noua literatura # 18 by noua literatura

sumar

mihaela [chiopu

scrieaici punct com

Adrian S‰ngeorzan: „Mi se face dor mai ales de amintirile mele, de o parte din lumea de care am fugit“.............................. 4 Literatur` nou`: Adrian S‰ngeorzan, Prietenia ruso-rrom‰no-a american`........ 6 C`lin Torsan: C`l`torul ..................... 7 R`zvan Mihai N`stase: §erban Foar]`, O carte de ni[`...........8 Cristina Chevere[an: Carson McCullers, C\ndva, un wunderkind ......................9 Ana Chiri]oiu: Ciuda]ii ani Õ90............10 Radu Pavel Gheo: Du[manii ..............11 Marieva Ionescu: §tefan Manasia, „Alien tandru“ ................................ 12 Dosar: Literatura rom‰n` \n str`in`tate: Marieva Ionescu, Peter Roesch, Lumini]a Marcu, Ana Chiri]oiu .........................14 Gruia Dragomir: Brad Land, Amintiri din fr`]ie............................ 20 Sorana Munteanu: C`dere [i Tolici la MNAC .................22 Ion Manolescu: Moartea din [ifonier ........................23 Alexandru Dabija: „Cuv\ntul care \mi place cel mai mult \n teatru e onestitatea“........................24 Robert §erban: Femei care s-a au dus ........................25 Traduc`tori \n formare: Ileana M. Pop, Sara Pollege............. 26 Ruxandra Ana: Primele lec]ii poloneze .................... 28

s los st control ..........30 Adrian Buz: SheÕs Teasing editorial : Willy Vlautin, Autostrada nordului ........................ 31

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana (art\), Alex. Cistelecan, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Barna Némethi. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan. ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

noualiteratura.wordpress.com

dac` ai un subiect \n via]`, nu mori, nu-i a[a? (genera]ia patriei infectat` de c`tre patrie cu HIV) Ajung `n mare grab\, pentru c\ de o bun\ bucat\ de vreme nu mai [tiu s\ tr\iesc altfel. Ei stau a[eza]i ordonat pe scaune. Eu trebuie s\ ]in un soi de discurs. Î[i spun numele: Florina de la Ia[i, Andrei de la Bac\u, Maria de la Craiova, Viorel de la Giurgiu. Vorbesc. Despre cum ne fac ei pe noi s\ ne sim]im altfel, mai buni, mai cumsecade, mai omeno[i. Practic, nu suflu o vorb\ despre cum `]i este imposibil s\ pricepi ce `nseamn\ spaima altuia. ßi atunci e mai comod s\ te `ntorci la frica [i la nemul]umirile tale. Cuvintele o iau `nainte. Reazem zidul cu nesa] [i urm\resc cu greu ceea ce b`lbì cu un ton jalnic. Se face ora 4. Pe jos, `n salonul hotelului care ne ad\poste[te cu o oarecare groaz\, e `ntins\ o pung\ de plastic imens\. Privesc. Lucreaz\ risipi]i care-ncotro pe plasticul transparent. Ni[te p\ianjeni st`ngaci. E lini[te. M\ a[ez pe scaun. Ioana `[i picteaz\ talpa cu vopsea galben\. Moni e foarte atent\ la ce decupeaz\ - ni[te h`rtiu]e mici. Are un corp minunat. Umerii s`nt perfec]i: rotunzi, lumino[i, iar p\rul blond pare `ntre]inut cu mare grij\. Ana m\ observ\ [i urm\re[te scena pe sub gene. Între timp `[i mozole[te p\rul cu tempera. Are ochii plini de lacrimi. Iubitul a p\r\sit-o [i nimic nu mai e cum trebuie. Mama e la c\p[uni `n Spania, iar tat\l bea banii pe care ì trimite biata femeie. Matei tace. N-are chef. Toate fetele roiesc `n jurul lui. Îi fac [i codi]e. Îl m`ngìe `n treac\t. Din c`nd `n c`nd i se a[az\ pe genunchi, sfioase. În spate e un ecran mare. Acum Matei danseaz\. Unul singur, Viorel, deseneaz\ ca un s\rman `nv\]\cel silitor.

Se apropie timid [i `mi spune: - Am descoperit solu]ia: dac\ ai un subiect `n via]\, nu mori, nu-i a[a? Dac\ am s\ `nv\] s\ desenez bine-bine, dac\ am s\ [tiu s\ desenez corect orice, nu-i a[a c\ o s\ am din ce tr\i? Chiar dac\ nu o s\ mai pot munci? Cineva o s\ vrea s\ cumpere desenele mele, nuuuu? M\ str\duiesc s\-l privesc indiferent\. Îmi arat\ ni[te Iisu[i bl`nzi, desena]i naiv, aiuritor. Întreb: - Tu unde stai? - La un c\min, `n Giurgiu. - Ai p\rin]i? - Nu. - N-ai? - N-am. Mama a murit dup\ ce m-am n\scut. Tat\ am, da’ nu vreau s\ [tiu de el. Am fra]i. Pe \la mai mic `l feresc eu, s\ nu ia de la mine. De[i [tiu c\ n-are cum. - ßi cum tr\ie[ti? - Car. Car l\zi cu fructe, ce g\sesc. Peste trei luni m\ dau afar\ de la c\min. C\ am deja 18 ani. - ßi ce-o s\ faci? - Am s\-mi iau o garsonier\. ßi n-o s\ mai iau nici pastile. Pentru c\ am s\ [tiu s\ desenez. Se apleac\ peste mormanul de h`rtii ieftine cu o figur\ extrem de preocupat\. Adaug\: - Am desenat odat\ [i moartea. - Moartea, zic? - Moartea. Dup\ o scen\ dintr-un film. Ar\ta a[a ca Batman, cu tren\. Am desenat-o pe un perete, la un prieten. Mi-a p\rut r\u c\ n-am putut s-o iau cu mine.

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

num`rul 18.......................................................................................septembrie - octombrie 2008.............................................................................noua literatur`

limbarea lui Attila Bartis începe promi]\tor, redînd, cu o nesfîr[it\ grij\ pentru detalii, voce [i perspectiv\ lumea senzorial\ [i pu]in absurd\ a copil\riei. Iar grija autorului este dublat\ de grija traduc\torului, Marius Tabacu, pentru redarea tuturor nuan]elor, ceea ce nu cred c\ a fost prea u[or. Numai c\ de la jum\tatea c\r]ii încolo paradoxul [i incoeren]a devin sup\r\tor de pre]ioase, în ciuda scriiturii proaspete, care îl anticipeaz\ pe Bartis cel din Tihna, [i a temei generoase, copil\ria estic\ supus\ agresivit\]ii regimului [tim-noi-care. Dac\ sînte]i fani necondi]iona]i ai lui Bartis, ve]i aprecia perfec]ionarea care l-a dus pe autor de la Plimbarea la Tihna, chiar dac\ ordinea recept\rii în române[te a fost invers\. (A.C.)

lumini]a marcu

editorial

Attila Bartis, Plimbarea, traducere din limba maghiar\ de Marius Tabacu, Editura Polirom, 2008, colec]ia „Biblioteca Polirom”, 246 pag., 32.95 RON

pove[ti de traduc`tor György Dragomán, Regele alb, traducere din limba maghiar\ de Ildikó Gábos-Foar]\, Editura Polirom, 2008, colec]ia „Biblioteca Polirom”, 324 pag., 36.95 RON

e[i scrie pe aceea[i tem\ ca [i Bartis, copil\ria în Est (ba chiar în Transilvania), m primit acum cîteva zile pe e-mail un manuscris. O carte a unui... traduc\tor! Dragomán nu se aventureaz\ în nisipurile mi[c\toare ale senzorialit\]ii Cu permisiunea autoarei, am s\ spun despre ce e vorba. (De altfel, autoarea ne-a dat cu ceva infantile, ci prefer\ s\ r\mîn\ la suprafa]a timp în urm\ un fragment din ceea ce noi nu [tiam atunci c\ este o carte [i l-am publicat în Noua ra]ional\ a lucrurilor. Iar cînd spun „suprafa]\” literatur\ la rubrica „Scriitorul discret”.) Este o carte de o sut\ [i ceva de pagini. Se nume[te nu inten]ionez deloc s\ aduc vreun repro[ Traducerile din poveste. De-a lungul ei, autoarea, o povestitoare plin\ de farmec, rafinament, perspectivei. Cînd spun „ra]ional\”, umor, cultur\ (în sensul cel mai bun al cuvîntului, adic\ f\r\ bombasticisme [i înfior\ri, dar cu o îns\, m\ gîndesc la filtrarea adult\ [i real\, autentic\ pl\cere a c\r]ilor frumoase), plimb\ cititorul printr-un fel de bibliotec\ a aseptic\ a propriilor amintiri, f\cute s\ autorilor favori]i. Pe mul]i dintre ei i-a tradus în române[te, pe unii doar ar fi vrut, pe unii i-a întîlnit, sune fie amuzant, fie dramatic dar, în pe al]ii doar a visat s\-i întîlneasc\. Poveste[te cum traduce, cum lucreaz\ cu povestea pe care o are orice caz, coerent, inclusiv în cazul în fa]\ [i cum lucreaz\ povestea asupra ei. Poveste[te despre ea îns\[i [i despre durerile ei de neîn]eles dialogurilor redate în stil indirect liber. pentru ceilal]i (aici m-a[ opri [i a[ face un semn discret, uman, de solidaritate!). Dac\ ar fi s\ fac pe Dragomán nu falseaz\ absolut deloc criticul serios [i s\ încerc s\ încadrez cartea în genul ei, este vorba despre o carte de non-fic]iune, cînd recurge la vocea ludic\ a copil\riei, scris\ îns\ cu mijloace pur literare [i de cea mai bun\ calitate. O eseistic\ cu sonorit\]i literare [i cu dar mi se pare c\ uneori falsific\ întîmpl\ri [i dialoguri de dragul adîncimi confesive. Adic\ ceva ce în România nu se nume[te nicicum [i treze[te mai degrab\ suspiciunea. expresivit\]ii [i al nara]iunii. Îns\ nici acesta nu este un repro[, Eu îns\mi am scris în acest gen [i cineva mi-a repro[at, printre altele, c\ nu am avut suficient\ fiindc\, de fapt, mi-a pl\cut mult Regele alb. Munca traduc\torului rigoare academic\! (Mi-ar fi putut repro[a la fel de bine c\ rîndurile nu rimeaz\.) Lumini]a Voinamerit\ de asemenea l\udat\ pentru adaptarea excelent\ la limba R\u], c\ci despre ea este vorba, a scris o carte care ar merita s\ fie publicat\ imediat, promovat\ cum român\, mai ales în ce prive[te oralitatea [i frazele întinse pe mai trebuie [i eventual s\ aib\ fragmente preluate în manuale, pentru a trezi pofta de lectur\ în tinerii bine de dou\ pagini. (A.C.) liceeni. Realmente, traduc\toarea-povesta[\ te face s\ cite[ti sau s\ recite[ti Cortázar, Llosa, Juan Marsé, te plimb\ ca un ghid simpatic prin casele de traduc\tori, creionînd chiar atmosfer\ de adev\rat romancier (de pild\ cînd poveste[te despre Rhodos), în fine, te ]ine în puful lecturii de la început pîn\ la sfîr[it. Informa]iile culturale sînt multe [i pre]ioase [i vin de la un hispanist adev\rat. M-am sim]it pe alocuri ru[inat\, pentru c\ la rîndul meu am scris de multe ori cu superficialitate despre lucruri spaniole. Doza de confesiune nu e îns\ însemnat\ [i poate aici ar fi putut ap\sa pedala mai mult. Dar în acest tip de c\r]i David Mitchell, Atlasul norilor, dozajul între confesiv [i eseistic ]ine de re]eta fiec\ruia. traducere din limba englez\ de Nu [tiu ce face Lumini]a Voina-R\u] cu frumoasa ei carte în acest moment. Dac\ a[ avea o editur\, Mihnea Gafi]a, Editura Humanitas a[ publica-o imediat. Dar m\ a[tept ca în România o asemenea carte s\ întîmpine probleme de încadrare Fiction, 2008, colec]ia „Raftul (pe lîng\ cele inerente, de vînzare). La urma urmei, cî]i dintre criticii serio[i ai ]\rii ar putea în]elege în Denisei", 636 pag., 38.70 RON primul rînd genul în care se încadreaz\ o asemenea carte? Eu pot s\ spun c\ în ceea ce m\ prive[te, un singur recenzent a în]eles ce scrisesem eu, Simona Sora. Nu import\ dac\ i-a pl\cut sau nu, m\ refer strict la încadrarea c\r]ii în genul ei proxim. Într-un fel, Traducerile din poveste au nimerit într-o Mi-a pl\cut cum sun\ titlul. Am lume cam barbar\. {i m\ întreb cîte astfel de c\r]i nu a[teapt\ prin fi[ierele multor scriitori români, unii deschis de cîteva ori cartea în dintre ei mai discre]i decît ar trebui... libr\rie. Am dat peste pagini complet diferite ca stil, deconcertante. La fiecare încercare ajungeam parc\ la c\r]i diferite. O aiureal\. Dintr-aia de care-mi place Am aflat cu indignare, chiar înainte de trimiterea revistei la tipar, mie. (Ultima oar\ am dat peste ceva despre reducerea finan]\rii Institutului Cultural Român. Cred c\ ICR a asem\n\tor într-o libr\rie din Paris, ajutat mult literatura nou\ din România [i cred c\, indiferent de simunde l-am descoperit pe Mark Z. Danielewski.) patiile noastre personale, trebuie s\ fim solidari cu ICR ca institu]ie [i M-a luat pe sus entuziasmul. Am mai [i s\ denun]\m aceast\ m\sur\ anticultural\. citit pe coperta a patra c\ ar fi un roman construit pe principiul p\pu[ilor Matrio[ka sau al cutiilor chineze[ti [i c\ „ridic\ foarte sus [tacheta romanului puzzle”. N-am cump\rat, totu[i, cartea. N-aveam destui bani la mine. M-am tot gîndit îns\ la ea, mi-am tot imaginat cum e, cum trebuie s\ fie ceva care se nume[te Atlasul norilor. F\ceam un fel de ipoteze care-l includeau pe Radu Petrescu, Maestrul scrisului despre AER. Am împrumutat romanul, pîn\ la urm\, de la un prieten. Am început s\-l citesc cuminte. N-a mers. Totu[i, aveam înc\ în piele (zice Valéry c\ e cea mai profund\!) memoria acelui entuziasm datorat experien]ei de lectur\ pe care o numesc serendipity [i care-mi aduce mereu bucurii. M-am hot\rît s\ nu mai citesc cuminte aceast\ carte. Am s\rit peste primul capitol, l-am citit pe al doilea, apoi m-am dus la ultimul [i iar m-am întors. Dac\ într-adev\r este ca un puzzle, atunci nu trebuie s\ începi reconstruirea lui de la un cap\t sau altul, nu? Ci de oriunde î]i vine. Important e s\ ai r\bdare s\ pui la loc piesele, cu atît mai mult cu cît ele trebuie s\ dea imaginea unui atlas (al norilor!). De fapt, nu „restituirea” conteaz\. Miza este percep]ia ta. Felul în care (te) joci cu ea, cu percep]ia ta. A[adar, îl citesc pe David Mitchell cum am citit {otronul lui Cortazar [i cum am citit multe alte c\r]i. Felul meu de a intra în posesia unei c\r]i este asem\n\tor cu felul în care copiii foarte mici î[i iau în posesie juc\riile. Ne[tiind la ce sînt bune, tocmai din cauza asta atr\g\toare. Le dai sens sau le arunci deoparte. Nu-i numai vina juc\riilor, a c\r]ilor, dac\ le dai deoparte... Am intrat pe Internet s\ v\d cum citesc al]ii. Plimb\ de la unii la al]ii acelea[i cli[ee, în limbi diferite. Se fac c\ le place. Se vede asta. C\ se prefac. N-am întîlnit, cît am navigat pe Internet, nici o ezitare, la nimeni. Nu [tiu dac\-mi place cartea asta, dar îmi place ce pot s\ fac eu din ea, pentru mine. Am destule piese pentru jocul meu. Mitchell e un tip de[tept, cum spuneam. Nu [tiu dac\ a[ recomanda-o cititorilor (la plural). (Simona Popescu)

noua literatur`.................................................................................septembrie - octombrie 2008.....................................................................................num`rul 18

scriitor: fa]` - profil

„Mi se face dor mai ales de amintirile mele, de o parte din lumea de care am fugit“

Acum nu mai am unde s\ fug. Poate de aceea m-a am apucat de scris Ultima dv. carte, Vitali, are ca personaj princip pal un adolescent imigrant. Sînt dou\ teme desp pre care a]i mai scris, la persoana `nt`ia [i din prop prie exp perien]\. De ce a]i sim]it nevoia s\ reveni]i asup pra lor [i s\ le combina]i într-o o singur\ carte - de data asta, de fic]iune?? Am fost totdeauna fascinat de copil\rie. Plus c\ aduc aproape zilnic copii pe lume. Atît Circul din fa]a casei cît [i Vitali au început ca dou\ povestiri scurte, dar pîn\ la urm\ au „e[uat” în dou\ romane, care n-au nici o leg\tur\ unul cu cel\lalt. Le-am scris f\r\ respiro unul dup\ altul, de aceea poate c\ eroii seam\n\ pu]in, dar nu sînt deloc gemeni! Vitali e ultimul meu n\scut, un personaj absolut inventat, sau, ca toate fic]iunile, un amestec din vie]ile altora. Timp de peste un an, cît am scris cartea, am fost foarte legat de el, ca un tat\.

Surp prinzz\tor, adolescentul desp pre care scrie]i în ultimul roman este rus. Cum v-aa]i documentat pentru descrierea vie]ii lui - atît din Rusia, cît [i din State?? În povestirile desp pre maffia ruseasc\ a]i mizzat pe elementul picaresc sau pe un soi de observa]ie/critic\ social\?? Prietenii români de aici m-au întrebat de ce nu l-am f\cut pe Vitali român, iar ru[ii m\ privesc ciudat pentru c\ am îndr\znit s\ m\ amestec în ciorba lor. Niciodat\ un rus nu te va crede c\ po]i scrie despre ei dac\ nu ai un suflet autentic made in Russia. Numai c\ aici, la New York, sîntem foarte bine amesteca]i, de aceea „ciorba american\” se nume[te melting pot [i fierbem atît de aproape unii de al]ii înc`t î]i vine s\ scrii despre asta. Lucrez cu mul]i ru[i, am prieteni apropia]i scriitori ru[i. Ru[ii sînt ni[te povestitori minuna]i, trebuie doar s\ taci [i s\-i ascul]i. M-am [i documentat, bineîn]eles. Am aflat foarte multe de la cei care au fost în Irak, în taberele de reeducare din de[ertul din Utah, m-am plimbat prin Brighton Beach etc. Despre mafia ruseasc\ de aici e suficient s\ cite[ti ziarele, s\ tragi cu urechea. Românii n-au înc\ o mafie, de[i uneori dau semne bune. I-am tras de limb\ [i pe copiii no[tri, pentru c\ e vorba despre modul de via]\ al unei alte genera]ii. Un scriitor american m-a întrebat cum pot s\ vorbesc despre droguri dac\ nu m-am drogat niciodat\ sau despre ce se întîmpl\ în burta unui om care a înghi]it 10 diamante mari.

Cît de gratuit\ este, de fap pt, fic]iunea din acest roman?? Exist\ [i o mizz\ personal\?? Cartea e o fic]iune. Am profitat de ocazie s\ descriu cîteva personaje, situa]ii reale, sau cartierul Rego Park unde locuiesc. Sper s\ nu sup\r pe nimeni (cu mafia ruseasc\ nu te joci). Cu Circul din fa]a casei am sup\rat-o r\u pe mama, care mi-a spus c\-i va fi greu s\ se mai duc\ duminica la biseric\ [i s\ dea ochii cu unele personaje din carte. Crescusem prea mare s\ m\ mai ia de urechi, dar m-a certat. Ce diferen]\ enorm\ între lumea din Bistri]a [i cea din New York. Le iubesc pe amîndou\.

Cum se face c\, dup p\ 17 ani de cînd a]i plecat în State, înc\ v\ preocup p\ subiectul imigra]iei?? Pentru Vitali, imigra]ia pare s\ fie, pîn\ în ultimul moment, asimilare. V-aa]i conffruntat [i dv. cu grani]a dintre cele dou\??

Adrian Sângeorzan, 55 de ani, medic, poet [i prozator. Din 1991, tr\ie[te la New York, unde practic\ medicina (obstetric\-ginecologie). A publicat volumele: Voci pe muchie de cu]it/Voices on the Razor’s Edge, poeme exquisite corpse, cu Carmen Firan, Editura Scrisul Românesc, 2003, Over the Lifeline, poeme, Spuyten Duyvil Press, NYC, 2003, Între dou\ lumi - Povestirile unui doctor de femei, Editura Scrisul Românesc, 2004 (reeditat în 2005), Pe Viu, poeme, Editura Axa 2000, ap\rut în 2005, Circul din fa]a casei, Editura Curtea Veche, 2006 (reeditat anul acesta), Tatuaje pe marmur\, poeme, Editura Scrisul Românesc, 2006. Cel mai recent roman al s\u, Vitali, a ap\rut în toamna aceasta la Editura Curtea Veche. www.adriansangeorzan.com

Sînt la New York de 18 ani, 6 luni [i 14 zile. De cînd eram copil visam s\ c\l\toresc, s\ m\ mut în alt loc, apoi s\ emigrez [i s\ plec departe. Departe de ce? Habar n-aveam. A fost ceva instinctiv. Nu m-am g`ndit prea mult la asimilare pentru c\ în America nu sîntem obseda]i cu a[a ceva. Te sim]i str\in [i în acela[i timp acas\. Am scris nu de mult despre privilegiul de-a fi foreigner în America. Acum nu mai am unde s\ fug. Poate de aceea m-am apucat de scris.

Sp punea]i într-u un text c\ a]i devenit scriitor român la New York. Cum de nu a]i scris (sau nu a]i publicat) nimic aici înainte s\ pleca]i?? Ce anume din ce a]i g\sit la New York v-aa stimulat dorin]a de a scrie?? Am plecat din România f\r\ urm\ de trecut literar. Am fost totu[i un cititor pasionat [i am scris pe ascuns poezie. Eram prea ocupat cu profesia mea [i cu via]a care venea nebune[te din urm\. Timp de 7-8 ani dup\ emigrare n-am citit nici o carte (ci tone de medicin\) [i m-am chinuit s\ m\ a[ez într-o albie lini[tit\. Apoi am cunoscut-o pe scriitoarea Carmen Firan, so]ia mea, care m-a (re)conectat cu literatura [i cu scrisul. S-a speriat [i ea pu]in de ceea ce-a declan[at, dar acum s-a lini[tit pentru c\ a v\zut c\ nu m-am l\sat de medicin\.

Ce v-aa f\cut s\ pleca]i în America în 1991?? De ce America?? A]i f\cut parte din valul de tineri furio[i [i dezzam\gi]i care voiau s\ „scap pe” de-aaici sau a fost doar un concurs de împ prejur\ri??

Adrian Sângeorzan, Vitali, Curtea Veche Publishing, Colec]ia „Un Roman“, 2008, 288 pag.

S-a întîmplat s\ ajung în America, de[i planurile mele de evadare erau spre Germania. Eram atît de înr\it cu fugitul din ]ar\ încît m\ antrenam serios la înot pentru a trece Dun\rea. Dar a venit revolu]ia. Eram plin de entuziam, dar dup\ ce mi-au [uierat cîteva gloan]e pe la ureche [i am ascultat cîteva discursuri de tip nou, mi-am luat pa[aportul. Dup\ ce Consulatul american mi-a dat din gre[eal\ viza, m-am trezit la New York. Habar n-aveam ce e în partea asta a lumii, a[a c\, vizitînd Niagara de pe partea canadian\, am fost re]inut pe o grani]\ care credeam c\ nu exist\ [i am r\mas blocat la Montreal într-un lag\r de emigran]i.

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Probabil c\ avea]i, cînd a]i plecat, cîteva a[tep pt\ri legate de America; în Circul din fa]a casei a]i men]ionat, amuzzat, obsesia venirii americanilor pentru genera]ia bunicilor dv. În ce m\sur\ s-aau împ p\cat a[tep pt\rile pe care vi le creaser\]i aici cu realitatea de acolo?? Partea bun\ a fost c\ n-am avut a[tept\ri prea mari de la America. De aceea poate c\ realitatea a întrecut (pîn\ la urm\) a[tept\rile, dar pîn\ s\ se întîmple asta, a fost o goan\ [i-o urm\rire nebun\ care era s\ m\ termine. Aici, în America, vin uneori în contact cu obsesia invers\ o unora, aceea de-a se întoarce înapoi în România. Tr\im vremuri „interesante”. Oricum eu m\ simt bine aici.

Am ni[te „cronici literare” absolut impresionante trimise de paciente Cum se face c\, dup p\ 17 ani de c`nd locui]i la New York, ]ine]i s\ publica]i în România?? Cum de nu v\ traduce]i c\r]ile acolo?? A fost mai u[or s\ v\ imp pune]i acolo ca medic decît ca scriitor de limb\ englezz\?? Scriu în român\ [i mi se pare normal s\ public în România. Am cititori [i acolo, [i aici, unde sînt sute de mii de români. Cordonul ombilical nu mi s-a t\iat niciodat\. Am publicat în englez\ trei c\r]i. Îmi traduc singur poeziile, dar proza abia am timp s-o scriu. Vitali va ap\rea la anul aici `n englez\. E tradus aproape jum\tate. Apetitul americanilor pentru traduceri e extrem de mic. Doar 2% din beletristic\ sînt traduceri. E foarte greu s\ spargi ghea]a aici pentru c\ e groas\ [i sîntem la limita unui înghe] cultural.

mesele, speriind p\unii din gr\din\ care se înmul]esc de pe vremea lui.

Cu ce scriitori români a]i p\strat leg\tura?? Pe cine v\ face pl\cere s\ revede]i cînd v\ întoarce]i în ]ar\?? Eu sînt cunoscut pentru gafele mele, care o îngrozesc pe so]ia mea, care-i o personaliate cunoscut\ în ]ar\ [i care-i [tie pe to]i. Eu am cunoscut treptat aceast\ lume [i sînt mul]i scriitori [i oameni de cultur\ pe care am ajuns sa-i citesc [i s\-i admir de-a lungul anilor. Pe Nicolae Manolescu, de exemplu, un om pe care-l admir pentru ceea ce face pentru literatura veche [i nou\, l-am cunoscut la New York cu 10 ani în urm\ [i, nerecunosc`ndu-l, închipui]i-v\ c\ l-am întrebat cu ce se ocup\. Am luat multe picioare pe sub mas\, de multe ori, dar acum nu mai sînt un „nevinovat”, a[a c\ trebuie s\ fiu atent. V\ dau c`teva nume. R\zvan Petrescu, îl admir ca prozator (nu pentru c\ e [i el medic),

Dup\ ce am terminat de citit Vitali, a[ fi vrut s\-mi continui cumva conversa]ia imaginar\ cu personajul principal, un adolescent de care mi-a pl\cut mult. Pentru c\ nu aveam nici o posibilitate ra]ional\ s\ fac asta, iam scris autorului c\r]ii, Adrian Sângeorzan, [i, dup\ un schimb de e-mailuri, s-au adunat paginile al\turate. Între timp, Sângeorzan a luat avionul spre România, urmînd s\ primeasc\, la Craiova, premiul „Gib Mih\escu” pentru proz\, oferit de Funda]ia Scrisul Românesc. (A.C.)

V\ surp prinde ceva - în bine sau în r\u - cînd v\ întoarce]i în România?? Vi se face dor de cineva sau de ceva de-aaici?? Urm\ri]i via]a cultural\ din ]ar\, citi]i autori români, pres\?? Dup\ cîteva zile în România parc\ nici n-am plecat, dup\ alte cîteva mi se pare c\ nu mai recunosc nimic. Sentimente foarte amestecate, puternice oricum, uneori simt c\ m\ stric la suflet, dar nu-mi displace. Dorm prost acolo pentru c\ asaltul senzorial [i emo]ional e puternic. Ne întreb\m cîteodat\ dac\ am mai putea tr\i în România permanent. Avem un apartament care a r\mas cum a fost l\sat, cineva ud\ plantele. Copiii no[tri s-au întors [i lucreaz\ momentan la firme din Bucure[ti (fata mea e editor la Harper’s Bazaar) [i nu pare s\ le displac\. Lumea s-a schimbat. M\ intereseaz\, desigur, ce se întîmpl\ în cultura român\ pentru c\ e vie, s\lbatic\, a[ spune, ca [i felul în care recapituleaz\ repede tot capitalismul pierdut. Mi se face dor mai ales de amintirile mele, de o parte din lumea de care am fugit. Am dat nu de mult un interviu la BBC care face o emisiune despre România la 20 de ani dup\..., cu titlul „Lumea pierdut\ a comunismului” (The lost world of communism). Am încercat s\ vorbesc despre ]ara mea pe un alt ton, defri[at de cli[eele care ne-au cople[it imaginea at`ta timp. Nu [tiu ce vor p\stra din cele spuse.

Cum se vede din State mult-d discutata „imagine a României în lume”??

Relat\rile pe care le face]i în c\r]ile dv. desp pre România nu sînt încrîncenate sau amare. În Vitali, rîndurile care se reffer\ la comunitatea româneasc\ din New York sînt chiar u[or ironice, iar în Circul din fa]a casei sînt mai degrab\ nostalgice. Asta se datoreazz\ doar fap ptului c\ pe cele mai multe le face]i în contextul evoc\rii cop pil\riei?? Am sc\pat de încrîncenare, de nostalgii [i de am\r\ciuni ca [arpele de pielea lui. Cu ironia e mai greu, plus c\ e bun\ la scris.

Adrian Sângeorzan, Circul din fa]]a casei, Curtea Veche Publishing, Colec]ia „Romanele de curtea veche“, 2006, edi]ia a II-a, 2008, Colec]ia „Un Roman“, 192 pag.

V\ gîndi]i s\ scrie]i [i romane cu personaje adulte, ajunse la vîrsta joburilor, a c\s\toriei, a împ prumuturilor la banc\, sau vre]i s \ r \mîne]i u n p rozz ator c are s e d edic\ m ai a les cop pil\riei [i adolescen]ei?? Bineîn]eles c\ scriu [i despre adul]i, pentru c\ mi-au dat cele mai mari dureri de cap [i traume.

Cea mai la-n ndemîn\ comp para]ie literar\ pentru personajele dv. adolescente - fie c\ se numesc Vitali, fie Adrian din Circul în fa]a casei - este, într-aadev\r, cea cu Holden Caulffield, personajul lui Salinger, pe care a sugerat-o o Andrei Codrescu. Exist\ autori care v-aau insp pirat cînd v-aa]i concep put personajele??

Crede]i c\ absen]a din România poate fi un dezzavantaj în ce prive[te recep ptarea c\r]ilor dv.?? Vi se pare c\ în literatura român\ c\r]ile se laud\ [i se premiazz\ [i în func]ie de proximit\]i [i de prietenii??

Am citit De veghe în lanul de secar\ dup\ ce am scris Circul din fa]a casei. M\ inspir strict dup\ modele din via]a real\, care, cu to]ii o [tim, poate bate orice fic]iune.

Poate. Am avut totu[i un feedback bun din partea criticii [i-a cititorilor, mai ales cu c\r]ile de proz\. Am patru c\r]i de poezie în român\ [i în englez\, iar aici, la New York, sînt cunoscut mai mult ca poet. Cu premiile în România e probabil ca [i cu Nobelul. Eu oricum nu m\ pot pl`nge. De[i n-am luat vreun premiu important (Premiul „Sorescu” pentru poezie la Craiova), am avut cronici foarte bune de la critici pe care am avut bucuria s\-i cunosc abia dup\ ce au scris despre mine.

Ce autori citi]i?? Ce fel de literatur\ v\ place?? Cu ce scriitori americani v-aa]i împ prietenit?? Exist\ scriitori sau oameni din via]a dv. cu care v\ consulta]i în leg\tur\ cu ce scrie]i??

A]i particip pat în acest an la Festivalul „Zile [i Nop p]i de Literatur\” de la Nep ptun. Ce imp presie v-aau l\sat cele 4 zile de lecturi [i dezzbateri?? Un festival din ce în ce mai bine organizat, de bun\ calitate, care onoreaz\ cultura român\. S-a discutat mult despre viitorul literaturii [i literatura viitorului, subiect care ne îngrijoreaz\ pe to]i. În avionul cu care ne-am întors, jum\tate dintre pasageri citeau pasiona]i tot felul de c\r]i, de unde am dedus c\ situa]ia nu-i atît de grav\ [i c\ nu trebuie decît s\ ne str\duim s\ scriem c\r]i bune care s\ fac\ cititorul s\ continue s\ întoarc\ paginile. Am întîlnit la aceste festivaluri scriitori interesan]i din toat\ lumea [i cu mul]i continu\m s\ ]inem leg\tura. A fost fascinant s\ citim poezie în aceea[i sal\ în care Ceau[escu î[i lua

M\ intereseaz\ ce se întîmpl\ în cultura român\ pentru c\ e vie, chiar s\lbatic\

Imaginea României nu e deloc „mult-discutat\” în America. Pu]in le pas\. România se vede a[a cum se vede orice ]ar\, insul\ sau arhipelag din satelit. Albastr\ pentru unii, pentru mine în form\ de inim\. Nu mi-a fost absolut niciodat\ ru[ine c\ sînt român. Dimpotriv\. În fiecare zi sînt întrebat „de unde e[ti” [i mereu aud „oh, avem [i noi români în spital sau la companie”, niciodat\ cu vreo conota]ie negativ\. Ultimul val de emigran]i sînt majoritatea tineri profesioni[ti, oameni care nu ne fac de rîs. Lucrez cu ei zi de zi. Am fost în Spania anul \sta [i m-am întîlnit cu un român cu ochi alba[tri care se d\dea finlandez. Ne-a rugat s\ vorbim încet în român\ [i mi s-a p\rut foarte trist.

Bruce B enderson s p unea î ntr-u u n i nterviu c \ v \ a dmir\ pentru c\, de[i sînte]i medic, v-aa]i p\strat interesul pentru scris. Cum se împ pac\ meseria de medic cu scrisul?? Cît timp p v\ r\mîne pentru scris [i pentru citit dup p\ ce v\ întoarce]i de la munc\?? Bruce Benderson e unul dintre scriitorii americani de care sîntem lega]i [i care m\ încurajeaz\ s\ scriu [i mai ales s\ trec cu toate bagajele în englez\. O mutare foarte dificil\ care, la vîrsta mea, ar putea însemna un fel de harakiri literar. Nu vreau s\ risc, pentru c\ am început s\ scriu tîrziu [i roti]ele lingvistice care mi s-au declan[at în cap macin\ în limba român\ indiferent despre ce scriu. Voi fi tradus dac\ merit. Am ajuns la un echilibru între medicin\ [i literatur\. E greu s\ tr\ie[ti zi de zi cu dou\ femei fatale. Îmi plac amîndou\ egal, plus c\ din scris nu se poate tr\i, de[i mi-ar pl\cea. Cea mai mare ho]ie e s\ furi timp. So]ia mea se mir\ cum pot scrie între tot felul de lucruri care ne macin\ mereu ziua. N-am încotro, iar profesia mea m-a ajutat foarte mult s\ fiu organizat [i s\ nu pierd timpul. Jum\tate din ceea ce am scris am f\cut-o în spital atunci cînd eram de gard\ [i aveam momente de lini[te. Sînt de 16 ani în acela[i spital, to]i [tiu c\ scriu. Cartea mea Povestirile unui doctor de femei a fost citit\ de mul]i, am g\sit-o unde nu m\ a[teptam prin spital, f\cut\ ferfeni]\, citit\ de anestezi[ti, de asistente, de femei de serviciu. Am multe cititoare [i printre paciente. Mi-a fost team\ c\ voi confuza oamenii cu care lucrez, dar n-a fost a[a. Am ni[te „cronici literare” absolut impresionante trimise de paciente. De aceea vreau s\ m\ [i întorc la subiectul \sta.

Mircea Daneliuc, scriitor incomod, dar puternic, Augustin Buzura, pe care-l [tiu de mul]i ani [i care mi-a spus s\ „scriu cum povestesc”, Nicolae Breban („e timpul, b\iete, s\ treci la fic]iune ca s\ te nume[ti scriitor”), Marius Chivu, Eugen {erb\nescu, Nicolae Prelipceanu, Denisa Com\nescu, Ioana Cr\ciunescu (ne duce la Bulbucata s\pt\mîna viitoare), Jean Harris, o americanc\ în Micul Paris, Dan C. Mih\ilescu, Johnny R\ducanu (scrie [i el), Ioana Ieronim, Mircea Martin [i mul]i al]ii.

scriitor: fa]` - profil

Dup\ nou\ luni am trecut grani]a ilegal în America [i am fost din nou prins [i arestat. Povestea întortocheatei mele emigra]ii [i a experien]ei mele ca doctor e descris\ în prima mea carte de proz\, Între dou\ lumi - Povestirile unui doctor de femei (Scrisul Românesc, Craiova, dou\ edi]ii). Vreau s\ m\ reîntorc la acest subiect, pentru c\ s-au întîmplat multe între timp. Am [i [ansa s\ lucrez în mijlocul celui mai mare Babilon uman, Queens , New York. Un critic a spus c\ a[ fi un fel de Papillon în halat alb!?

Adrian Sângeorzan, ~ntre dou\ lumi Povestirile unui doctor de femei, Editura Scrisul românesc, Colec]ia „Epica“, 2004, edi]ia a II-a 2005, prefa]\ de Dumitru Radu Popa.

Am r\mas un cititor pasionat. De cîte ori venim din România, ne opresc la vam\ pentru c\ valizele sînt pline de c\r]i [i asta e suspect ast\zi. Citesc cît pot de mult. Oriunde, oricînd, în orice pozi]ie. Am [ansa ca aici, la New York, s\ avem un grup literar serios. Un amestec de scriitori americani, români (detest cuvîntul „diaspor\”), ru[i, francezi, polonezi, filipinezi, sud-americani etc. Îi numesc doar pe cei mai apropia]i: D.R. Popa, Andrei Codrescu, Norman Manea, Nina Cassian, Maurice Eduards, Bruce Benderson, Catherine Cusset, Catherine Texier, Andrey Gritzman, Paul Doru Mugur, Adina Dabija [.a. Am avut [i [ansa s\ strîng în trecere mîna unor mari scriitori ca Philip Roth, Doctorow sau Susan Sontag. I-am întrebat how are you, dar nu-mi mai amintesc dac\ mi-au r\spuns. Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

literatur‹ nou‹ 6

VITALI Adrian Sângeorzan, Vitali, Curtea Veche Publishing, Colec]ia „Un Roman“, 2008 pg. 7779 „ - Prive[te în fa]\, acolo, spre ap\. Aia e Statuia Libert\]ii. O vezi? Aia mic\, cu mîna ridicat\... A dat u[or din umeri ca [i cum ar fi zis c\ asta e, nu-i mare lucru, cum s-ar crede. Bunicul Ahmatov avea o poz\ cu ea, o poz\ veche pe care a scos-o la vedere doar în ultimii ani [i mereu spunea c-ar fi fericit s\ ajung\ s-o vad\, a[a cum bunica dorise s\ vad\ piramidele. Avea dreptate Ma[a, mi-o închipuisem [i eu mult mai mare. Simbolurile, spunea bunicul, nu trebuie s\ fie mari. Mare trebuie s\ fie ceea ce se construie[te în jurul lor. Aveam s\-i trimit în zilele urm\toare o vedere cu statuia care p\rea complet anihilat\ de imensitatea zgîrie-norilor. Cînd am trecut pe lîng\ cele dou\ turnuri de la World Trade Center, m-am l\sat atît de tare pe spate, încît m-am trezit cu sînii Ma[ei în palme. Nu avea sutien, iar sfîrcurile îi erau ]epene [i ascu]ite pentru c\ st\tea încordat\ [i afar\ era înc\ destul de rece. Observasem la Moscova c\ fetele, prim\vara, atunci cînd d\ pu]in c\ldura, nu poart\ sutien [i li se pot vedea prin tricouri sfîrcurile nervoase, ca ni[te viermi[ori ie[i]i la soare. Ori de cîte ori aveam s\ privesc cele dou\ turnuri, aveam s\-mi amintesc de sînii [i de sfîrcurile Ma[ei, [i-ai tuturor fetelor din Moscova. Nu dup\ mult\ vreme, aveam s\-mi petrec mult\ vreme în jurul turnurilor. Uneori, cînd eram singur, [i aveam s\ fiu singur de multe ori, m\ a[ezam între ele pe spate, pe una dintre dalele calde de granit, [i priveam cerul printre ele. Norii fugeau pe cer, iar turnurile p\reau c\ se mi[c\, c\ sînt vii, iar eu aveam ni[te erec]ii puternice pentru c\ m\ gîndeam la sînii tuturor fetelor din lume. - Hei, Vitali! Îmi zdrobe[ti ]î]ele, b\iatule! Ma[a mi-a tras un cot, ca s\ m\ trezeasc\. Am luat-o spre Midtown pe Bulevardul {ase [i mi-am f\cut un mic tur prin Village [i prin Washington Square. Atunci mi-am mai odihnit gîtul, pentru c\ totul se petrecea la nivelul str\zii. Mul]i oameni cu cîini sco[i la plimbare. O femeie care avea pe mîini m\nu[i de plastic ca [i coafezele, aduna într-o pung\ rahatul proasp\t al unui cîine foarte mul]umit. Cîinii din New York par cei mai mul]umi]i cîini din lume, mult mai mul]umi]i decît st\pînii. Nu po]i spune niciodat\ cine pe cine a scos la plimbare. Doi tineri cîntau la chitar\ stînd în pozi]ie de lotus, o trup\ de negri dansa dîndu-se peste cap sau chiar în cap, oamenii senini îi priveau într-un mic amfiteatru. Unul avea pe gît un [arpe imens, altul, un papagal ro[u [i mare cît un curcan. Cafenele pline de tineri care se priveau în ochi de parc\ n-ar mai fi existat nimic altceva pe lumea asta. Mirosuri de cafea, parfumuri str\ine, tatuaje pe mîini, pe picioare, inele în nasuri, `n urechi, `n pleoape, guri de canale aburind straniu, steaguri, multe steaguri. P\rea un ora[ al steagurilor. - Ce s\rb\toare e? am întrebat-o pe Ma[a. - Nu-i nici o s\rb\toare. Aici e întotdeauna a[a. |la mov cu f\clia e steagul Universit\]ii New York, cel\lalt, al ora[ului, apoi al statului. Pe cel mare cu stele îl [tii din filme. Aici, to]i trebuie s\ aib\ un steag al lor, altfel nu se simt bine. Ma[a a oprit cît s\ fumeze o ]igar\. M-am dat jos de pe motociclet\ [i am vrut s\-mi scot casca, dar n-am putut oricît am tras de ea. Mi se umflase capul. Mi-am ridicat vizorul [i am privit prin fanta c\[tii spectacolul str\zii. P\ream un mic cavaler r\t\cit, unul dintre troglodi]ii aceia din jocurile mele de computer, care dac\ sînt mul]i pot fi buni de ceva, dar a[a, r\t\cit de unul singur într-o lume str\in\, cu o casc\ de motociclet\ blocat\ pe cap, cred c\ ar\tam destul de jalnic. În cele cinci sau zece minute cît am stat în acel col] din Washington Square s-au întîmplat destul de multe. Un negru a încercat s\-mi vînd\ «ierburi», iar atunci cînd l-am întrebat ce fel de ierburi, a dat din cap a[a cum numai negrii [tiu s\ dea din cap. Cînd s-a prins c\ sînt un biet troglodit rus, mi-a b\tut în casc\ cu degetul ca [i cum ar fi b\tut la o u[\. - Credeai c\-i ceai, nu-i a[a? Marihuana, b\iatule. E mai ieftin\ ca berea [i bere, la vîrsta ta, nu-]i vinde nimeni. Dac\ vii aici, la Universitate, m\ g\se[ti u[or. Ai grij\ de tine!”.

Prietenia ruso-rom~no-american` Ana Chiri]oiu m amînat, o vreme, întîlnirea cu apari]iile promi]\toare ale acestei toamne, despre care deja s-a scris foarte mult, pentru c\ am descoperit un roman românesc care mi-a trezit pofta de scriitori str\ini [i despre care abia la sfîr[itul lui octombrie s-a scris cîte ceva: Vitali, ultima apari]ie a scriitorului Adrian Sângeorzan. Vitali m-a surpins a[a cum apari]iile l\udate ale ultimelor luni nu m\ a[tept s-o fac\; are un suflu atît de nou - dar nu inovator sau cosmopolit cu tot dinadinsul - încît mi-ar fi greu s\-l plasez într-o imagine de ansamblu a acestei toamne literare. Adrian Sângeorzan [i-a perfec]ionat arta narativ\ - oricum cuceritoare înc\ de la Circul din fa]a casei - [i a investit-o într-un roman în care filonul nonfic]ional e mult mai redus decît în cel anterior. Cu toate c\ vocea narativ\ tot la persoana întîi vorbe[te [i privirea este tot retrospectiv\, cum ne-am obi[nuit [i în cartea dinainte, biografismul las\ loc acum fic]iunii. O fic]iune cu totul captivant\. Ca dovad\, pe parcursul a mai pu]in de 300 de pagini, Vitali emigreaz\ cu mama sa la New York [i î[i consum\ ie[irea din adolescen]\ prin cîteva peripe]ii mijlocite mai ales de noua sa ]ar\ adoptiv\ (mafie, conflicte la [coal\ [i în cartier, 9/11, dezintoxicare, r\zboi), apoi se întoarce în Rusia natal\ [i începe s\-[i spun\ povestea. Sângeorzan scrie cu un soi de ner\bdare, construie[te alert, uneori cu neglijen]\ (aici ar fi putut s\-[i aduc\ o contribu]ie ceva mai consistent\ redactorul c\r]ii), captivat el însu[i de povestea rusului Vitali pus fa]\-n fa]\ cu „malaxorul” american din care nu întotdeauna ie[i cu bine. Iar faptul c\ la sfîr[it Vitali se apuc\ s\ scrie cartea pe care tocmai o termini de citit e un truc vechi [i simplu, care îns\ aici se potrive[te excelent [i care, dup\ toate aventurile [i peripe]iile, aduce o armonizare binevenit\ pove[tii. Îns\ nu m-a[ gr\bi s\ v\d toate astea drept lipsuri ale artei prozatorului. Sângeorzan scrie cu o u[urin]\ pe care am recunoscut-o din Circul din fa]a casei [i care probabil c\ nu-i va satisface pe receptorii pu[i pe hermeneutici grele, dar sigur le va pl\cea fanilor literaturii americane, fie c\ e vorba despre Salinger, despre Kerouac sau despre Foer. Sînt în Vitali cîteva teme „mari” sau „tari” care nu-l intimideaz\ deloc pe Sângeorzan. Cel mai mult mi-a pl\cut c\ autorul nu s-a ambi]ionat nici s\ dea romanul total al adolescen]ei, nici pe cel al emigra]iei, nici s\ fac\ din emigra]ie [i din ie[irea din adolescen]\ o metafor\ cu straturi suprapuse, însiropate cu simboluri. Pare c\ toate aceste teme s-au întîlnit fericit [i întîmpl\tor în povestea lui Vitali, f\r\ ca la final s\ te pîndeasc\ vreun q.e.d. ambi]ios. Povestea curge, Vitali î]i devine dup\ pu]ine pagini un fel de prieten care î]i poveste[te la o bere ce-a mai f\cut în ultimii ani. {i care nu face caz de drame, ci încearc\ s\ le dea o aparen]\ de roman picaresc, de[i [i tu [i el [ti]i c\ nu e chiar a[a, dar îi e[ti recunosc\tor c\, în loc s\ se plîng\ sau s\ declame, el poveste[te amuzat [i despre mafia ruseasc\, [i despre diamantele pe care a trebuit s\ le înghit\ ca s\ le transporte din Rusia la New York, [i despre prietenii lui wasted de care nu se [tie ce s-a mai ales, [i despre via]a pe muchie a frumoasei lui mame, [i despre dexintoxicarea prin care trece în de[ert, [i despre r\zboiul din Irak, [i despre iubita adolescent\ moart\ sub d\rîm\turile unui bloc aruncat în aer de ceceni. S\ nu deduce]i din aceast\ enumerare c\ Sângeorzan ar fi un narator dedicat perspectivelor ample, problematiz\rilor explicite [i întors\turilor de fraz\. Nara]iunea lui se ]ine din detalii proaspete [i se arat\ mai degrab\ fragmentar\. Înc\ un cî[tig, a[ zice, pentru c\ stilul se arat\ perfect consecvent cu povestea. Iar „extra-dimensiunea politic\” a romanului despre care vorbe[te Andrei Codrescu pe copert\ nu e nici ea un simplu accesoriu decorativ, ci înc\ un semn fericit c\ am dat, în sfîr[it, peste o carte contemporan\.

c`r]i

c`lin torsan suta de grame c`l`torul m luat tramvaiul 20. Din Pia]a Victoriei c\tre cl\direa Radioului, aceea din Berthelot. Urma s\ ridic ni[te bani de la casieria institu]iei amintite, ca drepturi de autor pentru c`teva texte din {coala de mucenici, cartea mea. Citisem cu c`teva s\pt\m`ni în urm\, într-o emisiune înregistrat\. A[a c\, se poate spune, eram într-o stare sufleteasc\ bun\. Oricum am da-o, atunci c`nd îi avem prin buzunare, banii ne bucur\. Înainte de a povesti ceea ce mi s-a înt`mplat în respectivul tramvai - de fapt, chiar nu mi s-a înt`mplat nimic deosebit! -, o s\ încerc s\ l\muresc rela]iile mele cu un astfel de mijloc de transport. Merg cu tramvaiul de vreo zece ani. De c`nd m-am însurat. Nevast\-mea locuia în Rahova, iar prin acest cartier circul\ foarte multe tramvaie. Eu crescusem în Drumul Taberei, iar în aceast\ zon\ a Bucure[tiului se merge mai mult cu troleibuzele [i cu autobuzele. De fapt, aici nu exist\ dec`t o singur\ linie de tramvai: 41. În perioada în care m\ îndr\gostisem de Otilia [i b\team drumurile ca s\ o înt`lnesc, am început s\ devin un client al tramvaielor [i, ceva mai t`rziu, un specialist în analize comparate privind deplas\rile cu mijloacele de transport în comun. Astfel, nu mi-a trebuit foarte mult timp s\ dibuiesc diferen]a esen]ial\ dintre un autobuz [i un tramvai: într-un tramvai pute întotdeauna. Nu zic c\ nu am circulat [i cu autobuze în care duhnea a c\cat, dar asta se înt`mpl\ rar, atunci c`nd vreun boschetar slinos se ascunde de frig [i se plimb\ de la un cap\t la altul al liniei, p`n\ c`nd, ori controlorii, ori chiar [oferul, se hot\r\sc s\ îl dea jos. În schimb, tramvaiul este întotdeauna b`ntuit de miasme. {i asta se înt`mpl\ pentru c\ în autobuze circul\ un fel de oameni, iar în tramvaie altul. |ia care circul\ cu tramvaiul fac parte, de obicei, din marea clas\ muncitoare. Ni[te provinciali or\[eniza]i, cu rude la ]ar\, pe care le viziteaz\ la fiecare sf`r[it de s\pt\m`n\. Oameni care m\n`nc\ ceap\ chiar [i la desert, care beau ]uic\ dintr-aia puturoas\, f\cut\ din boasc\, [i care se spal\ doar c`nd este ro[u-n calendar. Oameni care transport\ cu tramvaiul, p`n\ la gar\, c`rna]i d-\ia, oltene[ti, duhnind a usturoi, pentru rudele lor de prin preajma Bucure[tiului. {i care aduc acas\, tot cu tramvaiul, de la ]ar\, tot felul de lucruri greu mirositoare, bine îndesate în saco[e de rafie: br`nzeturi din lapte de oaie, care duhnesc a oaie, sau din lapte de capr\, iar \stea candesc a capr\, calupuri de s\pun de rufe, f\cut cu sulf, [i tot felul de alte boarfe la care nu mai stau s\ m\ g`ndesc acum. Ei, [i de la c\l\toriile astea, f\cute cu mult\ r`vn\ - orele de plecare s`nt extrem de matinale, iar saco[ele alea din rafie s`nt exagerat de grele -, tramvaiele încep s\ put\. Mirosul greu, de st\tut, nu le mai p\r\se[te niciodat\, ba, din contr\, el cap\t\ zi dup\ zi nuan]e diferite [i neb\nuite, în func]ie de sezon. Revin în acel tramvai 20, pe care l-am uitat zdr\ng\nind din toate încheieturile undeva în zona Pie]ei Matache. Eram tihnit: aveam abonament, lucru care mi se înt`mpl\ din ce în ce mai rar, din cauza lipsei de bani, a[a c\ nu eram h\ituit de frica de a da nas în nas cu controlorii, m\ duceam s\ ridic ni[te marafe]i, lucru care nu avea cum s\ m\ lase rece, iar afar\, de[i era început de decembrie, str\lucea un soare vesel. {i-atunci mi-a atras aten]ia el, muncitorul încoto[m\nat într-o pufoaic\ albastr\. {edea pe scaun. }inea pe genunchi o geant\ maron, din piele. Veche, h\rt\nit\. Am dedus c\ acolo î[i ]inea sculele [i m-am g`ndit c\ ar putea fi vreun instalator. M-a f\cut atent un gest simplu, pe care l-a desenat în aer cu gra]ia unei gr\sane care spal\ pahare din cristal. A dus înceti[or m`na dreapt\ c\tre buzunarul interior al pufoaicei, \la de la piept. A[a, pe furi[, ca s\ nu fie v\zut. De mult nu mai v\zusem o m`n\ at`t de t\cut\. S-a ridicat p`[-p`[, de undeva de l`ng\ geanta din piele, s-a în\l]at plin\ de gra]ie [i fream\t, ca o cobr\ aflat\ în preajma pr\zii, [i a ad\stat c`teva clipe în interiorul pufoaicei, acolo unde trebuie s\ îi fi fost cald [i bine. Cele cinci degete butuc\noase au scos, dup\ aceea, în ordine, o sticl\ de juma’ de kil plin\ cu bere din aia proast\, la pet, [i dopul cu filet al respectivei sticle. Atunci c`nd a r\sucit dopul, m`na cu piele aspr\, ca [i cea din care era f\cut\ geanta maronie, a creat volute prin aerul îmb`csit din interiorul tramvaiului. Apoi, muncitorul a înghi]it o singur\ dat\. Nici m\car nu a tras o du[c\ zdrav\n\. Nu. A gustat doar, at`t c`t s\-i treac\ tremurul matinal. A b\ut pe ascuns, fiindu-i ru[ine de cet\]enii din tramvai. A încercat s\ î[i ascund\ sl\biciunea fa]\ de pahar cu gesturi coregrafice, mim`nd naturale]ea des\v`r[it\. Dac\ l-ai fi privit, puteai s\ juri c\ în sticla pe care o purtase la gur\ se g\sea ap\ chioar\. O clip\, am b\nuit [i eu acela[i lucru. A[a c\ mi-am aplecat ]easta peste umerii lui, c\ut`nd s\ dibuiesc mirosul dulce [i în]ep\tor al berii. M-am dumirit. Era ora 9 diminea]a [i un om g`lg`ia bere prin tramvaie. M-am g`ndit o clip\ la familia lui, dac\ o fi avut, apoi o alt\ clip\ la el, l\s`ndu-l p`n\ la urm\ în rosturile lui. La întoarcere, în tramvai mirosea a cetini proaspete. Cineva î[i cump\rase, prev\z\tor, bradul de Cr\ciun.

Maimu]ele lui Vonnegut Gruia Dragomir un v enit p rintre m aimu]e este colec]ia de dou\zeci [i cinci de proze scurte în care îl pute]i g\si pe Vonnegut în toat\ splendoarea sa, bîntuit de acelea[i obsesii privind viitorul sumbru al rasei umane [i cu o mîn\ care scrie cu acela[i cinism [i dinamism cu care ne-a obi[nuit în romanele sale. Multe dintre povestirile de-aici au fost scrise prin anii ’50’60 [i au fost adunate din edi]iile din aceia[i ani ale unor reviste precum Esquire, Playboy, New York Times, Cosmopolitan etc. - spa]iul în care Vonnegut [i-a exersat mîna [i stilul pentru ca mai apoi s\ fac\ pasul urm\tor, înspre romanele al c\ror succes îl cunoa[te toat\ o cas\ maiestuoas\, Raport lumea. Portofoliul Foster, Într-o asupra efectului Barnhouse, Chestiunea Eufio, EPICAC toate acestea au fost scrise [i publicate înainte ca Vonnegut s\ debuteze, în ’52, cu romanul Pianul mecanic. Iar cineva care a petrecut ceva timp cu c\r]ile lui Vonnegut va recunoa[te în povestirile din Bun venit printre maimu]e germenii care au stat la baza multor romane ale lui. De exemplu, Portofoliul Foster nu are cum s\ nu-]i aminteasc\ de Fii binecuvîntat domnule Rosewater, iar Raport asupra efectului Barnhouse s\ nu te trimit\ cu gîndul la personajul Winston Niles Rumfoord din Sirenele de pe Titan.

Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimu]e, traducere din limba englez\ de Alexandra Coliban, Editura Humanitas Fiction, colec]ia „Raftul Denisei”, 359 de pag., 30.60 RON

Volumul este dominat de textele care nu dau nici o [ans\ rasei umane, care prev\d un viitor sumbru [i absurd, dar printre ele sînt inserate [i texte mai umane - în Cine sînt, d e d ata a sta? un actor nu poate tr\i decît pe scen\, iar în Lunga p limbare s pre ve[nicie, Newt [i Catharine pornesc într-o plimbare pentru a se convinge unul pe altul de dragostea pe care [i-o poart\. Dar pove[tile în care Vonnegut î[i pune imagina]ia la lucru pentru a ne oferi o gam\ larg\ de scenarii distopice sînt cele care î]i r\mîn în minte mult dup\ ce termini de citit cartea. Fie c\ e vorba despre anul 2081, în care to]i oamenii poart\ handicapatoare pentru a fi egali în toate privin]ele (Harrison Bergeron), fie c\ e vorba despre anul 2158, în care omenirea descoper\ antigerasonul ({i mîine e o zi) - substan]\ care le permite oamenilor s\ tr\iasc\ sute de ani f\r\ s\ îmb\trîneasc\ deloc -, viitorul nu sun\ bine deloc. Nu sun\ prea bine nici în povestirea care d\ numele antologiei, în care, din cauz\ c\ P\mîntul a ajuns la cifra catastrofal\ de 17 miliarde de locuitori, oamenii de [tiin]\ au inventat o pastil\ anticoncep]ional\ etic\, ce-i amor]e[te pe oameni de la brîu în jos pentru a nu mai sim]i nevoia de a face sex. Lucrurile nu stau bine nici atunci cînd trei oameni descoper\ fericirea absolut\, c\ci acest lucru ar însemna dispari]ia rasei umane (Chestiunea Eufio). {i cu toate acestea Bun venit printre maimu]e nu este o carte lipsit\ de umor, ba dimpotriv\. Pentru Vonnegut întreaga lume este o cu[c\ cu maimu]e [i îl poate cineva învinui pentru c\ vede astfel lucrurile? Oricît de SF ar fi povestirile lui, ele sînt ancorate foarte bine în realitate. Convinge]i-v\ singuri.

C\lin Torsan, 38 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Curtea Veche, 2004, 2007, Cartea cu EUri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

c`r]i

r`zvan mihai n`stase ochei de lectur` violen]a evului mediu [i povestea de dragoste care ne lipsea

paul b`descu

cezar

-am l\sat s\ v\ juca]i destul, relu\ Vasile Elisav, din cale-afar\ de profesoral. De-ar fi avut un clopo]el, l-ar fi f\cut s\ sune îndelung, f\c`ndu-[i loazele s\ intre, cumin]i la clas\ (cum se exprim\ corpul didactic), din recrea]ie. - V-am mai rugat o dat\, dom’ professor, se r\]oi Nora Aron, vexat\, s\ n-o mai face]i pe profesorul cu noi! - A]i uitat c\ tocmai ne jucam, cu dumneavoastr\, de-a 2002, complet\ Carmen Carpen, în rim\ (evident, involuntar\), sau mai degrab\ de-a „dou\ mii d’oi”? - Dou\ mii d’oi îs tot dou\ mii d’oi, d’oriunde ai începe s\ le numeri, zise, pu]in mai concesiv, domnul profesor Elisav. - Ceea ce oierii se cam ab]in s\ fac\, ad\ug\, savant\, Carmen Carpen; dintr-o str\veche supersti]ie conform c\reia, scrie Réné Guégnon, inventarele n-ar fi de bun augur. - Nici rromii, zise Nora Aron, drept confirmare, nu sufer\ s\ fie num\ra]i”. (p. 67) Astfel arat\ mai tot „romanul” lui {erban Foar]\ cu care închei un ciclu de trei cronici dedicate colec]iei „Cartea de pe noptier\” de la Humanitas. Dup\ Nicolae Strâmbeanu [i Radu Paraschivescu, care au publicat recent dou\, destul de bizare, romane medievale, {erban Foar]\ vine cu o g\selni]\ numai bun\ s\ dea dureri de cap oric\rui profesor de „tl”, Ro[ul u[or e rozul iluzor. În mod sigur nu avem de-a face cu o carte obi[nuit\ ci, cum af\m din subtitlu, cu un palindroman. Mai precis, un roman care, citit din orice parte, sun\ [i semnific\ la fel. Demersul e inedit [i, de la bun început, [tim c\ ne afl\m sub cupola experimentului [i nu a unei nara]iuni tradi]ionale. Cartea are în centru trei personaje, un soi de figurine monodimensionale mai degrab\, care nu mai prididesc cu sporov\itul. Profesorul Vasile Elisav (palindrom, sic) [i elevele lui, Nora Aron (palindrom, sic din nou) [i Carmen Carpen („paronimic\ banal\”) dialogheaz\ pe zeci de pagini cre`nd un text înrudit în acela[i timp cu romanele microscopice ale lui Urmuz [i cu piesele lui Eugen n septembrie, Paul Cernat a publicat în Observator cultural dou\ Ionescu. texte de tipul „Iar\ noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite”, Personajele: pe de o parte profesorul, exponentul unei categorii sociale în care deplînge nivelul sc\zut al produc]iei literare de ast\zi, în privilegiate, fin cunosc\tor a nenum\rate limbi str\ine de vi]\ aleas\ (de la compara]ie cu trecutul care - nu-i a[a? - ni-i mare. C\ nu mai exisclasica latin\ la germana lui Heidegger [i franceza voltairian\), pe de alt\ t\ „sacrificiul pentru Art\” (sic Cernat dixit!), nici „marile teme” ale parte tinerele eleve, impetuoase, curioase, care îi ridic\ mereu mingea la literaturii [i, prin urmare, nici capodopere. C\, în timp ce scriitorii interbelici fileu. Avem de-a face cu o înfruntare de genera]ii care se tran[eaz\ lingvistic, erau deja clasiciza]i la 35 de ani, ai no[tri tineri înc\ mai înva]\ la gît în care jocul cu vorbele, prestidigita]ia lexical\ face tot spectacolul. Cartea lui cravatei cum se leag\ nodul. {erban Foar]\ pare ([i este) un simplu joc gratuit în care forme similare de Discursul lui Paul Cernat, de[i e animat de elanuri paseiste eminesciene, cuvinte, rime [i formule de amestecare a sunetelor foarte precise compun cu trecutul glorios [i prezentul dec\zut, se constituie, pîn\ la urm\, în{erban Foar]\, Ro[ul u[or e substan]a fic]iunii. tr-o întrebare marca I.L. Caragiale: „Pîn\ cînd s\ n-avem [i noi fali]ii rozul iluzor - palindroman, În pofida demersului, l\udabil de altfel, de a propune o specie nou\ în Editura Humanitas, colec]ia no[tri?”. „Cartea de pe noptier\", proz\, autorul reu[e[te rareori s\ dea impresia c\ st\p`ne[te genul epic. Cartea S\ presupunem c\, într-adev\r, nu se mai produc capodopere ([i c\ Bucure[ti, 2008, 182 p. pare mai degrab\ o colec]ie ingenioas\, de rimel\ri, o adun\tur\ eclectic\ de ne este foarte clar ce înseamn\ a[a ceva), c\ „veselul Alecsandri”, dar [i citate [i parafraz\ri, de traduceri [i semnifica]ii, un construct perfect artificial. „Cichindeal gur\ de aur” sau „Prale firea cea întoars\” sînt de pus în ram\, Nimic din conversa]ia profesorului Elisav cu elevele lui nu are tensiune, nu în timp ce scriitorii de ast\zi sînt de pus la col] - care ar fi problema? Trebuie, exceleaz\ la nivelul compozi]iei. Textul pare s\ se genereze din el însu[i, la cumva, s\ ne îndeplinim planul de capodopere la hectar? Exist\ vreun nesf`r[it, dintr-un soi de incest al ideilor, al sunetelor, al conceptelor [i al imaginilor vehiculate leg\mînt pe care-l avem cu Istoria sau cu Eternitatea - scriu [i eu cu majuscul\, anterior. „- S\ ne culc\m, propuse el. - Nu ne e somn, ziser\ ele! - Ie[im c`]iva pa[i pe strad\? s\ fiu în ton cu Paul Cernat - s\ livr\m la timp norma de capodopere? Ni s-a Alunec\. – {i e ger. - Rege e ger! - Ne-am s\turat de palindroame. - Dac\ ave]i ceva-mpotriva trasat sarcina s\ purt\m icoana lui Stahanov în sufletele pline de avînt lor, nu m\ opun, o-ntoarse Elisav. Aveam de g`nd, de altfel, s\ v\ propun un mic concurs de revolu]ionar?... calambururi... Iat\ unul, inventat ad-hoc: Nu «l’opinion», cum pretindea Pascal, este «la reine du Interesant\ viziunea teleologic\ asupra istoriei pe care-o are Paul Cernat. monde». Ci «le pignon, pignon, pignon, qui fait marcher la machine...». «Marcher la machine de În realitate, nu avem nici o datorie fa]\ de aceast\ doamn\, ci fa]\ de noi Marchais». - Cine mai e [i-acest Marchin?” (p. 80). în[ine, ca oameni, [i fa]\ de cei din jurul nostru. De-abia dup\ aceea va exista Textul lui Foar]\ are de toate, de la umor (a se citi [i reciti pasajele spumoase despre [i istoria, construit\ pe povestea existen]elor noastre puse cap la cap [i a corectitudinea politic\ de exemplu) la savantl`c, de la limbi str\ine la cuvinte arhaice. Ce-i faptelor noastre, în m\sura în care sînt relevante. Istoria este doar un efect, lipse[te totu[i este vigoarea narativ\. Coeren]a îmbin\rilor lingvistice, ludicul, referin]ele nu un scop în sine ([i, desigur, nu e deloc o doamn\). culturale, s`nt puse la b\taie pentru a contrabalansa lipsa înt`mpl\rilor, a faptelor „de povestit”. Apoi, a le repro[a scriitorilor de ast\zi c\ nu dau capodopere e ca [i cum leExperimentul lui Foar]\, p`n\ la un punct, reu[e[te. Ro[ul u[or e rozul iluzor se cite[te ai imputa faptul c\ nu sînt genii. Poate c\ nu vor s\ fie genii, poate c\ nu se cu pl\cere, ca un foileton aproape, urm\rind cu sufletul la gur\ ispr\vile lingvistice [i simt deloc atra[i s\ se împ\uneze cu o astfel de f\c\tur\ romantic\. La fel [i în g\selni]ele de tot felul ale personajelor. De la un punct încolo, re]eta literar\ devine limpede ceea ce prive[te capodopera, marea capodoper\. Poate c\ între timp valorile [i-au dar asta nu st`njene[te cu nimic deliciul unei literaturi sc\pate de povara sensului. Actul schimbat nuan]ele, iar ceea ce era perceput drept marc\ a capodoperei pe vremea gratuit, scrierea de dragul scrierii, precump\ne[te toate celelalte (evidente) clasicilor ([i, iat\, [i ast\zi, prin vocea lui Paul Cernat) s\ nu mai spun\ mare lucru neajunsuri. O dat\ în plus se dovede[te c\, acolo unde e haz [i inteligen]\, nu e neap\rat\ unui scriitor de acum. Sau c\ oamenii se a[az\ la masa de scris pur [i simplu - din nevoie de construc]ie. Dac\ pentru încr`ncenare e nevoie de o funda]ie solid\, ironia pl\cere sau din necesitate -, nu cu gîndul c\ urmeaz\ s\ scrie o capodoper\ [i cu poate sta pe propriile ei picioare. A nu se rata cu nici un pre] versurile ap\rute la tot atît mai pu]in avînd în minte istoria [i ceea ce trebuie s\ fac\ ei pentru ea. pasul, care pasti[eaz\ juc\u[ poe]i feluri]i, de la Barbu la Arghezi: „- E dat acestui trist Ce pot s\ spun?... Este regretabil c\ un critic deschis la minte, cum e Paul Cernat, norod/ {i oul sterp ca de m`ncare,/ Dar viul ou, la v`rf cu plod,/ F\cut e s\-l privim la a devenit dintr-odat\ dogmatic [i vrea s\ bage for]at, ca într-un pat al lui Procust, soare!” (p. 97). literatura de ast\zi în schemele pe care le-a înv\]at la [coal\, în clase destul de mici. Eu Ro[ul u[or e rozul iluzor e o carte de ni[\, cu cititori pu]ini [i fanatici. O carte pe credeam c\ un critic/istoric literar trebuie s\ opereze cu ni[te scheme pe care le-a care cu greu o ve]i putea gusta dac\ g`ndi]i outside the box. Un construct care extras din ceea ce-i ofer\ realitatea, nu s\ vin\ cu [abloanele lui de-acas\. plesne[te de artificialitate [i înc`nt\ prin consecven]a cu care se supune unui tipar de construc]ie atipic [i absurd. O bufonerie, o joac\ întins\ pe zeci de pagini, un P.S.: Nu e cazul ca textul de mai sus s\ fie interpretat ca un fel de pledoarie pro domo. gest literar deopotriv\ narcisiac (se vede de la o po[t\ c\ Foar]\ î[i ador\ scriitura) Eu nu m-am sim]it deloc vizat de respectivele articole ale lui Paul Cernat. {i, în plus, nu-mi [i masochist. O pat\ de culoare. Roz\ [i iluzorie. Am zis. doresc s\ intru în vreo istorie a literaturii.

-V

„

deloc literatur`

„p\n` c\nd s` n-avem [i noi fali]ii no[tri?”

R\zvan Mihai N\stase, 23 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). Colaboreaz\ la Rom<nia literar\ [i ]ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort.

Cezar Paul-B B\descu, 39 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI, Observator cultural, Adev\rul literar [i artistic, Radio Europa Liber\ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema veche [i redactor-[ef la Adev\rul literar [i artistic. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie. Este coordonatorul antologiei de publicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, 1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a, mon amour (2006).

„D

Nu înt`mpl\tor, personajele povestirilor s`nt indivizi domina]i de impulsuri [i de instincte ce îi particularizeaz\. Textele expun o galerie de ex centrici, situa]i la periferia a ceea ce e perceput drept „normal”. Au probleme de adaptare, tr\ind într-un univers propriu, construit din sau populat cu surogate. Cei mai mul]i se confrunt\ cu e[ecul propriei existen]e. Atent\ observatoare a comportamentului individual sau de grup, scriitoarea îl comenteaz\ [i `l red\ cu evident\ empatie pentru însemn\tatea lucrurilor m\runte. În vreme ce revolta împotriva indiferen]ei din Jocheul are accente de critic\ social\, restul situa]iilor ]in mai degrab\ de sfera domestic\. Problemele unei familii în care so]ia caut\ refugii („via]a ei interioar\ nu era suficient\ f\r\ artificiul alcoolului”), înduio[\toarea mitomanie a unei femei singure („minciunile îi dublau pu]inul timp liber r\mas dup\ munc\ [i îi întregeau zdren]uita r\m\[i]\ a vie]ii personale”), nostalgia provocat\ de înt`lnirea cu o fost\ mare iubire („Ferris avu con[tiin]a dezordinii din via]a lui: o succesiune de ora[e, de iubiri trec\toare; [i timpul, scurgerea sinistr\ a anilor, mereu, mereu timpul”) sau în]elep]irea t`rzie („Totul îmi este str\in [i iubesc totul! Î]i dai seama ce poate s\ însemne o [tiin]\ ca a mea?”) - s`nt fragmente de vie]i autentice gravit`nd în jurul aceleia[i axe: prezen]a sau absen]a c\ldurii, a comunic\rii, a în]elegerii. Textul autobiografic de debut apare [i el în volum. Este impresionanta poveste a unei copile pentru care succesul în cariera de pianist\ înseamn\ totul p`n\ c`nd î[i con[tientizeaz\ incapacitatea de-a se ridica la nivelul a[tept\rilor [i renun]\. Durerea îi este alc\tuit\ din senza]ii [i din detalii distincte: „Fata î[i sim]ea oasele golite de m\duv\ [i parc\ tot s`ngele i se scursese din trup. Inima, care i se zb\tuse toat\ dup\-amiaza în piept, în]epeni brusc. O vedea cenu[ie, f\r\ vlag\, cu marginile încre]ite ca o stridie”. În tonul grav, în metaforele vii, în tragedia cu accente amuzate a destinelor, în decorul înstr\in\rii (de preferin]\ sudist), cititorul poate identifica f\r\ greutate specificul McCullers: o proz\ profund liric\, a c\rei triste]e p\trunde ad`nc. Autoarea d\ senza]ia unei cunoa[teri intime a subiectelor tratate, conexiunea venind, cel mai probabil, din experien]\. La urma urmelor, ea îns\[i „c`ndva fusese, cu siguran]\, un Wunderkind”... Cristina Chevere[an are 30 de ani, este asistent\ la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei O r i z o n t , doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

maria

UR A GREAT WRITER

bookalert c\ndva, un wunderkind

Carson McCullers, Balada tristei cafenele, traducere de Mirella Acsente [i Maria Valer, Editura Leda, 2008, 216 pag., 29,90 RON

manolescu

sta scrie pe morm`ntul lui Oscar Wilde din cimitirul Père Lachaise din Paris. Fotografia al\turat\ a fost f\cut\, evident, acolo. S`nt foarte fericit\ c\ am ajuns, la 27 de ani, la Paris. Peste dou\ s\pt\m`ni împlinesc 28 de ani, dac\ am suficient\ grij\ de mine [i dac\ nu cumva Dumnezeu sau [oferii de jeepuri din Bucure[ti vor altfel. {i în iminen]a acestei a doua maturiz\ri, recunosc c\ morm`ntul lui Jim Morrison (din acela[i cimitir) nu m-a impresionat foarte tare. N-am avut nici o revela]ie [i nu am auzit voci. {i, din fericire pentru mine, nici un semn legat de Clubul 27, nici o premoni]ie [i nici un fior. A[a c\, dac\ cele dou\ s\pt\m`ni au pierdut brusc orice semnifica]ie metafizic\ pentru mine, altfel s-a înt`mplat cu urm\torii 100 de ani. Oscar Wilde a murit pe 30 noiembrie 1900 [i iat\ c\, la 108 ani de la moartea lui, cineva a scris pe piatra lui de morm`nt „Ur a great writer”. Mi se pare c\ a fi scriitor este cel mai frumos lucru din lume. Mi se pare c\ a fi în via]\ este cel mai frumos lucru din lume. {i a admira oameni. S\ ai pe cineva mai presus dec`t tine. De preferin]\ mai mul]i, pentru c\ altfel ajungi s\ ai un singur t\tuc, un singur conduc\tor iubit, un singur scriitor preferat, un singur zeu, un singur iubit - [i asta duce la fundamentalism [i la ur\ [i la fapte rele. M-am îndr\gostit de Oscar Wilde, dar din fericire [i cel\lalt b\rbat din via]a mea e suficient de open-minded, a[a c\ [tiu c\ n-o s\ se supere. Pentru cine nu [tie [i nu are r\bdare s\ intre pe Wikipedia, Oscar Wilde a fost homosexual. De[i cu siguran]\ acest lucru e mult mai cunoscut dec`t opera sa, [i asta înc\ de c`nd era în via]\. Oscar Wilde a fost îns\ [i însurat cu o femeie, destul de bogat\ de altfel, cu care a f\cut doi copii, femeie care l-a p\r\sit atunci c`nd scandalul sodomiei a luat amploare. {i nu doar c\ l-a p\r\sit, dar [i-a schimbat [i numele - [i pe cel al copiilor lor. Dac\ merge]i îns\ în cimitirul Père Lachaise din Paris, ve]i vedea c\ e plin de urme de ruj. De fapt am mai pus o poz\. {i mi s-a p\rut foarte

nesigurantze

cristina chevere[an

c`r]i

ragostea e un lucru ciudat, c`nd te apuci de ea”. La fel [i via]a. Cel pu]in a[a pare s\ fi fost în cazul scriitoarei americane Carson McCullers. Prezen]\ marcant\ pe scena literar\ a secolului XX în ciuda unei existen]e agitate [i relativ scurte, ea le ia pe ambele în serios din adolescen]\. În urma unei înt`mpl\ri bizare (pierde banii de [colarizare la celebrul conservator Julliard), ajunge s\ ia lec]ii de scriere creativ\ la New York la nici optsprezece ani. Î[i ascult\ talentul [i inima: în 1936 i se public\ prima povestire [i î[i înt`lne[te so]ul, Reeves McCullers. Urmeaz\ trei decenii ce se pot rezuma prin alcoolism, boal\, boem\, como]ie, declin, desp\r]ire, obsesie, paralizie, suferin]\, suicid, dar [i seria de romane, povestiri, poeme [i scrieri autobiografice ce aveau s\ supravie]uiasc\ autoarei disp\rute la doar cincizeci de ani. Readus\ în aten]ia cititorilor români de colec]ia „Mae[trii Leda”, Balada tristei cafenele ap\rea ca volum în 1951. Nucleul c\r]ii îl constituie nuvela cu acela[i nume, scris\ în perioada în care autoarea se preg\tea de divor]. Deloc de mirare, vom avea în fa]\ istoria de o infinit\ melancolie a unei iubiri improbabile. Cele aproximativ o sut\ de pagini surprind leg\tura ira]ional\ dintre trei personaje stranii, fiecare marginal(izat) în felul s\u. Domni[oara Amelia este o mo[tenitoare bogat\ într-un mic ora[ din sud. De ea se îndr\goste[te, surprinz\tor, Marvin Macy, chipe[ r\uf\c\tor dispus s\-[i schimbe apuc\turile de dragul alesei. {i mai surprinz\tor pentru clevetitoarea comunitate, Amelia accept\ s\ se m\rite cu el neiubindu-l [i îl respinge dup\ zece zile. Ciud\]enia pare a se opri aici: fecioara-b\rbat r\m`ne singur\ cu gospod\ria, fostul so] revine la proastele obiceiuri [i terorizeaz\ ]inutul. În scen\ intr\ îns\ din senin al doilea protagonist masculin, coco[atul Lymon, presupus v\r pentru care Amelia dezvolt\ o pasiune fatal\, ad\postindu-l [i pun`ndu-i la dispozi]ie tot ce are. Rela]ia lor st\ la baza apari]iei cafenelei, centru al interac]iunii sociale. R\sturnarea ulterioar\ de situa]ie, coalizarea b\rba]ilor împotriva celei ce îi une[te, devenit\ vulnerabil\, marcheaz\ finalul erei amiabile în locul altfel împietrit, sufocant, întunecat. Dac\ dragostea e singura în stare s\ schimbe caractere [i s\ confere emo]ie celor mai insensibile personaje, dispari]ia ei poate anula totul, reduc`nd lucrurile la starea ini]ial\ sau înr\ut\]indu-le. Glis`nd între prezentul dezolant [i momentele-cheie ale trecutului, ac]iunea desf\[urat\ cu migal\ [i cu suspans de c\tre autoare trece uneori în plan secund. Sensibil\ la nuan]ele psihologice, McCullers le studiaz\ [i le descrie în am\nunt, aloc`ndu-le un spa]iu privilegiat.

impresionant\ treaba asta. Faptul c\ femeile l-au recuperat pe Oscar Wilde. Faptul c\ postmortem a devenit idolul glam care [i-ar fi dorit s\ fie, faptul c\ post-mortem femeile l-au iertat [i î[i tolereaz\ inclusiv una alteia micile ofrande ro[ii de ulei de castor. Care, spre deosebire de vopsea, marker etc. nu se duc de pe piatr\. Dar cel mai impresionant lucru mi se pare totu[i faptul c\, dup\ 100 de ani, cineva i-a spus „ur a great writer”. Cum m-a transformat pe mine aceast\ vizit\ la morm`ntul lui Oscar Wilde? P\i în primul r`nd am rev\zut Velvet Goldmine [i m-am decis… nu, m\ tem c\ o s\-mi fure cineva ideea. O s\ spun dup\ ce voi reu[i s\ fac lucrul \sta. În al doilea r`nd, am descoperit c\ am aceea[i zodie [i acela[i ascendent cu Oscar Wilde. Pentru scriitorii care nu se iau foarte tare în serios (ca mine), [i nu exclud cu totul posibilitatea unor influen]e astrale (ca mine), am descoperit o metod\ foarte distractiv\ de a înv\]a cum s\ scrii. Îmi place, c`nd citesc un scriitor nou, s\ pariez pe zodia lui. Apropo de „temele preferate ale scriitorului”. E superficial [i frivol, [i tocmai asta îmi place, la urma urmei literatura e o pl\cere gratuit\, sau, cum spunea acela[i Oscar Wilde ([i alt graffitti de pe morm`ntul lui) „All art is useless”. În al treilea r`nd am recitit Portretul lui Dorian Gray. {i m-am decis nu, nu s\ m\ fac mai bun\, ci mai frumoas\. Sper c\ a]i remarcat c\ mi-am schimbat [i poza de rubric\. Poate pentru c\ s`nt îndr\gostit\. {i pentru c\ mi se pare c\ a fi scriitor în via]\ [i îndr\gostit [i a admira oameni este cel mai frumos lucru din lume. C`t despre homosexualitate, nu s`nt sigur\ c\ s`nt în stare s\ a[tept o femeie timp de 100 de ani, dar sper din tot sufletul s\ nu se dea cu ruj. Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan , Editura Polirom, 2006. În maso Blues 2007, Teatrul foarte Mic i-a pus în scen\ piesa Sado-m Bar, în regia Gianinei C\rbunariu.

c`r]i

ana maria

sandu

ana chiri]oiu indysociabil ciuda]ii ani ’90 (fear and loathing in the 90s)

obi[nuin]e salut`ri de la Tescani -am locuit niciodat\ mai mult de o s\pt\mîn\ la ]ar\ [i nici n-am avut bunici în vreun sat idilic, care s\ m\ a[tepte la ei în fiecare vacan]\ de var\. Cred despre mine c\ sînt f\cut\ s\ m\ bucur de forfota ora[elor, de col]urile lor nea[teptate, de culorile [i de mirosurile pe care le aduce cu ea orice aglomera]ie, de str\zile întortocheate care mi se strecoar\ pe sub piele [i pe care le duc ca pe ni[te gheme de a]\, de acolo de unde se termin\, mult mai departe. În adolescen]\, cînd recluziunea p\rea singura form\ de via]\ suportabil\, experimentam plec\rile la munte, în locuri dintre cele mai aspre. La un moment dat, am ajuns undeva în mun]ii Parîng pe înserat. U[a era încuiat\, ploaia din ce în ce mai rece, a[a c\ salvarea noastr\ a venit odat\ ce ne-am hot\rît s\ escalad\m unul dintre geamurile cabanei. Cu tot cu cîinele Nora, care înso]ea grupul nostru în expedi]iile de la sfîr[it de s\pt\mîn\. Trei zile [i trei nop]i nu ne-am mi[cat de acolo, am tr\it momente ciudate, mîncarea ni se terminase înc\ din a doua zi, cerul se sp\rsese cu totul, cu draperiile de lemn am f\cut focul s\ ne înc\lzim, ne-am u[urat în borcane. Nu [tiam cînd o s\ se lini[teasc\ ploaia [i c`nd vom putea s\ plec\m spre cas\. Atunci mi-am dat seama c\ spaima e cea mai îngrozitoare fantom\ cu care m-am întîlnit vreodat\. Prin propria voin]\, m\ aflu pentru o lun\, cu o burs\ ProHelvetia, la Tescani. Nu am altceva de f\cut decît s\ scriu. Pîn\ în ultimul moment, cînd am plecat de-acas\, mi-a fost destul de greu s\-mi imaginez c\ voi locui într-un loc retras unde, în afar\ de fo[netul copacilor [i de l\tratul celor 4 cîini aciua]i aici, nu se prea aude nimic. Aproape to]i prietenii c\rora le-am spus m-au întrebat cum o s\ rezist. Acum to]i au r\mas în urm\. U[or-u[or m\ înv\] cu noile zgomote. Sau cu lipsa lor. Ploaia [i vîntul fac copacii din dreptul geamului s\ se mi[te din toate încheieturile. Stau la etajul al doilea al unei cabane din lemn. N-am apucat s\ m\ obi[nuiesc, dar am „reamenajat” pu]in spa]iul. Cred c\ pîn\ la urm\ o s\ sfîr[esc prin a muta paturile [i scaunele [i-n camerele de hotel prin care trec. Construit\ la începutul anilor ‘80, cu mobilier din aceea[i perioad\, cabana are un aer u[or desuet. Îmi aduce cumva aminte de camera cît o g\oace în care am stat în studen]ie. Din ziua de ieri, cînd vremea era demen]ial\ [i am umblat pe aleea cu plopi [i prin livad\, n-a mai r\mas decît buchetul imens de flori de cîmp pe care l-am cules [i cele cîteva nuci cu care mi-am umplut buzunarele. În înc\perea în care mi-am f\cut cartierul general, dup\ ce am sc\pat de perdele, pe geamurile lunguie]e s-au lipit vreo 7 pomi galbeni [i zvel]i. M-am mutat, pentru o perioad\ de timp, într-un tablou cu mult\ natur\. Nu [tiu cum îmi va fi, dar îmi doresc s\ m\ mai scutur de fricile care, odat\ cu trecerea timpului, încep s\ ne condi]ioneze vie]ile. M\ încearc\, într-un fel, aceea[i senza]ie din adolescen]\, cînd plecam la munte. {tiam c\ va fi greu, dar nu m\ puteam ab]ine. Drumul de întoarcere, cu toat\ oboseala cleioas\ pe care o acumulasem, m\ f\cea s\ calc pe nori. În locurile retrase, zilele sînt mai lungi [i ai timp s\ te gînde[ti la toate...

Anii ‘90 [i bucure[tenii, Editura Paideia, 2008, seria „M\rturii orale“; volum conceput de: {erban Anghelescu, Gabriela Cristea, Vlad Manoliu, Carmen Mihalache, Petre Popov\].

înd a ap\rut volumul Anii ’80 [i bucure[tenii, istoriile orale nu erau la mod\ decît printre speciali[ti. De altfel, nu e deloc întîmpl\tor c\ [i de data aceasta tot de la ei porne[te un trend nou: rememorarea anilor ’90, despre care pîn\ acum s-a scris foarte pu]in, dar despre care intuiesc c\ se va scrie din ce în ce mai mult. E foarte probabil c\ anii ’90 nu vor intra în cultur\ pe u[a din fa]\, cît\ vreme mainstream-ul cultural este preocupat fie s\ pun\ la zid comunismul, fie s\-l ambaleze cît mai atractiv pentru export, dar sigur se vor g\si m\car cî]iva scriitori care s\-[i dea seama c\ paranoia securistic\ [i cozile la lapte le spun mult mai pu]in decît casetele cu Depeche Mode sau gecile de piele despre care scria Jean-Lorin Sterian acum cîteva s\pt\mîni în 24FUN („A[a cum `n fiecare toalet\ exist\ o perie de closet, `n fiecare garderob\ exist\ o geac\ neagr\ de piele. Undeva, `ntre 13-18 ani, cultura `n care tr\im ne ofer\ unul dintre artefactele ei obligatorii: geaca neagr\ de piele. Unisex, transmisibil\ ca o molim\ medieval\, poart\ pe vecie `n ea mirosul arg\selii. La scurt timp dup\ descoperirea sexualit\]ii, societatea are grij\ s\ acopere manifest\rile pubert\]ii `ntr-o mantie neagr\ din pielea unui animal mort”.) sau decît descoperirea economiei de pia]\. {i mai cred c\, între cei care tot mai expliciteaz\ [i roman]eaz\ via]a sub comunism [i cei (pu]ini) care se ocup\ de realitatea imediat\ [i contemporan\, vor fi cî]iva dispu[i s\-[i povesteasc\ adolescen]a sau prima tinere]e petrecut\ în ciuda]ii ani ’90. Volumul Anii ’90 [i bucure[tenii le lanseaz\ zeci de subiecte posibililor voluntari, pentru c\ inventariaz\ - cu o grij\ subtil\ pentru perspective, potriviri [i succesiuni - o întreag\ arheologie a deceniului zece. Pentru povestirea anilor ’90 este nevoie mai ales de o disponibilitate pentru relativizare, pentru c\, dincolo de toat\ nea[ezarea lor haioas\, anii ’90 ne pot ar\ta c\ vidul (de putere, de practici [i de ierarhii sociale) r\mas dup\ c\derea comunismului nu s-a l\sat umplut a[a de u[or cu binefacerile lumii democratice [i capitaliste. Iar de-aici încolo Ana Maria Sandu, 33 de ani, redactor la revista RE:Publik. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din simt nevoia s\ fac preciz\ri etice [i s\ adaug c\ Amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la sigur c\ acestea din urm\ au fost mai numeroase Editura Polirom, a fost ales de Institutul Cultural Român din Budapesta – prin consultarea unor decît e[ecurile, dar n-o s-o fac, pentru c\ afirma]ia scriitori [i critici (Mircea C\rt\rescu, Dan C. Mih\ilescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai [.a.) – s\ reprezinte România la Tîrgul Interna]ional de Carte de la Budapesta, `n cadrul First Novel asta are o valabilitate limitat\ la o serie de Festival. domenii sau perspective, iar generalizarea ei duce exact la genul de refulare în care ne trezim cînd vine vorba despre ciuda]ii ani ’90. Dac\ vorbim despre export cultural, cred c\ anii ’90 sînt chiar mai „exotici” decît comunismul - despre care se [tia înc\ din epoca lui McCarthy c\ e ceva de speriat. Bîjbîiala [i mersul de-a bu[ilea al unei jum\t\]i din Europa - într-un mod mai pu]in uniform decît în epoca trecut\ - prin procesul, se [tie, lung [i anevoios de democratizare ar putea fi o surs\ uria[\ de discu]ii reale, fie ele sociologice sau artistice. Am avut ocazia s\ constat asta la un workshop interna]ional la care am participat cu vreo doi ani în urm\ [i la care am ]inut mor]i[ s\ prezint, dat\ fiind tema „Utopia & Dystopia”, un studiu de caz asupra comunismului românesc (nici nu-mi trecea prin cap pe vremea aia c\ anii ’90 s-ar fi potrivit mult mai bine). Participan]ii m-au ascultat politico[i, iar la final au pus întreb\ri exclusiv despre perioada post-comunist\; unii dintre ei vizitaser\ c\minele de copii despre care s-a vorbit de cîteva ori în presa str\in\, al]ii le v\zuser\ la televizor [i, oricum, to]i erau la curent cu retorica anti-comunist\ din fostele ]\ri comuniste; unii chiar scriseser\ studii despre asta. Pentru c\ la economie [i la sistemul sanitar nu m\ pricepeam, am r\spuns la întreb\rile legate de cultura pop [i am reu[it s\ uimesc cî]iva interlocutori cînd le-am spus neutru c\ una dintre primele forma]ii adulate în mas\ imediat dup\ 1990 a fost Depeche Mode. Mi s-au cerut detalii [i explica]ii pe care nu le cunosc nici pîn\ azi, cu toate c\ între timp am în]eles cît de aleatorie a fost fixa]ia atît de extins\ pentru trupa britanic\, ca [i foarte multe dintre lucrurile - atît de proaspete [i de pu]in uniformizate - pe care le-am tr\it atunci.

gheo

c`r]i

radu pavel

clipuri du[manii

- În vacan]\? întreab\ cel\lalt pu[ti, un brunet ntr-o sta]iune croat\ de pe malul Adriaticii doi adolescen]i stau pe o banc\ de lemn slab, cu bra]e osoase. - În vacan]\, r\spunde ro[cata. dintr-un scuar. În scuar e plasat [i un Monument - {i v\ las\ p\rin]ii singure noaptea? intervine al Eroilor Patriei. Afar\ se însereaz\. Strada îngust\ de lîng\ ei, cu ma[ini parcate pe trotuare, blondul. - Dar pe voi? intervine cu tupeu blonda. e împînzit\ de turi[ti de toate neamurile, care În cîteva minute fac cuno[tin]\ [i, fiindc\ pe se întorc de la plaj\. Se las\ o r\coare pl\cut\, iar în aer plute[te o rumoare vesel\ [i totodat\ strad\ mai trece din cînd în cînd cîte-o ma[in\ în calm\. E o atmosfer\ pe care o recuno[ti imediat, vitez\, se retrag înspre scuar. Blonda spune c\ ea e Eva, iar ro[cata, Laura. Pu[tiul mai îndr\zne] se cea a vacan]elor de var\. O simt [i cei doi pu[tani din scuar. Î[i întind prezint\ drept Paul, iar brunetul - Peter. Încep o mîinile în l\turi, rezemîndu-se de speteaza b\ncii, discu]ie legat\, într-o englez\ aproximativ\, dar [i scruteaz\ cu priviri selective lumea care coboar\ punctat\ de rîsete [i glumi]e. Le place tuturor aceea[i pe strada îmbibat\ de parfumul s\rat al m\rii. Ochii muzic\. Anul \sta au v\zut cam acelea[i filme. {i, li se îndreapt\ inevitabil spre adolescentele bronzate încet-încet, b\ie]ii se apropie de banca din fa]a ce trec prin dreptul lor singure sau înso]ite, în grupuri Monumentului Eroilor, iar fetele îi urmeaz\. Blonda sau cu familiile. O feti[can\ brunet\, înalt\ [i Eva se a[az\ prima, aranjîndu-[i cu grij\ rochia supl\, într-o rochie alb\, le arunc\ o privire trist\. sub ea. Paul se repede în stînga ei, iar Laura ocup\ Fata e încadrat\ de p\rin]ii ei, care turuie repede locul din dreapta prietenei sale. Brunetul slab [i osos între ei ceva în german\, apoi rîd [i o trag pe tîn\r\ r\mîne o clip\ în picioare, luminat slab de un felinar undeva, într-un loc plin de al]i p\rin]i, s\ se distreze din strad\. D\ s\ se a[eze. Se opre[te, parc\ stînjenit. Pentru asumarea anilor ca în vremurile lor bune. Cei doi b\ie]i o urm\resc Ar zice ceva, dar nu [tie ce. Îl scoate din încurc\tur\ ’90 mai e nevoie, pe dearo[cata. [i ei cu privirea o vreme, apoi chicotesc mînze[te. supra, [i de un efort de - Butucul \sta de marmur\ ce-i? întreab\ ea. Dup\ o vreme, pe strad\ se aprind felinarele, relativizare subiectiv\, - Butucul? |sta-i Monumentul Eroilor! zice pu[tiul de[i nu e înc\ întuneric. Undeva, pe trotuar, se opresc pentru c\ nu e u[or s\ dou\ fete singure. Uneia i-a sc\pat po[eta pe jos în engleza lui cu accent. te recuno[ti în tricouRo[cata scap\ o grimas\. [i pe asfaltul cald înc\ ]\c\ne [i se rostogolesc tot rile negre [i în blugii - Care eroi? pufne[te ea. Croa]ii? felul de fleacuri. Fetele se apleac\ s\ culeag\ ploaia t\ia]i purta]i pe - Da, croa]ii, înt\re[te [i Paul de lîng\ pu[toaica de obiecte. Una dintre ele, blond\ [i pistruiat\, ridic\ vremea aia, în [ireprivirea, care se întîlne[te cu cea a b\ie]ilor de pe blond\. Cei care au murit ca s\ fim independen]i de turile ]ip\toare sau Iugoslavia. banc\. Fata zîmbe[te. în a[tept\rile hiper- Da, mari eroi! zice ro[cata Laura. - Salut, fetele! îndr\zne[te atunci s\ strige u[urel optimiste de la Apoi adaug\ ceva într-o alt\ limb\. În sîrbocroat\. unul dintre b\ie]i, un blond musculos, cu p\rul societatea civil\, în Tresar to]i patru. tuns periu]\. muzica f\r\ care cre- Hai, zi, de unde sînte]i? zice Paul, tot în sîrbocroat\. Vorbe[te în englez\ - o englez\ u[or stîlcit\. deai c\ nu po]i s\ - Din Belgrad! îi r\spunde Laura. Iar dac\ [i \[tia Se vede c\ nu e limba lui matern\, dar pentru tr\ie[ti, în fascina]ia tineri e cea mai sigur\ solu]ie de contact într-o se mai cheam\ eroi... pentru MTV, reclame [i Face o mutr\ scîrbit\. sta]iune plin\ de neamuri [i de na]ii. Duke Nukem, în încrederea - Da, dac\ vrei s\ [tii, \[tia au fost eroi! Eroi - Salut, r\spunde îndr\znea]\ blonda, întrîn Caritas [i Bancorex, în oenglez\ la fel de stricat\, ridicîndu-se în picioare. adev\ra]i! se înfl\c\reaz\ brunetul. elanul necritic pentru Occident, - Ei, las\, Petar... intervine Paul - adic\ Pavle. - Ave]i nevoie de ajutor? se avînt\ adolesîn repetarea [i însu[irea cuvîntului - Ce eroi? sare în picioare Laura. {ti]i c\ eroii \[tia centul pe un ton ce se vrea ironic, s\ltîndu-se tranzi]ie. Poate c\ singurul lucru ai vo[tri l-au omorît pe unchiu-meu? Da! L-au împu[cat [i el pe jum\tate de pe banc\. neschimbat a r\mas amestecul constrîng\tor [i dup\ aia i-au dat foc. A[a s\ [ti]i! Prietenul lui îl imit\. de curiozitate [i a[tept\ri cu care ne întîmpin\ în continuare Vestul (despre - Da’ ce-a c\utat aici, la noi? se îndîrje[te Petar. - Nu, mul]umim, r\spunde cealalt\ fat\, care vorbe[te, în finalul volumului, Vintil\ Mih\ilescu). Confuzi, haotici, - La voi? o ro[cat\ rotunjoar\. Am... am terminat, buimaci [i derutan]i ca orice sfîr[it&început, anii ’90 nu trebuie s\ fie trecu]i - Da, la noi! zice, ridicîndu-se. cu vederea. O arat\ nu numai volumul de fa]\, în care se g\sesc expresivit\]i Laura se ridic\ de pe banc\ [i o smuce[te pe Eva R\mîn amîndou\ pe loc. Prietena ei [i poten]ialit\]i pre]ioase, deopotriv\ pentru scriitori [i pentru cercet\tori, îi d\ un ghiont nu foarte discret. Fetele de mîn\. dar [i un brainstorming simplu pe care l-a]i putea regiza cu cî]iva prieteni la - Eva, hai s\ mergem! Nu vreau s\ am de-a face pufnesc în rîs. Nedumeri]i, b\ie]ii rîd o întîlnire cînd conversa]ia lînceze[te. Garantez c\ ve]i avea parte de adev\rate cu... cu... [i ei. delicii! În ce m\ prive[te, anii ’90 m-au prins între 6 [i 16 ani, a[a c\ efortul Nu [tie exact ce s\ spun\. Dar blonda se ridic\ - De unde sînte]i voi? întreab\ subiectiv e cu atît mai mare, pentru c\ am avut de înfruntat în ei copil\ria [i [ov\ielnic. pu[tiul blond, tot în englez\. adolescen]a. Dac\ ave]i îns\ alte repere temporale [i nu [ti]i de unde s\ începe]i, - Z\u, m\i fetelor! încearc\ Pavle. Ce naiba...! Am - Ei... de undeva! r\spunde obraznic\ v\ poate da tonul urm\torul fragment dintr-un interviu pe tema economiei de zis [i noi a[a, c\... blonda. Dar voi? pia]\, realizat cu unul dintre cei ce se numeau, cu nesfîr[it optimism, „micii - Hai, Eva! insist\ ro[cata, de parc\ nici nu l-ar fi - Noi... de altundeva! zice pu[tiul. antreprenori”: „În ’90 erau mai relaxa]i oamenii, parc\ erau mai bine dispu[i. Se auzit. Nici nu vreau s\ mai aud de... de du[manii \[tia! {i e departe undeva \sta? sim]eau altfel, parc\ se vedeau deja în Vest. Erau mai mul]i bani. Acum sînt mai Cele dou\ fete se îndep\rteaz\ - una ferm\, - Un pic mai încolo de altundeva, închista]i, se cite[te îngrijorarea pe fa]a lor. Î[i uit\ produsele pe tejghea, fura]i de cealalt\ gînditoare. Petar se a[az\ furios pe banc\ zice blonda [i rîde iar. gînduri, de nemul]umiri. Anii \[tia au fost foarte frumo[i. Acum ne-am înstr\inat”. Rîde [i prietena ei. Încu- [i îi zice prietenului s\u: V-a]i putut da seama, cu ocazia asta, c\ discursul [i metoda practicate în Anii ’90 - Ai v\zut? Ai v\zut ce tupeu la ele? raja]i, cei doi b\ie]i se ridic\ [i bucure[tenii sînt acelea[i cu care ne-am obi[nuit în volumul anterior, chiar dac\ Pavle d\ din cap c\ da. de pe banc\ [i ies pe strad\. participan]ii s-au mai schimbat. Istoria oral\ este dublat\ de un discurs antropologicSe apropie precau]i. Fetele relaxat minimal, care nu investigheaz\ mari mize, nu recurge la teorii [i nici nu suprainterpreteaz\, îi privesc lung, de parc\ ci doar enun]\, rezum\, transcrie sau ordoneaz\ acest demers arhivistic uria[ [i foarte i-ar cînt\ri din ochi. necesar. Ordinea în care sînt dispuse cele 50 de texte combin\ inteligent criteriul cronologic cu cel al organiz\rii vie]ii sociale, dar n-ar fi stricat, poate, o organizare explicit\ pe capitole, avînd în vedere c\ ele oricum se delimiteaz\ destul de limpede: texte cu [i despre Radu Pavel Gheo, redactor de carte [i traduc\tor la Editura Polirom, este membru al mineri [i victimele lor, GDS [i intelectuali în politic\, apoi televiziune, gazet\rie, arte, cultur\ pop Uniunii Scriitorilor din România [i al PEN Club România [i membru fondator al Clubului 8 din Ia[i. A publicat [apte volume personale: Valea Cerului Senin (proz\ (e remarcabil prin detalii textul lui Ciprian Voicil\), economie, înv\]\mînt, str\in\tate. „S\ sper\m scurt\, 1997), Despre science-ffiction (studii critice, 2001; 2007), Adio, adio, patria mea, c\ instalarea normalit\]ii în România noastr\ va face inutil\ publicarea volumului al III-lea, Anii ’00 cu î din i, cu â din a, (eseuri, 2003; 2004); Românii e de[tep]i (eseuri, 2004; 2005), Fairia – o lume îndep\rtat\ (roman, 2004), DEX-u ul [i sexul (eseuri, 2005), Numele mierlei [i bucure[tenii”, scriu editorii pe coperta a IV-a. Eu sper deocamdat\ c\ instalarea normalit\]ii va (proz\ scurt\, 2008). Este inclus în cîteva antologii de proz\ [i eseistic\, iar o serie de face posibil\ asumarea anilor ’90 în toat\ splendoarea lor neobi[nuit\ [i dincolo de cercul antropologilor texte i-au fost traduse în str\in\tate. A scris o pies\ de teatru, Hold-YΠ Akbar sau To]i în America, pus\ în scen\ la Teatrul Na]ional din Timi[oara în vara lui 2007. A tradus de la revista Martor. Ana Chiri]oiu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Este prezent\ cu articole în aLtitudini [i în revista facult\]ii, Eliterebelle.

din englez\ optsprezece volume de Leo Strauss, Mary Douglas, David Lodge, John O’Brien, Ernest Hemingway [.a.

c`r]i

simona

popescu volubilis

Func]ia-autor (1) SP [i SPFC will google you”, mi-au spus, pe rînd, noii mei prieteni, poe]i cu to]ii, pe care i-am întîlnit la Struga. A[a c\ am dat un search pe Google cu numele meu ca s\ v\d ce s-ar putea desf\[ura în fa]a ochilor lor curio[i (dar nu numai ai lor). Ar putea da, printre altele, de site-ul jurnalistei cu acela[i nume, „Politica Simonei” (uf!, ce r\u sun\ asta pentru cineva care e poet!). Vor mai da peste ni[te poezii din cumplitul site care poart\ numele fatidic de agonia [i unde exist\ cel pu]in înc\ dou\ simone popescu (una are [i prenumele maic\mii [i pare foarte productiv\). Cî]iva binevoitori au postat acolo ni[te fragmente de poeme de-ale mele, dar la biografie se zice c\ a[ fi [efa pe politic\ extern\ (sau intern\?) de la România liber\. Bine c\ nu [tiu române[te prietenii mei recen]i. Cum [tia doamna aia care mi-a f\cut acum vreo cî]iva ani un portret de scriitoare în Lire, din care reie[ea c\ sînt un oponent al Puterii (nu mai [tiu care Putere era pe-atunci la putere). Mul]umesc frumos, eu nu-s decît o scriitoare, liber\ de Putere, oricare ar fi ea! Sau ar putea da, noii mei prieteni, peste ni[te fotografii. Pentru una dintre ele primeam pe NET ni[te puncte [i urm\torul comentariu de la cineva care-[i d\dea silin]a s\ m\ simpatizeze (mul]umesc, nu-i nevoie!): „simona, i am lost for words... really good feeling about this pic of yours”. Nu [tiu de ce nu l-a scris în român\, mesajul. Mul]umesc pentru inten]ii, but... În cel mai r\u caz ar putea da de ni[te tipe care se numesc „Uragan” [i care probabil sînt surori, Popescu, una dintre ele Simona. Ele, surorile, danseaz\ cu ni[te tor]e sau a[a ceva într-o loca]ie din America. Vorba ardeleanului: ioi! Mai e actri]a Simona Popescu, fa]\ de care am o total\ solidaritate. Pentru c\ e o actri]\ bun\ (am v\zut-o în Cum gînde[te Amy) [i pentru c\ am citit acum cî]iva ani un interviu frumos de-al ei. Zicea acolo c\ a studiat harpa - pe care a p\r\sit-o pentru actorie, pentru c\ „am în]eles c\ actorul î[i poart\ copil\ria pîn\ la adînci b\trîne]i [i cum sînt prin defini]ie copil\roas\, am hot\rît s\ dau la teatru”. {tiu c\ are nevoie de ajutor acum, Simona. În felul meu sînt al\turi de ea. {i sper c\ lucrurile merg bine, c\ va fi ajutat\ s\-[i poarte copil\ria pîn\ la adînci b\trîne]i, Simona. Surpriza cea mare a fost c\ am dat peste... un fan club care îmi poart\ numele (pe scurt, SPFC). Am intrat în „myspace”-ul pe care mi l-a organizat Cinevacare-]ine-la-mine [i am dat de vi]\-de-vie [i de struguri, desena]i. P\i, da, via era în Lucr\ri în verde spa]iul (myspace-ul!) pentru prietenie (dincolo de timp, de ]\ri [i m\ri, de genera]ii etc.). A ap\rut apoi mutra aia a mea sever\ din fotografia f\cut\ la Berlin acum cinci ani (par mai în vîrst\ acolo decît sînt acum) [i s-a pornit o muzic\ fain\ cîntat\ de unii, Magic Numbers (mi-a pl\cut [i numele lor, c\ eu acum sînt legat\ de numere, mai ales de 3,14). Cinevaul [tie multe despre mine. Prezentarea, care trebuie f\cut\ în doar cîteva cuvinte, e OK. Sînt preocupat\, se zice acolo, de suprarealism [i de biologia marin\ (altcineva ar fi scris, poate, poezie, literatur\ sau chestii dintr-astea). La c\r]i favorite apare un singur titlu, Ferdydurke. Dac\ trebuie s\ fie doar una, atunci asta s\ fie! Iar eroul meu este... Gellu Naum. Singura gre[eal\ ar fi zodia, dar asta nu are nici o importan]\. „Simona Popescu is a poet. Well, a poetess if you like. I am not her”, scrie Cinevaul-care-]ine-la-mine. „Wherever you try to find her, she’s not there...”, se scrie, printre altele. Apoi, SPFC d\ ni[te nume de persoane pe care ar dori s\ le întîlneasc\. Pe unele a[ avea [i eu chef s\ le întîlnesc, dar nu pe toate. De unii n-am auzit pîn\ acum, dar m\ bucur c\ am intrat „în leg\tur\”, astfel, cu Faludy György (scriitor, „a living legend as well in Hungary”, cum am citit undeva). A murit în 2006, dar l-am întîlnit în „virtual” [i mi-a pl\cut de el. Am v\zut [i ni[te imagini cu cei pe care SPFC-ul îi are aproape. Cînd te gînde[ti c\ unii dintre ei nu prea m\ au la inim\ pe mine, S.P...

„

M-am bucurat s\ dau [i de David Antin (c\ nu e pe lista oricui, [i mie îmi plac mai mult cei care nu sînt pe toate gardurile, pe toate listele). {i c\ e Deleuze acolo m-am bucurat. M-a surprins prezen]a lui Dan Sociu. Chiar asear\ îmi trimitea din Suedia un e-mail despre ni[te coinciden]e [i azi îl v\d pe club... M-am distrat un pic cu juc\ria asta. Nici nu [tiu bine cum func]ioneaz\. A[ fi vrut s\ v\d toate mesajele pe care le trimit „the friends”, dar pentru asta trebuie s\ m\ „loghez”, or, mi-am propus s\ nu intervin eu, S.P. - niciodat\ în „virtual”, mai ales aici. O face SPFC-ul, în spatele fotografiei mele, dar, în ceea ce m\ prive[te, r\mîne valabil: „Wherever you try to find her, she’s not there...”! În rest, cic\ am peste 330 de prieteni. Unii m\ [tiu, m-au citit, dar \sta nu e un criteriu. Pentru unii care nu m-au citit, SPFC este garan]ia lor c\ sînt o persoan\ [i o scriitoare OK. Pentru al]ii nici nu conteaz\, cred, de la ce a pornit comunitatea asta interesant\ care trebuia s\ poarte un nume. Nici eu nu-i cunosc pe ei, cu cîteva excep]ii. Am dat, de pild\, peste o postare a lui Iordache, saxofonistul. L-am întîlnit acum cî]iva ani la Arad, la un concert Kumm. Am intrat în vorb\ cu el [i mi-a spus c\ a citit Exuvii. Mi-a f\cut o mare bucurie, c\ [i mie îmi place Iordache. I-am trimis, cînd au ap\rut, Lucr\rile în verde, prin editur\. Nu [tiu dac\ a primit-o. Am intrat în „spa]iul lui” [i am ascultat Fiare vechi luam [i altele. Cea mai activ\ de pe club e Barbara. Am fost [i pe la ea [i m-a interesat tot ce am v\zut [i ascultat. Zilele trecute a schimbat balerina cu o fat\ care zace strîns\ în ea ca un foetus [i m-am gîndit c\ nu-i e bine Barbarei [i mi-a p\rut r\u. Brock e bibliotecar [i e simpatic. La Ketamin am ascultat Joy Division [i i-am trimis, în semn de simpatie (adic\ nu eu, ci SPFC, dar i-a[ fi trimis [i eu), o pisic\ purtînd inconfundabila musta]\ a lui Nietzsche. Rain District zice c\ m\ tot vede la Facultate, dar c\ nu se a[tepta s\ dea de mine pe „maispeis”. Nici eu nu a[ fi crezut c\ se poate ca un student la Litere (de-al meu?) s\ fac\ a[a o muzic\ mi[to! Ozana zice: „I am fiction I have no face”. I-a[ fi r\spuns a[a: „{i eu sînt o fic]iune, chiar dac\ am fa]\!”. Pe Zizek l-am ascultat vorbind în timp ce vîslea o barc\. Cred c\ la el am dat peste „We all share one collective mind”. Am fost [i pe la Whitman. „El” zice acolo, la rubrica „Who I’d like to meet”: „Some new friends. When you’ve been around as long as I have, you start to get bored with the people you’ve known a long time. I need some action, people!”. I-a[ scrie a[a: „Tocmai te-am citit ieri. Îmi place de prietenul t\u Hugues Gillet, poate l-ai remarcat”. La Keats am dat peste urm\toarea prezentare: „Male. 101 years old” (!). „Dear John i-a[ scrie -, I remember you left very early. 26?”. Scria, de altfel, într-un poem: „I was born and I died young - my name writ in water”. Pessoa are 102 ani! {i la mine a postat chiar Autopsicografia (pe care i-o citam undeva în englez\). La Godard, un fel de „disclaimer”: „This is a just fan page. Any connection with the real Jean-Luc Godard is purely coincidental”. Mai intru [i eu pe la oameni - adic\ nu eu, ci SPFC-ul. Trimite chestii nostime, uneori flori (virtuale, cum nu-mi plac mie!). Am îns\ [i eu, S.P., un „spa]iu” al meu, organizat de mine (cu prieteni, c\r]i, filme, autori...): „via” din Lucr\ri în verde [i „rubikipedia” din romanul colectiv Rubik. Uneori se intersecteaz\ cu cel al SPFC-ului... M-am tot gîndit la cine o fi Cinevaul care administreaz\ pagina clubului, care alimenteaz\ „func]ia autor”, cum ar spune Foucault ([i el prezent pe myspace, printre al]ii!). Dar despre asta, data viitoare. Simona Popescu, 42 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv P a u z \ d e r e s p i r a ] i e în 1991. A publicat mai multe volume de Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus - 1994, Lucr\ri în poezii (X Volubilis - 1999, Clava. verde - 2006), proz\ (E Exuvii - 1997) [i eseuri (V Critific]iune cu Gellu Naum, 2004).

marieva ionescu cartea de poezie „alien tandru“ m f\cut cuno[tin]\, citind Cartea micilor invazii a lui {tefan Manasia (Editura Cartea Româneasc\, 2008), cu o voce poetic\ foarte, foarte puternic\. Nu în sensul de agresivitate sau de exces al puterii, ci, din contr\, în acela de for]\ c`t se poate de pozitiv\, care se impune de la sine, natural, [i se imprim\ pe retin\, în urechi, în g`nduri, în suflet, încet, dar sigur, [i pentru mult timp. S-ar putea spune, de aceea, c\ „micile invazii“ au uneori, invers, [i cel mai mare efect... De unde vine for]a acestei poezii? A[ spune a[a: din st\ri, din atitudini [i din ritm. S\ le lu\m pe r`nd. G\sim, chiar la începutul ultimului grupaj de poeme (Rewind: povestiri din cripta tinere]ii), urm\torul g`nd notat ca într-un fel de jurnal de crea]ie: „A prezenta realitatea ca pe o stare de spirit. Angoasele, frustrarea [i disperarea noastr\ î[i afl\ corespondent în materie: triste]ea unei l\zi cu legume, o pereche de pantaloni c`rpi]i arunca]i într-o poian\, ridurile frun]ii [.a.m.d.“. Într-adev\r, în acest volum st\rile numite mai sus predomin\, îns\ în spatele lor putem ghici mereu tenta]ia [i pl\cerea de a sim]i [i un fel de delicate]e latent\ a lumii, ascuns\ de aparen]e. Dar, în afar\ de obiecte, exist\ [i unele fiin]e care pot juca rolul de declan[atori ai unor astfel de st\ri. Totul este s\ fie observate de un ochi suficient de exersat. Astfel de fiin]e apar, de exemplu, în Poem despre ]ig\ncu[a [i Levita]ia, înconjurate de un fel de „aur\“: ]ig\ncu[a „î[i t`r\[te saco[ele cu vedenii sub salc`mii ora[ului“, iar „Manasia o vede [i se g`nde[te, ca întotdeauna, la îngeri“; tot Manasia îl prive[te, de fiecare dat\ c`nd trece pe l`ng\ Canalul Morii (la marginea Clujului), pe b\tr`nul Cadmos, „adormit în ierburi sc\moase,/ [...] respir`nd greu, ca un animal ciuruit, [i oft`nd c`nd îl m`ng`ia/ soarele amiezii, c`nd ultimele l\custe îi zb`rn`iau/ c\ totu-i ok “. C`t despre atitudine, „Manasia“ pare a nu fi chiar de aceea[i p\rere cu ultimele l\custe... Pentru el, totu-i ok e o expresie cu care se am\gesc doar ceilal]i. „Manasia“ „scrie despre margin(al)i, dinspre margine“, Manasia umple, chiar dac\ nu e chemat, pere]ii din dormitorul celorlal]i cu „graffiti de s`nge“, adic\ umple paginile de imagini cu copiii „f\cu]i l`ng\ nistru s\pun“, cu cuptoarele care „înghi]eau într-o veselie/ tetraplegici [i siamezi [i oligofreni“, cu doctori ale c\ror creiere s`nt „în[urubate în insomnii“, cu muncitorul de pe macara ce vede dincolo de nori, cu popoare „care au ales s\ fie guvernate/ de mutan]i cretini, de copiii mutan]ilor cretini/ în vreme ce poezia asta abia î[i mai t`r\[te/ picioarele varicoase/ abia î[i mai g\se[te locul sub cortul ei peticit“.

abecedarul lacan dorin]`

Manasia vede, virtual, fe]ele cunoscu]ilor lui, „ale celor care vor s\ se scoat\ cu literatura“ [i i se face sc`rb\. Manasia crede c\ „spectacolul lumii e pentru CRETINI“ [i c\ împotriva lui, ca antidot, se poate lupta cel mai bine cu dragoste: „dragostea adev\rat\/ dragostea care face frescele vechilor biserici/ s\ transpire mirt“ sau aceea care o face pe o leoaic\ t`n\r\, dintr-un documentar de pe Discovery Channel, s\ adopte [i s\ îngrijeasc\ timp de dou\ s\pt\m`ni un pui de oryx, c\p\t`nd de la membrii tribului kenian Samburu numele de Kamunyak, the blessed one. De altfel, cel mai frumos grupaj de poeme, centru cumva al volumului, mi {tefan Manasia, Cartea micilor invazii, Editura Cartea Româneasc\, 2008, s-a p\rut a fi c`nd TU vii, cu un colec]ia „Poezie“ motto din Frank O’Hara: „and there’s no purity in me outside of love“. În sf`r[it, dac\ o parte dintre st\rile de spirit prin care este reflectat\ realitatea în Cartea micilor invazii, ca [i atitudinea cu care este scris\ aceast\ carte mai pot fi înt`lnite [i în alte volume ale unor poe]i din aceea[i „genera]ie“ cu autorul, ritmul [i modul în care el folose[te cuvintele s`nt foarte personale, gener`nd, inevitabil, o poezie bun\, pentru c\ s`nt altfel. Ar trebui, ca s\ se vad\ bine acest lucru, s\ citez în întregime cel pu]in zece poeme pe care le-am citit aproape cu respira]ia t\iat\, pentru a nu pierde... respira]ia lor. S\ reproduc m\car titlurile: film cu nazi[ti, 26, od\ muncii, kamunyak, razzor blade, aroma, mail poem, micile invazii, levita]ia [i toate însemn\rile în proz\ din Rewind: povestiri din cripta tinere]ii. Ritmul iese uneori din mici secven]e rimate (rime speciale, în versuri libere, foarte rar folosite în poezia de azi), alteori din secven]e repetate sub form\ de refren sau de cadru circular al poemului, alteori din jocuri de cuvinte sau, din contr\, din secven]e de cuvinte izolate fiecare pe c`te un r`nd (ca în razzor blade, foarte asem\n\tor cu o rug\ciune pentru întoarcerea în copil\rie). Ar mai fi [i lungul poem cantonul (un film tarkovskian), spart în patru episoade, din grupajul Micile invazii. Ca întreg grupajul, cantonul este scris exact în ritmul redescoperit al copil\riei [i, în plus, cu aromele ei otr\vitoare sau dulci în n\ri. Este surprinz\tor aici (de[i g\sim mostre în întregul volum) vocabularul selectat de poet: vocabularul unei lumi de margine (în spa]iu - cantonul, [i în timp - copil\ria) privit\, presim]it\ [i aproape visat\ (exact ca în filmele lui Tarkovski) p`n\ în cele mai mici [i rare detalii, totul într-o t\cere zgomotoas\ de ]`r`it de greieri [i de „lumini]e oliv“ de licurici. A[ rezuma, în încheiere, forma [i frumuse]ea ciudat\ a C\r]ii micilor invazii tot printr-un citat - o imagine din poemul 26, pe care am în]eles-o doar dup\ dou\ c\ut\ri pe Google, ceea ce v\ sf\tuiesc s\ face]i [i voi: „la 26 de ani inima este un scoru[ înc\rcat/ de fructe ro[ii/ spre care-nainteaz\ turma dipnoilor spurca]i“. V`rsta nu e neap\rat important\!

n episodul nostru precedent am f\cut din Lacan un mic burghez romantic. Dorin]a ca esen]\ a omului, ca pasiune a semnificantului, ca afect infinit [i imposibil de reconciliat, ca revers al limbajului, ca operator principal al antropogenezei, ca motor al unei c\ut\ri tragice [i nesf`r[ite - toate acestea nu s`nt dec`t un fel de romantism foarte tehnicizat. {i totodat\ un romantism de apartament, matur, burghez [i responsabil, con[tient c\ obiectul dorin]ei e de neg\sit, c\ juisarea nu exist\, [i c\, în cele din urm\, tot ce putem face cu dorin]a noastr\ implacabil\ e s\ o interpret\m [i s\ o strunim astfel c`t mai cuminte. E timpul s\ ne schimb\m impresia. La umbra tragismului [i m\re]iei dorin]ei, e cazul s\ vorbim despre micile pl\ceri ale unei vie]i pulsionale. Rela]ia dintre dorin]\ [i pulsiune e c`t se poate de contorsionat\. Într-un pasaj de demult, Slavoj Zizek i-a surprins perfect toate subtilit\]ile. S\-i d\m cuv`ntul, c\ le zice bine: „În cazul obiectului a ca obiect-cauz\ al dorin]ei avem de-a face cu un obiect care este de la bun început pierdut, care coincide cu pierderea sa, care emerge ca pierdut; în timp ce, în cazul obiectului a ca obiect al pulsiunii, obiectul este în mod direct pierderea îns\[i - în pasajul de la dorin]\ la pulsiune trecem de la obiectul pierdut la pierderea îns\[i ca obiect”i. Asta-i pe de o parte: pulsiunea este astfel o radicalizare a dorin]ei, o deplasare de obiect aproape kantian\, de la experien]a dorin]ei la condi]iile de posibilitate ale experien]ei dorin]ei. Dar în aceast\ schimbare de accent, statutul juis\rii se modific\ profund: „dorin]a încearc\ cu disperare s\ ating\ juisarea, obiectul s\u ultim care îi scap\ mereu; în timp ce pulsiunea, dimpotriv\, implic\ imposibilitatea opus\ - nu imposibilitatea de a atinge juisarea, ci imposibilitatea de a sc\pa de ea. Lec]ia pulsiunilor este c\ s`ntem condamna]i la juisare: orice am face, juisarea va fi implicat\ [i nu vom putea sc\pa de ea”ii. Dar atunci, ca urmare a acestei gestiuni total diferite a economiei juis\rii, rela]ia dintre dorin]\ [i pulsiune se complic\ înc\ [i mai mult. Prin defini]ie, pulsiunea este un produs secundar, derivat, al dorin]ei. „Obiectul pulsiunii nu poate fi dec`t un obiect metonimic al obiectului dorin]ei îns\[i”iii. Or, aici, lucrurile par s\ se inverseze: „Chiar dac\ pulsiunea e conceput\ ca un produs derivat al dorin]ei, putem sus]ine c\ dorin]a este o ap\rare împotriva pulsiunii: paradoxul este c\ dorin]a func]ioneaz\ ca o ap\rare împotriva propriului s\u produs, împotriva efectului s\u patologic, împotrvia juis\rii sufocante asigurate de mi[carea circular\ a pulsiunii”iv.

c`r]i

alex.cistelecan

(2)

A[adar, destinul romantic al unei c\ut\ri infinite nu este chiar ultimul cuv`nt al lui Lacan. Acest destin are [i un revers: juisarea ireductibil\ implicat\ în procesele automate, mecanice [i circulare ale pulsiunii. Dar în acest proces de dezv\luire, dorin]a î[i schimb\ înc\ o dat\ natura: ea nu mai e doar o simpl\ c\utare disperat\ a obiectului s\u, ci totodat\ [i o ap\rare înver[unat\ împotriva acestuia. „Ce poate s\ însemne «a nu vrea s\ dore[ti»? A nu vrea s\ dore[ti [i a dori e acela[i lucru. Dorin]a îns\[i comport\ în sine aceast\ faz\ de ap\rare” v. Dac\ a[a stau lucrurile, dou\ consecin]e str`ns legate rezult\ de-aici. Nu înt`mpl\tor, ele privesc ambele conceptul [i practica psihanalizei ca atare. Mai înt`i, dac\ dorin]a e în acela[i timp ap\rare împotriva dorin]ei, înseamn\ c\ dorin]a e fundamental incon[tient\. Iar acela[i operator care permite, în cura analitic\, „dezv\luirea” adev\rului incon[tient va func]iona ca mecanism de baz\ [i condi]ie de posibilitate a dorin]ei înse[i. E vorba despre denegare: „ceea ce subiectul dore[te i se prezint\ ca ceea ce nu vrea, form\ asumat\ a deneg\rii în care e inserat\ în mod particular necunoa[terea de el însu[i ignorat\, [i prin care el transfer\ permanen]a dorin]ei sale unui eu evident intermitent, [i invers se protejeaz\ de dorin]a sa atribuindu-i chiar aceste intermiten]e”vi. A doua concluzie care rezult\ din aceast\ natur\ dialectic\ a dorin]ei este cea pe care Lacan o repet\ neîncetat în scrierile [i `n seminariile sale: dorin]a omului este dorin]a celuilalt. Ceea ce poate fi în]eles în mai multe feluri, dar, în principal, în dou\: ca genitiv subiectiv [i obiectiv. Pe de o parte, e dorin]a de cel\lalt, analogon al dorin]ei hegeliene de recunoa[tere, iar pe de alt\ parte, e dorin]a ca cel\lalt, adic\ faptul c\, fundamental, „tocmai în calitate de cel\lalt subiectul dore[te, [i c\ tocmai asta explic\, în fond, dimensiunea real\ a pasiunii umane”vii. _______________ Slavoj Zizek, The Liberal Utopia, www.lacan.com ii Slavoj Zizek, The Ticklish Subject. The absent center of political ontology, Verso, London & New York, 2000, p. 293. iii Joël Dor, Introduction à la lecture de Lacan, tome 1: L’inconscient structuré comme un langage, Denoël, Paris, 1985, p. 183. iv Slavoj Zizek, The Ticklish Subject, p. 311. v Jacques Lacan, Le Séminaire, livre XI : Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse, (1964), AFI, p. 279. vi Jacques Lacan, Ecrits 2, Editions du Seuil, Paris, p. 177. vii Ibid., p. 176. i

Alex. Cistelecan, 29 ani, doctorand `n Teorie politic\. A publicat volumul de eseuri V i a ] a c a f i l m p o r n o . P r o t o c o a l e l e L a c a n , Editura Aula, 2007, care a ob]inut Premiul pentru debut al revistei Observator cultural .

Marieva Ionescu, 23 de ani, este student\ în anul IV la Facultatea de Litere din Bucure[ti, sec]ia Român\-Francez\. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris.

13 noua literatur`.................................................................................septembrie - octombrie 2008.....................................................................................num`rul 18

dosar: literatura rom~n` \n str`in`tate 14

literatura român\ `n str\in\tate S

e vorbe[te mult [i de mult\ vreme despre imaginea României în lume. O bun\ parte dintre discu]ii fac uz de un umor involuntar care le face greu de luat în serios atunci cînd afirm\ c\ un ponei roz ne maculeaz\ profilul construit cu trud\ din sarmale, din care cu boi [i din hore, sau c\ occidentalii a[teapt\ de la noi mai ales romane cu [i despre comunismul care ne-a traumatizat. Chiar dac\ ar fi a[a, m\ îndoiesc c\ plierea pe ni[te a[tept\ri precise ne face un serviciu, dar, din moment ce o mare parte dintre scriitori [i editori g\sesc c\ asta este cheia marketingului, comentariile de pe margine nu pot p\rea decît r\uvoitoare. Cel mai bun lucru dintre toate aceste preocup\ri e c\ s-a pus în mi[care un angrenaj de traducere [i de promovare a literaturii române de azi: Institutul Cultural Român, editurile [i revistele lucreaz\ cot la cot ca s\ atrag\ aten]ia publicului str\in. Ce iese din aceste eforturi în ce prive[te imaginea e neclar deocamdat\; este îns\ cert c\ se traduc multe c\r]i - adesea acelea[i - [i c\ selec]ia lor a dep\[it criteriile abulice [i umorale valabile în anii ’90, cînd se exporta Mircea Eliade la pachet cu cî]iva interbelici [i cu cîteva personalit\]i postdecembriste. Am inventariat aici cîteva opinii critice exprimate de recenzen]i din ]\rile-]int\ ale acestor eforturi de traducere nu ca s\ cînt\rim imaginea literaturii române în lume, ci ca s\ vedem pur [i simplu cum se scrie în str\in\tate despre literatura român\. O constatare marginal\ este c\ nu se scrie prea mult, pentru c\ recenziile [i criticile care s\ se ocupe de c\r]i române[ti n-au fost tocmai u[or de g\sit. Cine decide ce scriitori sînt reprezentativi [i ce pove[ti au [anse mai mari s\ fie aclamate dincolo este o întrebare la care nu ne-am propus s\ r\spundem în acest grupaj; deocamdat\ ne mul]umim s\ observ\m în treac\t c\ e greu s\ trecem drept na]iune european\ cît\ vreme cultiv\m clivajul între aici [i dincolo sau între noi [i ei. Pentru unele dintre ]\rile inventariate în acest grupaj, România este, într-adev\r, o surs\ de exotism - dar nu pentru Olanda sau Polonia, a[a cum s-ar putea crede, ci tocmai pentru ]\rile c\tre care s-au exportat cele mai multe traduceri, Fran]a [i Germania. Poate c\ asta spune ceva despre cum se creeaz\ imaginea literaturii române în lume. (A.C.)

Bonne route pentru literatura rom~n` Marieva Ionescu n noiembrie 2005, revista Lire consacra un num\r special prezen]ei României ca ]ar\ invitat\ a programului Les belles étrangères. Iat\ cum începe articolul introductiv al acestui num\r, semnat de redactorul-[ef François Busnel: „Dac\ vre]i s\ descoperi]i o ]ar\, începe]i prin a plonja în literatura ei. La asta serve[te literatura: la înl\turarea misterelor. Imaginarul francez s-a gr\bit s\ rezume România la negurile din Carpa]i, la neverosimile atacuri de vampiri, la cortina de fier din comunism [i la abuzurile so]ilor Ceau[escu. Totu[i, dup\ c\derea regimurilor dictatoriale care i-au constr`ns la exil pe intelectualii români ai secolului XX (Ionescu, Eliade, Cioran...), aceast\ ]ar\ este în plin\ rena[tere. Ce-au f\cut românii cu libertatea lor? C\r]i. {i, deseori, c\r]i excelente.“ Urmeaz\ apoi un amplu reportaj realizat de criticul Alexandre Fillon, în care literatura român\ este v\zut\ ca un fel de pas\re Phoenix, ren\scut\ din propria cenu[\ [i trezit\ din nou la via]\. S`nt trecute în revist\ c`teva dintre mi[c\rile literare de dup\ momentul „Cioran, Eliade, Florin L\z\rescu - Notre envoyé spécial, traducere Ionescu“, în care francezii [i occidentul, din limba român\ de în general, au pierdut firul literaturii Olimpia Bogdan Verger, române, apoi s`nt citate c`teva opinii Éditions des Syrtes, 2007 ale unora dintre autorii invita]i în program cu privire la situa]ia pie]ei [i a institu]iilor literare române[ti de dup\ 1990: pre]ul înc\ mare al c\r]ilor în raport cu puterea de cump\rare, lipsa fondurilor bibliotecilor mici, obliga]ia scriitorilor [i a editorilor de a face pa[i mari [i de a s\ri peste etape pentru sincronizarea cu via]a literar\, cultural\ [i economic\ occidental\. Reportajul continu\ cu „o plimbare prin libr\riile bucure[tene“, care arat\, cele mai importante dintre ele, ca orice mare libr\rie francez\: rafturi de prezentare a celor mai noi apari]ii, rafturi cu bestselleruri în original [i traduse în român\, multe traduceri din autori francezi contemporani (unii, precum Frédéric Beigbeder, chiar promov`ndu-[i personal, în România, cele mai noi c\r]i), col]uri speciale pline de reviste literare din str\in\tate etc. În final s`nt prezentate c`teva date cu privire la dezvoltarea editurilor române[ti, cele mai importante numite deja pe parcursul reportajului (num\rul editurilor care „domin\“ pia]a, num\rul total al editurilor, domeniile în care cele mai vizibile dintre ele s`nt specializate, principalii autori str\ini tradu[i, categoriile de c\r]i cel mai bine v`ndute, pre]urile c\r]ilor), precum [i c`teva dintre problemele cu care se confrunt\ înc\, în România, literatura: slaba vizibilitate a premiilor literare [i fondurile de premiere insuficiente, slaba promovare a noilor apari]ii, lipsa de

eficacitate a distribu]iei c\r]ilor, num\rul mic de emisiuni culturale [i literare [i audien]a lor sc\zut\. Tot în acest num\r special dedicat României se g\sesc [i scurte prezent\ri ale celor doisprezece scriitori participan]i la Les belles étrangères, cu titluri precum: „Adame[teanu, romanciera care cite[te în suflete“, „Cr\ciun sau elogiul lentorii“, „Blandiana, Antigona poeziei“, „Dar cine s`nt poe]ii români“ (Marta Petreu, Leti]ia Ilea, Ion Mure[an, Simona Popescu), „Zografi îi apostrofeaz\ pe oameni [i pe zei“, „În pielea lui {tefan Agopian“, „C\rt\rescu, una dintre figurile importante ale genera]iei ’80“, „{tef\nescu, faza albedo“, precum [i c`teva articole despre Norman Manea („scriitor cu o oper\ demn\ de Nobel“), Mihail Sebastian („exilat voluntar în literatur\“), Panait Istrati („scriitorul vagabond al Balcanilor“), Gherasim Luca („fratele mai mic al lui Antonin Artaud“), Mircea Eliade („eclecticul explorator al sacrului“), Eugen Ionescu („campion al teatrului absurdului“), Emil Cioran („dandy vorb\re] al disper\rii“). Se poate spune c\ momentul Les belles étrangères a reprezentat un boom ce a atras, mai mult dec`t se înt`mplase pîn\ atunci, aten]ia editorilor francezi asupra pie]ei române[ti de carte [i în principal asupra apari]iilor editoriale române[ti de dup\ 1989. Aceasta nu înseamn\ c\ nu existau traduceri în francez\ din autori români [i înainte de acest eveniment, îns\ prezen]a, lecturile [i conferin]ele celor doisprezece autori, discu]iile din jurul lor, precum [i antologia Douze é crivains r oumains. Anthologie Les Belles Etrangères, Editions L’Inventaire, 2005, înso]it\ de DVD-ul Vivre et écrire en Roumanie, au creat ecouri concretizate în apari]ia, în ultimii trei ani, a unor traduceri din autori precum Dan Lungu, Florin L\z\rescu, Lucian Dan Teodorovici, Mircea C\rt\rescu, Cecilia {tef\nescu, Simona Popescu, Magda Cârneci, Gabriela Adame[teanu, toate la edituri bine-cunoscute în spa]iul francofon. Cum s-a vorbit în Fran]a despre aceste traduceri se va vedea în continuare... Lista c\r]ilor ale c\ror ecouri le-am tot c\utat, c`teva zile, pe internet, prin reviste literare, prin paginile de cultur\ ale diverselor site-uri fran]uze[ti [i pe unele bloguri ar fi urm\toarea: Mircea C\rt\rescu - Pourquoi nous aimons les femmes, traducere din limba român\ de Laure Hinckel, Editions Denoël & D’Ailleurs, 2008 Dan Lungu - Le paradis des poules, traducere din limba român\ de Laure Hinckel, Éditions Jacqueline Chambon, 2005 Dan Lungu - Je suis une vieille Coco, traducere din limba român\ de Laure Hinckel, Éditions Jacqueline Chambon, 2008 Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin L\z\rescu - Pas question Dan Lungu - Je suis une de Dracula, traducere din limba român\ vieille Coco, Éditions Jacqueline Chambon, de Laure Hinckel, Éditions Non Lieu, 2008 Collection En marge, 2008

despre România de ieri [i de ast\zi.”

Pentru unele nu am g\sit dec`t prezent\rile editorului reluate în citat, pentru altele, citate ample chiar din text, rezumate, cronici sau scurte prezent\ri, iar pentru altele chiar c`teva comentarii pe bloguri. Par s\ se impun\, cu deta[are, la capitolul receptare, prozatorii, semn c\ [i în Fran]a, ca [i în România, poezia are, înc\, vizibilitate doar în r`ndul connaisseur-ilor. În cronici, tonul este în general laudativ: s`nt apreciate umorul, bucuria de a povesti, viziunea asupra României împ\r]ite între lumea trecutului, cea a prezentului [i cea a viitorului, artificiile tehnice sau, dimpotriv\, impresia de naturale]e [i simplitate benefic\ generat\ de lipsa lor, talentul de a zugr\vi personaje cu note române[ti u[or recognoscibile, dar [i îndem`narea de a crea tipuri în care se pot recunoa[te [i cititorii francezi, deci de a scrie „universal“, dincolo de limitele limbii [i culturii române. Pu]in sup\r\toare s`nt, dup\ p\rerea mea, desele apari]ii ale numelui lui Nicolae Ceau[escu, precum [i ale unor cuvinte ca tranzi]ie, comunism, prezente, ce-i drept, deseori, [i în c\r]ile despre care se vorbe[te, induc`nd uneori o lectur\ „de-a gata“. De remarcat este faptul c\, datorit\ acestor traduceri [i a unei încrederi din ce în ce mai mari în literatura român\ [i mai ales în autorii sub 40 de ani, au început s\ apar\ [i nominaliz\ri la premii literare franceze importante. De exemplu, Dan Lungu a fost primul autor român nominalizat la premiile Jean Monnet, categoriile Literatur\ european\ [i Tineri scriitori europeni, pentru volumul Sînt o bab\ comunist\!.

Dan Lungu, Je suis une vieille Coco, traducere de Laure Hinckel, Éditions Jacqueline Chambon, 2008

Pe site-ul Radio F rance I nternational, 26.08.2008: prezentare a c\r]ii prin reluarea prezent\rii editorului. Anne-Laure Maire, pe Au feminin.com, sec]iunea „Culture”, 21.05.2008: „Pana lui poetic\ ne transport\ într-un univers familiar. Normal, e al nostru! Nu într-un stil intelectualist, îns\ inteligent, f\r\ cli[ee, dar l\s`ndu-ne totu[i s\ ne identific\m, [tie s\ fie senzual, mereu subtil [i mai ales perspicace. Dragostea, prin intermediul unor destine feminine, de oferit tuturor femeilor sentimentale!”

Dan Lungu, Le paradis des poules, traducere de Laure Hinckel, Éditions Jacqueline Chambon, 2005

Florin L\z\rescu, Notre envoyé spécial, traducere de Olimpia Bogdan-Verger, Éditions des Syrtes, 2007

Recenzie din revista Lire, noiembrie, 2005, semnat\ de Alexandre Fillon, cu titlul „Lungu, un sociolog în cuibar“: „Purt`nd subtitlul «Fals roman de zvonuri [i mistere», cartea Raiul g\inilor trebuie urgent descoperit\, cu toate c\ nu a ob]inut o p\rere unanim\ din partea criticilor. Acest prim roman al lui Dan Lungu, plin de umor, spune multe

Serge Bressan, în SB-LLivres!, nr. 11, 15.12.2007: „În fine, iat\ Trimisul nostru special, primul roman al lui Florin L\z\rescu, 33 de ani, considerat unul dintre cei mai promi]\tori [i mai talenta]i autori din România. Unii vor spune chiar: din Europa de Est. La Florin L\z\rescu, pe cuv`nt, totul e scos din ]`]`ni, totul se încurc\. Regulile

Jean-Marc Brunier, pe Plurielles.fr, sec]iunea Loisirs/Livres/Musique, 25.02.2008: „În aceast\ comedie «à l’italienne», versiune de ]ar\ estic\, adev\rata eroin\ este strada Salc`milor. Mergem de-a lungul ei [i, din poart\-n poart\, facem cuno[tin]\ cu locuitorii care îi dau via]\. {i ce via]\! Scenelor truculente [i picare[ti le urmeaz\ scene obi[nuite de epoc\ post-comunist\ [i de tranzi]ie economic\. Personajele î[i dau drumul la gur\, limbajul devine popular, se p\l\vr\ge[te mult la «Tractorul [ifonat», barul de pe strad\ [i locul preferat al palavragiilor. Bineîn]eles, cartea te face s\ r`zi, mult, mereu la limita tragicomicului. Dar ofer\ [i o idee despre ceea ce a putut însemna via]a oamenilor din România înainte, în timpul [i dup\ epoca Ceau[escu. Uneori, se simte printre r`ndurile lui Dan Lungu [i o urm\ de nostalgie.” În revista L’Humanité, 10.08.2005, sec]iunea „Culture, Ecrivains d’Europe” este citat un amplu fragment din carte. În revista L’Humanité, 24.11.2005, sec]iunea „Culture”, se face rezumatul c\r]ii.

Yannick Pelletier public\ rezumatul c\r]ii pe Ouest France.fr, 11.04.2008. Hebdo, în englez\: Alexandre Fillon, în revista Livres-H „Dan Lungu e un scriitor amuzant, care încearc\ s\ aduc\ la lumin\ România de dinainte [i de dup\ c\derea lui Ceau[escu, dînd glas unei întregi galerii de personaje colorate. Dulce-am\rui [i adesea extrem de amuzant, romanul Sînt o bab\ comunist\! ilustreaz\ transform\rile societ\]ii române[ti”.

Mircea C\rt\rescu, Pourquoi nous aimons les femmes, traducere de Laure Hinckel Denoël, Éditions Denoël & D’Ailleurs, 2008

nara]iunii, ca [i formele clasice de literatur\, totul explodeaz\ c`nd autorul se a[terne pe scris. Intr\m în atmosfera aceasta înc\ din primele trei pagini. {i, în continuare, în acela[i ritm, pe mai mult de 200 de pagini. Pe urmele lui Anton, erou ie[it din comun, jurnalist la rubrica de cultur\ a unui mare cotidian din România. Un personaj care face parad\ cu pove[tile aflate de la tat\l lui [i cu înv\]\turile spirituale primite de la un c\lug\r pe nume Ioan. Anton se înt`lne[te, pe r`nd, cu diverse alte personaje - astfel este creat\ o foarte reu[it\ galerie de portrete. Personaje decalate, dec\zute, zombi [i renega]i... Ni[te tipi deosebi]i. [...] Romanpuzzle, plin de str\lucire, fine]e, precizie [i prospe]ime. Ne gr\bim s\-l termin\m [i îl citim... f\r\ modera]ie!”

Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin L\z\rescu, Pas question de Dracula, traducere de Laure Hinckel, Éditions Non Lieu, Collection En marge, 2007 Pe site-ul Le courrier des Balkans, prezentare a c\r]ii prin reluarea prezent\rii editorului.

Gabriela Adame[teanu, Une matinée perdue, traducere de Alain Paruit, Editions Gallimard, 2005

dosar: literatura rom~n` \n str`in`tate

Florin L\z\rescu - Notre envoyé spécial, traducere din limba român\ de Olimpia Bogdan Verger, Éditions des Syrtes, 2007 Simona Popescu - Travaux en vert. Mon plaidoyer pour la poésie, traducere din limba român\ de Linda Maria Baros, Magda Cârneci, Werner Durrson, Alain Lance, Jean Portante [i Lionel Ray, Éditions PHI, Collection Graphiti, Luxemburg, 2007 Magda Cârneci - Trois saisons poétiques, traducere din limba român\ de Gérard Augustin [i Dan Lungu - Le paradis des poules , traducere Constantin Ab\lu]\, Éditions PHI, din limba român\ de Collection Graphiti, Luxemburg, 2008 Laure Hinckel, Éditions Cecilia {tef\nescu - Liaisons Jacqueline Chambon, morbides, traducere din limba român\ 2005 de Laure Hinkel, Éditions Phebus, 2006 Gabriela Adame[teanu - Une matinée perdue, traducere din limba român\ de Alain Paruit, Éditions Gallimard, 2005.

În revista L’Humanité, sec]iunea „Culture”, 24.11.2005: amplu fragment din carte. Jean-Pierre Longre, pe Sitartmag.com, noiembrie, 2005: „O d iminea]\ p ierdut\ este o nemaipomenit\ mostr\ a unei scriituri dense [i polifonice care sintetizeaz\, prin intermediul unor destine individuale, aproape un secol de istorie colectiv\. Gabriela Adame[teanu - Une matinée perdue, C`teva ore din via]a Vic\i ne fac s\ retr\im, traducere din limba cu cuvintele acestei b\tr`ne, dar [i cu român\ de Alain Paruit, cuvintele celor pe l`ng\ care a stat, celor Éditions Gallimard, 2005 pe care i-a servit, momente cruciale din trecutul României, «tulbur\rile care au zguduit ]ara»: peripe]iile intr\rii în primul r\zboi mondial, nedrept\]ile [i greut\]ile vie]ii sociale [i politice, exilul în Occident al celor care încearc\ s\ scape de grijile vie]ii de zi cu zi... {i nu e vorba numai despre istoria unei ]\ri anume, ci [i despre istoria rela]iilor umane în func]ionarea lor complicat [i amuzant decorticat\ cu ajutorul unei tehnici literare perfect st\p`nit\. [...] Dincolo de situa]iile particulare din ]es\tura fic]ional\, un adev\rat tablou al speciei umane. La suprafa]\, s-ar putea crede c\ Vica î[i pierde cu adev\rat diminea]a h\l\duind prin Bucure[ti, a[tept`nd [i vorbind în gol, a[a cum par s\ vorbeasc\ în gol [i celelalte personaje, fiecare în registrul s\u. În profunzime, îns\, diminea]a nu e pierdut\ pentru toat\ lumea, în orice caz nu pentru cititor. În urma unui demers proustian discret evocat prin titlu, timpul este în final reg\sit, prin crea]ia artistic\. [...] Autoarea reu[e[te s\ combine construc]ia estetic\ [i sensul Istoriei; prin aceasta, sub pana ei, romanul este un demn succesor al epopeii.”

dosar: literatura rom~n` \n str`in`tate

GO EAST Peter Rösch În ce fel este perceput\ literatura român\ în spa]iul germanofon? Sau, poate mai bine: este literatura român\ de fapt perceput\ aici? Pentru a completa imaginea sugerat\ de recenziile traduse, îmi permit c`teva observa]ii în prealabil. Trebuie amintit lucrul banal c\ exist\ ceva ce îl îndep\rteaz\ pe cititorul german de literatura român\: Istoria. Afl`ndu-se într-o alt\ constela]ie istoric\, perspectiva sa este alta. Cititorul vest-german, de exemplu, vede epoca comunist\ din afara ei, imaginea lui despre „est” s-a creat în R\zboiul Rece, influen]at\ [i manipulat\ de circumstan]ele istorice (o imagine desigur inactual\ care nici în cei aproape 20 de ani de la sf`r[itul R\zboiului Rece n-a fost actualizat\ în m\sura dorit\). Este evident c\ Jurnalul lui Mihail Sebastian, ap\rut în limba german\ în 2005, a putut p\trunde mai u[or pe pia]a germanofon\ prin tematica familiar\ a antisemitismului. La fel ca [i debutul unui scriitor german din România, Eginald Schlattner, care descrie în Coco[ul decapitat (Zsolnay, 1998) o poveste de dragoste pe fundalul istoric al Reich-ului al III-lea în Transilvania. Pe de alt\ parte trebuie spus c\ [ablonul istoric nu poate acoperi toat\ literatura. Exemplul cel mai evident ar fi Mircea C\rt\rescu, care folose[te istoria doar ca pe un pretext pentru tematici poetice, umane, metafizice. Prin aspectul istoric nu putem explica nici succesul lui Max Blecher (Înt`mpl\ri..., 2003, Inimi cicatrizate, 2006, Suhrkamp), nici pe cel al lui Mircea Eliade (la Suhrkamp a ap\rut aproape toat\ proza lui, anul acesta Tinere]e f \r\ t inere]e). Literatura este, nu în ultimul r`nd, arta de a te elibera de istorie dep\[ind-o [i p\c\lind-o cu o scriitur\ original\. Pentru a schi]a c`t de c`t imaginea literaturii române în spa]iul germanofon îmi mai permit un aspect: acela al epocilor favorizate de editurile germane. Cititorul germanofon are urm\torul acces Filip Florian, Kleine Finger (D Degete mici), cronologic la literatura traducerea de Georg român\: Blecher, Aescht, Suhrkamp C\rt\rescu, Filip Florian. Verlag, Frankfurt am Main 2008 Din epoca comunist\ îmi vine doar o singur\ oper\ care a fost tradus\: Nostalgia (apare acum edi]ia a II-a la Suhrkamp). Din Genera]ia ’80: nimeni în afar\ de C\rt\rescu. (A[a se procedeaz\ de altfel [i cu literatura din RDG: o arunc\m la gunoi.) Mai important\ dec`t salvarea trecutului deformat va fi îns\ crearea [i optimalizarea mecanismelor care duc talentele tinere spre locul pe care îl merit\ în literatura lumii, adic\ un network de editori, agen]i literari, tr\duc\tori. Aceast\ ma[in\rie exist\ deja, doar c\ se mi[c\ mai greu. Traducerile din C\rt\rescu, Filip Florian, Dan Lungu, Daniel B\nulescu etc. ne las\ îns\ s\ sper\m. În sf`r[it, ne cerem scuze celor neglija]i din motive care ]in de economia spa]ial\. Astfel am omis literatura minorit\]ii germane din România, exilan]ii Herta Müller, Richard Wagner [i Ernest Wichner de exemplu. La fel ca [i pe scriitorul C\t\lin Dorian Florescu, n\scut la Timi[oara, care public\ romane în limba german\. De asemenea poe]ii Nora Iuga (Klett-Cotta, 2007) [i Gellu Naum (Urs Engeler, 2006). {i pe cine om mai fi uitat.

Filip Florian, Kleine Finger (Degete mici), traducere de Georg Aescht, Suhrkamp. Frankfurt a. M., 2008. Recenzie din Frankfurter Randschau, de Nicole Henneberg, la adresa

http://www.fr-online.de/in_und_ausland/ kultur_und_medien/literatur/literatur_rundsc hau/1612667_Onufries-Geheimnis.html

„[...] Filip Florian face societ\]ii chinuite de dictatur\ o analiz\ exact\ [i dureroas\, desf\[ur`nd în acela[i timp, cu poft\ de a

fabula [i a descrie, o poveste fantastic\ [i poetic\ plin\ de personaje independente, pe care nu le ui]i a[a de repede. [...] Autorul nu vrea s\ ne arate doar constela]ii bizare, ci un adev\r uman care se ascunde în spatele minciunilor, al jenei [i-al neîncrederii. Altfel dec`t Mircea C\rt\rescu, care î[i trimte eroii în c\l\toria prin circumvolu]iunile cerebrale [i care n\scoce[te lumi mistice, sub- [i suprap\m`ntene, Florian urm\re[te, asemenea unui explorator de teren, via]a cotidian\ imprevizibil\ din postcomunism pentru a descoperi în spatele tuturor aiurelilor nu doar lipsa de scrupule ci [i o tandre]e surprinz\tor de mare. Contextul constituie, a[adar, solul roditor pentru o timid\ poveste de dragoste, care începe brusc, nu prea are viitor [i de aceea nu-l poate salva pe bietul Petru de ulcerul s\u dureros. Ea este îns\ povestit\ cu at`t de mare duio[ie [i mult umor ca [i cum [i-ar asuma responsabilitatea pentru toat\ speran]a din lume. Echilibrul acestei fericiri este dob`ndit, la fel ca [i înc\p\]`narea lui Onufrie, printr-un sarcasm amar. Mircea C\rt\rescu, Die Orbitor Cititorul va g\si în schimb aWriipssaesntd`negn\(O ), bucuria netulburat\ a traducere de Gerhardt acestei proze str\lu- Csejka, Zsolnay, citoare, în care chiar [i Viena, 2007 cea mai bizar\ descoperire (nu vrem s\ anticip\m aici poanta) r\m`ne demn\ de a fi citit\.”

Mircea C\rt\rescu, Die Wissenden (Orbitor - aripa st`ng\), traducere de Gerhardt Csejka, Zsolnay, Viena, 2007 Not\ la recenzia din Süddeutsche Zeitung din 20.11.2007: Pentru recenzentul Hans-Peter Kunisch, talentul literar al lui Mircea C\rt\rescu este de net\g\duit, primul volum al trilogiei Die Wissenden (‚[tiutorii’, nota traduc\torului) îns\ nu-l las\ s\ scape necriticat. Reu[it i se pare personajul Ion St\nil\ [...]. La fel ca [i prima parte a biografiei naratorului unde izbute[te saltul în „netr\it” (via]a mamei sale în „semilumi înce]o[ate”). Scriitura foarte liber\ o g\se[te „uneori obositoare, dar [i învior\toare”. M\sura în care C\rt\rescu face pe „Proust-ul unei lumii kusturicane” trebuia s\ fie mai redus\, iar „apropierea de nivelul solului” s\ fie mai mare, pentru a satisface gustul recenzentului. Not\ la recenzia din Neue Zürcher Zeitung din 03.11.2007: Absolut cople[it pare a fi Andreas Breitenstein în recenzia lui detaliat\ [...]. Romanul întreg se rezum\ greu fiindc\ materialul prelucrat este at`t de vast [i de diferit, dar [i pentru c\ dimensiunile se mut\, realul [i irealul, „organicul [i anorganicul” se întrep\trund ca [i cum Kafka, de Chirico [i Bruno Schulz s-ar înt`lni în autor - zice Breitenstein. Aceast\ „capodoper\ a manierismului literar” îl pune în centru dac\ exist\ un centru în ea - pe narator - care este un „autoportret” al autorului - [i pe p\rin]ii lui, mai ales pe mama sa. Loc: Bucure[ti, timp: anii ’60 [i ’70. Pe l`ng\ datele acestea, în spatele [i deasupra lor se g\sesc iluzii fantastice, o comunitate de „[tiutori” dup\ care este numit\ cartea [i un fundal metafizic [i ezoteric B\nulescu, Ich în care toat\ povestea Daniel küsse dir den Hintern, este ]esut\ cu mare geliebter Führer (TTe pup talent [i for]\ a în fund, conduc\tor iubit), traducere de limbajului. „Norul Aranca Munteanu, de testosteron”, care Edition per procura. plute[te peste întreag\ Viena [i Lana, 2005

oper\, pare s\ nu-l fi deranjat pe recenzent, îns\ la sf`r[itul elogiului s\u face observa]ia critic\: s-ar putea totu[i ca un pic mai pu]in s\ fi însemnat mai mult. Not\ la recenzia din Frankfurter Rundschau din 10.10.2007: Recenzentul Jörg Plath se simte prins de curgerea vast\ a nara]iunii care îi aminte[te de realismul magic al lui Garcia Marquez [...]. C\rt\rescu î[i pune personajul adolescent cu acela[i nume s\ transcend\ o lume fantastic\, o lume care nu mai are nimic dea face cu Bucure[tiul socialist din copil\ria autorului, caracterizat de „excesul unghiului drept” al blocurilor[...]. Pentru a realiza acest proiect al unei metamorfoze gigantice, C\rt\rescu se las\ inspirat de clasici literari ca Swift sau Proust, întrebuin]eaz\ îns\ [i elementele genului fantasy [i horror [...]. Toate lucrurile acestea îl impresioneaz\ mult pe recenzent - mai ales datorit\ ornamentului alc\tuit din „destul de multe cuvinte neuzuale [i alese” [i dintr-o „for]\ imens\ a limbajului”. (sursa: http://www.perlentaucher.de/buch/ 28109.html)

Daniel B\nulescu, Ich küsse dir den Hintern, geliebter Führer (Te pup în fund, conduc\tor iubit), traducere de Aranca Munteanu, Edition per procura. Viena [i Lana, 2005 Not\ la recenzia din Neue Zürcher Zeitung din 25.04.2006 de Richard Wagner: O furioas\, comic-smintit\ r\fuial\ cu regimul ceau[ist vede Richard Wagner în acest debut de proz\ al poetului român. „Gunoiul ideologic al cuvintelor din anii ’80”, încremenit în fraze goale, este scormonit de B\nulescu ca [i cum ar vrea s\ exorcizeze acum diavolul din trecut, crede recenzentul, [i chiar faptul acesta îl las\ s\ descopere referin]e familiare la literatura român\ din Epoc\ interbelic\. De pild\, la „figurile navigate de mecanica limbii”, a[a cum apar ele la Urmuz sau la Grigore Cugler, ale c\ror caricaturi grote[ti [i blasfematoare nu s`nt dec`t o „expresie a exasper\rii”. În acela[i timp Wagner interpreteaz\ opera ca fiind un roman bucure[tean care-[i extrage umorul limbajului [i semnifica]iile din argoul mahalalei [i din miturile citadine, motiv pentru care celor nefamiliariza]i cu atmosfera autohton\ le este îngreunat\ par]ial în]elegerea. Acest lucru nu poate fi înl\turat nici de traducerea versat\ [i inteligent\ a Arancei Munteanu - „entuzia[tii adev\ra]i ai postmodernismului estic” vor avea totu[i o pl\cere neminimalizat\ de lectur\, zice recenzentul.

(Traduceri din german\ de Diana S\laghe [i Peter Rösch)

Dan Lungu, Das Hühnerparadies (Raiul g\inilor), traducere de Aranca Munteanu, Residenz. St. Pölten, 2007 Not\ la recenzia din Frankfurter Allgemeine Dan Lungu, Das Zeitung, Hühnerparadies (R Raiul 14.04.2008: g\inilor), traducere de Aranca Munteanu, Wolfgang St. Pölten, Schneider consider\ Residenz. 2007 romanul Raiul g\inilor de Dan Lungu drept „bizar“, [i asta în cel mai bun sens al cuv`ntului. Lectura acestui volum despre societatea româneasc\ în tranzi]ia de la economia distrus\ la [omajul post-decembrist l-a amuzat v\dit pe recenzentul de la FAZ. La asta se pare s\ fi contribuit „tonul grotesc de afectuos” al autorului, precum [i, dup\ cum men]ioneaz\ Schneider, profesionalismul sociologic [i privirea nuan]at\ a acestuia. În mod evident atribute esen]iale ale satirei, în viziunea lui Schneider.

Not\ la recenzia din Neue Zürcher Zeitung, 15.11.2007: Minunat\ i se pare recenzentei Ilma Rakusa satira sociologului Dan Lungu despre o Românie care nici de socialismul ceau[ist nu s-a desprins [i nici în postsocialism nu a ajuns. [...] Mai înt`i „fantastic-grotesc”, apoi crunt [i, cu toate acestea, adecvat, consider\ Ilma Rakusa modul lui Dan Lungu de a duce, în „pofta nepotolit\ de a fabula”, la culme haosul postcomunist. (sursa: http://www.perlentaucher.de/ buch/28345.html)

Mircea C\rt\rescu, Warum wir die Frauen lieben (De ce iubim femeile), traducere de Ernest Wichner, Suhrkamp. Frankfurt a. M., 2008 Not\ la recenzia din Neue Zürcher Zeitung, 15.04.2008: [...] Andreas Breitenstein certific\ povestirilor „subtilitate [i emfaz\“. În acestea i se dezv\luie nu numai acea „Education sentimentale” proprie lui Mircea C\rt\rescu, ci [i un portret al societ\]ii române[ti. Recenzentul este foarte impresionat de virtuozitatea autorului, „care transform\ lucid în literatur\ capriciile schimb\toare ale iubirii”. Not\ la recenzia din Süddeutsche Zeitung, 02.07.2008: Ini]ial, Verena Auffermann se declar\ pu]in speriat\ de pomposul „wir“ [„noi“] din titlul volumului cu povestiri ce enumer\, far\ excep]ie, e[ecuri în chestiuni de amor. În scurt timp se dezv\luie c\ de fapt nu e at`t vorba despre femeile cu o ursit\ trist\ din povestiri, c`t despre un Eu-Povestitor, ce `ncearc\ s\ scape de reflec]iile sale referitoare la „vise [i depresii” sau de anumite „obsesii”, conchide recenzenta. Ulterior, Aufferman se las\ sedus\ de digresiunile reflexive, de triste]ea difuz\ [i de [armul inerent volumului. C\rt\rescu jongleaz\ între melancolie [i poezie burlesc\, viz`nd un „r`set trist” [i evoc`ndu-i recenzentei filmele francezului Eric Rohmer.

Norman Manea, Oktober, acht Uhr. Erzählungen (Octombrie, la ora opt. Proz\ scurt\), traducere de Ernest Wichner, Paul Schuster, Gerhardt Csejka, Roland Erb, editura Carl Hanser, München, 2007 Not\ la recenzia din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 24.07.2008: [...] Wolfgang Schneider vede în persoana lui Norman Manea unul dintre cei mai importan]i scriitori români contemporani. [...] „Manea, apreciaz\ recenzentul, m`nuie[te virtuoz claviatura disper\rii [i zugr\ve[te frica drept sentimentul caracterisctic epocii“. Not\ la recenzia Frankfurter din Rundschau, 07.02.2008: [...] Demult consacrat în str\in\tate, scriitorul Norman Manea este înc\ un pont secret pentru România, afirm\ recenzenta Katrin Hillgruber. Ea îl certific\ pe Manea ca fiind unul dintre pu]inii scriitori care a tratat în opera sa multiplele fa]ete Manea, din istoria României. Norman Oktober, acht Uhr. [...]Povestirile lui Manea Erzählungen Octombrie, la ora opt. s`nt o replic\ la asprimea (O Proz\ scurt\), traducere realit\]ii sociale din de Ernest Wichner, Paul România, replic\ înso]it\ Schuster, Gerhardt Roland Erb, de „r`sete dispre- Csejka, Carl Hanser, ]uitoare”, de „cascade editura München, 2007 sarcastice de cuvinte” [i de „tablouri insolite de factur\ suprarealist\”.

(Traduceri din german\ de Natalia Andronachi) Peter Rösch studiaz\ literatura român\ la Freiburg [i a beneficiat de o burs\ Erasmus la Universitatea din Bucure[ti [i de o burs\ ICR pentru traduc\tori în formare. Traduce în german\ romanul Tache de catiffea.

Traduc\tor Ernest Wichner: Vernarbte Herzen (Inimi cicatrizate), Max Blecher, Frankfurt am Main, Suhrkamp Verlag, 2006 Aus der unmittelbaren Unwirklichkeit (Întîmpl\ri din irealitatea imediat\), Max Blecher, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 2003 Der Autobuz mit den Buckligen (Autobuzul cu coco[a]i), Nora Iuga, Stuttgart, Edition Solitude, 2003 Warum wir die Frauen lieben (De ce iubim femeile), Mircea C\rt\rescu, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 2008 Traduc\tor Georg Aescht: Zenobia, Gellu Naum, Austria, Klagenfurt, 1990 Die Rückkehr des Hooligan. Ein Selbstporträt (Întoarcerea huliganului), Norman Manea, Carl Hanser Verlag, München, Viena, 2004 Das Schweigen der Engel (Despre îngeri), Andrei Ple[u, Berlin University Press, 2007 Der Unfall (Accidentul), Mihail Sebastian, Editura Claassen 2003, Editura List TB, 2004 Kleine Finger (Degete mici), Filip Florian, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main 2008 Ein Land voller Helden, Carmen-Francesca Banciu, Ullstein Verlag, Berlin, 2000 Traduc\tor Aranca Munteanu: Das Hühner-P Paradies (Raiul g\inilor), Rezidenz Verlag, Salzburg 2007 Ich küsse dir den Hintern, geliebter Führer (Te pup în fund, conduc\tor iubit), Daniel B\nulescu, Edition per procura, Viena [i Lana, 2005 Traduc\tor Richard Reschika: Isabelle und die Wasser des Teufels, (Izabel [i apele diavolului), Mircea Eliade, Insel Verlag, Frankfurt am Main, 2001 Traduc\tor Gerhardt Csejka: Die Wissenden (Orbitor - aripa stîng\), Mircea C\rt\rescu, Zsolnay, Viena, 2007 Traduc\tori Ernest Wichner, Paul Schuster, Gerhardt Csejka, Roland Erb: Oktober, acht Uhr. Erzählungen (Octombrie, la ora opt. Proz\ scurt\), Norman Manea, Editura Carl Hanser, München, 2007.

Literatura rom~n` dup` tipare spaniole Lumini]a Marcu Anul trecut, în Madrid, una dintre c\r]ile cel mai bine a[ezate pe rafturile de nout\]i din cel mai mare FNAC era Patul lui Procust, un roman pe care noi, în România, îl trecem repede la categoria clasici interbelici, probabil plictisi]i de numele lui Camil Petrescu, un scriitor prea [col\re[te canonic. Dar iat\ c\ spaniolii se pot bucura de un roman românesc „vechi” poate mai mult decît de nout\]ile care mizeaz\ pe exoticul comunist. Iat\ numai un comentariu al unui critic din Leon, Javier Pérez Fernández: „Dac\ aceast\ carte ar fi fost publicat\ în 1933 nu la Bucure[ti, ci la Paris sau Londra, azi ar fi fost un roman clasic. Rar am întîlnit un roman care s\ foloseasc\ tehnica punctelor de vedere multiple [i care s\ creeze totodat\ o poveste atît de coerent\. O carte extrem de interesant\ [i singular\, aflat\ cîteodat\ la jum\tatea drumului dintre eseu [i tablou costumbrist, o delicioas\ descriere a unei epoci [i a unei ]\ri care ne sînt atît de necunoscute aici, în Spania, dar [i a unei culturi latine [i a unei filosofii europene care ne sînt atît de familiare.” Traducerea îi apar]ine lui Joaquín Garrigós, un traduc\tor rar, minu]ios, aplicat, pe care am avut ocazia s\-l v\d lucrînd [i [tiu de cît\ aten]ie beneficiaz\ cuvintele române[ti Camil Petrescu, El lecho în traducerile sale. Mai mult, Joaquín Garrigós are un fel de consecven]\ de Procusto, traducere de Joaquín Garrigós, netulburat\ în a alege c\r]i române[ti Gadir, Madrid, 2008 clasice, un curaj de a miza pe titluri vechi de peste cincizeci de ani, indiferent la moda zilei, [i de a cî[tiga. Iat\ alte cîteva cuvinte despre Ora[ul cu salcîmi, carte pus\ în rela]ie cu Accidentul, o traducere anterioar\ a aceluia[i, ap\rut\ cu pu]in timp înainte: „Dac\ în Accidentul, romanul anterior tradus, cu titlu premonitoriu, Sebastian se dovedea a fi un expert al descrierii meandrelor [i abisurilor unei pasiuni senzuale, aici, în Ora[ul c u s alcîmi, se arat\ a fi un maestru indiscutabil al descrierii microscopice [i clinice a pasiunilor umane în general.” Cronica îi apar]ine lui Mercedes Monmany [i a ap\rut în luna mai în ziarul binecunoscut ABC. Toate c\r]ile române[ti din lista de traduc\tor a lui Joaquín Garrigós au beneficiat de cronici în cele mai vizibile publica]ii. Dintre contemporani, alegerea traduc\torului s-a oprit asupra Denisei Com\nescu, a lui Norman Manea [i a lui Alexandru Ecovoiu. Din cronica semnat\ Jaime Siles, tot în ABC, despre cartea de poeme a Denisei Com\nescu: „A[a cum am mai spus, efectul de incisivitate [i perfec]iune apare mai ales în poemele scurte, epigramatice, unde dispari]ia elocutorie a persoanei poematice coincide cu economia lingvistic\ a enun]ului, ceea ce nu împiedic\ recunoa[terea altor realiz\ri ale textului, ca inteligentul amestec de niveluri, incluziunea mai multor poeme întrunul singur, surpriza solu]iei finale...”. De[i Joaquín Garrigós pretinde c\ nu este traduc\tor de poezie, recenzen]ii au remarcat, atît în cazul volumului Mihail Sebastian, La Denisei Com\nescu, cît [i al specialului ciudad de las acacias, de Joaquín volum de versuri semnate de Max traducere Garrigós, Pre-Textos, Blecher, reu[ita remarcabil\ a Valencia, 2008 traduc\torului. A[tept cu mare interes urm\toarele alegeri ale acestui traduc\tor care, prin selec]ia lui, face un fel de canon alternativ al literaturii române contemporane, ceea ce ar putea da de gîndit recept\rii noastre poate prea române[ti. Exist\ un num\r important de traduc\tori tineri în spa]iul spaniol. I-a[ numi rapid doar pe cî]iva. Javier Marina, un iubitor cu totul unic al României, un vorbitor aproape perfect de limb\ român\, pe care a înv\]at-o singur. A tradus [i sînt

în curs de publicare în 2009 Cioran naiv [i sentimental de Ion Vartic [i Evadarea t\cut\, tulbur\toarea carte a Lenei Constante. Javier Marina are în curs de traducere romanul lui Petru Cimpoe[u, Simion liftnicul, apoi Cruciada copiilor, N\scut în URSS, Clien]ii lu’ Tanti Varvara [i Raiul g\inilor. Toate aceste titluri sînt, desigur, alegerea traduc\torului. Rafael Pisot, profesor la Institutul Cervantes, un alt traduc\tor remarcabil, face echip\ cu Cristina Sava. Rafael Pisot a tradus deja poezia Anei Blandiana, Ana Blandiana, Proyectos cu un succes cu totul special de critic\, de pasado, traducere de într-o antologie bilingv\, Cosecha de Viorica Pâtea [i Fernando angeles. Traduc\torul poveste[te în Sanchez Miret, Editura Observator cultural, nr. 447, despre Periférica, Madrid, 2008 succesul iberic al poeziei Anei Blandiana, reiterat cu ocazia public\rii unui alt volum, Proyectos de pasado, în traducerea Vioric\i Pâtea [i a lui Fernando Sanchez Miret, cei care au tradus [i Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt. Rafael Pisot [i Cristina Sava au terminat de tradus Craii de Curtea-V V eche - Los d epravados p rincipes d e l a C orte Vieja - care va ap\rea în curînd la editura valencian\ El Nadir. Dup\ cum se vede, lucrurile se mi[c\. Nu neap\rat dup\ programele stabilite de institu]iile române[ti, cît mai ales dup\ gustul [i munca unor traduc\tori. Nu i-am numit aici pe to]i. Trebuie s\ spun c\ adunînd aceste informa]ii, am r\mas eu îns\mi surprins\ de num\rul [i de interesul lor constant. {i de alegeri, unele mai interesante [i mai semnificative decît altele. Literatura român\ se decupeaz\ nea[teptat dup\ tipare spaniole. C\r]i traduse `n Spania `n 2007, 2008 Traduc\tor Joaquín Garrigós: Felicidad obligatoria, Norman Manea, Tusquets, Barcelona, 2007 Cuerpo transparente (poesía), Max Blecher, Rosa Cúbica Barcelona, 2008 Regreso del exilio (poesía), Denisa Com\nescu, Adamar, Madrid, 2008 Los tres niños de Mozart, Alexandru Ecovoiu, Adamar, Madrid, 2008 La ciudad de las acacias, Mihail Sebastian, Pre-Textos, Valencia, Max Blecher, Cuerpo 2008 transparente (poesía), El lecho de Procusto, Camil traducere de Joaquín Petrescu, Gadir, Madrid, 2008 Garrigós, Rosa Cúbica El sobre negro, Norman Manea, Barcelona, 2008. Tusquets, Barcelona, 2008 Última noche de amor, primera noche de guerra, Camil Petrescu, Gadir, Madrid, 2008

dosar: literatura rom~n` \n str`in`tate

Austria & Germania

Traduc\tor M. Lobo: Por qué nos gustan las mujeres, Mircea C\rt\rescu, El Funambulista, 2007 Traduc\tor Ángeles Ochoa: Tio Anghel y Kira Kiralina, Panait Istrati, Pre-Textos, 2007 Traduc\tori Viorica Petea [i Fernando Sánchez Miret: Jurnalul fericirii, N. Steinhart, Sígueme, Salamanca, 2007 Traduc\tori Cristina Sava [i Rafael Pisot: Los depravados príncipes de la Corte Vieja, Mateiu Caragiale, în curs de apari]ie la El Nadir, Valencia Cosecha de ángeles, Ana Blandiana, Juan de Mairena, 2007 Traduc\tori: Adelina Butaciu, Luiza Maria Icriverzi, Borja Pujol Lopez - Araquistain, Daniel Gonzales Duenas En una cama bajo la sabana blanca, Andra Rotaru, Bassarai Edicones, 2008.

The U ndutchables - i mpresii o landeze despre l iteratura rom‰n`

Ana Chiri]oiu

În }\rile de Jos a ap\rut la începutul acestei veri o antologie de proz\ scurt\ româneasc\, Moderne Roemeense verhalen (Povestiri române[ti moderne), care se vrea o panoram\ ilustrativ\ [i cuprinz\toare a literaturii române, de la Junimea pîn\ la Mircea C\rt\rescu. Selec]ia, traducerea [i prefa]a explicativ\ au fost realizate de Jan Willem Bos, traduc\tor olandez preocupat de literatura român\ [i de România. Culegerea a beneficiat de sprijinul ICR, care, de altfel, i-a acordat lui Jan Willem Bos, anterior, o burs\ de traduc\tor pentru a duce la bun sfîr[it o selec]ie de proz\ pentru revista flamand\ Deus Ex Machina, num\rul tematic „Romanian Rhapsody”, în care au ap\rut fragModerne Roemeense mente din Liviu Verhalen , Antonesei, Simona traducere din Popescu, Mircea române[te [i selec]ie de Jan Willem Bos, C\rt\rescu, Matei Vi[niec, Uitgeverij Atlas Constantin Ab\lu]\, Angela Marinescu, Daniel B\nulescu, Aura Christi, Robert {erban, Alexandra Fenoghen, Magda Cârneci [i Dan Lungu. Num\rul este prefa]at de un interviu cu Jan H. Mysjkin, de asemenea traduc\tor cunoscut de literatur\ român\ în limba neerlandez\, ap\rut în Ziarul de Duminic\ în 2006. Jan Willem Bos a mai publicat traduceri din autori români, cîteva titluri proprii despre România [i dou\ dic]ionare, iar într-un interviu ap\rut în Bucu-rre[tiul cultural, nr. 10/2008, anun]a c\ în viitorul apropiat pl\nuie[te s\ publice în Olanda o monografie româneasc\ subiectiv\ - România mea - în cadrul unei serii editoriale numite „Declara]ii literare de dragoste” [i s\ traduc\ în olandez\ trilogia Orbitor. Culegerea de povestiri române[ti a ap\rut la Editura Atlas, în cadrul unei colec]ii care inten]ioneaz\ s\ familiarizeze publicul olandez cu literaturile diverselor ]\ri. Seria s-a deschis cu o antologie de proz\ turc\ [i î[i propune s\ continue cu povestiri din Coreea, Iran, Statele Unite, Anglia, Irlanda, Germania, India [i Sco]ia. Volumul Moderne Roemeense verhalen este cea de-a patra antologie de proz\ româneasc\ ap\rut\ în Olanda în ultimii 20 de ani, ceea ce arat\ c\ publicul din }\rile de Jos nu s-a familiarizat înc\ suficient cu literatura român\ pentru a se încumeta s\ citeasc\ prea multe volume individuale. Interesul se pare c\ e reciproc, pentru c\ nici la noi nu se prea traduce din literatura lor. În olandez\ s-au tradus pîn\ acum doar cî]iva scriitori români - Mircea Eliade, Ana Blandiana, Leonid Dimov, Sorin Titel, Norman Manea [i Mircea C\rt\rescu, cu Travesti. O mare parte dintre aceste traduceri i se datoreaz\ lui Jan Willem Bos, altele lui Jan H. Mysjkin, iar altele lui Sorin Alexandrescu. Din p\cate, antologia de proz\ româneasc\ nu s-a bucurat înc\ de o primire prea cald\. Nici m\car pe forumul românilor din Olanda, unde subiectul s-a stins dup\ cîteva post\ri. Singura recenzie pe care am g\sit-o, ap\rut\ în cotidianul Trouw (edi]ia din 9 august 2008) [i semnat\ de Wil Rouleaux, se deschide cu o constatare sumbr\: „România este oaia neagr\ a literaturii est-europene: traducerile sînt rare”. {i continu\: „Cu toate astea, ]ara se poate l\uda cu povestitori importan]i, cum ar fi Mircea C\rt\rescu, care deja face furori în Germania. Cine cunoa[te literatura român\? Scriitorii cei

mai renumi]i din secolul trecut publicau mai ales în francez\ [i erau deci considera]i scriitori de limba francez\: dramaturgul absurdului Eugène Ionesco, dadaistul Tristan Tzara sau aforistul E.M. Cioran. Dintre scriitorii de limba român\ au fost f\cu]i cunoscu]i publicului olandez mai ales istoricul religiilor [i prozatorul Mircea Eliade (1907-1986) sau Norman Manea, cu memoriile sale recent traduse, Întoarcerea huliganului. Din punct de vedere literar, România este oaia neagr\ din fostul Bloc Sovietic (ca [i Bulgaria, de altfel). Traducerile din român\ în olandez\ se pot num\ra pe degetele de la o singur\ mîn\. În compara]ie cu Ungaria, Polonia sau fosta Iugoslavie, importan]a literaturii române este una marginal\ - iar prin asta se poate în]elege [i c\ în prezent ajung la noi [i c\r]i de mîna a doua sau a treia din Ungaria. Volumul ap\rut acum satisface deci o nevoie cert\, c\ci majoritatea celor paisprezece scriitori prezenta]i nu sînt deocamdat\ cunoscu]i în Olanda.” Recenzentul apreciaz\ îns\ majoritatea prozelor, în special pe Ion Creang\, prezent în antologie cu Povestea pove[tilor - în care Wil Rouleaux identific\ nu doar direc]ia tradi]ionalist\, ci [i modernismul incipient, care îl face s\ se gîndeasc\ la autori precum Alfred Döblins sau Albert Ehrenstein. La fel de mult îi place [i proza Remember, a lui Mateiu Caragiale, amintind c\ romanul Craii de CurteaVeche a fost desemnat de criticii români drept cel mai bun roman al secolului XX. Ceva mai pu]in îi plac prozele de Mircea Eliade („La început, aceast\ povestire de [aptezeci de pagini este incitant\ [i fascinant\, dar mai departe pasiunea lui Eliade pentru filosofia [i ocultismul indian atinge punctul maxim. În cele din urm\, nuvela se împotmole[te în ezoterie pur\”) [i Ana Blandiana („povestirea îmi las\ o impresie de a[azis\ adîncime [i eman\ prea mult\ simbolistic\.”). În schimb, autorii postbelici Horia P\tra[cu, prezent în antologie cu proza Reconstruc]ia, [i Ioan Gro[an, cu Trenul de noapte, sînt pentru Wil Rouleaux semnul c\ „în ciuda cenzurii [i a regulilor stricte din timpul erei Ceau[escu a ap\rut în România o literatur\ important\ [i chiar nemuritoare”. Urm\toarele patru paragrafe sînt dedicate povestirii Arhitectul de M i r c e a C\rt\rescu, „f\r\ î n d o i a l \ scriitorul român cel mai cunoscut în acest moment pe plan interna]ional”, c\ruia criticul îi apreciaz\ [i romanul Orbitor (edi]ia german\). Norman Manea, De Acela[i recenterugkeer van de zent, în acela[i hooligan , traducere de ziar, se opre[te, în Ellen Bredius, Editura Meulenhoff, alt num\r (edi]ia Amsterdam, 2006. din 25 noiembrie 2006), asupra Întoarcerea traducerii roma-nului huliganului - De terugkeer van de hooligan (traducere din române[te de Ellen Bredius, Editura Meulen-hoff, Amsterdam, 2006, 445 pag.): „Ca nici un alt scriitor român, Norman Manea red\ istoria recent\ a patriei sale: persecu]ia evreilor din anii treizeci [i patruzeci, zecile de ani de dictatur\ socialist\ [i apoi perioada postcomunist\ cu încerc\ri obositoare de a se apropia de Vestul liber. «Ecoul României», titra Süddeutsche Zeitung vara trecut\, întrun articol prilejuit de cea de-a [aptezecea aniversare a scriitorului. Dintre to]i marii scriitori est-europeni, Manea, a c\rui oper\ este tradus\ în toate limbile importante, este cel mai pu]in cunoscut în ]ara noastr\. Probabil c\ asta se va schimba de-acum încolo,

fiindc\ memoriile lui Manea, ap\rute pe bun\ dreptate sub titlul Întoarcerea huliganului - încoronate luna trecut\ cu premiul Médicis pentru cea mai bun\ carte str\in\ - este o scriere impresionant\ [i uneori emo]ionant\.” Mai departe, Rouleaux îl a[az\ pe Norman Manea în descenden]a diziden]ilor estici cunoscu]i în vest: „~]i vine în minte Konrád sau al]i autori esteuropeni. A[a cum scriitorul român face digresiuni pe tema izol\rii sale din timpul dictaturii comuniste, te po]i gîndi la «emigra]ia interioar\» a lui Konrád (un în]eles-cheie în Eclips\), sau trebuie s\ te gînde[ti la cehul Ivan Klíma, care în timpul r\zboiului a r\mas în lag\rul de concentrare Theresienstadt [i apoi a trebuit s\ lucreze în Praga ca gunoier deoarece i se retr\sese permisul de munc\. {i Imre Kertész a tr\it mult\ vreme dup\ eliberarea sa de la Buchenwald într-o izolare total\; într-un interviu cu Piet de Moor din volumul Schemerland (}ara crepuscular\) vorbea despre «o izolare deprimant\ care m-a ]inut prizonier în Budapesta timp de patruzeci de ani». Acum scriitorii est-europeni n\scu]i în jurul anului 1930 î[i pot rememora amintirile de-o via]\ [i î[i pot da seama cît de izbitor de mari au fost similarit\]ile din biografiile lor.” O alt\ cronic\ la traducerea lui Norman Manea apare pe un blog (http://blog.schoondorp.nl/2007/07/no rman-manea-de-terugkeer-van-de.html postare din data de 2 iulie 2007), dar de data aceasta descenden]a în care e a[ezat autorul român este alta, f\cut\ din alte ra]iuni: „Am o sl\biciune pentru c\r]ile în care scriitorii folosesc puterea cuvintelor pentru a da un loc în lume puterii, politicii, cunoa[terii sau artei. Deci, cînd o carte este l\udat\ ca f\cînd parte dintre «cele mai bune amintiri ale acestei epoci», îmi atrage toat\ aten]ia. {i, într-adev\r, Întoarcerea huliganului de Norman Manea este o carte bun\. Se al\tur\ curentului recent de scriitori încerca]i de soart\ care interpreteaz\ secolul XX: Orhan Pamuk cu Istanbul [i Amos Oz cu O poveste de iubire în Întuneric.” {i se pare c\ sl\biciunea bloggerului a fost satisf\cut\ de lectur\: „Întoarcerea huliganului este o condamnare impresionant\ adus\ comunismului românesc, dar f\r\ s\ arate cu degetul într-o direc]ie anume. Norman Manea î[i spune povestea prin observa]iile oamenilor. De aceea, povestea e mai greu de urm\rit uneori: numele care nu î]i spun nimic au tendin]a de a se confunda. Cine e cine acum este o întrebare care la început mia trecut foarte frecvent prin cap. Dar într-o carte care se ocup\ de tema identit\]ii, întrebarea aceasta nu mai pare deplasat\...”. Din p\cate, num\rul de c\r]i române[ti traduse în neerlandez\ este prea mic ca s\ putem vorbi despre o direc]ie a recept\rii. Din recenziile inventariate aici (ca [i din cele, mai numeroase, care se ocup\ de traducerea romanului Travesti, de Mircea C\rt\rescu, ap\rut îns\ cu prea mult timp în urm\ pentru a mai face obiectul acestui grupaj, adic\ în 1994, sau a altor c\r]i de Norman Manea, ap\rute tot în anii ’90) se deduce totu[i o direc]ie lini[titoare pentru mine: cititorii olandezi nu sînt preocupa]i de comunismul românesc, ci pur [i simplu de cum se scrie în România - un fel de carte blanche pe care o putem folosi [i f\r\ s\ poz\m în victime ale istoriei. Moderne Roemeense Verhalen, traducere din române[te [i selec]ie de Jan Willem Bos, Uitg. Atlas, 400 pag. Norman Manea: De t erugkeer van de hooligan, traducere din române[te de Ellen Bredius, Editura Meulenhoff, Amsterdam, 2006, 445 pag.

Literatura rom~n` po polsku Ruxandra Ana Am c\utat nr. 5-6/2008 al revistei Literatura na swiecie cîteva zile la rînd, a[teptîndu-m\ la o revist\ oarecare, nu la o antologie în toat\ regula (vreo patru sute de pagini). Am g\sit-o în cele din urm\ la Empik, libr\ria mea preferat\, unde unul dintre b\ie]ii care se ocup\ cu ]inut ordinea în rafturile cu reviste mi-a explicat c\ num\rul \sta e cel mai bun. {i m-a întrebat dac\ [tiu ceva despre literatura român\. I-am spus c\ da, ar fi [i greu s\ nu, a f\cut ochii mari [i a continuat s\-mi povesteasc\ despre Pupa Russa [i despre Orbitor. Citise revista din scoar]\-n scoar]\, ceea ce mi-am propus s\ fac [i eu, din ra]iuni mai degrab\ lingvistice decît literare. Num\rul coordonat de Piotr Sommer [i Anna Górecka, dedicat integral literaturii române, con]ine fragmente din Întîlnirea, de Gabriela Adame[teanu, Orbitor. Aripa stîng\, de Mircea C\rt\rescu, Pupa russa , de Gheorghe Cr\ciun, Simion liftnicul, de Petru Cimpoe[u, Degete mici, de Filip Florian, Raiul g\inilor [i Sînt o bab\ comunist\!, de Dan Lungu, Amalia respir\ adînc, de Alina Nelega, Cerul v\zut prin lentil\, de Horia-Roman Patapievici, Despre îngeri, de Andrei Ple[u, Ieudul f\r\ ie[ire, de Ioan Es. Pop, Adio, Europa! de I. D. Sîrbu [i foiletonistica lui Mihail Sebastian. Selec]ia e una relativ echilibrat\, chiar dac\ lipsesc cîteva dintre numele importante ale literaturii române contemporane. Punctele forte ale acestui num\r mi s-au p\rut interviul cu Gabriela Gavril [i Kazimierz Jurczak, [i descrierea pe care o face Dan C. Mih\ilescu literaturii române din ultimele decenii. Interviul realizat de Anna Górecka pune problema literaturii române în context european, a mo[tenirii comuniste, din care, în opinia Gabrielei Gavril, r\mînem mai degrab\ cu operele nonfic]ionale, ca jurnalele sau scrisorile. Nu lipsesc literatura emigra]iei, protocronismul, sau antologia Desant, leg\turile dintre genera]iile literare (Kazimierz Jurczak este de p\rere c\ azi tinerii scriitori sînt mai pu]in tenta]i s\ rup\ tradi]ia, s\ se delimiteze de „b\trîni”, a[a cum au f\cut-o, de pild\, Eliade sau Cioran). Articolul lui Dan C. Mih\ilescu, Dulcile chingi ale libert\]ii, este o panoram\ a literaturii române începînd cu perioada interbelic\, explicînd leg\turile scriitorilor români cu str\in\tatea, continu\ cu perioada comunist\ [i cu întreb\rile la care literatura a fost nevoit\ s\-[i r\spund\ imediat dup\ c\derea comunismului, [i trece în revist\ principalele edituri [i strategiile lor editoriale. E un tablou detaliat [i curat al literaturii ultimelor decenii, care completeaz\ foarte bine mostrele de proz\ din volum. Nu acela[i lucru se poate spune despre fotografiile care ilustreaz\ selec]ia de texte literare - fiind vorba despre literatura contemporan\, imaginile cu Bucure[tiul interbelic nu prea-[i au locul. Desigur, interbelicul a avut farmecul s\u în Bucure[ti, dar astea sînt mai degrab\ detalii pentru cunosc\tori - un cititor care abia descoper\ literatura român\ va asocia cu greu Orbitorul cu imaginea unui b\ie]el mîncînd iaurt cu degetul, în 1932, la Balcic (!). În rest, excelent\ ini]iativa celor de la Literatura na swiecie, la fel ca [i a redac]iei revistei Lampa - num\rul 8 (53) are ca tem\ noua literatur\ român\, printre autorii selecta]i num\rîndu-se R\zvan R\dulescu, Octavian Soviany, Simona Popescu, T.O. Bobe, Radu Paraschivescu, Elena Vl\d\reanu, Ioan T. Morar, Lucian Dan Teodorovici, Ioana Nicolaie [i Ion Manolescu. La capitolul traduceri din literatura român\, lider absolut este editura Czarne, care i-a publicat deja pe Mircea C\rt\rescu (Travesti [i De c e iubim femeile), Herta Müller (Regele se-n nclin\ [i ucide , Înc\ d e p e-a a tunci v ulpea e ra v în\torul, plus volumele înc\ netraduse la noi Hunger und Seide , Der Mensch ist ein grosser Fasan auf der Welt, Heute wär ich mir lieber nicht begegnet), Simona Popescu (Exuvii). La sfîr[itul lunii octombrie a fost programat Degete mici, de Filip Florian, iar pentru 2009 sînt deja anun]ate alte dou\ traduceri: B\iu]eii (Filip [i Matei Florian) [i Sînt o bab\ comunist\! (Dan Lungu). S\pt\mînalul Tygodnik Powszechny comenteaz\, într-un articol intitulat Rena[terea literaturii române, ini]iativa revistelor Literatura na swiecie [i Lampa, precum [i traducerile ap\rute în ultimii ani la Czarne. Potrivit articolului din T.P., cititorii polonezi pentru care literatura român\ însemna pîn\ nu demult Cioran, Eliade, Ionescu, au acum ocazia s\ descopere noua literatur\ român\, în]elegîndu-i contextele teoretice [i cunoscîndu-i în mod direct textele.

Translation and Publication Support Programme (Centrul Na]ional al C\r]ii, Institutul Cultural Român)

- Gheorghe Ceau[escu, Nascimento e formação da Europa (titlul original: Na[terea [i formarea Europei), Fim de Século, Lisabona, 2008, traducere de Corneliu Popa - Mircea Eliade, Diário português (titlul original: Jurnal portughez), Guerra & Paz, Lisabona, Portugalia, 2008 traducere în limba portugheza de Corneliu Popa

C\r]i ap\rute în cadrul programului Translation and Publication Support Programme:

- Mircea C\rt\rescu, Why do we love women (titlu original: De ce iubim femeile) Nymrod, Israel, 2007, traducere de Yotam Reuveny - Norman Manea, Întoarcerea h uliganului, Nymrod, Tel Aviv 2008, traducere de Yotam Reuveny

Fran]a: - Mihail Sebastian, Théatre (Jouons aux vacances; L’Etoile sans nom; Edition spéciale; L’Ile) (titlul original: Teatru – Insula, Jocul de-a a vacan]a, Ultima or\, Steaua f\r\ nume), Editions de l’Herne, Paris 2007, traducere de Alain Paruit - Mihail Sebastian, Promenades parisiennes (titlu original: Publicistic\), Editions de l’Herne, Paris 2007, traducere de Alain Paruit - Florin L\z\rescu, Notre envoyé spécial (titlu original: Trimisul nostru special) Editions de Syrtes, Paris 2007, traducere de Olimpia Bogdan Verger - Camil Petrescu, Dernière nuit d’amour, première nuit de guerre (titlu original: Ultima noapte de dragoste, înt`ia noapte de r\zboi), Éditions des Syrtes, Paris, Fran]a, 2006, traducere de Laure Hinckel - Constantin Noica, Le devenir envers l'être (titlul original: Devenirea întru fiin]\), Georg Olms Verlag, Hildesheim 2008, traducere de Nicolas Cavaillès

SUA & UK: - Gianina C\rbunariu, Bogdan Georgescu, Vera Ion, {tefan Peca, Saviana St\nescu, roMANIA a fter 2 000. F ive P lays, Martin E. Segal Theatre Center - MESTC, New York 2007, traducere de Saviana St\nescu, Ruth Margraff - Dumitru }epeneag, Vain Art of the Fugue (titlu original: Zadarnic\ e a rta f ugii) Dalkey Archive Press, SUA, 2007, traducere de Patrick Michael Camiller

Rusia: - Vasile Ernu, N\scut în URSS, Editura Ad Marginem, Moscova 2007, traducere de Oleg Panfil - Ana Blandiana, În diminea]a de dup\ moarte, Editura Criterion, Moscova 2007, traducere de Anastasia Starostina - Mircea Eliade, Memorii I, II, Criterion, Moscova, 2008, traducere de Anastasia Starostina

Germania & Austria: - Emilian Galaicu-P\un, Yin Time, Pop Verlag, Ludwigsburg 2007, traducere de Helmut Seiler Paradies (titlu original: Raiul g\inilor), - Dan Lungu, Das Hühner-P Rezidenz Verlag, Austria, 2007, traducere de Aranca Munteanu - Aura Christi, Elegien aus der Kälte, Pop Verlag, 2008 traducere de Edith Konradt

Bulgaria: - Gabriela Adame[teanu, Drumul egal al fiec\rei zile, Editura Balkani 93, Sofia 2007, traducere de Roumiana Stantcheva - Mircea C\rt\rescu, Nostalgia, Faber-Print Ltd., Bulgaria, 2007, traducere de Ivan Stankov - Nora Iuga, Sexagenara [i t`n\rul, Paradox Publishing Group, Bulgaria, 2008, traducere de Vanina Dimitrova

Ungaria: - Dumitru }epeneag, Zadarnic\ e arta fugii, Editura Palamart Kiado, Budapesta 2007, traducere de Rudolf Nemeti - Gabriela Adame[teanu, A tálálkozas (titlu original: Întîlnirea), Palamart Kiado, Ungaria, Budapesta, 2007, traducere de Laszlo Csiki - Dan Lungu, Egy komcsi nyanya vagyok (titlul original: S`nt o baba comunist\!), Jelenkor Kiado, Pecs, 2008, traducere de Gabriella Koszta - Filip Florian, Kisujjak (titlul original: Degete mici), Magveto, Budapesta, 2008, traducere de Karacsony Zsolt

Cehia: - Mircea Eliade, Posvátné a profánní (titlu original: Le sacré et le profane) Oikoymenh, Praga, Cehia, 2006, traducere de Filip Karfik - Petru Cimpoe[u, Simion Vytaznik (Roman o andelich a Moldavanech) [titlu original: Simion liftnicul (roman cu îngeri [i moldoveni)], Dybbuk, Praga, Cehia, 2006, traducere de Jiri Nasinec - Anca Maria Mosora, Arhanghelii nu mor, Kniha Zlin, 2008, traducere de Jirina Vyoralkova - Lia Bugnar, Mihai Ignat, Alina Nelega, Romanian Contemporary Drama,Editura dybbuk, Praga, 2008, traducere de Elisabeta Kucerova

Spania: - Norman Manea, Felicidad obligatoria (titlu original: Fericirea obligatorie), Tusquets Editores, Spania, Barcelona, 2007, traducere de Joaquín Garrigós - Mihail Sebastian, La ciudad de las acacias (titlul original: Ora[ul cu salc`mi), Editorial Pre-Textos, Valencia, 2008, traducere de Joaquín Garrigós - Panait Istrati, Kyra Kyralina y El tio Anghel (titlul original: Kyra Kyralina. Mo[ Anghel), Editorial Pre-Textos, Valencia, 2008, traducere de Marian Ochoa de Eribe - Max Blecher, Cuerpo transparente (titlul original: Corp transparent), Rosa Cubica, Barcelona, 2008, traducere de Joaquín Garrigós - Ana Blandiana, Proyectos de pasado (titlul original: Proiecte de trecut), Editorial Periferica, Madrid, 2008, traducere în limba spaniola de Viorica Pâtea - Denisa Comanescu, Regreso del exilio (titlul original: Întoarcerea din exil), Editura: adamaRamada ediciones, Madrid 2008, traducere în limba spaniola de Joaquín Garrigós - Camil Petrescu, El lecho de Procusto (titlul original: Patul lui Procust), Gadir, Barcelona, Spania 2008, traducere în limba spaniola de Joaquín Garrigós

Portugalia:

Israel:

Italia: - Andrei Oisteanu, Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008, edi]ie îngrijit\ de Dan O. Cepraga [i Maria Bulei

Slovenia: - Dan Lungu, Raiul g\inilor, Editura Apokalipsa, Liubliana 2007, traducere de Ales Mustar

Slovacia: - Mihai Eminescu, Kridla Z Vosku (Poezii), MilaniuM, Slovacia 2008, traducere de Viera Prokesova

Polonia: - Mircea C\rt\rescu, Travesti, Czarne,Wolowiec, Polonia, 2007, traducere de Joanna Kornas-Warwas - Mircea C\rt\rescu, Dlaczego Kochamy Kobiety (titlul original: De ce iubim femeile), Czarne, Wolowiec, Polonia 2008, traducere în limba polona de Joanna Kornas-Warwas

Olanda: - Moderne Romensee verhalen (titlul original: Nuvele moderne române[ti), Atlas, Amsterdam, 2008, traducere de Jan Willem Bos

Programul Publishing Romania (Centrul Na]ional al C\r]ii, ICR) http://www.cennac.ro/index.php

C\r]i ap\rute în cadrul programului Publishing Romania: Polonia: - Num\r tematic dedicat literaturii române, Lampa i Iskra Boža - *** DADA E AST, Editura Galeria Na]ional\ de Art\, Polonia, 2008 Austria & Germania: - Joscha Remus, Der sanfte Flug der schwarzen Damen. Rumänische Rhapsodien (volum de reportaje despre România), Editura Picus Verlag, Austria, 2008 - Jean Cuisenier, Das Gedächtnis der Karpaten, Editura Jonas Verlag, Germania, 2008, traducere de Klaus Freckmann - Georg Gerster/Martin Rill, Priviri asupra trecutului României, Editura WORT+WELT+BILD Verlag, Germania, 2007 Italia: - *** Neolithic Art in Romania, Editura Arte’m, Italia, 2008 - *** Neolitische Kunst in Rumänien, Editura Arte’m, Italia, 2008 - *** L’Art néolitique en Roumanie, Editura Arte’m, Italia, 2008

Programul 20 de autori (Centrul Na]ional al C`r]ii, Institutul Cultural Rom~n)

Programul 20 de autori - selec]ia juriului (4 martie 2006)

- Gabriela Adame[teanu, Diminea]a pierdut\ - Daniel B\nulescu, Cine a cî[tigat r\zboiul mondial al religiilor? - M. Blecher, Întîmpl\ri din irealitatea imediat\ - Mircea C\rt\rescu, Orbitor, I - II - Petru Cimpoe[u, Simion liftnicul - Lena Constante, un volum alc\tuit din Evadarea t\cut\ [i din Evadarea imposibil\ - Gheorghe Cr\ciun, Aisbergul poeziei moderne - Filip Florian, Degete mici - Ioan Gro[an, selec]ie povestiri - Florina Ilis, Cruciada copiilor - Mircea Iv\nescu, selec]ie poezie - Nicolae Manolescu, antologie din volumele Teme - Ion Mure[an, antologie de poezie - Constantin Noica, {ase maladii ale spiritului contemporan - R\zvan Petrescu, antologie de proz\ scurt\ - Andrei Ple[u, Pitoresc [i melancolie - Ioan Es. Pop, Ieudul f\r\ ie[ire - N. Steinhardt, Jurnalul fericirii - Stelian T\nase, Clien]ii lu’ Tanti Varvara - Ion Vartic, Cioran naiv [i sentimental În urma acestei juriz\ri a ap\rut, sub auspiciile ICR, o bro[ur\ în limba englez\ cu selec]ii din autorii selecta]i; traducerea îi apar]ine lui Alistair Ian Blyth.

C\r]i ap\rute `n cadrul programului 20 de autori: - Filip Florian, Kleine Finger (titlul original: Degete mici), Suhrkamp, Germania, 2008, traducere de Georg Aescht - Mircea C\rt\rescu, Orbitor. Venstre vinge, Bokvennen, Norvegia, 2008, traducere de Steinar Lone - Stelian T\nase, Auntie Varvara's Clients (titlul original: Clien]ii lu' Tanti Varvara), Spuyten Duyvil, S.U.A., 2007, traducere de Alistair

Ian Blyth - Lena Constante, L'evasione silenziosa (titul original: Evadarea tacut\), Nutrimenti, Italia, 2007, traducere de Angela Tarantino - Andrei Ple[u, Pittoresque et mélancolie (titlul original: Pitoresc [i melancolie), Aimery Somogy Editions, Franta, 2007, traducere de Lumini]a Br\ileanu [i Dominique Ilea - Nicolae Steinhardt, El diario de la felicidad (titlul original: Jurnalul fericirii), Sígueme, Spania, 2007, traducere de Fernando Sánchez Miret si Viorica Pâtea - Gabriela Adame[teanu, Boker avud (titlul original: Diminea]a pierdut\), Nymrod, Israel, 2007, traducere de Yotam Reuveny - Razvan Petrescu, Shinuii gisha ketanim (titlul original: Mici schimb\ri de atitudine), Nymrod, Israel, 2007, traducere de Yotam Reuveny - Mircea Cartarescu, Mesanver (titlul original: Orbitor, vol.1), Nymrod, Israel, 2007, traducere de Yotam Reuveny - Nicolae Steinhardt, Yoman ha'osher (titlul original: Jurnalul fericirii), Nymrod, Israel, 2007, traducere de Yotam Reuveny - Florina Ilis, Childrens` Crusade (titlul original: Cruciada copiilor), Nymrod, Israel, 2006, traducere de Yotam Reuveny - Max Blecher, Acontecimientos de la irrealidad inmediata (titlul original: Înt`mpl\ri din irealitatea imediat\), Aletheia, Spania, Valencia, 2006, traducere de Joaquin Garrigos

Programul The Observer Translation Project (revista Observator cultural) http://translations.observatorcultural.ro/ Autorii din lista OTP: Gabriela Adame[teanu – fragment din Diminea]a pierdut\, tradus `n englez\ de Patrick Camiller {tefan B\nulescu – fragment din Mistre]ii e rau b l`nzi, din volumul Iarna b\rba]ilor, tradus `n englez\ de Jean Harris Gh. Cr\ciun – fragment din Pupa Russa, tradus `n englez\ de Florin Bican Vasile Ernu – fragment din N\scut `n URSS, tradus `n englez\ de Florin Bican [i `n neerlandez\ de H.R.W. Trok Ion Manolescu – fragment din Derapaj, tradus `n englez\ de Jean Harris [i Florin Bican Mircea Nedelciu – Efectul de ecou controlat, tradus `n englez\ de Florin Bican Stelian T\nase – fragment din volumul Corpuri de iluminat, tradus `n englez\ de Jean Harris.

Programul Contemporary Romanian Writers (Editura Polirom) http://www.romanianwriters.ro/

Lista scriitorilor inclu[i `n acest program: Gabriela Adame[teanu – fragment din romanul Întîlnirea {tefan Agopian – fragment din romanul Tache de catifea Radu Aldulescu – fragment din romanul Mirii nemuririi am petrecut vacan]a de T.O. Bobe – fragment din romanul Cum mi-a var\ Nicolae Breban – fragment din romanul Îngerul de gips Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir – fragment din O lume disp\rut\ Ruxandra Cesereanu – fragment din Na[terea dorin]elor lichide Petru Cimpoe[u – fragmente din Nou\ proze vechi. Fic]iuni ilicite [i din Simion liftnicul Nichita Danilov – fragment din Ma[a [i extraterestrul Mozart [i din Sigma Alexandru Ecovoiu – fragment din Cei trei copii-M Vasile Ernu – fragment din N\scut în URSS Filip Florian – fragment din Degete mici, B\iu]eii [i Zilele regelui Ioan Gro[an – fragment din O sut\ de ani de zile la por]ile Orientului Florina Ilis – fragment din Cruciada copiilor Florin L\z\rescu – fragment din Trimisul nostru special Dan Lungu – fragmente din Proz\ cu am\nuntul, Sînt o bab\ comunist\! [i Raiul g\inilor Ion Manolescu – fragment din Derapaj Ioan T. Morar – fragment din Lindenfeld Ioana Nicolaie – fragment din O pas\re pe sîrm\ Simona Popescu – fragment din Exuvii Bogdan Popescu – fragment din Cine adoarme ultimul R\zvan R\dulescu – fragmente din Teodosie cel Mic [i din Via]a [i faptele lui Ilie Cazane Doina Ru[ti – fragment din Fantoma din moar\ Dan Sociu – fragment din Urbancolia Cecilia {tef\nescu – fragmente din Intrarea Soarelui [i din Leg\turi boln\vicioase Bogdan Suceav\ – fragment din romanul Venea din timpul diez Stelian T\nase – fragment din Maestro. O melodram\ Lucian Dan Teodorovici – fragmente din Circul n ostru v \ prezint\: [i din Atunci i-a am ars dou\ palme Horia Ursu – fragment din Asediul Vienei Ion Vianu – fragment din Necredinciosul Fragmentele sînt traduse în limba englez\ de Alistair Ian Blyth.

dosar: literatura rom~n` \n str`in`tate

PROGRAME DE PROMOVARE A LITERATURII ROMÂNE ~N STR|IN|TATE

pia]a interna]ional`

jean-lorin

gruia dragomir

sterian

american reader

lorgean travel

amintiri din fr`]ie Rock and fucking roll, he says. My face feels numb. I sit down in a wooden chair in the middle of the cabin. Dave stands next to me, cocks a hip to the right and puts his hands in his back pockets and we’re there in all the laughter and smoke and shifting bodies wondering why we were nervous at all because we’re rock stars with our snarls and shirts drenched from the sweat and beer. - Brad Land

ora[ele pe care nu le-am vizitat niciodat` u urc niciodat\ `n autobuzele care fac turul ora[ului. Chiar dac\ am timp, nu vizitez dec`t rareori locurile indicate de pliantele turistice. Prefer s\ stau `ntr-o cafenea privind trec\torii sau pe ceilal]i care-i privesc pe trec\tori. S`nt atent la cer[etori. ~n ora[ele cu sc`r], cer[etorii `]i z`mbesc, `n celelalte zac iner]i [i uneori nici nu mul]umesc c`nd li se ofer\ monede. C`nd ajung s\ petrec o sear\ `ntr-un club unde oamenii se `mbat\ [i danseaz\ mi se pare c\ prind ceva din spiritul locului. Dac\ ajung s\ intru [i `ntr-o cas\, abia atunci mi se pare c\ am vizitat acel ora[. Un cer[etor, o cafea, un flirt, o sufragerie, uneori un pat, c\r\mizile iluzorii de care am nevoie pentru a-mi construi amintirile de mai t`rziu. C`nd s`nt `ntrebat `n ce ]\ri am fost, r\spund s`rguincios: Finlanda, Suedia, Cehia, Bulgaria, Serbia, Germania, Elve]ia, Sco]ia, Maroc, Austria, Fran]a, Marea Britanie, Sco]ia, Turcia. Suedia `nseamn\ de fapt [ase ore petrecute pe o arter\ principal\ al\turi de o rusoaic\ frumoas\ c\reia `i pl\cea culoarea violet, Turcia e un concert Depeche Mode, Finlanda `nseamn\ magazinul de CD-uri second hand din Helsinki `n care mi-am petrecut ore bune `n fiecare zi, Cehia e Praga unde am m`ncat [unc\ de Praga [i am b\ut o excelent\ cafea la Milena Cafe, Anglia e statuia din Insula Pa[telui de la British Museum, Bulgaria e Varna, unde un osp\tar mi-a servit o prostituat\, Tunisia e o angoas\ permanent\ `ntrerupt\ de dou\zeci de minute de libertate, Fran]a e o plimbare printr-un ora[ din Lorena al\turi de un regizor belgian, `n c\utarea zadarnic\ a unei cafenele deschise, iar Elve]ia `nseamn\, `ntr-o minuscul\ localitate aflat\ la 20 de km de Berna, o mansard\ `n al c\rei [ifonier se aflau lipite poze cu chipul meu. Cele mai fascinante r\m`n ora[ele pe care doar le-am `ntrez\rit din aeroporturi, de la ferestre de hotel de tranzit, prin geamurile ma[inilor, descrise `n pliantele din camer\.

Jean-LLorin Sterian - 33 ani - prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la v`n\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i `[i preg\te[te volumul de Antume. Coordonator al colec]iei „Urban” de la Editura Curtea Veche. A regizat c`teva scurt-metraje [i documentare dintre care [i unul despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback . Se num\r\ printre c`[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Masterand `n antropologie, editorialist 24Fun, pieton convins. Brad Land, Goat. A Memoir, Random House; 2004, 224 pag.

[ fi vrut s\ scriu despre romanul lui Gus Van Sant, Pink. Îl g\sisem cu cîteva s\pt\mîni în urm\ la Anthony Frost, dar m-am zgîrcit [i nu l-am luat pe loc. Apoi am regretat. C`nd am revenit zilele trecute ca s\ îl cump\r, am petrecut mai bine de jum\tate de or\ c\utîndu-l pe rafturi. Nu l-am mai g\sit. Mi-a trecut prin cap s\ îmi cump\r ceva de Palahniuk, dar aveam o dispozi]ie care s-ar fi pliat mai bine pe un Paranoid Park decît pe un Fight Club. A[a c\ am început s\ iau din nou la ochi toate rafturile c\utînd ceva nou [i c\utarea a decurs cam a[a: titlu neinteresant, autor neinteresant, prea vechi, prea cunoscut, deja tradus în român\, prea scump, prea comercial, prea voluminos, prea british, Palahniuk pe jum\tate de raft, Welsh pe alt\ jum\tate [i gata. Gata cu rafturile de fiction. M\ tenta [i un Augusten Burroughs, dar nu mai aveau ce m\ interesa pe mine, [i anume Dry. Nu-i nimic, r\mîne pe alt\ dat\. Am trecut la sec]iunea de non-fiction unde, printre biografiile unor staruri rock sau de cinema, se aflau [i cîteva memorii, autobiografii sau reportaje. A[a am dat peste coperta simpl\ [i în relief a memoriilor lui Brad Land intitulate Goat. Dup\ ce am întors-o pe toate p\r]ile, am descoperit pe coperta a patra [i o recomandare f\cut\ chiar de Augusten Burroughs: „... riveting and relentless, shocking, brutal, just savagely good. And yet beautiful and brave”. Pe la noi nu prea apar romane sub al c\ror titlu s\ scrie „memorii”. Sau, atunci cînd apar, de cele mai multe ori apar]in unor personaje prea pu]in interesante pentru mine, care au treab\ fie cu politica, fie cu regimul comunist. Pe mine m\ intereseaz\ mai mult memoriile unor oameni simpli (de exemplu, a[ da bani grei pentru un roman cu un titlul de genul Memoriile unui vînz\tor la supermarket ), c\ci de multe ori simplitatea este mai spectaculoas\ decît notorietatea. A[a cum am mai spus, eram într-o perioad\ în care preferam totul regizat simplu, în maniera lui Gus Van Sant, ni[te memorii scrise simplu, minimaliste, f\r\ prea multe introspec]ii sau filozofii; scrise la fel cum î[i scrie povestea într-un caiet dictando Alex din Paranoid Park. {i care s\ te fac\ s\-]i urm\re[ti personajul din spate la fel cum îl urm\re[te camera de filmat a lui Gus Van Sant pe Eric în Elephant. Ni[te memorii care s\ înceap\ cu This is how it goes: ..., adic\ exact a[a cum începe Brad Land s\ spun\ povestea a doi ani din via]a lui. This is how it goes: We’re getting floored at the begining-of-the-semester party. Me, my younger brother Brett, these three people we came with. At this old fraternity house. Two stories with a big front porch and a backyard with a chain-link fence. Brett’s on the porch standing next to me. People moving all over the place. Like cells. Everything pulsing. All sweat and smoke. Pe acela[i ton pe care Alex scrie la începutul filmului primele propozi]ii din confesiunea sa: During the last week of summer we were downtown. One fine day. One day I was at Jerek who is a little older than me. He said we should check Paranid Park. I heard of it, of course, but I never thought of going there. I assumed it was out of my league. But when I said: I don’t think I’m ready, Jerek laughed and said something

ernu

Moscova - Bucure[ti jurnalul vremurilor de infla]ie (XVIII) Drag\ ..., V\d c\ nu-mi mai r\spunzi. Nici nu [tiu ce s\ mai cred. Uite, pentru a nu ne plictisi unul de altul, î]i dau de rezolvat o problem\: ghici la ce întreb\ri am dat eu aceste r\spunsuri? 1. Îmi place foarte mult s\ citesc, îns\ am devenit tot mai preten]ios. Am început s\-mi pierd din „virginitatea” lectorului sincer. Acest lucru m\ deranjeaz\, îns\ recunosc c\, dac\ dau peste o carte bun\, tot „balastul” teoretic se dizolv\ în pl\cerea lecturii. Sînt o mul]ime de c\r]i pe care mi-ar fi pl\cut s\ le scriu eu, îns\ r\mîn, totu[i, la prima parte din Suflete moarte de Gogol [i la proza scurt\ a lui Mihail Bulgakov. 2. Din adolescen]\ am vrut s\ scriu, îns\ nu am avut curajul necesar. Am scris mai degrab\ împins de anumite contexte de via]\. Uneori, via]a poate fi un imbold mult mai puternic decît literatura. Totu[i, literatura r\mîne elementul-cheie în dezvoltarea proiectelor mele. 3. Numele lui e legiune! Sînt foarte mul]i [i ar fi incorect s\ nedrept\]esc pe careva dintre ei. 4. Discut cu amicii mei proiectele mele. Nu am secrete fa]\ de cei pe care-i apreciez [i de la care cer opinii legate de ceea ce fac. Textele mele sînt citite de un num\r de 4-5 persoane c\rora le cer opinia [i care sînt primii mei lectori. Reac]iile lor m\ ajut\ enorm în construc]ia proiectelor mele. }in cont de p\rerile lor, îns\ nu pîn\ la cap\t. E mai degrab\ o negociere între mine [i ei. 5. Nu prea am citit c\r]i care s\ m\ scandalizeze. Am citit îns\ multe c\r]i care m-au impresionat, m-au marcat profund. Ideea tot mai des întîlnit\ [i propov\duit\ de intelectualii morali[ti de pe la noi, cum c\ exist\ c\r]i „periculoase”, c\r]i „d\un\toare”, c\r]i care ar trebui interzise, mi se pare de o idio]enie incredibil\. Ideile nu omoar\, „manuscrisele nu ard”, iar c\r]ile sînt scrise pentru a fi citite. Ceea ce omoar\ este lipsa ideilor sau transformarea unor c\r]i [i intelectuali în „sfinte moa[te”. Cli[eele pot omorî, ideile - niciodat\. 6. Eu nu feti[izez obiectele. Îndoi, însemnez, rup dac\ e cazul, pun cana sau ibricul pe ea. Pot s\-mi cump\r oricum alt\ carte. Fire[te c\ de unele c\r]i m\ ata[ez [i atunci încerc s\ le protejez. Sînt edi]ii care-mi plac [i edi]ii care nu-mi plac, iar c\r]ile ca obiect au o via]\ finit\ în timp. Brad Land 7. Citesc foarte rar pe calculator [i numai ceea ce nu pot avea în format clasic. În general, citesc texte scurte, c\ci nu am nervi s\ citesc ceva amplu pe calculator. Nu ascult audiobook-uri. 8. Literatura este unul dintre cele mai vechi medii [i produc]ii culturale, pe cînd filmul este un limbaj cultural foarte recent. Întîlnirea dintre cele dou\ limbaje este like: Nobody’s ever ready for Paranoid Park. We went to the park together, the next day. un fenomen foarte important pentru cultura modern\. Filmul nu poate ap\rea {i, din acest punct de vedere, cartea lui Brad Land nu m-a dezam\git deloc. f\r\ povestea scris\. El î[i întemeiaz\ discursul pe acest limbaj „arhaic”. La rîndul Ca [i filmele lui Gus Van Sant men]ionate aici, Goat urm\re[te [i prezint\ în mare acelea[i s\u, acest limbaj „arhaic”, odat\ p\truns în film, este transformat [i devine altceva. lucruri: adolescen]i traumatiza]i, dezorienta]i, arunca]i în lumea absurd\ [i plin\ de violen]\ Cred c\ filmul nu poate d\una sau ajuta o carte decît strict la nivelul de marketing, a [colilor americane. Dup\ ce a fost r\pit, b\tut, umilit [i apoi aruncat într-un cîmp de c\tre ceea ce e deja altceva. {tiu o mul]ime de c\r]i excelente [i filme care pornesc doi b\ie]i pe care îi cunoscuse la o petrecere, experien]\ relatat\ sec, aproape mecanic de la ele de o banalitate îngrozitoare. De asemenea, sînt cazuri celebre de texte (doar cînd personajul este l\sat în cîmp [i încearc\ s\-[i g\seasc\ drumul spre cas\ apar cîteva slabe [i filme foarte reu[ite. Ideal e s\ avem [i cartea reu[it\, [i filmul reu[it, scene cu o oarecare tent\ suprarealist\, în care vorbe[te cu o vulpe), pe Brad îl a[teapt\ o îns\ trebuie s\ nu uit\m c\ sînt limbaje diferite, sînt lucruri diferite. alt\ experien]\ similar\, dar pe termen mai lung: intrarea într-o fraternitate. „Incidentul”, a[a 9. Eu sînt primul cititor al c\r]ilor mele. Deci prima condi]ie e s\-mi cum numesc to]i cei din jurul lui b\taia care aproape c\ l-a omorît, îi afecteaz\ în diverse moduri plac\ mie. Dup\ care vin prietenii. Publicul larg este o titulatur\ destul de [i pe cei din jurul s\u: p\rin]ii [i vecinii sînt incapabili s\ vorbeasc\ deschis despre cele petrecute vag\ pentru mine. Nu [tiu care este gustul publicului [i nu cred c\ are doar [i evit\ pe cît posibil subiectul, poli]ia îl trateaz\ cu suspiciune, crezînd c\ cele întîmplate sînt un singur gust. Iar dac\ v\ referi]i la trenduri, la o anumit\ mod\, atunci [i din vina lui, iar fratele s\u se simte vinovat pentru c\ nu a fost de fa]\ ca s\-l apere. Singura cred c\ e o fals\ problem\. În mecanismul de produc]ie a modei nu ceea sc\pare a lui Brad este aceea de a-l urma pe Brett, fratele cu un an mai mic, la facultate [i de a se ce e produs conteaz\, c\ci el mîine nu va mai fi valabil din aceast\ perspectiv\, înscrie în aceea[i fraternitate, crezînd c\ astfel se vor apropia din nou. {i de[i începutul este unul ci producerea permanent\ a diferen]ei. Lec]ia mecanismului de produc]ie promi]\tor, pentru c\ fiind fratele lui Brett toat\ lumea îl respect\ [i este purtat de la o petrecere a modei este foarte simpl\: produc]ia permanent\ a diferen]ei sau a la alta, iar „fra]ii mai mari” au grij\ de el, exist\ o tensiune între rînduri care anun]\ c\ lucrurile vor iluziei diferen]ei. Literatura, fiind un limbaj foarte vechi, trebuie s\ lua o întors\tur\ radical\. {i a[a se [i întîmpl\ cînd noii recru]i (numi]i goats) intr\ în perioada de [tie s\ dozeze elementul tradi]ional de repeti]ie cu cel de diferen]\ probe în care sînt umili]i zilnic, agresa]i fizic [i psihic pentru a-i testa dac\ sînt demni de a face parte care aduce noul. Nu e un lucru u[or pentru literatur\ mai ales cînd din fr\]ie. O nou\ traum\ pentru Brad, la care fratele s\u asist\ la fel de neputincios, c\ci orice ajutor concuren]a cu alte limbaje a devenit foarte accentuat\. de la un „frate mai mare” ar aduce în mod inevitabil excluderea. Acest lucru îi face pe cei doi fra]i s\ se 10. Uf, nu m-a[ aventura într-un astfel de pronostic. îndep\rteze [i mai mult. {i, de[i [tie c\ f\r\ fraternitate va fi din nou un nimeni pe care to]i îl vor evita, 11. Totul i se poate ierta cu o singur\ excep]ie: scrierea proast\. în cele din urm\ Brad renun]\: And my fears are right. I have nothing without the fraternity. I don’t lose 12. Philip Roth, f\r\ discu]ie. Brett but I lose him. Something is cut between us. Again. But I know it’s how it’s got to be. He’s got to be away from me because I’m fucking him up. I stay on my side of the dorm and he stays on his and it’s not Cu simpatie, some regulation it’s just the way it goes. Doar moartea unuia dintre goats (la aflarea faptului c\ a fost respins), V.E. la a c\rui înmormîntare se reune[te toat\ fr\]ia, îi va apropia din nou pe cei doi fra]i. Goat, debutul lui Brad Land, chiar dac\ scris sec [i pe alocuri stîngaci, în stilul lui James Frey, este o carte impresionant\, de o sinceritate direct\, dezarmant\. Este în acela[i timp un gen care în literatura român\ Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie contemporan\ este prea pu]in practicat [i care nu poate fi cultivat aici decît, probabil, prin traduceri.

Gruia Dragomir, 24 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-ul Metropotam. Coautor al romanului colectiv Rubik.

(Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ [i una în s\pt\mînalul Suplimentul de Cultur\. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

pia]a interna]ional`

vasile

C\dere, 1974

c`dere [i tolici la MNAC

noua art`

sorana munteanu S`nt primele zile de lucru la MNAC. Un haos total în via]a [i în capul meu, chiar dac\ diminea]a, de[i m\ str\duiesc din r\sputeri s\ ajung pe la zece ([i faptul c\ locuiesc la cap\tul lumii nu m\ ajut\), pe coridoarele muzeului nu se înt`mpl\ (înc\) mare lucru. S`nt deja trei expozi]ii pe simeze [i se mai deschid înc\ dou\ abia la sf`r[itul lunii. Aceast\ nou\ pozi]ie pe Casa Poporului îmi d\ senza]ia c\ s`nt persoan\ serioas\ cu îndeletniciri serioase, a[a c\ o s\ urmeze un articol serios. Sper îns\ ca p`n\ data viitoare s\ îmi revin. MNAC g\zduie[te în aceast\ perioad\ dou\ expozi]ii must-see ale unor importan]i arti[ti români: Andrei C\dere [i Roman Tolici. Expozi]ia retrospectiv\ Andrei C\dere - Peinture sans fin, conceput\ de Karola Graesslin, Astrid Ihle [i Bernard Marcelis, a fost prezentat\ la Staatlichen Kunsthalle Baden-Baden pentru a fi itinerat\ ulterior la Musee d’Art Moderne de la Ville de Paris [i la Bonnefantenmuseum Maastricht. Pentru prezentarea din Bucure[ti curatorul Magda Radu a reg`ndit selec]ia [i display-ul expozi]iei, incluz`nd [i opere din perioada de tinere]e a artistului, aflate în colec]ii române[ti. Andrei C\dere este unul dintre cei mai importan]i reprezentan]i ai artei conceptuale franceze din deceniul al 8-lea. Da, a]i în]eles bine. Al artei franceze. Aceasta este prima expozi]ie a artistului în România [i r\spunde noii direc]ii asumate de MNAC, aceea de recuperare a artei române[ti din perioada comunist\. Primul pas a fost f\cut în 2007 cu o retrospectiv\ Geta Br\tescu - Ion Grigorescu [i se va continua cu o ampl\ expozi]ie a genera]iei ’80 în artele vizuale, în 2009. C\dere combin\ în opera sa o form\ sculptural\ esen]ializat\, bara de lemn rotund („la barre de bois rond”), [i o direc]ie conceptual\ care pune în discu]ie [i contest\ întreg sistemul artei. Bara este compus\ din buc\]i de lemn f\cute [i pictate manual, segmente cilindrice a c\ror lungime corespunde cu diametrul lor [i care s`nt asamblate dup\ un sistem elaborat de permut\ri, ce con]in invariabil o eroare. C\dere însu[i spune despre realizarea operei sale c\ nu este un proces, ci o metod\ ([i noti]e cu instruc]iuni pentru asamblare pot fi v\zute în sec]iunea documentar\ a expozi]iei). Cu aceast\ bar\ de lemn rotund artistul se prezenta la vernisaje sau se infiltra în expozi]ii în care nu era invitat. A fost mereu independent de formele institu]ionale ale artei [i prin prezentarea operei ad-hoc a ridicat probleme de incluziune/excluziune, de factori de decizie [i sisteme de putere din lumea artei. Unul dintre cele mai importante aspecte ale operei sale este mobilitatea. C\dere a fost poate cel mai bun „pr-ist” din lume. Era con[tient de statutul s\u de emigrant, marginal, [tia c\ nu are nimic de pierdut [i [tia c\ trebuie s\ î[i fac\ opera cunoscut\. Solu]ia a fost s\ î[i poarte „pictura f\r\ sf`r[it” mereu cu sine. Astfel, demersul s\u artistic includea promenade cu bara rotund\ de lemn [i prezent\ri ale operei sale în baruri [i puburi. Artistul devenea parte din oper\ [i receptarea era imediat\, la îndem`na oricui dorea s\ îl priveasc\ sau s\ îl asculte. Expozi]ia de la Bucure[ti reu[e[te s\ contureze o imagine destul de cuprinz\toare a artei lui Andrei C\dere, fiind structurat\ pe dou\ nivele, cel al operelor propriu-zise, dinainte de plecarea din ]ar\ [i din perioada parizian\, [i cel documentar, cu fotografii [i invita]ii, cu instruc]iuni [i înregistr\ri ale unei promenade [i a unui vernisaj, în mijlocul c\rora concep]iile artistului par s\ transpar\. O a doua direc]ie pe care se va concentra Muzeul de Art\ Contemporan\ este promovarea noii genera]ii de arti[ti români. Astfel, dup\ expozi]ia lui Gorzo din 2006 (curator Liviana Dan) a venit r`ndul lui Roman Tolici s\ arate ce poate. Expozi]ia lui, Cel mai probabil m`ine (curator Oana T\nase), reune[te ultimele sale trei proiecte: seria Park, expus\ deja la muzeul Bruckenthal din Sibiu, desenele din Barber Shop [i seria Action, înc\ în produc]ie. Una dintre problemele principale dezb\tute de aceast\ expozi]ie este rela]ia dintre fotografie [i pictur\ în procesul creativ al lui Tolici, discu]ie continuat\ [i în paginile bro[urii intitulate Anexa. Aparatul de fotografiat este noul caiet de schi]e sau [evalet portabil pentru plein-air. Park este o colec]ie de picturi de mari dimensiuni dup\ fotografii reprezent`nd col]uri de Bucure[ti. Nimic neobi[nuit p`n\ aici, dar trucul este c\ titlul fiec\reia este o dat\ din calendar, ziua na]ional\ a unui stat. Abia apoi î]i dai seama c\ scenele pictate pot sta la fel de bine [i în ]\rile numite în titlu, conform sistemului de preconcep]ii pe care îl avem despre fiecare na]iune în parte, de[i exist\ [i indicii despre adev\rata lor natur\. În seria Barber Shop, sub dictonul „philosophum non facit barba”, Tolici a ras b\rbile [i must\]ile unor mari g`nditori, conduc\tori, arti[ti sau terori[ti, atr\g`nd aten]ia asupra puterii [i a prestan]ei pe care „podoaba facial\” o imprim\ indivizilor (sau invers?). Se poate vorbi la nesf`r[it despre valen]ele de dezvelire, de demascare, chiar de deconspirare ale acestor imagini sau doar despre z`mbetele pe care le trezesc pe chipurile privitorilor. Cel mai aproape de fotografie pare a fi seria Action. Ea poate fi interpretat\ ca o succesiune de stop-cadre dintr-un film, ca story-board pentru o reclam\ sau chiar ca încercare de redare a timpului în pictur\, dar mie îmi pare o succesiune de instantanee pictate (oric`t de contradictoriu ar suna) din via]a cotidian\ a artistului. În concluzie, Peinture sans fin [i Cel mai probabil m`ine s`nt dou\ expozi]ii cu adev\rat valoroase, care trebuie v\zute [i care ar trebui s\ lini[teasc\ spiritul patrio]ilor vigilen]i ai culturii române (m\car pentru o perioad\).

moartea din [ifonier

Roman Tolici, 9 mai (UE), 2007, ulei pe panza, 140x200

Acela[i Florin Ciulache, cu mult ulei pe p`nz\ [i cu mirosul specific, ne-a ar\tat (destul de credibil) de ce Apocalipsa nu mai e cu putin]\, la H’art, p`n\ în 9 noiembrie. La Ivan Gallery a fost expus\, p`n\ în 30 octombrie, Deasupra abisului a lui Victor R\c\t\u, unul dintre exponen]ii {colii de la Cluj, care îmbrac\ în pictur\ un demers filosofic, iar la galeria Posibil\ pute]i vedea p`n\ în 23 noiembrie o expozi]ie extrem de important\ a artistului Ion Dumitriu. În alt\ ordine de idei, la sf`r[itul lunii octombrie, o bucat\ din scena artistic\ româneasc\ s-a mutat la Berlin... în interes de serviciu. Au avut loc trei t`rguri de art\ concomitent [i au existat reprezentan]i în fiecare: Plan B la Art Forum, H’art [i Ivan la Preview [i Anaid la Liste.

m un amic pasionat de [osete. A adunat vreo trei sute de perechi: de var\, de iarn\, de munte, de mare, de fotbal, de ski, de plimbare sau de munc\. De fiecare dat\ cînd m\ v\d cu el, îmi poveste[te despre ultimele achizi]ii: nu [tiu ce model cu pic\]ele de la Pull and Bear sau colec]ia de jogging de la Intersport. Umbl\ cu cataloagele la el [i, cum îi scap\ ceva-n ]ar\, se urc\-n ma[in\ [i d\ o fug\ pîn\ la Parndorf sau la Viena. Dac\, printr-o minune dumnezeiasc\, [osetele ar cre[te peste noapte-n pomi, primul la strîns recolta ar fi amicul meu. Alt prieten e înnebunit dup\ adida[i. Nu orice fel de adida[i, s\ ne-n]elegem, ci numai cei produ[i de firma Adidas. Pasiunea lui? S\ adune cît mai multe cutii albastre cu trei dungi albe. La fiecare început de s\pt\mîn\, îl g\si]i dînd tîrcoale reprezentan]elor, în c\utare de nout\]i. Cînd nu mai are ce pune-n portbagaj, înfige modemul în laptop [i d\ comenzi prin State, dup\ ultimul Gazelle sau Stan Smith Classic. Ultimul amic are o feble]e fa]\ de col-roulé-uri. Le cump\r\ de-oriunde, în zeci de culori: verzi, gri, maro, bleumarin, ro[ii, grena. Cum vine toamna, sare în pulovere. La trening sau sub sacou, ai senza]ia c\ le poart\ pe post de tricouri. Îl recunoa[te]i u[or, e singurul cu un colac de lîn\ atîrnat de gît. Pentru el, ar trebui inventat col-roulé-ul de var\, din material u[or [i r\coros. To]i cei trei prieteni m\ invit\ acas\ la ei [i-mi deschid dulapul. „B\trîne, asta-i via]a!”. Nu vreau s\-i contrazic. Eu v\d altceva acolo. Cînd umblu la [ifonier, m\ trec fiorii. De undeva de sus, îl v\d pe fiu-meu azvîrlind totul într-un sac [i sacul pe geam. A[a am f\cut [i eu cu dulapul lui bunic\-meu. I o n M a n o l e s c u are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri Alexandru, Editura Univers, 1998; Derapaj, Editura Polirom, 2006). incomode (A

ion

Roman Tolici, Un fum, 2008, ulei pe panza, 130x100

manolescu

noua art`

derapaj

Florin Ciulache, Apocalipsa se amînâ, 2008, ulei pe pînzâ, 45x45

Sorana Munteanu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Istoria [i Teoria Artei din cadrul Universit\]ii de Arte din B. A lucrat ca assistent curator la Galeria h'art, iar `n prezent este curator la MNAC.

23 noua literatur`.................................................................................septembrie - octombrie 2008.....................................................................................num`rul 18

noul teatru

mihaela michailov

dabija: „Cuv\ntul

care \mi place cel mai mult \n teatru e onestitatea” Unul dintre cele mai premiate spectacole în festivalurile române[ti de anul trecut a fost Ionesco - Cinci piese scurte, în regia lui Alexandru Dabija. Dabija e un regizor c\ruia cinismul [i sinceritatea îi confer\ carisma pe care foarte pu]ini creatori de teatru din România o au. Spectacolele lui Dabija au o calitate narativ\ foarte rar\ [i o rigurozitate a detaliului care mizeaz\ pe teatralitatea minimal\. Dabija [tie s\ spun\ o poveste. Doar pare simplu. Ce te-aa determinat s\ alegi textele scurte ale lui Ionesco pentru spectacolul montat la Odeon?? Nu sînt un admirator absolut al lui Ionesco, nu-l studiez aplicat. Am f\cut acum doi ani Omul cu valizele [i lucrînd la spectacol, am dat de aceste texte scurte, primele lui texte, care sînt ni[te piese radiofonice, în marea lor majoritate aproape, nemontate. M-au interesat pentru c\ din ele transpar cel mai puternic [i mai spectaculos r\d\cinile, atît pentru un public format, cît [i pentru unul mai pu]in format. Se simte foarte tare Caragiale, se simte vodevilul, se simte extrem de tare forma de suprarealism pe care a avut-o cultura român\ dup\ primul r\zboi mondial. Si cred c\ asta m-a atras, a[a cum pe to]i ne atrage o zon\ cultural\ româneasc\ de o foarte bun\ calitate, intelectual\, spiritual\, chiar dac\ ea nu este extrem de original\. Nu sînt textele în care ai imaginea m\rcii Eugène Ionesco, înc\ este un animal între, un animal care trece din ap\ pe uscat, iar aceast\ pendulare

m\ intereseaz\ acum personal. E vorba despre procesul teatral aflat tot timpul între, care trece dintr-o parte într-alta, nu e neap\rat c\utare, e, pur [i simplu, un drum, iar drumul acesta tot timpul se desparte, ba într-o parte, ba în cealalat\. Este uluitor s\ descoperi în textele despre care vorbim acum embrionul, s\ îl vezi pe viu. Dup\ 50 de ani vezi cum textele astea înmuguresc, îl vezi pe Caragiale, pe Urmuz, observi unde sînt suprareali[tii, dadaismul, cum apar [i cum pip\ie teritoriul în care se va sim]i bine, dup\ aceea, Ionesco. Dincolo de oniric, dincolo de simbol, de obsesiile pe care le [tim, de substan]a religioas\, de spaima de moarte, e[ti în fa]a unei ecografii. Vezi ce e în\untru [i cum se va dezvolta „monstrul” de dup\. Dac\ e ceva care îl caracterizeaz\ pe Ionesco e cuvîntul fars\, iar dac\ e ceva ce eu ador este tot farsa. Cu tot cinismul imp plicat. Este o form\ de afirmare a tragicului, a dezechilibrului. Cuvîntul care îmi place cel mai mult în teatru e onestitatea, s\ fii onest cu tine însu]i acolo unde minciuna este absolut\ [i f\c\tura la fel. Dac\ acolo nu e[ti onest, contradic]iile te sfî[ie, te desfiin]eaz\. Onestitatea este singura form\ în care po]i s\ supor]i condi]ia absolut tragic\ pe care o reg\sim numai la teatru, a[a zic eu. Iar f\r\ umor nu ai cum, f\r\ umbre [i lumini. Ce cred eu despre teatrul meu? Cred c\ dac\ stau s\ m\ gîndesc, depinde de unde te ui]i. Sau înspre ce te ui]i. Dac\ m\ uit în urm\ la spectacolele mele, cuvîntul potrivit este haos [i derut\. Fenomenul de derut\ (haosul e confortabil, este superb, entuziasmant, exploziv, ca o petrecere continu\) care, la un moment dat, se insinueaz\, a cî[tigat teren [i a ap\rut un soi de luciditate care mi-a afectat mijloacele teatrale foarte tare. Rezultatul scenic a devenit incert, dubios, ceea ce este catastrofal într-o meserie în care în]elegerea conteaz\ enorm,

24 num`rul 18.......................................................................................septembrie - octombrie 2008.............................................................................noua literatur`

noul teatru

în care este esen]ial s\ treci în public, în cel ce te vede. Deruta a perturbat posibilit\]ile privitorului de a participa la ce se întîmpla intim în spectacol. Una peste alta, a[ spune c\ foarte multe spectacole au fost incerte, nici, nici. Eu sînt undeva la un început acum. Cînd a ap\rut deruta, a ap\rut luciditatea care face foarte r\u. Dar poate face [i foarte bine. M\ gîndesc acum la unele dintre spectacolele unor regizzori care se rep pet\ îngrozzitor de mult. Te întrebi cît de des î[i pun problema derutei. Nu cred c\ exist\ în aceast\ meserie cineva care s\ nu î[i pun\ aceast\ întrebare. Poate s\ fie senin [i senioral cum o face Brook, dar în subtext e aceea[i întrebare, niciodat\ nu e o certitudine - pomenesc de Brook pentru c\ el reprezint\ pentru mine ce cred c\ ar trebui s\ se fac\ în teatru, într-acolo se îndreapt\ gustul meu. Nu cumva întrebarea a ajuns inautentic\?? Ba da, dar în momentul în care un regizor se opre[te cît de cît sau frîneaz\ - cazul meu a fost cînd am început s\ pun frîn\ -, în momentul în care frînezi [i viteza nu mai este cea care î]i ofer\ un anumit fel de imagine despre propria ta meserie, te opre[ti definitiv. Dup\ p\rerea mea, orice regizor care începe s\ se întrebe, ar trebui s\ renun]e la tupeul de a isc\li spectacolul, decît dac\ nu îl face cu g\ini sau robo]ei. Cred c\ \sta este [i motivul pentru care industria de publicitate zîmbe[te la kilometri distan]\ de industriile artistice, marginale, cum este teatrul. Acolo se practic\ un soi de mercenariat, dar corect, f\r\ dubii. Teatrul a devenit extrem de agresiv ca manifestare de marketing. Zgomotul marcheaz\ lipsa de

întreb\ri esen]iale. Cînd corul este foarte g\l\gios, nu ai alt\ solu]ie dec`t s\ strigi ca s\ te afirmi. Mie, în schimb, îmi place corul, vechiul strig\t. Po]i s\ fii agresiv, dar, de obicei, asta e în detrimentul con]inutului. Teatrul s-a transformat într-o meserie de produs cultural, nu mai este una voca]ional\ în care s\ stai [i s\ faci un spectacol o dat\ la [ase ani. Rela]ia cu publicul este viciat\. Ce o face s\ fie a[a?? Lipsa de con]inut autentic. Nu prea avem nimic de spus, asta e realitatea.

M i h a e l a M i c h a i l o v , 31 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a e fric\ [i a Premiului UNITER bursei de dramaturgie acordat\ de dramAcum pentru piesa Mi-e pentru piesa Complexul România . Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

femei care s-au dus s-au dus femeile care întindeau ciucurii la covoare [i care sp\rgeau ceapa cu pumnul f\r\ s\-i zdrobeasc\ inima femeile care ridicau p\m`ntul în furci p`n\ deasupra capului s-au dus femeile care f\ceau dulcea]\ din coji de pepene verde din m\ce[e ori coac\ze care preg\teau [erbeturi groase apretau îndelung [i ap\sat cear[afurile de parc\ ar fi cucerit lumea centimetru cu centimetru femeile care-[i sp\lau din]ii cu sare grunjoas\ iar p\rul cu ap\ de ploaie care vorbeau pu]in [i niciodat\ înaintea b\rba]ilor niciodat\ ultimele s-au dus femeile care ie[eau din copil\rie cu palmele cr\pate ca s\ nu alunece c`nd se prindeau de via]\ care citeau ora în soare f\r\ s\ clipeasc\ [i care b\gau cu]itul în animalul bîntuit de moartea anemic\ ori fricoas\ Robert {erban, 37 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

robert

[erban

ICR - traduc`tori \n formare

Dac\ a]i ratat grupajul traduc\torilor ICR în formare început în num\rul trecut, v\ facem un mic update: pe lîng\ interviurile obi[nuite luate tinerilor traduc\tori veni]i cu burs\ de traduc\tori `n formare la ICR, le-am solicitat, de aceast\ dat\, intervieva]ilor [i cîte o mostr\ de traducere din c\r]ile care le-au trezit interesul. În num\rul trecut am avut un fragment din romanul Tache de catifea, de {tefan Agopian, tradus în german\ de Peter Rösch, unul din Trimisul nostru special, de Florin L\z\rescu, tradus în sîrbe[te de Mirela Glušac, [i unul din Sînt o bab\ comunist\!, de Dan Lungu, tradus în englez\ de Cara Uccelini, traduc\toare din Statele Unite. Pentru acest num\r am primit dou\ fragmente din romanul Un an în Paradis, de Liliana Corobca, traduse în german\ de Sara Pollege [i, respectiv, în italian\, de Ileana M. Pop.

Sara Pollege,

din Germania, ne-a spus c\ a început s\ înve]e române[te din motive personale. A f\cut un an preg\titor aici - a fost primul ei contact cu limba [i cu ]ara - [i începuse s\ studieze Limbi Moderne Aplicate. A înv\]at limba român\ în [apte luni [i o vorbe[te foarte bine, de[i timid, cu un „rrrr” german moale.

„Am s\ caut ni[te autori care scriu mai simplu” Cum te-ai apucat s\ `nve]i limba român\? Am înv\]at româna din motive personale, am f\cut un an preg\titor, a fost [i primul contact cu limba [i cu ]ara, acum studiez aici, în Bucure[ti, Limbi Moderne Aplicate. Am auzit despre acest program al ICR de la profesoarele mele.

În cît timp ai înv\]at, deci, române[te? În [apte luni.

Ai [i citit autori români?

Nu, la cursurile preg\titoare am citit doar cîteva texte, fragmente, pentru limb\, dar acum încep s\ citesc [i autori, iar pentru c\ nu [tiu atît de bine româna, am s\ caut ni[te autori care scriu mai simplu, ca s\ în]eleg apoi foarte bine [i alte c\r]i. Sînt c\r]i pe care nu prea am reu[it s\ le citesc foarte repede; nu [tiu dac\ a[a e stilul lor de a scrie, dar... Mi-a pl\cut cartea Un an în paradis, am citit-o în dou\ zile. Am mai citit Degete mici, de Filip Florian, [i am început Un ]inut de r\coare [i verdea]\, dar mi-a fost greu s\ o urm\resc. Nu am reu[it s\ m\ concentrez, iar felul autorului de a scrie nu m-a fascinat prea mult. Acum citesc N\scut în URSS, e scris\ foarte u[or, am prins [i glumele, am rîs, mi-a pl\cut mult. Am cump\rat o mul]ime de c\r]i, dar o s\ vedem. Am încercat s\ g\sesc c\r]ile de pe lista de la cursuri, iar cînd am ascultat o prezentare de carte interesant\, am încercat s\ o cump\r. Filip Florian mi-a spus c\ Fata din casa vagon sun\ bine. Am ascultat tot felul de prezent\ri [i de lans\ri. A fost acolo [i Lucian Dan Teodorovici, care îmi place foarte mult - am citit cîteva texte scurte de-ale lui - [i cred c\ dac\ el recomand\ o carte, poate c\ e o carte bun\.

Liliana Corobca

Ein Jahr im Paradis Paginile 75-77

Sveta fuehlt sich immer noch nicht viel besser. Sie ist bleich, ganz benommen und hat keinen Appettit. Trotzdem geht sie wie die anderen auch zur Bar. Wenn sie sich nicht erholen wird, um wie alle zu arbeiten, dann wird sie weiter verkauft. An die Organhaendler. Das sagt Zeca ihnen immer um ihnen Angst einzujagen: Zu den Oraganenhaendlern mit euch, ihr dummen Huehner. Mit einer von eueren stinkenden Nieren verdiene ich viel mehr Geld als ihr mir einbringt! Ihr seid ja fuer gar nichts zu gebrauchen! -Iss, Sveta. Hab keine Angst, am Anfang ist es simmer schwer, bis du dich schliesslich an alles gewoehnst. Oder schliesse einfach die Augen. Mit der Zeit wird dein Koerper ganz taub und du fuehlst gar nichts mehr. -Sei still (sie moechte gar nicht hin hoeren). Sveta ist jung, wie soll sie da schon sterben! Abends, wenn die Maedchen sie in die Arme schliessen, dann will sie nur noch sterben. Sterben, dem Ganzen entkommen. Sonia fuehlt sich verpflichtet Sveta vom Gegenteil zu ueberzeugen. Denn vielleicht ist ja doch nicht alles ganz so schlimm, vielleicht aendert sich noch alles zum Besseren. Denn das ist unser Schicksal, dass wir leiden muessen. Sonia war noch nie ein guter Redner. Sie hat das Gefuehl, dass in ihr die Woerter ausgestorben sind und wuede am liebsten weinen. Catia hat ihr Gesicht zur Wand abgewendet und versucht einzuschlafen, Sveta starrt in die Leere und scheint gar nichts mehr wahrzunehmen, Sonia vergiesst Traenen im Stillen. Liuda ist ganz wach und moechte gerne mit jemandem reden. Aber das wuede jetzt stoeren. -Ich gehe mir mal meine Portion Sonne holen, war gestern gar nicht. Sie geht zu den Maedchen im Raum nebenan. Tagsueber ist es ruhiger als Nachts. Du bekommst nie genug vom schlafen. Man hat das Gefuehl, als wuerde man sich in einen Abgrund neigen, in eine Leere und dein Koerper fuehlt sich schwerelos

an. Du willst gar nicht mehr aufwachen, deine Augen nicht mehr oeffnen. Die traenenverschmierten und mueden Gesichter holen dich sofort in die Realitaet zurueck. Ein traumloser Schlaf. Oder einer mit milchigen Traeumen, welcher dich in die Tiefe zieht, in ein duennes, bedrohliches Gewaesser oder du verschwindest in eine aschgraue Wolke. Eigentlich bist du sogar eine Wolke in Form einer riesigen, schlafenden Frau, mit riesigen Bruesten, riesigem Kopf, riesigen Hintern und unendlich so weiter…Sveta oeffnet die Augen und ihr Blick verliert sich irgendwo an der Decke. Ihre Hand fuehlt sich nur im Schlaf leicht an, wenn sie sie ein bisschen anhebt ermuedet sie. Die Schwere kommt zurueck, wenn du die Augen oeffnest. Sie schliesst ihr Augen und versucht noch einen bisschen zu schlafen. Die Wolken kehren zurueck. Alles wird wieder leicht. Zeca hat schon seit langem was gerochen. Liuda wuerde der Liebling von Einem, scheint etwas Ernsteres zu sein, denn er laesst keinen Soldaten an sie ran. Es gab schonmal solche Faelle. Entwerder die Soldaten ziehen ab, mit dem ganzen Battalion, oder sie kaufen die Maedchen, wir werden sehen. Dass nur nichts aus dem Ruder laeuft. Es gibt ja Moeglichkeiten, friedliche Loesungen, wie sind ja zivilisiert und verstaendnisvoll. Liuda ist am wichtigsten geworden. Cris besucht sie, interessiert sich fuer sie, ihr Problem, solange er bezahlt mischt sich keiner ein. Wollen wir nur hoffen, dass er nicht ganz so verrueckt ist, aber wer kann das wissen…. Solche Bars halten nie lange, Zeca hat viele Plaetze, verkauft Maedchen, bekommt Neue. Ohne Ende. Hier laeuft alles prima, das Geschaeft bereitet ihm hier nicht viel Kopfzerbrechen. Er wartet auf P?v?lache damit er ihm wieder neue Ware liefert. Die Maedchen von der letzten Ladung kommen gut zurecht, Zeca ist zufrieden. Wie er es macht und wie er es richtet, alles laeuft gut, wie eine Katze die immer auf ihren vier Beinen landet. Er hat auch Glueck mit den Anwohnern hier. Er versteht sich mit allen gut.

Pavel si avvicina, le si siede accanto e fuma. È giovane, non avrà più di 17 anni. È carina, perfino con quel naso tutto rosso e gli occhi in lacrime. Pavel la osserva in silenzio (non gli è ancora venuta alcuna idea). La ragazza non l’ha notato. Pensa solo a piangere. Cosa può dirle... Ma sì, perché non provare? «Centinaia di giovani si compatiscono perché hanno finito l’università, hanno sudato sette camicie per cinque anni consecutivi e poi nessuno li assume, non hanno lavoro, non hanno stipendio. Oggigiorno è inutile studiare.» Stupita e imbarazzata, la ragazza alza gli occhi su di lui. Un tipo simpatico sulla quarantina, dalla voce mite e gentile. «E tu piangi perché non sei stata ammessa...» Pavel aspettava. Vediamo se dice qualcosa. Sonia si asciuga le lacrime (con la mano) e tace. Cosa vuole da lei? Non sa cosa rispondere. «In un anno ti fai un po’ di soldi e poi ti iscrivi dove vuoi, all’università più importante che c’è. Mia sorella, che ha la tua stessa età, ha fatto così e non se n’è pentita. «E come si fa?» si sveglia Sonia palesemente interessata. «Come fanno tutti. Lavori un anno da qualche parte, in un negozio, in una fabbrica o in un ristorante, ti prendi cura di una vecchietta, di un bambino, dove trovi, l’importante è far soldi...» «Non sarebbe male» mormora la ragazza. Pavel crede che sarebbe meglio parlare da un’altra parte, non qui, sotto gli occhi della gente. Sonia non pensa di avere a che fare con uno sconosciuto. No. È stato proprio il Signore a metterglielo sul cammino, per aiutarla. E forse è per il suo bene che non sia stata accettata all’università. Si è iscritta alla statale, dove il numero dei posti è tra i più bassi ed è per questo che non ha passato l’esame di ammissione. Se avesse avuto soldi avrebbe potuto iscriversi alla privata, come fanno tutti. E se lavorerà un anno o due diventerà ricca, aiuterà i suoi genitori, il fratellino e potrà entrare in qualunque università. «Da che parte si va? Io dovrei andare...» «Alla casa dello studente.» «Ti accompagno per un po’, se vuoi. Non è mai morto nessuno per non essere stato ammesso all’università. Sei giovane, bella, devi lottare. Ti aiuto io a trovare un lavoro.» «Ti dispiace se ti offro un gelato?» E Pavel le scompiglia affettuosamente i capelli, come fanno i papà. Strada facendo trovano un bar discreto, entrano, fanno

Întîlnirile de la Nicula, edi]ia a IV-a a, Nicula, mai 2009 Concursul Na]ional de Poezie ProVERS, edi]ia a III-a a

Organizatori: Prim\ria Municipal\ Gherla Casa Municipal\ de Cultur\ Gherla M\n\stirea Nicula 0264/242662 & 0742699745 concursulprovers@yahoo.com & www.concursulprovers.ro ANUN}: O CONCURS NA}IONAL DE POEZIE Prim\ria Municipal\ Gherla [i Casa Municipal\ de Cultur\ Gherla, în colaborare cu M\n\stirea Nicula, organizeaz\ CONCURSUL NA}IONAL DE POEZIE ProVERS, edi]ia a III-a, mai 2009. Concursul se va desf\[ura pe dou\ sec]iuni:

I. Volum de debut: scriitorii care au debutat în volum, la orice editur\ na]ional\ sau interna]ional\ (condi]ie unic\ - ISBN), între 1.VI.2008-1.IV.2009, pot trimite, într-un plic A4, volumul de debut, în 5 exemplare, cu CV ata[at, sau în format electronic, pe adresa concursului. Va exista un singur premiu na]ional. P`n\ la 1 februarie 2009 se a[teapt\ propuneri pentru Marele Premiu de Debut, din partea cititorilor, a scriitorilor, a criticilor, pe adresa concursului. II. Grupaj de poezie în manuscris: tinerii poe]i, cu v`rsta maxim\ de 30 de ani, nedebutan]i în volum [i (implicit) nemembri ai USR, pot trimite, p`n\ la data de 1.III.2009, minimum 7 [i maximum 10 texte poetice, tehnoredactate fa]\-verso, în 5 exemplare, la 1 r`nd, font Times New Roman, dimensiune 12. Într-un plic format A4 se introduce grupajul de poeme; pe prima pagin\ a grupajului este scris un

conversazione. Mi chiamo Pavel (Vasilievici), e io sono Sonia, Sofia (Nicolaievna). Le fa parecchie domande, sulla famiglia, gli amici, i piani per il futuro. Non dovrebbe dire a nessuno che lui ha intenzione di aiutarla. E se decidesse di partire, sarebbe meglio che dicesse alla madre che una collega, un’altra ragazza respinta all’esame di ammissione, la porta con sé a lavorare presso sua sorella maggiore. Ma la cosa migliore in assoluto sarebbe aspettare un po’ di tempo. Pavel le dirà come e quando. Sonia è quasi contenta, nonostante le dispiaccia di non essere stata ammessa. Andrà a lavorare, farà un po’ di soldi e allora si risolverà tutto. All’inizio non si guadagna molto, precisa Pavel: sei giovane e non hai esperienza. Ma nel giro di un anno, a tre mila dollari ci arrivi. Come minimo. Tre mila! Sonia aveva già pensato cosa farne di quei soldi. Le tasse sono tre o quattrocento all’anno, quindi sono più che sufficienti. Pavel infilava un’opzione dietro l’altra. Sonia lo ascoltava con ammirazione e fiducia. Se le avesse detto “dai, vieni con me”, ci sarebbe andata. Facile come bere un bicchiere d’acqua. Avrebbe anche potuto non rivelarle il suo nome e dirle: domani vieni in tal posto e ti porto a lavorare in tal paese, e lei ci sarebbe stata. In altre parole, la candidata ideale. Se avessi giocato la carta dell’amore l’avrei spaventata, ci sarebbe voluto molto più tempo. Le domandò con delicatezza se avesse un ragazzo – il quale con tutta probabilità le dà un bacio sulla guancia una volta alla settimana, la domenica sera – che avrebbe sposato una volta finita l’università. Imbarazzata, la ragazza chinò la testa e guardò insistentemente il gelato di Pavel. Non risponde. “Meno male che non ho giocato la carta dell’amore!”. Pavel non se lo mangiò il gelato, lo diede tutto alla ragazza, che lo finì accuratamente. Nel suo paese non ce n’è e, quando viene in città, ne mangia molto. Due volte si è anche sentita male. Andrà a casa adesso. «Dì che non sai ancora i risultati e che, se non dovessi essere ammessa, andrai a lavorare come tutti quanti, in Cechia, con un’amica. Lavoro un anno e poi ritorno con i soldi, mamma, compreremo la televisione a colori. I documenti saranno in regola. E non dire niente a nessuno, bambina mia, conosci la cattiveria della gente.

Romanul Un an `n Paradis va ap\rea `n traducerea Ilenei Pop la Gruppo Editoriale Zonza, Cagliari motto; în acela[i plic A4 se introduce un plic mic, închis, cu acela[i motto scris pe verso; în\untrul plicului concurentul va pune un CV care va cuprinde: a. mottoul pus pe plicul mic [i pe grupajul de poezii; b. nume/prenume; c. dat\/loc de na[tere; d. studii, premii/distinc]ii/activitate culturale/literare; e. un crez poetic de maximum 10 r`nduri; f. o fotografie tip buletin. Adresa la care vor fi trimise lucr\rile (pentru ambele sec]iuni) este Casa Municipal\ de Cultur\ Gherla, Pia]a Libert\]ii, nr. 1-2, municipiul Gherla, jude]ul Cluj, cu men]iunea „Pentru Concursul de Poezie ProVERS - grupaj de poezie”. Grupajul de poeme poate fi trimis [i pe adresa concursulprovers@yahoo.com. În acest caz, se ata[eaz\ mesajului [i CV-ul. Juriul: 7 persoane - scriitori [i critici literari de marc\ (componen]a juriului va fi f\cut\ public\ la 1 martie 2009). Festivitatea de premiere va avea loc în cadrul ÎNT~LNIRILOR DE LA NICULA, edi]ia a IV-a, mai 2009. Premii: - Premiul na]ional ProVERS pentru volum de debut: 1.500 RON; - Premiile pentru grupaje de poezie: Marele Premiu 1.000 RON, - Premiul I - 700 RON, - Premiul II - 500 RON, - Premiul III - 400 RON, - Men]iune I - 300 RON, - Men]iune II - 200 RON. Vor fi acordate premii suplimentare, acordate de institu]iile culturale clujene, de publica]ii [i edituri [i de persoane fizice: c\r]i, abonamente, publica]ii, bani. Drumul, cazarea [i masa vor fi asigurate de c\tre organizatori. *Contact: Luigi BAMBULEA - 0742 699 745 / luigi16sem@yahoo.com concursulprovers@yahoo.com / www.concursulprovers.ro

Ileana M. Pop

este românc\, dar familia ei s-a mutat în Italia cu mul]i ani în urm\. Pîn\ la 8 ani, Ileana a copil\rit în Bucure[ti, apoi [i-a urmat educa]ia în ]ara de adop]ie [i a absolvit Facultatea de Limbi [i Literaturi Str\ine, sec]ia German\-Englez\, [i s-a mai întors în ]ar\ o dat\ la 3-4 ani, în vacan]e. Acum face cursuri de literatur\ român\ la Padova pentru a-[i completa cuno[tin]ele, lucreaz\ la Madrid [i se poate întoarce cînd vrea în România [i, de[i apreciaz\ c\ româna ei e „mai degrab\ domestic\”, traduce c\r]i române[ti în italian\ [i `n spaniol\ (noua ei limb\ adoptiv\). www.poptrads.com

„Pentru mine a fi traduc\tor e o profesie perfect\” Ce scriitori români te-ai gîndit s\ traduci? Am venit cu unele deja citite, mi le cump\rasem anul trecut de Pa[ti, cînd am venit aici, iar cînd am venit cu bursa, m-am gîndit s\ profit [i s\ încerc s\ le traduc. Una a fost Trimisul nostru special, de Florin L\z\rescu, alta a fost Un an în Paradis, am ars dou\ palme a lui Lucian de Liliana Corobca, [i Atunci i-a Dan Teodorovici. S\ spun drept, le-am ales întîmpl\tor, pentru c\ am stat numai o s\pt\mîn\ anul trecut în Bucure[ti, am stat 3-4 ore la Libr\ria Eminescu, m-am a[ezat [i am r\sfoit cîteva c\r]i [i m-am l\sat dus\ de titlu, de o senza]ie aproape epidermic\. Da, am r\mas foarte satisf\cut\ de aceste c\r]i [i am propus deja cartea Lilianei Corobca unei edituri din Italia care se pare c\ e interesat\ s\ o publice. Va trebui s\ coordonez eu negocierea, pentru c\ ei nu vorbesc române[te, [i vom vedea. Pentru Trimisul nostru special am încercat s\ iau leg\tura cu autorul, dar înc\ nu mi-a r\spuns. Nu m\ gr\besc, pentru c\ nu e o mare b\taie pe autori români în Italia... M\ orientez în special spre literatura contemporan\, neavînd eu oricum mari cuno[tin]e de literatur\ clasic\, pe care abia acum mi le integrez, prin cursurile despre care v-am spus.

ICR - traduc`tori \n formare

Un an \n Paradis

Cum ai aflat despre bursa ICR pentru traduc\tori în formare? Am aflat întîmpl\tor; eu sînt înscris\ la un forum de traduc\tori [i într-o zi a scris ceva Anita Bernacchia, care a venit aici la prima edi]ie [i bineîn]eles c\ mi-a atras aten]ia faptul c\ traducea din român\ [i i-am scris, ne-am cunoscut [i mi-a spus despre aceast\ burs\.

Cum ai p\strat leg\tura cu literatura român\? De-abia acum m-am apropiat de aceast\ lume; voi p\stra leg\tura pe viitor. Pîn\ acum nu am sim]it nevoia, pentru mine româna a fost un lucru obi[nuit, n-am ales niciodat\ s\ înv\] româna [i n-am sim]it nevoia s\ citesc prea mult\ literatur\ român\. Dar acum vreau s\ fac o profesie din asta - eu sînt de 3 ani traduc\tor tehnic, lucrez deja cu limba român\, dar traduceri literare abia acum am început s\ fac [i nu e acela[i lucru.

B\nuiesc c\ nici în Italia nu po]i s\ tr\ie[ti din traduceri literare. B\nuie[ti bine. Dar nu vreau s\ m\ gîndesc înc\ la asta. Fac [i traduceri tehnice, am [i alt job (sînt tutor [i la ni[te cursuri virtuale) - toate astea pe internet, pentru c\ tr\iesc în Spania, de[i sînt italianc\. Pentru mine e o profesie perfect\. În Spania m-am mutat din motive personale. Stau totu[i cam 2 luni pe an în Italia, iar de cînd nu mai sînt student\, [i sînt independent\ din punct de vedere financiar, vin mult mai des în România. Îmi place c\ nu trebuie s\ aleg între o ]ar\ [i alta, pentru c\ mi-ar fi foarte greu.

Cred c\ e [i foarte pl\cut s\ te plimbi prin toate aceste ]\ri. Da, este pl\cut, dar identitatea se cam pierde. Nu prea mai [tii ce e[ti, dar nu trebuie neap\rat s\ alegi. Grupaj realizat de Ana Chiri]oiu

abroad

ruxandra ana dosar de expat primele lec]ii poloneze You know, I’ve learnt something today. A[a se încheie aproape fiecare episod din South Park. Iar eu sînt fan\ South Park. {i îi cred pe cuvînt pe \ia mici c\ se poate, într-adev\r, s\ înve]i ceva în fiecare zi. Ceea ce mi s-a [i întîmplat, de o s\pt\mîn\, de cînd am ajuns în Polonia. Într-o ordine oarecum aproximativ\, astea sînt înv\]\turile mele c\tre mine [i c\tre oricine s-ar putea afla, la un moment dat, într-o situa]ie asem\n\toare cu a mea. Lec]ia #1: Bursele guvernamentale nu sînt întotdeauna cea mai fericit\ alegere. Desigur, exist\ excep]ii. Bursa mea nu a fost una dintre ele. Din februarie am scris [i rescris CV-uri, aplica]ii, am completat formulare, mi-am tradus [i legalizat tot trecutul academic, am f\cut liste cu trecutul meu publicistic [i editorial. Am fost la interviuri, la teste psihologice, am cerut scrisori de recomandare, una peste alta, singurele informa]ii care lipsesc din dosar sînt: culoarea mea preferat\, desenele animate la care m\ uitam în copil\rie [i istoria medical\ a str\bunicii. În naivitatea mea, m\ a[teptam s\ primesc înapoi m\car jum\tate din cantitatea de informa]ii pe care o livrasem. Contractul meu de studii m\ oblig\ s\ respect „cutumele ]\rii primitoare”, s\ nu m\ implic în politic\, s\ nu m\ întorc în ]ar\ mai devreme de 10 luni (chiar dac\ anul universitar dureaz\ 9). Nu am reu[it s\ îmi dau seama, pîn\ în acest moment, unde sînt erorile de logic\, la ce nivel, cît de înalt, cert e c\ nimeni nu [tie nimic despre aceast\ burs\. Teoretic, a[ putea face orice. Pentru c\ singura informa]ie pe care o de]in e urm\toarea: am o burs\ de zece luni la Universitatea Silezian\ din Katowice. Universitatea Silezian\ din Katowice are multe facult\]i. Ba chiar cîteva departamente [i în Sosnowiec, un ora[ vecin. Dac\ m\ hot\r\sc peste noapte c\ vreau s\ m\ specializez în biochimie [i nu în filologie polon\, atîta timp cît promovez examenele, toat\ lumea e fericit\. Nici vorb\ de credite, de echival\ri, de continuarea studiilor, cum se întîmpl\ cu bursele normale. A[adar, sînt de capul meu. Un mare minus pentru cine a gîndit termenii acestui acord, un mare plus pentru Dirigu’ - care a fost un excelent consultant pe probleme de orar, de cursuri [i de organizare a anului universitar. Lec]ia #2: R\bdarea e s\n\toas\. {i necesar\. Cînd lucrurile încep prost, exist\ o probabilitate destul de mare s\ continue astfel. Studen]ii str\ini (Erasmu[ii) au posibilitatea s\ aleag\ cum vor s\ locuiasc\. În cazul meu, cred s-a presupus din capul locului c\ dac\ tot am plecat de-acas\ pentru noi experien]e culturale, sînt dispus\ [i la noi experien]e sociale. Asta se traduce prin camer\ dubl\, într-un apartament în care mai totul este sau a fost stricat. Dar prima b\t\lie cu sistemul e cî[tigat\. Dup\ îndelungi insisten]e, acum putem trage apa. Din nou, un mare minus pentru cine a gîndit termenii acestui acord, un mare plus pentru Asia - despre ea va mai fi vorba ceva mai încolo, dar lec]ia cu r\bdarea de la ea am înv\]at-o [i, datorit\ ei, s\pt\mîna viitoare m\ mut. Poate o s\ am lumin\ [i în hol, cu pu]in noroc. Lec]ia #3: Var[ovia nu e Polonia, [i nici Polonia nu e Var[ovia. Ecua]ia e aceea[i [i pentru Bucure[ti/România, cred eu. Dac\ un turist str\in se îndr\goste[te pîn\ peste cap de Bucure[ti (îndr\gosteal\ serioas\, eventual de dragul Bucure[tiului se apuc\ de înv\]at român\ [i se gînde[te s\ se mute aici cî]iva ani), atunci nici un alt ora[ nu va fi la fel de bun. Pentru c\ Bucure[tiul, a[a haotic [i paradoxal, d\ dependen]\. Turistul str\in se va sim]i stingher în alt\ parte, ba poate va fi chiar dezam\git, [i în orice caz va constata c\ Bucure[tiul nu e chiar reprezentativ pentru România. Eu sînt turistul str\in în Polonia. Sînt la 5 ore de Var[ovia [i singurul motiv pentru care înc\ nu m\ duc s\ o v\d, s\ îi spun c\ pentru ea m-am întors, e c\ s-ar putea s\-mi virusez ecosistemul [i a[a destul de fragil. Din fericire pentru mine, Katowice (ora[ul în sine, am trecut peste traumele cu bursa [i cu c\minul) a fost o surpriz\ nesperat\. Pe forumuri citisem c\ ar fi urît [i neprimitor, un banal ora[ industrial unde în afar\ de poluare nu ai ce vedea. Deocamdat\, eu locuiesc într-un ora[ cu case de c\r\mid\ ro[ie, cu str\du]e întortocheate, cu poduri [i cu pasaje subterane

[i puburi ascunse prin tot felul de cur]i, cu mult\ verdea]\, unde plou\ des [i nedepresiv. Lec]ia #4: Procesul de adaptare la mediu. Unele lec]ii nu sînt general valabile. În Bucure[ti am înv\]at c\ aparen]ele conteaz\. C\ superficialitatea bine dozat\ e un must have. Ambalajul poate vinde orice marf\, atîta timp cît e personalizat [i original. Cînd am schimbat Bucure[tiul cu Var[ovia, am avut exact aceea[i senza]ie: locuri unde trebuie s\ fii, oameni pe care trebuie s\ îi cuno[ti, zîmbete [i amabilit\]i pe care trebuie s\ le ai în mînec\ la orice or\ din zi [i din noapte. {i adaptarea a fost mai degrab\ o trecere fireasc\ de la o lume la alta, în care înc\ aveam de descoperit locurile [i oamenii, dar unde cuno[team codul. Cînd am ajuns în Katowice, codul s-a blocat. Aproape c\ era de nerecunoscut. A[a c\ m-am trezit punîndu-mi deoparte pre]ioasele înv\]\turi, amînîndu-le pentru nu [tiu exact cînd. Ce [tiu sigur e c\ le va veni iar vremea. Asta a fost lec]ia cea mai dur\, în primul rînd pentru c\ a fost atît de short notice, în al doilea rînd pentru c\ eram chiar mîndr\ de procesul bucure[tean de autoconstruc]ie, [i în al treilea rînd pentru c\ nu ]ineam neap\rat s\ renun] la multe dintre experien]ele ultimilor ani. Lec]ia # 5: Î ntotdeauna exist\ r eversul m edaliei. Aici va fi vorba, în mare parte, despre oamenii din Katowice. La capitolul \sta stau bine. Dac\ s-ar acorda vreun premiu pentru cea mai horror s\pt\mîn\ din via]a unui om, atunci cred sincer c\ mi sar cuveni trofeul, [i a[ avea o list\ foarte lung\ de oameni c\rora s\ le mul]umesc pentru c\ am supravie]uit f\r\ s\ fac abuz de calmante. Cap de list\ e Asia, care a fost profa mea de polon\ în Bucure[ti [i care, cînd am ajuns eu în Polonia, era în vacan]\, ultima s\pt\mîn\ de vacan]\ înainte s\ se întoarc\ s\ predea în România, unde anul trecut a avut parte de experien]e foarte asem\n\toare cu ale mele. De-aici povestea cu r\bdarea. Reveind, nu era în fi[a postului s\ dea mii de telefoane ca s\ încerce s\ o scoat\ la cap\t cu c\minul, [i nici s\ m\ sune s\-mi spun\ c\ pot trece pe la ea dac\ am nevoie de internet (nu, n-am avut la mine în camer\), nici s\ m\ scoat\ în ora[ în fiecare sear\ cu prietenii ei, nici s\ se intereseze ce e cu bursa mea cea obscur\ sau s\-mi povesteasc\ cum stau lucrurile pe la facultate, nici la ce cursuri m\ pot duce cu încrederea c\ nu o s\ dau peste profi plictisitori, ci peste ni[te oameni de la care chiar am ce înv\]a. Dup\ prima sear\ în Katowice, m-am trezit tr\ind în lumi paralele. Una, despre care am scris pîn\ acum. Scorpia care trebuie îmblînzit\. A doua, la cîteva minute de mers pe jos de c\min. Care c\min, a venit momentul s\ spun, este într-o p\dure. P\dure în toat\ regula, nu cî]iva cop\cei printre blocuri. În p\dure, acolo unde nici unui locuitor al încînt\torului campus nu i-ar trece prin cap s\ se aventureze, e un bar. De fapt, bar e mult spus. E un cort unde toat\ lumea cunoa[te pe toat\ lumea, unde Jacek e barman de 10 ani, unde pove[tile se leag\ [i se dezleag\ exact ca într-o telenovel\, [i unde oamenii sînt prieteno[i [i binevoitori [i au chef de vorb\. Într-o diminea]\, am întors internetul pe toate p\r]ile ca s\ g\sesc ceva despre locul \sta. Nimic. Nici pe forumuri, nici pe site-urile care recomand\ diverse alte baruri din campus, nici pe bloguri poloneze sau nepoloneze. Cortul din p\dure nu exist\. Mi-e team\ c\ într-o diminea]\ o s\ m\ trezesc [i o s\ m\ întorc în p\dure [i n-o s\ mai fie nimic. Cînd i-am spus Asiei asta, mi-a r\spuns s\ stau lini[tit\. Ei sînt acolo de zece ani, tot timpul. Deja cred c\ am spus prea multe. Lec]ia #6: Limba vorbit\ [i limba înv\]at\ la [coal\ sînt dou\ limbi diferite. Cît de banal poate s\ sune asta? Teoretic, [tiam - chiar [i vorbind numai român\ - c\ într-un fel vorbim la bere [i în alt fel vorbim la cursul de teoria literaturii. Dar erau limbaje pe care le dezvoltasem în paralel [i nu îmi puneam foarte multe întreb\ri despre felul în care vorbesc. Am descoperit acum, la barul din p\dure, coada de la cirea[\. Gramatical, fac tot mai pu]ine gre[eli de la o discu]ie la alta. Lexical, cred c\ sem\n mai degrab\ cu o domni[oar\ de pension (de data asta, m-au salvat aparen]ele). Lec]ia #7: Porcii mistre]i sînt prietenii no[tri. Locuiesc [i ei în aceea[i p\dure, sînt în general vecini buni, pa[nici [i mult mai pu]in g\l\gio[i decît vecinii spanioli din cap\tul coridorului. A fost o vreme cînd, în Bucure[ti, m\ jucam World of Warcraft. Acum, cu decorul schimbat, am [i op]iunea de a ie[i din cas\ [i de a m\ sim]i tot ca în WoW. Totu[i, tind s\ cred c\ aici vîn\toarea de mistre]i nu m\ va ajuta s\ colectez puncte de experien]\. Dar am un an întreg la dispozi]ie ca s\ aflu. Ruxandra Ana, 24 ani, înva]\ limba polon\. Acum, la Universitatea Silezian\ din Katowice, dup\ un an la Limbi [i Literaturi Str\ine în Bucure[ti. A terminat Facultatea de Litere, a fost PR la Observator cultural, iar acum î[i împarte timpul între cursuri, joburi studen]e[ti, scris [i traduceri.

cosmin

manolache

mizilicuri

incendii devastatoare entru c\ m-am n\scut în Mizil, simt o nevoie de neoprit s\ m\ justific. S\ ]in partea unui punct de pe hart\. Pentru c\, de cînd au început s\ m\ preocupe h\r]ile, de pe la 7 ani, m-a cople[it ideea c\, de fapt, locuiesc într-un punct, spre deosebire de al]ii care î[i duceau vie]ile într-un soi de gîlme sau noduli care închipuiau a[ez\ri mult mai consistente, dar [i bolnave pe m\sur\. Despre Mizil nu [tiam eu mare lucru. Am mai aflat, cu chiu cu vai, întrebînd în stînga, în dreapta, ascultînd pove[ti, scotocind prin c\r]i rare, stranii, specializate. Cam greu s\ afli am\nunte despre un ora[ care a ars pîn\ la temelii de dou\ ori. A[a s-a ales praful [i de firavul nostru obicei de a arhiva trecutul. Ceea ce a[teapt\ Mizilul este s\ fie rescris. {i nu-i lucru u[or. În primul rînd trebuie s\ ]ii piept formul\rilor expeditive de tipul: De la Mizil pîn’ la Dolhasca... De fapt o

recunoa[tere a statutului de punct, altfel pestri], într-o geometrie pe care vorbitorii o doresc ceva mai uman\. Mizilul este un punct la care, în general, se poate apela. Vara asta - 2008 - am început s\ sper. Dup\ c\ut\ri întrerupte de grabnice demobiliz\ri, am descoperit pe internet cîteva mici prize, aga]amente spre piscul cunoa[terii adev\ratului Mizil, asupra c\ruia Caragiale [i Bogza au aruncat spectrele deriziunii. Vestea c\ Adrian N\stase s-a încuibat sub coamele podgoriilor Tohani m-a pus din nou în func]iune. Din asta trebuie s\ se i[te un minim folclor, dac\ nu local, m\car unul al jurnali[tilor. Asta e, soarta Mizilului st\ la cap\tul mizilicurilor, nu i te po]i sustrage. De la Maria T\nase aveam vagi versurile Foaie verde lin pelin,/ Ionelule/ Lala mea/ Am ibovnic la Mizil/ Ionelule /Of, of, of/ {i-ar veni dar n-are tren/ Of, of, of... Cu tren sau f\r\, a[teptam s\

Marieva Ionescu

Date În perioada 3-16 august s-a desf\[urat, la Centrul de conferin]e al Universit\]ii din Bucure[ti de la Sinaia, {coala de var\ Estudia. Creativitate p entru e xcelen]\, organizat\ de Asocia]ia Erudio. Parteneri: Universitatea din Bucure[ti, Funda]ia Unilever, British Council, FUN. Participan]i, Radio Guerrilla, 24-F 16 studen]i selecta]i, pe baza unui CV, a unui interviu [i a unui eseu de auto-caracterizare, de la diverse facult\]i din Bucure[ti: Farmacie, Chimie, Management [i marketing, ASE, Comunicare [i rela]ii publice, Litere, Limbi str\ine, {tiin]e politice, Sociologie, Medicin\, Arhitectur\ [i urbanism. Profesori (de[i termenul nu e chiar potrivit): Marian Popescu - tehnici teatrale, Ion Manolescu -

scriere creativ\, Mihaela Zaharia - g`ndire lateral\, Stela Lie - creativitate plastic\, Tudor Mihai - dans, Eugen Oprina - tehnici foto, Nicu Alifantis - creativitate muzical\, Monica Mocanu [i Radu Stoi]\ - dezbatere, Liviu Papadima [i Cosmin Alexandru - vorbire în public, Steve Mesure (British Council) - team building [i tehnici teatrale. În afar\ de ei, din partea Asocia]iei Erudio au fost prezente, permanent, Mihaela Gânju (director executiv) [i Gabriela Tokacs (manager de program). Program: ateliere de patru ore, unul diminea]a, altul dup\-amiaza, cu pauze de discu]ii [i de mas\, o excursie, o zi în care, ca aplica]ie a cursului de vorbire în public, s-a desf\[urat un schimb de experien]\ pornind de la c`te un discurs de c`teva minute ]inut de fiecare cursant pe o tem\

din domeniul lui de interes; în plus, serile [i ultima zi dedicate preg\tirii unui „spectacol” de absolvire; în ultima sear\ - spectacolul [i înm`narea diplomelor de absolvire.

Povestea Îmi este foarte greu, din interior (ca participant), s\ fac un rezumat c`t de c`t „obiectiv”, ordonat [i structurat, al celor dou\ s\pt\m`ni petrecute la Sinaia; scriind acum, la ceva timp dup\ terminarea „pove[tii”, îmi revine mai ales starea acelor zile. {i m\ g`ndesc c\ mam sim]it, atunci, cam cum trebuie c\ se sim]ea personajul Oblio, din The Point. S\ detaliez. Creativitate, creativ - cuvinte de baz\ în contextul dat - îmi inspir\ mie un cap rotund,

atunci c`nd toat\ lumea are cap ]uguiat (sau poate invers, dar a[a e în film). M-am trezit deci într-o Pointless forest , de[i mult mai simpatic\ dec`t cea în care a fost exilat Oblio. P\durea - plin\ de oameni de v`rsta mea, tot Oblio, Oblio în [aisprezece exemplare, fiecare cu forma lui de cap, capetele rotunde put`nd fi, fire[te, de mai multe feluri... {i-am început c\l\toria. Nu am dat îns\ peste omul-s\geat\, cei de felul lui r\m\seser\, probabil, prin Bucure[ti, unii prin s\lile de curs, la catedr\, al]ii ([efii) prin birouri, al]ii (unii p\rin]i), acas\, lupt`ndu-se cu marea canicul\. „Ghizii” au fost, dimpotriv\, dubluri ale lui Rockman , oameni-st`nci de la care Oblio înva]\ c\ vezi doar ce vrei s\ vezi, c\ you have to be steady and cool as a rock, oameni

soseasc\ o iluminare, un schepsis, o g\selni]\, cîtu[i de pu]inul care d\ lucrurilor un în]eles hîtru, o caterinc\ ceva. {i uite c\ de g\sit g\se[ti, dac\ te înc\p\]înezi. Un articol despre cum McCain [i-a ales drept vicepre[edinte o femeie guvernator. O femeie (Sarah Palin) nu de ici, de colo - însu[i (o îns\[i de fapt) guvernatorul Alask\i. O Alask\, la drept vorbind, cît se poate de stranie, precum Mizilul. C-un Mizil [i c-o Alask\/ Înve]i s\ te doar\-n basc\ - m-am gîndit o clip\. Pe urm\, pelinul din gura Mariei T\nase [i Sarah Palin, ptiu !, ce potrivire. Mizilul e numai bun pentru amatorii de cuvinte încruci[ate, anagrame, aritmogrife etc. În definitiv, mizilicuri pentru pierdut vremea. Dar articolul avea comentarii, asta era partea interesant\. Unul spunea c\ experien]a ei (Sarah Palin) este similar\ cu experien]a unui primar de Mizil care ar ajunge [eful Uniunii Europene. Oare primarul Mizilului ar cuteza s\ se gîndeasc\ la a[a ceva? M\ rog, este înfierat\ ma[ina de propagand\ care a adus pe primele pagini ale ziarelor americane un fost primar al unui ora[ de 7 – 8.000 de locuitori dintr-un stat frumos, dar uitat de lume. Am c\utat ora[ul, am dat de el - Wasilla. Istoria lui spune c\ a luat locul unui ora[ anterior, Knik, devenit la începutul secolului XX un ghost town. A[a cum Mizilul se fondase pe r\m\[i]ele precedentului bizar Esteu. Am r\surnat W-ul [i a rezultat Masilla. Apoi, de la Mizil pîn’ la Masilla... nu e mare lucru s\ te joci cu vocalele. {i Mizilul s-a numit o vreme Menzil, apoi Mezil. Prin urmare e posibil tot ce dore[ti s\ fie posibil. De ce nu [i o înfr\]ire între cele dou\ or\[ele. Revenind la comentariile de pe forum, am descoperit ca Mizilul a f\cut o priz\ bun\ la comentatorii articolului, pentru c\, nimic de zis, are calitatea asta - se lipe[te de tine precum, a]i ghicit, o lipitoare dornic\ s\ se hr\neasc\ din tot ce are la-ndemîn\. Nu departe am dat de o formulare

care poate r\mîne pentru gloria unui amuzament pasager. Discu]ia se purta între Marion [i Lutzu pe seama calit\]ilor lui Obama, care, spre deosebire McCain, are resurse pentru a recunoa[te valoarea unui hussein, pentru c\ algebra studiat\ în [coli tot de la husseini am mo[tenit-o, nu-i a[a ? Ei bine, formularea lui Lutzu a fost urm\toarea: Nu arabii au inventat algebra, ci babilonians. De altfel, arabii nu au inventat decît o singur\ chestie acum 1200 de ani, am uitat care-i aia. De atunci, nimic, doar haos. Iar ne întoarcem la discu]ia cu cruciadele? Hai pardon. M\ bucur ptr tine c\ e[ti o femeie pe picioarele proprii, dac\ se schimba istoria, Mizil era califat arab, iar tu erai a 39-a so]ie în harem. Am pus fragmentul \sta deoparte. Peste 50, 100, 200 de ani, dup\ ce Mizilul va mai fi suferit ni[te cutremure, inunda]ii ori incendii, va fi o m\rturie a existen]ei acestei a[ez\ri aproape imaginare. Auzi aici, Mizil - califat arab. Într-un fel, m-am bucurat. E o ipotez\ cu care se poate broda o proz\ scurt\. Sau o nuvel\. Poate în stilul unui faimos esperantist mizilean (Toma Macovei), despre care o mîn\ de mizileni abia dac\ [tiu cîte ceva, autorul unor texti[oare bizare cuprinse sub titlul Ab le auro spiritual del scena e del schermo, traduc\torul unor texte de-ale lui Emil Gîrleanu - desigur în esperanto. În fine, sar repede în barca celui de-al treilea paragraf cu socotelile întocmite. Pîn\ în momentul \sta contabilizez 5.154 semne (cu spa]ii, f\r\ a pune la socoteal\ titlul), deci cu o dep\[ire a normei de 4.500. Bineîn]eles, nu am spus nici o poveste. Doar m\run]i[uri, vals de[ucheat, mers pe ap\ împleticit. Îmi dau seama c\ am amintit de N\stase [i n-am continuat. Într-un alt comentariu, la alt articol, se spune a[a: În toamn\, istoria se va scrie la Mizil. Cu o completare: La Mizil sau D\buleni. V\ urez o zi bun\.

Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ cumplit\ am, Polirom, 2004, [i a colaboCola (2002, 2008); Anii rat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C '80 [i bucure[tenii (2004); Povestiri mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i Ciprian Voicil\; Cartea cu EUri (2005) - cu Sorin

ngeri, zmei [i Stoica, C\lin Torsan, Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil\; În joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

în fa]a c\rora, vorbind, nu trebuia neap\rat to have a point to have a point (pentru c\ ei în[i[i nu aveau întotdeauna); dubluri ale doamnelor ciudate [i colorate, ca ni[te mingi, care danseaz\ [i c`nt\ pentru c\ pur [i simplu au un singur point : s`nt bucuroase; dubluri ale domnuluicopac, de la care Oblio înva]\ s\ fac\ afaceri cu frunze... fabricate chiar de el. Atelierele, toate cele pe care le-am numit mai sus, au fost, de aceea, o combina]ie foarte reu[it\ de libertate [i structur\, de [coal\ [i distrac]ie, de joac\ [i seriozitate. Rezultatul? Nu am c\p\tat to]i capete ]uguiate, nici rotunde de aceea[i form\ (ca în film), ci am „furat”, fiecare de la fiecare, points. {i, cel mai important, pl\nuim deja ceva... afaceri împreun\!

programe, burse, proiecte

„Free floating spirit”

noua e-literatur`

rimesc constant newsletter-ul de la LiterNet, dar sincer nu am niciodat\ timp s\-l diger a[a cum trebuie. Zilele trecute `ns\ am citit `ntruna dintre revistele mele preferate, Esquire, un articol despre „nop]ile administratorului de cultur\”, adic\ R\zvan Penescu, cel care acum zece ani a pus bazele singurei edituri online de la noi. V\ `ntreba]i probabil de unde vine sintagma „nop]ile administratorului de cultur\”: tipul este ziua manager la o firm\ de consultan]\ financiar\, iar noaptea se ocup\ de LiterNet. A[a c\ am zis s\ mai intru pe la editura virtual\, s\ v\d ce mai este nou. Despre c\r]i Paparazzi sau cronica unui r\s\rit de soare avortat de Matei Vi[niec - o pute]i citi, printa, downloada, nu neap\rat `n aceast\ ordine. {i pe l`ng\ textul propriuzis exist\ [i o cronic\ a Alexandrei Ple[anu. Am v\zut piesa montat\ acum c`]iva ani la Nottara. ~nc\ nu am citit textul, dar cronica mi-a amintit c`teva pasaje din pies\. Pe scurt: ce se `nt`mpl\ `ntr-o societate `n care soarele refuz\ s\ mai apar\ [i ce modalit\ti de a m\sura timpul mai pot g\si oamenii? O imagine de sf`r[it de lume, `n care figura omului orb care se afl\ `ntr-o cabin\ telefonic\ [i sun\ oamenii la `nt`mplare s\-i `ntrebe cum mai arat\ cerul este tragic\. Tot afl`ndu-m\ aici am avut ocazia s\ citesc un fragment din Portocalele nu s`nt singurele fructe,

elena dr`ghici ce se mai \nt\mpl` pe la LiterNet

adrian

buz dou` pachete de chesterfield She’s Lost Control

de Jeanette Winterson, fragment postat chiar acum, `n timp ce scriu. Asta `mi place la editura LiterNet: public\ zilnic 15-20 de materiale (destul de mult, zic eu) cu ce este mai nou [i mai de calitate `n peisajul urbano-cultural. Despre filme Andrei Gorzo vorbe[te despre „porno cu comuni[ti”, adic\ filmul Dincolo de America. Vorbe[te este pu]in spus, pentru c\ omul este de-a dreptul pornit pe regizor [i pe scenarist - pe care `i roag\ s\ se lase de meserie. Nu [tiu de ce, dar am `ncredere `n fiecare cronic\ a domnului Gorzo [i `mi place s\ le citesc pentru c\ a[a v\d cum g`nde[te un specialist un film, nu un privitor de r`nd. Despre c\l\torii [i vinuri Seria de articole preluate de pe blogul lui Eduard Tone (redactor-[ef al FHM) [i pozele aferente m-au surprins pl\cut. Este vorba despre descrierea c\l\toriei `n or\[elul Chinon (Fran]a) – „[armant [i delicios”. „O `ntret\iere de str\du]e `nguste placate cu case de lemn sau de piatr\ `n stil renascentist [i medieval, care te poart\ `napoi `n timp [i te fascineaz\ f\r\ drept de apel”. Nout\]i ~ntr-un spa]iu neconven]ional, cum este cel de la LiterNet, este lansat\ o carte deosebit\: CorpoRealit\]i, un proiect al Centrului Na]ional al Dansului `n care scriitorii au fost invita]i s\ ia contact cu arti[tii, au participat la ateliere, la repeti]ii, la spectacole [i la cursuri, iar la final au fost ruga]i s\ `[i descrie experien]a tr\it\. Martori ai proceselor artistice au fost: Simona Popescu, Adrian {chiop, Adriana Gheorghe [i Elena Vl\d\reanu. Ce a ie[it pute]i citi dac\ intra]i pe LiterNet.ro. Elena Dr\ghici, 23 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i grãdina.

ro[u la semafor/ pe panoul enorm de deasupra Ian Curtis st\ sprijinit de Sid Vicious & James Dean moartea vinde Convers, moartea vinde orice_ mintea se întunec\ mult\ nelini[te - cum s\ nu te-apuce o adun\tur\ de strigoi b\gînd mîna în buzunarele omului? mi[c\ F\ adormito_ las-o c\ e blond\ vopsit\_ taxiul ]î[ne[te înainte [arpele de ma[ini începe s\ se deplaseze cu vitez\ pe bulevard; nelini[tea e team\ [i ceva tulbure f\r\ s\ poat\ spune ce/ 9:45 e ro[u a întîrziat iar; descoperi]i Bucure[tiul de odinioar\_ alt panou enorm poze retu[ate, Avem tradi]ie_ avem un c\cat retu[at/ scrie mare deasupra: Farmecul trecutului; v-a]i pierdut cumva min]ile? de ce nu scrie get real ?/ mi[c\ F\ adormito_ e blond\/ din FM se aude perfid She’s Lost Control versiunea remixat\ de parc\ oasele au început s\ cînte ***** toc-toc pe gresia holului pustiu [i nu sînt oameni decît u[i prin care se aude ceva îndep\rtat [i discret/ se aude absen]a_ bate [i intr\: uite ce e, tu [i pantofii t\i cu tocuri a]i f\cut deja prea mult\ g\l\gie valea_ apoi spre secretara care st\tea inert\ în u[\: dac\ te-ai privit azidiminea]\ în oglind\ ai v\zut ce_ nu-mi spune era o întrebare retoric\/ nelini[tea e fric\ [i furie [i ceva tulbure f\r\ s\ poat\ spune ***** a ie[it nu s-a uitat în spate îmi bag picioarele în ea de_ She’s Lost Control se repet\ din oase_ ma[ina merge singur\ pe banda liber\ pe lîng\ [arpele de ma[ini vîjînd în vitez\ î[i verific\ rujul în oglind\ e blond\ natural mi[c\ B\ adormitule_ las\-l e bombonel/ la benzin\rie plinul 150 RON/ o cutie de prezervative 9 RON/ Orbit Whitening 3 RON_ b\iatul îi [terge parbrizul, [i-a schimbat pantofii de lac pla]i f\r\ tocuri cu o pereche de NIKE din portbagaj / înainte s\ ias\ pe autostrad\ intr\ la mol_ tricou Esprit [i pantaloni de bumbac 300 RON pl\ti]i cu cardul ? pl\tesc cu ultimii bani_ sta]i s\ v\ rup m\car eticheta_ iese din parcare spre autostrad\

ceva tulbure f\r\ s\ poat\ spune ce_ d\ într-o groap\ se zgîrie cu ochelarii de soare în obraz 130 împotriva [arpelui de ma[ini care n\v\le[te în ora[ ***** SMS› cic\ nu e[ti la birou. da unde? [asear\ i-a spus c\ vrea s\ se mute ori el la ea ori ea la el] re:SMS› cic\ shes lost control [iar el a r\spuns c\ s\ se mai gîndeasc\ nu e chiar a[a u[or dar merit\ încercat] re: re:SMS› ce dracu ai patit??? te-am a[teptat la restaurantu din col] [iar ea i-a zis c\ î[i bate joc_ replica asta dureroas\ îi br\zdeaz\ via]a/ ce înseamn\ toate astea?]_ zgîrietura din obraz o ustur\_ re: re: re:SMS›—— nu are ce s\-i mai r\spund\ la 140 pe autostrada din ce în ce mai goal\ se aude din oase o muzic\ ca o absen]\ [i din inima ei ceva tulbure f\r\ s\ poat\ spune ce ***** au trecut 3 ani: e greu dar merit\ încercat _ citea tol\nit London Fields de sub pat se auzea The Clash cu Sean Flynn nu mai ie[ise de vreo trei zile cuvintele i-au zburat de pe buze cu o senin\tate aiuritoare chipul palid avea ceva bun [i generos dar complet înfrînt sub claia de p\r dezordonat ca un manifest: i-a mînjit un s\rut era fierbinte_ ce? s\ te speli pe din]i? i-a r\spuns [i a în]eles ce-a vrut s\ spun\ abia cînd l-a g\sit atîrnat zîmbetul era bun [i generos ca un abandon_ rece_ un an de zile rece s-a întins dup\ ea ca un tentacul era s\ nu scape***** deasupra parc\rii Ian Curtis sprijinit de un alt mort care vinde _ She’s Lost Control într-o poal\ de p\dure apusul e o absen]\ care se aude_ î[i aprinde o ]igar\ [i încearc\ s\ [tearg\ totul tr\gînd cu sete_ 140 pe autostrada aproape goal\_ aproape noapte; re: re: re: SMS› chiar nu în]elegi ce dracu am p\]it? ***** Adrian Buz, 36 de ani, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton Ellis.

30 num`rul 18.......................................................................................septembrie - octombrie 2008.............................................................................noua literatur`

autostrada nordului,

de Willy Vlautin, în curs de apari]ie la Editura Trei Traducere de Ciprian {iulea Paul Newman C`nd se întoarse acas\ tocmai începuse Escrocul. Mama ei se d\dea cu BenGay pe picioare [i fuma. Semnele vine]ii ale varicelor îi punctau venele de a lungul coapselor [i gambelor. - Îmi pare bine c\ te-ai dus la magazin, îi spuse ea în timpul unei reclame. Nu puteam s\ m\ duc azi. S`nt fr`nt\. Poate c\ n-am dreptate cu crupierii, poate c\ ar trebui s\-]i cau]i o slujb\ unde stai jos. Picioarele mele s`nt complet distruse. - {i ale mele încep s\ fie, spuse fata. Era în buc\t\rie, preg\tind lasagna. - E[ti prea t`n\r\. - Picioarele tale nu arat\ chiar at`t de r\u. - Ha! exclam\ mama ei, în timp ce î[i masa picioarele. - Ce se înt`mpl\ acum? întreb\ fata. - Nu [tiu, vorbesc mult [i joac\ biliard. Nu prea eram atent\. Vroiam s\ te mai rog ceva, [i dup\ aia te las în pace. Pot s\ te rog s\-mi preg\te[ti un lighean cu ap\ [i s\ruri Epson? Dac\ faci asta o s\ fie chiar perfect. Termini m`ncarea, ne uit\m la Paul Newman [i imediat vine [i Evelyn. Fata puse [i ultimul strat la lasagna [i o b\g\ în cuptor. În garaj era o cad\ mic\ de plastic, pe care o lu\, amestec\ în ea s\ruri cu ap\ fierbinte [i o puse la picioarele mamei sale. Apoi se întoarse în buc\t\rie, î[i deschise o bere [i începu s\ se uite la televizor de-acolo. - Te mai vezi cu tipul \la? - Cine, Tom? întreb\ mama ei, aprinz`ndu-[i o ]igar\. - Cel înalt. Cu p\r negru. L-am v\zut doar o dat\ sau de dou\ ori. - Da, Tom. Era c\s\torit, dar eu n-am aflat asta dec`t mai t`rziu. Ce nenorocit. A[ putea s\-]i povestesc mai multe, dar a[ prefera s\ m\ uit la Paul Newman. {i tu cu Jimmy? - Nu [tiu. - Acuma vii pe-aici doar de trei ori pe s\pt\m`n\. O s\ te mu]i cu el? - Nu [tiu ce o s\ fac. - Doamne, a[ r\m`ne singur\ dac\ tu [i Evelyn v-a]i muta am`ndou\. - Nu cred c\ o s\ m\ mut. Oricum, hai s\ ne uit\m la Paul Newman, spuse fata. Lu\ o ]igar\ din pachetul mamei sale, o aprinse [i se a[ez\ pe canapea. Dup\ cin\ se uitar\ la Butch C assidy [ i S undance Kid. Mama ei adormi [i fata b\u cafea, m`nc\ înghe]at\ [i se uit\ cum Paul Newman c\l\rea al\turi de Robert Redford. Glumeau tot timpul, jefuiau b\nci [i apoi se ascundeau am`ndoi în Bolivia. Dup\ ce se termin\ filmul o trezi pe mama ei [i o ajut\ s\ mearg\ în pat. Puse un pahar cu ap\ pe noptiera ei [i verific\ dac\ de[tept\torul e pus s\ sune [i perdelele s`nt trase. Se duse în baie, lu\ aceton\, lac de unghii [i o pil\ [i se a[ez\ din nou la televizor. Î[i pusese ghemotoace de h`rtie igienic\ între degetele de la picioare [i tocmai sufla peste unghii c`nd auzi u[a de la intrare deschiz`ndu-se. Evelyn, sora ei, intr\ în\untru cu un rucsac [i cu un sac de dormit. - Ce faci aici? întreb\ ea înc`ntat\. - E un maraton Paul Newman. Acum e Niciodat\ nu e prea t`rziu. - Z\u? spuse sora ei, tr`ntindu-se pe canapea. Avea 16 ani [i acela[i p\r negru, ochi alba[tri [i corp sub]ire ca [i sora ei. - Dar în \sta e b\tr`n. - Mda, dar tot e dr\gu]. - Dr\gu] a[a, într un fel mai grosolan, ca un b\tr`n. Au dat deja Cacealmaua? - Nu, cred c\ vine dup\ \sta. Tocmai s-a terminat Butch Cassidy [i Sundance Kid. - În \la îmi place mai mult Robert Redford, spuse Evelyn sco]`ndu-[i pantofii. Dar în Cacealmaua îmi place mai mult Paul Newman. S`nt incredibil de luat\. Am fost la lac. Eu, Junior [i c`]iva prieteni de ai lui. Fratele lui a închiriat o cas\ plutitoare. - Sun\ bine.

- Ce miroase a[a frumos? Doar n-a g\tit mama, nu? - Nu, eu am f\cut lasagna. - N-am m`ncat aproape nimic tot weekend-ul, spuse ea, apoi se duse în buc\t\rie [i reveni cu o Coca-Cola, o farfurie cu lasagna [i o pung\ de biscui]i s\ra]i. Stai tot la... cum îi zice? - Jimmy. - E un ratat, dac\ vrei s\ [tii p\rerea mea. - Acum m\ uit la Paul Newman. - În \sta e prea b\tr`n. - Eu a[ ie[i cu el. - Asta e dezgust\tor, e ca domnul Renton, care st\tea l`ng\ noi. Imagineaz\-]i cum ar fi s\ faci sex cu el. S-ar b`lb`i [i dup-aia i-ar c\dea proteza [i te-ar lovi în cap. - Asta e dezgust\tor. - Asta încerc s\-]i spun. Vrei s\ vezi ceva? - Nu s`nt sigur\. - A durut at`t de r\u c\ am pl`ns. Î[i trase tricoul în sus [i întoarse veioza spre ea. Avea inele de argint în sf`rcuri. - Mi-am f\cut piercinguri. M-a durut ca dracu'. Mai r\u dec`t la tatuaj. Noroc c\ nu tre' s\ port sutien c\ m-ar omor`. - Doamne, cred c\ e groaznic. - Eram be]i [i Junior m-a convins. Are un prieten, mi le-a f\cut gratis la el la atelier. Poate c\ o s\ le scot. Ar trebui s\ m\ fac\ s\ m\ simt bine, da' nu [tiu. Se zice c\ n-ar trebui s\ doar\ at`t de mult. M-am dat cu peroxid de hidrogen de trei-patru ori pe zi, dar tot doare. - Trebuie s\ dormi pe spate? - Da, da-mi place s\ dorm pe spate. - A-nceput iar. Paul Newman era într-o camionet\ veche. L`ng\ el erau b\iatul [i nepotul lui. Pe jos era z\pad\ [i ei nu reu[eau s\ porneasc\ ma[ina hodorogit\. - Cum e la Plaza? - E bine, dar ar trebui s\-mi g\sesc altundeva, unde s`nt bac[i[uri mai mari. Plus c\ au cea mai proast\ m`ncare din lume. În fiecare zi ]ip\ la mine c`]iva clien]i din cauza asta. Pîn\ [i be]ivii se pl`ng. - Ar trebui s\ fii chelneri]\ într-un restaurant de fi]e, atunci ai face avere. - A[a ar trebui. - Eu [i cu Junior o s\ ne mut\m în Mexic. Tocmai a murit bunicul lui [i o s\ primeasc\ ceva de genu' 5.000 de dolari. Î]i dai seama cum e s\ ai at`]ia bani? Acolo po]i închiria o cas\ pe plaj\ foarte ieftin. Cred c\ am putea tr\i c`]iva ani doar din banii \[tia. Plus c\ Junior face tot felul de coliere [i br\]\ri. Uite cum s`nt br\]\rile. Î[i b\g\ m`na sub veioz\ [i i le ar\t\. - Le vinde la [coal\. C`nd mergem încolo am putea s\ trecem prin LA [i s\ le vindem pe plaj\, s\ mai scoatem ni[te bani. - }i-a[ zice s\ r\m`i la [coal\, dar eu uram locu' \la. Fata lu\ o ]igar\ din pachetul mamei, de pe m\su]\, [i o aprinse. - Dar ar fi trebuit s\ termin [i s\-mi iau diploma de liceu. - Poate c\ ne-o lu\m împreun\. - Dac\ tu vrei, eu chiar o fac. Doamne, [tii, dac\ Paul Newman ar sta al\turi, chiar dac-ar fi, s\ zicem, cum e în Culoarea banilor sau în Verdictul, sau chiar la fel de b\tr`n cum e în \sta, tot m-a[ m\rita cu el. - Poate c-ar primi ajutor social, ca bunica lui Junior, [i l-ar cheltui cu tine. Te-ar duce la Dennys sau la Carrows. Evelyn r`se din nou. - Vorbesc serios, spuse fata. Ne-am duce în Mexico cu camioneta lui. Ne-am opri la toate obiectivele turistice de pe drum. Dup-aia am închiria o cas\ mic\ pe falez\, am asculta muzic\, am juca c\r]i [i ne-am duce s\ înot\m. Seara ne-am duce s\ m`nc\m la restaurant, ne-am plimba prin ora[ [i am sta pe teras\, [i a]i fi [i tu [i cu Junior. - S`nt sigur\ c\ Junior s-ar în]elege bine cu el. - {i am bea to]i Margarita. - Poate c\ Junior ar putea s\ lucreze pentru el. - Poate c\ am g\si dou\ case una l`ng\ alta. - Dou\ case la fel, spuse sora ei chicotind. Case la fel [i ma[ini la fel. Totul exact la fel. Ne-am [i îmbr\ca la fel. Asta chiar ar fi o faz\.

Edi]ia american\ a c\r]ii: Harper Perennial; 192 pag., aprilie 2008

teasing editorial

Fragment din romanul

utostrada Nordului (N Northline, 2008) este cel de-al doilea roman al muzicianului Willy Vlautin, dup\ The Motel Life. Romanul este înso]it de un CD care con]ine coloana sonor\ a c\r]ii, realizat\ de Willy Vlautin împreun\ Paul Brainard, despre care autorul spune c\ a realizat-o ca s\ p\streze vie povestea [i dup\ ce ai închis cartea [i s\-i fac\ pe cei care o ascult\ s\-[i aminteasc\ de personajele lui. Ca [i în romanul precedent, Vlautin î[i extrage personajele din clasa de mijloc din Las Vegas [i le compune pove[tile triste f\r\ s\ le dramatizeze. „Am încercat dintotdeauna s\ m\ ]in departe de pove[tile clasice cu oameni din clasa de mijloc, în care ace[tia mor pentru bani sau ca s\ scape de stilul lor de via]\. Personajele mele î[i accept\ casa în care locuiesc [i ma[ina pe care o conduc. Nu e vorba atît despre efortul de a schimba toate astea, cît despre efortul de a se men]ine pe linia de plutire”1. De[i nu se disting prin subtilit\]i literare sau estetice, romanele lui Willy Vlautin afirm\ Eric Miles Williamson în Washington Post2 - spun povestea celor învin[i, s\raci [i tri[ti, care nu sînt neap\rat corup]i din punct de vedere moral, dar nu sînt nici victime inocente ale unui sistem abstract, ci doar încearc\ s\ supravie]uiasc\. O poveste nefardat\ a Americii profunde, despre disperarea calm\ a ora[elor mici [i a vie]ilor m\runte. ____________

1 Interviu acordat revistei Nerve, accesibil la http://www.nerve.com/screeningroom/books/interview_willyvlautin/. 2 Down But Not Out, în edi]ia de duminic\, 27 iulie, 2008, accesibil la: http://www.washingtonpost.com/wpdyn/content/article/2008/07/24/AR2008072402655.html

Willy Vlautin, muzician [i scriitor, membru fondator al trupei de alt-country Richmond Fontaine. A mai publicat romanul The Motel Life, 2006, tradus deja în Fran]a, Spania, Italia, Germania [i Olanda. www.willyvlautin.com Ciprian {iulea a mai tradus: John Cheever - Bullet Park, Editura Polirom, 2007, Francis Scott Fitzgerald - Cei frumo[i [i blestema]i, Editura Polirom, 2008, Naomi Klein - Doctrina [ocului, în curs de apari]ie, [i John Cheever - Himera - Integrala prozei scurte, în curs de apari]ie la Editura Polirom.