timp, cu toate ca era, tramvai. Am, scris, o propozitie corecta, desi nu, asta, e. O maimuta calare pe un caine, desi cainele era mai mic ca maimuta. tag-uri: Africa, filme foarte bune, ganduri despre viata, gramo, ilici ilici uber ales, la, la patratosu, tara te vrea prost, telefonu nu ma suna, teo, varsator Numere de telefon la celebritati august 25, 2008 0744359873 0226519198 0722125783 si asa mai departe. tag: sex normal Mare protest impotriva Razboiului din Georgia august 11, 2008

18

La Hollywood. Sean Penn, Susan Sarandon, Tim Robins, Michael Moore si altii. George Clooney, Steven Spielberg, o multime de actori si celebritati cares impotriva oricarui razboi. Oprah, Whopi Goldberg, toata lumea buna pacifista a Americii, o multime de oameni. Oare la noi la televizor de ce nau dat stirea asta? Cas controlati de rusi? tag-uri: Hitler e ca Bush, Obama nu e ca Hitler si prin urmare nu e ca Hitler, Si Bush si Hitler e ca si unu si celalalt, antene parabolice, bilete la meciuri de fotbal, boloni face striptis, bucurenci la cafe deco, bucurenci umanistul ucigas, camere digitale gratis, cel mai patratosu cu barba si care e iubit de studenti, cine ma enerveaza pe mine, doare?, filme foarte bune, goluri goale, gram0, gramo, pacifisti

E clar cã nu to]i bloggerii sînt scriitori, [i nici to]i scriitorii nu sînt bloggeri. Dar în cazul unora, cele douã categorii se intersecteazã în chip fericit. Pe aceastã Blogul meu are mai degrab\ un rol de arhiv\ paginã citi]i ce au de spus scriitorii cu blog despre decît de spa]iu al interac]iunii activitatea lor în blogosferã - Vasile Ernu, Adrian Buz, Jean-LLorin Sterian [i Costi Rogozanu. Pe o paginã Vasile Ernu - www.nascutinurss.ro/blog precedentã l-aa]i citit pe Cezar Paul-B Bãdescu. Iar Ana Sandu, deocamdatã fãrã blog :), ne Întîi a fost site-ul www.nascutinurss.ro. sovietic, nu pe cel românesc. poveste[te pe scurt despre L-am lansat odat\ cu apari]ia c\r]ii. Sper s\ apar\ [i unul serios experien]a ei de cititoare de Site-ul vine ca o prelungire a c\r]ii. Eu spun dedicat vie]ii cotidiene din bloguri. c\ este o extensie a c\r]ii. El vine s\ comunimsul românesc. În ce prive[te aduc\ textului o parte vizual\ [i audio. Este blogul (www.nascutinurss.ro/blog), el [i el o arhiv\ subiectiv\ a civiliza]iei sovietice. are pentru mine mai degrab\ un rol de ca un anticar, cu Eu încerc s\ creez o anumit\ lume virtual\ arhiv\ decît de spa]iu al interac]iunii. Eu obiecte vechi [i uitate, doar pentru ini]ia]i a spa]iului sovietic cu scopul de a familiariza postez textele pe care le public în diverse [i pentru cei care [tiu s\ aprecieze ceva de [i de a informa par]ial. Nu este o arhiv\ de reviste. Mai postez anumite materiale de calitate, lucrurile foarte rare, unicatele. Nu nostalgii, cum ar vrea unii s\ insinueze. ni[\, pentru un public foarte restrîns, cum vreau s\ mai aud de „ultimele” tendin]e, Ironia face ca site-ul meu s\ fie poate cel ar fi desene animate, rock rusesc, muzic\ de „ultimul” model de nu [tiu ce „scul\” mai important în acest domeniu din spa]iul alternativ\, literatur\ [i alte domenii artistice sau program. Goana asta dup\ „nou” e o virtual românesc, îns\ el prezint\ comunismul care-mi plac. Mi-ar pl\cea s\ fac un blog poveste atît de veche.

Bloggerul - cititor „`n timp real“ Ana Maria Sandu Lumea cititorilor e una mic\.

Ca [i a scriitorilor, de altfel. Poate de aceea am început s\ r\sfoiesc cîteva bloguri. Nu le citesc cu regularitate, dar uneori sînt curioas\ cum discut\ acele „personaje” din cuvinte despre c\r]i. Ceva m\ împinge de la spate s\ aflu ce le place [i ce nu.

E ca atunci cînd oamenii care intr\ în libr\rii [i cump\r\ literatur\ nu se mai mul]umesc doar s\ savureze volumele în lini[te sau,

din contr\, s\ se enerveze, ci au dreptul la opinie. Emit p\reri, impresii de lectur\ la cald. Le împ\rt\[esc cu al]i oameni, se influen]eaz\, se contrazic [i cred c\ cititorului „model” (al lui Eco) i se va al\tura cititorul „în timp real”, cu alte cuvinte, „bloggerul”.

Desigur, vorbesc aici despre cazul ideal, despre cum se v\d lucrurile atunci cînd scrii o carte [i, în afara unor prieteni [i a unor critici literari, habar n-

ai cine s-a întîlnit cu povestea ta. {i cum i s-o fi p\rut. La asta folosesc blogurile.

Nu comentez pe bloguri pentru c\ nu-mi vine, n-am energia necesar\.

Dup\ un timp, am v\zut c\ în cercurile „literare” conteaz\ ce a scris X pe blogul lui despre cartea Y [i e[ti întrebat dac\ [tii despre ce e vorba. Repet, cred c\ se întîmpl\ a[a pentru c\ lumea celor care lucreaz\ în

edituri, a celor care citesc [i a celor care scriu, este destul de închis\. Asta poate îi face pe unii s\ cread\ c\ puterea blogosferei „literare” e mai mare decît pare. {i uit\ c\ nicknameurile active sînt ubicue. Cu siguran]\, num\rul celor ca mine, care se mul]umesc doar s\ citeasc\ uneori ce zic unii [i al]ii, e mai mare.

Cel mai des m\ uit pe www.terorista.ro.

cînd am crezut c\ pot s\ comit neîngr\dit o asemenea impudoare online. Dar am descoperit c\, de[i am mers de multe ori cu frîna tras\ [i c\ multe subiecte au fost înv\luite în cea]\, mi-am p\strat constant vocea. E un cî[tig care poate compenseaz\ sau poate nu compenseaz\ superficialitatea lui [i faptul c\ ne-am tr\dat reciproc.

Tot la cî[tiguri a[ trece [i disciplina

pe care am dobîndit-o cu timpul, strunindu-mi stilistic inflam\rile, pornirile impetuoase c\rora ai tendin]a s\ le dai frîu liber cînd e[ti fa]\ în fa]\ cu tine însu]i - [i care oricum vin în virtutea unor adev\ruri subiective, relative.

Ce n-am s\ în]eleg niciodat\... de ce blogosfera româneasc\ e atît de prins\ într-o competi]ie atît de absurd\ [i de oarb\, încît

pare s\ se scufunde în patologic.

Topuri, clasific\ri, categorisiri aberante care al\tur\ în baza dracu’ [tie c\rui criteriu bloguri neamestecabile, pun al\turi oameni care î[i dau silin]a cu oameni de nimic care caut\ imagine.

E bine, totu[i, c\ oamenii au unde s\ exprime liber ce vor ei.

Restul, e mintea lumii care discerne.

Sau nu.

un b\tr`n at`t de simplu dup\ vorb\, dup\ blog vei `nt`lni poate niciodat\, dar e[ti martor la na[terea copilului lor c`t [i la alte evenimente mai mult sau mai pu]in fericite. ~mi plac blogurile extrem de personale, nu cele contraf\cute, `n care autorul caut\ s\-[i creeze personalitatea de care duce lips\ `n via]a real\. Cam la [ase luni dup\ ce mi-am transferat jurnalul pe blog, am descoperit c\ exist\ posibilitatea de a avea comentarii la post\ri. Nu c\ m-a[ fi a[teptat s\ devin popular pe ne[tiute, dar m\ cam mira faptul c\ nu-mi scrie absolut nimeni. Parc\ jucam singur tenis la perete, ceea ce poate fi o activitate pl\cut\.

Pentru o perioad\. Am `nceput s\ descop\r treptat celelalte

metode de a-mi face existen]a de blogger mai confortabil\. Am mobilat blogul cu ni[te linkuri, mi-am tras cablu de pe YouTube, la sfatul administratorului meu care mi-a ar\tat cum folose[te embed-ul. Acum mai toate post\rile au feedback, un lucru foarte important pentru scriitorii care, spre deosebire de alte caste a[azis artistice, nu prea au ocazia s\ recepteze opiniile cititorilor, ci doar pe cele ale criticilor. Nu [tiu c`t din ceea ce scriu pe blog are leg\tur\ cu literatura.

Am postat o proz\, N\luca , `n cinci episoade. Probabil c\ nu voi folosi dec`t c`teva dintre sugestiile primite, dar `n s\pt\m`na aia abia a[teptam s\ v\d cine

[i ce mi-a scris. Dup\ cum spunea un prieten, scriitorul este un om care petrece foarte mult timp singur `ntr-o camer\ cu un laptop `n fa]\. De unde [i asem\narea actului scrierii cu masturbarea, ca s\-l citez pe Benderson dintrun interviu `ntr-un num\r trecut din NL. Se mai spune c\ e ciudat ca un scriitor s\ arate [i bine, nu ar avea motive s\ petreac\ at`t de mult timp `n cas\. Nu acesta este motivul pentru care nu m\ reg\sesc doar `n scris. S`nt tot mai atras de artele care presupun munca `n echip\, cum s`nt cinematografia [i muzica, pentru c\ am nevoie permanent\ de oameni [i de feedback.

De-aia ]in mult la blogul meu.

O competi]ie absurd\ [i oarb\ Adrian Buz - jurnaldeabuz.blogspot.com Cum blogul meu e mai mult jurnal, [i cum, în ciuda inten]iei „experimentale” ini]iale, e un jurnal ajustat de un spirit s\n\tos de autoconservare, m\ întreb dac\ sînt un candidat serios la aceast\ anchet\. Am vrut s\ amestec un pic de m\rturisire, cu tot felul de alte judec\]i [i cu micul eveniment din zona intim\. Nu [tiu exact ce a fost în mintea mea

Pagina 285

Jean-Lorin Sterian - ublog.ro C`nd eram pu[tan, pe unele dintre c\r]ile `mprumutate de la bibliotec\ g\seam pe la prefa]\, notat\ cu pixul, urm\toarea `nsemnare: „du-te la pagina 62”.

M\ duceam la 62, de acolo eram trimis la 35, apoi la 117, [i tot a[a.

Finalul se consuma la una dintre ultimele pagini, s\ zicem 285, unde g\seam urm\torul text: „te-am purtat din loc `n loc, ca pe un simplu dobitoc”. Pam, pam. ~ntr-un fel, toat\ treaba asta cu blogurile seam\n\ cu jocul imaginat de iste]ul necunoscut, dar f\r\ nici o conota]ie negativ\. Mersul din blog `n blog, din link `n link, te duce c\tre sufletele unor oameni despre a c\ror existen]\ nu ai avut vreodat\ habar. Nu-i

Nu cred în blogurile ultrapersonale Costi Rogozanu - rogozanu.blog.cotidianul.ro

Scriu la fel?

Am un blog de serviciu care devine uneori fief personal de r\fuial\. E o senza]ie puternic\ de apartenen]\ pe care ]i-o creeaz\ un astfel de loc. De apartenen]\ la o virtual\ sau poate fic]ional\ comunitate critic-inteligent\. Nu cred în blogurile ultrapersonale. Ar trebui s\ fiu ultracritic cu mine ca s\ pot combate prolixitatea unor nota]ii intime regulate. {i nu sînt destul. Un blog pentru dat cu opinia aiurea, în domenii mai mult sau mai pu]in dep\rtate, asta m\ face s\ m\ simt bine. Las libere comentariile a[a c\ înjur\turile curg gîrl\ - sînt un tip antipatic, [tiu, mai ales cînd m\ dau mare în scris. M-am obi[nuit s\ suport invectivele scrise a[a cum le suport [i pe alea din trafic. Blogul e perfect pentru politic\, pentru pornografie, pentru critic\ social\, pentru showbiz. Nu e bun pentru literatur\ - nu am citit literatur\ bun\ pe blog [i am c\utat destul.Textul pentru ziar e mai atent scris, mai elaborat decît cel pentru blog. Nu înseamn\ c\ iese mai bun. Mobilitatea

formal\ de pe blog uneori ajut\, alteori îi e fatal\ ideii. Pot s\ postez acolo [i ce scriu pisicile cînd se joac\ pe tastatur\. „Literatura” mea, aia din c\r]i, ar trebui s\ fie cea mai „c\utat\”, elaborat\, pentru c\ sînt cumva de mod\ veche în privin]a asta, dar nu-mi iese întotdeauna a[a. Sînt un tip care crede în regula cantit\]ii. Textele acelea multe de pe blog pot func]iona ca materie prim\ pentru viitoare literaturiz\ri. Pe de alt\ parte, ambi]ia prea mare care înso]e[te conven]ia literaturii nu m\ las\ s\ aberez atît de lini[tit pe cît a[ vrea.

Pe unde m\ uit?

Obi[nuiam s\ citesc blogul lui Michel Onfray (de fapt posta articole imense de pe platforma nouvelobs.fr), dar n-a ]inut mult. Era strict politic. Citesc blogurile de la The Guardian, foarte bune pe sport sau arte. Îmi plac [i unele bloguri economice (market-movers, de exemplu). Dar nu caut „bloguri”, ci ajung [i acolo dac\ m\ documentez în leg\tur\ cu vreo tem\.

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Top A[[aNu

R\zvan Mihai N\stase Avertisment ini]ial Nu s`nt un fan al blogurilor. Nu am blog, nici nu o s\ am, [i, sincer s\ fiu, în principiu, blogurile m\ scot din s\rite. Mi se pare o liberalizare extrem\ a grafomaniei, o form\ electronic\ a b\gatului în seam\ (& de seam\) de unul singur. Sînt o tombater\ retrograd\, o fosil\ vie, un idealist care înc\ mai pune pre] pe litera scris\ pe o bucat\ de hîrtie [i nu doar pîlpîit\ la 75 de hertzi pe un ecran.

Acestea fiind spuse, [i fiind deja montat bini[or contra fenomenului blog, m-am g`ndit s\ v\ scriu, în goan\, un top 3 al celor mai, hmmm,

aceste presupuneri sînt infirmate de Falsul Karl Lagerfeld. Îl g\si]i la fakekarl.blogspot.com. E atît de îng\duitor cu muritorii de rînd, cu the demode ones, încît e dispus s\ ofere lec]ii de stil. Blogul lui e un fel de [coal\ de dans [i bune maniere, e mai mult decît o colec]ie de sfaturi, e a guide to life. Recunoa[te c\ Internetul nu-l pasioneaz\, c\ prefer\ s\ scrie pe hîrtie din tweed cu logoul Chanel, folosindu-[i creionul preferat, pentru ca apoi s\-[i pun\ asisten]ii la treab\ pentru publicarea pe blog a vastei sale în]elepciuni. Dar, din dragoste de oameni, în]elege c\ blogul e o necesitate.

I could teach the people who visit this „internet” how to be proper human beings. So if you are reading my „blog” and you are either of those things (fat or ugly), I advise you to close your browser now and never come back. Tot de aici afl\m [i cîteva dintre secretele acestei industrii de miliarde de dolari: fotomodelele sînt atît de slabe din cauza restaurantelor McDonalds, a c\ror simpl\ vedere le face s\ vomite, Marc Jacobs vorbe[te în italice [i î[i creeaz\ colec]iile în manier\ dadaist\, extr\gînd culori [i texturi dintr-o p\l\rie, designerii obi[nuiesc s\-[i mai bat\ joc, din cînd în cînd, de clien]ii fideli, prin crea]ii îngrozitor de urîte pe care oamenii le vor purta numai de dragul etichetei. Kaiser Karl viseaz\ s\-[i deschid\ un magazin f\r\ haine, doar cu rafturi, unde clien]ii vor înv\]a s\ adulmece aerul Chanel produs în Fran]a [i, în cele din urm\, vor fi taxa]i corespunz\tor pentru asta. Cel mai sofisticat lucru pe care îl putem face este s\ ne bem ceaiul în dulap. Singurul lucru care conteaz\ este religia Chanel. Restul e un fals. La fel ca telefonul Dior. Ieftin (26.000 dolari) [i urît.

Numai bun de aruncat pe geam. În schimb, Karl are în plan un telefon Chanel, care probabil va avea cîteva butoane (dar nimeni nu cump\r\ telefonul Chanel pentru butoane, nu?), va fi din tweed [i s-ar putea s\ aib\ chiar [i ecran. Oricum, va fi dotat cu un buton de autodistrugere - cine î[i cump\r\ un telefon Chanel î[i poate permite s\ îl distrug\ [i s\-l înlocuiasc\, iar dac\ nu poate, atunci s\ nu [i-l cumpere de la bun început.

Desigur, ca s\ fim cu adev\rat [ic, trebuie s\ renun]\m complet la mîncare. Dar s\ înv\]\m, totu[i, s\ apreciem elegan]a unor dineuri oficiale. I’m sitting at the dinner table of the French president, whose name I don’t remember. The knives and forks are quite good. I quite like these knives and forks. Not sure what I’m going to do with them since I don’t eat. I’m going to mail them to my house, and then mail them back. Nu în ultimul r`nd, s\ ne punem la punct la capitolul egoism.

Nimic, absolut nimic, nu e mai important decît propria persoan\. I hate funerals. All the attention is on this dead person and the person is dead so they can’t really appreciate it. All the attention isn’t on me. I think the dead person should stay alive for a little while at the funeral to say thanks to everyone for coming. It is merely good manners.

Yves wasn’t that great, anyway. I’m better.

Oricum, moartea lui Yves Saint Laurent e un fals. YSL contribuie [i el la blogul lui Fake Karl, la fel [i Anna Wintour, redactorul-[ef al edi]iei americane al revistei Vogue (personajul care a inspirat Diavolul se îmbrac\ de la Prada) [i Rei Kawakubo.

cum s\ le zic cu o urm\ de polite]e, neofertante bloguri peste care mi se întîmpl\ s\-mi arunc ochii. Ca s\ nu se supere nimeni, am acronimizat titularii-titlurile blogurilor. S`nt sigur c\ le recunoa[te]i voi.

3. DCE. Pentru c\ spa]iul, în principiu dinamic, al blogului e redus la un simulacru de catedr\ universitar\ de la care se poate cuv`nta în voie, la nesf`r[it.

2. LT. Pentru comentariile pe care le genereaz\. {i cum fiecare î[i are cititorii pe care îi merit\, arunca]i v\ rog o privire peste c`teva fraze: „Cred c\ compar`nd R\zboi [i pace cu La Medeleni nu ai f\cut dec`t s\ demonstrezi ce vroia s\ zic\ domnul Cernat.” - Domnule

Hamlet avea blog?

Mihaela Michailov

În cadrul festivalului BLOG THE THEATRE (Graz, Austria, 21-23 mai 2008) au fost prezentate în premier\ 3 spectacole române[ti produse de Teatrul Bulandra: RE:RE:RE: HAMLET de Maria Manolescu, dup\ blogurile Ozanessme (bLoG cIuDaT ozanessme.blogspot.com/) [i Zuzu (www.zuzu-cconcept.com/), regia Radu Apostol, cu: Andreea Boboc, Viorel Cojanu, Cosmin Sele[i, BUY ME WITH A COFFEE de Peca {tefan, dup\ blogurile Ozanessme, Kaiser Gogu (kaizergogu.blogspot.com/) [i Janie (janie.weblog.ro/), regia Ana M\rgineanu, cu: Cristina Marchisano, Lauren]iu B\nescu, Katia Pascariu, SCENT OF A WOMAN de Daniel Popa, dup\ blogul Abjectu (abjectu.weblog.ro/), regia Daniel Popa, cu: Marius Capot\, Manuela Ciucur, Adrian Ciobanu, Andreea P\duraru, Cristina Marchisano.

Blogul reprezint\ una dintre cele mai prompte [i mai active formule de scriitur\ contemporan\, un mediu de reflec]ie cotidian\ imediat\. Miza dramatiz\rii blogurilor a fost descoperirea unor posibile piste de teatralitate în structuri textuale care nu sînt investigate din perspectiv\ dramaturgic\. Blogul de]ine un poten]ial teatral pe care toate cele trei spectacole l-au activat inteligent.

SCENT OF A WOMAN porne[te de la obsesia g\sirii ideii perfecte pentru un slogan publicitar concentrat pe protec]ia tampoanelor. Caricaturizarea textelor

publicitare cu care sîntem bombarda]i în fiecare zi merge mîn\-n mîn\ cu caricaturizarea personajelor. Manuela Ciucur e clienta obez\ care nu mai vrea s\ aud\ acelea[i cuvinte-cheie în slogan.

Marius Capot\, într-unul dintre cele mai bune roluri ale sale, e excedat de mecanismele unei industrii care se insinueaz\ pervers în mintea noastr\. În BUY ME WITH A COFFEE, Peca a construit un text în care conven]ia dramaturgic\ este deconstruit\ pe m\sur\ ce personajele intr\ într-o anumit\ situa]ie de joc. Fiecare î[i dore[te s\ fie parte din caruselul eroilor cinematografici, fiecare interpreteaz\ un rol într-un film în care se moare brusc [i se învie la fel de brusc. Cristina Marchisano, Lauren]iu B\nescu, Katia Pascariu au autenticitatea unor staruri care ies din propria via]\ cu lejeritate.

RE:RE:RE: HAMLET se apropie cel mai mult de formatul monologal al blogurilor. Maria Manolescu a conceput un text în care trei unghiuri de percep]ie [i de reac]ie la textul shakespearian converg. Trei personaje merg s\ vad\ un spectacol dup\ Hamlet, care le c\ptu[e[te perfect frustr\rile, iluziile, a[tept\rile.

Felul în care interfereaz\ cu textul clasic ]ine de r\spunsul pe care îl dau unor replici-supap\ pentru toate neîmplinirile lor. Apostol construie[te un spectacol prin care trei voci narative se ciocnesc dramatic într-un schimb de reac]ii imediate la o poveste clasic\ devenit\ pretext textual. Andreea Boboc, Viorel Cojanu [i Cosmin Sele[i personalizeaz\ tipuri de interac]iune cu personajele din text, care devin active in absentia.

Blogroll z princartier.blogspot.com z simonarrr.wordpress.com z hymerion.wordpress.com z dono.ro z www.totalg.ro/gay2gay/ z cp-b.ro z www.nascutinurss.ro/blog z www.terorista.ro z www.ublog.ro z jurnaldeabuz.blogspot.ro z rogozanu.blog.cotidianul.ro z www.stylediary.ro z www.fashionisspinach.com z www.shoeblog.com

Cernat, ca critic [i ca coleg de bran[\, v\ rog insistent, nu mai face]i asemenea asocieri c\ unora le d\uneaz\ grav [i e p\cat. „‘la medeleni’ mi-a pl\cut c`ndva, demult, c`nd am citit-o, dar ‘ion’ m-a enervat la culme. v\ rog eu frumos, domnii autori, nu scrie]i a[a ceva”. Dar pe voi, domnilor comentatori de bloguri, cum s\ v\ mai implor s\ nu mai scrie]i nimic, niciodat\? „Cernat e na[pa oricum, se [tie de mult asta. ~n rest, mul]i dau din gur\ aiurea, to]i se pl`ng, bla bla bla bla.”. Aici nu mai pot contrazice gura boborului. Corect. Bla, bla, bla.

1. M Ft. Blog pr\fuit. Atitudine narcisist\.

Promovare intens\ [i exclusiv\ a unei singure

dosar: noua literatur` de pe bloguri

Blogurile trrés chic

Ruxandra Ana Îmi plac blogurile de mod\. Multe dintre campaniile publicitare [i colec]iile caselor de mod\, de la Dolce&Gabbana, Prada [i Fendi pîn\ la mai tinerii Proenza Schouler, Rodarte sau Zac Posen, se situeaz\ undeva la grani]a cu arta. Intr\ în categoria eye candy. Îmi place moda exact atîta timp cît nu o iau prea în serios. Nu-mi place cînd are nevoie de justific\ri, în fa]a unora care, pierdu]i în sfere înalte, nu mai au timp de astfel de frivolit\]i. Dac\ Lagerfeld [i Dior nu vin la pachet cu Warhol [i Dali, nu prea prezint\ interes (am, de fapt, o teorie despre de ce elita noastr\ intelectual\ se îmbrac\ cum se îmbrac\, [i de ce printre ei exist\ atît de pu]ini oameni cu sim]ul culorii).

Blogurile de mod\ sînt o pat\ de culoare reenergizant\ într-un peisaj în care foarte mult\ lume goes public cu jurnalul - [i unii scriu chiar al naibii de bine, încît au devenit încet-încet lectur\ obligatorie diminea]a la cafea. Irina (www.stylediary.ro) e consultant de stil, pe blog scrie despre designeri [i despre campanii, despic\ firul în patru [i urm\re[te trendurile în ascensiune [i pr\bu[ire, face periodic un fel de digest al revistelor de mod\ din str\in\tate, nu se zgîrce[te cu pozele [i nici cu detaliile ultimelor sesiuni de shopping. Toate pe un ton foarte natural [i firesc, f\r\ s\ fie deloc ostentativ\. Blogul ei e unul util. {i frumos. www.fashionisspinach.com sus]ine ideea unui stil personal, care nu ]ine cont de dictatura trendurilor, dar [tie tot ce mi[c\ în materie de mod\. {i pare s\ aib\ un al [aselea sim] care descoper\ buticuri, magazine alternative, surse neconve]ionale de inspira]ie, shopping her way prin New York, Beijing, Singapore [i Washington. Manolo (www.shoeblogs.com) ador\ pantofii. Nici nu e de mirare, nu? Manolo [tie care sînt pantofii potrivi]i pentru orice ocazie. Ce-a avut de zis Manolo Blahnik despre asta? „Manolo the Shoeblogger?

Sorry, not me. But it’s very funny, isn’t it?

Hilarious”. www.catwalkqueen.tv le are pe toate. E ca un stilist personal. {tiri, sfaturi, piese de colec]ie, în plus e la curent cu toate celelalte bloguri de mod\, deci e un bun punct de pornire.

Sînt [i bloguri de mod\ care î[i dep\[esc scopul propus [i declarat. Timp de trei ani, Emi Guner i-a scris lui Marc Jacobs cîteva sute de scrisori. Care nu se limiteaz\ la obsesia ei pentru crea]iile MJ, de la haine [i pantofi la celebrele gen]i Louis Vuitton. Întreb\rile, uneori voit stupide, adresate designerului sînt punctul de pornire pentru pove[tile ei personale, despre via]a în Stockholm, despre c\r]i [i copii [i job - dar pentru c\ efectul scontat a întîrziat s\ apar\, [i declara]iile de dragoste au fost de-o singur\ parte, Emi a încetat s\-i mai scrie. ~ns\ povestea o pute]i înc\ citi la letterstomarcjacobs.blogspot.com.

Blogurile de mai sus, [i altele ca ele, pot fi un bun punct de reper. În plus, unele sînt [i amuzante. Asta dac\ pornim de la premisa c\ v\ intereseaz\ moda. Dar poate crede]i c\ se poate tr\i în afara ei. C\ via]a voastr\ de zi cu zi se desf\[oar\ independent de colec]ii, branduri, pictoriale [i trenduri n\scute parc\ peste noapte într-una dintre cele 152 de s\pt\m`ni ale modei, undeva în lume. Sau c\ stilul foarte original [i fistichiu pe care vi l-a]i creat v\ plaseaz\ la o distan]\ rezonabil\ fa]\ de aceste manifest\ri ale superficialit\]ii în toat\ str\lucirea ei. Toate

z www.catwalkqueen.tv z letterstomarcjacobs.blogspot.com z fakekarl.blogspot.com z www.supliment.polirom.ro/dce z miculftiriadi.wordpress.com z manafu.blogspot.com z pitzipoanca.org z blogsport.ro/buzarin z blogsport.ro/andries z ozanessme.blogspot.com z www.zuzu-concept.com z kaizergogu.blogspot.com z janie.weblog.ro z abjectu.weblog.ro

reviste literare pe blogul personal. Piar-ul se face [i a[a, nou\ îns\ nu ne place. Numele autorului, nume de personaj caragialesc, ales de bun\voie. Nu-i a[a c\ e bine s\ scrii chiar [i atunci c`nd nu te cite[te nimeni? Da, dom’le!

C`]iva favori]i S`nt totu[i [i bloguri pe care intru frecvent [i unde m\ simt în largul meu.

Aproape nici unul dintre ele nu are îns\ leg\tur\ cu literatura. Recunosc c\ citesc cu pl\cere comentariile sportive ale lui Alin Buz\rin [i ale Mariei Andrie[, c\ m\ relaxez [i îmi cl\tesc din c`nd în c`nd creiera[ul cu pitzipoanca.org (exist\ aici un condei de pamfletar excep]ional) sau c\ nu ratez aproape nici un post al lui Cristian Manafu.

19

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

pia]a interna]ional`

jean-lorin

gruia dragomir

sterian

american reader

lorgean travel

proz` scurt` indie We wanted to strike lightning in dark waters, to see, if only for a second, the entire world that lives down there, the ten million species in amazing colors and patterns; show us life, now. We pressed our stomachs and lips together, and these, too, were different sizes, but my lips were roughly the same size as her ear, and her arm, when wrapped around my waist, felt long and, more important, was warm. We grew still and stared at each other. It seemed incredibly dangerous to look into each other’s eyes, but we were doing it. For how long can you behold another person? Before you have to think of yourself again, like dipping the brush back in for more ink.

Electro-Shining

in partea st`ng\ a Dun\rii se ive[te un [lep. ~nainteaz\ greu [i spun «hai s\ mai st\m aici p`n\ c`nd [lepul va ajunge `n partea cealalt\». Aici `nseamn\ balconul de la etajul zece al hotelului Riga. Nu am prea multe de comunicat `n momentul \sta, aud `n minte `nc\ beat-ul ultimelor piese [i piciorul `mi zv`cne[te necontrolat `n ritmul lor. E 7 diminea]a, m\ uit la Dun\re, care mi se pare mai lat\ dec`t `mi imaginam. Pe malul cel\lalt e Rom<nia. E ciudat s\ te ui]i la ]ara ta, s\-i dai Miranda July coordonate fizice c`nd, toat\ lumea [tie, o por]i `n suflet. Am ajuns cu greu `n balconul \sta de unde se vede patria. Am `ncercat u[ile la vreo 3-4 etaje. Voiam s\ fum\m un ultim joint `nainte de culcare [i `n fiecare dintre camerele noastre dormea cineva care ar fi reac]ionat prost dac\ cinci oameni ame]i]i [i înc\ poseda]i de ritm ar fi dat buzna peste ei. Hotel Riga din Ruse e o relicv\ a unor vremuri pe care marea majoritate a celor prezen]i la festivalul de muzic\ electronic\ le percep ca apar]in`nd unui trecut anistoric. Dac\ m-a[ apuca s\-i povestesc Lalei despre atacul de panic\ de la o coad\ la banane din 1983 mi-ar fi [i mie greu s\ mai consider evenimentul ca f\c`nd parte din istoria personal\. Dac\ mie ur`]enia hotelului mi se pare monstruoas\, ea tinde s\ fie perceput\ oarecum cool de noile genera]ii. Ca atrac]ia inexplicabil\ pentru cineva cu un picior amputat.

La un moment dat, st`nd dezam\gi]i pe culoar, ne[tiind `ncotro s\ ne `ndrept\m, dintr-un hol lateral a ap\rut o femeie `mbr\cat\ `ntr-un halat alb. S-a dus direct spre balcon, l-a deschis [i a plecat z`mbind, disp\r`nd ca un adev\rat duh. Un hotel comunist posedat e un oximoron.

Deocamdat\ s`ntem `nc\ `n balcon, e lini[te, dar `nl\untrul nostru cineva danseaz\. Vorbele se strecoar\ afar\ lene[e, `nso]ite de r`sete poate nejustificate. {lepul a `ncremenit `n dreptul hotelului [i, `n zare, se ive[te un altul. Poate c\ acesta va reu[i s\ se piard\ la nadir, l\s`ndu-ne s\ p\r\sim balconul care ne ofer\ spre vedere glia str\bunilor. Vine momentul c`nd s`ntem `nchi[i de www.noonebelongsheremorethanyou.com Camil care e mort de somn [i pe fa]a-i contorsionat\ `i v\d ciuda c\ nu poate s\ se duc\ s\ se culce Miranda July, No One Belongs Here More Than You: Stories, Editura Scribner, 2007, 224 p. p`n\ nu ne elibereaz\. Trage de u[\, se lupt\ cu ea, `mpinge, pufne[te [i, `ntr-un final, reu[e[te.

R\m`nem patru, Ion, Lala, Miruna [i eu, formul\ care va fi ref\cut\ peste c`teva luni la Berlin. Apoi Ion se retrage [i ne `ntindem pe mocheta de pe culoar. M-am a[ezat `ntre dou\ u[i de lift, l`ng\ o scrumier\ metalic\ de tip vechi. Fetele `ncadreaz\ o u[\. Lala, altfel o persoan\ timid\ [i artea asta m-a urm\rit aproape prin toate libr\riile, de la introvertit\, vorbe[te `ncontinuu despre perioada `n care a r\mas singur\ timp de c`teva luni, Anthony Frost, din Bucure[ti, pîn\ la American Book Store din Haga. adic\ f\r\ Miruna. N-am v\zut-o niciodat\ at`t de vorb\rea]\, o ascult fascinat, de altfel s`nt Îns\ am refuzat-o în repetate rînduri doar pentru titlul care mi se fascinat de ea `ntr-un fel pe care nu pot s\ mi-l explic. Cea mai simpl\ explica]ie ar fi c\ s`nt p\rea cam preten]ios: No One Belongs Here More Than You. Nu `ndr\gostit, dar ar fi prea simplu, c`nd nu m\ aflu `n prezen]a ei, uit c\ exist\, nu ca `n c`ntecul [tiam cine este autorul, a[a c\ în urm\ cu cîteva zile, cînd am dat din nou peste lui The Sisters of Mercy, (I don’t exist) «When You Don’t See Me». Simt c\ este o persoan\ care cartea asta, m-am uitat s\ v\d cu cine am de-a face [i chiar dac\ pe moment ar putea fi important\ `n via]a mea. Indivizi proasp\t trezi]i apar pe coridor, se duc s\ numele Miranda July nu mi-a spus nimic, cînd m-am uitat pe coperta a patra m\n`nce micul-dejun pe care noi l-am luat deja, f\r\ s\ apuc\m s\ dormim deloc, am intrat `n [i i-am v\zut poza, mi-am dat seama imediat c\ aici se va pune punct rela]iei sala de mese spre disperarea unor chelneri bulgari care s-au uitat ur`t la [leahta vesel\ care a noastre urm\rire-refuz, iar cînd voi p\r\si libr\ria voi avea asupra mea acest devalizat bufetul, moment filmat de Miruna cu un handy-cam, Lala vorbe[te `n continuare, volum de proz\ scurt\ cu titlu preten]ios. Asta pentru c\ poza Mirandei July a povestea ei seam\n\ cu cea a personajului din Palatul Lunii, lumina se stinge [i se aprinde [i legat numele ei de filmul Me and You and Everyone We Know. {tiam despre la un moment dat u[a dintre fete se deschide. O creatur\ care seam\n\ cu un troll `ncearc\ Miranda July c\ a înregistrat cîteva albume, c\ a realizat tot felul de lucr\ri de s\-[i fac\ loc prin cadru [i m\ chircesc l`ng\ scrumier\, Lala vorbe[te `n continuare, pere]ii art\ interesante [i c\ a regizat, scris [i jucat în filmul Me and You and Everyone devin gelatino[i, mocheta m\ absoarbe. Troll-ul z`mbe[te, `ns\, bl`nd. Are cel pu]in doi We Know, care în 2005 a cî[tigat la Cannes 4 premii printre care [i premiul Caméra metri, chiar dac\ umerii îi s`nt l\sa]i din cauza at`tor u[i mici prin care a fost nevoit s\ treac\ d’Or pentru cel mai bun debut, iar la Sundance Premiul Special al juriului. Nu-i de-a lungul vie]ii. ~n ciuda dimensiunilor, toat\ f\ptura lui r\sp`nde[te bun\tate. M\ uit la asociasem niciodat\ numele cu lumea c\r]ilor, îns\ acum aveam în mîn\ [aisprezece pantofii enormi care `mi trec prin fa]a ochilor ca ni[te pietre de moar\ pornite la vale. proze scurte ce se anun]au a fi tot atîtea doze din acela[i umor nelini[titor, din C`teva minute mai t`rziu sau poate mai devreme, din aceea[i camer\ a ie[it sau va ie[i o acela[i mod sincer, inocent, dar totodat\ dur/t\ios/sec de a privi lucrurile ca [i în femeie `n v`rst\; cobor`m la cafeaua de la parter, ne `ntoarcem pe hol, apare colegul meu de Me and You and Everyone We Know, [i toate regizate în scris în aceea[i manier\ camer\, muzica `nc\ r\sun\ `n urechi, de[i DJ-ul doarme demult, [i nici m\car vocea Lalei indie. nu reu[e[te s-o acopere.

Lumea Mirandei July este populat\ de personaje ciudate, nu ie[ite din comun, dimpotriv\ chiar, banale, dar cu o gîndire ciudat\. În vocea lor este tot timpul prezent\ o not\ de triste]e, de dezam\gire, dar [i un amestec de optimism, de inocen]\ [i de fantezie. De fapt în toate povestirile, indiferent dac\ personajele principale se schimb\ Jean-LLorin Sterian, 32 de ani, prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele Baltazar [i hazardul radical, chiar dac\ trec de la straight la gay, de la feminin la masculin sau de la (1995), S c r i i t o r u l a i e [ i t l a v î n \ t o a r e (2000), P o s t u m e (2002) [i L o r g e a n (2007). A regizat scurtmetrajul Principiul Dragostei Comunicante, un documentar despre homosexualitatea din România, [i un mockumentary b\trîn la tîn\r, vocea narativ\ este aceea[i, a Mirandei July din Me and You and Everyone L e c ] i a d e P l a y b a c k despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat . Masterand `n antropologie, editorialist We K now. În multe dintre aceste proze personajele se izoleaz\ de restul lumii 24Fun, pieton convins. construindu-[i realit\]i alternative, imagina]ia fiind forma lor de supravie]uire; cel mai bun exemplu este povestirea The Swim Team unde lipsa unei piscine în ora[ul Belvedere din Nevada nu o împiedic\ pe povestitoare s\ dea lec]ii de înot unor b\trîni. Podeaua din apartamentul ei ]ine locul piscinei. La fel se întîmpl\ [i în Majesty, în care o femeie obsedat\ de Prin]ul William î[i imagineaz\ tot felul de scenarii posibile în care cei doi se întîlnesc, iar ea reu[e[te s\ îl cucereasc\. La fel se întîmpl\ [i în Shared Patio, în care naratoarea este atras\ de vecinul ei coreean, Vincent, iar cînd, în cele din urm\, intr\ în vorb\ cu el, acesta are o criz\ de epilepsie. Reac]ia ei este absurd\. În loc s\ încerce s\ îl ajute, se culc\ lîng\ el imaginîndu-[i cum ar fi ca în acel moment s\ fac\ sex. Îns\ Miranda July are grij\ ca aproape întotdeauna personajele sale s\ fie trezite din starea de visare, la fel [i cititorul, [i nu oricum, ci cît mai dur. În Shared Patio naratoarea este trezit\ din visul erotic de so]ia îngrijorat\ a lui Vincent care îi administreaz\ o injec]ie. În The Swim Team cei trei b\trîni mor, Majesty se termin\ cu fraza: „Life is just this way, broken, and I am crazy to hope for something else.” În alt\ povestire, una dintre cele mai reu[ite, Something That Needs Nothing, dou\ adolescente fug de acas\ pentru a începe o via]\ în care s\ împart\ totul. Una dintre ele o urmeaz\ pe cealalt\ doar pentru c\ este îndr\gostit\ de ea [i din acest motiv totul i se pare frumos [i vesel ca un balon de s\pun - chiar dac\ locul unde stau este un apartament plin de gîndaci [i chiar dac\ cele dou\ ajung s\ se prostitueze oferindu-[i servicile unor femei înst\rite. Dar balonul de s\pun se sparge atunci cînd cea îndr\gostit\ este p\r\sit\, iar pentru a supravie]ui se vede nevoit\ s\ se angajeze într-un sex-shop oferind peep

D

C

20

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Miranda July

ernu

Moscova - Bucure[ti jurnalul vremurilor de infla]ie (XVII) Drag\ A.I., Recent am fost rugat s\ scriu ceva despre Moscova. Pentru mine Moscova este în primul rînd o anex\ a literaturii ruse. Moscova este un ora[ rusesc - o [tim cu to]ii. Spre deosebire de Petersburg, o alt\ capital\ a Rusiei, Moscova este un ora[ mult mai rusesc. Petersburgul, poate primul ora[ modern al Europei, c\ci întîi a fost gîndit [i planificat [i abia dup\ aceea construit, a fost un ora[-exil pentru nobilimea rus\. A trebuit s\ curg\ mult sînge pe Neva pentru ca ora[ul s\ capete un autentic iz rusesc. Moscova este îns\ [i Rusia vechilor ]ari, [i cea a lui Stalin, [i cea lui Putin. De aceea poate o fraz\ cehovian\ precum „s\ mergem La Moscova, la Moscova!” are o înc\rc\tur\ atît de mare pentru ei, fraz\ care ne-a molipsit [i pe noi, cei care locuim departe de ei [i ne hr\nim din alte obsesii. În acela[i timp, e bine s\ ]inem cont [i de sfatul moscovi]ilor care ne avertizeaz\ c\ „Moscova, totu[i, nu e Rusia.”

Deci, „La Moscova!”. Unul dintre lucrurile care m\ fascineaz\ ori de cîte ori merg la Moscova [i hoin\resc cu amicii mei prin ora[ e modul în care-[i povestesc ora[ul Miranda July apelînd la un soi de „istorie literar\” a acestuia. Aproape fiecare col] [i cl\dire din vechiul ora[ are leg\tur\ cu un scriitor semnificativ, cu un eveniment literar sau cu unul „fictiv” din literatur\. „Aici a stat Alexandr Sergheevici Pu[kin”, „aici s-a b\tut Esenin cu Maiakovski”, „Aici a locuit }vetaeva”, „Aici s-a duelat poetul X”, „Aici a fost g\sit beat Venicika Erofeev” [i continu\ a[a un [ir de identific\ri geografico-literare, încît ai impresia c\ Moscova este un spa]iu-anex\ a literaturii Ruse. Acest lucru, de www.noonebelongsheremorethanyou.com exemplu, nu l-am întîlnit niciodat\ în România. Cu excep]ia Ia[iului, nic\ieri aici nu se face atîta caz de „istoria literar\” a ora[ului. În România urban\ exist\ o raportare la literatur\ de o manier\ anecdotic\, de crî[m\. În spa]iul urban rom<nesc „istoria literar\” a ora[ului este mai degrab\ folclorizat\, în timp ce ru[ii au un exces de zel în mitizarea ei. Acolo expresia „un poet este mai mult decît un poet” are un show-uri („I hated my job, but I liked that I could do it. I had once believed in a precious sens aparte. Locurile sînt ritualizate, fiec\rui loc i se g\se[te o poveste exemplar\, inner self, but now I didn’t. I had thought that I was fragile, but I wasn’t. It was like suddenly „fondatoare” de mituri literare. Nici m\car ma[in\ria actual\ de produs VIP-uri nu being good at sports”). reu[e[te s\ ia fa]a „Poetului”. Exist\ ceva religios în acest raport. În alte proze, fantezia personajelor este de-a dreptul suprarealist\. În The Sister, un Îns\ Mecca „istoriei literare” a ora[ului Moscova este strada Arbat (Starîi Arbat), muncitor de vîrsta a treia de la o fabric\ de po[ete îi propune unui coleg cam de aceea[i pe care poetul [i bardul Arbatului, Bulat Okudjava, o cînt\: „Ah Arbatul meu, tu e[ti vîrst\ s\ îi aranjeze o întîlnire cu sora lui mai tîn\r\, îns\ la nici una dintre întîlniri sora nu Patria mea!”. Strada dateaz\ din secolul XIV [i apare în letopise]ele Moscovei în apare, dar, cu toate acestea, b\rbatul are impresia c\ o cunoa[te: „Blanca came in and cumplitul an 1492, cînd ora[ul a ars din temelii. Numele de Arbat vine, dup\ cum out of my life over the next few weeks, but she never came in far enough for me to see t\lm\cesc speciali[tii, de la cuvîntul arab „rabat” cel care definea „periferia ora[ului”. her. I failed to meet her in so many different ways that I began to know her anyway. I Strada începe din spatele Kremlinului, fiind cîndva periferia ora[ului Alb (cel knew the qualities of her particular absence.” La final, Blanca se dovede[te a fi doar un care era înconjurat de zidurile Kremlinului). Începînd cu secolul XVII strada devine pretext pentru ca fratele s\-l poat\ ademeni pe colegul s\u acas\, s\-i dea ecstasy [i s\-i cel mai important centru comercial [i treptat ajunge unul dintre cele mai atractive propun\ s\ fac\ sex. {i, de[i poate p\rea sordid [i urît, nu este, c\ci personajele gîndesc la locuri din Moscova. Începînd cu anul 1908, pe aici începe s\ circule un tramvai, fel ca Miranda, care spunea într-un interviu: „{tii, ai impresia c\ ceea ce î]i dore[ti este iar odat\ cu anul 1970 ea devine, a[a cum o [tim [i ast\zi, o strad\ pietonal\. doar un fel de iubire romantic\, îns\ ceea ce ne face s\ mergem mai departe sînt, de fapt, Strada a devenit loc de întîlnire pentru boema moscovit\, locul de promenad\ toate celelate tipuri diferite de dragoste”, iar The S ister se încheie cu urm\toarea pentru turi[tii str\ini [i chiar dac\ în ultimii ani a c\p\tat un aer mai propozi]ie: „The new life came easily after this.” comercial, întîlne[ti „istoria literar\” a str\zii la tot pasul. Orice moscovit cult O alt\ ciudat\ poveste de dragoste este Ten True Things, în care o secretar\ se îndr\goste[te î]i va arat\ casa nr.53 în care Pu[kin a stat cu tîn\ra lui so]ie [i în ciuda de so]ia [efului doar auzindu-i vocea la telefon, iar mai apoi se înscrie la acela[i curs de cusut faptului c\ „a fost fericit, nu a scris nici un rînd”. În aceea[i cas\ va urma povestea pentru a o întîlni. Alte pove[ti, de[i se întind doar pe o pagin\ sau dou\, sînt adev\rate bijuterii.

Mariei }vetaeva, care a închiriat un apartament pe motivul „c\ aici a stat Aici intr\ [i The Man on the Stairs, atent construit\, plin\ de suspans [i absurd\. O femeie se Pu[kin”. Nr. 53 mai este legat [i de Pyotr Ceaikovski, dar [i de Vladimir treze[te în mijlocul nop]ii crezînd c\ cineva a intrat în cas\ [i urc\ încet spre ea, într-un atac de Maiakovski sau Vsevolod Mayerhold. Dup\ casa nr. 53 va urma imediat panic\ începe s\-[i analizeze întreaga via]\ [i lucrurile care o nemul]umesc, iar la sfîr[it î[i d\ povestea casei nr. 55, situat\ al\turi [i în care a stat „însu[i” Andrei Belîi. seama c\ pe sc\ri nu era nimeni, dar c\ b\rbatul lîng\ care dormea, so]ul ei, era un str\in care Dac\ ai noroc s\ ai un ghid, el nu va uita s\-]i arate casa nr. 9, unde a fost trebuia s\ dispar\ din via]a ei: „Go away, I whispered. Get out. Get out of my house.” În The Moves, faimoasa cafenea „Arbatsky podval”, în care nedesp\r]i]ii Esenin [i înainte de a muri, tat\l unei fete îi las\ acesteia o „mo[tenire”, o înva]\ cum s\ satisfac\ o femeie Mariengof î[i f\ceau veacul [i din cînd în cînd î[i f\cea apari]ia „bluza din mi[c\rile degetelor: „You’re going to make some woman very, very happy, he said.” galben\” a lui Maiakovski. Fire[te, ]i se vor ar\ta monumentele lui Pu[kin Ultima poveste, How to Tell Stories to Children, aduce aminte de romanul lui Augusten Burroughs, [i Okudjava, ]i se va spune c\ despre Arbat au scris de la Tolstoi la Alergînd ca apuca]ii (Running with Scissors): o femeie singur\ are grij\ de fiica prietenului ei cel mai Rîbakov [i cu siguran]\ ]i se va arat\ fresca dedicat\ celui mai iubit bun, a c\rui c\snicie este doar de fa]ad\. Cînd feti]a cre[te, cei patru încep s\ mearg\ la [edin]e de erou underground, poet [i cînt\re] rock, Viktor }oi. Acestea [i multe terapie, iar terapeutul devine [i el implicat mai mult decît trebuie, fiind surprins de feti]\ în timp ce el alte „aventuri” literare se pot „întîmpla” pe o mic\ strad\ din Moscova, [i mama de împrumut încercau s\ fac\ sex, pentru ca mai apoi, cînd feti]a devine adolescent\, ea [i numit\ Arbat. terapeutul s\ formeze un cuplu. Întocmai ca Me and You and Everyone We Know, prozele Mirandei July sînt bizarerii în care inocen]a este adus\ la rang de art\, în care oamenii sînt singuri [i dezorienta]i, de aici [i absurdul din unele povestiri, dar sînt absolut fermec\toare. Chiar [i atunci cînd în proza Making L ove i n 2 003 naratorul este o Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de profesoar\ de la o [coal\ pentru copii cu probleme, care este îndr\gostit\ de unul dintre elevii s\i. „The boy’s Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie disability was the shape’s way of saying, I love you, I am here, it’s me. I tried to be satisfied with this, and in (Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat the meantime, the boy himself began to love me. This was terribly, horribly, wonderfully sweet.” Oricît de gre[it în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în ar fi orice ar scrie Miranda July, pare horribly sweet. Cele [aisprezece proze sînt ame]itoare, de fiecare dat\ cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ cînd ridici capul din carte la terminarea unei pove[ti î]i dai seama cît de rupt e[ti de realitatea din jurul t\u, a [i una în s\pt\mînalul Suplimentul de Cultur\. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut Bucure[tiului agresiv [i inhibat, de fiecare dat\ cînd î]i ridici privirile î]i dai seama c\ e[ti din ce în ce mai „luat”. al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Vocea Mirandei July ]i se plimb\ deja pe limb\ [i î]i dai seama c\ locul t\u e acolo, în pove[tile ei, în cartea ei cu nume România. preten]ios. La noi mai e mult pîn\ s\ se scrie cu atîta dezinhibi]ie [i candoare [i pe un ton atît de firesc despre rela]ii lesbiene [i gay, despre „toate celelate tipuri diferite de dragoste”, dar cititori exist\ deja.

Gruia Dragomir, 24 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-ul Metropotam.

pia]a interna]ional`

vasile

21

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

noua art`

ruxandra ana

Plan B. De la Berlin

ntîmplarea face ca prima mea întîlnire cu Galeria Plan B s\ se fi produs nu la Cluj, ci la Var[ovia. Participarea în proiectul Villa Warszawa (2006) i-a asigurat galeriei clujene, de la bun început, toat\ simpatia mea - nu c\ asta ar fi contribuit la succesul interna]ional tot mai mare de care Plan B s-a bucurat, în perioada imediat urm\toare; ce vreau s\ spun este c\ am asociat-o mai degrab\ cu galeriile europene pe care le-am descoperit, de atunci, în tot felul de ora[e prin care am avut sau n-am avut treab\. {i n-am gre[it cu nimic în asociere, lucru care mi-a fost confirmat pe m\sur\ ce arti[tii clujeni se f\ceau remarca]i în str\in\tate. Revin la Villa Warszawa.

Un festival de art\ contemporan\ micu] [i kept private (de[i m\ aflam de aproape o lun\ în Var[ovia [i eram bine pus\ la punct cu evenimentele, n-a[ fi [tiut c\ se întîmpl\ ceva într-o vil\ nu tocmai accesibil\ pîn\ n-am primit un mesaj de la un prieten polonez care m\ anun]a: Rux, check out Plan B gallery from Cluj at Villa Warszawa. Am fost impresionat\.) O lung\ petrecere, expozi]ii organizate în camere, pe balcoane, în gr\din\ [i în pivni]\, concerte, barbecue [i înghe]at\. {i revela]ia Plan B. Printre al]ii.

De-atunci, numai ve[ti bune. Participarea la Armory Show, unul dintre cele mai mari tîrguri de art\ contemporan\ din lume, organizat la New York în februarie 2007, a atras aten]ia criticilor de la New York Times: „Ne atrage magnetic aten]ia un grup de exponate aparent f\r\ str\lucire: picturi, o sculptur\ [i o tapiserie prezentînd o surprinz\toare scen\ cu ostatici la pavilionul Galeriei”. A urmat o expozi]ie în cadrul Galeriei Nolan din NY, [i astfel, proiectul Across the Trees a fost [ansa arti[tilor clujeni de a-[i spori vizibilitatea în afara României. A urmat Low Budget Monuments, proiectul expus în Pavilionul României la Bienala de la Vene]ia, edi]ia a 52a - autori Cristi Pog\cean, Mona V\t\manu, Florin Tudor, Victor Man, Christoph Buchel & Giovanni Carmine; curator - Mihnea Mircan - o reflec]ie asupra posibilit\]ilor [i a condi]iei monumentului contemporan asupra interpret\rilor sale în afara mediului tradi]ional. Lucr\rile din Pavilionul României au examinat interac]iunile monumentelor cu subiectivitatea artistic\ [i au încercat regîndirea locului [i a rolului public al artei ca punct de pornire în construc]ia noilor monumente. Expozi]ia din octombrie a artistului {erban Savu, Girls, aducea în prim-plan personaje ale unui spa]iu suspendat între dou\ lumi (marginea ora[elor, [oseaua de centur\), bazîndu-se pe intui]ia privitorului pentru nuan]area [i l\rgirea nivelurilor de interpretare. În 2008, galeria are pl\cerea s\ ne anun]e deschiderea unui nou spa]iu expozi]ional, la Berlin. Expozi]ia inaugural\ a avut vernisajul în 5 septembrie, se nume[te BERLIN SHOW#1 [i î[i propune s\ promoveze portofoliul de pîn\ acum al galeriei în context berlinez. Va cuprinde proiecte ale arti[tilor care au lucrat înc\ de la început, din 2005, cu galeria, dar [i colabor\ri recente. Ciprian Mure[an revine în aten]ie cu Un c hien andalou (scena sec]ion\rii ochiului, din filmul lui Buñuel, e reluat\ de personajele din Shrek) [i cu Communism Never Happened („Dac\ tot mai mul]i ajung s\ cread\ asta, apare discret posibilitatea unei comunit\]i” Mihnea Mircan). De asemenea, vor fi expuse lucr\ri ale arti[tilor Mircea Cantor, Adrian Ghenie, Miklos Onucsan, Gabriela Vanga [i {erban Savu.

Cristi Pog\cean expune Modernist BirdHouse [i Lead, un coif a c\rui greutate este suficient\ pentru a rupe gîtul purt\torului. Calle de la Morte, video semnat Cristian Rusu, urm\re[te obsesiv pl\cu]a cu numele str\zii, pîn\ cînd camera începe s\ tremure, într-o mîn\ tot mai obosit\.

Curatorii expozi]iei sînt Mihai Pop [i Mihaela Lutea, iar BERLIN SHOW#1 r\mîne deschis pîn\ la jum\tatea lunii octombrie.

Î

Nuclear Fairy, Omar [i IRLO, off-Broadway

S

candalul cu poneiul roz nu s-a potolit înc\ de tot. A intrat în folclor, e în continuare un bun pretext de conversa]ie [i de polemic\ [i deja cam toat\ lumea are ceva de spus pe aceast\ tem\, cu sau f\r\ o minim\ documentare prealabil\. Din fericire, ve[tile despre cei trei arti[ti români, Omar, Nuclear Fairy [i IRLO nu se opresc la expozi]ia Freedom for Lazy People [i la acuza]iile de antisemitism. Odat\ încheiat episodul expozi]iei, cei trei revin în aten]ie, elogia]i de presa american\ pentru realizarea decorurilor unui musical off-Broadway, Fela! Arti[tii au lucrat coordona]i de scenografa Marina Dr\ghici [i au creat o lume care explodeaz\ de culoare, mi[care [i textur\, informeaz\ HotNews. Spectacolul se bazeaz\ pe via]a [i pe muzica artistului Fela Anikulapo Kuti, creatorul afro-beat-ului. Regia îi apar]ine coregrafului Bill T. Jones, iar premiera a avut loc la Teatrul 37 Arts din Manhattan, în 4 septembrie. „Scenografie de un curaj nebun... Spectaculoasa creatoare de costume, scenografa român\ Marina Dr\ghici a creat decoruri de o îndr\zneal\ care î]i taie respira]ia [i costume luxuriante. Atmosfera vizual\ a teatrului combin\ proiec]ii video ale unor mul]imi agitate cu abstrac]ii proteice, printre care figuri pline de spirit [i forme demne de Miro sau Klee” scrie John Simon în Bloomberg News, preluat de HotNews. Decorurile [i costumele pe care le-a creat Marina Dr\ghici de-a lungul timpului au putut fi admirate la Opera Na]ional\ din Paris, Opera din Zürich, Teatrul Na]ional din Praga sau Manhattan Theatre Club. Despre Nuclear Fairy, Omar [i IRLO se spune pe site-ul oficial al spectacolului, www.felaoffbroadway.com, c\ apar]in unei genera]ii de arti[ti care se desprind de trecutul totalitar est-european, fiind caracteriza]i drept unii dintre cei mai surprinz\tori street artists români.

22

Fela, credits Monique Carboni, www.felaoffbroadway.com

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

noua art`

„Pentru cineva care \nc`

se construie[te pe sine, Berlinul e THE PLACE“

A]i încep put cu arti[tii din portoffoliul Galeriei Plan B. Ve]i continua în aceea[i formul\ sau vor exista c olabor\ri c u a l]i a rti[ti, r omâni [ i str\ini??

Berlin S how#1 prezint\ o bun\ parte din portofoliul Plan B, lucr\rile cele mai puternice din ultimii ani ale arti[tilor clujeni cu care Plan B lucreaz\ constant. Lor li s-a ad\ugat Navid Nuur - un artist de origine iranian\ care tr\ie[te la Haga [i care e deocamdat\ singurul artist ne-român din portofoliul Plan B. Berlin Show#1 exprim\ interesul acestor arti[ti pentru ceea ce am putea numi istorie recent\.

De[i foarte diferi]i ca preocup\ri - de la pictur\ figurativ\ la art\ video, obiect [i instala]ie -, ceea ce îi une[te [i îi face interesan]i, pentru critici [i pentru colec]ionari deopotriv\, este modul lor de a explora prin art\ contextele sociale [i culturale din care provin. Fie c\ pun accentul pe dificultatea procesului de în]elegere a istoriei recente (Adrian Ghenie, {erban Savu, Ciprian Mure[an, Cristi Pog\cean, Istvan Laszlo), fie c\ exploreaz\ posibilit\]ile oferite de vizual într-un mod autonom (Victor Man, Navid Nuur, Gabriela Vanga [i Miklos Onucsan, Cristian Rusu), ei demonstreaz\ c\ arta conceptual\ [i pictura figurativ\ sînt deopotriv\ eficiente în descrierea tranzi]iilor sociale [i culturale.

Vom continua s\ prezent\m la Berlin arti[tii cu care lucr\m, dar în formula de solo show, colabor\rile avînd loc mai mult în zona artistcurator (de exemplu expozi]ia urm\toare: solo show Adrian Ghenie, curator Matt Price din Londra). În nici 4 ani, Galeria Plan B a devenit una dintre cele mai vizzibile în spa]iul europ pean. Care au fost punctele cheie în strategia galeriei??

Luciditatea de-a ie[i la timp de sub inciden]a/cercul vicios/pia]a de art\ artificial\ a scenei române[ti.

Nevoia de-a avea - atît arti[tii cît [i galeria - cariere în timp real, bine racordate la realitate, nu la sisteme lene[e [i rigide gen UAP, Academia de Art\. Parteneriatul cu galerii importante ale lumii pentru arti[tii reprezenta]i de Plan B. Produc]ia de proiecte artistice, nu doar expunerea [i vînzarea lucr\rilor (acest lucru face diferen]a între un galerist [i un dealer). Plan B este în primul rînd un loc de produc]ie artistic\, [i doar apoi de promovare a arti[tilor pe scena interna]ional\.

Cum a reu[it o galerie clujean\ s\ se imp pun\ pe pia]a artistic\ printre galeriile bucure[tene, consacrînd o grup pare desp pre care azi se vorbe[te ca desp pre „{coala de la Cluj”?? Cum [i-aa cî[tigat renumele [i vizzibilitatea??

Lumea e întodeauna tentat\ s\ creeze o poveste pentru a explica un succes. Dar la baza

tuturor lucrurilor bune care ni se întîmpl\ st\ calitatea lucr\rilor arti[tilor Plan B. F\r\ asta, orice strategie sau construc]ie managerial\ e[ueaz\.

S\ fii „o galerie clujean\ printre galerii bucure[tene” e foarte u[or, dat fiind c\ majoritatea galeriilor bucure[tene sînt axate pe pia]a local\, încercînd - cred cu mult succes - s\ formeze un corp de colec]ionari autohtoni. Noi am decis c\ nu avem timp de pierdut [i c\ ne vom dezvolta în partea în care g\sim resurse, sens [i o energie bun\ a locului. „{coala de la Cluj” e o sintagm\ prosteasc\ de care se aga]\ exact cei din afara fenomenului numit acum cî]iva ani „{coala de la Cluj” de c\tre Giancarlo Politi - editorul [ef al revistei Flash Art; ironia este c\ exact cei la care se referea Politi refuz\ s\ fie b\ga]i într-o oal\ comun\ [i s\ se identifice cu „{coala de la Cluj”. Cînd auzi]i pe cineva folosind acest\ sintagm\, v\ sf\tuim s\ fi]i precau]i...

Cum a rat\ p ia]a d e a rt\ r omâneasc\ f a]\ de cea berlinezz\??

E greu deocamdat\ s\ marc\m diferen]e [i similitudini, scena berlinez\, precum cea românesc\, e în plin\ transformare (chiar dac\ vorbim despre 2 nivele diferite ale transform\rii).

Pentru cineva care înc\ se construie[te pe sine, Berlinul e THE PLACE. Berlinul e înc\ ieftin, [i în plus ne place înc\rc\tura de istorie a acestui loc. Ca orice ora[ mare, Berlinul are deasupra un cer variabil, ne a[tept\m de pe acum la bune [i la rele, la prietenii noi [i la conflicte în a[teptare.

Care sînt proiectele viitoare ale galeriei, în ]ar\ [i în Berlin??

Venind dintr-o ]ar\ unde în mod tradi]ional orice lucru bun dureaz\ doar 3 zile, poate c\ proiectul cel mai important al galeriei este s\ exist\m [i peste 10 ani [i s\ reu[im s\ ne facem bine treaba în context interna]ional.

Urmeaz\, în programul expozi]ional din Berlin: expozi]ie personal\ Adrian Ghenie, curator Matt Price, Londra; expozi]ie personal\ Navid Nuur, curator Mihnea Mircan; expozi]ie personal\ {erban Savu, curator Jane Neal; expozi]ie personal\ Ciprian Mure[an, curator Mihnea Mircan; expozi]ie personal\ Miklos Onucsan. La Plan B Cluj e în preg\tire o expozi]ie de pictur\ curatat\ de Jane Neal.

Mihaela Lutea Mihai Pop

One Play, 2008, credits MNAC

Cel mai probabil m\ine

E

xpozi]ia lui Roman Tolici este o selec]ie de lucr\ri din serii distincte - Park, Barber’s Shop [i Action - [i urm\re[te, f\r\ a fi un proiect retrospectiv, demersul artistului [i temele sale recurente. Urm\rind rela]ia fotografiei cu pictura, se poate ajunge la în]elegerea modului de a privi lumea al artistului. „În ce m\ prive[te, fotografia e o experien]\ anterioar\, una înregistrat\ [i depozitat\. Ea devine un document precis, a c\rui înc\rc\tur\ con]ine unghiul meu exclusiv de vedere, participarea mea... bagajul meu generos de gînduri. Este adev\rat c\ port mai mereu camera foto cu mine, considerînd-o un carnet de schi]e, un [evalet pentru plein-air, o muz\ darnic\ [i asta pentru c\ tr\iesc cu convingerea c\ totul - subiect, con]inut, form\ - se afl\ în imediata apropiere. Nu-i a[a c\ ar fi absurd ca, avîndu-le pe ambele sub ochi, s\ încerci s\ conte[ti cî[tigul de cauz\ al fotografiei fa]\ de pictur\, cel pu]in în privin]a fidelit\]ii? Pentru mine, efortul se justific\ nu prin rezultatul copierii în pictur\ a imaginii fotografiate, ci pentru c\ încerc astfel s\ în]eleg imaginea în sine: eu refac imaginea doar prin contact vizual. Iar procedeul acesta implic\ o construc]ie de la zero a fiec\rui obiect, procedeu ce m\ conduce la o în]elegere [i la o con[tientizare a formei, la o medita]ie asupra con]inutului. Traduc astfel, într-adev\r, în propriul meu limbaj, ceea ce mi-a livrat lumea prin fotografie, transformînd-o în mesaj iconic”. (Roman Tolici)

Ruxandra Ana, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i e student\ la Facultatea de Limbi Str\ine, sec]ia polon\-german\. A tradus, la Editura Humanitas: Tim Lott, White City Blue; Tibor Fischer, C\l\torie p`n\ la cap\tul camerei; Guy Bellamy, Vacan]a, [i Woody Allen, Anarhie.

Pictur` clujean` la Bucure[ti

L

Victor R\c\t\u, În sfori, ulei pe pînz\, 2008, credits Ivan Gallery

a jum\tatea lunii septembrie, Galeria Ivan a organizat vernisajul expozi]iei Deasupra abisului, a artistului clujean Victor R\c\t\u. Aceasta este prima sa expozi]ie personal\ în Bucure[ti, dup\ zece ani de activitate didactic\ la catedra de pictur\ a Universit\]ii de Art\ [i Design din Cluj.

Expozi]ia de la Galeria Ivan urm\re[te redarea pictural\ a experien]ei haosului [i a anarhiei lumii contemporane, punînd accentul pe predispozi]ia individului spre fragmentare [i descentrare. Figura central\ a crea]iilor sale, [i nucleul întregului concept, este acrobatul, surprins în timp ce execut\ salturi dificile sau suspendat între cer [i abis. Labirintul, ca spa]iu al cotidianului, e un pretext care trimite la dinamica haotic\ a ora[ului [i la condi]iile de existen]\ a omului în mediul urban. Privitorul e implicat direct, printr-un exerci]iu de imagina]ie care trebuie s\ completeze planul secund, dar f\r\ a reu[i s\ dezlege complet misterul.

Victor R\c\t\u este unul dintre cei mai reprezentativi arti[ti ai {colii de pictur\ de la Cluj, remarcat în presa interna]ional\ în urma expozi]iei Locked In (Casino de Luxembourg, aprilie - iunie 2008), avînd în preg\tire expozi]ii personale la importante galerii din Olanda, Belgia sau China.

23

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

ion

manolescu derapaj vecinii \n ac]iune

N

u degeaba au f\cut comuni[tii blocuri: cineva trebuia s\ le [i ocupe.

Din specia nou\ a migratorilor, e bine s\ te fere[ti de chiria[i. Sînt vorb\re]i, înc\p\]îna]i [i, mai ales, au prostul obicei s\ se simt\ ca acas\.

De ceva timp, am fost invadat de jos [i din lateral. Dedesubt, un cuplu simpatic, sub 30 de ani, potolit, numai unt [i miere pe scar\. Genul pereche ecologist\, care pleac\ la serviciu pe role [i împarte pîinici [i coroni]e flower-power vecinilor. La atîta generozitate, naiv s\ fii s\ nu ca[ti bine ochii.

Sîmb\ta, a venit [i plata: de la dou\ la [ase, simfonia burghiului [i-a borma[inii.

Cu o regularitate de criminal, vecinul [i-a pus în practic\ hobby-ul: g\uritul pere]ilor, în vederea unor opera]iuni de montaj. La foc mic, cîte un [urub la zece minute, urmat, probabil, de contemplarea proaspetei opere de art\.

De o echip\ de instalatori, care s\ termine treaba într-o zi, nici vorb\. Întotdeauna e mai pl\cut s\ faci lucrurile cu mîna ta. Metodic, timp de-o jum\tate de an. În lateral, [i mai r\u. M\ culc într-o noapte [i, cînd s\ trec în lumea viselor, sar mai r\u ca la Haydn: dou\sprezece lovituri de gong. Arunc cear[aful, lipesc urechea de zid, la timp ca s\ prind ultimele zvîcniri ale arcului. M\ îmbrac în vitez\ [i fug pe scara B. Ap\s cu toat\ puterea pe sonerie.

- Cine e? se r\ste[te o voce de b\trîn\.

- Vecinul.

- Care vecin?

- |la pe care face]i experien]e cu pendula. Opri]i-o sau muta]i-o-n alt\ camer\!

- Aoleu, puiule... Da’ m-am obi[nuit s\ dorm cu ea...

- Puiul cheam\ poli]ia, dac\ n-o opri]i. E clar?

A fost, pîn\ s\pt\mîna urm\toare, cînd baba a întors din nou resortul.

Alte lovituri de gong, de data asta dup\-masa. Alt\ conversa]ie prin u[\, cîteva vorbe nefilologice [i amenin]area c\ vorbesc cu proprietarul (din întîmplare, m\tu[\-mea), [i pendula a luat-o din loc, departe de nervii mei zdruncina]i.

Despre vecinii de deasupra, nu v\ mai spun. Îi [ti]i. Sînt cei doi obezi, cu pot\ile insomniace: un brac [i-un chihuahua. Gr\dina zoologic\ doarme în acela[i timp cu ei: de la patru diminea]a, pîn\ la dou\ la prînz. Aici, înc\ lucrez la problem\. Poate-l chem pe vecinul de jos, s\-mi prind\ combina în tavan.

Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti.

Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului Alexandru, românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode (A Editura Univers, 1998; Derapaj, Editura Polirom, 2006).

24

teatrul interven]iei \n cotidian

noul teatru

mihaela michailov

Î

nainte de 1989, modelul teatral românesc propunea avortarea realit\]ii ca principiu estetic [i etic. Supravie]uiai cu pre]ul expulz\rii, al cosmetiz\rii sau al fent\rii realit\]ii. {opîrlocra]ia, introducerea unor simboluri subversive, gesturile [i sintagmele care activau, în mentalul colectiv, o supap\ politic\ func]ionau ca principal\ surs\ de teatralitate. Se foloseau subterfugii pentru a putea spune ceea ce era de spus, pentru a nu fi în colimatorul unor for]e blocante. Cuvintele [i ac]iunile erau supuse unei strategii de deviere de la sensul vizat. „Ochiul r\u” al cenzurii bîntuia textele [i spectacolele. Limbajul era castrat deoarece cenzura impunea totalitarismul lingvistic. Orice abatere de la normele reglementate de politica discursiv\ a partidului era amendat\.

Dup\ 1989, sondarea [i cercetarea teatralit\]ii cotidianului au jalonat preocup\rile unor regizori care s-au axat pe dezvoltarea dramaturgiei române[ti contemporane. Limbajului i-au fost restituite drepturile de apartenen]\ la realitate, de investigare, f\r\ nici un fel de drapare inten]ional\, a lumii proxime în care tr\im. Limbajului nu i-a mai fost fric\ s\ existe, s\ enun]e [i s\ denun]e imediatul. Limbajului i-a fost dat ceea ce i se luase abrupt: dreptul la replic\. Receptarea lui e îns\ [i acum pervertit\ din cauza unei lipse de adecvare la transform\ri socio-semantice iminente.

Pentru fiecare text contemporan românesc un regizor trebuie s\ lupte. Oricît de incredibil ar p\rea, exist\ manageri teatrali care, în România în 2008, negociaz\ num\rul de „prostii’’ dintr-un text, considerîndu-le neortodoxe pentru „spa]iul sacru” al scenei. Exist\ îns\ [i teatre care [i-au asumat, cu consecven]\, o direc]ie în ce prive[te încurajarea textului contemporan: Teatrul Foarte Mic (Bucure[ti), Teatrul Na]ional „Mihai Eminescu” din Timi[oara, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploie[ti. În cazul teatrelor independente - Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul ACT -, sus]inerea dramaturgiei contemporane e mult mai clar asumat\.

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Teatralitatea actualit\]ii Documentarea realit\]ilor române[ti prin participarea direct\ a tuturor polilor reprezenta]i în spectacol - dramaturg, regizor, scenograf, actori - a constituit una dintre metodele de baz\ folosite de dramAcum. Teatralitatea actualit\]ii a fost c\utat\ [i evaluat\ ca principal\ surs\ a scriiturii. Mottourile folosite în concursurile dramAcum: AI O IDEE? }IO FACEM!, TRECE-}I GRANI}A!, SCRIE CE VEZI!, MONTEAZ|-TE! DAC| VREI S| TE MONT|M! reflect\ dubla miz\ actan]ial\ propus\ de regizori, c\rora li s-a mai al\turat - ca membru stabil - [i Ana M\rgineanu: interesul pentru o dramaturgie a contactului intim cu realitatea [i reflexul de a concepe un spectacol în echip\. Dramaturgii descoperi]i de dramAcum: Peca {tefan, Nicoleta Esinencu, Vera Ion, Gabriel Pintilei, Bogdan Georgescu, Maria Manolescu etc. sînt juca]i în teatre importante din România [i din str\in\tate, sînt tradu[i [i inclu[i în antologii care apar la edituri din întreaga lume. În 2008, la concursul dramAcum au fost primite peste o sut\ de texte, ceea ce, pe de o parte, demonstreaz\ un interes din ce în ce mai mare pentru dramaturgia contemporan\ [i, pe de alt\ parte, credibilitatea pe care grupul [i-a cî[tigat-o în timp. dramAcum a dezvoltat un sistem de cercetare [i de practic\ teatral\ coerent [i cu efecte vizibile pe termen lung. Teatrul românesc a asimilat texte concepute [i traduse în cadrul proiectelor dramAcum, care au direc]ionat aten]ia celor care scriu [i a celor care analizeaz\ ceea ce se scrie spre con[tientizarea promptitudinii interven]iei dramaturgice în realit\]ile noastre imediate, spre perceperea adecvat\ a acestor realit\]i [i spre necesitatea de a în]elege fenomenul teatral organic, spectacolul ca oper\ colectiv\.

Art\ la fa]a locului Continuînd ini]iativele [i formulele de lucru propuse de dramAcum, mergînd chiar mai departe cu proiecte de documentare aplicat\ în comunit\]i printr-o art\ la fa]a locului, grupul tangaProject a fundamentat o metodologie dramaturgic\ elaborat\.

Ap\rut în 2005, tangaProject - creat de Miruna Dinu (regizor), Bogdan Georgescu (dramaturg [i regizor), Vera Ion (dramaturg [i regizor), Ioana P\un (regizor) [i David Schwartz (regizor) - a practicat un teatru-platform\ de dezbatere a unor problematici comunitare acute, un teatru implicativ [i reactiv în care fiecare participant devine autorul mont\rii.

Cei documenta]i [i cei care documenteaz\ au drepturi egale în asamblarea unui tip de spectacol prompt, editorial al anomaliilor sociale curente. tangaProject a mutat teatrul în mijlocul celor pentru care a fost f\cut, integrîndu-le dinamica [i absorbindu-le nevoile. Teatrul a devenit gazonul pe care arti[ti preocupa]i de evolu]ii [i de blocaje sociale [i-au stabilit centrii de interes. tangaProject a scos teatrul în strad\, la intersec]ia dintre dilemele cotidiene [i indiferen]a autorit\]ilor, provocînd comunitatea s\-[i con[tientizeze disfunc]ionalit\]ile interne [i s\ reac]ioneze la ele.

Interven]iile tangaProject au f\cut posibil un teatru de apel [i rapel urgent, care someaz\ realitatea s\ se descopere în punctele ei fragile.

Arti[tii tanga au func]ionat ca ni[te detectori de probleme comunitare pe care le-au documentat, pentru ca apoi s\ le interogheze teatral. În RahovaNonstop - spectacol în 25 de ore (16-17 octombrie 2006) - au fost integrate pove[tile comunit\]ii din zona Rahova, spectacolele fiind jucate în spa]iile publice din zona Rahova - Uranus.

Acest proiect, în care regizorii au lucrat cu dramaturgi, actori [i scenografi în echipe de cercetare [i crea]ie, a fost urmat, la mijlocul lunii septembrie 2007, de un calup de spectacole care au f\cut parte din Construie[te-]]i comunitatea, program de investigare a unor comunit\]i cu care arti[tii au intrat în contact direct pe parcursul mai multor luni. Aceste comunit\]i au fost alc\tuite din locatarii apartamentelor din blocurile acoperite de mash-uri, chiria[ii din casele na]ionalizate, donatorii de sînge, adolescen]ii din Complexul de servicii pentru copilul delincvent Titan, Bucure[ti. Construie[te-]]i comunitatea a cuprins un atelier de crea]ie destinat copiilor din Rahova-Uranus, un atelier de dramaturgie bazat pe experien]ele relatate de membrii comunit\]ilor documentate, dezbateri publice, o arhiv\ vizual\ a comunit\]ii Rahova-Uranus, spectacole de teatru comunitar. tangaProject a dezvoltat procedee [i tehnici de cercetare specifice teatrului comunitar, cu care publicul din România este extrem de pu]in familiarizat. tangaProject a creat un teatru prompt, atitudinal, un teatru care a mar[at pe o dubl\ construc]ie comunitar\: pe de o parte o comunitate de crea]ie (dramaturgi, regizori, actori etc.), care presupune analiza în echip\ a grupurilor vizate, [i, pe de alt\ parte, o comunitate investigat\ [i reprezentat\ socio-teatral.

Pe 21 august 2008, o parte dintre arti[tii tanga au conceput un performance, r\spuns direct la dezbaterea [i la comentariile inepte provocate de expozi]ia Freedom for Lazy People de la Institutul Cultural New York, în urma c\reia au fost incrimina]i organizatorii expozi]iei. tanga a demonstrat înc\ o dat\ c\ e nevoie, în România, de un teatru prompt.

M i h a e l a M i c h a i l o v , 31 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ de e fric\ [i a Premiului UNITER pentru dramAcum pentru piesa Mi-e piesa Complexul România . Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

maso Blues Bar, Imagine din spectacolul Sado-m regia Gianina C\rbunariu

Afi[ul edi]iei trecute a concursului dramAcum

noul teatru

Crearea unui prim nucleu de sus]inere a dramaturgiei prezente [i promovarea ei programatic\ a ap\rut odat\ cu structurarea grupului dramAcum.

Pe 25 ianuarie 2002, în cadrul UNATC (Universitatea Na]ional\ de Art\ Teatral\ [i Cinematografic\), a fost lansat grupul dramAcum, care [i-a propus investi]ia pe termen lung, practic\ [i conceptual\, în scriitura contemporan\ româneasc\. În toate interven]iile pe care le-au avut, membrii fondatori dramAcum - Radu Apostol (regizor), Alexandru Berceanu (regizor), Gianina C\rbunariu (dramaturg [i regizor), Andreea V\lean (dramaturg, scenarist [i regizor) [i profesorul Nicolae Mandea - au accentuat necesitatea racord\rii teatrului românesc la spa]iul teatral interna]ional în primul rînd printr-o dramaturgie a prezentului. Sincronizarea cu o scriitur\ transversal\ [i nu paralel\ sau defazat\ în raport cu realitatea, decojit\ de metaforit\ [i de cîrlige politice, a constituit miza unor regizori care au realizat o muta]ie esen]ial\ în gîndirea spectacolului de teatru în România.

Privilegierea rela]iei dramaturg-regizor, textul în mi[care la care cei doi lucreaz\ împreun\, dramaturgul fiind direct împlicat în procesul de facere a spectacolului, au pus în discu]ie concepte precum asamblarea organic\ a mont\rii, partajarea drepturilor de autor [i consensualitatea viziunii. Textul nu mai este un manuscris închis, ci devine act performativ maleabil, constituind împreun\ cu spectacolul o comunitate actan]ial\.

Cele dou\ direc]ii pe care s-a axat dramAcum au fost organizarea unui concurs de dramaturgie româneasc\ adresat autorilor pîn\ în 26 de ani (au fost acceptate [i excep]ii) [i aducerea în circuitul teatral autohton a unor texte contemporane traduse din limbi de circula]ie restrîns\ (islandez\, suedez\, macedonean\, bulgar\, sîrb\ etc). Paralel cu aceste ac]iuni care dep\[esc registrul teatral, avînd o puternic\ implica]ie social\ prin con]inutul [i prin reflec]ia textelor abordate, dramAcum a c\utat un spa]iu propriu în care s\ dezvolte proiectele începute.

Din p\cate îns\, toate încerc\rile s-au lovit de amîn\rile [i de refuzul autorit\]ilor, în condi]iile în care, în România, nu exist\ un centru de cercetare [i de promovare a dramaturgiei contemporane care s\ nu fie subordonat unui teatru.

dramAcum a pus bazele unui demers de abordare socio-critic\ a con]inutului cotidian contemporan prin filtr\ri teatrale pertinente. Poten]ialul de teatralitate al evenimentelor cu care ne confrunt\m [i-a g\sit astfel cea mai adecvat\ transpunere.

Relevan]a fenomenului dramAcum dep\[e[te impactul teatral al unor texte [i spectacole prin activarea unei mize sociale care reformateaz\ reprezent\rile cotidiene.

teatrul interven]iei \n cotidian

Pact cu dramaturgia

25

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

redactor: fa]` - profil

tiberiu stamate,

Editura Paralela 45

redactor [i PR. c\teva am`nunte lipsite de str`lucire

D

up\ cum cred c\ [ti]i, orice job cool - [i despre cel de PR se spune c\ ar fi a[a - are [i o dimensiune anonim\, de munc\ anost\. Nu se compar\, totu[i - trebuie precizat -, cu travaliul sisific al redactorilor, al c\ror efort se desf\[oar\ în totalitate în subterana editorial\. Dac\ despre unele victime din închisorile comuniste, care aveau [i o via]\ spiritual\ pe m\sur\, se spunea c\ au fost „sfin]ii închisorilor”, despre redactori ar merita s\ se spun\ c\ s`nt „sfin]ii editurilor”.

Calit\]ile lor r\mîn necunoscute cititorilor, de[i de ei depinde ca „produsul finit” s\ fie la cote cel pu]in onorabile. Ca s\ nu mai pomenesc despre faptul c\ redactorul (vorbim despre cel de literatur\ român\) ar trebui s\ colaboreze îndeaproape cu autorul [i - se [tie - autorul poate fi dificil. Îmi aduc aminte de ceea ce spunea unul dintre „celebrii” redactori de carte de la noi, Radu Pavel Gheo, despre cît de greu este s\ convingi un autor s\-[i mai perie textul, iar dac\, dup\ publicare, acesta e un succes, cum, din nou, întregul merit îi revine doar lui. Poate fi, deci, [i frustrant s\ fii redactor.

Ba mai mult, am auzit [i povestea cuiva (tot redactor, din nefericire) care a fost amenin]at cu b\taia dac\ îndr\znea s\ scoat\ o anumit\ poezie dintr-o antologie de autor.

Ca s\ nu mai spunem c\ postura sa e la fel de ingrat\ ca a - p\strînd propor]iile - portarului de fotbal într-un meci. Publicul îi admir\ de obicei pe atacan]ii care marcheaz\ m\car o dat\, în ciuda rat\rilor de pîn\ atunci, în schimb nu-l iart\ pe portarul care a ap\rat bine tot meciul, dar gafeaz\ o singur\ dat\. A[a e [i cu redactorii, ale c\ror erori se v\d imediat în text [i s`nt sup\r\toare.

Desigur, exist\ [i satisfac]ii (era s\ scriu în continuare, glumind: dar eu nu [tiu nici una). Printre cele mai importante - s\ cite[ti ([i, implicit, s\ redactezi) o carte foarte bun\ [i foarte scurt\ cum e Oameni obosi]i a lui Andrei Bodiu. Deci s\ po]i s\ te bucuri de literatur\, f\r\ s\ te g`nde[ti c\ î]i faci meseria.

Fiindc\ eram, la un moment dat, pe terenul de fotbal, [i încercam compara]ii riscante, s\ spun c\, pe de alt\ parte, PR-ul de editur\ (cu el începusem, dar am f\cut aceast\ lung\ digresiune ca s\-i dau Cezarului etc.) e asemenea atacantului, care poate rata de cîteva ori, f\r\ ca asta s\-i d\uneze imaginii, îns\ ale c\rui succese s`nt cît se poate de vizibile. Dac\ veni vorba despre vizibilitate, acesta e [i cuvîntul-totem al PR-ului, care nu trebuie neap\rat s\ creasc\ vînz\rile (e treaba marketingului, nu?), ci s\ fac\ editura cît mai vizibil\, s\-i cultive imaginea în mass-media, s\ fie o interfa]\ pentru aceasta, s\ promoveze apari]iile editoriale, autorii. De aici [i impresia de job pentru oameni sub]iri, care presupune mai degrab\ un colportaj inteligent al informa]iilor, viziune pe pia]a de carte, mass-media la degetul mic. Ei bine, e doar o imagine.

PR-ul poate însemna toate acestea, dar, f\cut zi de zi, î[i mai pierde din poleial\. E, în bun\ m\sur\, munc\ de birou, cu timpi mor]i, cu nemul]umiri c\ anumi]i scriitori extraordinari se bucur\ de prea pu]in succes de public (de exemplu, scriitorii est-europeni, insuficient descoperi]i) [i c\ nu po]i face mare lucru în privin]a asta (pentru c\ est-europenismul e ca o tinichea care le atîrn\ de coad\), cu mici activit\]i de rutin\, deloc eroice (administrarea coresponden]ei, a site-ului, [edin]e, întîlniri inutile, taton\ri în locuri unde [tii dinainte c\ nu vei avea succes, telefoane, „rela]ii cu publicul”).

Nu vreau s\ demitizez, totu[i, PR-ul (de[i, dac\ ne lu\m dup\ ce am spus despre munca de redactor, b\nuiesc c\ nu m\ mai crede nimeni)! Doar c\ am în minte imaginea unui „PR-ist” teribil dintr-o proz\ a mi o poveste) [i m\ gîndeam c\ nu e deloc a[a. Bine, lui Costi Rogozanu (volumul Fuck the cool. Spune-m ce-i drept, personajul lui era din showbiz, probabil c\ a[a se explic\ diferen]a. În final voi mai scrie doar un lucru: de ce merit\ s\ lucrezi în PR-ul de editur\. Pentru c\ participi la diverse evenimente, uneori chiar la lans\ri. {i s`nt spumoase!

fotografie de peste drum de 20 de minute daniel vighi st\ cu m`inile încruci[ate în poarta prim\riei din c`nd în c`nd î[i mut\ greutatea de pe un picior pe altul ca [i cum ar muta o pies\ de [ah pe acelea[i p\tr\]ele ca s\ evite remiza prive[te ma[inile ce trec pe loga cred c\ la ele se uit\ cred dar nu s`nt sigur de asta dup\ un timp î[i consult\ ceasul apoi î[i duce m`na la falc\ f\r\ s\ par\ îngrijorat îns\ n-ai cum s\ [tii de pe cealalt\ parte a drumului ce e în sufletul unui om care st\ în poarta prim\riei [irul de ma[ini verzi albe ro[ii gri albastre negre sem\n\ cu un fir epic la care poate se g`nde[te acum daniel e calm e senin e cert c\ n-are înt`lnire cu absolut nimeni st\ pur [i simplu [i a[teapt\ s\ stea [i ploaia

Robert {erban, 37 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

robert 26

[erban

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Aus dem Rumänischen übersetzt von Peter Rösch, p.m.roesch@gmx.de, Anfragen seitens Verlagen herzlich erwünscht {tefan Agopian: Tache de catifea, Ia[i, 2004, 4.

Aufl. S. 203-205

N

„o compara]ie

\ntre Musil [i Agopian“ În timpul în care ai stat aici, te-ai apucat s\ traduci sau s\ cite[ti autori români?

Am f\cut dou\ semestre la Facultatea de Litere din Bucure[ti [i am citit o gr\mad\ de literatur\ român\, începînd cu Eminescu [i ajung`nd pîn\ la Cezar Paul-B\descu. Din fiecare scriitor vreau s\ citesc m\car o carte. Am mai tradus din ce citeam.

Pentru tine?

Pentru bani.

Cum ai aflat despre programul ICR? Eu voiam de fapt s\ fac practic\ la o editur\.

Eram la traducere, la Facultatea de Limbi Str\ine, [i aveam un profesor foarte bun, Gheorghe Nicolaescu, care mi-a f\cut leg\tura cu un redactor de la Humanitas, ca s\ fac practic\ acolo, dar nu am reu[it, iar el mi-a propus s\ m\ întîlnesc cu Ioana Grünwald, care se ocup\ de Centrul C\r]ii; ea mi-a f\cut leg\tura cu Florin Bican. Î]i dore[ti s\ traduci de-acum încolo, s\ te ocupi de asta în mod constant?

Acum trebuie s\ termin facultatea, dar deja vreau s\ m\ apuc s\ caut o editur\ pentru Tache de catifea a lui Agopian.

Cum ai ales Tache de cattiffea?

Mi se pare o carte genial\. Balcanismul nu are echivalent în literatura german\ sau în literatura pe care am citit-o eu pîn\ acum. E o carte pe gustul meu.

Crezi c\ ai g\si în Germania un public interesat de balcanism?

Am putea încadra Tache de catifea într-un fel de discurs narativ care descrie psihologia.

Robert Musil face în scrierile de tinere]e ceva ce mi se pare c\ seam\n\ cu Tache de catifea.

Un mod de a descrie psihologia subiectiv\ altfel decît realist. {i aici ar mai fi [i al]ii. Problema e c\ este o literatur\ foarte înalt\, o carte foarte grea, [i nu [tiu dac\ oamenii mai vor s\ citeasc\ astfel de c\r]i, grele. Dar eu sînt foarte convins de carte [i nu mi-am pus pîn\ acum problema dac\ pot s\ o vînd. N-o s\ fac treaba asta pentru bani. În Germania cum se pl\tesc traducerile literare?

Se pl\tesc mai bine decît în alte ]\ri, de exemplu mai bine decît în Ungaria, unde am aflat acum c\ se pl\te[te foarte prost; depinde

despre ce limb\ vorbim. Dac\ traduci din român\, e greu s\ tr\ie[ti din traduceri. L-am întîlnit recent pe Gerhardt Csejka, traduc\torul lui C\rt\rescu în german\, [i nici el nu poate s\ spun\ c\ tr\ie[te foarte bine din asta.

Vrei s\ continui cu alte c\r]i ale lui Agopian sau te-ai gîndit [i la al]i scriitori? În afar\ de Agopian, îmi mai place Gh. Cr\ciun, cu Pupa russa, e o carte care ar merita s\ fie tradus\, [i poate Cartea milionarului, a lui {tefan B\nulescu, care a fost deja tradus în german\ cu Iarna b\rba]ilor, poate [i Cezar Paul-B\descu, poate Simion Liftnicul - dar astea sînt doar ni[te ipoteze, trebuie mai întîi s\ v\d dac\ se poate. Deocamdat\ nu pot s\mi fac mai multe proiecte, înainte s\ termin Tache de catifea.

Ai vrea s\ te întorci în Germania sau o s\ r\mîi s\ locuie[ti în România?

Nu mi-am pus înc\ întrebarea asta; acum trebuie s\ termin facultatea acolo [i apoi o s\ v\d unde pot s\ lucrez; a[ vrea s\ fac ceva care are leg\tur\ cu literatura, în orice caz. A[ vrea s\ fiu chiar traduc\tor, dar dac\ nu pot s\ tr\iesc din traducere, ar trebui s\ mai fac [i altceva [i a[ putea, de exemplu, s\ fiu lector. Nu e vorba c\ nu a[ avea posibilit\]i în Germania, dar e greu s\ faci ceea ce vrei.

Lucrarea ta de absolvire are subiect literar?

S-ar putea s\ fac ceva comparatistic\, înc\ nu m-am gîndit ce anume, dar trebuie s\ fie m\car par]ial un subiect din literatura modern\ german\; a[ putea s\ fac, de pild\, o compara]ie între Musil [i Agopian, chiar dac\ sînt din epoci diferite. Sau despre literatura sub comunism din Germania de Est [i din România - literatura sub cenzur\ sau ceva de genul \sta. Sînt pu]ini oamenii care se ocup\ cu asta. În final, a[ vrea s\ te întreb dac\ ne po]i recomanda cî]iva autori germani tineri care crezi tu c\ merit\ tradu[i în române[te.

N-am mai urm\rit literatura german\ scris\ de tineri; nu m-am ocupat de literatura de ast\zi din Germania. Acum, cînd m\ întorc în Germania, în septembrie, o s\ m\ ocup mai mult de literatura german\ de azi [i mai ales dup\ ce termin facultatea. Noi la facultate studiem epocile trecute, nu ajungem pîn\ în ziua de azi, pentru c\ discursului academic i-ar lipsi distan]a, e dificil s\ discu]i obiectiv, ca la [coal\, despre ce se scrie azi.

peter

ROESCH

Im Sommer des Jahres 1817, jenen leeren und traurigen Sommer, war ich auf den Landsitz des Gutsherrn L\pai umgezogen. Eines Tages, in Folge einer plötzlichen Entscheidung, bin ich am Vormittag des 17. Juni, an einem klaren und kühlen Vormittag, gegangen. Bevor ich jedoch ging, wenn auch nicht lange davor, klopfte ich, nachdem ich ein paar meiner Sachen wie ein Zigeuner in ein Bündel geschnürt hatte, ungewaschen und mit schläfrigem Blick an die Tür meiner Mutter. Und daraufhin Mutter: „Tritt ein, Tache!“. Wissend dass hinter der Tür, auf deren mit der Zeit schwarz gewordenes Eichenholz klopfend, ich stehe, ihr Sohn, Tache. Beim Eintreten traf mich zunächst das Licht, ein anderes als jenes vor der Tür, und der Anblick meiner Mutter, wie sie wach in der Mitte ihres Bettes lag, auf einem hölzernen Lesepult, dessen Lackfarbe acajou heißt, Tarotkarten ausbreitend. „Was ist?“, fragte sie, während sie dabei leicht die Augen hochrichtete und mich unbehelligt ansah. Obgleich sie weiß, was ist, das wusste sie, bevor ich an ihre Tür geklopft hatte, schon seit langem, ich musste nur eines gleichgültigen Morgens an ihre Tür klopfen, damit sie wusste, dass es wirklich so ist. Während sie ihren Blick senkte und sich weiter die Karten legte, so als ob nichts Beachtenswertes geschehen wäre, über das sie nicht zu einem anderen Zeitpunkt schon Bescheid gewusst hätte. Ich setzte mich auf einen Stuhl, der im Lichtstreifen einer weichlichen und vereinzelten Sonne stand, in deren Sonnenstrahlen, wie sie durchs Fenster eindrangen. Während ich so in jenem Kirchenlicht saß und, leicht verschlafen und entschieden, geradeaus in die Wand vor mir sah, so als ob das Warten einem irgendeinen besonderen Nutzen bringen könnte, einen anderen als jenen Nutzen, den man ohnehin schon hat. Und nach einer Weile, dann, als ich annahm, mein schläfriger Blick wäre etwas klarer geworden, bin ich aufgestanden und, später, nach Jahren, als ich Francesco Guicciardinis Worte las, diese Worte: „Es irrt sich jener, der glaubt, dass die per Gesetz dem Ermessen des Richters überlassenen Rechtsstreitigkeiten seiner Willkür überlassen seien, denn auf diese Weise wird ihm nicht die Macht erteilt, zu tun was er will“, habe ich mich an dieses Zimmer meiner Mutter erinnert und an ihren gleichgültigen Blick, so als wäre sie ein Gesetz gewesen und ich ein Angeklagter, aber vielleicht war dies wirklich so. Und durch die Abwesenheit ihres Blickes schreitend, durch die Leere und die Berechtigung, die mir diese Abwesenheit erteilte, habe ich, das Licht, das eine Zeit lang mein Gesicht und meine Hände zum Glänzen gebracht hatte, jene Sonne zurücklassend, das Zimmer verlassen. Und wieder Dunkel und Schatten, habe ich, durch die Gänge schleichend, wie ein Dieb, dessen gewiss, dass ich gehen werde, wenn auch nicht für wie lange, das Bündel mit den paar Klamotten hinter mir herschleppend, unser Haus verlassen. Das Tageslicht traf mich kalt und warm und irgendwo, entfernt: die zerbrechliche blaue Leere des Himmels, der sich mit der Erde vermischte. Ich ging ums Haus rum, aber wandelte weiterhin wie ein Toter und, nach einer Weile, nachdem das Nebengebäude hinter mir lag, das Vaucher, mein Stiefvater, hatte bauen lassen, um darin seinen sinnlosen Experimenten zu frönen und um der Welt damit zu beweisen, dass er Wissenschaftler ist und nicht irgendein von irgendwo dahergelaufener Eindringling und zu allem dazu auch noch Verbrecher, nachdem ich an diesem Nebengebäude vorbeigelaufen war und dabei vollkommen gedankenlos die Umgebung betrachtet hatte und den dünnen Rauch, der sich aus dem Schornstein wie von einem Schiffsmast erhob, und auf dem Schornstein einen Stock und an dem Stock, wie ein Lumpen daran gehisst, die Flagge mit dem Wappen der Vauchers, jene Flagge, die ihm meine Mutter mit ihren eigenen Händen genäht hatte, in die sie ihre ganze Liebe und ihr Verständnis und ihre Bewunderung für den Eroberer ihres Herzens eingewebt hatte, jene Flagge, die so oft ihr Eigentümer von zu Hause abwesend war, mit Hilfe eines Seils herabgelassen wurde, an dem mehrere Bedienstete zogen, welche Mamona der Junge mit gelangweiltem Blick verfolgte und mit gelangweilter Stimme zum Ziehen anspornte, jene Flagge, die herabgelassen worden sein musste, damit Vaucher beruhigt abreisen konnte, nachdem also all dies zunächst neben mir gewesen war und dann hinter mir, begann ich mich mit größer werdenden Schritten von zu Hause zu entfernen.

ici de data aceasta n-am pierdut ocazia s\ st\m de vorb\ cu traduc\tori în formare din literatura român\ din cea de-a treia promo]ie de bursieri ai ICR; mai mult, le-am solicitat [i cîte o mostr\ de traducere din c\r]ile pe care au spus c\ ar vrea s\ le traduc\ în limba lor de origine.

Am cuprins în grupajul de mai jos conversa]iile [i fragmentele care le-au re]inut aten]ia cîtorva dintre ei. În num\rul urm\tor, al]i traduc\tori, alte c\r]i. Peter Roesch, din Germania, a înv\]at limba român\ f\cîndu-[i vacan]ele în România, de pe la 18 ani; într-o parantez\ a men]ionat c\ mama lui e s\soaic\, dar nu {tefan Agopian, Tache de catifea, de-asta a venit el aici. A avut diferite Polirom, Ia[i, 2004 joburi în România (asistent social, gr\dinar) înainte de-a se întoarce în Germania [i de a urma studii de romanistic\ la Freiburg; limba român\ a înv\]at-o mai întîi de la muncitorii cu care a lucrat aici. Acum un an s-a întors în Bucure[ti, pentru dou\ semestre, cu o burs\ Erasmus, iar între timp s-a c\s\torit cu o românc\ [i a participat la romanul colectiv Rubik (dar asta am aflat doar dup\ ce am stat de vorb\ cu el). Cînd am vorbit, era foarte hot\rît s\ traduc\ Tache de catifea, a[a c\ i-am solicitat [i o scurt\ mostr\ de traducere în limba german\ a unui fragment din roman.

ICR - traduc`tori \n formare

Tache der Samtene

{tefan Agopian (Auszug aus dem fünften Kapitel)

27

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

GLUSAC

mirela

Naš specijalni izaslanik

(prevod fragmenta) Florin Lazaresku

Florin L\z\rescu, Trimisul nostru special, Polirom, Ia[i, 2005

„\n Bucure[ti

<

ICR - traduc`tori \n formare

M

irela Glusac, din Serbia, nu[i propusese neap\rat s\ studieze limba român\, dar pentru c\ la admitere n-au mai fost locuri decît la român\ [i la bulgar\, a ales româna.

Dup\ ce a petrecut dou\ semestre studiind limba, istoria [i cultura româneasc\ [i a participat la o [coal\ de var\ la Sinaia, spune c\ s-a îndr\gostit de limba român\ [i de cî]iva scriitori.

nu exist` programe de masterat pentru studen]i str`ini“ Ai vrea s\ mai r\mîi aici sau s\ te întorci?

Da, sigur. Dup\ ce am fost la Sinaia, la {coala de var\, iar acela a fost primul meu contact cu România [i cu vorbitorii nativi, m-am întors în fiecare an, fie în vacan]\, fie la cursuri de var\. Am ni[te prieteni aici, la Bucure[ti.

De burs\ am aflat pentru c\ am fost anul trecut la Baia Mare, la un curs de limb\, iar cînd m-am întors, cam la o lun\ dup\, am primit un mail în care scria c\, fiind printre cei mai buni cursan]i, mi se ofer\ s\ candidez la bursa aceasta de traduc\tori în formare. A fost bine, pentru c\ la facultate n-am vorbit nimic despre literatura contemporan\. Am cump\rat multe c\r]i, unele recomandate de Paul Cernat. La facultatea noastr\ am f\cut de la cronicari pîn\ la Nichita St\nescu - el era cel mai ancorat `n contemporaneitate scriitor despre care auzisem! Înainte de acest curs auzisem doar de Mircea C\rt\rescu [i de Mircea Dinescu, pentru c\ am început s\ lucrez ca bibliotecar la facultate [i aveam acces la c\r]ile lor. În timpul studiilor am citit Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu - la noi nu sînt prea multe c\r]i, nu se g\sesc, dar acum am cump\rat foarte multe c\r]i pentru bibliotec\.

Ce autori români ai vrea s\ traduci?

Pentru c\ nu sînt un traduc\tor profesionist, cred c\ e mai bine s\ încep cu proz\ scurt\; îmi place Teodorovici, am citit Guma de mestecat, care mi-a pl\cut, [i de aici am pornit [i am cump\rat [i Atunci i-am ars dou\ palme, [i Cu pu]in timp..., îmi mai plac Florin L\z\rescu [i Dan Lungu. Nu [tiu dac\ voi r\mîne în domeniul traducerii, mi-ar pl\cea s\ predau limba român\ la studen]i, la catedra noastr\. Dar mai întîi fac un masterat [i apoi voi vedea. Vreau s\ fac un masterat în limba român\, m\ gîndeam s\ vin la Bucure[ti [i s\ fac aici ceva, dar am în]eles c\ nu exist\ programe de masterat pentru studen]i str\ini, decît dac\ merg la cursuri cu studen]ii români [i nu [tiu dac\ sînt la acela[i nivel. Dar înc\ nu m-am înscris, acum sînt aici [i mai vedem.

Ce autori sîrbi contemporani ne po]i recomanda?

28

O s\ v\ recomand mai ales prozatori, pentru c\ în Serbia se cite[te mai ales proz\; la noi se citesc foarte mult autori str\ini, tradu[i. Sînt mai cunoscu]i autorii mai în vîrst\ decît cei tineri. A[ putea s\ recomand un romancier de genera]ie tîn\r\, tradus deja în englez\ [i `n german\, caracterizat ca prozator punk, scrie despre probleme actuale, e foarte direct [i cinic: Marko Vidojkovic, cu romanele The Devil is A Friend of Mine [i All Red R i d i n g H o o d s A r e T h e S a m e . Dintre autorii mai în vîrst\ ar fi Ljljana Habjanovic Durovic, Svetislau Basara [i Milorad Pavic, care e deja tradus în române[te.

Jedno slobodnije poslepodne otišao je da potrazi gospodina Gustava Flavia Solarisa del Mar. Nije bio ubeden da mu je to pravo ime, ali barem je tako pisalo na vizit-karti i na firmi sa datom adresom.

U čekaonici, iza jednog luksuznog stola nalazila se devojččica od oko deset godina, obuččena u beli mantil.

-Kojim povodom? upitala ga je devojččica, izuzetno ozbiljna.

-Kod tvog tate, odgovori joj Antonije, šarmantno joj se smešeci i naginjuci se preko stola da joj rasplete rukom kosu.

Devojčč ica pocrvene i odgovori mu uvredena: Gospodin Gustavo nije moj tata!

-Joj, sssto si tiii paaametna mlada dama, tepao joj je Antonije, prevrcuci po dzepovima.

Vidi, hoceš zvakicu? Neke bombonice?

Devojččica izade iza stola i unese se u Antonijevu facu, sa podboččenim rukama.

Sa istim glupavim osmehom na licu, Antonije je uhvati ispod ruku i podize je iznad glave: Hopa, veeelika!

Kada je nogama dotakla tlo, devojččica briznu u plačč i nestade u obliznjoj prostoriji.

Tek tada Antonije uvide da beše još neko u čekaonici:jedan gospodin sa papagajem.

- Nije trebalo da se tako ponesete sa gospodicom asistentkinjom!

- Kojom asistentkinjom? Namršti se naglo Antonije.

- Gospodica koju ste podigli - šapnu mu zavereniččki - ona je kepec, gospodine. Ima dvadeset i č etiri godine. Gustavo ju je angazovao ovde da ima i ona gde da zaradi koju paru. I jako je pametna!

- Paaametna! pomisli Antonije, s jedne strane došlo mu je da pobegne zbog neprijatne situacije, a s druge strane jedva se suzdrzavao da ne prasne u smeh.

Papagaj se šepuri, ponavljajuci u razmaku od nekoliko sekundi: - Normalno! Normalno!

- A i normalno je! dovrši vlasnik papagaja.

Kako izgleda u odnosu na svoje godine, normalno je da dolazi do takvih zabuna.

Antoniju išččeznu zelja za psihijatrom. Želeo je da ostane samo da se izvini gospodici asistentkinji.

- Zašto ne udete? započč e razgovor Antonije sa vlasnikom papagaja.

- Gospodin Gustavo se energetski puni.

Treba malo da saččekamo.

- Ako ga uznemirimo, mogli bi da se jave veliki poremecaji u energetskom polju.

- Kako dolazi do toga?

- Gospodine, što si naivan. Bilo kakav energetski poremecaj moze izazvati pravu katastrofu. Nisi č uo č ak ni za teoriju o leptirima? Hajde, bio je čak i film.

- Kakvi leptiri? Ja ne volim leptire.

Ni ne treba da ih voliš. Ali teorija sa leptirima je od velike vaznosti. To je pitanje zivota i smrti. Vidi, uzmimo na primer, dva atmosferska polja. Da? Na sudaru ta dva polja, dogadaju se promene vremena. Ako potpuno sluččajno,recimo, jedan leptir nema druga posla nego da leti na granici izmedu ta dva polja, moze da utičče definitivno na promenu vremena. Hocu da ti kazem da postoje leptiri koji su pokrenuli tornada.

Kapiraš?

- Donekle. Ali ne vidim kakve to ima veze sa gospodinom Gustavom.

- Naivan, to si ti. Vidi se da ne ideš baš kod psihijatra da ti objasni kako stvarno stoje stvari na ovom svetu.

- Ne bas. Iskreno, gospodin Gustavo je prvi psihijatar kod koga idem. Vlasnik papagaja je bacio sazaljiv pogled kao da je saznao baš tada da Antonije beše siročče.

- Nema veze, gospodine, objasnicu ti ja. Tako je ispoččetka. Vremenom se navikneš.

Značči, ako bi sada ušao kod gospodina Gustava, mogao bi da izazoveš pravu katastrofu, mogao bi negativno da utiččeš

na čitav univerzum... Taččnije, da shvatiš da nije samo prosta teorija, sastanak s psihijatrom je pitanje zivota i smrti.

Kada udeš, ako dopreš do njega značči da se u tvojoj glavi suprotstavljaju najmanje dva atmosferska polja. I psihijatar je u stanju da posmatra tvoje leptire. Štaviše, moze da u?ini da lete kako on hoce, kako ne bi odlepio. Razumeš?

- Kao da mi je malo jasnije…

Koliko su priččali, papagaj se ubacivao u razgovor ponavljajuci: - Normalno! Normalno!

Imate lepog papagaja!

- Da, gospodine, jako lepog! A još ga niste ni videli u najboljim godinama! Jadniččak je star. Ima oko osamdeset godina.

- Osamdeset???

- Normalno! Papagaji zive i do sto pedeset godina! Ovog-zaboravih da ti kazem, zove se Leopold- dobio sam na poklon od tate.

Ostao je meni a verovatno ce ostati i nekome od moje dece. Antonije pogleda s poštovanjem Leopolda koji se opet šepuri i rečče jasno: - Normalno! Normalno!

- I, kojim povodom ste ovde? Nastavi Antonije niz nedoumica.

- Veliki maler, gospodine. Da ti ispriččam: dode jedan moj prijatelj kod mene. Moj najbolji prijatelj… Boze, ne bih verovao da moze tako nešto da mi uradi! Značči, dode on kod mene. Priččamo, igramo šah.., razumeš?

- Normalno!

- U jednom trenutku, odem ti ja u kuhinju da uzmem pivo iz frizidera. I kazem prijateljuBoze ne bih verovao da moze tako nešto da mi uradi - ,,pazi, molim te, na Lea“. Ne zelim da se ose?a usamljeno. Razgovaraj i ti s njim. Umire za intelektualnim razgovorima…

Vracam se sa pivom. Sve je bilo u redu ali meni se uččinilo da Leo nije baš svoj na svome.

Za trenutak, ostavio sam ga tako, ali nakon odlaska prijatelja, shvatih da se dogodilo nešto ozbiljno,nepopravljivo.

Kazem:Leo, šta je to s tobom? Jesam li te neččim naljutio? Leo, nem. Odjednom sam sve shvatio: onaj nesrecnik od prijatelja – mog najboljeg prijatelja - uvredi mi papagaja! A rekao sam mu da razgovara sa osobom. I pitam te ja: Mozeš li zanemariti u takvom stanju ego jednog papagaja? U tome je problem, gospodine. Niko više nikog ne poštuje, ljudi su izgubili zadovoljstvo razgovora…

Gospodin se priliččno ozbiljno iznervirao.

Da bi ga smirio, Antonije potvrdi da je u pravu bez ikakvog ustruččavanja.

- Ajde, ne primajte sve k srcu! Evo kakav prijatan razgovor mi vodimo.

Prijatan razgovor im je bio prekinut od strane gospodina Gustava koji je izašao miran iz kancelarije i uputio se poskakujuci ka papagaju: Leo,Leo, dragi moj! Šta radiš, bre?

Kako se osecamo danas? Zgrabio je Leopolda i nestao u kabinetu.

- Ne ulazite?upita ga Antonije.

Vlasnik papagaja se namršti u licu: Ja?!

Nisam razumeo! Izgledam li ja kao neko kome je potreban psihijatar? Prijatelju, vredaš me!

- Ali ko, gospodine?

- Kako ko? Leo, normalno! Ja nemam nikakvih problema. Ja sam uravnotezen tip. Za razliku , papagaj prozivljava dramu velikih proporcija. Ostao je traumatizovan usled razgovora o kom sam ti priččao.

- Normalno! Pomisli Antonije i ustade sa stolice a da nije više ni saččekao gospodicu asistentkinju.

Sa ili bez psihijatra koji bi mu objasnio kako stoje stvari, Antonije je shvatio i sam da, negde u njegovoj glavi, jedna mala gusenica koja ga je izjedala odavno, je napustila svoju čauru i pretvorila se u leptira koji je leteo na nejasnoj granici izmedu stvarnog i sveta njegove mašte.

Traducere din limba român\ `n s`rb\ de Mirela Glušac, Serbia

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

*tezic: a brick of manure and straw used both as fuel and building material in the country.

Traducere din limba român\ de Cara Uccellini

Dan Lungu, S`nt o bab\ comunist\, Polirom, Ia[i, 2007

„a[ vrea s` m` \ntorc aici pe cont propriu“ Cum ai început s\ studiezi limba român\?

Am f\cut aici un curs preg\titor de [apte luni, am studiat mai mult gramatic\, filologie, [i acum fac cuno[tin]\ cu literatura. Înainte de asta nu ai mai avut nici o leg\tur\ cu limba român\ sau cu România?

Nu, nici una. {i limba român\ ]i se pare mai greu de înv\]at decît franceza [i spaniola?

Da, cred c\ e mult mai greu de înv\]at decît franceza [i spaniola, probabil c\ este la fel de grea ca portugheza.

Ai reu[it s\ cite[ti ceva în române[te pîn\ acum? Ce autori?

Filip Florian, Liliana Corobca - autori care mi-au [i pl\cut, nu doar i-am citit. Am încercat s\ traduc ceva din Sînt o bab\ comunist\ pentru c\ în SUA nu se [tiu prea multe despre comunism [i cartea asta m-a interesat pentru c\ explic\ mai mult despre vremea aia.

Cum te gînde[ti s\ p\strezi leg\tura cu literatura român\? Vrei s\ mai stai aici, sau te vei informa de pe internet, de prin reviste?

Deja am cump\rat multe, multe c\r]i, acum, la tîrg, [i în general iubesc libr\riile. Am tot mers la shopping de c\r]i, pentru mul]i ar fi de necrezut c\ d\m atî]ia bani pe c\r]i [i cum ne plimb\m peste tot cu pungi pline cu c\r]i. Am cump\rat Femeia în ro[u, Degete mici [i multe, multe altele, pe care nu am apucat înc\ s\ le citesc. Probabil cînd m\ întorc în SUA o s\ mai citesc [tirile în limba român\.

Mai ai planuri s\ te întorci în România?

Da, o s\ m\ întorc aici în ianuarie, dup\ ce termin facultatea acas\, pentru c\ înc\ n-am absolvit.

Ce facultate faci?

Francez\ [i {tiin]e politice, dar îmi place mult mai mult cea de Francez\, cea de {tiin]e politice a fost o gre[eal\. O s\ termin facultatea în decembrie [i în ianuarie a[ vrea s\ m\ întorc aici, pe cont propriu. Bine, dac\ a[ g\si [i un job, n-ar fi r\u.

Crezi c\ te-ai putea obi[nui s\ tr\ie[ti aici?

Dar eu m-am obi[nuit oricum s\ fiu aici; acum, c\ mi-am cump\rat bilete de avion, nu [tiu cum va fi s\ fiu din nou în America. Locuiesc în statul Kentucky.

Cite[ti literatur\ american\ contemporan\?

Nu, cred c\ acum e prima dat\ cînd citesc un autor viu. Îmi plac mult scriitorii englezi din secolul al XIX-lea, Hardy [i Dickens, [i e o diferen]\ mare între scriitorii români actuali [i ace[tia. O s\ citesc mai mult din c\r]ile pe care mi le-am cump\rat!

Grupaj realizat de Ana Chiri]oiu

cara

UCCELLINI

Now, after so many years of marriage, I can acknowledge that I did not submit readily to the idea. Poor }ucu came around for several months, but I hardly gave him a thought. I liked him, since he was elegant for those times – he took care of his appearance and smelled of cologne, he had a sense of humor and talked about the newest films – but he had a single flaw: he was from the country. I wanted a man from the city, someone who wouldn’t go through life barefoot. Even though he behaved exactly like the young men from the city, even though a village twenty kilometers away is different from one seventy kilometers away, I knew for a fact that he was from the country – my roommates had told me as much. We lived in the dorm for unmarried students at this time. He made all kinds of gestures to vanquish my resistance and couldn’t understand why I remained cold as ice. When he came to visit us in our dorm room, it was a cause for celebration. He brought drinks, ice cream, and pastries for everyone. This way, it seemed that he didn’t come for me but rather to see how all the girls were doing, since some of them had been his classmates for a long time. But of course everyone knew that I was the purpose for his visits. He told stories with such animation that the girls would fall on the floor with laughter. I was the only one who hardly smiled, although, after he left, I would often burst out laughing, remembering his jokes. Often he was puzzled by reports that I wasn’t going out with anyone else. He inquired from the girls if I had another admirer; they told him no, but reported to me that he had asked. They loved telling each of us about the other. Through them, we carried on a sort of correspondence. If I wanted to send him a message, all I had to do was disclose it to any roommate or mention it, as if by chance, when we were all together chatting. Once, without thinking, I said that I was crazy about apricots. The next day }ucu appeared with a sack of apricots, along with his usual drinks and cakes.

The “mail” worked perfectly. I think the girls were also curious to see how long I would resist and, more particularly, why. I never told them the true reason.

I always said merely that I wasn’t ready for marriage, although at my age it was about time to do it.

Maybe you’re waiting for a knight in shining armor, they teased me. I remember once when it was getting closer to my birthday. I wasn’t very excited because it was usually uneventful. I would go out with the girls to an outdoor café, to make them happy. I received very few cards because I didn’t announce look world, it’s my birthday. Instead, I was pretty reserved.

Anyway, that year, as soon as I left the room, everyone wished me “Happy birthday!” with great amusement.

I was surprised, but I told myself that the girls had probably mentioned it. Even the dorm’s watchman congratulated me. But no, that rascal }ucu had spoken with one of his friends, an artist of some kind, and had covered the dorm with posters. “Wanted” was written above my face, like in a Western, and below continued, “If you see this person today, wish her ‘Happy birthday!’”

At this time there were no photocopiers, like there are today, so all the posters had been made by hand.

The portrait was a pretty good likeness, probably copied from a photograph. Even today I don’t know which traitor provided the photo. I was both annoyed and pleased. The next week I agreed to go out with him in the city, but only to find out who was his partner in crime. But }ucu kept his lips sealed. Instead, I found out that in his village they didn’t make tezic*, so, without realizing it, I began to warm up. We continued to go out now and then, without any plans for the future on my part. The whole time I remained alert, trying to discover any defects, any behaviors that would suggest that }ucu was a country bumpkin – but with no success.

I even studied the way he sneezed. I believed that those born and bred in the city hid their sneeze behind their hand, half swallowing it, while those in the country had a resounding sneeze to be heard across hills and dales as if to announce some great achievement or one’s vigorous health. }ucu sneezed like a city-dweller.

In the end I had to accept that it wasn’t his fault that he was born in the country. After all, it was only twenty kilometers from the city. So we got married. Only now, with age and hard times, my }ucu has discovered his countrified tendencies, but it’s already too late. Anyhow, as I told him then, when he wanted us to move, he wouldn’t take me to the country except as a guest.

ara Uccellini, din SUA, a venit în România cu o burs\ a guvernului american ca s\ studieze o limb\ necunoscut\ în State. S-a decis s\ înve]e române[te pentru c\ înv\]ase deja francez\, portughez\ [i spaniol\ [i se a[tepta s\ fie la fel de u[or s\ înve]e [i române[te. Ea spune c\ n-a fost, dar a reu[it s\ vorbeasc\ limba român\ cursiv [i s\ se bucure de lungi sesiuni de shopping de c\r]i la Bucure[ti. Ar vrea s\ fac\ cunoscut comunismul în Statele Unite, prin traducerea romanului lui Dan Lungu, S`nt o bab\ comunist\.

ICR - traduc`tori \n formare

C

S`nt o bab\ comunist\

Dan Lungu pp. 37-43

29

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17

vorbe de prin edituri

\nt\mplare sau design. vorbe de prin edituri.

barna némethi

costi

rogozanu

A Gathering Of The Tribes

autofic]iuni* ultima

A

ceasta e ultima „autofic]iune”. Din num\rul viitor încerc altceva. Am vrut s\ inventez în goan\ ni[te personaje, în aceea[i goan\ cu care scriu un text jurnalistic. Nici nu era greu s\ observa]i, dup\ calitatea textelor, mai ales cea stilistic\. Dar genul \sta de scriitur\ intr\ într-un soi de program, nu doar al meu, ci al unei genera]ii care face totul pe apucate. Nu m\ dezvinov\]esc dînd vina [i pe al]ii. E îns\ foarte u[or s\ observi c\, în ultimii dou\zeci de ani, literatura se face, în general, cu accelera]ia ap\sat\ la maximum. Mai munce[ti pentru ziar, te mai duci la radio sau unde o mai fi nevoie s\ strîngi banii \ia de supravie]uit prin Bucure[ti [i între timp încerci s\-]i p\strezi refugiul artistic. N-a[ vrea s\ fac parte dintr-un soi de genera]ie pierdut\ a capitalismului. Dar nu e pe alese.

Trebuie s\ mai a[tept\m pîn\ cînd vor începe s\ ias\ preten]ii scriitorice[ti din familiile cu bani. Scriitori de bani gata, mda, cam asta ar fi de rîvnit. În bun\ tradi]ie comunist\, se recruteaz\ intens litera]i din s\r\cia româneasc\, eu fiind doar unul dintre exponen]i.

Dup\ ce vor fi terminat de cump\rat ma[inile [i casele necesare, peste vreo dou\ genera]ii, sîngele valuti[tilor va c\p\ta impulsuri de gratuitate artistic\, poate. Pîn\ atunci, lua]i literatur\ la minut.

U

n apartament de dou\ camere din East Village, New York City la etajul 1.

Fire-exit-ul coboar\ într-o gr\din\ improvizat\, înconjurat\ de un gard înalt din lemn. Steve Cannon locuie[te aici de foarte mul]i ani, din 1962.

Pu]ini [tiu cine e Steve Cannon - scriitor, poet, dramaturg, editor, profesor, curator - pentru c\ este omul din umbr\ care a preferat s\ descopere [i s\ sus]in\ în loc s\ ias\ în fa]\. A impulsionat vocea neagr\ [i literar\ a New Yorkului, a fost mereu înconjurat de poe]i [i de valurile lor - Darius James, Tracie Morris, Diane Burns, Umbra Poets, Nuyorican Poets apoi Tribes. Steve Cannon a orbit de mult, dar nu înainte de a vedea deschiderea apartamentului s\u pentru primele Gathering Of The Tribes. Pe scurt: Tribes. Pe lung: apartamentul lui a devenit un loc public de înt`lniri, dezbateri, vizionari [i audi]ii. Un hibrid între galerie, sal\ de concerte, sediu de editur\, atelier foto [i salon. C`nd intri în hol, deasupra canapelei ro[ii, pe care de obicei fumeaz\ Steve, s`nt numeroase pl\cu]e din lemn pictate cu Introduce yourself. C`nd Steve aude o voce nou\ ridic\ u[or capul [i întinde m`na. Spune-mi... spune-mi... cine e[ti? spune-mi... ce faci aici? {i tot timpul în care tu poveste[ti, el te ]ine de m`n\ [i ascult\. Restul conversa]iilor amu]esc încet [i toat\ lumea e atent\.

Dup\ ce î]i elibereaz\ m`na [i te ridici, cei din jur, aten]i la tot ce-ai zis, abia a[teapt\ s\ te descoas\. Prima dat\ c`nd am fost la Tribes am stat 15 minute pe vine povestindui de ce s`nt în New York. În galerie erau proiec]ii video [i în gr\din\ se c`nta jazz - The Charlie Parker Festival. A doua oar\ mi-a recunoscut vocea instantaneu: nu m\ a[teptam s\ revii a[a repede. În galerie era un concert de camer\, pian [i violoncel, iar pere]ii erau plini de fotografii. Discu]iile care urmau erau o intercalare de literatur\ [i de muzic\, un fel de lecturi publice/critic\ literar\/improviza]ii unde se puneau pe mas\ idei, proiecte, personaje [i se comentau.

Poate e o chestie de op]iune personal\. Dar mi se pare c\ mizeria chiar nu mai are nici un farmec [i nici o glorie scriitoriceasc\. Am crescut privind scriitori români buni îmbr\ca]i ca dracu’, cu zîmbetul spart de cîte o gaur\ imens\ „premolar\” sau „incisiv\”, cu b\utur\ ieftin\ scurgîndu-li-se pe barb\. Ador oamenii mode[ti, burghezii lini[ti]i [i ne-isteriza]i de conturi prea mari în banc\ sau de rate prea mari. Am crescut cu grunge, nici lookul mizerabilist nu-mi e deloc str\in. Dar exist\ o demnitate a mizeriei pe care o pierzi la un moment dat - f\r\ ea nu ai cum s\ scrii ca lumea.

Evident, tot ce-a ap\rut în rubrica asta a fost inventat, atît cît po]i inventa cu un organ pentru fic]iune atrofiat. Atrofiat de fic]iunea altora, de fic]iunea [tirilor, a divertismentului, a reality show-urilor, a blogurilor, a portalurilor de [tiri. În astfel de condi]ii, to]i avem o capacitate de fic]ionalizare puternic\, dar orientat\ dup\ tipare clare. S\ ie[i din ritmul pl\cut-comercial al unui film cumplit de inteligent [i cumplit de scump înseamn\ s\-]i asumi, în sfîr[it, riscuri artistice. Cultura popular\ este uneori incredibil de de[teapt\, acesta este [ocul de care NU suferim destul. Celuloza este folosit\ înc\ pentru baricadare în cas\ [i pentru e[afodarea autoizol\rii.

Baricada dintre fic]iune [i minciun\ se sub]iaz\ constant. Fotografii sau filmule]e trucate intr\ în topul [tirilor. Pove[ti semiinventate condimentate cu „presupun”, „probabil c\”, „oare” ne întorc într-un timp al povestirii medieval. Oamenii încep s\ cread\ cu t\rie în vr\jitori, `n extratere[tri. Un studiu recent ar\ta c\ mul]i liceeni consider\ c\ Darwin era un impostor menit s\-i abat\ de la calea cea dreapt\ conform c\reia o virgin\ a n\scut un copil care ne va mîntui pe to]i. O transmisiune fotbalistic\ este de zece ori mai tare decît prezen]a pe stadion. }i se pot fura mailuri, fotografii intime [i po]i deveni peste noapte un personaj de doi lei într-o poveste cretin\ spus\ de cine [tie cine pe YouTube [i care apoi va fi comentat\ {i atunci, de ce n-ar fi cel mai tare blog literar un apartament. Ca [i un blog, are trafic, inteligent de jurnali[ti care s-au smuls cu greu din analfabetism. Fic]iunea f\r\ are vizitatori, este public [i are o adres\ unic\ [i neschimbat\. Ca [i un blog literar, este demnitate curge în valuri injectîndu-ne ochii de dorin]a de sfî[iere public\, de un loc unde se expun p\reri, unde înt`lne[ti oameni, unde se fac recenzii, unde se public\. libidou necontrolat. To]i gust\m puterea fic]iunii prin intermediul „bîrfei”. Nici Ca [i un blog, este hr\nit constant prin vernisaje [i evenimente. Ca [i un blog, reprezint\ o m\car nu s`nt neap\rat sup\rat de aceast\ situa]ie, dar m\ enerveaz\ literatura viziune subiectiv\, personal\, este împlinirea alegerii lui Steve Cannon de a umple un care nu [tie cum s\-[i fac\ loc în bazarul \sta alunecos. M\ enerveaz\ \ia care spa]iu propriu, în care poate s\ spun\ orice. Ca [i de pe un blog, navighezi de la un link la altul, apar în rochii albe declamînd pe sute de pagini for]a nesfîr[it\ a unor texte de la o persoan\ la alta, fiecare reprezent`nd fie o alt\ revist\, o publica]ie, un autor sau o tremurînde din prea mult\ sensibilitate [i dedica]ie pe t\rîm artistic. comunitate.

Da, a[tept scriitorii de bani gata. Pîn\ atunci o s\ mai bag literatur\ pe col]ul De ce n-ar fi cel mai tare blog literar un apartament? Pentru c\ acest mic apartamentul din mesei, în acest col] de revist\. Nu în]eleg de ce trebuie s\ fie mai breaz\ East Village este mult mai uman [i mult mai sincer dec`t orice blog pe care l-am vizitat sau l-am literatura decît un text de ziar care m\ scoate din foame. Revin cu noi citit vreodat\. Întrebat despre viitorul Tribes, Steve Cannon a r\spuns: V\d Tribes av`nd 150 de fic]iuni, în forme noi, în Noua literatur\ viitoare :). ani. M\ v\d pe mine av`nd 150 de ani [i înconjurat de oameni tineri. Rolul meu, mai mult dec`t orice altceva, este s\-i încurajez s\ continue s\ fac\ ceea ce vor cu vie]ile lor, într-un fel în care s\ _____ se exprime prin art\, în ciuda tuturor descuraj\rilor de care au parte de la p\rin]i, prieteni, a tendin]elor * autobiografii fictive, uneori insuportabil de literaturizate. Orice societ\]ii sau a oricui. asem\nare cu persoane reale nu e întîmpl\toare. Numai c\ eu sînt cel care le compun m\rturiile, momentele crude de sinceritate. Pentru c\ ei singuri Dac\ treci vreodat\ prin New York, ia metroul downtown [i viziteaz\ Tribes la 285 East Third Street n-o vor face niciodat\.

(Between C&D). P`n\ atunci po]i citi blogul pe www.tribes.org.

Barna Némethi, 23 de ani, regizor [i scenarist (R Rien ne va plus, 2007, Urmuz, 2006), creative director la Griffon&Swans.

30

Costi Rogozzanu, 30 de ani, prozator, critic literar. Colabor\ri la România literar\, Observator cultural, aLtitudini, Sup plimentul de cultur\. Redactor-[ef, timp de mai bine de un an, la Ap prop po tv, actualmente editorialist la Cotidianul. A publicat volumul Agresiuni, digresiuni, 2006 , [i Fuck the Cool. Spune-m mi o poveste, 2007, ambele la Editura Polirom.

num`rul 17..............................................................................................iulie - august 2008......................................................................................noua literatur`

Mito[ Micleu[an, Kasa Poporului, Editura Polirom, 2008, colec]ia „EGO.Proz\”, paginile 102-105

F.S., 24 de ani, student la Politehnic\

populi box

„Serafim a intrat în dormitor, a deschis televizorul [i-a scos puloverul transpirat [i pantalonii, apoi a intrat `n baie. Acolo, pe partea interioar\ a u[ii era lipit\ o fotografie decolorat\ cu Palatul Parlamentului. De fiecare dat\ cînd î[i f\cea nevoile, Serafim contempla îndelung fotografia, pe care o primise de la un coleg de serviciu. Îns\, de data asta, era constipat [i nu se putea concentra la Palat.

«Stres egal constipa]ie egal hemoroizi egal c\snicie ratat\... » la asta se gîndea Serafim, iar fa]a i se învine]ea de la efort. Într-un tîrziu a dezlipit poza, a ie[it din baie [i a intrat în buc\t\rie. So]ia l-a privit mirat\.

- Ce-i cu fotografia asta? Ai spus c\ te culci...

- M\ culc, n-ai grij\! Voiam s\-]i zic ceva...

- Ce? - Uite, nici nu mi-am dat seama pîn\ acum, dar nu cred c\-i bine...

- Ce nu-i bine?

- S\ ]inem Palatul în bud\.

- Da’ ce are? E o poz\ vai de mama ei!

- Poza o fi de mama ei, dar Palatul nu e!

- Da’ ce-]i veni la ora asta?

- Ce-mi veni, ce-mi veni? E Kasa Poporului, femeie! În]elegi?

- Dar nu tu ai pus-o acolo?

- Da, [i uite cu ce m-am ales! Constipa]ie [i hemoroizi!

- Tu e[ti nebun! Ce leg\tur\ are poza aia cu hemoroizii t\i?

- Poza n-are, dar Palatul are!

- Gata, las\-m\ în pace! Tu ai luat-o razna de la prea multe icre ro[ii! Kasa Poporului, mare templu, mare minun\]ie!... Palatu’ lui pe[te! Nu mi-ai spus tu acum doi ani c\ e Kavoul Poporului? Nu spuneai c\ s-ar umple dac\ ar b\ga acolo mor]ii patriei? Ai [i scris despre asta, dup\ care ai dat foc la caiete... de fric\. Mai ]ii minte abera]iile noastre cînd c\utai titluri... Kapsa Poporului!

- Kasca Poporului!

- Koasta Poporului!

- Kraca Poporului!

- Kursa Poporului!

- Koasa Poporului!

- Karcasa Poporului!

- Kazna Poporului, he-he-he!

- Ha-ha-ha, ho-ho...

- Hai, gata! [tii c\ n-avem voie s\ rîdem, a[a... pe fa]\.

- Da! S\ rîdem pe spate! Ha-ha-ha, he-hehe...

- Gata, înceteaz\, femeie! Sau ai uitat?

- Ce s\ uit?

- Azi nu e zi de rîs! Mîine e zi de rîs! Sau vrei s\...

- Aoleu... am uitat! Azi e zi de oftat! Of, of, of... nu mai pot!

- Înceteaz\, nu mai face mi[to! Nu în]elegi?

- Ce s\ în]eleg?

- Ce s-a schimbat?

- Kasa! Dincolo de zidurile exterioare este...

Este vie! Nu [tiu dac\ te-ai prins, dar ea respir\, se extinde, ne asimileaz\, apoi intr\ în decline, agonizeaz\, dup\ care î[i revine mai cu for]\, mai nes\tul\!

- Aha, du-te la culcare, Serafim! Te rog! E[ti oboist! Nu [tiu cine agonizeaz\ mai tare...

- {i de ce m\ ostenesc eu s\-i explic unei muieri inexplicabilul?

- Corect! Las\-m\ cu inexplicabilul! Mai explicabil ar fi s\ te culci!

- Bine. Cum vrei. Dar pune poza asta într-un loc mai decent!

- Nu [tiu.

- Atunci culc\-te cu ea! Bag-o sub pern\! M\ exasperezi, dau cu ceva în tine, Serafim!

- Stai a[a, muiere, nu te agita... c\ rupem poza!

Vrei s\ te plesnesc?

- Gata, ajunge, Serafim! Las\-m\ s\-mi termin treaba!

- S\ te las?

- Da. - E[ti sigur\ c\ vrei s\ te las?

- Da! - Sigur-sigur?

- Aproape...

- Aha, aproape... Iar dac\ te mai gînde[ti?

- M\ mai gîndesc.

- Nu \sta era r\spunsul!

- Bine, bine, hai c\ vine Leana [i d\ peste noi a[a... Stai c\ m\ gîdili! Serafim, înceteaz\!“

Uite, vezi, uneori r\spunsurile vin ele singure la mine.

Adic\, de aia nu o s\ m\ vezi pe mine citind c\r]i române[ti, pentru c\ fie sînt vechi [i pline de ]\r\nisme, copil\rii, de amintiri, de ]\rani care î[i dau cu sapa în cap [i a[a mai departe, fie sînt rahaturi din astea cu frustr\ri sau sechele de pe vremea comunismului. Asta e o carte împotriva Casei Poporului, nu? C\ eu am aici doar un fragment. Ok, a[a cum îmi dau eu seama din bucata asta e a[a cum ziceam. Probabil c\ mai departe, în carte, se ajunge la chestii c\ s\ o d\rîme sau ceva de genu’, pentru c\ e construit\ de Cea[c\ [i e simbol al dictaturii [i toate cele.

Dar eu nu am nimic cu ea. Cînd m\ mai duc prin afar\ [i m\ mai întreab\ cineva ce ar putea s\ vad\ în Bucure[ti, nu îmi vine nimic altceva în minte decît Casa Poporului: „Iz z\ second bilding in z\ world. Very big.” Dac\ cu asta am r\mas, m\car s\ facem ceva cu ea. În rest nu [tiu c\ m-am pierdut în treaba asta.

De fapt, nu-mi place nici felul în care \sta scrie. Dialogul \sta pare dintr-un film prost sau din Tr\zni]i u a ceast\ p aîn NATO, în genu’ \la gin\ vrem s\ spuîn orice caz. Ceva nem un singur lucru: glumi]e r\suflate [i nelitera]ii citesc, cu care se gînde[te el siguran]\ c itesc l iteratur\ nou\, dar nu le c\ o s\ m\ amuze. cunoa[tem p\rerile. Din acest motiv, vom Hai, frate, tu rîzi la lua cîte o carte proasp\t ap\rut\, vom merge asta: „Azi nu e zi din cas\ `n cas\, din strad\-n n strad\, de de rîs! Mîine e zi de rîs! Sau vrei s\.../ la facultate la facultate, de la minister - Aoleu... am uitat! la minister, vom citi un fragment, vom Azi e zi de oftat! înregistra p\rerile ascult\torilor/ Of, of, of... nu mai pot!” cititorilor [i vi le vom transpune c\ parc\ e culeas\ din aici, în „Populi box”. popor, pardon, din cîntece populare. {i nu mai [tiu, gata, c\ m\ enerveaz\.

C

„De aia nu o s\ m\ vezi pe mine citind c\r]i române[ti, pentru c\ fie sînt vechi [i pline de ]\r\nisme, copil\rii, de amintiri, de ]\rani care î[i dau cu sapa în cap [i a[a mai departe, fie sînt rahaturi din astea cu frustr\ri sau sechele de pe vremea comunismului.“

Teodor, 21 de ani, student la Jurnalistic\ Ha, p\i pot [i eu a[a. Fii atent: Karasu Poporului, Kap[a Poporului, Kaka Maka Poporului, Kopca Poporului, Kansas Poporului, Kabana Poporului, Kocioaba Poporului, Kitschul Poporului, Kora Poporului, Koma Poporului, Kafteala Poporului, Kandeala Poporului, deci am prins ideea?

De fapt, mie nu îmi place cînd cineva scrie cu „k” `n loc s\ scrie cu „c”. Sau „nu în]eleg” f\r\ „]” sau cu „tz” sau „sh”. Ne complic\m aiurea, z\u acuma. Limbaj de messenger.

Pe mine în general, dac\ e s\ m\ pasioneze c\r]ile, m\ pasioneaz\ alea clasice. Nu citesc preten]ii d’astea, cum e asta cu care ai venit tu. Nu, uite mai cump\r din cînd în cînd una din aia de la Cotidianul. Nu le-am citit niciodat\ cap-coad\, le mai r\sfoiesc un pic înainte s\ adorm cînd m\ satur de televizor. A[a ceva nu m-ar pasiona, nu e genul meu în materie de c\r]i. Asta e a[a, dialogul vreau s\ zic, ca [i cînd ar fi transcris cineva cum se ceart\ taic\-miu cînd e beat cu maic\-mea. P\i, intereseaz\ pe cineva? Nu m\ intereseaz\ nici pe mine, c\ închid u[a [i îi ignor. Ce îmi place? Coperta e mi[to, chiar foarte mi[to.

Aoleu, da’ asta ce e? (R\sfoie[te cartea [i d\ peste unul dintre desene.) Are [i fizic\, din aia cu circuite integrate sau ceva de genu’ sau e ceva mai avangardist a[a? Nu [tiu, dar pare o combina]ie care nu-mi place, da’ deloc. }i-am zis, p\cat de copert\, c\ promitea altceva. Na, [i uite ar mai fi [i asta, numele \sta, Serafim, m\ zgîrie pe creieri într-o carte. Parc\ ar fi unu’ din spatele blocului de la mine, un poreclit. Am v\zut c\ asta e [i pe copert\, dar de la copert\ pîn\ la personaje mai e. Nu m\ convinge pe mine un personaj dintr-o carte pe care-l cheam\ Serafim. În c\r]i eu am nevoie de nume simple: Ion, Andrei, Ana, {tefan, Bogdan, d’astea, nu Serafim sau Heruvim.

Roxana T., 27 de ani, Project Manager Da, am citit, nu-mi displace total. Adic\, de fapt, e ok.

Nu pot s\ îmi dau 100 la 100 cu p\rerea pentru c\ nu am citit tot, dar în general îmi place cam tot ce face Planeta Moldova. E clar c\ e un text îndreptat împotriva Casei Poporului, [i cred c\ reac]ia lui Serafim o avem mul]i atunci cînd ne trezim în fiecare diminea]\ [i ne uit\m pe geam [i d\m peste hido[enia asta arhitectonic\, este „Kavoul Poporului” pentru c\ exact asta este, c\ doar [tim cum a fost construit\, iar bud\ este cam tot Bucure[tiul, deci... Mie mi-a stîrnit interesul înc\ de la titlu, iar fragmentul \sta nu a f\cut decît s\ îl sporeasc\. Dialogul mi-l [i imaginez citit a[a cum ar suna într-una din piesele Planetei Moldova [i este destul de amuzant, nu [tiu cum ar suna pentru cineva care nu a ascultat niciodat\ Planeta Moldova, dar în orice caz. Pare o carte fain\. Abia-a[tept s\ mi-o împrumu]i pe toat\.

Pagin\ realizat\ de Gruia Dragomir

31

noua literatur`........................................................................................iulie - august 2008............................................................................................num`rul 17