noua literatura # 19

sumar Bogdan Suceav`: „Scrii ca s` \n]elegi, nu ca s` publici cu orice pre]“............ 4 Despre Vincent nemuritorul, Miruna, o poveste [i Distan]e, demoni, aventuri de Bogdan Suceav`.............. 8 Maria Manolescu: M` \ntreb.............. 9 Ana Chiri]oiu: Iluzia dialogului ...........10 Marieva Ionescu: Viviana Mu[a, Simona Constantinovici, C`r]i cu copii („\n]elegi ce vreau s`-]]i spun?“) ........ 12 R`zvan Mihai N`stase: Filip Florian, Regele, dentistul, mahalaua ..............14 Dosar: Audiobooks: Gruia Dragomir, Ramona Cr`ciun Humanitas Multimedia, Daria Ghiu Editura Casa Radio, Vasile Ernu, Simona Popescu, Robert §erban, Brigada de poli]ie rutier` ...................16 Gruia Dragomir: Benjamin Anastas, Pseudojurnal de ratare.................... 20 Cosmin Manolache: Incendii devastatoare ...................... 22 Noua art`: Sorana Munteanu: Boutique de lux. T\rguri de art` contemporan`................................. 24 Noul teatru: Mihaela Michailov: Peca §tefan: „Nu-m mi plac contemporaneiz`rile artificiale“ ......... 26 Noul dans: Beatrice L`p`dat: R`zvan Mazilu, Ce vrea dansatorul s` spun`............ 27 Traduc`tori \n formare: Maria Sekertzi, Ewelina Szlęk, Francesco Ricci.............................. 28

mihaela [chiopu scrieaici punct com „p`i bine, b`, de-aia am murit noi \n decembrie?”

17-22 decembrie r\m`ne o perioad\ incomod\.

E ceva cu coroane, cu mor]i, cu flori, cu pl`nsete sau cumva pe-aproape.

Mergem s\ bem o cafea amical\ la barul de jos din Arhitectur\. Zic: „S\ face]i un obiect despre voi `n[iv\. Un lucru care s\ spun\, sau s\ mint\ ceva despre voi, un ceva foarte mic sau foarte mare. Orice, da’ s\ ne emo]ioneze, s\ ni se `nt`mple un fior c`nd `l privim”. Se las\ o t\cere. M\ foiesc pe scaun `nfrigurat\, geamul e str\in, mocheta din curtea interioar\ e rupt\ [i peste tot plute[te un fel de mohoreal\. O fat\ gale[\ `mi spune cu voce mic\: „E ciudat, dar [ti]i c\ studen]ii ascult\ manele?”. Continuu s\ a[tept un ecou despre obiectul personal. Îmi `mping b\rbia `n fa]\ [i pronun] rar: „ Nu v\ place tema asta?“. T\cere, dup\ care se adaug\ un „... ba da” sugrumat. Între timp, la coad\ la cafea apare R\zvan, colegul meu de banc\ din studen]ie. E v`n\t la fa]\, dus de pe lume, cu musta]a griulie [i cu ochii `n fundul capului. Nu m\ vede. La masa mea continu\ discu]ia: „{i dac\ vreau s\ fac o bro[ur\ despre mine, se poate?”. Asta aud eu, cu urechile `ncruntate, de la un g\ligan. Zic: „Domne, f\ ce-oi face, numai f\. Te-am `ntrebat io ceva despre vreun num\r de pagini?”.

Un b\iat [i-o fat\ m\ privesc cu o familiaritate obositoare. Urmeaz\ o observa]ie n\ucitoare: „P\i de ce s\ fac\ el o bro[ur\ [i io s\ fac un A4?“. S`nt stupefiat\: „Da’ ce te prive[te pe tine ce face el?”, zic io, pe jum\tate m\moas\ [i pe trei sferturi cu ]`fn\ amarnic\. În t\cerea iscat\, distant\, `mi amintesc ce mult ne doream, [i eu [i R\zvan, s\ ni se dea voie.

C`t de tare ne `nghesuiam s\ prindem un firicel c`t de mic [i s\ `nh\]\m o por]ie de pr\p\dit\ libertate. Ce mult speram s\ avem dreptul... Fac o pauz\ [i remarc, `n mintea mea de om sentimental de la Moldova, c\ iat\, veni timpul s\ zic: „Pe vremea mea...”. M\ uit `n jur. M\

p\le[te o st`njeneal\ [i-o dorin]\ irepresibil\ s\-mi `n[fac geanta (c\ci po[et\ nu de]in) [i s\ plec la serviciu. Un serviciu, oricare-ar fi el. Aud dintr-odat\ un scheunat m\runt: „Nu v\ sup\ra]i, e prea mult\ libertate, [i noi nu [tim ce s\ facem cu ea”.

Nick Hornby, Slam, traducere de Ana Dragomirescu, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Cocktail”, 2008, 26 lei ac\ ave]i în jur adolescen]i care nu citesc, încerca]i cu Slam, de Nick Hornby. O traducere exemplar\ a[ putea spune, care red\ aproape perfect limbajul unui skater de 16 ani din Londra [i o poveste care, f\r\ s\ fie împotriva bunelor moravuri, îl va captiva chiar [i pe cel mai emo-cinic cititor. E uimitoare performan]a lui Hornby de-a se adapta unui public destul de greu de adus pe calea literaturii. Încerca]i! (L.M.)

D

Abroad: Alec B`l`[escu: Hamam ................. 31 Alejo Carpentier, Pa[ii pierdu]i, traducere de Dan Munteanu Colan, Editura Curtea Veche, Colec]ia „Byblos”, 2008, 27 lei Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana (art\), Alex. Cistelecan, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Barna Némethi.

Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan.

ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti.

Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

2

noualiteratura.ro

carte de lux, s-ar putea spune. Dincolo de faptul c\ romanul lui Carpentier marcheaz\ un moment în literatura secolului XX (1953) [i c\ tuteleaz\ magistral întreaga literatur\ a miraculosului sud-american, lectura este un regal. De la primele rînduri se simte c\ e vorba despre „altceva”, ai senza]ia aproape tactil\ a unui material de o alt\ calitate, a unei fine]i a scriiturii care nu se mai g\se[te în zilele noastre, cam ca produsele unicat hand-made fa]\ de produsele în serie cotidiene. (L.M.)

O

Rosa Montero, Povestea regelui str\vezziu, traducere de Ileana Scipione, Grupul editorial RAO, 2007, 25.99 lei ac\ vre]i entertainment de calitate, cartea Rosei Montero e cea mai potrivit\. Mi-a amintit de filmul istoric-punk cu Sir Ulrich von Lichtenstein.

O poveste medieval\, cu trubaduri [i catari, o naratoare-cavaler în armur\, peripe]ii [i umor, un amestec ingenios de istorie [i parodie, în fine, o carte care binedispune, f\r\ s\ fie u[oar\ sau comercial\ în sens negativ. {i o traduc\toare, Ileana Scipione, uimitoare prin prolificitate [i prospe]imea limbii române, reiterat\ cu fiecare traducere. (L.M.)

D

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

traducere foarte bun\ a dou\ dintre cele mai cunoscute povestiri din culegerea Diabolicele, din 1874, a lui Barbey d’Aurevilly. De[i scrise acum mai bine de dou\ sute de ani, povestirile în ram\ ale originalului teoretician al dandysmului s`nt construite cu un at`t de fin sim] al propor]iilor, al suspansului, al detaliilor, al personajelor, al atmosferei ([i lista ar putea continua) înc`t întrec de departe multe dintre c\r]ile de a[a-zis\ literatur\ erotic\ de ast\zi. În Perdeaua stacojie, Alberta (fiica unor burghezi din Normandia) moare chiar în bra]ele iubitului ei, un sublocotenent de numai [aptesprezece ani, în timpul uneia dintre înt`lnirile lor amoroase desf\[urate în secret în casa p\rinteasc\. Cea mai frumoas\ iubire a lui Don Juan (un Don Juan care ia numele de contele de Ravila) este pasiunea pe care acesta i-o inspir\ unei fete ur`te, de treisprezece ani, fiica amantei lui: o pasiune at`t de mare înc`t, dup\ ce se a[az\ într-o sear\ pe fotoliul pe care st\tuse contele, fetei i se pare c\ a r\mas îns\rcinat\. Leg\tura dintre dragoste [i moarte, dintre copil\rie [i dragoste, dintre cruzime [i galanterie, dintre noble]e, cumin]enie [i pasiune, variatele întruchip\ri ale feminit\]ii, s`nt temele care fac ca aceste povestiri s\ fie mai mult dec`t simple pove[ti de dragoste. La fel de interesant\ rebuie comb\tut\ persisten]a unor manifest\ri de boemie între tinerii scriitori. este [i discreta medita]ie din ramele pove[tilor despre efectele trecerii }inuta moral\ irepro[abil\ r\mîne o datorie de onoare a unui educator al timpului asupra celor ce, prin frumuse]e [i bog\]ie, par nemuritori. O carte cititorilor, care refuz\ f\]\rnicia [i duplicitatea, el însu[i trebuind s\ îndeplineasc\ pe care a[ citi-o neap\rat dac\ a[ fi scriitor [i a[ vrea s\ scriu pu]in altfel normele etice pe care le propov\duie[te pe calea artei. În via]a de toate despre dragoste. (M.I.) zilele, ca [i în crea]ie, tîn\rul scriitor trebuie s\ aib\ neîncetat con[tiin]a r\spunderii sale de militant politic, de membru sau de candidat al partidului clasei muncitoare sau al deta[amentului utemist prin care partidul î[i transmite influen]a în rîndurile literaturii.” M\ întreb care ar fi azi acel tîn\r scriitor care „are neîncetat con[tiin]a r\spunderii” pe care îl glorifica articolul de fond nesemnat din Gazeta literar\ nr. 12 de joi, 22 martie 1956... Oricum, scriau mult tinerii de Guillermo Martinez, Moartea lent\ a la 1956, erau neobosi]i Petru Dumitriu, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuc...

Lucianei B., traducere din spaniol\ de Radu Cosa[u scria destul de pu]in, de pild\, dar deranja mult. Radu Cosa[u „gre[ise” în Via]a Irina Dogaru, Editura Humanitas româneasc\ apreciind poezia lui Florin Mugur. Cel pu]in a[a spune tovar\[ul Mihu Dragomir în Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei“, raportul s\u. Iar tovar\[ul Mihai Beniuc, la Consf\tuirea tinerilor scriitori, zice: „Departe de mine 2008, 25 lei gîndul de a atribui lui Radu Cosa[u alt gînd decît putea s\ aib\ un tîn\r scriitor de ast\zi, lupt\tor cinstit pentru cauza literaturii”... Acesta din urm\ gre[ise din nou pentru c\ vorbise despre „coexisten]a or]i misterioase, doi complicat\ a vechiului cu noul”, iar un coleg îl întrebase, vigilent, „cum st\ cu spiritul de partid”. {i scriitori afla]i la antipozi, unul de succes, altul tot Mihai Beniuc, cam ca un venerabil critic de azi, dojenitor [i sf\tos: „Tinerii scriitori sînt chema]i mediocru-spre-ratat, [i s\ duc\ mai departe [i mai sprinten sarcinile literaturii noastre. Dar cum? Mai pierzînd cu anii din o femeie „fatal\” care face leg\tura calitatea de tineri [i mai cî[tigînd în calitatea de scriitori.” între cei doi. Cam a[a s-ar rezuma Tinere]ea era [i în obsedantul deceniu o preocupare major\, o miz\. Exista revista Tîn\rul Moartea lent\ a Lucianei B. În foarte scriitor, deseori certat\ prin rubricile nesemnate ale Gazetei literare. Existau Consf\tuiri ale tinerilor pu]ine cuvinte. Pot s\ v\ asigur c\ scriitori (unde principala problem\ era cea a banilor de la Fondul literar!). Existau, exact ca azi, tineri este o lectur\ pl\cut\ doar pentru tic\lo[i în zelul lor, tineri care scriau peste tot, care erau în toate juriile, care f\ceau [i desf\ceau. Doar cei c\rora le sun\ bine combina]ia c\ din toat\ agita]ia acelor ani [i din operele celor mai g\l\gio[i, s-a ales praful [i pulberea. {i, ciudat, dintre un thriller [i teorii literare sau poate nu, rezist\, ba chiar se cite[te cu delicii, cîte-o proz\ care în ochii serio[ilor zelo[i de la 1956 bizare. Guillermo Martinez [tie cum n-ar fi f\cut cu siguran]\ prea mul]i bani. Încerca]i s\ reciti]i prozele, splendidele proze ale lui Radu s\ dozeze tensiunea [i suspansul Cosa[u, care nu au nimic de pl\tit vremurilor, de[i au fost scrise sub ele. astfel încît s\-[i ]in\ cititorii captiva]i Acela[i Radu Cosa[u care spunea, aten]ie!, înainte de apusul oficial al realismului socialist: „în în timp ce eroii încearc\ s\ rezolve misterele care înspre sfîr[it ajung s\ devin\ mai ciudate ca fic]iunea. mod birocratic se confec]ioneaz\ prototipul noului în via]\, impus rigid de unii critici [i redactori [i Îns\ probabil c\ pentru cei s\tui de postmodernisme romanul însu[it mecanic de unii scriitori”, iar „conflictele pure, despuiate de complica]iile inerente realit\]ii, nu va reprezenta o atrac]ie prea mare. Totu[i, Guillermo nu o falsific\ lucr\rile literare”. S\ vede]i ce s-a ab\tut asupra lui, cum au s\rit vajnicii ap\r\tori ai realismului s\ v\ piard\ pe parcurs, nici nu o s\ v\ plictiseasc\, pentru c\ o socialist s\-l pun\ la zid... To]i erau tineri. Unul, Savin Bratu, îi r\spunde chiar duios, în num\rul 23 al mare calitate a sa este c\ reu[e[te s\ r\mîn\ limpede [i conving\tor.

Gazetei literare din acela[i an trist, 1956: „te cunosc de mult”. Îi repro[eaz\ „un fel de supravie]uire a (G.D.) adolescen]ei” [i îi reaminte[te, ferm: „adev\rul adev\rat al vie]ii poate fi cunoscut numai prin în]elegerea marxist-leninist\ a vie]ii”. Maturitate, deci. S\ fim maturi. {i dac\ cumva tocmai aceast\ incomod\, ciudat\, enervant\ [i p\guboas\ „supravie]uire a adolescen]ei” este ingredientul miraculos, în ciuda vremurilor, în ciuda gre[elilor timpului nostru, în ciuda tuturor p\catelor în care putem c\dea, din cauza istoriei mari sau mici?

Michel Tournier, Vineri sau via]a s\lbatic\, traducere din francez\ de Radu Sergiu Ruba, Editura Humanitas, 2008, colec]ia „Cartea de pe noptier\”, 148 pag., 22 lei

O

lumini]a marcu

editorial

Barbey d’Aurevilly, Cea mai frumoas\ iubire a lui Don Juan (precedat\ de Perdeaua stacojie), traducere din francez\ [i note de Mircea Lazaroniu, Editura Humanitas, 2008, colec]ia „Cartea de pe noptier\”, 120 pag., 19 lei

t\n`rul scriitor: te cunosc de mult

T

„

M

\r]ile unui autor laureat al premiului Goncourt se citesc oric`nd, comme ça (cum spun francezii), adic\ de pl\cere, f\r\ vreun scop anume. Dar, cum deja citisem romanul lui Tournier, l-am recitit de cur`nd nu doar de pl\cere, ci mai ales cu o imens\ curiozitate generat\ de numele traduc\torului: voiam s\ v\d cum poate porni în aventur\, al\turi de personajul principal al c\r]ii pe care o traduce, o persoan\ lipsit\ de vedere! Nimic mai prejos fa]\ de alte traduceri: bun\ redare a termenilor apar]in`nd vocabularului de secol XVIII (ac]iunea se petrece în 1759), sinonime rare, expresive, concordan]a timpurilor redat\ natural etc., cu alte cuvinte o exploatare perfect\ a textului original, care ne permite s\ trecem de r`ndurile scrise [i s\ intr\m pe deplin în poveste. Povestea lui Robinson (Robinson Crusoe cel din cartea lui Defoe, reloaded ), pornit s\ se îmbog\]easc\ în America de Sud, dar e[uat, dup\ o furtun\ care îi distrusese corabia, pe insula numit\ chiar de el Speran]a. {i, în acela[i timp, povestea lui Vineri, indianul araucan care sc\pase de la moartea prin sacrificare pl\nuit\ de membrii tribului s\u [i care devine înt`i un fel de sclav al lui Robinson, apoi un bun profesor al „vie]ii s\lbatice“ [i, în sf`r[it, printr-un joc al deghiz\rilor în care sclavul devine st\p`n [i st\p`nul sclav, un al doilea Robinson. O foarte conving\toare combina]ie de aventuri, filozofie, simboluri, dar [i de umor, critic\ a cli[eelor [i a înfumur\rilor omene[ti. {i, ceea ce am apreciat eu cel mai mult, reu[ita unui traduc\tor vorbind el însu[i de pe o insul\ proprie... (M.I.)

C

3 noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

scriitor: fa]` - profil

Bogdan Suceav\, 39 de ani, scriitor [i matematician. De 12 ani locuie[te în California, dar scrie în limba român\ [i public\ în România. A debutat în 1990 cu un volum de proz\ scurt\, Teama de amurg (Editura Topaz), [i a publicat pîn\ în prezent alte zece titluri: Sub semnul Orionului, roman, Editura Artprint, 1992, Legende [i eresuri, poeme, cu o prefa]\ de Alex {tef\nescu, Magic Art Design, 1995, Equivalences, 2001, N\luci [ i p ortrete, a reeditat de ASALT, Imperiul generalilor tîrzii [i alte istorii, Editura Dacia, 2002, Bunicul s-a întors la francez\, proz\ scurt\, cu o prefa]\ de Liviu Antonesei, Editura Timpul, 2003; Venea din timpul diez, roman, Editura Polirom, 2004, B\t\lii [i mesagii, poeme, Editura LiterNet, 2005, Miruna, o poveste, Editura Curtea Veche, 2007 (reeditat în 2008), Distan]e, demoni, aventuri, articole, Editura Tritonic, 2007, Vincent nemuritorul, Editura Curtea Veche, 2008.

Licen]\ (1994) [i studii aprofundate (1995) în Matematic\ la Universitatea Bucure[ti.

Doctorat în Matematic\ la Universitatea Statului Michigan (2002). Din august 2002 este assistant professor, iar din august 2007 devine associate professor of mathematics, California State University, Fullerton.

Website: https://www.msu.edu/~suceavad/cv.html

4 num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Ana Chiri]oiu: Ultima ta carte, Vincent nemuritorul, ap\rut\ în noiembrie 2008 la Editura Curtea Veche, este o distopie în care imaginezi un fel de Purgatoriu al viitorului: [tiin]a a reu[it s\ creeze nemurirea, dar se dovede[te c\ nemurirea nu e tocmai o mare fericire. De unde aceast\ tem\?

Bogdan Suceav\: Am întîlnit prima dat\ tema literar\ a imagin\rii paradisului într-un text de Moses Gaster, care a punctat c\ nu existau în literatura medieval\ prea multe reprezent\ri ale paradisului; cu toate c\ în Evul Mediu toat\ lumea se gîndea cum s\ ajung\ în Rai, nimeni nu-[i punea problema „ce facem acolo toat\ ziua”. Acesta a fost momentul cînd m-am hot\rît s\ lucrez cu o tem\ care s\ elaboreze pe marginea reprezent\rii Paradisului. Ceea ce m-a atras foarte mult la aceast\ idee literar\ e c\ î]i permite s\ explorezi subiecte religioase [i s\ scrii în acela[i timp un roman de anticipa]ie, al c\rui rost este s\ m\soare condi]ia uman\, s\ ajung\ la un nivel de p\trundere la care, dac\ ai scrie o proz\ realist\ bine ancorat\ în timpul de azi, nu ai ajunge.

A.C.: Tocmai apropo de condi]ia uman\, mi-a r\mas în cap momentul în care Vincent, înainte s\-[i fac\ transferul, se gînde[te c\ va fi prins într-o cutie [i n-o s\ aib\ nici m\car cum s\ se sinucid\. Asta m-a f\cut în primul rînd s\ m\ gîndesc la Purgatoriu. O tranzi]ie care nu se termin\.

B.S.: Tema aceasta apare la Tolkien. Elfii din lumea lui Tolkien sînt nemuritori, sînt prin[i într-un cerc al existen]ei din care nu pot s\ mai ias\. Aceste fiin]e care par perfecte, care au darul nemuririi, spre deosebire de oameni, au, cu toate acestea, triste]ea c\ s`nt prin[i într-un cerc din care nu pot sc\pa; pentru ei nu exist\ ie[ire, în timp ce oamenilor le revine the gift of death. Moartea este un dar pentru c\ înseamn\ în acela[i timp o ie[ire din acest cerc. {tiu c\ sun\ sinistru, dar au fost mul]i comentatori ai operei lui Tolkien care au analizat aspectul acesta. În literatura fantasy care s-a scris în secolul XX au fost preluate multe idei a c\ror origine se afl\ în imaginarul Evului Mediu.

A.C.: E o pledoarie hedonist\ în ideea c\ nemurirea nu e o fericire?

B.S.: Nu cred c\ asta apare explicit în carte, dar povestea din Vincent n emuritorul în direc]ia asta merge. E un fel de acceptare a condi]iei umane cu toate limit\rile ei [i cu faptul c\, pîn\ la urm\, fiin]a uman\ nu are prev\zut\ capacitatea de a exista altfel decît în interiorul timpului. S\ zicem c\ pe vremea cînd m\ gîndeam la Vincent... am traversat o perioad\ destul de - hai s\ spunem - trist\. Sînt lucruri ap\s\toare despre care nu am scris în alt\ parte, iar aici, sub haina unui roman de anticipa]ie, e [i un fel de confesiune.

Dar nu la persoana înt`i. Nu era loc de narator în Vincent nemuritorul, pentru o astfel de poveste naratorul trebuia s\ stea ascuns. În Vincent nemuritorul vorbesc multe personaje, [i de la fiecare dintre ele afl\m ce crede despre via]a de apoi, despre imortalitate, [i s`nt personaje cu viziuni atît de diferite asupra subiectului. În Vincent... ne confrunt\m cu o diversitate de puncte de vedere fa]\ de temele fundamentale ale religiei.

Cum po]i s\ redai lucrurile astea altfel decît a[ezînd povestea ca pe un fel de pies\ de teatru în care pove[tile alterneaz\ [i în care pur [i simplu aduci personajele la ramp\ [i le dai drumul s\ vorbeasc\?

A.C.: Ai fost consecvent cu ideea asta minimalist\ [i în limbaj, pentru c\ în Miruna... limbajul e luxuriant [i dezvoltat, iar aici e un limbaj aproape aseptic, sec [i în mare m\sur\ denotativ.

B.S.: A[a e. Îmi plac romanele t\iate exact, în care ritmul pove[tii c`[tig\ în precizie, iar precizia aceasta poate veni [i din structur\, dar [i din stil. Ai descris foarte bine inten]ia literar\ din Vincent... Dar dac\ ar fi s\ optez pentru stilul care mi-a pl\cut cel mai mult, cu care m-am sim]it cel mai bine în timp ce scriam, dintre toate textele mele, acesta ar fi stilul din romanul Venea din timpul diez. Am scris cartea aceea cu o pl\cere extraordinar\, am rîs în timp ce o scriam.

Ceea ce bineîn]eles c\ la Vincent... nu s-a întîmplat, la Vincent... scriam [i parc\ m\ ad`nceam în depresie înc\ [i mai mult, într-o perioad\ în care încercam s\ dep\[esc depresia.

Ultimele 20 de pagini au fost cel mai greu de scris. E o carte foarte sincer\ pîn\ la urm\, o carte care, atunci c`nd o scrii, te stoarce ca pe-o l\mîie.

A.C.: Exist\ o miz\ de critic\ social\ în Vincent... ? Multe dintre c\r]ile tale au o astfel de miz\ [i ai [i vorbit în cîteva rînduri despre fic]iunea politic\. S\ zicem c\ nu e[ti unul dintre adep]ii estetismului pur?

B.S.: Nu tocmai. Cred c\ problema raportului cu realitatea e foarte important\, nu cred c\ putem s\ scriem ni[te texte literare care s\ fie izolate de realitate. S\ invoc\m exemplele cele mai ilustre: în ce spa]iu se întîmpl\ ac]iunea din Procesul lui Kafka? Care e raportul dintre lumea Procesului [i realitatea lumii în care tr\ia Franz Kafka? Nu cred c\ o carte poate fi reu[it\ dec`t dac\ reg\sim în paginile ei [i o parte dintre lucrurile care ne preocup\, ceva din realitatea comun\.

Nu cred c\ po]i s\ scrii abstract. Am v\zut c\r]i care sînt setate într-un ambient abstract, dar parc\ nu m\ mul]umesc.

În Procesul lui Kafka, dac\ vorbim despre el, eu v\d AustroUngaria, „frumoasa” birocra]ie austro-ungar\. Parc\ e un complement al Aventurilor bravului soldat Svejk, iar cînd le prive[ti împreun\, reu[e[ti s\ recompui imaginea acelei lumi. Dac\ vorbim despre miz\, dintotdeauna mi-am dorit s\ scriu c\r]i care s\ aib\ leg\tur\ cu politica româneasc\.

De fapt, a[a am început s\ scriu literatur\ de fic]iune. În anii ‘90 scriam fic]iune politic\, era o perioad\ în care textele mele includeau trimiteri la personajele politice de atunci.

Pe unii am avut ocazia s\-i cunosc între 1990 [i 1996, [i am priceput foarte repede c\ sînt ni[te oameni foarte diferi]i de cei pe care îi vedeam eu în mediul universitar, a[a de diferi]i încît pentru fiecare aveam nevoie s\ men]in un întreg dosar literar, un studiu de personaj, înainte de a scrie despre ei. Îmi petreceam timpul între matematicieni, dar scriam despre personaje din spa]iul politic. Personajele mele gîndeau [i reac]ionau cu totul altfel decît oamenii între care lucram eu, colegii mei, matematicienii. Personajele politice mi se p\reau ca ni[te ma[in\rii, [i mi se p\rea c\ e foarte greu s\ redai chestia asta într-o pies\ de fic]iune, pentru c\ exista riscul s\ prezin]i ni[te personaje unidimensionale [i, indiferent din ce unghi le-ai aborda, exista riscul s\ scrii pagini proaste.

A.C.: Erai cumva în contracurent, nu [tiu dac\ ]i-ai propus asta, dar în anii ‘90 estetismul pur era la mod\ în primul rînd, fic]iunea politic\ trebuia s\ fie uitat\...

B.S.: Da, sînt perfect con[tient. De-asta nici n-am citit niciodat\ într-un cenaclu, de[i am fost la dou\-trei. Am fost la Cenacul de la Litere, în perioada ‘92-‘94. Cred c\ am fost acolo cînd R\zvan R\dulescu a citit povestea cu Iosif B\liga, cînd Svetlana Cârstean a citit Floarea de menghin\, a citit [i o poveste în care mi se pare c\ punctul de vedere narativ era al unei dungi de la pantalon... Se f\ceau acolo tot felul de experimente utile pentru scriitori. Cred c\ asta se întîmpla în ‘92 sau ‘93. Eu eram cumva împotriva curentului, da.

M

\rturisesc c\ aveam a[tept\ri amestecate în privin]a întîlnirii cu Bogdan Suceav\; ne cunoscuser\m recent, îi [tiam o parte dintre c\r]i [i, accidental, cîteva articole.

Dac\ pe povestitorul Mirunei... îl admiram, în privin]a publicistului nu [tiam ce s\ cred: tr\da o nervozitate binevenit\, dar nu mi se întîmplase mereu s\ fiu pe aceea[i lungime de und\ cu opiniile sale. O provocare în plus era romanul Vincent nemuritorul, pe care tocmai îl lansase la Gaudeamus. Ne-am întîlnit la sediul redac]iei într-o diminea]\ rece de duminic\, ultima zi de tîrg [i tot ultima de [edere în Bucure[ti a lui Bogdan; înc\perea s-a înc\lzit greu, dar discu]ia s-a animat repede [i ne-a scos în fa]\ un b\rbat jovial, care îns\ nu p\rea dispus s\ negocieze în privin]a lucrurilor importante, cum ar fi scrisul. Pentru Bogdan Suceav\, literatura este o activitate ordonat\ [i meticuloas\, într-atît încît cred c\ orice scriitor, mai ales unul în devenire, se poate trezi cu un apetit dezvoltat pentru scris dup\ ce parcurge discu]ia care urmeaz\. (A.C.)

Via]a academic\ american\ te face ordonat [i disciplinat Gruia Dragomir: Mie Vincent... mi-a adus aminte de nuvelele lui Vonnegut; te inspir\ Vonnegut, î]i place?

B.S.: Da! Îmi place foarte mult. Din p\cate, nu l-am citit complet. A[ spune mai multe despre opera lui dup\ ce îl termin de citit complet. Este unul dintre autorii care m\ calmeaz\, m\ lini[te[te, în fa]a absurdit\]ilor fundamentale. Îmi place atitudinea lui în fa]a lucrurilor absurde sau insuportabile, luciditatea lui dublat\ de umor inteligent.

G.D.: Ai [i al]i autori americani prefera]i?

B.S.: Am o lung\ aventur\ de cititor. Am început prin a citi latino-americani, cred c\ prin ‘87, cînd am citit prima oar\ Mario Vargas Llosa [i, dup\ ce am descoperit R\zboiul sf`r[itului lumii, mi-a venit ideea s\-l citesc complet. Înainte de asta citisem complet mai mul]i autori români. Cînd am citit latino-americani, am continuat cu García Márquez, Borges, Alejo Carpentier, Sabato. Mai tîrziu aveam s\-l descop\r pe Reinaldo Arenas, un autor foarte interesant, din p\cate complet necunoscut la noi. În pasiunea mea pentru literatura latino-american\ am mers pîn\ acolo încît m-am înscris la Institutul Cervantes [i am f\cut un an [i jum\tate de spaniol\. În ce-i prive[te pe nord-americani, recent am început s\-l în]eleg pe Faulkner. Pentru c\ numai dac\ [tii bine America [i dac\ în]elegi America profund\ po]i s\-l în]elegi pe Faulkner. Cred c\ îl în]elegi mai u[or pe Hemingway. Se întîmpl\ s\ locuiesc în California nu departe de locul unde John Steinbeck a venit s\ închirieze o vil\, cîndva prin anii ’30, ca s\ scrie Tortilla Flat. {i am vizitat Salinas. Îmi place s\ caut California profund\, California lui Steinbeck.

G.D.: Mai e [i California mi[c\rilor alternative.

B.S.: Uneori, cînd cineva viziteaz\ prima oar\ Los Angeles, se înt`mpl\ ca vizitatorul s\ aleag\ turul ghidat prin Hollywood, acea c\l\torie într-un microbuz din care se pot vedea vilele celebrit\]ilor, în timp ce ghidul men]ioneaz\ pre]ul imobilelor.

California are o mul]ime de fa]ete - exist\ una superficial\ a V.I.P.-urilor, exist\ un alt strat, al mi[c\rilor alternative, la care te referi tu, cu tot felul de revolu]ii, [i mai exist\ un strat foarte profund, cel al culturii adev\rate care s-a creat acolo, la care nu ajunge toat\ lumea. C\l\torind de-a lungul coastei Pacificului, de la Los Angeles spre San Francisco, ajungi la Big Sur, [i evoc`nd locul acela ne amintim de Henry Miller, apoi de Jack Kerouac [i ne gîndim la ce spunea Truman Capote despre Kerouac [i despre stilul lui, „this is not writing, this is typewriting”. Te gînde[ti la ce înseamn\ scriitura, te gînde[ti c\ autorii ace[tia [i-au pus aceste probleme literare, cum anume s\ scrii, cum vrei s\ consemnezi realitatea, ce r\mîne din realitate dup\ ce ai trecut-o în scris... Ajungi s\ înve]i lec]ia Americii [i în felul \sta. Eu citesc în func]ie de ce m\ intereseaz\. Se întîmpl\ c\ în perioada aceasta citesc c\r]i vechi, între altele citesc texte din secolul al XVI-lea. Sau lucr\ri din Evul Mediu timpuriu. Abia a[tept s\ m\ întorc acas\ [i s\ termin lectura Istoriei ecleziastice a poporului englez, a Venerabilului Bede, care nu [tiu cum mi-a sc\pat pîn\ acum. E scris\ la 732 [i se dovede[te a fi o lectur\ absolut superb\. Mi-a[ fi dorit s\ existe o carte ca aceasta în cultura român\, care s\ ne spun\ unde se aflau românii în secolul al optulea. Îmi plac c\r]ile scrise în veacurile care lipseau istoriei pe care am înv\]at-o la [coal\.

A.C.: Ai vorbit în mai multe rînduri despre cîteva defecte ale culturii române, despre lucruri care te deranjau sau te exasperau. Nu ]i-a trecut atunci prin cap s\ renun]i?

scriitor: fa]` - profil

Întotdeauna am vrut s\ scriu c\r]i care s\ aib\ leg\tur\ cu politica româneasc\

B.S.: Nu m-am gîndit niciodat\ la asta. Eu sînt ceea ce îmi aleg s\ fiu. Dac\ a[ vrea s\ scriu în englez\, a[ fi scriitor american. Dac\ aleg ca dup\ atî]ia ani de America s\ scriu în continuare în limba român\, înseamn\ c\ locul în care m\ aflu acum, împreun\ cu voi, în înc\perea redac]iei de la Noua literatur\, e foarte potrivit, pentru c\ reprezint\ o op]iune personal\. Cultura român\ este ast\zi o provocare, un teren de înfruntare a unor tendin]e [i de dezvoltare a ideilor culturale. Nu este perfect\, nici perfectibil\. De aceea trebuie s\ ne bucur\m de ea în toat\ plenitudinea facult\]ilor noastre de-a o în]elege, de a g`ndi înl\untrul ei, de-a o deconstrui [i reconstrui. Trebuie s\ accept\m realitatea acestei culturi [i s\ lucr\m în\untrul ei. Din p\cate, mie mi se pare c\ românii au capacitatea extraordinar\ de a nu înv\]a nimic din istorie [i de a repeta cu obstina]ie acelea[i gre[eli.

G.D.: Cum arat\ o zi din via]a ta? Cît timp lucrezi la ceea ce scrii?

B.S.: Am o comoar\, verile mele libere. Este simplu: nou\ luni pe an faci matematic\ [i predai, iar trei luni pe an scrii. {i în cele nou\ luni ai timp s\ [i cite[ti, s\ te documentezi, s\ faci fi[e. Totul trebuie s\ fie de o ordine des\vîr[it\. În cele trei luni ale verii n-ai avea timp s\ faci [i documentarea, s\ [i scrii. Iat\ demonstra]ia: dac\ scrii cu o medie de 10.000 de semne pe zi, cum ne recomand\ Stephen King, înseamn\ c\ în 90 de zile ai putea s\ scrii enorm, un roman de mari dimensiuni. Dar în realitate nu po]i s\ scrii atît de mult. Eu am zile în care pot s\ scriu 30.000 de semne, dar e posibil ca a doua zi nu mai pot scrie nimic. Nu pot s\ scriu ca un metronom. Dar se întîmpl\ s\ am perioade foarte bune, perioade în care acumul\rile de dinainte [i documentarea sînt deja f\cute [i pot s\ scriu, dup\ cum am [i perioade cînd doar înv\] [i m\ documentez. Sînt [i perioade intense în care fac numai matematic\ [i în care nu m\ mai gîndesc la nimic literar. Asta e foarte bine pentru c\, atunci cînd faci matematic\, ui]i tot. Am [i perioade cînd nici nu mai pot scrie bine în român\. Ca s\-]i revii, po]i s\ recite[ti a [aptezecea Veche. Dup\ ce faci asta, po]i s\ scrii oar\ Craii de Curtea-V orice. Dar am început s\ comit anglicisme, m-a prins R\zvan Petrescu, atunci cînd a f\cut redactarea de la Vincent nemuritorul. Eu eram convins c\ i-am trimis un document perfect, dar nu era deloc a[a, era departe de perfec]iune.

Am fost binecuvîntat cu un redactor extraordinar. R\zvan Petrescu e un scriitor mai bun decît mine, limba lui e perfect\.

E o mare [ans\ s\ lucrezi cu un redactor bun.

A.C.: Atunci cînd nu e[ti un scriitor orgolios.

B.S.: Poate conteaz\ [i forma]ia, eu sînt matematician. În matematic\ conteaz\ foarte mult ce-]i spune referentul [i am înv\]at, dup\ ce am scris [i publicat lucr\ri de cercetare matematic\, c\ e bine s\ urmezi sugestiile editoriale. Or, am aflat c\ în cultura român\ sînt autori care scriu totul la prima mîn\, dup\ care se bat cu editorul ca s\ r\mîn\ totul a[a cum scriitorul a pus textul în pagin\, c\ altfel s-ar strica autenticitatea textului. Asta e o prostie monumental\. Eu la Miruna... am avut 37 de variante. Iar Vincent... pare s\ fi fost o carte u[oar\, au fost numai [ase. A existat o Miruna... care era dubl\ ca dimensiune [i mi s-a p\rut c\ nu m\ convinge, c\ devenea plicticoas\ la citit. Asta-mi place la romanele scurte, c\ le po]i termina într-o c\l\torie cu trenul. De la o vreme am început s\ gîndesc în termeni de audiobook, în c`t timp efectiv de lectur\ se poate citi o carte.

De exemplu un audiobook dup\ Zgomotul [i furia are vreo 9 ore. La c\r]ile scurte, marele avantaj e c\ po]i s\ faci o construc]ie în care cititorul nu uit\ nimic de la pagina înt`i la pagina dou\ sute, o astfel de carte poate cuprinde foarte multe într-un spa]iu literar concentrat.

5

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

scriitor: fa]` - profil

A.C.: Ce poveste[ti despre cum î]i împar]i timpul înseamn\ dou\ lucruri: c\ [i atunci cînd nu scrii te gînde[ti la ceea ce scrii...

B.S.: ... totdeauna.

A.C.: ... [i c\ e[ti extraordinar de ordonat.

B.S.: Da, e foarte important s\ te disciplinezi. Eu mi-am rezolvat problema cu disciplina cînd eram la doctorat, cred c\ eram foarte indisciplinat înainte de ’96. Singurul act de voin]\ din perioada ce a precedat plecarea mea din Bucure[ti a fost c\ am stat [ase ani la Facultatea de Matematic\, între 1989 [i 1995. Dar anii ’96-’99, primii mei ani la Michigan State University, au fost o [coal\ de disciplin\. Cînd ai ni[te examene de care depinde dac\ r\mîi în program sau nu, nu mai ai timp de angoase personale, te concentrezi [i le treci. Via]a academic\ american\ te face ordonat [i disciplinat.

Dac\ nu ai o agend\ clar\ [i dac\ nu [tii s\ schimbi repede registrele, e[ti terminat. Disciplina asta se extinde [i în via]a ta personal\, incluzînd aici [i literatura.

G.D.: Te-a înv\]at ceva matematica cu privire la scris?

B.S.: Categoric. Voi încerca s\ dau aici un exemplu relevant.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am înv\]at a fost un tip de ra]ionament împrumutat din axiomatic\, o procedur\ care reprezint\ un loc comun pentru matematicieni.

Se nume[te analiz\ invers\. E un procedeu care te invit\ s\ te întrebi care s`nt principiile care stau la baza unui fenomen. {i, inevitabil, încerci s\ gînde[ti din aceast\ perspectiv\ [i aspectele legate de fiin]a uman\ sau de via]a social\. De exemplu, dac\ te gînde[ti la societatea româneasc\ din perioada tranzi]iei, care mie mi s-a p\rut interesant\ din punct de vedere istoric, adic\ anii ’90-’96, care e p\rerea ta, cum ai caracteriza tu intervalul acela?

G.D.: Tranzi]ie.

B.S.: Da, dar dac\ spui doar atît, nu cred c\ ajungi la r\d\cina fenomenului... Cred c\ avem nevoie de o analiz\ mai detaliat\ a acestei tranzi]ii, cred c\ acolo s`nt cîteva mize importante. Îmi aduc aminte [i acum experien]a mea din primele luni ale lui 1990. Pentru mine a fost [ocant s\ v\d c\ dup\ 1990 ies la televizor ni[te personaje cu totul groaznice [i c\ la Televiziunea Român\ Liber\, cum se numea atunci, ei vorbesc. To]i erau convin[i c\ au dreptate, c\ au idei precise despre ce trebuie f\cut cu societatea româneasc\. În timp ce în pres\ se scriau ni[te minciuni îngrozitoare... Cred c\ de atunci mi-am propus, ca problem\ literar\, s\ capturez acest fenomen al diversit\]ii exceselor sau chiar al maladiilor mentale proiectate în spa]iul public, [i s\-l sintetizez într-un roman. Po]i produce aceast\ sintez\ prin generalizare, dar trebuie s\ identifici atent care s`nt principiile care trebuie men]inute. E un procedeu pe care îl înve]i în logic\, în geometrie. Asta a fost ideea care m-a condus la scrierea romanului Venea din timpul diez. Nu scriu ca s\ ilustrez teorii matematice, ar fi prea facil [i n-ar atrage nici un fel de interes, dar matematica te înva]\ s\ duci problemele p`n\ la acea întrebare ultim\ de la nivelul c\reia po]i s\ le abordezi literar. S\ le rearanjezi, ca s\ ai o perspectiv\ literar\ care s\ ilumineze realitatea. Uite, vorbeam despre Kafka: e cel mai bun exemplu de reducere a societ\]ii la ni[te principii fundamentale. Cînd le alterezi ordonarea, începi s\ vezi societatea mai clar decît o vedeai înainte de-a citi cartea respectiv\. E un proces de deconstruc]ie, urmat de reconstruc]ie. În felul acesta po]i s\ folose[ti literatura ca pe un instrument de cercetare. În fapt, cercetezi aceast\ realitate, cu care ai o rela]ie complex\, o abordezi deconstruind-o [i încercînd s\-i adresezi întreb\rile esen]iale, pentru a descoperi principiile care se afl\ în spatele ei.

La Nuc[oara pove[tile pluteau în aer G.D.: S\ ne întoarcem la Miruna.... De unde interesul t\u pentru folclor?

B.S.: Asta e o problem\ complex\. Pe vremea cînd eram mic, p\rin]ii mei m\ l\sau la Nuc[oara. Bunica mea, care e veri[oar\ cu Elisabeta Rizea, s-a m\ritat foarte tîn\r\ în comuna Nuc[oara [i am petrecut foarte multe veri acolo, începînd cu finele anilor ’70. Nu am nici o sor\.

A.C.: Dar ai un bunic a[a cum l-ai descris?

6

B.S.: Da, în carte e povestit\ o saga de familie destul de aproape de realitate. Într-adev\r a existat un str\bunic care a luptat în R\zboiul de Independen]\, a[a cum se arat\ în carte, bunicul a fost într-adev\r în primul r\zboi mondial [i în al doilea. C\ spunea pove[ti - [i asta este adev\rat [i, mai mult de-atît, scria. C\ i s-a pierdut jurnalul, asta e o ru[ine a familiei. Bunicul a murit cînd eu aveam cinci ani. {i ]in minte c\ prima mea noapte alb\ s-a petrecut cînd eu aveam opt ani [i i-am cerut voie bunicii s\ desfac cuf\rul bunicului, un lucru care ar fi fost de negîndit înainte. Mi-a dat voie f\r\ s\-[i dea seama ce se va întîmpla. {i atunci am descoperit biblioteca lui, care con]inea în chip de document fundamental o edi]ie din 1921 a Pove[tii vorbei a lui Anton Pann, ni[te almanahuri de prin 1921-’23-’24, un scurt compendiu de istorie, ni[te zodiacuri în care b\nuiesc c\ bunicul nu credea, un manual al lucr\torului

forestier, care te înv\]a s\ calculezi cum s\ tai [i s\ prelucrezi trunchiurile de copaci. O matematic\ foarte practic\.

Mai era [i o edi]ie veche a Alexandriei, romanul popular.

Mi-am pus problema înc\ de pe-atunci, în timp ce-i r\scoleam prin cuf\r, la trei ani dup\ ce el murise: la ce se gîndea bunicul?

A.C.: Pove[tile din carte - sau o parte dintre ele - le [tii chiar de la el?

B.S.: Nu toate. Acolo pove[tile pluteau în aer. Sînt auzite de la mul]i al]i oameni. Partea amuzant\ e c\ în Nuc[oara legendele func]ioneaz\ extraordinar de bine. De exemplu, a[a cum probabil [ti]i, la Nuc[oara exist\ singurul lac carstic din România, se nume[te Învîrtita. Un lac carstic se formeaz\ printr-un fenomen geologic complex care dureaz\ foarte mult. Cu toate astea, la Nuc[oara circul\ urm\toarea legend\: acolo unde este azi lacul, exista pe vremuri casa unui om. Într-o noapte, locul s-a scufundat [i el a ie[it speriat afar\. Pe fundul lacului ar exista [i azi o cas\. Am întrebat colegi geologi [i mi-au spus c\ ei nu cred c\ legenda e adev\rat\ [i c\ platoul s-a scufundat brusc. În acela[i timp eu, în calitatea mea oficial\ de om care a crescut la Nuc[oara, sînt convins într-o bun\ m\sur\ c\ ceva din legend\ e adev\rat. C\ tot vorbeam despre raportul complex cu realitatea. S\ vezi cum se filtreaz\ lucrurile acestea la distan]\ de 3-4 genera]ii, pentru c\ acesta este intervalul de timp acoperit în Miruna... Acum, s\ revenim pu]in la folclor. Pe mine nu m\ intereseaz\ prelungirea folclorului pîn\ la daci. Ceea ce pot eu s\ controlez [i [tiu sigur este un folclor care ]ine de sfera familiei, de 3-4 genera]ii în urm\ [i m\ intereseaz\ s\ expun literar acest fenomen de deformare, cu toate mijloacele imaginarului, a realit\]ii.

Studiul care a înso]it scrierea Mirunei... a fost o încercare de recompunere a acelei lumi, o încercare f\cut\ cu mijloace pur literare. Genera]ia noastr\ a prins un fenomen aparte: am v\zut disolu]ia societ\]ii tradi]ionale române[ti.

Satul românesc a disp\rut sub ochii no[tri. Am v\zut ultimele enclave de lume tradi]ional\, de oameni care fuseser\ crescu]i în spiritul unei culturi tradi]ionale. Nu cred c\ informa]ia etnografic\ culeas\ azi mai poate fi la fel. Po]i cel mult s\ iei ni[te date de arhiv\, culese alt\ dat\, s\ le structurezi în ni[te baze de date, s\ le dai o hain\ [tiin]ific\ sau literar\, mai mult de-atît nu po]i face. Lumea s-a schimbat mult.

A.C.: Asta e o simpl\ constatare sau este un regret?

B.S.: O constatare. Nu avem nimic de regretat. Este un fapt pe care-l putem cel mult constata. Am v\zut acest fapt cînd am citit, în 1996, Things Fall Apart, a lui Chinua Achebe, unde am g\sit o poveste în care autorul studia cum s-a destr\mat societatea tradi]ional\ în Nigeria. Asta mi s-a p\rut extraordinar, era exact problema la care m\ gîndeam eu. {i am în]eles c\ nu s-a întîmplat numai la noi, ci peste tot în lume. Un alt autor care mi-a pl\cut foarte mult a fost Patrick Chamoiseau. Este un autor din Martinica. A scris mai multe romane, dar pe mine m-a interesat mai ales unul dintre ele, Solibo Magnifique, în care un povestitor care vorbe[te în pia]a public\ moare [i are loc o anchet\ a poli]iei ca s\ identifice criminalul. {i, cu riscul de a ruina povestea, am s\ v\ spun finalul, Solibo a fost asasinat de propria istorie. A fost sufocat de cuvinte. Motivul acesta al povesta[ului apare în multe locuri, dar astea au fost dou\ dintre c\r]ile care m-au pus pe gînduri. Apoi am recitit Hasdeu, mai sînt pagini utile [i la Iorga, [i la Gh. Br\tianu. Dar asta nu e suficient. Trebuie s\ te ui]i [i pe ni[te manuale de antropologie, ca s\ vezi cum se v\d [i în alte culturi aceste lucruri. {i descoperi c\, de fapt, venind din cultura român\, stai pe o min\ de aur [i c\ dac\ transformi saga personal\ într-o poveste, asta poate s\ fie reprezentativ [i important.

F\r\ s\ clamez cumva c\ ce spun eu e general pentru to]i cei care au crescut în perioada aceea. Ca s\ scriu Miruna... aveam nevoie întîi de toate de un sat. Am preluat elemente care ]in de Nuc[oara, de Corbi, de Domne[ti, toate din zona Arge[ului, le-am amestecat [i am imaginat un sat care nu exist\ în geografia real\ [i care se nume[te Valea Rea. În satul acela se întîmplau tot felul de lucruri - erau personaje care dep\[esc vîrsta de 200 de ani, un spa]iu unde se practic\ magia neagr\... De exemplu, [tii ce înseamn\ „ghitie”? Este un descîntec f\cut folosindu-se psalmii. Exista un tratat f\cut pe la 1700 unde se explic\ asta - a trebuit s\ citesc [i lucr\ri biserice[ti ca s\ v\d exact care sînt practicile pe care Biserica nu le recomand\. Este o întreag\ list\ de eresuri populare, a c\ror r\d\cin\ se afl\ probabil în perioada cînd bogomilismul p\trunsese la nord de Dun\re, deci dup\ anul 970 e.n. Lucrurile acestea au r\mas probabil într-o form\ alterat\ pîn\ aproape de zilele noastre. Ca surs\ de documentare, literatura bisericeasc\ a fost foarte important\. Am recitit Patericul cu scopul de a vedea ce anume r\m\sese la noi, în cultura satului. De exemplu, în Miruna..., singurul motiv din Pateric pe care l-am p\strat a fost cel al apei de mare transformate în ap\ dulce. M-au interesat toate aceste motive narative maturizate. Maturizarea se atinge în momentul cînd ajung la fantastic. Fantasticul cel mai interesant mi se pare a fi cel care include diverse transform\ri, transfigur\rile materiei. Bine, cel mai dificil e s\ expui, în cadrul unui basm, transformarea unei fiin]e supranaturale în om [i a unui om într-o fiin]\ supranatural\.

A.C.: Ai enumerat o mul]ime de surse. De unde acribia asta [i de unde ]i le iei?

B.S.: Am început s\ scriu la Miruna... în 1992. A durat foarte mult p`n\ am ajuns la versiunea final\. Prima versiune a fost de 40 de pagini scrise de mîn\ prin 1992, în vremea cînd preg\team examenul de ecua]ii cu derivate par]iale.

Ecua]iile erau atît de groaznice încît aveam nevoie s\ m\ gîndesc [i la altceva [i-mi amintesc c\ într-o zi m-am a[ezat la mas\ [i am scris vreo 20 de pagini. A doua zi am mai scris înc\ 20. Le-am citit prietenilor mei de-atunci [i m\ b\tea gîndul s\-l citesc [i în cenaclu. În afar\ de viitoarea mea so]ie, a c\rei forma]ie universitar\ e juridic\, to]i prietenii mei din vremea aceea erau matematicieni. Nu aveam prieteni filologi. Nu aveam încredere foarte mare în ei. Nu-i cunoscusem înc\ pe Dan Petrescu sau pe R\zvan Petrescu sau pe ceilal]i colegi scriitori în care azi am încredere.

Pîn\ la urm\, n-am citit nimic în nici un cenaclu. Am rev\zut paginile, cred c\ ajunsesem la varianta a cincea sau a [asea, [i le-am dactilografiat. Era deja prin ‘94. Am avut atunci o posibilitate s\-l public, dar nu eram înc\ mul]umit. Lipseau multe pove[ti, iar altele erau în plus [i trebuia s\ le scot.

De exemplu, în volumul Imperiul generalilor tîrzii [i alte istorii sînt dou\ nuvele care f\ceau parte din versiunea 1994 a Mirunei..., se numesc Ur[i experimentali [i Am vrut s\ v\d de unde e lumina. Dup\ aceea am descoperit c\ nu-[i aveau locul acolo, c\ nu f\ceau parte în mod natural din Miruna.... În ’96, cînd eram deja în Michigan, am început s\ studiez mai multe aspecte literare legate de etnografie, dar un studiu mai aplicat am început abia în 2002. În vara lui 2002 am avut foarte mult timp, îmi terminasem teza, trebuia s\ revin la aceast\ carte, îmi propusesem s-o termin. N-am reu[it s-o termin atunci - de[i era scris\ pentru c\ tot mi se p\rea c\ nu era bine. Partea final\, b\t\lia dintre îngeri, suna r\u, nu era chiar finalul care trebuia. Cred c\ versiunea final\ a ap\rut abia prin 2006.

Am g\sit într-un important eseu al lui J.R.R. Tolkien, On Fairy-S Stories, o defini]ie a basmului pe care am pus-o în leg\tur\ cu Miruna.... Basmul trebuie s\ satisfac\ dou\ condi]ii - s\ aib\ fiin]e supranaturale care proiecteaz\ anumite caracteristici pe care ne-am dori s\ le vedem la oameni (de exemplu, imortalitatea) [i s\ aib\ un final de „eucatastrophe” (eu vine din greac\ [i înseamn\ „bun”), adic\ s\ fie o catastrof\ întoars\ c\tre bine. La nivel structural, Miruna... î[i propune s\ fie o carte scris\ în form\ de basm, [i pentru asta trebuie s\ satisfac\ cele dou\ cerin]e. Trebuia s\ surprind\ atît stingerea societ\]ii tradi]ionale, moartea bunicului, dar în acela[i timp s\ aib\ [i final fericit. Ce final fericit po]i da faptului c\ satul românesc se stinge? Singurul final fericit posibil ar fi fost ca lumea aceasta s\ treac\ în altceva, s\ r\m`n\ în poveste, în imaginar. S\ r\mîn\ în Miruna. O transformare miraculoas\ în plus, care s\ se adauge listei descrise în carte. Aceasta este „catastrofa fericit\” cu care se încheie Miruna... De fapt, în mai toate textele mele literare îmi propun caracterizarea unei lumi prin imaginarul ei. Dac\ te ui]i la România din anii tranzi]iei [i vrei s\ caracterizezi România de atunci, nu descrii ce era pe strad\, nu mineriadele, ci nebunia din min]ile oamenilor.

Asta am f\cut în Venea din timpul diez.

A.C.: {i de-asta ai ales în Miruna... un personaj-oglind\.

B.S.: Da, pentru c\ Traian trebuia s-o acuze pe Miruna c\ ea credea, \sta e întregul joc. Ne intereseaz\ cineva care s\ înregistreze imaginarul [i cineva care s\-l conteste.

Faptul c\ ea credea, iar el nu - creeaz\ o ambiguitate, o oarecare tensiune. Exist\ [i o important\ contribu]ie româneasc\ la problematica asta, Moses Gaster, cu eseul The Modern Origin of Fairy Tales, care e scris cu mult înaintea contribu]iei lui Tolkien, pe baza unor studii f\cute pe pove[ti române[ti, ruse[ti [i evreie[ti din estul Europei. Un material foarte bogat pe care se poate urm\ri cum motivele au trecut dintr-o cultur\ în alta [i se poate urm\ri de unde vin. Unele au ap\rut în aceast\ zon\ geografic\ acum o mie de ani, altele vin din Orientul Apropiat, putem s\ vedem clar c\ tot acest material folcloric are o r\d\cin\ comun\. E o chestiune foarte multicultural\, folclorul nu este o chestiune care s\ ]in\ numai de Valea Rea sau de familia mea. Am spus o parte din lucrurile acestea [i la întîlnirea de la Muzeul }\ranului Român de s\pt\mîna trecut\.

A.C.: Da, s\pt\mîna trecut\ ai avut o întîlnire la Muzeul }\ranului Român cu cî]iva antropologi (Vintil\ Mih\ilescu, Rodica Zane) în care s-a discutat despre Miruna...

B.S.: Principalul punct de la care a plecat discu]ia în seara aceea (17 noiembrie 2008) a fost dac\ exist\ o leg\tur\ între literatura de fic]iune care exist\ ast\zi [i cercet\rile din domeniul etnografiei. Lucrul care mi-a pl\cut mie cel mai mult în leg\tur\ cu Miruna... a fost c\ am putut s\ scriu un roman în form\ de basm. În fond, basmul e singurul gen literar compatibil cu proza care s-ar putea scrie azi, un gen dezvoltat în spa]iul autohton, un gen cu cert\ vechime, [i m-am g`ndit c\ dac\ ar fi s\ r\m`n\ ceva din toat\ lumea asta a societ\]ii tradi]ionale, tot în felul acesta ar trebui s\ fie consemnat. Nu m\ simt confortabil cu pierderea memoriei, cu faptul c\ uit\m foarte repede. Mi se pare o mare stranietate c\ genera]ia liber\ de ast\zi n-a lucrat mai mult cu aceste teme literare. S\ te apuci s\ faci literatur\ din ni[te lucruri complet neimportante, anecdotice, minore, din ni[te crize pasagere de la dou\zeci de ani, c`nd tu ai probleme esen]iale în cultura român\, care nu sînt abordate bine, cînd au existat ni[te imixtiuni îngrozitoare ale politicului

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

A.C.: Adic\ te sup\r\ o parte din literatura de ast\zi?

B.S.: Enorm. M\ sup\r\ tot ce e anecdotic, neimportant, perisabil. S`nt volume care m\ fac s\ m\ gîndesc c\ dup\ ce voi r\sfoi cartea o voi arunca.

A.C.: Poate e un spirit al veacului.

B.S.: Bineîn]eles c\ veacul a fost întotdeauna frivol, dar mai sînt [i ni[te editori acolo care trimit la tipar manuscrise nepublicabile, f\r\ discern\mînt, sau care au publicat ni[te c\r]i doar pentru c\ autorul este influent [i apare la televizor, de[i c\r]ile erau proaste.

Nu cred c\ a[ fi scris nici a zecea parte din cît am scris dac\ eram aici G.D.: Cum reu[e[ti s\ te ]ii la curent cu tot ce se întîmpl\ în via]a cultural\ româneasc\?

B.S.: La fel ca Vincent: intru pe internet [i m\ uit ce se înt`mpl\.

G.D.: {i e de-ajuns?

B.S.: Nu, nu este. Faptul c\ tr\iesc departe este un dezavantaj [i bineîn]eles c\ ai percep]ii deformate. Anul 2008 a fost cumva diferit, am fost dou\ luni în România. Dar în general s`nt aici mult mai pu]in. A fost un interval de cinci ani în care nu am venit în România [i nici nu i-am sim]it lipsa. Au fost îns\ perioade în care citeam zilnic toate ziarele, ceea ce acum nu mai fac. Probabil c\ era un mod de anulare a distan]ei.

A.C.: Distan]a fizic\ este deci un dezavantaj sau un avantaj?

B.S.: E un avantaj, pentru c\ am putut s\ lucrez lini[tit. Nu cred c\ a[ fi scris nici a zecea parte din cît am scris dac\ eram în România, pentru c\ am foarte mult\ lini[te acolo. Nu se bag\ nimeni s\ vad\ ce faci, [i mai ales nu-]i spune nimeni ce s\ faci. |sta e lucrul pe care îl admir cel mai mult în spa]iul academic american, faptul c\ nimeni nu-]i impune nimic [i c\ ai realmente o libertate de gîndire [i o libertate academic\ autentic\. Nu clamez c\ am o în]elegere de mare acurate]e a lumii române[ti. Doisprezece ani de tr\it în America înseamn\ mult. Po]i s\ faci gre[eli [i, apropo de asta, exist\ un eseu al lui Czeslaw Miłosz despre ce nu trebuie s\ fac\ scriitorul dac\ se afl\ în exil [i unul dintre lucruri ar fi s\ scrie proz\ realist\. Pentru c\ n-ar suna bine.

La un moment dat am scris un text în care argumentam c\ nu mai exist\ exil. Normal c\ nu exist\ nici un fel de exil cît\ vreme acum sînt în Bucure[ti [i nu avem nici un fel de dificultate de a comunica, dar adev\rul e c\ începi s\ în]elegi din ce în ce mai pu]in [i trebuie s\ fii atent cum scrii.

A.C.: Deci te complaci voit într-o situa]ie dificil\.

B.S.: Da, uite, am s\-]i spun cum este. De cînd am plecat, din ’96, m\ gîndeam c\ voi scrie de-acolo, din America, deci partea aceasta a ie[it a[a cum mi-a[ fi dorit. Acum pot s\

lucrez, am o nevoie absolut\ de lini[te ca s\ pot s\ scriu [i m\ g`ndesc c\ dac\ a[ fi fost aici, nu a[ fi avut lini[tea aceasta.

A fost o întreag\ campanie de pres\ în anii ’90 în care m-am trezit implicat, au fost lucruri îngrozitoare care s-au scris despre mine sau despre familia mea, nu le-am uitat [i [tiu foarte bine cît de îngrozitoare poate s\ fie România atunci cînd insist\.

A.C.: Decizia de a pleca din România nu s-a datorat, deci, doar studiilor?

B.S.: A fost cauzat\ de dou\ lucruri. În primul rînd, voiam s\ fac un doctorat cu cei mai buni din domeniul meu, ceea ce am [i f\cut. În al doilea rînd a fost campania de pres\ din anii ’90 împotriva familiei mele [i a mea.

A.C.: Dar chiar [i de la distan]\ ai fost implicat acum cî]iva ani într-o polemic\ cu Mircea Mih\ie[.

B.S.: A, [i uitasem de chestia asta. Atunci, în prim\vara lui 2005, am primit prin e-mail un proiect de scrisoare deschis\, m-am gîndit timp de cinci secunde dac\ s-o semnez sau nu, mi s-a p\rut c\ din punct de vedere etic textul este corect [i am semnat-o. Nu a fost vorba despre nici o polemic\ din partea mea, am fost invitat s\ scriu despre lucrul acesta în mai multe publica]ii, [i am scris ni[te lucruri care nu au r\spuns direct acelor atacuri, mi s-a p\rut c\ este neimportant s\ r\spund.

A.C.: Nu poate fi vorba [i despre o form\ de defetism?

B.S.: Nu m\ intereseaz\ atacurile personale care apar în presa din România. Lucrurile acestea nu r\mîn.

A.C.: P\i, tu publici c\r]i în România.

B.S.: Da, dar dac\ e vorba despre atacurile cu con]inut personal, nu m\ intereseaz\ imaginea mea. Absolut deloc.

Nu e nici o leg\tur\ între calitatea textelor mele literare [i atacurile care au ap\rut în pres\, din 1990 încoace.

A.C.: Atunci de ce scrii? De ce publici în România?

lumea cultural\. Cum negociezi cu zonele astea?

B.S.: Eu am scris un articol în 1998, în momentul în care Sorin Matei a publicat un eseu pe structura c\ruia ulterior [i-a construit cartea. Articolul meu se numea Scrisoarea de recomandare [i a ap\rut în revista Interval, la Bra[ov. Mi s-a p\rut c\ e foarte important s\ discu]i despre cultura român\ la nivel structural, s\ te gînde[ti care sînt fenomenele care s-au repetat [i se tot repet\, toate aceste lec]ii importante ale istoriei de care noi nu ]inem seama. M\ interesau lucrurile acestea mai ales în perioada cînd m-am documentat pentru Venea din timpul diez. Am studiat toate formele de „succes“ din societatea româneasc\. De la a[teptarea lui Ion Antonescu în 1940 ca s\ „salveze“ ]ara, pîn\ la apari]ia „salvatoare” a lui Nicolae Ceau[escu din 1965, ca s\ ne scape de pericolul rusesc, pîn\ la apari]ia „salvatoare” a lui Ion Iliescu care a adus pacea social\, pîn\ la apari]ia „salvatoare” a lui Emil Constantinescu, care ne-a „salvat“ din ghearele comunismului [i apoi a fost înfrînt de Securitate, apoi apari]ia „salvatoare” a lui Traian B\sescu, care a salvat Capitala de cîini - nu vi se pare c\ se repet\ ceva aici? Din toate astea po]i s\ faci o poveste în care s\ împachetezi mai multe destine, [i care s\ înceap\ cu intrarea unui profet în cetate. {i lans\rile din spa]iul literar se desf\[oar\ dup\ un tipar similar: apare cîte unul cu cîte-o carte [i toat\ lumea spune „el este!”. Ca [i cum s-ar fi întors Eminescu întrupat. {i asta se spune în fiecare s\pt\mîn\. Dup\ o vreme, toat\ povestea se termin\ cu un mare fîs. Structura acestor aventuri mi-a sugerat cum trebuia s\ înceap\ istoria profetului din Venea din timpul diez [i cum trebuia s\ se termine. S\ se sting\ de la sine. În carte, profetul se tope[te în aer. Cred c\ atunci cînd am descris topirea în aer, am dat mai multe expresii echivalente ale acestei imagini. E important s\ fii fidel realit\]ii: de to]i profe]ii bucure[teni se alege praful.

A.C.: Ai publicat [i un volum de articole, Distan]e, d emoni, aventuri. Ar putea fi citit [i ca un manifest al prezen]ei tale în cultura român\? În Argument spuneai c\ te consideri „liber de constrîngerile locale, cele care uneori te-ar putea face s\ eludezi adev\rul”. Despre ce constrîngeri vorbeai?

B.S.: Dac\ n-o s\ mai am ce s\ mai scriu, n-o s\ mai public.

Nu trebuie s\ public neap\rat, apropo, sînt texte întregi pe care nu le-am publicat [i probabil nu o s\ le public. Am o a întors la francez\ care se nuvel\ în volumul Bunicul s-a intituleaz\ În B ucure[ti, c înd s e l as\ s eara [i care era ini]ial doar un tablou într-un roman care avea 300 de pagini.

Nu-mi mai place acel roman, l-am scris în ’96 [i n-o s\-l public.

Am c\r]i întregi pe care nu le voi publica pentru c\ nu cred c\ sînt reu[ite. Cred c\ scrii ca s\ în]elegi, nu ca s\ publici cu orice pre]. Nu folose[ti literatura ca s\-]i ajustezi imaginea, ca s\ ocupi o func]ie public\ sau ca s\ ajungi pre[edinte. Literatura e o unealt\ de cercetare, o form\ de-a explora lumea, nu altceva. Publici atunci c`nd e[ti convins c\ ai fixat în form\ literar\ un lucru pe care l-ai în]eles.

B.S.: Cînd lucrezi într-o universitate româneasc\, ai nevoie s\ promovezi, iar dac\ lucrezi în presa româneasc\, dac\ vrei s\ navighezi bine în mediul jurnalistic, trebuie s\ fii foarte atent ce fel de texte semnezi, al\turi de cine semnezi, sînt ni[te constrîngeri inerente faptului c\ tr\ie[ti în România. Eu observ anumite fenomene din afar\ [i nu sînt îngrijorat c\-mi pierd locul de munc\ dac\ spun anumite lucruri. Au fost articole pe care le-am scris pentru c\ am sim]it c\ nimeni altcineva nu le va scrie. Au fost lucruri pe care le-am spus cu toat\ onestitatea [i luciditatea, de la distan]\, iar dac\ a[ fi fost în România probabil c\ m-ar fi costat s\ le scriu.

De to]i profe]ii bucure[teni se alege praful

B.S.: {i dac\ a[ fi avut numai un singur cititor, [i tot n-a[ fi fost trist. În geometrie m\ confrunt cu asta în fiecare zi, noi glumim spun`nd c\ fiecare articol are maximum trei cititori.

Orice text care are mai mult de trei cititori e un mare succes.

A.C.: Sînt de acord, dar ca scriitor ajungi la un moment dat s\ ai [i pozi]ii publice, cum a fost pozi]ia pe care ai luat-o pe marginea volumului lui Sorin Adam Matei, ajungi într-o zon\ care nu este neap\rat literar\, dar care ]ine de

scriitor: fa]` - profil

[i ale ideologiilor în ni[te zone fundamentale ale culturii, iar tu, în loc s\ stai s\ clarifici lucrurile astea, te-apuci s\ scrii chestiuni anecdotice...

A.C.: {i te sim]i apreciat la justa ta valoare?

Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

7 noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

scriitor: fa]` - profil

un basm rom~nesc scris \n America Gruia Dragomir „O elev\ din Bal[ [i-a t\iat venele pe muzic\ popular\. Pentru c\ a g\sit-o cu prînzul nepreg\tit, un buzoian turmentat [i-a înjunghiat nevasta. Doi b\ie]i de treisprezece ani au violat o feti]\ de zece ani. O bunic\ [i-a sufocat nepo]elul pentru c\ plîngea prea tare. Florica Bej, mam\ a trei sau patru copii, a fost omorît\ în b\taie de b\rbat.

O feti]\ infestat\ cu HIV a fost aruncat\ la marginea societ\]ii. Din cauz\ c\ ginerele nu-i mai putea satisface fiica, Simion C\ld\rar [i-a b\tut cu bestialitate cuscrul. Gogu a r\pit-o pe Simona [i a violat-o la Maxim. O feti]\ de un an [i [apte luni din F\g\ra[ a murit de foame sub privirile mamei etc.” Cam asta scria Jean-Lorin Sterian Fun intitulat Despre farmecul zilelor obi[nuite. {i într-adev\r aceasta acum ceva vreme într-un articol din 24-F este România pe care ne-o prezint\ zilnic jurnalele de [tiri. Dac\ v-a]i s\turat de aceast\ „Românie profund\”, opri]i televizoarele, împ\turi]i ziarele [i deschide]i cartea lui Bogdan Suceav\, Miruna, o poveste. Ve]i descoperi acolo o alt\ latur\ a României, una plin\ de farmec, pe care mai mult ca sigur o ve]i îndr\gi.

Doar c\ nu [tiu care dintre ele e mai „profund\”.

Traian (naratorul) [i sora lui, Miruna, î[i petrec o vacan]\ al\turi de bunicul lor, într-un loc uitat de lume, în Valea Rea, unde „nu era decît o mîn\ de case” [i „iarna se înstelau pe z\pad\ urme de lupi”, „iar rî[ii umblau pe acoperi[uri”, într-un „loc furat codrului, un loc Bogdan Suceav\, care nu se putea ]ine dup\ legea omeneasc\, ci dup\ cea a s\lb\ticiei”.

Vincent nemuritorul, Cei doi copii ascult\ de la bunicul lor pove[ti despre familia lor, Editura Curtea Veche, 2008,192 pag. aceasta fiind, într-un fel, cea mai de pre] mo[tenire pe care le-o las\ bunicul. În jurul str\bunicului, Constantin Berca, bunicul construie[te o lume fantastic\, foarte asem\n\toare cu cele din realismul magic sud-american, dar în care ve]i descoperi exotismul folclorului românesc. Despre Constantin se spune c\ „a scos fîn din piatr\ seac\” [i c\ „nu lupii sînt cele mai mari s\lb\ticiuni ale p\mîntului, ci el”, iar în jurul lui mai graviteaz\ [i o vr\jitoare, Baba Fira, un cîine cît un vi]el, un cioban, Andreia[ Gozgu, care se transforma în lup, un Ana Chiri]oiu tîlhar la fel de misterios, Oar]\ Aman [i multe alte povestiri fantastice.

Dup\ cîteva pagini din Vincent n emuritorul eram gata s\-l declar cel mai În peisajul literar românesc, Miruna... este o adev\rat\ pu]in românesc roman al lui Bogdan Suceav\. Tema de anticipa]ie, cosmopolit\ [i curiozitate: un roman-basm care le-a atras aten]ia [i nuan]at\ sociologic, [i scriitura bine st\pînit\, pîn\ într-acolo încît pare seac\, pauper\, admira]ia chiar [i etnologilor. Nu este vorba despre un mi-ar putea îndrept\]i impresia. Vincent nemuritorul sufer\ îns\ de un viciu românesc Narnia, Lord o f t he R ings fantasy de genul sau de un Bogdan Suceav\, Miruna, o pe care l-am întîlnit în multe romane recente [i pe care m\ gr\besc s\-l denun] înainte alt blockbuster literar de acest fel, ci despre o poveste poveste, Editura Curtea Veche, de a face alte preciz\ri: este descurajant de ambi]ios. Tema aleas\, via]a de dup\ 2007, edi]ia a II-a, 2008, 112 pag. care aduce aminte de atmosfera din basmele lui Creang\. moarte în era digital\, este atît de ampl\ încît autorul a c\zut în mirajul ei, c\utînd Totul este foarte bine construit, limbajul pe alocuri arhaic s\ împu[te mai multe consecin]e, subteme [i ramific\ri dintr-un singur foc. Poate c\ face o combina]ie foarte reu[it\ cu povestirile fantastice, este o form\ de precau]ie, o încercare de-a întîmpina gusturile [i opiniile cît mai multor iar întreaga c\rticic\ este „b\tut\” cu foarte multe fraze cititori; ce-i drept, arhiva subiectului e suficient de ampl\ - exist\ filme, c\r]i, jocuri ce par adev\rate nestemate: „Apoi, cînd el sufl\ în flac\r\ ca s-o sting\, v\zu cum lumina pe calculator [i discu]ii întregi pe forumuri - încît s\ încurajeze astfel de ambi]ii. Cea din odaia lui se retr\gea în flac\r\ cu încetineal\, fugind din col]urile îndep\rtate ale mai mare parte a c\r]ii este dispus\ sub form\ de dezbatere - înc\ o form\ de precau]ie înc\perii ca un [arpe ce s-ar face ghem într-o cutie.” {i cu toate acestea, ea a fost care, e adev\rat, poate trece [i drept virtuozitate narativ\. publicat\ anul trecut, nu pe la o mie nou\ sute [i ceva, a fost scris\ de un matematician, Cred c\ în Vincent nemuritorul Bogdan Suceav\ î[i reviziteaz\ conceptul de fic]iune nu de un etnograf, [i a fost conceput\ la mii de kilometri dep\rtare de România surprins\ politic\ pe care l-a exemplificat în primele volume de proz\ [i în cîteva articole mai de textul lui Lorin, tocmai în California. Iat\ care este secretul acestei fic]iuni: „atunci vechi, îns\ cu scopul de a-l îmbog\]i atît ideatic, cît [i estetic. A[a se face c\ realismul cînd istorisea el, faptele p\reau s\ se închege de la sine, iar bunicul p\rea c\ se ridic\ este înlocuit de anticipa]ie, iar critica social\ este dublat\ de o pronun]at\ critic\ a deasupra istoriei [i o prive[te din înalturi [i, dup\ ce o cuprindea cu privirea, a[eza ideilor. Sînt trecute în revist\ opinii venind dinspre zona religiei, a statului, a tehnicienilor, episoadele [i toate detaliile într-o ordine care te las\ cu sufletul la gur\ [i care a psihologilor, a individului supus vie]ii de dup\ moarte, a celor care i-au supravie]uit sem\na coborîrii unui [oim din înalturi.” [i cam a oricui a avut atingere cu subiectul, inventariind în acela[i timp minimal evolu]ia unui personaj, Vincent, care se supune transferului de memorie, adic\ alege s\ nu moar\ „clasic”, ci s\ fie mutat pe un suport digital de unde p\streaz\ leg\tura cu via]a pe care a l\sat-o în urm\. Sînt multe teme [i motive de g\sit aici, de la Purgatoriu pîn\ la elfii nemuritori [i tri[ti ai lui Tolkien [i de la problematica cre[tin\ a separ\rii dintre trup [i suflet pîn\ la reinventarea fantomelor în era digital\ (fiindc\ Vincent, care dup\ „moarte” sau dup\ transfer î[i urm\re[te casa prin camere de filmat la care se conecteaz\ dup\ bunul plac, asta este). Mie îns\ miza cea mai promi]\toare a c\r]ii mi s-a p\rut nu invocarea straniet\]ii de-a fi suspendat între via]\ [i moarte, nici pierderea unui „ce“ omenesc o dat\ cu pierderea m\surii Ana Chiri]oiu timpului sau tragedia stranie a unei femei transferate care s-a „sinucis” virusîndu-[i modulul de memorie, ci o critic\ social\ sintetic\ pus\ în valoare tocmai de Pe cît de discret î[i camufleaz\ Bogdan Suceav\ instan]a auctorial\ confruntarea individului social cu limitele sistemului. Cele mai savuroase sînt, [i omeneasc\ în proza pe care o scrie, pe atît de sonor [i-o afirm\ în dup\ mine, pasajele în care oficialii programului discut\ despre posibilitatea publicistic\. Nici n-ar putea fi altfel, de vreme ce profesiunea sa de de a „pedepsi” cumva transfera]ii care devin infractori (pentru c\, odat\ cu credin]\, afirmat\ în Argumentul care deschide culegerea de articole transferul, posibilit\]ile digitale devin practic neîngr\dite) sau de a-i pune la [i interviuri ap\rut\ anul trecut la Editura Tritonic, este c\ „nimic nu poate munc\, din moment ce tot stau degeaba [i le-au fost transferate toate facult\]ile fi mai sincer, mai direct, mai real decît o consemnare a acelor probleme mentale, pentru a-[i între]ine singuri costurile suportului tehnic, sau dezbaterea pe care le-am discutat în paginile periodicelor culturale”. Publicistica lui „dac\ un demnitar transferat î[i mai poate p\stra onorurile [i rolul administrativ”.

Bogdan Suceav\ - care se revendic\ de la specia jurnalismului cultural chiar Aceste subiecte, pe care Bogdan Suceav\ are inspira]ia de-a le trata într-o [i atunci cînd ridic\ probleme sociale sau academice - se compune, conform subtil\ cheie ironic\, sînt tot atîtea imagini în negativ ale conven]iilor lumii uzan]elor nescrise ale speciei, mai ales din enerv\ri, idiosincrazii, obsesii noastre. F\r\ toate astea, Vincent nemuritorul ar fi doar un roman cu personale. Cele mai multe dintre texte sînt critice, polemice, nervoase, fantome digitale, un roman-dezbatere despre limitele vie]ii [i ale mor]ii persiflante, autorul lor tr\dînd o nelini[te a preocup\rilor legate de ]ara pe sau, mai r\u, o pledoarie pu]in cam naiv\ pentru acceptarea condi]iei care a p\r\sit-o acum 12 ani [i o gravitate în mînuirea lor care adesea împrumut\ umane a[a cum este. textelor un ton de mustrare sau de d\d\ceal\.

Noutatea este c\ toate acestea sînt extrem de asumate. Într-atît încît, citindule în contextul cultural românesc, în care majoritatea vocilor publice î[i arog\ obiectivitatea [i se vor a fi musca de pe perete, nu musca din sup\, Bogdan Suceav\ aproape c\ pare un jurnalist gonzo. Nu în sensul c\ ar amesteca realitatea [i fic]iunea dincolo de orice decantare - probabil c\ asta i s-ar p\rea chiar un sacrilegiu fa]\ de ambele practici, literatur\ [i jurnalism - sau c\ [i-ar submina în vreun fel opiniile proprii, ci pentru c\, fiind consecvent doar cu sine, nu [i cu trenduri sau grupuri locale, Suceav\ aduce în discu]ie subiecte sau m\car perspective deseori surprinz\toare.

Asta pentru c\ el în]elege subiectivitatea drept asumare, onestitate [i directe]e [i nu Bogdan Suceav\, Distan]e, demoni, întîrzie s\ reac]ioneze chiar [i la sîcîieli minore, cum ar fi ineficien]a secretarelor de aventuri, Editura prin universit\]ile române[ti sau babele din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Citind acest Tritonic, 2007, volum, am avut impresia c\ stau de vorb\ cu un amic cam tipicar, c\ruia nu pot îns\ s\-i 288 pag. refuz m\sura [i calificativele - cel mai adesea juste - date lumii române[ti. În plus, ele beneficiaz\ de farmecul argumentativ [i descriptiv al autorului (de care nu se poate îndoi nici un cititor, fie [i ocazional, al publicistului Bogdan Suceav\), a[a încît în toate aceste texte se cite[te, peste ani, un portret bizar al României culturale, asem\n\tor cu cel care reiese dintr-un volum cu inten]ii ceva mai explicite în acest sens: Enerv\ri sau despre bucuria de a tr\i în România, de Mirel B\nic\ [i Codru] Constantinescu (Editura Polirom, 2007). {i aici enervarea [i critica las\ loc, în timp, pitorescului, iar verva e subminat\ de o distan]\ selectiv\ care favorizeaz\ tocmai împrosp\tarea privirii [i medierea urgen]ei din necesit\]ile c\reia se hr\ne[te jurnalismul cultural.

printre altele, fantomele digitale critic` guvernul

un strop de gonzo neinten]ionat

8 num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

L

se afl\ în c\utarea acelei versiuni a c\minului pe care o reprezint\ intimitatea. El crede îns\ c\ intimitatea înseamn\ sex. Fascinant e faptul c\ fiecare membru al familiei [i toate personajele implicate, de la Yunior la Abelard, caut\ acela[i lucru. Cum î[i fac un c\min locuitorii Americilor, istoric disloca]i, prin[i într-o problematic\ rela]ie cu teritorii la a c\ror colonizare au ajutat, pe care le-au colonizat ei în[i[i sau în care au fost coloniza]i? Cum ne facem o cas\, lu`nd în considerare toate aceste experien]e [i rupturi? Pentru mul]i dintre noi c\minul nu e doar un ad\post. Cum g\sim apropierea?

Cum g\sim adev\rata dragoste?”i. Astfel î[i explica Díaz inten]iile epice într-un interviu.

Limbajul e poate dimensiunea cea mai spectaculoas\ a romanului.

Registrele variaz\ în func]ie de circumstan]e, engleza [i spaniola se contopesc cu lejeritate deconcertant\ pentru cititorul monolingv.

Ca într-un show demonstrativ, autorul arunc\ în joc un vocabular preten]ios [i argotic, jongleaz\ cu referin]e culturale ce ]in de cunoa[terea am\nun]it\ a mediilor prin care se rostogole[te, ca un bulg\re de gr\sime, nefericitul protagonist. Lola, sora rebel\, frumoas\ [i n\valnic\, [i Yunior, amic ce se men]ine, ezitant, în apropierea lui Oscar, îl prezint\ pe acesta publicului, devenind personaje la fel de interesante [i de complexe.

Scurta [i minunata via]\ a lui Oscar Wao este un titlu pe m\sura con]inutului: juc\u[, contradictoriu. Via]a eroului, scurt\ la propriu, nu pare deloc minunat\. Povestea ei, nu tocmai succint\, captiveaz\.

Cronologia se reconstituie pe por]iuni ce variaz\ între 3 [i 13 ani; obiectivul le înregistreaz\ [i le aduce în prim-plan conform unei ordini interne a memoriei, a fanteziei. „Zile de mango, zile de p`ine”: sînt zilele de dinaintea apari]iei necesit\]ii Visului American. Zilele de s`nge nu înt`rzie s\ se iveasc\, într-o construc]ie ce al\tur\ atmosfera de ghetou metropolitan zbuciumului unei Americi Centrale prins\ între magie [i blestem. Docu-fic]iunea lui Díaz face o plec\ciune [i pasiunii protagonistului pentru SF, prezent`nd scenarii apocaliptice: emigrarea familiei lui Oscar st\ în umbra sumbr\ a exilului. Deznod\m`ntul nu poate fi fericit. Autorului îi reu[e[te îns\ pe final îmbinarea triste]ii cu recuno[tin]a. Oscar cunoa[te în cele din urm\ nebunia îndr\gostirii [i frumuse]ea intimit\]ii. Imposibil\, interzis\, iubirea dorit\ din suflet îl ucide. i

http://www.identitytheory.com/interviews/okie_diaz.php

Cristina Chevere[an are 30 de ani, este asistent\ la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont , doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

maria nesigurantze m` \ntreb

cristina chevere[an

c`r]i

a începutul lunii septembrie a anului trecut ap\rea în SUA primul roman al unui activ redactor la Boston Review [i profesor la MIT, Junot Díaz. Dup\ doar cîteva luni, cartea î[i adjudeca Premiul Pulitzer, iar dup\ alte cîteva luni era pus\ la dispozi]ia cititorului român în versiunea Danielei Rogobete pentru Polirom (unul dintre cadourile toamnei în sfera traducerilor). Pulitzer-ul pentru fic]iune acord`ndu-se în general pentru viziuni literare deosebite asupra existen]ei în America, Scurta [i minunata via]\ a lui Oscar Wao a fost, cu siguran]\, candidata potrivit\. Povestea unui dominican în New Jersey vine dintr-o zon\ foarte apreciat\ la ora actual\, cea cu pronun]at\ coloratur\ etnic\.

Autorul, n\scut el însu[i în Santo Domingo, proiecteaz\ o imagine picture-in-picture extrem de clar\: permite urm\rirea simultan\ a dou\ realit\]i, amuz\ [i pune pe g`nduri.

Pe de o parte, în centrul romanului st\ existen]a unui protagonist non-eroic, condamnat la e[ec dup\ e[ec. Destinul îi este pus sub semnul fukú, definit din primul paragraf drept „cuv`nt de ocar\ sau un fel de blestem; mai exact Ocara [i Blestemul Lumii Noi”.

Dac\ în pasajul introductiv se contureaz\ mai degrab\ starea na]iunii din care provine Oscar Wao, evolu]ia sa personal\ constituie axul tragicomic al pove[tii. Profilul de tocilar contrazice eticheta de „macho” aplicat\ discre]ionar latino-americanilor. Din start, „eroul nostru nu era unul dintre acei crai dominicani despre care vorbe[te mereu toat\ lumea - nu era nici arunc\tor de baseball ori vreun [mecher bachatero, nici vreun playboy cu un milion de cuceriri la activ”. În ciuda eforturilor reale sau pur teoretice, via]a adolescentului supraponderal r\mîne în sfera livrescului protector: spre disperarea lui, lecturile frenetice înving la scor senzualitatea debordant\. {i dincolo de nivelul pur personal, Wao poart\ cu sine o întreag\ istorie a nenorocului: seria neagr\ a loviturilor aplicate familiei de crîncena dictatur\ a lui Rafael Trujillo. Se contureaz\ astfel lumea secund\, fundalul tenebros, din împletirea de rememor\ri terifiante cu note de subsol. Dac\ partitura naratorilor direct implica]i recupereaz\ cu maxim\ intensitate un trecut de co[mar, meta-textul, comentariile din margine îl ajut\ cu voit\ [i amar\ deta[are pe cititor s\ p\trund\ în labirintul subteran al Republicii Dominicane [i al zbuciumatei sale evolu]ii. Plauzibilul pove[tii ]ine at`t de amestecul de fic]iune [i non-fic]iune, de inserarea faptului verificabil în dramoleta lui „Huáscar”, cît [i de siguran]a cu care Díaz alterneaz\ vocile [i experien]ele care o redau. „Cartea surprinde chintesen]a pove[tii americane: c\utarea unui c\min. Oscar se am\ge[te sau pur [i simplu nu realizeaz\ c\

bookalert dominican \n New Jersey

Junot Díaz, Scurta [i minunata via]\ a lui Oscar Wao, traducere din limba englez\ de Daniela Rogobete, Editura Polirom, Ia[i, 2008

manolescu a reziden]a de dramaturgie de la Royal Court Theatre am cunoscut mul]i dramaturgi tineri veni]i din toate p\r]ile lumii. Cu unii m-am împrietenit, cu al]ii nu. Cu unii aveam multe în comun, cu al]ii mai pu]ine. {i tot a[a.

Dar Paul mi-a pus cea mai surprinz\toare întrebare pe care mi-a pus-o vreodat\ cineva. Era chiar în prima zi, [i pentru c\ era o lume a orgoliilor [i a unei bresle care se hr\ne[te din obsesii, to]i eram obi[nui]i s\ umbl\m cu CV-ul pe tapet. C`te piese ai scris, c`te s-au montat, cu ce succes [i tot a[a. Le [ti]i, pentru c\ s`nt la fel peste tot [i în orice domeniu. M\ sim]eam ca un CV ambulant. Sim]eam c\ tot ce simt eu [i g`ndesc [i frica aia de str\in\tate [i de nou [i nesiguran]a [i dorin]ele [i toate celelalte [i eu îns\mi se pot justifica numai printr-un CV. Succes de critic\ [i de public. {i atunci Paul, care era din Nigeria [i visa s\ înve]e s\ c`nte la chitar\ pentru so]ia pe care n-o cunoscuse înc\ ([i nici n-a reu[it s-o cunoasc\ în timpul reziden]ei cu replica asta), m-a întrebat dac\ p\rin]ii mei mai tr\iesc. Pur [i simplu s-a a[ezat l`ng\ mine la mas\, [i de[i nu [tia despre mine dec`t numele meu [i al ]\rii din care vin, de[i era prima dat\ c`nd vorbea cu mine, m-a întrebat dac\ p\rin]ii mei mai tr\iesc. Primul meu impuls a fost s\ fac o glum\ proast\ despre imaginea României [i orfani, dar dup-aia m-a lovit: omul m\ întrebase serios [i sincer. Mai mult, pentru el era o întrebare uzual\. S`nt oameni pe care-i cunosc destul de bine, de ani buni, oameni de vîrsta mea, [i nu [tiu nimic despre p\rin]ii lor. Nici ei despre ai mei.

E o întrebare la care nu am [tiut [i nu [tiu cum s\ m\ raportez, e deci un subiect pentru care nu am un fir ro[u, un scop, un cli[eu, o lupt\ surd\ de dus. Dac\ m\ întreba despre conflictele din teatru, despre cum e cu problema spa]iilor în teatru, despre

L

cum s`nt pl\ti]i dramaturgii, despre cum î]i po]i c`[tiga existen]a sau c`t e de greu s\ debutezi sau cum e cu problema vulgarit\]ii sau teatrul politic sau social [.a.m.d., pentru toate a[ fi avut un r\spuns predefinit.

Un conflict sau o sup\rare sau un punct de vedere dureros [i degeaba care se cerea v\rsat. A[a, la întrebarea lui, am r\spuns pur [i simplu [i apoi am c\zut pe g`nduri pentru c\ era un r\spuns cu care nu [tiam ce s\ fac mai departe. M\ întreb [i acum ce a f\cut el cu r\spunsul meu.

Nu [tiu la ce i-a folosit sau la ce mi-a folosit r\spunsul. Habar n-am la ce folose[te sau ar putea folosi aceast\ bucat\ scris\ de mine aici. {i s`nt multe r\spunsuri cu care nu a[ [ti ce s\ fac. Poate [tii tu, drag\ cititorule. A[a c\ te întreb: P\rin]ii t\i mai tr\iesc? E[ti îndr\gostit? }i-e fric\ de moarte?

E[ti singur? Exist\ vreun lucru pe care l-ai f\cut vreodat\ [i î]i e at`t de ru[ine de el înc`t nu [tii unde s\ te ascunzi de tine?

Exist\ vreun om pe care î]i dore[ti mai mult dec`t orice s\-l str`ngi în bra]e de[i [tii c\ lucrul \sta nu o s\ se înt`mple niciodat\?

Vrei s\ fii altcineva? Vrei s\ fii în alt\ parte?

Ai fost abuzat sexual c`nd erai mic? E[ti fericit? C`nd ai avut ultima dat\ orgasm?

Faci sex sau faci dragoste? E[ti un om bun?

P\c\tuie[ti cu g`ndul, cu vorba sau cu fapta?

Ai r`vnit vreodat\ la femeia aproapelui? }i-ai f\cut chip cioplit? Ur\[ti pe cineva? Î]i iube[ti mama? Crezi în Dumnezeu?

De ce tr\ie[ti? Ce cadou vrei s\-]i aduc\ Mo[ul? Î]i doresc Cr\ciun fericit?

Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help f r o m m y f r i e n d s . Debut editorial: H a l t e r o f i l u l d i n Vitan, Editura Polirom, 2006. În 2007, Teatrul foarte Mic maso Blues Bar, în regia i-a pus în scen\ piesa Sado-m Gianinei C\rbunariu.

9

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

c`r]i

ana maria

sandu

obi[nuin]e

ana chiri]oiu indysociabil

prietenie [i experiment

iluzia dialogului

N

u de pu]ine ori mi s-a întîmplat s\ m\ gîndesc c\ prietenii adev\ra]i sînt cei pe care ]i i-ai f\cut în adolescen]\. Dac\ ai ratat momentul, nu mai ai a doua [ans\.

Regret nespus aceste cli[ee care mi-au parazitat mintea, inflamat\ prea mult de Epopeea lui Ghilgame[, probabil.

Prietenia nu e o stare permanent\. Ai de f\cut atîtea sacrificii de dragul ei, c\ uneori e al naibii de greu s\ ie[i întreg din aceast\ fericire perpetu\. Trebuie s\ mergi pe sîrm\, s\ execu]i piruete ample, doar pentru c\ ]ii la cel\lalt [i nu vrei s\-i pierzi afec]iunea cî[tigat\ în atî]ia ani minuna]i.

Iluzia anticomunismului. Lecturi Cînd totul se n\ruie, nu mai [tii cine e[ti. Suferi. Nu în]elegi. Dar vine [i momentul în care te critice ale Raportului Tism\neanu, eliberezi, respiri, [i aerul e numai al t\u. Tot. coordonatori: Vasile Ernu, Costi {i interac]ionezi cu oamenii într-un fel mult mai s\n\tos.

Rogozanu, Ciprian {iulea, Ovidiu Prietenii mei au devenit mai numero[i de la un timp. Foarte diferi]i de tot ce-mi imaginasem în }ichindeleanu, Editura Cartier, colec]ia „Cartier istoric“, 2008. urm\ cu ni[te ani. Am lucrat împreun\, ne-am petrecut zile [i nop]i vorbind despre cele mai aiuristice lucruri, ne-am contrazis, am rîs cu lacrimi [i am r\mas ultimii mu[terii în cîrciumi. Am tr\it mai mult decît al]ii, sînt sigur\. coordonatori, 9 colaboratori, 12 texte, 280 de pagini. A[a Apoi, to]i cei cu care m\ vedeam au r\mas acas\ [i, timp de o lun\, am experimentat via]a de scriitor arat\ un volum românesc de critic\ a unui document istoric rezident. Un loc retras, în care singura grij\ era s\ scriu, iar cafeaua de diminea]\ devenea un eveniment de propor]ii preziden]iale care con]ine condamnarea oficial\ extrem de important. Ca s\ nu mai vorbesc despre cump\r\turile f\cute la Moine[ti, localitatea în a regimului comunist din România, adic\ Raportul Comisiei care s-a n\scut Tzara, pe care le planificam în detaliu, cu dou\ zile înainte.

Preziden]iale Pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. ÎntrNu eram r\t\cit\ pe o insul\ [i nici într-un scenariu asem\n\tor cu cel al Bîntui]ilor lui Palahniuk, o ]ar\ cu tradi]ie democratic\ [i academic\, un volum de acest fel unde ni[te personaje accept\ s\ stea închise timp de trei luni într-o cas\, cu gîndul c\ o s\ devin\ ar fi fost un reader num\rînd cel pu]in tot atîtea pagini cît documentul ni[te autori celebri. în discu]ie, ar fi fost împ\r]it în sec]iuni care ar fi grupat diferite La noi lucrurile p\reau mai simple, spa]iul locativ l-am împ\r]it în doi. Nu ne cuno[team, dar amîndoi perspective asupra subiectului, paradigme, op]iuni ideologice, [tiam c\ va trebui s\ ne acomod\m cu un alt ritm [i cu un alt stil de via]\. abord\ri [i direc]ii. Colaboratorii ar fi fost numero[i [i ar fi reprezentat În situa]ia dat\, intervin tot felul de lucruri m\runte, cum ar g\titul, mersul la cump\r\turi, popasul diferite discipline umaniste, de la istorie la estetic\ [i de la politologie de socializare de la cîrciuma din sat. Un fel de intimitate dictat\ de mediu. Nici unul dintre noi nu s-a la antropologie. Cunoa[te]i genul, chiar dac\ în România el nu exist\. dovedit prea vorb\re], din contr\, fiecare îl a[tepta pe cel\lalt s\ se deschid\. De[i nimeni nu credea, Judecînd dup\ propor]iile sale, [i asta nu doar în compara]ie cu ne-am în]eles foarte bine, în acea fr\]ie a izol\rii. {i, poate, a fricii. documentul vizat, ci cu felul în care ar trebui s\ arate o critic\ de acest Nici unul dintre noi n-a f\cut eforturi, n-a vrut s\ par\ nici mai de[tept [i nici mai frumos. Din contr\, fel, volumul Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului am mizat pe sinceritate. Am ajuns s\ ne spunem lucruri a[a cum ni le-am fi zis nou\ în[ine, f\r\ s\ Tism\neanu (Editura Cartier, 2008) risc\ s\ treac\ drept un manifest ro[im. ilegalist scos de cî]iva r\uvoitori. Cam aici îl plaseaz\ oamenii de bine Am [i scris, desigur, dar cea mai mare victorie mi se pare c\ am avut-o în plan uman. Am descoperit care declar\ din capul locului c\ nu se vor obosi nici m\car s\-l deschid\, c\ nu m\ uscasem pe din\untru, c\ nu [tiam totul despre mine [i despre via]\. ceea ce nu-i `mpiedic\ s\-l huleasc\. De aceea, coper]ile cartonate [i Dup\ o lun\ de cînd experimentul s-a terminat, înc\ mai vorbim [i o specie necunoscut\ de formatul elegant sînt, din p\cate, o supralicitare pentru pia]a româneasc\; c\ldur\ se transmite chiar [i prin cuvintele trimise pe messenger. cred c\ o mi[care mai inteligent\ de marketing ar fi fost ca volumul s\ Colegul meu de reziden]\ a terminat ce începuse s\ scrie cînd eram izola]i, departe de lume, apar\ pe hîrtie reciclat\ (grosier) [i cu o grafic\ mai pu]in îngrijit\, pentru [i via]a noastr\ curgea lin: adunam nuci verzi, îi hr\neam pe cei patru cîini (pe care i-am [i rebotezat), a da o reprezentare mai exact\ a posibilit\]ilor c\r]ii [i pentru a da o îi recuno[team pe cei care lucrau în tura de noapte dup\ cît\ c\ldur\ ne d\deau, ne uitam la meciuri reprezentare istericalelor care au întîmpinat-o. Ar fi amintit de vremurile [i la comentariile de dup\ (prima dat\ în via]a mea!), în special la cele f\cute de preferatul meu, cînd comuni[tii erau în ilegalitate [i scoteau manifeste prin beciuri igrasioase. un domn pesimist cu c\ma[\ roz.

Inutil s\ precizez c\ autorii volumului de fa]\ nu sînt deloc comuni[ti, iar cartea e o colec]ie de eseuri critice de o neîndoioas\ calitate intelectual\; Am primit documentul lui pe e-mail [i m-am bucurat enorm. Am putut s\ citesc ce împ\r]iser\m aparen]ele se dovedesc imposibil de trecut pentru harnicii detractori deja, într-un fel, prin faptul c\ am locuit un timp la Tescani. Sau Texani, cum ne place s\-i zicem... (care s-au gr\bit s\ scrie înc\ înainte de apari]ia c\r]ii). Dac\ m\car unii dintre ei ar fi citit volumul, ar fi descoperit c\ sofismul în baza c\ruia î[i vocalizau huiduielile - acela c\ din negarea nega]iei rezult\ o afirma]ie valabil\, adic\ Ana Maria Sandu, 33 de ani. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, dac\ e[ti anti-anticomunist înseamn\ c\ e[ti comunist - nu are acoperire. Nu mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din Amintirile unui Chelbasan . Primul ei roman, Fata din casa amintesc decît în treac\t c\ nici titlul volumului, nici vreunul dintre cuvintele vagon, ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Editura Polirom, a fost ales de Institutul Cultural Român din Budapesta – prin consultarea unor scriitori [i critici (Mircea C\rt\rescu, Dan C. Mih\ilescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai [.a.) – s\ din\untru nu con]in prefixul „anti” cu referire la raport. reprezinte România la Tîrgul Interna]ional de Carte de la Budapesta, `n cadrul First Novel Festival.

Dar într-o ]ar\ care nu are nici tradi]ie democratic\, nici academic\, ideea de „lectur\ critic\” înseamn\ de la sine c\ e[ti anti. Iar dac\ e[ti anti vreuna dintre ideile pe care mainstream-ul le vehiculeaz\ [i le îmbr\]i[eaz\ pîn\ la sufocare, ai pus-o. Nu mai r\mîne loc de nuan]e, oamenii nici m\car nu vor s\-]i aud\ ideile, ci te înjur\ direct. Norocul culturii române e c\ 12-13 oameni nu sînt un mare cor de voci; unde mai pui c\ unii dintre ei erau deja „compromi[i”. N-are rost s\ mai obiectez c\ între cei 12 autori nu se num\r\ nici m\car o femeie, fiindc\ num\rul lor e prea mic ca s\ mai caut nod în papur\ la nivelul \sta. Restul intelectualilor care, conform practicii intelectuale încet\]enite în alte ]\ri (ne-am în]eles deja: cu o tradi]ie democratic\ [i academic\), ar fi putut emite judec\]i critice sînt fie mu]i de admira]ie (la propriu) fa]\ de Raportul Tism\neanu, fie abstra[i din cotidianul efemer [i frivol. În tot cazul, prin[i cu alte treburi, n-au reu[it prea mul]i s\ reac]ioneze la faptul c\ s-a inventat un document preziden]ial care s\ reglementeze istoria recent\ (dar [i un institut, [i o comisie, [i un manual de liceu) [i care s\ ne spun\ tuturor - mai mult sau mai pu]in conving\tor - c\ regimul comunist din România a fost ilegitim [i criminal. Am putea crede c\ intelectualii n-au ripostat dintr-o s\n\toas\ rezerv\ fa]\ de condamn\ri [i judec\]i oficiale, ceea ce nu le face neap\rat vreo cinste, dar poate fi o op]iune. Numai c\ nu [tiu prea mul]i intelectuali români cu aplec\ri anarhiste. De altfel, viteza de reac]ie la acest volum - atîta cît\ a fost - [i mai ales virulen]a ei arat\ c\ nu din dorin]a de neamestec cu chestiunile oficiale nu s-au putut strînge mai mul]i colaboratori. Îns\ dincolo de cei pentru care critic\ înseamn\ anti, iar deconstruc]ia e doar un proces p\gubos inventat de neomarxi[ti, disponibilitatea pentru dialog civic se arat\, oricum, precar\. Faptul c\ pentru o antologie de literatur\ erotic\ se pot g\si mai mul]i semnatari (unii dintre ei forma]i ad-hoc) decît pentru un posibil reader care s\ inventarieze documentele istorice de condamnare a comunismului arat\ c\ printre oamenii no[tri de cultur\ domne[te înc\ un clivaj dubios între art\ [i societate. O problem\ [i mai mare e c\ el domne[te mai ales cînd îi convine, fiindc\ altfel cî]iva estetizan]i - Alex Leo {erban, de pild\ - nu au avut nici o re]inere s\ se angajeze într-un dialog cu mari disponibilit\]i pe blogul lui Costi Rogozanu, care anun]ase apari]ia c\r]ii. Vorbind despre acela[i blog, fiindc\ acolo s-a consumat o bun\ parte din condamnarea dialogului

4

10

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

-V V

radu pavel

re]i s\ afla]i mesajul lui Dumnezeu despre post-comunism, m\ uime[te înc\ mobilizarea cîtorva zeci de pentru voi? întreab\ cu grij\ vizitatori care, în cursul a dou\ zile, au postat peste 500 de comentarii unul dintre cei doi adolescen]i al c\ror laitmotiv a fost - ca [i al unor preopinen]i pleca]i furtunos din blonzi, pronun]înd rar cuvintele. mijlocul lans\rii de la mnac - c\ judec\]ile critice de felul celor cuprinse - Nu, mul]umesc. M\ gr\besc la Fisc, în volumul Iluzia anticomunismului necinstesc memoria victimelor r\spunde politicoas\ [i cumva speriat\ femeia regimului criminal. La fel stau lucrurile [i într-un articol care tran[eaz\ cea gras\, dup\ care trece repede pe lîng\ chestiunea anti-anticomunist\ scurt [i f\r\ rest: „Vietatea neoei. marxist\ vrea gene academice. Pentru asta s-a apucat s\ scrie.

Cei doi tineri î[i continu\ mersul agale prin Foaia vitelor de pripas se nume[te Iluzia anticomunismului, tip\rit\, pia]a însorit\, cu acela[i pas m\surat. inevitabil, la Chi[in\u. Am fost la lansare. Într-un muzeu unde M\ opresc o clip\ [i m\ uit la ei. Sar în ochi se bea [i se fuma. Cool muzeu, i-ar fi pl\cut [i lui Cohn-Bendit. în v\lm\[agul de culori deschise, pastelate, de [v-a]i prins, e vorba despre mnac – n.red.] Oul de porumbel antivar\, printre figurile [i lumea de toate soiurile. anti-comunist este critica Raportului Tism\neanu, de condamnare I-am mai v\zut - pe ei sau pe al]ii. Îi [tiu. Îi recunosc. a comunismului, adic\ un fel de «Anti-Dühring» al lui Lenin.

Sînt extratere[tri. Cel pu]in aici. Probabil c\ au fost Raportul, pe care [i l-a însu[it Parlamentul, d\ o repara]ie fabrica]i în ni[te laboratoare secrete, de unde i-au tardiv\, at`t celor care au avut parte de o moarte groaznic\, în scos pe band\, unul cîte unul: to]i blonzi, cu p\r lins, temni]ele comuniste, c`t [i tuturor românilor care cred c\ piele alb-rozalie, ochi alba[tri, chipuri senine. or`nduirea comunist\ falit\ le-a furat tinere]ea [i via]a.”1 Apoi i-au îmbr\cat în pantaloni negri, c\m\[i albe Argumentul sentimental e ultim [i mai ales ultimativ. Oricine [i sacouri negre, le-au pus în piept ni[te ecusoane cu îndr\zne[te s\ abordeze în alt\ cheie trecutul comunist, din nume oarecare - Smith, Brown, Powell, Scott - [i i-au nou, a pus-o. Nu ie[im din siajul memorialisticii de deten]ie trimis în lume. Pe ecusoane mai scrie ceva: „Biserica ap\rute imediat dup\ ’90, care e doar o fa]et\ a comunismului lui Iisus Hristos a Sfin]ilor din Zilele din Urm\”. [i care a fixat pentru totdeauna discu]ia despre trecutul Lîng\ cei doi se opre[te un copila[, un ]ig\nu[ comunist în reperarea unei dureri exacerbate, în siajul descul] [i vesel. c\reia chiar [i un studiu de via]\ cotidian\ poate p\rea o - Nenea, îmi dai [i mie un leu? îl abordeaz\ pu[tiul impietate, cu atît mai mult o lectur\ critic\. pe unul dintre extratere[tri.

Mai fac un pas în direc]ia infamiei [i povestesc cum Blonzii zîmbesc cald la unison, iar unul se apleac\ arat\ lecturile critice grupate în acest volum. Dat fiind spre copil. s\ v\ lua]i mai multe gagici de nevast\? c\ nu avem de-a face cu un reader, ci cu 12 contribu]ii, - Ia zi, copil mic, cî]i ani ai tu? întreab\ el blînd.

Ochii îi sticlesc juc\u[. Cei doi blonzi se uit\ grav unul expunerea nu va fi prea lung\. Florin Abraham, al c\rui Pronun]\ cuvintele la fel de rar ca înainte [i cumva la altul. text e binevenit în deschiderea c\r]ii [i din alte motive artificial, cu o urm\ de accent englezesc.

- Nu, nu! spune unul dintre ei. decît ordinea alfabetic\, face o introducere în subiect - Cinci ani, r\spunde pu[tiul. Acum îmi dai un leu?

- Nu, nu e voie! înt\re[te [i cel\lalt. [i o istoriografie util\ a apari]iei Raportului Tism\neanu, - Uite, î]i dau asta, îi zice blondul [i îi întinde un pliant.

- P\i cum? C\ toat\ lumea [tie c\ hormonii... f\r\ s\ uite [i alte cîteva încerc\ri similare, neizbutite mai S\ îl dai la mama [i la tata.

- Mormonii, îl corecteaz\ ap\sat cei doi. ales pentru c\ le-a lipsit sprijinul politic. Gabriel Andreescu, Apoi blonzii se îndep\rteaz\ la fel de senini. Pu[tiul - Mormonii, mormonii, bine! Dar ave]i mai multe care a comentat documentul [i pe parcursul elabor\rii pleac\ [i el, la fel de vesel ca [i înainte, iar dup\ vreo doi neveste, nu? Adic\ nu voi, dar e voie. Nu? sale, în 2006, discut\ aplicat cum ar trebui s\ arate un pa[i arunc\ pliantul pe jos [i o ia la goan\ prin pia]\. Ajunge - Nu e voie, spune Smith sau Welles sau Brown. raport de acest fel [i unde se abate Raportul Tism\neanu din urm\ o feti]\ cu p\r lung, împletit, cu panglici ro[ii - E legend\, spune [i cel\lalt Smith sau Welles sau de la dezideratele elementare ale genului. Daniel Barbu prin p\r, [i o trage de cozi. Feti]a se întoarce, îi spune ceva Brown. pune problema raportului în termeni politici [i institu]ionali, în ]ig\ne[te [i îl pocne[te. Copilul se fere[te [i rîde.

- Frumoas\ legend\! se h\h\ie b\rbatul. într-o argumenta]ie subtil\ [i impresionant documentat\.

Pliantul r\mîne pe jos. Unul dintre extratere[tri - Adic\ a fost... odat\ a fost a[a la... la unii... se precipit\ Par]ial, problema e reluat\ [i de Dan Ungureanu, îns\ bag\ de seam\, se întoarce, îl ia [i îl arunc\ la un co[ de unul dintre tineri. A fost acceptat. Se spune c\s\torie textul s\u beneficiaz\ mai ales de o documentare subiectiv\ gunoi. Dup\ o vreme, cei doi opresc o pereche de adolescen]i multipl\.

- e drept c\ adesea lucid\: „Înainte îl vedeam la televizor îmbr\ca]i în bermude [i tricouri albe.

- Mie nu-mi pas\ cum i se spune! zice b\rbatul. pe Ceau[escu. Ast\zi pot s\ aleg între Corneliu Vadim - Bun\ ziua.

Vreau s\ [tiu dac\ e.

Tudor [i Becali. Înainte vedeam Cîntarea României. Acum - Bun\, zic cei doi adolescen]i.

- Nu e, zice un blond. pot alege între Daniela Györfi, cump\r\turile lui Irinel Dar nu se opresc, ci doar încetinesc pasul. Tinerii - Nu e, se aude [i ecoul lui.

Columbeanu [i ale tinerei lui so]ii.” Alex. Cistelecan scrie blonzi, cu c\m\[i albe [i ecusoane negre, o pornesc pe Pîn\ la urm\ b\rbatul pleac\ de lîng\ cei doi cu un un text savuros [i alert despre inadverten]ele raportului lîng\ ei. pliant [i cu o carte de vizit\. Mormonii continu\ s\ mearg\ cu logica [i cu propriile deziderate. Textul lui Andor Horváth - Vre]i s\ afla]i mesajul lui Iisus Hristos pentru voi? agale prin jurul pie]ei. Ajung la un col] de cl\dire. e dens, teoretic, iar „lectura autobiografic\” din final e un zice unul dintre blonzi.

- Huo, p\gînilor! Ce c\uta]i aici? text onest, de[i cam sec, dar s\ nu ne încurc\m cu judec\]i - Mersi, dar ne gr\bim, arunc\ timid\ fata [i gr\be[te E un c\lug\r ortodox, cu o barb\ lung\, cu ras\ neagr\ estetice. Adrian-Paul Iliescu î[i extrage din raport argumente pasul. [i cu potcap. C\lug\rul ]ine în mîn\ o pancart\ de pentru teza c\ misionarii anticomunismului sînt incapabili - Dar nu v\ re]inem mult... insist\ cel\lalt. carton pe care scrie c\ adun\ bani pentru construirea sau s\ judece comunismul - argumentele sînt bine alese, dar Perechea de adolescen]i în bermude a ajuns îns\ refacerea unei m\n\stiri ortodoxe din Moldova. {i pe el tonul e pu]in exaltat. Textul lui Costi Rogozanu cî[tig\ prin la vreo doi metri de ei. Încurajat de distan]\, b\iatul îl [tiu: st\ în locul \sta sau la col]ul al\turat de cel pu]in analiza de text ceea ce pierde prin introducerea cam aiuritoare, î[i strînge prietena de mîn\ [i arunc\ peste um\r: zece ani. De[i s-ar putea ca de-acum s\ fie altul - [i alt\ adresat\ parc\ doar cunosc\torilor dinamicii literare a epocii - Trimite-mi-l prin e-mail! m\n\stire. comuniste; ne[tiutorii cred c\ se pot pierde prin ea, dar poate Fata pufne[te în rîs, iar prietenul ei ridic\ ]an]o[ Pe lîng\ el trece o doamn\ sub]iric\, îmbr\cat\ întrla o recitire vor ie[i mai l\muri]i din text. Michael Shafir capul. o rochie de var\ albastr\. Doamna le arunc\ o privire puncteaz\ cîteva lacune principiale [i teoretice ale Raportului, Cei doi blonzi cu ecuson r\mîn în urm\. Continu\ t\ioas\ celor doi blonzi în c\m\[i albe, apoi se opre[te care se face vinovat de o confuzie grav\ între genocid, politicid s\ se plimbe, aparent f\r\ ]int\, cu acela[i pas lîng\ c\lug\r [i îi întinde o bancnot\. Trebuie s\ fi fost [i democid - nuan]\ri care cu siguran]\ c\ vor p\rea cinice m\surat. E aproape amiaz\, dar pe ei c\ldura una mare, fiindc\ pe sub musta]a stufoas\ a c\lug\rului apologe]ilor suferin]ei f\r\ nuan]e. Andrei State comenteaz\ nu pare s\-i afecteze. apare un zîmbet larg.

Raportul [i aser]iunile lui mai ales dintr-o perspectiv\ Dup\ amiaz\, cînd trec iar prin pia]\, îi - Domnul s\ v\ ajute, doamn\! zice el. Sta]i pu]in, s\ societal\, din p\cate prea pu]in documentat\ teoretic pentru a v\d tot acolo. Pe ei sau pe al]ii. Discut\ cu un v\ trec la catastif. Cum v\ numi]i? întreab\ apoi, sco]înd nu p\rea cam vag\. Subcapitolul cel mai interesant al lui Ciprian b\rbat voinic, care îi prive[te mai mult de sub ras\ un caiet cam soios. {iulea este cel legat de promovarea raportului, care, f\r\ s\ se curios decît interesat.

- L\sa]i, p\rinte... spune blajin\ doamna [i pleac\ mai crizeze, expune succint un model de func]ionare institu]ional\ - {i... voi sînte]i \[tia... hormonii, nu? departe. aberant\, dar actual\. Ovidiu }ichindeleanu pune în scen\ o demonstra]ie - Mormonii, precizeaz\ calm unul dintre - Domnul s\ v\ ajute, repet\ c\lug\rul. privind o contradic]ie de fond a Raportului - dup\ ce arat\ c\ acesta blonzi.

Apoi, parc\ încurajat, î[i îndreapt\ iar aten]ia se cite[te mai degrab\ ca o mostr\ de folclor urban, preten]ia de - Hormoni, mormoni, m\ rog... {i care-i asupra mormonilor: autoritate a comisiei care l-a pus cap la cap se [ubreze[te. Al\turi de faza?

- P\gînilor! Antihri[tilor! Ce, a]i venit s\ ne sminti]i de textul lui Daniel Barbu, acesta e cam singurul care propune o paradigm\ - Vrem s\ v\ aducem mesajul lui Iisus la credin]a noastr\ str\mo[easc\? Nu v\ bate Dumnezeu? teoretic\ de lectur\ a Raportului Tism\neanu.

Hristos. Dac\ ave]i cîteva minute libere. Pleca]i acas\ la voi! Acas\!

Iluzia anticomunismului nu poate fi un reader pentru c\ nu [i-a propus - Am, de ce s\ nu am? zice b\rbatul.

Cei doi îl privesc. Nu par îngrijora]i, dar fac totu[i un s\ fie. Textele n-au fost solicitate conform unor direc]ii de interpretare, Mesajul lui Iisus Hristos, zice]i? P\i ocol [i se îndep\rteaz\ de c\lug\r, care zîmbe[te. iar complet\rile pe care [i le fac unele altora sînt mai degrab\ întîmpl\ri noi sîntem ortodoc[i. Cam [tim De undeva, dintr-una dintre vilele somptuoase de la fericite, a[a cum reluarea unor teme de c\tre diferi]i autori sînt ni[te coinciden]e ce-i cu mesajul lui Iisus Hristos. cap\tul bulevardului ce d\ în pia]\, ies în goan\ o feti]\ care într-un reader ar fi fost inten]ionate ([i nuan]ate) sau evitate.

- Sigur, sigur! îl aprob\ unul de vreo opt ani, cu cozile împletite cu panglici colorate, Antologia de fa]\ este, cum declar\ [i coordonatorii, „un punct de plecare pentru dintre tinerii cu ecuson. [i un b\ie]el mai mic. Se fug\resc unul pe altul, se hîrjonesc dezbateri ulterioare”, ceea ce e o ambi]ie modest\, dar o precau]ie justificat\.

- Numai s\ v\ explic\m... [i rîd f\r\ griji. Cînd ajung în dreptul celor doi tineri blonzi De altfel, nu lipsesc din ea [i precau]ii exprimate direct, aproape ca ni[te întîmpin\ri spune cel\lalt. [i palizi, b\ie]elul se opre[te brusc, ia un ton rug\tor [i ale unor atacuri viitoare („Nu continuu, oricum voi fi acuzat de rusofilie, cînd nu - Auzi]i, începe b\rbatul, zice: fac decît s\ încerc s\ în]eleg riscurile unui r\zboi de dimensiuni pe care sper s\ nu da’ a[a-i c\ la voi ave]i voie - Nenea, îmi dai [i mie un leu? le apuc vreodat\” - p. 174; „A[ dori s\ fiu bine în]eles, de[i experien]a îmi arat\ c\ nu a[a se va întîmpla nici în cazul de fa]\.” - p. 191; „cu riscul de a-i oripila definitiv pe anticomuni[tii compulsivi” - p. 223). Mi se pare trist c\ autorii au sim]it nevoia acestor preciz\ri, ca [i cînd [i-ar scuza reflexele critice. Cel mai trist e îns\ c\ ele s-au dovedit Radu Pavel Gheo, redactor de carte [i traduc\tor la Editura Polirom, este membru al Uniunii justificate - [i nici a[a n-au reu[it s\ întîmpine denigr\rile. {i, mai ales, e descurajant c\ Scriitorilor din România [i al PEN Club România [i membru fondator al Clubului 8 din Ia[i. A publicat [apte volume personale: Valea Cerului Senin (proz\ scurt\, 1997), Despre scienceposibilit\]ile unei critici de acest fel se opresc la 280 de pagini.

gheo

clipuri

extratere[trii

___________________ 1

2008.

Citez de dragul acurate]ii: George Scarlat, Papagalii anti-aanticomuni[ti, în Ziua, edi]ia de miercuri, 26 noiembrie

Ana Chiri]oiu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008). Este prezent\ cu articole în revista aLtitudini .

fiction (studii critice, 2001; 2007), Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, (eseuri, 2003; 2004); Românii e de[tep]i (eseuri, 2004; 2005), Fairia – o lume îndep\rtat\ (roman, 2004), DEX-u ul [i sexul (eseuri, 2005), Numele mierlei (proz\ scurt\, 2008). Este inclus în cîteva antologii de proz\ [i eseistic\, iar o serie de texte i-au fost traduse în str\in\tate. A scris o pies\ de teatru, Hold-YΠ Akbar sau To]i în America, pus\ în scen\ la Teatrul Na]ional din Timi[oara în vara lui 2007. A tradus din englez\ optsprezece volume de Leo Strauss, Mary Douglas, David Lodge, John O’Brien, Ernest Hemingway [.a.

11

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

c`r]i

marieva ionescu

cartea de poezie c`r]i cu copii („\n]elegi ce vreau s`-]i spun?“)

Simona Constantinovici, 47 `ngeri de catifea, Editura Brumar, 2008

icea Foucault în 1969 c\ autorul nu va fi, în viitor, decît un „murmur” anonim, o func]ie - func]ia-autor.

Asta înseamn\ c\ va fi doar la originea unor serii de analogii (el le gîndea în interiorul literaturii, culturii, dar lucrurile au luat-o [i spre alte direc]ii). Func]ia-autor „este caracteristic\ unui mod de existen]\, de circula]ie [i de func]ionare a anumitor discursuri în interiorul unei societ\]i”. Prin „discursuri” a se în]elege (azi) acest (inter)text de muzici, filme [i imagini pe care îl g\se[ti pe bloguri [i myspace-uri. A se înlocui societate cu micro-societate! Func]ia-autor nu e legat\ nici de starea civil\ a autorului, nu e situat\ nici în fic]iunea operei. Nici m\car nu trebuie s\ scrii c\r]i pentru asta. Po]i s\ fii autorul unei teorii, al unei idei. Am putea ad\uga, de la noi, orice: po]i fi autorul unui concept, al unei ini]iative, al unui cuvînt cu mare rezonan]\, generator de efect de ecou [i tot a[a. Autorul e un joc de atribu]ii [i de proiec]ii.

Ce pu]in l-am în]eles pe Foucault pe cînd îmi scriam, pe la sfîr[itul anilor ’90, teza de doctorat despre autor... A[adar, sînt ([i) o func]ie-autor. Una (aproape) exterioar\ textelor mele (nu cum o explic\ Foucault). În SPFC (Simona Popescu Fan Club!), cî]iva oameni inteligen]i [i cu gusturi adesea asem\n\toare cu ale mele se adun\ sub numele meu care e, iat\, doar un pretext sau o... umbrel\. Post\rile care se fac în numele meu - m\ rog, al clubului, dar, totu[i, purtînd ca emblem\ fotografia mea - sînt, în cea mai mare parte, OK. Ba chiar, adesea, felicit în gînd „utilizatorul” pentru cîte o replic\ inspirat\. N-a[ fi putut face mai bine.

SPFC-ul e o extensie, o fic]iune auctorial\, o dimensiune auctorial\ - care nu m\ bruiaz\, pîn\ una-alta, pe mine, autorul real. Sînt o func]ie într-o re]ea. Dac\ re]eaua s-ar schimba, poate s-ar schimba [i „func]ia”... Sînt un raport. Între cîteva idei pe care le împ\rt\[esc, între ni[te mesaje care au plauzibilitate în spa]iul „func]iei” care-mi poart\ numele, între ni[te imagini [i ni[te muzici care au,

Z

12

Viviana Mu[a, {coala special\/ Special school, Editura Trei, 2008

47

îngeri de catifea, de Simona Constantinovici, Editura Brumar, 2008 [i {coala special\/Special school, de Viviana Mu[a, Editura Trei, 2008 (edi]ie bilingv\) s`nt dou\ c\r]i de poezie foarte speciale, a[a cum bine se poate vedea chiar din titluri: de[i scrise de dou\ autoare din „genera]ii“ [i cu stiluri poetice diferite, ele se înt`lnesc totu[i, undeva dincolo de literatur\.

Protagoni[tii ambelor c\r]i s`nt copii: în 47 î ngeri d e c atifea o feti]\ pe nume Iulia (feti]a autoarei), înger bolnav locuind, majoritatea timpului, nu în cer, ci în salonul 47 al unei clinici de oncologie; în {coala special\ c`]iva dintre b\ie]ii [i fetele cu care autoarea a lucrat, ca psiholog, la o [coal\ special\.

Povestea Iuliei este v\zut\ prin „ochiul magic al iubirii/ de mam\ postmodern\“, adic\ prin ochiul unei scriitoare care, de exemplu, î[i asum\ riscul de a mai folosi, înc\, termeni tari ca iubire, îngeri, catifea, stele, cer, suflet, lacrimi, în timp ce altundeva recunoa[te, în parantez\, la sf`r[itul singurului „poem f\r\ îngeri“: „g`ndit, în salonul 47, deasupra chiuvetei, în timp ce sp\lam vase“.

Tot în sensul acesta, autoarea lanseaz\ chiar pe prima pagin\ a volumului un fel de avertisment-justificare: „(fiecare cititor va intra în aceast\ carte/ la bra] cu îngerul s\u/ dac\ nu are înger îl asigur\m/ c\ situa]ia va fi rezolvat\/ în cel mai scurt timp posibil/ se vor g\si de bun\ seam\ [i îngeri de împrumut)// ([tiu e un loc/ destul de comun/ dar z\u c\ nu-mi pas\/ îngeri de ghea]\/ m\ împing s\ scriu/ cu sufletul/ cu mintea/ cu ambele m`ini/ f\r\ s\ retu[ez/ nu-i voi refuza/ chiar pe ei/ amicii grei)“. Acceptarea acestui stil poetic, s\ spunem neomodernist, dar asumat cumva [i autocriticat, este o problem\ de gust. Ca cititor de început de secol XXI (postmodern sau orice alt termen echivalent), am avut nevoie de r\bdare [i de disponibilitate pentru a continua lectura p`n\ la sf`r[it. Îns\ nu stilul este miza acestei c\r]i, nu ea trebuie, în opinia autoarei, s\ fie f\r\ cusur, c\ci „Cartea mea f\r\ cusur e Iulia“, reînviat\

într-o propor]ie considerabil\, leg\tur\ cu mine. A[ putea face o sum\ din micile mesaje (inclusiv vizuale) intersectate ale „prietenilor” mei [i s\ vorbesc, la rîndul meu, despre „func]ia-cititor”, simetric\ fa]\ de „func]iaautor” (cititorul legat de mine, vreau s\ spun - [i care nici nu e necesar s\ m\ citeasc\, de fapt, fiind, la rîndul lui, un „murmur anonim”).

M-am tot gîndit la cine o fi Cinevaul care administreaz\ pagina SPFC, care alimenteaz\ „func]ia-autor”. Cinevaul trebuie s\ fie din categoria cititorilor care ]in necondi]ionat la cîte un autor - iube[ti un autor a[a cum î]i iube[ti, s\ zicem, fratele, necondi]ionat.

Nu-l numea Baudelaire pe cititor nu doar „hypocrite lecteur”, ci [i „mon-semblablemon-frère”? {tiu ce înseamn\ s\ iube[ti necondi]ionat, ca un cititor neipocrit, un autor. {i eu sînt un cititor, nu doar un autor!

Pl\cerea textului, emo]ia pe care ]i-o d\ruie[ti este, în felul acesta, mult mai mare. Cine s\ fie Cinevaul din SPFC? Am f\cut-o pe Sherlock Holmes. Am v\zut c\ Ana-Maria din Klausenburg (Cluj) are pe cap o frunz\, cred c\ de vi]\-de-vie. Ar putea fi un indiciu!

SPCF-ul îi trimite un buchet de margarete.

Eu i-a[ fi trimis ni[te struguri! Ca s\ m\ l\muresc mai bine dac\ e Ana cea care cîndva îmi scria e-mail-uri sub nickname-ul de „enfant terrible”, am dat un search cu numele ei [i am nimerit peste „spa]iul” altei Ana (o croat\ interesant\), decorat numai cu frunze de vi]\-de-vie [i chiar de... volubilis! M-am întors la „copilul teribil”, care [tie atît de multe lucruri care-mi plac. Ieri m-am întîlnit cu o fat\ care mi-a spus, hodoronc-tronc, „Tr\iasc\ balerinele!”. Mi-a trecut prin cap c\ ar putea fi chiar Cinevaul, adic\ personajul Barbara, care are ca imagine pe SPCF o... balerin\.

Ana, Barbara sau care e[ti, Cinevaule, mul]umesc pentru juc\ria asta la care învîrt din cînd în cînd ca la un cub rubik pe care nu am de gînd s\ înv\] s\-l rezolv! Eu, autorul, m\ uit cum merge, f\r\ mine, „func]ia-autor” (asta, ex-terioar\, în spa]iu, nu [i timp, în „my?space!”).

(la propriu), sub form\ de copil de h`rtie, din amintiri, imagini, flash-uri: castelele de nisip de la mare, un batic cu buline, p\pu[i Barbie, [apca roz cu inscrip]ia Piticot, desenele animate, „mami tati buni/ veni]i s\ vede]i cum dorm furnicile“ etc. Am remarcat, totu[i, formul\ri ca „azi am/ în]eles/ ce-nseamn\/ fericirea/ în oglind\/ fericirea/ ia forma/ oului/ de ra]\/ rotund/ niciodat\“, „a trecut ca o barc\ f\r\ v`sle timpul“ sau „în/ 47/ seara/ o voce spunea: /libertatea l\custei/ libertatea meduzei/ libertatea iederei/ sau pur [i simplu/ a florii f\r\ nume/ libertatea cocost`rcului/ în]elegi/ ce vreau/ s\-]i spun?/ libertatea stelei c\z\toare/ libertatea delfinului/ a focii/ a pinguinului/ libertatea/ [i at`t “, priviri din alt\ perspectiv\ tot asupra unor concepte tari: fericirea, timpul [i libertatea. „Personajele“ Vivianei Mu[a s`nt mult mai stilizate (`n toate sensurile cuv`ntului), cu toate c\ lucrurile pe care le spun [i le fac ele trec, dup\ logica oamenilor obi[nui]i, drept anormale: î[i rup o m`n\ lovind de o mie de ori în t\blia patului, se taie cu un ciob (o clas\ întreag\), fug de la internat doar pentru c\ li se pare interesant, pl\nuiesc s\ nu se m\rite niciodat\ ca s\ nu fac\ copii handicapa]i, ]in m`inile în buzunare ca s\ se ab]in\ s\-[i dea pumni în cap, î[i smulg p\rul fir cu fir, ]ip\ tare (în afar\ de zilele de Cr\ciun, c`nd, „de la sfin]enie“, nu se fac crize). Exist\ [i c`]iva copii care nu fac nimic din toate acestea, pentru c\ stau în internat pur [i simplu pentru a avea grij\ de al]i copii (în prima poezie vine vorba despre dou\ gemene, una dintre ele spune „Am grij\ de ea c\ e sormea/ da’ eu cu ce s`nt vinovat\ s\ m\ ]in\ aici?// Uneori vreau s\ fug\ undeva s\-i fie bine/ [i pe mine s\ m\ ia înapoi la Casa de copii/ [i s\ m\ dea la [coala normal\“). Stilizarea, dup\ p\rerea mea cea mai mare reu[it\ a volumului, st\ în modul de a face loc în discurs observa]iilor [i replicilor notate, probabil, de autoare „la fa]a locului“. Uneori ele s`nt redate ca atare: „A[ vrea s\ v\ întreb ceva în secret./ La copii [i la mamele lor vocile s`nt la fel/ de la natur\ sau c\ se obi[nuiesc unii cu al]ii?/ E important, adic\ dac\ vorbesc eu

cu mine/ a[a cum ar vorbi mama mea/ s\ m\ încred c\ vorbesc pe vocea ei sau nu?“; alteori s`nt intercalate, aproape pe nesim]ite, p`n\ la confundare, în discursul vocii poetice principale: „chicotim toate/ ne g`dil\m c`t mai mult/ ne zicem glume sau chiar ne înjur\m/ numai [i numai/ s\ nu se lase un întuneric/ prea mare“, „Aici nimic nu se p\streaz\./ Totul se d\ la schimb sau se rupe în buc\]i,/ în buc\]i mici mici bune de nimic./ Uneori visez. Dar nu-mi pas\“; alteori se topesc complet într-un discurs-reconstituire: „dac\ lucian nu vorbe[te, poezia despre el o scriu eu, care l-am v\zut“. Numai în finalul volumului g\sim [i c`teva poezii în care perspectiva narativ\ este complet exterioar\, deta[at\, pove[tile din [coala special\ [i [coala în sine par privite de undeva de la distan]\ [i l\sate în urm\: „C`nd vine vorba de familie te cam bu[e[te r`su/ [i se face pielea de g\in\./ Familia este o plan[\ ur`t\ [i plin\ de praf/ care st\ în magazie/ pe care scrie romdidactica./ Are [i bunici“, „nimic nimic nu se înt`mpl\/ e normal peste tot“.

Ar mai fi de apreciat [i aspectul grafic al acestor volume. Ambele arat\ foarte bine [i au c`te o „surpriz\“ grafic\: primul este tip\rit, alternativ, cu alb pe pagini negre [i cu negru pe pagini albe, trimitere simbolic\ la confruntarea cu limita dintre via]\ [i moarte, poate chiar pu]in prea clar\; al doilea con]ine c`teva desene ale copiilor de la [coala special\: eu (o feti]\), un b\iat care r`de, mama [i eu, înghe]at\ bun\, ma[ina a c\lcat pisica, geant\ de doamne are bomboane în ea etc, un fel de picturi naive... de tot. În concluzie, o lectur\ special\ [i interesant\, cel pu]in pentru curajul autoarelor de a vorbi despre o tem\ riscant\ în literatur\, boala, [i de a miza pe personajele copii, de obicei greu de construit [i de redat altfel dec`t la persoana I. Marieva Ionescu, 23 de ani, masterand\ `n Studii literare române[ti la Facultatea de Litere din Bucure[ti, sec]ia Român\-Francez\. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris.

Coautoare a romanului colectiv Rubik.

simona

popescu volubilis func]ia-autor (2): prieteni virtuali \n jurul unei fic]iuni Dac\ a[ intra, m\car o dat\, pe club (f\cînd excep]ie de la regula pe care mi-am impus-o), adic\ bruind func]ia-autor? A[ putea trimite m\car ni[te fotografii („if you have some pictures of simona, send them to us, please”, zice SPFC) sau ni[te texte, ni[te traduceri („what’s more important: if you have any translations of her writings, in any language, or if you feel like doing one, please send them”). Dar las „func]ia-autor” s\ se descurce, s\-[i vad\ de treaba ei! A[ putea posta kestii, ca s-o dau peste cap sau s\ particip cumva la „func]ia-autor”, s-o distrug sau s\-i dau o dimensiune [i mai fic]ional\, s-o îndep\rtez sau s-o apropii de mine, cea real\. S\ nu las func]ia-autor s\ m\ substituie. Doar c\ ea nu e o substitu]ie...

Ieri am intrat pe clubul lui Proust. Fondul este un desen f\cut lui Proust mort. Pe acest fond „ruleaz\” via]a pe care i-o (re)dau prietenii lui, peste 2.400, parc\, unii vii, al]ii nu. Uneori prin simple mesaje care par, în

context, suprarealiste ([i tulbur\toare cumva). „Mr. Marcel Proust, you continue to inspire!

I appreciate the add and admire your work.

I’d be honored to share my new music with you. I hope I hear from you soon!

Alexandra”. „Merci pour l’ajout Marcel!!!”, îi scrie „Jules Barbey d’Aurevilly”. „Bonjour Marcel! - scrie trupa Inceste. - Merci de nous avoir ajouté. Viens sur notre myspace quand on te fera signe: nous mettons en musique ta plus longue phrase sous le nom de «Proustuction»!”. Altcineva îi trimite „bisous”.

Prieteni virtuali în jurul unei fic]iuni.

Despre cititori reali în jurul autorului real, data viitoare.

Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat Xilofonul [i alte poeme mai multe volume de poezii (X 1990, Juventus - 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ Volubilis - 1999, Clava. Critific]iune Exuvii - 1997) [i eseuri (V (E cu Gellu Naum, 2004).

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

c`r]i

alex. cistelecan abecedarul lacan eu

c`lin

torsan

eoria lacanian\ a eului se pozi]ioneaz\ la egal\ distan]\ de cele dou\ tematiz\ri încet\]enite [i totodat\ opuse ale acestei structuri. Drept pentru care, în mod firesc, ea a fost acuzat\, pe r`nd, de adep]ii fiec\reia dintre aceste tabere cum c\ nu ar fi dec`t o recosmetizare a ipotezei adverse. De o parte, avem defini]ia clasic\ a eului ca punct privilegiat de autotransparen]\ [i de sintez\. De cealalt\ parte, st\ teoria postmodern\ a pluralit\]ii [i a dispersiei eurilor. Din ambele perspective, tematizarea lacanian\ pare la fel de reprobabil\, chiar dac\ din motive perfect opuse: fie pentru c\ r\m`ne în parametrii unei teorii clasice [i idealiste a con[tiin]ei [i a func]iei sale de sintez\ [i autotransparen]\, fie pentru c\ deschide nepermis calea c\tre deriva postmodernist\ a multiplic\rii schizoide a eului, instal`nd astfel „infinitul r\u” în chiar centrul de comand\ al subiectului. {i totu[i teoria lacanian\ se pozi]ioneaz\ la egal\ distan]\ de cele dou\ tematiz\ri încet\]enite [i totodat\ opuse ale eului. Pe scurt, eul, în optic\ lacanian\, este un „obiect care îndepline[te o anumit\ func]ie imaginar\”1. Obiect, desigur, nu sun\ foarte bine în urechile celor forma]i rivindu-se ad`nc în str\lucirea globurilor sp`nzurate în brad, copiii se v\d deformat: nasul la [coala idealismului [i a fenomenologiei transcendentale: a spune c\ borc\nat, ochii privind unul la f\in\, cel\lalt la sl\nin\. Îi amuz\ aceast\ am\gire. De eul este un obiect înseamn\ a-l trata f\r\ respectul ce i se cuvine. Cu multe ori r`sul este reac]ia în preajma înt`mpl\rilor care ne cople[esc. Sau pl`nsul, lacrima, toate astea, [i ca s\ minimaliz\m c`t mai degrab\ daunele, echivalarea tinz`nd [i ea c\tre aceea[i form\ esen]ializat\ a globului: sfera. Brobin]a. lacanian\ a eului cu un obiect nu sparge neap\rat, în opinia noastr\, Mo[ Cr\ciun, prima minciun\ care ne face via]a u[oar\. Pe care noi, adul]ii, o purt\m pe umeri an principiul s\u de defini]ie trasat deja, de pild\, de c\tre idealismul dup\ an, genera]ie dup\ genera]ie, pentru cei cu mult mai proaspe]i: copiii. kantian. La fel, nici precizarea suplimentar\ privind func]ia imaginar\ În globii oculari ai p\rin]ilor, acolo, ad`nc ascun[i în pupile, în c\pruiul mereu consemnat în actele a acestui obiect nu ar trebui s\ ne sperie prea tare. În fond, nici ea nu de identitate, sclipind mici, ca în oglinzile retrovizoare, în luciul c\rora toate obiectele se v\d reduse, contrazice previziunile kantiene. Func]ia imaginar\ a eului nu este alta dec`t cea de sintez\ pe care o îndeplinea [i apercep]ia kantian\. De copiii s`nt recep]iona]i str`mb. Ba mai r\i, ba mai buni dec`t s`nt. În func]ie de aceste interpret\ri sacul asemenea, la fel ca apercep]ia, care era situat\ de c\tre Kant la grani]a Mo[ului este mai plin sau mai gol. imposibil\ dintre noumen [i fenomen, [i eul ca obiect cu func]ie imaginar\ În jurul bradului copiii redevin copii. Îi mustr\m de prea multe ori. Îi judec\m aspru, b\nuind c\ ne este tot o entitate liminar\ - în cazul de fa]\, la limita dintre interior [i pot în]elege nervii, lipsurile. Îi maturiz\m. Punem semnul egal acolo unde nu îi este locul. exterior, la intersec]ia dintre simbolic [i real. Modific\rile pe care Lacan Spre sf`r[itul lui decembrie, atunci c`nd anul se coace, rumen, stropii de ploaie sf`r[esc în le opereaz\ în aceast\ topic\ transcendental\ s`nt, în principal, geometria chirurgical\ a fulgilor. Vis\m frumos, în culori, cu capetele iertate de apretul pernei, care dou\: în primul r`nd, o descentrare a eului în raport cu tematizarea ascunde al]i [i al]i fulgi. Pufii. kantian\. Dac\ la Kant apercep]ia reprezenta punctul suprem al Un copil m\n`nc\ pufarine. Colorate ca ni[te globuri pentru pomul de iarn\: roz, albastre, verzui. interiorit\]ii subiectului, garantul unit\]ii sale, la Lacan eul, chiar Le apuc\ lacom, dintr-o cea[c\ sm\l]uit\, cu m`nu]a lui pufoas\. Înghite, pe l`ng\ prima minciun\ din p\str`ndu-[i func]ia, î[i deplaseaz\ pozi]ia, fiind structuralmente mimetic via]\, cea despre Mo[ Cr\ciun - aceasta, la r`ndul ei, sp`nzur`nd lene[, ignorant, suficient, de aripile berzei [i modelat pe imaginea celuilalt: „le moi est cette sorte de maître que care ne arunc\ în lume - [i pe acelea tip\rite pe eticheta produsului: fulgi (mu[c`nd din bulg\rele de le sujet trouve dans un autre et qu’il instaure à l’état de fonction de z\pad\, copilul înghite nori întregi de ninsoare) din gr`u integral, f\r\ zah\r, cu fibre [i pudr\ de maîtrise au cœur de lui-même”2. În al doilea r`nd, tematizarea lacanian\ cacao (brazi pudra]i cu zah\r). Gr`u integral expandat, sirop de maltitol, sorbitol (pove[tile s`nt sorbite a eului pare s\ implice o suprapunere a apercep]iei peste func]ia [i natura din gurile [tirbe ale bunicilor). Fibre de gr`u, gluten [i pudr\ degresat\ de cacao (c`nd recitesc aceste schematismului imagina]iei transcendentale - dar [i aici ne putem întreba r`nduri, pentru a le dibui echilibrul sau dezechilibrul, Mihai Tr\istariu, soprana showbizului dac\ aceast\ pist\ de interpretare nu fusese cumva deja deschis\ de românesc acuz\ la televiziune un ziar de cacao - chiar acolo îmi cad ochii, globii oculari, ascult`ndu-l, Heidegger în Kant [i problema metafizicii. pe acest cuv`nt - c\ i-ar fi stricat imaginea; aia mic\, mic\, mic\ virgul\ ca o pizd\ de furnic\, Contrar interpret\rii curente, catalogarea a ceva drept „imaginar” nu format\ parc\ într-o oglind\ retrovizoare). Acest produs con]ine gluten. Firesc, am fost în[tiin]a]i are, la Lacan, sensul peiorativ de simpl\ iluzie [i aparen]\. Sau dac\ e îndespre asta. St\ scris. Pe eticheta care face corp comun cu ambalajul; n-ai putea-o dezlipi: fibre de tr-adev\r vorba despre o iluzie, este obligatoriu una necesar\. E gr`u, gluten... Consumul excesiv poate avea efecte laxative. La basci, mo[ulcr\ciun se cac\ daruri adev\rat c\ imaginarul este, în teoria psihanalistului francez, aproape (un consum exagerat de pufarine poate presupune mai multe cadouri). El este de fapt o întotdeauna într-o pozi]ie subordonat\ altui registru - în primele seminarii buturug\, una alimentat\ cu dulciuri pe toat\ durata lunii decembrie de m`inile bucuroase, lini[tite, accentul pun`ndu-se pe simbolic, în cele t`rzii prioritatea fiindu-i acordat\ de copii. Ca s\ poat\ face un caca mare. Adic\ cadouri. realului. Dar e la fel de adev\rat c\, a[a cum modelul nodului boromean o Iisus coboar\ în fiecare iarn\ c\tre noi. Intr\ în casele noastre, c\lare pe m\gar, un Sancho dovede[te, singurul punct posibil de leg\tur\ între real [i simbolic este Panza ra]ional, îns\ dispus jocului. Nu exist\ în[el\ciune, minciun\ [i r\utate, care s\ se amestece imaginarul. Ca atare, func]ia imaginar\ pe care eul o îndepline[te la Lacan cu inima deschis\ [i cu buna credin]\ (Cervantes, în Don Quijote). n-ar trebui s\-i [tirbeasc\ prea mult din prestigiu: „le moi est une construction Mo[ Cr\ciun am\ge[te. Sub gluga lui ro[ie, nu înt`mpl\tor ro[ie, nuan]\ bol[evic\, go[ist\, imaginaire. Cela ne lui retire rien, à ce pauvre moi, le fait qu’il est imaginaire se ascund neîmplinirile noastre, ale celor mari. Dar [i speran]ele candide spre mai bine. Purtat je dirais même que c’est ce qu’il a de bien. S’il n’était pas imaginaire, nous ne 3 serions pas des hommes, nous serions des lunes” . de m`r]oaga lui, de gloaba Rosinanta, Don Quijote coboar\ în fiecare decembrie c\tre noi.

P`n\ aici mergem cu „ap\rarea” doctrinei tradi]ionale a eului. În fond, Aduce la pas n\dejdea noastr\ pentru anul care va veni. scopul imediat al tematiz\rii lacaniene a eului este cu totul altul; mai exact, dat Cu o naivitate jucat\ - femeile cunosc bine lec]ia asta (instinct de ap\rare?) -, o cuno[tin]\, fiind [i contextul în care aceast\ teorie s-a formulat, scopul e unul aproape opus: muiere (mujer, mai elegant), mi-a spus odat\ c\ ea înc\ mai crede în Mo[. La treizeci [i blocarea tendin]elor „revizioniste” reprezentate pe atunci de Anna Freud [i psihologia patru de ani... Am dat în beng\. eului. Aproape toate dezvolt\rile lacaniene privitoare la eu merg în contra acestei - De fapt, cred c\ ]ie î]i place s\ prime[ti cadouri. direc]ii. Acolo unde psihologia eului g\sea solu]ia tuturor tulbur\rilor psihice într-o - Tuturor ne place s\ primim cadouri. Dar pentru mine cadourile vin atunci c`nd înt\rire [i o confirmare a func]iei eului, Lacan considera eul, într-un pasaj celebru, ca am nevoie de ele. Apar de undeva. fiind „structurat ca un simptom; mai exact, în interiorul subiectului el nu e dec`t un - Bun. Înseamn\ c\ tu crezi într-un Mo[ Cr\ciun care str\bate calendarul. simptom privilegiat, simptomul uman prin excelen]\, boala mintal\ a omului”4.

- Da, Mo[ul meu nu trebuie s\ vin\ neap\rat în decembrie.

Dar dac\ psihologia eului consfin]ea astfel o prelungire [i o ad`ncire a nebuniei prin Dialogul \sta livresc a fost st`rnit de semeseul trimis/primit de c\tre/de la un chiar practica terapeutic\ - în fond, „nebunul e cel care ader\ la acest eu imaginar pur [i copil. Care o întreba, pe prietena asta a mea, dac\ exist\ sau nu exist\ mo[cr\ciun.

5 simplu” -, solu]ia lacanian\ r\m`ne, în cel mai bun caz, la stadiul de ve[nic\ virtualitate: Bradul se înal]\. V`rful s\u, intangibil, str\luce[te în cinci col]uri. R`vnit de „Si on forme des analystes, c’est pour qu’il y ait des sujets tels que chez eux le moi soit absent. cei mici, ca [i alte col]uri, cele proaspete, de p`ine. Av`nd mereu un gust C’est l’idéal de l’analyse, qui, bien entendu, reste virtuel”6. Între cele dou\ alternative, nou\, parc\ mult mai bun. Fa]\ de restul p`inii. O felie de portocal\ are gustul muritorilor de r`nd, nu ne r\m`ne dec`t calea regal\ a alien\rii necesare [i a recunoa[terii în portocalei întregi (proverb chinez). necunoa[tere: „Le moi est ce dans quoi le sujet ne peut se reconnaître d’abord qu’en s’aliénant”7.

Lumea unduie[te în lustrul globurilor. Ascunde, p\trunde. ___________

T

suta de grame

globuri, globi [i gloabe

P

1 55), Jacques Lacan, Le séminaire, livre II, Le moi dans la théorie de Freud et dans la technique de la psychanalyse (1954-5 Editions du Seuil, Paris, 1978, p. 60.

2 L e S é m i n a i r e , l i v r e I I I : L e s p s y c h o s e s ( 1 9 5 5 -1 1 9 5 6 ) Jacques Lacan, , AFI, p.

165.

3 Jacques Lacan, Le séminaire, livre II, p. 284.

4 54), AFI, p. 25.

Jacques Lacan, Le Séminaire, livre I: Les écrits techniques (1953-5 5 Jacques Lacan, Le séminaire, livre II, p. 284.

6 Ibid ., p.

287.

7 du-P Père, Editions du Seuil, 2005, p. 34.

Jacques Lacan, Des Noms-d

Alex. Cistelecan, 29 ani, doctorand `n Teorie politic\. A publicat volumul de eseuri Via]a ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula, 2007, care a ob]inut Premiul pentru debut al revistei Observator cultural .

C\lin Torsan, 38 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2004, 2007, Cartea cu EUri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

13

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

c`r]i

r`zvan mihai n`stase ochei de lectur`

cartea de proz`

radu nedelcu] micile frustr`ri merit` [i ele c\teva r\nduri

usesem prevenit c\ romanul Urbancolia (Editura Polirom, 2008) al lui Dan Sociu este un roman cu [i despre frustr\ri, lucru de altfel evident înc\ de la primele pagini, [i m\ preg\tisem pentru un tur de for]\ de suferin]\ infinit\ (cît\ suferin]\ ar fi putut totu[i s\ încap\ în 200 de pagini?). Cu toate acestea, Dan Sociu reu[e[te construc]ia unui personaj deprimat [i nefericit care este în acela[i timp simpatic [i nu duce pe umerii s\i marile probleme ale Universului [i ale omenirii. Odat\ trecut\ impresia ini]ial\, te po]i l\sa prins `n atmosfera relaxat\ a romanului [i s\-l cite[ti far\ a-l lua prea în serios, a[a cum nici autorul nu pare s\-[i ia prea în serios personajele.

Ac]iunea romanului este simpl\ [i deloc impresionant\. Personajul principal î]i poveste[te experien]ele [i l doilea roman ([i jum\tate) al lui Filip Florian îl are în centru, p\str`nd grafia original\ frustr\rile din perioada cînd este angajat de un [i titulatura complet\, pe Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollernspion american [i de seduc\toarea lui amant\ românc\ Sigmaringen (consacrat de istoriografia na]ional\ a locuitorilor d`mbovi]eni sub numele (Diriga) la ziarul [i postul lor de televiziune din - sl\vit fie-i în veac - de Carol I al României), pe atunci în v`rst\ de 27 de ani, care, cu o Boto[ani. Între iremediabila pasiune pe care o dezvolt\ m\sea umflat\ [i cu griji [i nemul]umiri [i mai umflate, alege s\ p\[easc\ în mahalaua Bucurescilor, Dan pentru Diriga [i re-pe-ta-te-le sesiuni de masturs\ accepte cu z`mbetul for]at tronul unei ]\ri pe care mai-marii otomani refuzau înc\ s\ o recunoasc\, bare ce pigmenteaza tot romanul, întîmpl\rile [i s\-[i petreac\ zilele (Zilele regelui!) într-un col] de hart\ în care banii lipsesc, manierele lipsesc, dialogurile s`nt for]ate [i neconving\toare. Dan cur\]enia lipse[te, singurele care nu lipsesc fiind femeile frumoase ([i oarbe, întru desf\tarea Sociu se joac\: se joac\ de-a spionii americani, se conduc\torului ap\sat de griji [i de z\duf). joac\ de-a amintirile din comunism, de-a provincialul Am încercat s\ scriu introducerea de mai sus în maniera în care Filip Florian [i-a scris întreg timid în capital\, de-a fata orfan\ [i abuzat\, [i în romanul. Nu s`nt de p\rere c\ o construc]ie elaborat\ a frazelor, o aglutinare, aproape f\r\ sf`r[it, de general se joac\ cu cli[ee. Acest joc apare oarecum Dan Sociu, Urbancolia, detalii, e o garan]ie a unei c\r]i bune. Cunosc destule c\r]i în care m\iestria narativ\ const\ tocmai Editura Polirom, 2008, f\r\ cap [i f\r\ coad\ fiindc\ într-un final nu `nv\]\m în scurtarea frazelor, în trunchiere. De asemenea, nici nu spun c\ tiparul frazelor ales de Filip 208 pag. nimic nici de la personaje [i nici din concluzia Florian ar trebui pus la zid, aplic`ndu-i-se eticheta de scriere preten]ioas\. O judecat\ care ar duce gr\bit\ [i seac\ a ac]iunii. A lua peste picior un rapid la una dintre concluziile de mai sus e pripit\. anumit tip de personaje cu siguran]\ nu este o idee nou\ sau revolu]ionar\ Zilele regelui, precum [i Degete mici (B\iu]eii într-o mai mic\ m\sur\), scot [i unele sec]iuni dau senza]ia c\ au fost scrise doar pentru c\ erau pe la iveal\ un soi de autor destul de pu]in înt`lnit în literatura român\ contemporan\, lista de „subiecte de joac\” a unul care, f\r\ a lua în seam\ nimicurile vie]ii de zi cu zi (vezi a[a-zisa autofic]iune) autorului. Care autor se joac\ cu [i nici teme „mari” (pe care le atinge totu[i, îns\ numai tangen]ial), vrea s\ sine însu[i în mod re-pe-tat pe tot spun\ pove[ti. {i are condei pentru asta. Scriitura sa este elaborat\, are aspect parcursul c\r]ii. De fapt, am fost de arabesc, fascineaz\ [i îndeamn\ la visare. Pe de alt\ parte îns\, nu m\ pot atît de distras de la lectur\ de via]a l\sa dus de val p`n\ la cap\t [i nu pot trece cu vederea un neajuns evident sexual\ autoerotic\ a lui Dan încît lipsa unor sui[uri [i cobor`[uri în vocea narativ\. Textul sun\ la fel de la un mi-am permis s\ fac un grafic al cap la altul, ca o muzic\ de surdin\. Efectul de lectur\, hipnotic (care, în cuvinte masturb\rii în romanul Urbancolia. simple, s-ar numi: „în sf`r[it am de-a face cu o poveste bun\”), puternic la început, Func]ia nu este derivabil\ pe se diminueaz\ implacabil c\tre final. Exist\ tensiune [i varia]ie în poveste, întregul interval, deci nu putem lipse[te îns\ cu des\v`r[ire în tonul narativ. {i, dac\ pot în]elege de ce naratorul calcula puncte de maximum local, care poveste[te astfel a fost asumat ca atare [i a continuat s\ spun\ dar crede]i-m\ pe cuvînt c\ acestea povestea a[a cum [tie [i cum se pricepe el, nu `n]eleg cum se face c\ [i un al s`nt numeroase. doilea narator al romanului, care ar avea toate motivele din lume s\ vorbeasc\ Totu[i, statutul special al per[i s\ istoriseasc\ altfel, e vocea leit\ a naratorului dint`i. M\ refer aici la Siegfried, sonajului îi confer\ un avantaj motanul dentistului Strauss, care î[i scrie povestea scrijelind cu ghearele nea[teptat. E foarte greu s\ te identifici cu el, cu frustrarea lui exacerbat\ Filip Florian, Zilele regelui, canapelele st\p`nului s\u. Motanul î[i poveste[te amorul cu iubita sa tigrat\, Editura Polirom, 2008, 271 [i u[or nerealist\. Asta duce la o perManastamirflorinda (cel mai frumos nume n\scocit în 2008), în exact pag. spectiv\ relaxat\, lipsit\ de implicare acela[i fel în care naratorul istorise[te idila dintre medicul stomatolog, Strauss, [i de seriozitate asupra întîmpl\rilor [i Elena Ducovici. Mai înt`i Siegfried: „mi s-a p\rut c\ le[in si m\ pierd, nu [i a sentimentelor lui Dan. {i din aceast\ de la foc, ci de la bulg\rii ro[ca]i din blana ei, p\[ea sfios [i cu mirare perspectiv\ î]i po]i asuma o atitudine Manastamirflorinda, tremura, am auzit iar\[i cum îi spune]i Ri]a [i am încercat îng\duitoare, iar naratorul î]i devine s\-i alung ru[inea, s-o fur, s-o risipesc, dragostea nu suport\ priviri a]intite, [...] a fost nevoie de simpatic, mai ales la a doua lectur\. clipe, iar clipele au fost lungi, pieptul meu încerca s\ se sparg\, am fost n\p\dit de furnici nev\zute, Evitînd patetica [i ridicola gravitate fericirea are un gust acri[or, î]i spun, m-a atins nasul ei umed [i coada ei mi-a vorbit, e o tain\, a marilor suferin]e [i a marilor probleme, n-am s-o divulg, dar nu ochii, ci clipele clipeau” (p. 121). Mai apoi, st\p`nul lui: „Pentru ei vara Urbancolia este un roman lejer al unei se ar\ta scurt\ [i deloc dogoritoare, de[i z\duful, nesf`r[it, îi topea pe oameni [i f\cea bietele mici frustr\ri, la care s-ar potrivi mai animale s\ se usuce de vii. Furia soarelui p\lea în fa]a jarului din inimile lor, f\r\ ca dentistul [i bine o coloan\ sonor\ cu Martina Topley d\daca s\ fie feri]i de chinul din jur; transpirau, ame]eau [i aveau chipuri îmbujorate, dar nu Bird decît una cu Edith Piaf. se g`ndeau nicio clip\ c\ ar[i]a ar fi de vin\, pun`nd frisoanele [i fierbin]elile pe seama focului din c\lc`ie [...] în pauzele dintre vorbe, t\ceri [i iluzii, fustele domni[oarei Ducovici Radu Nedelcu], 26 de ani, absolvent al Universit\]ii Politehnica Bucure[ti, coautor al romanului Rubik. nu s-au ridicat niciodat\ p`n\ la cap\t, au s\ltat cu doi, trei centimetri la fiecare vizit\, au ajuns în ultima parte a lui iulie pu]in deasupra genunchilor, apoi, la începutul lui august, p`n\ pe la jum\tatea pulpelor [i, la urm\, c`nd calendarele se preg\teau s\ înt`mpine luna septembrie, doar cu o palm\ mai sus, c`t s\-i poat\ fi m`ng`iat\ pielea frem\t\toare, alb\ ca laptele, catifelat\ cum nici catifeaua nu este” (p. 147). Registrul stilistic, de[i foarte reu[it, p\c\tuie[te prin a fi unul singur.

Zilele R egelui este în egal\ m\sur\ roman de dragoste, roman politic, fresc\ social\ [i istoric\. Pasajele erotice s`nt delicate, venind din direc]ia romanului liric al lui Macedonsky, Thalassa, iar tabloul Bucure[tiului aminte[te vag de Mateiu Caragiale.

Construc]ia narativ\ se structureaz\ pe dou\ planuri perfect întrep\trunse: istoria mare (în care personaj este principele, ulterior regele Carol I) [i istoria mic\ (a dentistului [i a mahalalelor pitore[ti). Deosebit de reu[ite mi s-au p\rut paginile a[a-zis politice (vezi, de pild\, episodul înt`lnirii lui Carol cu sultanul pentru confirmarea pozi]iei de domnitor).

Cel mai recent roman al lui Filip Florian este o carte frumoas\ (prin stil) [i inedit\ (prin tem\ [i poveste). Recomand o can\ de vin fiert al\turi [i o minim\ pruden]\ în entuziasmul lecturii. S`nt sigur c\ Filip Florian poate s\ ne înc`nte mai mult dec`t reu[e[te acum.

F

regele, dentistul, mahalaua

A

14

R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). Colaboreaz\ la Rom<nia literar\ [i ]ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

barna némethi trezirea con[tiin]ei editoriale `rgul de carte de la Frankfurt este unul dintre locurile cu cea mai mare concentra]ie de g`ndire editorial\. Acest Buchmesse cerne cu precizie german\ extremele mecanismului de publicare: tot ce e bun [i proasp\t [i tot ce e ipocrit [i r\u. Totul devine clar [i, în pauzele dintre înt`lniri, începi s\-]i descoperi limitele. Începi s\ în]elegi unde ai gre[it c`nd erai acas\, înfundat în propria ciorb\. Întors acas\, vii cu elan. Un elan nem\surat, profund autocritic, [i nu vrei s\ te opre[ti dec`t dup\ ce ai f\cut toate schimb\rile. {ocul primit de ciocnirea acestei porniri naive cu realitatea editorial\ româneasc\ m-a paralizat complet.

C`nd Gutenberg a trebuit s\ aleag\ prima carte pe care s\-[i expun\ inven]ia a tip\rit Biblia. C`nd Lumière a trebuit s\ aleag\ primul cadru pe care s\-[i expun\ inven]ia a filmat intrarea trenului în gar\. Am`ndoi au decis g`ndindu-se la nevoia cititorului sau a spectatorului [i nu la pl\cerea acestuia. Prin urmare, înainte ca aceste dou\ inven]ii s\ se disperseze în numeroasele genuri de film sau literare, ele aveau înc\ de la început distinc]ia între instrument [i oper\. Cartea era un mijloc de a transmite informa]ie, discursuri, opinii, tratate sau cum s\-]i pui legumele în gr\din\. Bazate profund pe nevoia de în]elegere [i informa]ie, ambii au optat pentru lucr\ri de non-fiction.

Dar, în cultura româneasc\, cartea sau cititului sufer\ un echivoc.

Sensul larg, al tuturor c\r]ilor [i genurilor [i al citirii acestora a devenit sensul slab, iar literatura frumoas\ a ajuns sensul tare al cuv`ntului.

C`nd întrebi pe cineva ce cite[te, nimeni nu o s\ r\spund\ Codul bunelor maniere sau o carte de g\tit. O s\ spun\ un roman sau un autor de romane. Aceast\ percep]ie particular\ a c\r]ii afecteaz\ direct g`ndirea editorial\ româneasc\ pentru c\ schimb\ interesul de la nevoie la pl\cere, provoc`nd o serie de muta]ii pe pia]a de carte: nu exist\ un studiu de pia]\ care s\ cuantifice clar rela]ia între consumator [i edituri, 80% (?specula]ie) dintre c\r]ile editate s`nt traduceri, nu exist\ o singur\ asocia]ie care s\ uneasc\ toate editurile, nu exist\ o asocia]ie a distribuitorilor, peste 80% dintre c\r]ile expuse în libr\rii s`nt de literatur\, cifra de afaceri a tuturor editurilor din România este c`t a unei companii medii din orice alt\ industrie, [i tot a[a.

Aceste concluzii nu s`nt exagerate, de[i a[a ar putea s\ par\. Atunci c`nd consumatorul prive[te produsul strict ca ceva u p\strez în memorie propriile vise, nu le dau prea mare importan]\, dar am trei pe care le ]in minte ce îi ofer\ pl\cere, acest lucru îi schimb\ fundamental implicarea. din copil\rie. De cînd eram foarte mic, chiar. Nu [tiu de ce le-am re]inut tocmai pe acestea...

El renun]\ f\r\ s\-[i dea seama la p`rghiile de reglementare pe Dou\ dintre ele se leag\ de senza]ii fizice, al treilea are o poveste. Toate au fost co[maruri. care le-ar avea fa]\ de edituri. Prin urmare, editurile pot deveni Pe primul dintre ele l-am avut cînd eram de vreo patru ani. Bunic\-mea avea ni[te garoafe de incredibil de netransparente. Ele nu mai trebuie s\ justifice sau s\ plastic pe care le ]inea într-o vaz\ între dou\ bibelouri (o foc\ [i o balerin\), iar eu am visat garoafele acelea. explice politica de pre] sau deciziile editoriale. Editurile nu mai au M-am trezit plîngînd. Dormisem cumva [i-mi blocasem circula]ia, pesemne, pentru c\ sim]eam ace în mîn\ un etalon pe care trebuie s\-l respecte [i nici nu mai s`nt sub presiunea [i amor]eal\. Senza]ia aceasta a fost asociat\ în vis cu garoafele bunic\-mii, pentru c\ petalele lor de plastic vreunei rigori: o editur\ nu mai poate s\ se departajeze prin traduceri erau în]ep\cioase. Zim]ii petalelor - care în mod normal sînt delica]i [i moi - erau în varianta industrial\ mai bune sau prin redact\ri mai bune. C`nd ai nevoie de o carte, [tii numai buni s\-]i potole[ti eventuale mînc\rimi. {i s\-i bîntuie pe copiii de patru ani în somn. care carte î]i trebuie. Prin urmare, c`nd intri într-o libr\rie [tii unde Al doilea vis e mai greu de povestit, pentru c\ e ceva mai abstract. De fapt, nu am o reprezentare în s\ te duci sau ce s\ ceri. C`nd vorbim despre confort sau pl\cere, în realitate nici pentru imagini, nici pentru senza]iile asociate lor. Pot doar s\ aproximez: visam o vast\ libr\rie începe s\ conteze mult mai mult expunerea. Libr\riile î[i suprafa]\ plan\, ca un cîmp c\ruia nu-i vedeam cap\tul, care avea culoarea [i consisten]a pielii umane. permit s\ cear\ un rabat de peste 45% din pre]ul c\r]ii doar ca s\ aib\ La un moment dat, pe acel c`mp începeau s\ se rostogoleasc\ înspre mine bolovani de diferite dimensiuni. cartea c`t de c`t expus\. Topurile c\r]ilor din libr\rii devin ni[te Dar nu filmul visului era cel care m\ îngrozea, ci senza]ia pe care-o aveam: o stare insuportabil\, de spa]ii media pe care distribuitorul le vinde editurii care pl\te[te mai absurd resim]it fizic, [i un gust metalic în gur\ (de fapt, nu era metalic, dar nu [tiu cum s\-i zic altfel). mult. (Cred c\ dac\ în lista New York Times Bestseller ar ap\rea o carte Nu-mi dau seama de unde provenea visul \sta, dar l-am avut de mai multe ori. care nu-[i are locul, cititorii ar avea ceva de spus!)

Al treilea are, dup\ cum spuneam, o poveste: se f\cea c\ eram la bunic\-mea la ]ar\ [i, cum m\ E limpede c\ acest echivoc este sus]inut de editori, care prefer\ o jucam eu prin curte, observ c\ la intrarea în cote]ul de g\ini e un leag\n de frînghii, iar în leag\n se pia]\ nereglementat\ în care s`nt liberi s\-[i dea coate între ei pentru a d\ hu]a cineva. M\ apropii [i, cînd ajung pe la un metru, îmi dau seama c\ cel din leag\n e nimeni ajunge pe r`ndul din fa]\, în care s`nt liberi s\ publice c\r]i a c\ror slab\ altul decît Scarao]chi (nu [tiu de ce eram convins c\ e Scarao]chi, c\ nu ar\ta deloc a drac; era un execu]ie este acoperit\ de faima autorului sau a titlului. Singura cale de b\trîn). Mo[ul mi-a zis ceva - nu [tiu ce -, iar eu am fugit speriat. În timp ce fugeam, am realizat c\ a provoca trezirea con[tiin]ei editoriale este trezirea con[tiin]ei cititorului. a[ putea [i s\ zbor, a[a c\ m-am ridicat la vreo 10 metri deasupra p\mîntului. Bucuria zborului a Dac\ în România cititul va r\m`ne un hobby, o activitate cu prec\dere fost îns\ repede curmat\, cînd mi-am dat seama c\ oamenii de la sol se uit\ îngrozi]i la mine [i, intelectual\ sau un mijloc de relaxare [i nu va reveni la unul dintre instrumentele cum m\ privesc, se transform\ în stane de piatr\. (Înc\ nu auzisem pîn\ la vîrsta aceea de povestea de baz\ de înv\]are, de cunoa[tere [i de comunicare, atunci pia]a de carte Gorgonei, dar iat\ c\ o tr\iam în vis pe pielea mea.) Era groaznic: fusesem blestemat [i m\ româneasc\ [i-a atins limitele. O s\ r\m`n\ o adun\tur\ de snobi amatori transformasem într-un monstru. Am renun]at s\ mai zbor, s\ nu m\ mai vad\ atîta lume, [i sau de c\rturari eliti[ti care se vor fura între ei pentru a satisface un public închis am început s\ urc piepti[ o pant\. Nu [tiu de ce o urcam, poate voiam s\ fug din sat. N-o [i ni[at care va trebui s\-[i g\seasc\ alte surse pentru a înv\]a cum s\-[i educe mai lungesc: dup\ un urcu[ extenuant, am ajuns în vîrf, unde m\ a[tepta, a[ezat pe un copiii sau cum s\ fac\ o sup\ mai bun\. sc\unel, un alt b\trîn. Era Iisus Hristos. Mi-a zîmbit blînd [i a ridicat blestemul cu care m\ procopsise individul din leag\n.

Acest vis a c\p\tat o simbolistic\ special\ mai tîrziu, cînd, pe la 20 [i ceva de ani, Barna Némethi, 23 de ani, regizor [i scenarist (R Rien ne va plus, 2007, Urmuz, 2006), creative director am început s\ frecventez biserica. Ast\zi nu-mi mai spune nimic. În schimb, p\strez la Griffon&Swans. vie senza]ia de cîmp absurd, din piele uman\, pe care se rostogolesc bolovani. {i de garoafe de plastic, care, peste ani, au prins [i un anumit miros: cel de praf, depus între petale [i imposibil de cur\]at.

T

paul b`descu

vorbe de prin edituri

\nt\mplare sau design. vorbe de prin edituri.

cezar

deloc literatur`

ce \nseamn` „un vis premonitoriu”?

N

Cezar Paul-B B\descu, 40 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI , O b s e r v a t o r c u l t u r a l , A d e v \ r u l l i t e r a r [ i a r t i s t i c , R a d i o E u r o p a L i b e r \ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema veche [i redactor-[ef la Adev\rul literar [i artistic. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie. Este coordonatorul antologiei de publicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, 1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a, mon amour (2006).

15

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

dosar: audiobooks 16

audiobooks Burn After Reading Gruia Dragomir Audiobook-urile par a fi un fel de semipreparate ale lumii literare, adic\ îl scutesc pe cititor de citit, în acela[i fel în care semipreparatele scutesc pe oricine de g\tit. Nu trebuie decît s\ desfaci ambalajul, s\ arunci semipreparatul în cuptorul cu microunde sau în CD-player pentru cîteva minute [i gata, poft\ bun\ sau „lectur\ pl\cut\”. Iar asta este în aceea[i m\sur\ un lucru bun [i unul r\u.

Audiobook-urile sînt o curiozitate.

Sînt c\r]i audio, de[i c\r]i nu mai sînt.

Nu po]i s\ r\sfoie[ti o carte audio, nici s\ te pui cu burta pe ea [i cu siguran]\ nu po]i spune c\ e atît de bun\ încît nu o po]i l\sa din mîn\. A[a cum spuneam [i mai sus, c\r]ile audio sînt mur\-n gur\ sau, mai exact, în ureche. Nu mai trebuie s\ dai cu ochiul pe fiecare pagin\; de fapt, nici nu trebuie s\ [tii s\ cite[ti.

Trebuie doar s\ fii dotat cu ceva r\bdare.

Sînt o curiozitate [i pentru c\ sînt undeva la mijloc, între carte [i film, [i în oricare caz lipse[te ceva, motiv pentru care se poate spune c\ audiobook-urile sînt c\r]i amputate.

V\ pute]i da seama c\ nu sînt un foarte mare fan, dar nu din motivul c\ ar amenin]a suportul [i statutul c\r]ilor; e doar o chestie de gust. Unii spun c\ s\-l ascul]i pe scriitor citindu-[i textele amplific\ pl\cerea lecturii. Pe undeva e adev\rat, dar nu întotdeauna. C\rt\rescu o s\ fie întotdeauna mai bun pe hîrtie decît pe CD. {i este [i cazul lui Ple[u, Liiceanu&Co. Unii scriitori spun c\ nu le place s\ fie înregistra]i, nici m\car s\ dea interviuri la radio sau la TV, nu le place s\ se aud\, în aceea[i m\sur\ în care nici unora dintre noi nu ne place s\ fim fotografia]i pentru c\ ie[im prost sau pentru c\ trebuie s\ poz\m [i atunci totul iese artificial. Cred c\ \sta este [i cuvîntul care define[te cel mai bine audiobookurile - artificial. Scriitorii se ocup\ cu scrisul, dup\ cum le spune [i numele, nu cu vorbitul, c\ci altfel ar fi vorbitori. Dar nu m\ în]elege]i gre[it, nu vreau s\ spun prin asta c\ ar fi mai bine ca fiecare s\-[i vad\ de treab\, s\ stea la locul lui [i s\ nu încerce s\-[i dep\[easc\ statutul consacrat. Vreau doar s\ spun c\ sînt foarte pu]ine cazurile în care scriitorilor le iese s\-[i „ard\” c\r]ile pe CD cu vocea lor. Asta pentru c\ sînt pu]ine cazurile în care scriitorii s\ aib\ [i talente de MC, de actori, s\ aib\ flow (ca s\ folosesc un termen din hip-hop), [i este cam penibil c\ de obicei editurile vor s\ îi vînd\ [i sub alt\ form\, indiferent dac\ nu sun\ bine, c\ci de cele mai multe ori editura insist\, nu e neap\rat op]iunea scriitorului. Dac\ numele e mare, editura l-ar putea vinde [i la borcan (v\ mai aminti]i „pocalele lirice” a[a cum au fost ele numite de Liiceanu, cu poezii de Dimov, Foar]\ [i Brumaru?).

Oricum, cînd cartea ars\ pe CD nu d\ bine citit\ de gura scriitorului sau poate din alte motive, apare actorul profesionist, care interpreteaz\ textul.

Deci, este din nou o situa]ie artificial\.

E o interpretare, nu e the real deal. Dar cartea nu poate fi the real deal decît dac\ este în format hard. Asta [i pentru

c\ întotdeauna cartea va fi mai bun\ decît filmul, decît orice adaptare [i interpretare.

Actorul are voce frumoas\, are intona]ie, carism\, [tie cînd s\ fac\ pauze, cum s\ ]in\ ascult\torul în suspans etc. E un profesionist în acest sens, dar [i în acest caz sînt pu]ine situa]iile în care chiar îi iese. Sau sînt eu prea preten]ios.

Multe dintre c\r]ile arse pe CD-urile Humanitas le-am citit, iar de curînd le-am [i ascultat pe unele. De exemplu, Novecento de Alessandro Baricco în lectura lui Cristian Tab\r\ din punctul meu de vedere este un e[ec. Am impresia c\ nici nu e vorba despre o carte citit\, ci de o prezentare în stilul alert în care vorbe[te Tab\r\ la Parte de carte; nu mai zic c\ m\ a[teptam ca în orice moment s\ spun\ „Continuarea dup\ o scurt\ pauz\ publicitar\”.

La Mateiu Caragiale avem dou\ lecV eche, citit\ de turi: Craii d e C urtea-V Andrei Ple[u [i Remember, citit\ de Marcel Iure[. Prima este fad\, morm\it\, te plictise[te foarte u[or [i aduce un deserviciu c\r]ii. Cea de-a doua este mult mai bun\ - e [i normal, e vorba despre un profesionist, a[a cum spuneam [i mai sus, unul care simte textul [i [tie cum s\-l valorifice.

Trebuie s\ recunosc c\ am ascultat Remember cu pl\cere, dar s\ ascul]i timp de 50 de minute aceea[i voce care pur [i simplu cite[te, iar în spatele ei nu mai exist\ nici un zgomot de fond sau o coloan\ sonor\ este alienant [i obositor.

C`nd sco]i c\[tile din urechi dup\ 45 de minute de Rashomon de Ryunosuke Akutagawa citit\ cu vocea joas\ [i grav\ a lui {tefan Sileanu, o s\ vi se par\ c\ totul sun\ neobi[nuit de sub]ire. Cele mai bune interpret\ri de la Humanitas mi se par cele ale lui Victor Rebengiuc, a c\rui voce se schimb\ în func]ie de fiecare text, încercînd [i reu[ind s\ redea atmosfera din paginile c\r]ii, este vorba despre Moartea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi, [i Hagi Tudose, de Barbu {tef\nescu Delavrancea.

Normal c\ am [i eu o nostalgie atunci cînd vine vorba despre audiobook-uri, una care î[i are r\d\cinile în copil\ria în care ascultam pove[ti la pick-up sau la casetofon. Dar cred c\ exist\ o foarte mare diferen]\ între discurile Electrecord sau casetele cu pove[ti [i audiobookurile de acum. Alice în }ara Minunilor, Inim\ de piatr\, Pungu]a cu doi bani, Muc cel mic, Sold\]elul de plumb sînt doar cîteva pove[ti pe care le-am ascultat de sute de ori în copil\rie f\r\ s\ m\ plictisesc nici un pic. De fapt ele sînt teatru radiofonic, sînt c\r]i sau pove[ti jucate, exist\ [i efecte speciale audio, muzic\, sînt citite pe mai multe voci [.a.m.d. Pe cînd audiobook-urile sînt plate din acest punct de vedere, doar o voce care morm\ie un text, uneori atît de plictisitor încît dac\ le ascul]i în ma[in\ po]i adormi la volan, bine c\ exist\ claxonul.

Am ascultat în metrou [i `n autobuz Ghidul nesim]itului de Radu Paraschivescu în lectura autorului [i m-am amuzat teribil, pentru c\ de multe ori ceea ce era în c\[ti se potrivea perfect cu ce era în jurul meu.

Amuzant [i deloc plictisitor, pentru c\ în primul rînd este vorba despre un text catchy. Dar face]i urm\torul experiment în timp ce v\ plimba]i prin ora[ cu ma[ina sau pe jos: asculta]i Sp\rtura din cer de Horia-Roman Patapievici în lectura autorului sau Despre minciun\ de Gabriel Liiceanu, în lectura proprie. Ame]itor, delirant, amor]itor...

Uneori nu e bine s\-i l\sa]i pe al]ii s\ citeasc\ pentru voi, dar dac\ chiar ave]i chef de audiobook-uri, alege]i cu aten]ie, c\ci altfel texte interesante ar putea s\ v\ intre pe-o ureche [i s\ v\ ias\ pe cealalt\ din cauza interpret\rii. Dac\ v\ dori]i mai mult, ceva spectaculos, alege]i o pies\ de teatru radiofonic ce dateaz\ de prin anii ’50 de la Editura Casa Radio, pute]i opta fie pentru pove[ti din colec]ia „Radio-prichindel” (Prin] [i cer[etor, Dou\zeci d e m ii d e l eghe s ub m \ri, F\t-F Frumos din lacrim\ etc.), fie pentru piese de teatru din colec]ia „Fonoteca de aur” (Furtuna, Chiri]a în Ia[i, O scrisoare pierdut\ etc.)

Audiobooks Humanitas Multimedia: Colec]ia „Afinit\]i”: z Craii de Curtea Veche, de Mateiu Caragiale, în lectura lui Andrei Ple[u, patru CD-uri, 90 lei, ap\rut în 2008, durat\ 4 ore [i 8 minute z Discursul marelui inchizitor, de F.M. Dostoievski, în lectura lui Gabriel Liiceanu, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 7 minute z El m ajor [ i e a m inor\, de George Topîrceanu, în lectura lui Andrei Ple[u, 40 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ z Tinere]e f\r\ b\trîne]e [i via]\ f\r\ de moarte. Basmul fiin]ei [i „tinere]e f\r\ b\trîne]e”, de Constantin Noica [i Petre Ispirescu, în lectura lui Gabriel Liiceanu, dou\ CDuri, 50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 30 de minute Colec]ia „Ascult\ [i înva]\”: z De la Vlad }epes la Dracula Vampirul, de Neagu Djuvara, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i 8 minute z Ghidul cre[tinului ortodox de azi, de Vasile Raduca, în lectura autorului, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 18 minute z O scurt\ istorie a românilor povestit\ celor tineri, de Neagu Djuvara, în lectura autorului, zece CD-uri a cîte 23.50 lei sau 150 lei întreaga colec]ie, ap\rut în 2008, durat\ 10 ore [i 5 minute în total z Gastronomice, de P\storel Teodoreanu, în lectura lui Valentin Uritescu, [ase CD-uri a c`te 25 lei fiecare, ap\rut în 2008, durat\ 7 ore [i 24 de minute în total z Golatatea înconjur\, iar foamea d\ de-a a dreptul, de Draga Olteanu Matei, în lectura autoarei, 25 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 12 minute z Zero. Biografia unei idei periculoase. Matematica de la zero. Fizica lui zero, de Charles Seife, în lectura lui CristianTudor Popescu, patru CD-uri, 90 lei, ap\rut în 2008, durat\ 3 ore [i 36 de minute z Codul bunelor maniere ast\zi, de Aurelia Marinescu, în lectura autoarei, 23.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ o or\ [i 7 minute z }iganii. Volumul I: Origini. Istoria unui popor european, de Angus Fraser, în lectura lui Emil Hurezeanu, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ z }iganii. V olumul I I: P rimele m igra]ii. I storia u nui popor e uropean, de Angus Fraser, în lectura lui Emil Hurezeanu, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 51 de minute Colec]ia „Audiofiction”: z Alchimistul, de Paulo Coelho, în lectura lui Florian Pitti[, 23.50 lei, ap\rut în 2004, durat\ o or\ [i 19 minute z Unsprezece, de Paulo Coelho, în lectura lui Florian Pitti[, 23.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ o or\ [i 18 minute z Zahir, de Paulo Coelho, în lectura lui Florian Pitti[, 23.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ o or\ [i 15 minute z Parfumul aspru al fic]iunii, de Mircea C\rt\rescu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i 3 minute z În intimitatea secolului 19, de Ioana Pârvulescu, în lectura lui Victor Rebengiuc, 25 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 10 minute z C\ldur\ mare. Dou\ loturi, de I. L. Caragiale, în lectura lui Marin Moraru, 23.50 lei, ap\rut în 2008, durat\ 46 de minute z Moartea l ui I van I lici, de Lev Tolstoi, în lectura lui Victor Rebengiuc, dou\ CD-uri, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 2 ore [i 14 minute z Minciunile femeilor, de Ludmila Uli]kaia, în lectura Mihaelei R\dulescu, 25 lei, ap\rut în 2008, 59 de minute z Domnul Ibrahim [i florile din Coran, de Eric-Emmanuel Schmitt, în lectura lui Florian Pitti[, 30 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i 17 minute z Oscar [i Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt, în lectura lui Florian Pitti[, dou\ CD-uri, 30 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i 31 de minute z Milarepa, de Eric-Emmanuel Schmitt, în lectura lui Florian Pitti[, 23.50 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i 10 minute z Travesti, de Mircea C\rt\rescu, în lectura lui Claudiu Bleon], 23.50 lei z De ce iubim femeile, de Mircea C\rt\rescu, în lectura lui Adrian Pintea, 23.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ o or\ [i 10 minute z Memoriile unei ghei[e, de Arthur Golden, în lectura Valeriei Seciu, dou\ CD-uri, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 2 ore [i 35 de minute z O f\clie de Pa[te/La hanul lui M`njoal\, de I. L. Caragiale, în lectura lui Victor Rebengiuc, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ 54 de minute z Secretul doctorului Honigberger, de Mircea Eliade, în lectura lui Ion Caramitru, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 16 minute z Pu[ca de vân\toare, de Yasushi Inoue, în lectura lui Gheorghe Visu, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 7 minute z Povestiri orientale, de Marguerite Yourcenar, în lectura Oanei Pelea, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 19 minute z Împ\ratul Mu[telor, de William Golding, în lectura lui Mihai Bendeac, trei CD-uri, 75 lei, ap\rut în 2008, durat\ 3 ore [i 10 minute z Adev\rul g ol [ i a lte p ovestiri, de Anton Pavlovici Cehov, în lectura lui R\zvan Vasilescu, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i un minut z Falsul autostop, de Milan Kundera, în lectura lui Cristi Iacob, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ 45 de minute z Accidenutul, de Mihail Sebastian, în lectura lui George Iva[cu, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 13 minute z Cititorul din pe[ter\, de Rui Zink, în lectura lui Mihai Dobrovolschi, dou\ CD-uri, 45 lei, ap\rut în 2009, durat\ o or\ [i 32 de minute zHagi Tudose, de Barbu {tef\nescu Delavrancea, în lectura lui Victor Rebengiuc, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ 34 de minute

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

„audiobook-ul este un produs separat, independent de cartea scris`“ Ramona Cr\ciun, coordonator PR & Marketing Humanitas Multimedia

Colec]ia de teatru: zContrabasul, de Patrick Suskind, în lectura lui Radu Beligan, 30 lei, ap\rut în 2008 Colec]ia „Credin]\”: z Cetiri, cateheze [i rug\ciuni, de Iustin Marchis, în lectura autorului, 19.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ 58 de minute z Sfaturile unui diavol b\trîn c\tre unul mai tîn\r, de C. S. Lewis, în lectura lui Mircea Diaconu, dou\ CD-uri, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 51 de minute Colec]ia „Eseistic\”: z Calea samuraiului ast\zi, de Yukio Mishima, în lectura lui Constantin Codrescu, dou\ CD-uri, 25 lei z Vorbe memorabile, de Petre }u]ea, în lectura lui Valentin Uritescu, 25 lei, ap\rut în 2008, o or\ [i 15 minute z Despre scris, ascultare [i imagina]ie, de Horia-Roman Patapievici, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2007, o or\ [i 14 minute z Tehnica neputiin]ei la români, de Traian Ungureanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 10 z Comedii la por]ile Orientului, de Andrei Ple[u, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2005, durat\ 49 de minute z Despre îngeri, de Andrei Ple[u, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2005, o or\ [i 4 minute z Despre bucurie în est [i în vest, de Andrei Ple[u, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2007, o or\ [i 7 minute z Înapoi l a a rgument c u D an C . M ih\ilescu, de Dan C. Mih\ilescu [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 49 de minute z Înapoi la argument cu Andrei Ple[u, de Andrei Ple[u [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z Înapoi la argument cu Annie Bentoiu, de Annie Bentoiu [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z Înapoi la argument cu Grigore Le[e, de Grigore Le[e [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z Înapoi la argument cu Neagu Djuvara, de Neagu Djuvara [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z Înapoi la argument cu Radu Paraschivescu, de Radu Paraschivescu [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z Înapoi la argument cu Gabriel Liiceanu, de Gabriel Liiceanu [i Horia-Roman Patapievici, în lectura autorilor, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 50 de minute z U[a interzis\, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i un minut z Apel c\tre lichele, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ 49 de minute z Declara]ie d e i ubire, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ 49 de minute z Strategii ale seduc]iei, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 19 minute z Sebastian, mon frére, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i dou\ minute z Despre minciun\, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2007, durat\ 49 de minute z Itinerariile unei vie]i: E.M. Cioran, de Gabriel Liiceanu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i 16 minute z Sp\rtura d in c er, de Horia-Roman Patapievici, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ 58 de minute z Schimbarea subiectului - o reverie, de Horia-Roman Patapievici, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2004, durat\ o or\ [i 4 minute z 3 poeme filozofice pentru S. [i dou\ evoc\ri, de Constantin Noica, în lectura autorului, dou\ CD-uri, 40 lei, ap\rut în 2008, durat\ 30 de minute Colec]ia „Junior”: z Poveste despre maimu]e, în lectura Rodic\i Negrea, 23.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i 13 minute z Legenda primelor l\mpi, în lectura Rodic\i Negrea, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ z Yara, zîna apelor, în lectura Magdei Catone, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ z Legenda florii de aur, în lectura Magdei Catone, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ Colec]ia „Memorialistic\”: z Jurnalul unei fete greu de mul]umit, de Jeni Acterian, în lectura Irinei Petrescu, dou\ CD-uri, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ dou\ ore [i 36 de minute Colec]ia „Poezie”: z 11 elegii, de Nichita St\nescu, în lectura Oanei Pellea, 40 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ z 35 de poezii, de Mircea Dinescu, în lectura autorului, 23,5 lei, durat\ 26 de minute z Timpul scrie pe trupul meu versuri, de Ana Blandiana, în lectura autoarei, dou\ CD-uri, 50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 48 de minute

Cînd a f ost l ansat c onceptul d e audiobook în R omânia? C are a f ost primul titlu pe care l-a a]i lansat?

Conceptul de audiobook exist\ de foarte mult timp, de[i `n România a existat o perioad\ `n care editarea c\r]ilor audio a fost `ntrerupt\. Cu to]ii ne amintim probabil de celebrele discuri Electrecord, acelea cu pove[ti pentru copii sau cu piese de teatru [i schi]e. Acela a fost cel mai probabil `nceputul c\r]ilor audio `n România. ~n alte ]\ri produc]ia de c\r]i audio a evoluat, a intrat `n obi[nuin]a de consum, s-a rafinat odat\ cu gusturile publicului. ~n România, din moment ce a existat aceast\ perioad\ de pauz\, publicul trebuie s\ se reobi[nuiasc\ s\ asculte c\r]i, s\ colec]ioneze voci mari citind texte impresionante.

Humanitas Multimedia s-a lansat pe pia]\ cu o ofert\ mai larg\. Editura a ap\rut odat\ cu audiobook -urile de lansare: Despre `ngeri `n lectura lui Andrei Ple[u, U[a interzis\ `n lectura lui Gabriel Liiceanu, De la Vlad }epe[ la Dracula Vampirul `n lectura lui Neagu Djuvara, Parfumul aspru al fic]iunii `n lectura lui Mircea C\rt\rescu, Sp\rtur\ `n cer `n lectura lui Horia-Roman Patapievici, 3 poeme f ilosofice p entru S `n lectura lui Constantin Noica, Gabriel Liiceanu [i Andrei Ple[u.

Titlurile din colec]ia „Audiofiction” de la Humanitas Multimedia sînt extrem de variate. Cum sînt selectate aceste titluri?

Planul editorial [i decizia de a `nregistra un anumit titlu s-au bazat `ntotdeauna pe notorietatea [i pe calitatea textului, dar am luat mereu `n considerare ce voce s-ar potrivi pe lectura unui anumit titlu [i c`t de bine va fi primit\ de public. ~n plus, este [i o chestiune de prestigiu: vrem s\ scoatem titluri cu care s\ ne putem m`ndri [i s\ avem un portofoliu care s\ pun\ `n valoare principiile brandului.

Cum a evoluat pia]a româneasc\ de audiobook în cei 5 ani de cînd exist\ Humanitas Multimedia? Care ar fi principalii competitori pe aceast\ pia]\?

Din punctul de vedere al editurii noastre, portofoliul a crescut de la an la an. Numai `n 2008 aproape am dublat portofoliul existent la sf`r[itul anului 2007. La `nceputul existen]ei noastre, am `ncercat s\ construim `n primul r`nd notorietate produsului [i de-abia apoi brandului [i titlurilor individuale. Dup\ ce publicul a aflat de existen]a audiobookurilor, am `nceput s\ vorbim despre fiecare titlu `n parte, s\ individualiz\m produsele noastre.

Noi a[tept\m [i alte edituri care s\ ne ajute s\ readucem `n obiceiul de consum al românilor acest produs. Nu ne temem de concuren]\, dimpotriv\, a[tept\m editurile care scot c`teva titluri noi pe an s\ construiasc\ notorietate produsului. Vom putea astfel avea rafturi mai bine organizate, semnalizate, sec]iuni specializate `n libr\rii [i `n magazine de profil.

Judecînd dup\ num\rul de titluri din fiecare colec]ie, s-a ar spune c\ domeniul cel mai interesant pentru public este fic]iunea. Vînz\rile spun acela[i lucru?

Fic]iunea este cel mai generos domeniu, acesta fiind [i motivul pentru care at`t de multe titluri de fic]iune au fost editate [i sub form\ de c\r]i audio. Noi s`ntem m`ndri de toate colec]iile noastre: Audiofiction, Eseistic\, Ascult\ [i `nva]\, Self-help, Memorialistic\, Poezie, Teatru, Afinit\]i. Noi am observat c\ se v`nd foarte bine audiobook-urile din colec]ia „Ascult\ [i `nva]\”, pentru c\ ofer\ un bun prilej de a afla lucruri noi `ntr-un mod captivant [i pl\cut. De asemenea, tot ceea ce reprezint\ un eveniment editorial excep]ional se epuizeaz\ foarte repede [i suscit\ un mare interes.

Cum sînt selecta]i actorii care citesc pe audiobook-uri? ~n func]ie de titlul pe care hot\r`m s\-l includem `n planul editorial, ne g`ndim `ntotdeauna ce personalitate l-ar putea citi, `mbog\]indu-l. Pe de alt\ parte, s`ntem interesa]i ca celor care fac lectura s\ le plac\ textul, s\ [i-l poat\ apropia, s\ `l poat\ sim]i, pentru c\ acest lucru se transmite dincolo de suportul fizic. Un text citit cu drag, cu entuziasm, cu emo]ie, va crea acelea[i emo]ii celor care ascult\.

Ce public-]]int\ are în vedere colec]ia „Audiofiction”? Dar colec]ia „Poezie”?

Cump\r\torii de audiobook s`nt iubitorii de carte, de la nostalgicii teatrului radiofonic p`n\ la tinerii dinamici care petrec foarte mult timp `n trafic. Clien]ii no[tri s`nt fideli, majoritatea devin colec]ionari dup\ `nt`lnirea cu primul audiobook, dorindu-[i s\ asculte fiecare nou titlu ap\rut. Cei care cump\r\ Memorialistic\ [i Eseistic\ se vor `ntoarce pentru fic]iune sau poezie, [i invers.

Dac\ titlul, autorul [i vocea atrag aten]ia, oamenii ascult\ poezie cu la fel de mult interes ca [i fic]iune.

Cui se adreseaz\ seriile de eseistic\, avînd în vedere c\ ele apar]in unor autori cunoscu]i pentru preocup\rile lor filosofice?

Seriile de eseistic\ se adreseaz\ tuturor admiratorilor unor nume precum Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Petre }u]ea, Andrei Ple[u, H.-R. Patapievici sau Traian Ungureanu. S`nt personalit\]i care atrag discipoli, admiratori, oriunde se afl\. Indiferent de v`rst\, ace[ti oameni s`nt interesa]i de ceea ce se `nt`mpl\ din

punct de vedere cultural `n România, urm\resc dezbaterile culturale, vin la cursurile domnului Liiceanu la Facultatea de Filozofie, urm\resc lans\rile noastre, a[adar cump\r\ [i audiobook -urile.

Acestea s`nt adev\rate obiecte de colec]ie, evenimente editoriale.

Cum arat\ vînz\rile de audiobookuri în compara]ie cu versiunile pe h`rtie ale acelora[i volume?

V`nzarile de audiobook nu dep\[esc nici `n ]\rile cu tradi]ie 8-10% din volumul v`nz\rilor de carte. ~n România, ne apropiem de acest nivel, pe m\sur\ ce ne diversific\m portofoliul. Cele mai bine v`ndute titluri ale noastre s`nt: O scurt\ istorie a românilor povestit\ celor tineri, `n lectura autorului, Neagu Djuvara.

Aceast\ serie de 10 audiobook-uri din colec]ia „Ascult\ [i `nva]\” prilejuie[te `nt`lnirea cu un mare istoric, care ne invit\ la o c\l\torie prin istoria românilor din cele mai vechi timpuri p`n\ ast\zi.

Pe urm\toarele locuri se afl\ Andrei Ple[u citind Craii d e C urtea V eche [i Despre `ngeri. Andrei Ple[u are o voce excep]ional\, foarte apreciat\ de publicul nostru. Pentru c\ una dintre apari]iile noastre recente este un nou Ple[u, respectiv El major [i ea minor\, poeziile lui Top`rceanu, sper\m ca publicul nostru s\ se `ndr\gosteasc\ [i de acest audiobook.

Anul acesta s-a v`ndut foarte bine O scurt\ istorie a românilor povestit\ celor tineri, Time management - un audiobook de business pe care l-am editat `n colaborare cu compania de training TMI România, respectiv Vorbe memorabile de Petre }u]ea, `n lectura lui Valentin Uritescu.

dosar: audiobooks

z Bartleby, de Herman Melville, în lectura lui Radu Beligan, 25 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i 10 minute z Remember, de Mateiu Caragiale, în lectura lui Marcel Iure[,23.50 lei, ap\rut în 2007, durat\ 50 de minute z Povestea p ove[tilor, de Ion Creang\, în lectura lui Dorel Vi[an, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ 34 de minute z Rashomon, de Ryunosuke Akutagawa, în lectura lui {tefan Sileanu, 25 lei, ap\rut în 2008, durat\ 45 de minute z Chira Chiralina, de Panait Istrati, în lectura lui Marius St\nescu, 23.50 lei, ap\rut în 2006, durat\ o or\ [i 19 minute

De ce a]i optat pentru audiobook uri separate [i nu pentru unele vîndute împreun\ cu volumul respectiv, a[a cum se întîmpl\ la alte edituri ([i a[a cum sa î ntîmplat î n c azul v olumului De ce iubim femeile)?

Noi am ajuns la concluzia c\ audiobookul este un produs separat, independent de cartea scris\. F\r\ a fi o alternativ\ la cartea scris\, consumul acestor dou\ produse este independent [i uneori se petrece la distan]\ mare `n timp. Vocea d\ valen]e noi textului, ocaziile de consum s`nt diferite (audiobook-urile s`nt mai potrivite drumului cu ma[ina, de exemplu), a[a c\ noi nu le vedem neap\rat ca fiind legate `n acela[i act de consum.

Ce alte volume sau colec]ii mai ave]i în vedere pe viitor?

Tocmai am lansat colec]ia „Afinit\]i”, care con]ine textele preferate ale c`torva personalit\]i: El major [i ea minor\, poezii de Top`rceanu selectate [i recitate de Andrei Ple[u, Discursul Marelui Inchizitor `n lectura lui Gabriel Liiceanu, Craii de Curtea-V Veche `n lectura lui Andrei Ple[u sau Tinere]e f \r\ b \tr`ne]e [ i v ia]\ f\r\ d e m oarte `n lectura lui Gabriel Liiceanu. Vom ad\uga anul viitor un nou titlu acestei colec]ii, `n lectura unei voci excep]ionale, care va fi anun]at\ la momentul potrivit. Avem `n planul editorial pentru anul urm\tor peste 60 de titluri noi, care `mbog\]esc toate colec]iile existente cu apari]ii uneori surprinz\toare. Vor fi anun]ate la momentul potrivit, dar v\ putem spune c\ preg\tim surprize pentru toate... afinit\]ile.

17

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

„radioul public este de]in`torul unei arhive unice, rezultate \n urma a opt decenii de crea]ie radiofonic`“ Daria Ghiu, redactor Editura Casa Radio C`nd s-a a lansat conceptul de „carte citit\” în România? Cînd a intrat pe pia]\ Editura Casa Radio [i cu ce deziderate?

Cel c\ruia se pare c\ îi apar]ine copyright-ul asupra „m\rcii înregistrate” de carte vorbit\ este chiar Nichita St\nescu, ideea unui asemenea produs editorial ap\rînd pe parcursul emisiunilor „Convorbirile de joi”, realizate de poetul Ion Dr\g\noiu în anii ’70 (una dintre emisiunile culturale legendare de la Radio România).

Editura Casa Radio a ap\rut în urm\ cu 10 ani (în 1998, la aniversarea a [aptezeci de ani de radiofonie româneasc\), avînd un obiectiv programatic: repunerea în circula]ie a documentelor din arhivele radioului, devenite, prin prelucrare editorial\ [i schimbare de suport, carte, CD, audiobook.

Facem din capul locului precizarea - util\ probabil din punct de vedere metodologic) - c\ exist\ dou\ accep]ii ale „c\r]ii sonore” (sau audiobook): zTranspunerea unui con]inut (literar, documentar etc.) pe suport sonor: compact disc, caset\. Aceast\ practic\ este foarte frecvent\ pe pia]a editorial\ anglo-saxon\, iar în România, Editura Humanitas a dezvoltat acest sector. z Crearea unui produs multimedia CD-cartea (cuprinde atît text, cît [i ilustra]ii [i suport sonor).

Aceasta din urm\ este formula favorizat\ de Editura Casa Radio, care [i-a propus prin colec]iile inaugurate s\ reuneasc\ graficieni importan]i [i realizare tehnic\ ingenioas\ - pentru a-[i atinge obiectivul de maxim\ valorizare a documentelor radiofonice.

Radioul public este de]in\torul unei arhive unice - bunuri culturale inestimabile -, rezultat\ în urma a opt decenii de crea]ie radiofonic\, ceea ce face s\ apar\ ca fireasc\ op]iunea pentru o formul\ editorial\ bazat\ pe exploatarea specificului radiofonic: cartea sonor\ (audiobook).

La Tîrgul de carte Gaudeamus din toamna anului 2002 au fost lansate primele colec]ii de audiobook de pe pia]a de carte româneasc\, la Editura Casa Radio. Este vorba despre colec]ia „Radio-Prichindel” colec]ie pentru copii, CD-c\r]i ce pun în circula]ie scenarii radiofonice ale unor capodopere din literatura român\ [i universal\; este vorba despre un produs triplu: CD, text Frumos din lacrim\ scris [i ilustra]ii -, cu F\t-F de Mihai Eminescu [i Seria „Edi]ii Sonore” a colec]iei „Biblioteca Radio”, cu Sfaturi pe întunerec. Conferin]e la Radio (1931-1 1940) de Nicolae Iorga. Acestea au fost urmate, în prim\vara lui 2003, de Colec]ia „Biblioteca de Poezie Româneasc\”, Seria „Colec]ionarul de Voci”, lansat\ cu volumul Cartea vorbit\ de Nichita St\nescu.

Editura Casa Radio î[i propune mai degrab\ s\ satisfac\ gusturile actuale ale ascult\torilor de c\r]i audio sau s\ pun\ la dispozi]ia celor interesa]i fragmente sonore de arhiv\? }intim, f\r\ doar [i poate, ambele obiective! Prin efortul de recontextualizare a documentelor de arhiv\, de identificare a formulelor editoriale adecvate, ne propunem s\ fim în sintonie cu a[tept\rile - [i gusturile - publicului actual, pentru a asigura în acest fel o circula]ie real\, [i cît mai larg\, respectivelor „documente”.

Cum a evoluat pia]a româneasc\ de audiobook în ultimii ani, cînd pe pia]\ au intrat [i al]i competitori?

Editura Casa Radio, avînd ca obiectiv valorificarea unui patrimoniu cultural unic, nu se afl\ în raporturi concuren]iale cu alte edituri de pe pia]\, ci mai degrab\ în raporturi de „complementaritate”. De exemplu, în acest an aniversar Nichita St\nescu, dac\ al]i produc\tori de audiobook au f\cut apel la actori remarcabili precum Ion Caramitru sau Oana Pellea, numai Editura Casa Radio a putut reda cititorului/ascult\torului vocea lui Nichita St\nescu. Indiferent de ce dezvoltare ar recunoa[te audiobook-ul pe pia]a de profil, ne place s\ credem c\ - prin bog\]ia [i unicitatea fondurilor, prin originalitatea formulei editoriale [i calitatea realiz\rii tehnico-artistice - ne putem p\stra un loc privilegiat.

Care este cea mai prolific\ [i mai bine vîndut\ colec]ie în prezent?

Colec]ia „Biblioteca de Poezie Româneasc\” - Nichita St\nescu, Cartea vorbit\ este un adev\rat fenomen [i un bestseller al editurii; anul acesta ne afl\m la cea de-a treia edi]ie.

C\r]ile audio pe care le lansa]i se bazeaz\

Cîteva site-uri unde pute]i asculta, downloada sau comanda c\r]i audio:

18

z http://www.cartiaudio.com/ - unde g\si]i „literatur\ spiritual\” Biblia [i Calea c\tre Hristos), pove[ti pentru copii [i c\r]i de self help (B Mul]ume[te-tte cu ce ai, Decizia cea bun\, Cum s\ învingi dificult\]ile (M - numai c\, judecînd doar dup\ titlu, nu b\g\m mîna în foc c\ nu sînt tot de natur\ religioas\), toate în format mp3, pe care îl pute]i desc\rca pl\tind un dolar. z http://www.carteasonora.com/v2/index.php - care v\ propune nu doar audiobooks, texte citite de un singur interpret, ci [i audioart, „lucr\ri complexe cu unul sau mai mul]i interpre]i, sunet ambiental [i ilustra]ie muzical\”. C\r]ile disponibile sînt împ\r]ite pe cîteva Cr\iasa Z\pezilor, Croitora[ul cel viteaz etc, categorii clare: basme (C Fuchsiada lui Urmuz, România dar [i Engleza cu Vl\du]), proz\ (F pitoreasc\), romane (C Ciocoii vechi [i noi, Ciulinii B\r\ganului), religie Bancuri din Ardeal [i Bancuri f\r\ perdea). [i umor (B z http://www.carteaaudio.ro/ - site între]inut de Editura Cartea Sonor\, care ofer\ fragmente audio gratuite elevilor [i profesorilor; fragmentele sînt grupate pe ani [colari [i acoper\ tot ciclul de înv\]\mînt; sper\m c\ fac fa]\ [i modific\rilor programei z http://www.audiobooks.ro - categoriile sînt ceva mai numeroase: pe lîng\ deja clasicele pove[ti, proz\, poezii [i religie, aici se mai g\sesc [i c\r]i de afaceri, educa]ie, filosofie, geografie, istorie, science-

doar pe arhivele radio sau se creeaz\ [i altele noi? În mod programatic, Editura Casa Radio valorific\ patrimoniul documentar al Radioului public.

Cum sînt selectate titlurile [i numele care apar în colec]iile dvs.?

Oferta fiind foarte mare, dar posibilit\]ile de editare limitate, favoriz\m un criteriu, s\-i zicem a[a, al „excelen]ei” - valoarea Fonotecii Radio, ]inînd în mod constant cont de calendarul cultural al anului în curs, de evenimente [i de anivers\ri.

Un punct important în strategia noastr\ editorial\ îl constituie apelul la tineri critici ai fenomenului cultural românesc, c\rora le încredin]\m sarcina „recontextualiz\rii” documentelor de arhiv\, în dorin]a de a cî[tiga noi categorii de cititori: Paul Cernat, Iulia Popovici. De asemenea, folosim [i formula prezent\rii unui autor de c\tre o personalitate a culturii române, cum este cazul volumului Poeme necunoscute de Mihai Eminescu, 23 de poeme alese [i prezentare de Mircea C\rt\rescu, sau Rar de George Bacovia - 28 de poeme rostite de Bacovia [i prezentate de Bogdan Ghiu.

Judecînd dup\ vînz\ri, putem spune c\ interesul pentru c\r]i audio a crescut semnificativ în ultimii 10-2 20 de ani sau el a existat dintotdeauna din partea unei categorii de public?

Probabil în cre[tere, prin fenomenul „democratiz\rii” accesului la mijloacele tehnice adecvate.

Ce fel de public au în vedere colec]iile „Poezie româneasc\”, „Biblioteca Radio” [i „Repere XXI”?

Publicul generalist de la Radio România, dar cu ]int\ sigur\ pe cel al Radio România Cultural.

Dat f iind n um\rul f oarte m are d e document, care însumeaz\ înregistr\ri-d 132.000 de ore, ave]i în vedere lansarea unui num\r mai mare de colec]ii?

Da, în func]ie de politica financiar\ a institu]iei care sus]ine acest demers editorial.

Cum poate intra publicul interesat de fragmente din arhiva radio în posesia lor, dac\ nu sînt înc\ publicate?

Despre acces real la arhive se va vorbi în momentul cînd vom începe procesul digitiz\rii, pentru demararea c\ruia am strîns în 2007 peste 1.000 de semn\turi pe Apelul pentru salvarea memoriei Radioului.

fiction, [tiin]e sociale [i teatru. Se pare îns\ c\ afacerea e în curs de dezvoltare, fiindc\, în afar\ de dou\ volume de poezii (Alecsandri Pove[ti nemuritoare de Petre Ispirescu) [i Eminescu), una de pove[ti (P Momente [i schi]e, Amintiri din copil\rie, Moara [i cinci de proz\ (M cu noroc, Ciocoii vechi [i noi [i Geniul (sic) pustiu), celelalte categorii sînt, momentan, goale. z http://www.audiocarti.eu/ - comercializeaz\ autori clasici: V. Alecsandri, Caragiale, Co[buc, Creang\, Delavrancea, Eminescu, Ispirescu, Slavici [i Jules Verne. Dac\ vre]i s\ asculta]i un fragment trebuie s\ deveni]i membri. z http://www.cartedigitala.ro/ - colec]iile acoper\, [i aici, mai multe preocup\ri: Colec]ia Elevului (Creang\ [i Tom Sawyer), Enciclopedia Audio (Universul [i P\mîntul, P\s\ri, insecte, reptile [i animale subacvatice), În Lumea Basmelor (Creang\, Eminescu, Coliba Fra]ii Grimm, Andersen), Psihologie, Beletristic\ (C Unchiului Tom). z http://www.cartio.ro/carti-a audio/ nu ofer\ beletristic\, ci c\r]i de business, deocamdat\ în num\r de trei, dar pe diferite site-uri de profil afl\m c\ cererea e în cre[tere. z http://www.resurse-o ortodoxe.ro/cartiaudio/ - dup\ ce înv\]a]i despre tacticile de credibilizare instantanee pe site-ul anterior, v\ pute]i cur\]a sufletul cu Psaltirea, File din Pateric, Filocalia audio, dar [i cu Terapeutica bolilor spirituale. Nu întîmpl\tor, cele dou\ site-uri se afl\ pe pozi]ii apropiate la o c\utare pe google.

z Obsesia biografiei, de Denisa Com\nescu, în lectura autoarei, 40 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 13 minute Colec]ia „Pop Culture”: z Ghidul nesim]itului, de Radu Paraschivescu, în lectura autorului, 23.50 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ [i dou\ minute z Bazar bizar, de Radu Paraschivescu, în lectura autorului, 25 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ z Michelangelo Electric, de Sarah Hall, în lectura lui Drago[ Bucur, 25 lei, ap\rut în 2007, durat\ o or\ Colec]ia „Self Help”: z A face dragoste aproape perfect, de Bebe Mih\escu, în lectura autorului, 30 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ z Iubirea se construieste în doi, de Steve Biddulph, în lectura Norei Dinc\, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 3 minute z Exist\ iubiri fericite?, de Guy Corneau, în lectura lui Claudiu Bleon], 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 10 minute z Hot Sex, de Tracey Cox, în lectura Danei Savuic\, 30 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 10 minute zTime Management, de Octavian Panti[, în lectura autorului, 25 lei, ap\rut în 2008, durat\ 56 de minute

Audiobooks Editura Casa Radio: Biblioteca de poezie româneasc\. Seria „Colec]ionarul de voci”: z Cartea vorbit\, de Nichita St\nescu, în lectura autorului, 15 lei, ap\rut în 2008, durat\ 47 de minute z Cuvinte potrivite, de Tudor Arghezi, în lectura autorului, 15 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 12 minute z Rar, de George Bacovia, în lectura autorului, 14.30 lei, ap\rut în 2005, durat\ 19 minute z Poeme necunoscute, de Mihai Eminescu, în lectura lui Adrian Pintea, 16.50 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i 10 minute z Poe]ii, de Lucian Blaga, în lectura autorului, 18 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 13 minute z Poeme în garan]ie, de Mircea C\rt\rescu, în lectura autorului, 18.80 lei, ap\rut în 2005, durat\ 56 de minute z Un arhanghel murdar de funingine, de Ana Blandiana, 22.50 lei, ap\rut în 2004, durat\ o or\ [i 14 minute Seria „Teatru la microfon”: z C`ntul al unsprezecelea (variant\): [Tragodie comiceasc\ în cinci perdele], de Mircea C\rt\rescu, în lectura autorului, 26 lei, ap\rut în 2004, durata o or\ [i 10 minute Seria „Editii sonore”: z Înv\]\tur\ veche la vremuri noi. Conferin]e radiofonice (1935-1 1958), de Gala Galaction, în lectura autorului, 18.20 lei, ap\rut în 2005, durat\ 38 de minute z Istoria trece, cuvântul r\mâne... M\rturiile ultimului director al Societ\]ii Române de Radiodifuziune din perioada precomunist\, de Vasile Ionescu, în lectura autorului, 17.50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i dou\ minute z Cultura în criz\. Conferin]e la Radio (1932-1 1940), de Mihai Ralea, în lectura autorului, 16.90 lei, ap\rut în 2005, durat\ 43 de minute z Din tainele literaturii române[ti. Conferin]e radiofonice [i alte cuv`nt\ri (1930-1 1944), de Nicolae Cartojan, în lectura autorului [i a lui Florin Zamfirescu, 14.50 lei, ap\rut în 2004, durat\ o or\ [i 8 minute z Cuvinte pentru fratele r\mas departe. Conferin]e la Radio (1930-1 1940), de Mircea Vulc\nescu, 23.90 lei, dou\ CD-uri a c`te 58 de minute [i 47 de minute, ap\rut în 2004 z Pagini din N. Iorga. Sfaturi pe întunerec. Conferin]e la Radio (1931-1 1940), de Nicolae Iorga, în lectura lui Florin Zamfirescu [i a lui Valeriu Râpeanu, 13 lei, ap\rut în 2002, durat\ o or\ [i 11 minute Seria „Radio-prichindel” (teatru radiofonic): z Cartea cu juc\rii (edi]ia a II-a a), de Tudor Arghezi, 15 lei, ap\rut în 2008, înregistrare din anul 1967, durat\ 54 de minute z Prin] [i cer[etor, de Mark Twain, 15 lei, ap\rut în 2008, înregistrare din 1954, dou\ CD-uri, durat\ 48 minte [i 52 de minute z M\ria sa, Puiul P\durii, de Mihail Sadoveanu, 16 lei, ap\rut în 2006, înregistrare din 1955, dou\ CD-uri, durat\ 50 de minute [i 45 de minute z Dou\zeci de mii de leghe sub m\ri, de Jules Verne, 15 lei, ap\rut în 2005, înregistrare din 1955, durat\ 55 de minute z În[ir-tte m\rg\rite. Poem feeric în cinci acte, de Victor Eftimiu, 16 lei, ap\rut în 2004, înregistrare din 1953, dou\ CD-uri durat\ 46 de minute [i 54 de minute z Legenda ou\lor ro[ii [i alte pove[ti, de Titela Haque, 19.70 lei, ap\rut în 2004, înregistrare din 1993, durat\ 54 de minute z Din n\zdr\v\niile lui Nastratin Hogea, de Anton Pann, 15.30 lei, ap\rut în 2003, înregistrare din 1965, durat\ 53 de minute z }\nd\ric\ în }ara Basmelor, de Lena Constante, 17.40 lei, ap\rut în 2003, înregistrare din 1954, durat\ 55 de minute z Amintiri din copil\rie, de Ion Creang\, 19 lei, ap\rut în 2003, durat\ o or\ [i 6 minute z Pove[ti nespuse lui Vl\du]. Carte somnoroas\ de citit [i ascultat, de Ina Sterescu, 18.50 lei, ap\rut în 2002, durat\ o or\ [i 19 minute z F\t-F Frumos din lacrim\, de Mihai Eminescu, 19 lei, ap\rut în 2002, durat\ 55 de minute Seria „Fonoteca de aur” (teatru radiofonic): I.L. CARAGIALE: z O noapte furtunoas\, 14.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1952, durat\ o or\ [i 11 minute

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

V. ALECSANDRI: z Chiri]a în Ia[i, 14.50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 14 minute z Chiri]a în provincie. Chiri]a în voiagiu, 19.50 lei, dou\ CD-uri, durat\ o or\ [i 14 minute [i 38 de minute MOLIÈRE: z Avarul, 14.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1957, durat\ o or\ [i 13 minute z Don Juan, 19.50 lei, ap\rut în 2008, dou\ CD-uri, durat\ 59 de minute [i o or\ [i 3 minute z Tartuffe, 19.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1956, dou\ CD-uri, durat\ o or\ [i 3 minute [i 31 de minute z {coala b\rba]ilor. {coala nevestelor, 19.50 lei, ap\rut în 2008, dou\ CD-uri, durat\ o or\ [i 11 minute [i o or\ [i 16 minute z Burghezul gentilom, 19.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1953, dou\ CD-uri, durat\ o or\ [i 7 minute [i 27 de minute A.P. CEHOV: zTeatru. Unchiul Vania. Livada cu vi[ini. Trei surori. Pesc\ru[ul, 52.50 lei, ap\rut în 2006, 8 CD-uri, durat\ o or\ [i dou\ minute, 44 de minte, 59 de minute, o or\ [i 19 minute, o or\ [i 12 minute, 50 de minute, o or\ [i 18 minute, o or\ [i dou\ minute WILLIAM SHAKESPEARE: z Othello, 20 lei, ap\rut în 2005, înregistrat în 1952, dou\ CD-uri, durat\ 57 de minute [i 47 de minute z Furtuna, 12.50 lei, ap\rut în 2004, durat\ o or\ [i 18 minute z Romeo [i Julieta, 20 lei, ap\rut în 2004, înregistrat în 1953, dou\ CD-uri, durat\ 57 de minute [i o or\ [i 4 minute

Cartea Româneasc\ Poezie (CD-ul este ata[at c\r]ii [i nu poate fi cump\rat separat): z America! America!, de Marius Oprea, în lectura autorului, 22 lei, ap\rut în 2008 zP\durea metalurgic\, de Radu Andriescu, în lectura autorului, 22 lei, ap\rut în 2008 z Mocheta lui Klimt, de Sebastian Reichmann, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2008 z Floarea de menghin\, de Svetlana Cârstean, în lectura autoarei, 20 lei, ap\rut în 2008 zCartea micilor invazii, de {tefan Manasia, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2008 z Balade Doamnelor, balade, de {tefan Radof, în lectura autorului, 23 lei, ap\rut în 2008 z Lucr\ri în verde sau Pledoaria mea pentru poezie, de Simona Popescu, în lectura autoarei, 33 lei, ap\rut în 2006 z Casa din lame de ras, de Linda Maria Baros, în lectura autoarei, 15 lei, ap\rut în 2006 z Centura de castitate, de Nichita Danilov, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2007 zCinema la mine-a acas\, de Robert {erban, în lectura autorului, 17 lei, ap\rut în 2006 z cîntece eXcesive, de Dan Sociu, în lectura autorului, 16 lei, ap\rut în 2005 z Circul domestic, de Claudiu Komartin, în lectura autorului, 16 lei, ap\rut în 2005 z corpuri române[ti, de R\zvan }upa, în lectura autorului, 17 lei, ap\rut în 2005 z Dic]ionar de vise, de Vasile Leac, în lectura autorului, 19 lei, ap\rut în 2006 z Dilecta, de Octavian Soviany, în lectura autorului, 14 lei, ap\rut în 2006 z eclectica, de Gabriel H. Decuble, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2007 z europa. zece cîntece funerare, de Elena Vl\d\reanu, în lectura autoarei, 16 lei, ap\rut în 2005 z Klein spuse Klein, de Mihai Ignat, în lectura autorului, 19 lei, ap\rut în 2006 z nicolina blues, de Ovidiu Nimigean, în lectura autorului, 23 lei, ap\rut în 2007 z Pauza dintre vene, de Miruna Vlada, în lectura autoarei, 20 lei, ap\rut în 2007 z (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte, de Bogdan Ghiu, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2006 z Rimel\ri, de {erban Foar]\, în lectura autorului, 17 lei, ap\rut în 2005 z Ruj pe icoane, de Livia Ro[ca, în lectura autoarei, 16 lei, ap\rut în 2006 z Scara lui Iacob, de Marta Petreu, în lectura autoarei, 17 lei, ap\rut în 2006 z {trumfii afar\ din fabric\!, de Marius Ianu[, în lectura autorului, 20 lei, ap\rut în 2007 z Submarinul erotic, de Emil Brumaru, în lectura autorului, 19 lei, ap\rut în 2005 z un teatru de alt\ natur\, de Nicolae Prelipceanu, în lectura autorului, 19 lei, ap\rut în 2006

Audiobooks Editura Curtea Veche z De c e b \rba]ii s e u it\ l a m eci [ i f emeile s e u it\ î n oglind\?, de Allan [i Barbara Pease, 40 lei, ap\rut în 2007, durat\ 4 ore z {tiin]a de a deveni bogat, de Wallace D. Wattles, în lectura lui Vlad Ivanov, 26 lei, ap\rut în 2008, durat\ dou\ ore z {ase p\l\rii g`nditoare, de Edward de Bono, în lectura lui Vlad Ivanov, 29 lei, ap\rut în 2008, durat\ 3 ore [i 25 de minute z Cine m i-a a l uat c a[cavalul?, de Spencer Johnson, în lectura lui Vlad Ivanov, 26 de lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 20 de minute

Am aflat ce e cu audiobook-urile din perspectiva consumatorilor, a produc\torilor [i, mai jos, a poli]iei rutiere. Mai trebuie s\ afl\m ce cred c`]iva dintre scriitorii care [i-au înregistrat vocea pe c\r]i audio despre aceste produse care nu s`nt nici c\r]i, nici spectacole-lectur\, dar s`nt pu]in din am`ndou\:

Simona Popescu: Vocea - o cheie de lectur\ Vocea, amprenta sonor\, e tot ce r\mîne viu dintr-un om, din „corporalitatea” lui, atunci cînd el nu mai e. Poate de aceea m\ emo]ioneaz\ nespus. Nu fotografiile. Fotografiile, chiar imaginile filmate, sînt produse ale altora (fotograful, operatorul). Vocea, ea, e numai a ei, a fiin]ei aceleia de „dincoace de piele”, cum ar fi spus minunatul Blecher. Corpul poate fi „compus” din zeci de imagini - doar vocea e una singur\ (dup\ ce se va fi „fixat”, cîndva dup\ adolescen]\).

Vocea scriitorilor la care ]in este, pentru mine, parte a literaturii lor (c\ci este parte a chiar fiin]ei lor interioare). Înainte de ’90 mi-a împrumutat Mircea (C\rt\rescu) o caset\ cu vocea lui T.S. Eliot care „interpreta” (\sta ar fi cuvîntul) Fragment of an Agon. M-a uluit felul lui ludic de a citi, umorul. Cu totul altceva îmi imaginasem legat de autorul lui The Waste Land. Uneori, a[a cum î]i vine în minte brusc [i f\r\ leg\tur\ cu ceva cîte o melodie, îmi vine în minte inconfundabilul „refren”: „I’ll be the cannibal/ I’ll be the missionary (too!)/ I’ll convert you!/ Hoo/ Hoo ha ha/ Hoo/ Hoo/ Hoo/ KNOCK KNOCK KNOCK”. Vocea lui T.S. Eliot seam\n\ aici - ce ciudat - atît de mult cu vocea lui Joyce citind din Finnegan’s Wake.

Imediat dup\ ’90 am dat de o caset\ cu vocea lui Artaud, cu teatrul vocii lui, mai precis. Ei bine, cred c\ dac\ vrei s\-l în]elegi pe Artaud e necesar s\ ai de-a face cu a sa „mise en voix”!

Acum cî]iva ani am primit o carte cu CD pe care era o înregistrare din 1954 cu Bacovia citind cîteva poezii. Am fost atît de impresionat\ c\ acolo, în buzunarul de hîrtie al c\r]ii, se afl\ chiar vocea lui, c\ am tot amînat s\ ascult,

ca s\-mi p\strez emo]ia legat\ de mister.

Vocea lui e calm\, pu]in îmb\trînit\, joas\, frumoas\. Doar la un moment dat, un ton diferit, lectur\ rapid\, cumva autoironic\, a Notelor de prim\var\.

Parc\ cite[te „la mi[to”: „Verde crud, verde crud.../ Mugur alb, [i roz [i pur”.

De la constatarea asta voi porni cîndva un text pe care tot vreau s\-l scriu despre poetul Stan]elor burgheze. În ultimele s\pt\mîni am petrecut mult timp în compania vocii lui Gilles Deleuze. Am ascultat de mai multe ori cele trei CD-uri din al s\u Abécédaire.

Am f\cut dependen]\ de vocea lui, nu doar de ceea ce spune. Parc\ l-a[ [ti demult, parc\ l-a[ fi cunoscut.

Dintre poe]i, cel mai mult îmi doresc ni[te CD-uri cu vocea lui Gellu Naum [i cu cea a lui Mircea Iv\nescu. I-a[ asculta nu doar acas\, cu ochii pe geam, s\ zicem, dar [i în timp ce a[ merge pe strad\, în autobuz, în tren. I-a[ asculta a[a cum unii ascult\ muzic\. În ceea ce m\ prive[te, am înregistrat [i eu, ca toat\ lumea care a publicat poezie în colec]ia cu CD-uri a C\r]ii Române[ti, o or\ din Lucr\ri în verde.

Vocea este, [i ea, o cheie de lectur\. Chiar a[a cum a r\mas dup\ ce domnul de la studio a [ters, din scrupule profesionale, pauzele, ezit\rile [i respira]ia mea. Mi-ar fi pl\cut s\ r\mîn\ a[a. Din punctul meu de vedere, [i ele f\ceau parte din „lucrare” (din „lucr\ri”).

Robert {erban: Cred c\ poezia trebuie s\ fie înso]it\ de muzic\ Nu fiindc\ s`nt conservator mi-am p\strat casetofonul la ma[in\ [i nu l-am înlocuit cu (un) CD-player, ci dintr-un calcul pragmatic: s`nt at`tea gropi în drumurile patriei, înc`t „discurile” sar de le ia naiba [i nu în]elegi nimic despre ce-i vorba, c`ntecul, r`ul, ramul... Casetele nu sar [i nici nu se „aga]\” a[a de u[or, dar nici c\r]i înregistrate astfel nu prea s`nt. Oricum, nu cred c\ m-a[ putea concentra la firu’ epic c`nd trebuie s\ fiu atent la tot felul de adormi]i care ]in volanul în m`ini ca pe covrig. Acas\, unde am toate sculele audio posibile, nu am timp s\ stau în fotoliu [i s\ trag cu urechea la cei care (ne) citesc c\r]i. Abia de reu[esc s\ parcurg c\r]ile „de h`rtie” pe care le primesc de la edituri ca s\ le prezint la „A cincea roat\”, abia de am r\gaz

Pentru c\ pe cîteva forumuri dedicate acestui topic unii consumatori de c\r]i audio se dovedesc a fi [oferi c\rora lectura le u[ureaz\ timpii mor]i din trafic, ne-am întrebat dac\ ascultarea unei c\r]i audio poate impieta asupra desf\[ur\rii traficului. Prin urmare, ne-am adresat Brig\zii de Poli]ie Rutier\ Bucure[ti, unde dl comisar-[ef Stroescu Constantin, [ef Birou Educa]ie Rutier\, a avut bun\voin]a s\ ne ofere un r\spuns, remarcînd pu]in nedumerit c\ nu i s-a mai pus aceast\ întrebare pîn\ acum: „În condi]iile traficului aglomerat din Bucure[ti, cînd timpii de a[teptare sînt mari, o carte audio e un mijloc bun de a-]i ocupa timpul de a[teptare, dar în timpul mersului î]i poate distrage aten]ia. Una e s\ ascul]i o melodie, alta e s\ ascul]i ceva citit, aten]ia ]i se concentreaz\ altfel.” Sigur dl comisar[ef nu se gîndea aici la riscul de a adormi la volan, leg\nat de o voce care enun]\ molcom [i egal fraze interminabile în care mai mult de jum\tate dintre termeni sînt abstrac]i, ci, dimpotriv\, la posibilitatea ca [oferul s\ fie atît de captivat de concepte încît s\ uite, Doamne-fere[te, s\ semnalizeze. Pentru a preveni pericole de acest fel, cîteva edituri str\ine de c\r]i audio recomand\ [oferilor mai ales audiobook-uri de comedie: „all of our comedy audiobooks make traffic jams a little less tedious, and are sometimes the only way to survive a rainy commute.” (audiobooksonline.co.uk) Ascult\torii români nu sînt îns\ consilia]i care c\r]i audio merg ascultate în ma[in\ [i care ar fi mai bine de ascultat

s\ mai ascult un CD cu muzic\... Nu s`nt reticent la ideea de carte sonor\, dimpotriv\. Editurile care produc astfel de m\rfuri le pot cere autorilor lor - cu dic]ie [i voce - s\-[i citeasc\ varianta tip\rit\ sau fragmente din ea. E o formul\ prin care, cred, cititorul se poate „împrieteni” mai repede cu scriitorul. Uneori, vocea face mai mult dec`t... o mie de cuvinte.

Nu cred c\ o carte a unui autor în via]\ are haz citit\ de altcineva, fie el actor celebru.

S`nt beneficiarul unui astfel de audiobook, la volumul Cinema la mine-aacas\, ap\rut în 2006 la Cartea Româneasc\.

Am avut [ansa ca muzicianului Ilie Stepan s\-i plac\ poeziile mele, înc`t a f\cut un „proiect” (lui îi place cuv`ntul \sta!) special, care a însemnat o cortin\ muzical\ în spatele textelor. Dar o cortin\ g`ndit\, adaptat\ fiec\rei poezii, nu l\sat\ s\... cad\ aiurea. Cei care au ascultat CD-ul au avut vorbe de laud\ la adresa lui.

(Mul]umesc, Ilie!) Cred c\ poezia trebuie s\ fie înso]it\ de muzic\. Dar nu de una patetic\, duioas\, pl`ng\cioas\. Mai poate fi ajutat\ [i de imagine. Recent, am scos la Editura Brumar o carte a lui Dan Mircea Cipariu, Poemul matri]\, care are [i un DVD pe care s`nt cinci videopoeme de Mihai Zgondoiu. Extraordinar de bine f\cute, mici bijuterii! Iat\, se practic\ [i la alte case de... editur\.

Promit c\ atunci c`nd va fi terminat\ mia de kilometri de autostrad\ anun]at\ de Guvernul Boc, m\ voi plimba cu ma[ina doar c\ s\ am prilejul s\ ascult audiobookuri...

dosar: audiobooks

z O scrisoare pierdut\, 19.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1952, dou\ CD-uri, durat\ o or\ [i dou\ minute [i o or\ [i 4 minute z N\pasta, 14.50 lei, ap\rut în 2008, durat\ o or\ [i 18 minute z Conul Leonida fa]\ cu reac]iunea, 14.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1967, durat\ 36 de minute z D’ale carnavalului, 14.50 lei, ap\rut în 2008, înregistrat în 1951, durat\ o or\ [i 13 minute

Vasile Ernu: O atmosfer\ nou\, o stare diferit\ Cînd a trebuit s\ scot edi]ia a II-a la N\scut în URSS am decis s\ o fac pu]in altfel. A[a am ajuns la concluzia s\ pun un CD care s\ includ\ un num\r de texte combinate cu melodiile unei trupe de rock ruso-sovietice. O trup\ (Auk]ion) care a f\cut istorie în perioada sovietic\ [i care se men]ine [i azi în zona underground.

Am vrut pur [i simplu s\ aduc cititorului ceva nou: o atmosfer\ nou\, o stare diferit\. Am ales texte care s\ se preteze la acea muzic\, texte care se ascult\ mai u[or. Textul a fost citit de Bogdan Ghiu fiindc\ îmi simte foarte bine textele [i are un timbru vocal asem\n\tor cu cel al vocalistului trupei.

seara, la un pahar cu lapte cald. R\mîne la latitudinea fiec\ruia.

Iat\ dou\ fragmente posibile: „Împ\ratul [i împ\r\teasa sînt amîndoi tineri [i frumo[i, ca noi to]i, la urma urmelor, în cîte un ceas al vie]ii, [i î[i doresc - iar\[i ca noi to]i - s\ intre într-o bun\ devenire întru devenire, adic\ s\ se reia [i prelungeasc\ avînd copii. C\ci exist\ fa]a luminoas\ a devenirii întru devenire, nu doar cea oarb\ [i întunecat\ descris\ Luceaf\rului de c\tre Demiurg. În definitiv, dac\ nu [tii de devenirea întru fiin]\, dac\ nu e[ti în m\sur\ s\ ridici lucrurile [i via]a ta la acea împlinire a fiin]ei care omene[te ]i-ar da un fel de ve[nic reînnoit\ pubertate, a[a cum spunea Goethe despre Geniu [i Creator, adic\ ]i-ar da tocmai o tinere]e f\r\ b\trîne]e, atunci î]i r\mîne lotul omenesc comun, fie c\ e[ti împ\rat ori supus de rînd, de a deveni, ca om, într-o mai departe devenire, a[a cum înve]i cîte ceva ca s\ faci pe altul s\ înve]e, tr\ie[ti ca s\ faci pe al]ii s\ tr\iasc\ [i recuno[ti, împreun\ cu Goethe, profet al devenirii întru devenire [i pentru c\ ea ]ine loc de fiin]\, c\ singurul sens al vie]ii este via]a.” Un fragment care cu siguran]\ te împiedic\ s\ o iei pe contrasens. Iat\-l [i pe urm\torul: „În preajma unei p\duri str\vechi se privea în iaz moara lui C\lifar. Se privea de cînd se ]inea minte în b\trînii satului din cealalt\ margine a p\durii, [i C\lifar era mo[ C\lifar din vremi uitate. Mo[negii de la R\ute[ti î[i aminteau de înf\]i[area-i sur\, de ochii lui ce iscodeau t\ios din stuful sprîncenelor [i de moara lui cu strea[ina de-un stînjen.” Primul fragment este de pe CD-ul Basmul fiin]ei [i „tinere]e f\r\ b\trîne]e” de Constantin Noica, în lectura lui Gabriel Liiceanu; al doilea, de pe CD-ul Înv\]\tur\ veche la vremuri noi. Conferin]e radiofonice (1935-1 1958), de Gala Galaction, în lectura autorului. Indiferent încotro v\ îndreapt\ gusturile în materie de c\r]i audio, e de re]inut s\ v\ conserva]i pasiunea pentru momentele cînd a[tepta]i s\ se decongestioneze intersec]ia. (A.C.)

19

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

pia]a interna]ional`

jean-lorin

sterian

gruia dragomir american reader

lorgean travel

pseudojurnal de ratare My life is not great art, nor is it entertainment, nor is it the celebrity news and gossip that pervades our culture in this, the „age of information”. With this diary I have tried to come to terms with my imperfect nature as quietly as one can, and still speak of it, without confusing my peculiar quirks with virtue, and proclaiming them aloud for everyone to hear, as if I were something more than what I am, an underachiever.

cititorul de bilete (1)

[tept vocea care s\ anun]e zborul. A[tept s\ vad cum pe tabel\ apare - Benjamin Anastas num\rul por]ii de plecare. A[tept s\ v\d cum se dizolv\ `mbulzeala din dreptul locului unde alte d\]i `mi predasem bagajul. {i cel mai Benjamin Anastas s-aa n\scut în 1969, a debutat în 1998 cu mult a[tept s\ m\ arunc `ntr-un pat, `n a[ternuturi curate, d`nd din romanul An Underachiever’s Diary, apoi în 2001 a urmat romanul picioare [i url`nd „s`nt `n Berlin!”. Am starea dubioas\ pe care ]i-o poate oferi The Faithful Narrative of a Pastor’s Disappearance ce s-aa numai o noapte nedormit\. WizzAir-ul are probleme cu destina]ia Lyon. Eu cu bucurat de un mai mare succes. În momentul de fa]\ locuie[te concentrarea. Las bagajul l`ng\ scaun [i m\ duc s\-mi cump\r un ziar. Evenimentul `n Brooklyn, New York [i colaboreaz\ la mai multe reviste cunoscute Zilei. Trec prin el f\r\ s\ re]in nimic. ~mi iau [i o cafea, de[i detest lichidul maroniu (Bookforum, The New York Times Magazine, The Paris Review, care are preten]ia c\ ar fi cafea. Dac\ automatele s-ar `nmul]i, cu pi[oarca asta [iMen’s Vogue and GQ) cu recenzii, eseuri [i fic]iune. ar hr\ni progeniturile. Nu mi-e somn, dar nici nu debordez de energie. ~n dreapta mea se a[az\ o tip\. ~i simt parfumul, `mi place, `ns\ nu am curiozitatea s\ `ntorc capul ca s\ v\d dac\ e dr\gu]\. S-a f\cut deja o jum\tate de or\ de c`nd m\ aflu `n aeroportul B\neasa. Mi-am petrecut ultimele ore st`nd la palavre cu Carmen, o fat\ pe care am cunoscut-o `ntr-un autocar cu jurnali[ti du[i de agen]ia de PR m avut [i de aceast\ dat\ noroc. Asta pentru c\ am ales la plesneal\ o carte [i am la cramele Murfatlar. Ca s\ bea [i s\ scrie frumos dup\. Nu ne mai v\zusem de mai dat din nou peste ceva mi[to. Probabil mai mult din graba [i din ner\bdarea de-a bine de un an [i mi s-a p\rut mi[to ca timp de o noapte s\ ne punem la curent cu m\ apuca din nou de citit ceva made in America m-am l\sat fermecat de dou\ fraze ce se mai `nt`mplase `n vie]ile noastre. A[tept deja de jum\tate de or\. C`nd se de pe coperta a patra: „I am proud to be a disappointment to almost everybody” face [apte f\r\ cinci m\ duc la ghi[eul de informa]ii [i `ntreb c`nd dracu’ se anun]\ [i „ If Dostoevsky’s Underground M an had belonged to Generation X, he might have check in-ul pentru cursa Blue Air de Berlin. O doamn\ relativ amabil\ indic\ un penned An U nderachiever’s D iary... ” [i am cump\rat cartea de debut a lui Benjamin culoar lateral prin care m\ strecor izbindu-m\ de oameni. ~n fa]a unor bariere Anastas. E adev\rat, cea din urm\ fraz\ mi-a atras aten]ia mai mult datorit\ unui snobism metalice aflu de la domni[oar\ `n uniform\ c\ au trecut deja zece minute de de-al meu, p\gubos de cele mai multe ori, [i anume atrac]ia pe care o am fa]\ de al\turarea c`nd prezen]a mea `n aeroport e inutil\. Mi se comunic\ faptul c\ dac\ a[ fi citit unor cuvinte cool, în cazul de fa]\ underground [i Generation X. Dar destul despre coperta cu aten]ie ce scrie pe bilet n-a[ fi ajuns `n aceast\ situa]ie, desigur nepl\cut\, ne a patra, s\ începem cu începutul, cu prima copert\. Romanul lui pare r\u. Am o bibliotec\ de care s`nt m`ndru. Trebuie s\ r\spund adesea la imbecila Benjamin Anastas se nume[te An Underachiever’s Diary [i în traducere `ntrebare dac\ le-am citit pe toate. ~mi place s\ citesc. E unul dintre verbele care liber\ ar suna ceva de genul Jurnalul unui ratat. Numai c\ nu este m\ definesc. De’asta s`nt al dracului de pissed off de faptul c\ e rela]ionat cu vorba decît despre conven]ia jurnalului, [i asta poate [i pentru c\ acest e[ec gigantic. Pe bilet scrie, cu litere minuscule, c\ posesorul lui trebuie personajul principal, William, este emo, ca s\ folosesc un termen s\ se prezinte pentru check in cu 40 de minute `nainte de plecarea avionului. la mod\ pe care toat\ lumea îl în]elege diferit, dar pe undeva la Pe care-l v\d pe pist\, mare [i greoi ca un g`scan. Mai e jum\tate de or\ p`n\ la fel. Nu se taie nimeni cu lama, dar avînd în vedere felul în care a decurs decolare, iar eu stau cu ochii, cu nasul, cu pieptul lipite de geam c\ut`nd o cale via]a lui William, nimeni nu l-ar învinov\]i dac\ ar face-o. prin care s\ ajung `n diminea]a asta pe Jahnstrasse. Unde ar trebui s\ petrec cea Ca s\ v\ face]i o mai bun\ imagine despre ce anume este un mai sabatic\ lun\ din ultimii ani. O ur\ cr`ncen\ `mpotriva companiilor low cost underachiever, iat\ o defini]ie satisfac\toare chiar din paginile c\r]ii: `nmugure[te s\lbatic `n ad`ncul meu, cresc`nd ca `n anima]ii p`n\ la dimensiunile Alone in an age of increasing competition and diminished possibilities, unui arbore. Scr`[nind, cump\r bilet pentru cursa urm\toare. E peste dou\ zile. the underachiever, when faced with doing battle, will forfeit rather Dou\ zile `n care trebuie s\-mi g\sesc ad\post. ~n mai pu]in de trei ore casa than draw blood in the modern arena. He is powerless, and deliberately mea va fi ocupat\ de Jutta [i de prietena ei. Probabil c\ acum s`nt undeva `n weak. William s-a n\scut cu cîteva secunde înaintea fratelui s\u geam\n, aer, pe drumul dinspre Berlin spre Bucure[ti. Am f\cut schimb de apartamente.

Clive, iar de-aici încolo nu a mai reu[it niciodat\ s\ i-o ia înainte. Cei doi Din expres o sun pe Carmen. Nu v\d pe cine altcineva pot s\ trezesc la ora au devenit total diferi]i, unul frumos, atletic, popular, de[tept, altul plin asta. ~mi spune c\ pot s\ stau la ea. Se face tot mai cald. Privesc t\cut cum de acnee, stîngaci, retras, introvertit [i cu rezultate slabe peste tot. Dar transform\ o canapea `n pat. Cel `n care doarme ea e prea mic pentru asta din simplul motiv c\ a[a a ales fiecare. Ce-i drept, e cam ciudat s\dou\ persoane. De[i e august [i `n cur`nd vor fi aproape 40ºC, Carmen e ]i propui s\ nu realizezi nimic în via]\, s\ fii un loser pe care toat\ `mbr\cat\ gros [i folose[te plapum\. Canapeaua e a[ezat\ `n dreptul unei lumea îl comp\time[te, dar Anastas reu[e[te s\ ne arate c\ atîta timp cît ferestre f\r\ draperii. Am nevoie de `ntuneric [i de lini[te. E luni diminea]\, tu singur alegi asta, iar ratarea e [i ea o op]iune, de ce nu, po]i s\ te Benjamin Anastas, An Underachiever’s Diary, Picador, blocul se treze[te la via]\. O rog s\ acopere geamul cu o p\tur\ [i m\ bucuri de o libertate absolut\, care multora le lipse[te. În loc s\ te lup]i Great Britain, 1999, 147 pag. pr\bu[esc cu ur\ `ntr-un somn agitat sper`nd ca printr-o minune s\ m\ pentru locul întîi, po]i foarte bine s\ te mul]ume[ti cu pu]in [i s\ renun]i la trezesc `n Kreuzberg. orice competi]ie care de cele mai multe ori se dovede[te chiar mai alienant\ decît ratarea voit\. Acest criminal-against-perfection ne poveste[te în „jurnal” o mare parte din via]a sa, din primele momente ale vie]ii al\turi de fratele s\u [i pîn\ cînd devine om mare, adult.

Jean-LLorin Sterian - 33 ani - prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele William nu uit\ s\ ne descrie nici rela]iile sale amoroase, bineîn]eles e[uate în cel mai patetic mod.

Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la v`n\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i `[i preg\te[te volumul de Antume. Coordonator al colec]iei „Urban” de la Prima dragoste neîmp\rt\[it\ [i cea care îl va bîntui pîn\ la sfîr[itul c\r]ii este Faith, vecina [i iubita fratelui Editura Curtea Veche. A regizat c`teva scurt-metraje [i documentare dintre care [i unul s\u geam\n. Dup\ un [ir mai lung de aventuri neînsemnate, urmeaz\ Natalie, alcoolica, c\reia îi uit\ tot despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback. Se num\r\ timpul numele, chiar [i atunci cînd o prezint\ p\rin]ilor s\i, despre care [tie c\ îl va în[ela cu cine se va nimeri printre c`[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Masterand `n antropologie, editorialist 24Fun, pieton convins. mai aproape într-un bar, [i care îl [i p\r\se[te pentru a putea petrece mai mult timp în compania b\ie]ilor din fr\]ii. Natalie may not have been the perfect woman, but I was not the perfect man. Yes, she turned out to be an unpredictable girlfriend, prone to short disappearances, broken dates, and lapses of memory that included my name. Urmeaz\ o rela]ie scurt\ cu Nadine, o patinatoare surdo-mut\. Apoi Christina, o student\ la actorie care, dup\ ce amîndoi î[i termin\ studiile [i William îi împrumut\ jum\tate din banii pe care îi are, îl las\ balt\ în San Francisco. Din cauza Fridei, alias Peacemaker, o alt\ dragoste neîmp\rt\[it\ dar pe care o urmeaz\ orbe[te, William ajunge s\ fac\ parte dintr-o sect\ dubioas\, despre care nici nu afl\ exact cu ce se ocup\, iar în final este salvat cu for]a de fratele s\u geam\n. Ultima este Krista, o suedez\ care se c\s\tore[te cu el pentru a ob]ine cet\]enie, iar imediat dup\ c\s\torie, la o plimbare pe Brooklyn Bridge, îi spune c\ trebuie s\-[i duc\ v\rul la gar\ [i dispare pentru totdeauna, în timp ce el o a[tepta acas\ cu hering. Cel pu]in, toate acestea luate împreun\ nu pot s\ nu v\ duc\ cu gîndul la Harvey Pekar (American Splendor) sau la Woody Allen.

N-ave]i cum s\ nu v\ îndr\gosti]i de loser-ul lui Anastas, mai ales atunci cînd, apropiindu-se de finalul jurnalului, spune c\, indiferent cum s-a dovedit a fi via]a lui, nu ar schimba-o pentru succesul fratelui s\u: I have no interest in the compromises of success. I wouldn’t trade my uneventful life for any shining consolation on the marketplace, for any faithful love to spend her life with me, or adorable child to smile up to me and say, Dad? From my calculated distance, I have come to recognize the beauty at the heart of everything I’ve missed. Probabil c\ în peisajul nostru cultural An Underachiever’s Diary [i-ar g\si cel mai bine locul în colec]ia „Rîsul lumii”, chiar dac\, de fapt, cei care ar trebui s\ fie de rîsul lumii sînt cei orbi]i de spiritul competi]iei [i de sintagme precum Do more sau Must try harder.

A

A

20

Gruia Dragomir, 24 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-ul Metropotam. Coautor al romanului colectiv Rubik.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

ernu

Moscova - Bucure[ti

jurnalul vremurilor de infla]ie (XIX) Drag\... , Au venit alegerile [i pe-aici. În România, mul]i ani a func]ionat foarte bine modelul „partidului aga]\-tot” sau cum l-a numit teoreticianul lui, Otto Kirchheimer, „catch-all party”. De la FSN [i PDSR pîn\ la PSD, modelul „partidului aga]\-tot” a func]ionat perfect.

Pîn\ [i „partidul preziden]ial” PD-L a fost construit urmînd acest model. Noul „catch-all party” românesc, PD-L-ul, a pus laolalt\ trandafirul „socialist” al PD-ului, pe o culoare portocalie care simbolizeaz\ „ideologic” victoria anticomunist\ (de factur\ neo-liberal\) [i a „ag\]at” în ultimii ani [i establishment-ul intelectual românesc (de factur\ neo-conservatoare).

Dar de cînd au monopolizat institu]iile statului, „partidele aga]\-tot” au început, treptat, s\ depind\ de subsidiile acordate de c\tre stat. Participînd la putere, aceste partide au început s\ se topeasc\ în structurile statului, devenind însu[i statul. Puterea a devenit nu scopul, ci sensul ac]iunii lor. Astfel are loc „confiscarea statului”, care este pus s\ func]ioneze nu în scopul binelui societ\]ii, al binelui comun, ci pentru interesul privat al unui grup restrîns.

Membrii acestui gen de partide, cu mici excep]ii, nu mai sînt oameni din diverse p\turi sociale, cet\]eni simpli, ci diver[i demnitari [i personaje care au func]ii în stat. A[a apare un nou model de partid: partidul clasei politice, numit de Peter Mair [i Richard Katz „partidul-cartel”.

Acesta nu mai reprezint\ masa de aleg\tori, ci doar pe cei de la putere, clasa politic\. Am impresia c\ atunci cînd au scris despre apari]ia acestui model în Occident, cei doi teoreticieni s-au inspirat din modelul politic românesc, c\ci de ceva vreme modelul „partidului-cartel” face Viorica Pâtea, furori în politica româneasc\. Sau poate c\ noi am reu[it s\ „carteliz\m” sistemul de partide Universitatea Complutense cum n-a reu[it nimeni altcineva.

Sistemul de „partide-cartel” seam\n\ foarte mult cu modelul economic de pia]\ oligopolistic din care lipse[te concuren]a: un mic num\r de companii controleaz\ o mare parte din pia]\.

Joi, 27 noiembrie 2008, la exact un an de la publicarea Jurnalului Fericirii Cum ne înva]\ DEX-ul, „cartelul este o uniune monopolist\ în care mai multe întreprinderi al lui Nicolae Steinhardt în versiune spaniol\ (El diario de la felicidad, Salamanca, din aceea[i ramur\ de produc]ie încheie o conven]ie, stabilind pre]urile, condi]iile de Sígueme, 2007, traduc\tori Viorica Pâtea [i Fernando Sánchez Miret), a fost v`nzare [i de aprovizionare, termenele de plat\, cantitatea de m\rfuri ce urmeaz\ s\ o produc\ lansat\ cartea Anei Blandiana, Proyectos d e p asado (Cáceres, Periférica, fiecare [i î[i împart pie]ele de desfacere, în vederea limit\rii sau elimin\rii concuren]ei.” Pe 2008) în traducerea Vioric\i Pâtea [i a lui Fernando Sánchez Miret, profesori astfel de pie]e, cererea nu este determinat\ nici de pre], nici de calitatea m\rfii. la Universitatea din Salamanca. Actul s-a bucurat de colaborarea Institutului Tendin]a principal\ în ceea ce prive[te modul de dezvoltare al „partidului-cartel” este Cultural Român, a Funda]iei Ámbito Cultural din cadrul El Corte Inglés, a editurii dezvoltarea re]elei administrativ-birocratice. Aceasta este legat\ de modul de utilizare a Periférica [i a Ambasadei României la Madrid. A luat cuv`ntul domnul Ramón resurselor administrative [i de consolidarea intereselor sociale în jurul institu]iilor puterii.

Pernas, directorul Funda]iei Ámbito Cultural din cadrul El Corte Inglés, care a Astfel se creeaz\ mecanisme prin care interesele unui num\r tot mai mare de straturi început prin a trece în revist\ personalit\]ile literelor românesti care au sociale sînt legate de institu]iile puterii. Ceea ce tehnic a ajuns s\ se cheme „partidul marcat cultura spaniol\, încep`nd cu scriitorul Vintil\ Horia, [i a vorbit despre puterii” creeaz\ „structuri ale puterii” care se extind de la re]elele birocratice elementare crearea unei noi Românii democratice. În al doilea r`nd, a intervenit doamna Paca pîn\ la structuri socio-profesionale. Nu întîmpl\tor cînd are loc schimbarea de putere se Flores, co-directoarea Editurii Periférica, care a vorbit despre excelenta receptare schimb\ nu numai func]ionarii publici, [eful institu]iilor publice, ci [i directorul de spital sau de care a beneficiat opera Anei Blandiana în Spania. Horia Barna, directorului uneori chiar portarul unei [coli. Aceste re]ele func]ioneaz\ perfect ca „structuri ale puterii”.

Institutului Cultural Român din Madrid, a subliniat valoarea artistic\ a operei Anei „Partidul-cartel” este o nou\ etap\ în evolu]ia sau, mai degrab\, în degradarea vie]ii Blandiana [i faptul c\ lupta ei pentru libertate [i democra]ie în România a reprezentat, politice române[ti. Politicianul „partidului-cartel” se îndep\rteaz\ tot mai mult de aleg\tor, timp de decenii, un simbol al rezisten]ei spiritului împotriva puterii. În cuv`ntarea el fiind interesat nu de un anume proiect politic, ci de venirea la putere [i de utilizarea ei sa, Excelen]a Sa, doamna ambasador Maria Ligor, a considerat-o pe poeta noastr\ în propriul interes. Partidele mari încep s\ se combine, indiferent de situa]ie, de drept una dintre cele mai importante con[tiin]e artistice [i civice din panorama ideologii (care lipsesc cu des\vîr[ire) [i de animozit\]i politice pentru a r\mîne în sfera literaturii române contemporane, simbol al curajului puterii. „Partidele-cartel” nu pot fi outsiderii puterii, pentru c\ ele sînt func]ionale numai [i al integrit\]ii morale în fa]a unei puteri arbitrare cînd sînt la putere. În astfel de sisteme, partidele sînt în opozi]ie doar formal, ele colaborînd [i totalitare. Ca [i Horia Barna, [i ceilal]i critici literari armonios cu cei afla]i oficial la putere, mai ales cînd este vorba despre redistribu]ia care au intervenit de-a lungul acestui act cultural fondurilor, a resurselor sau a posturilor. au remarcat faptul c\ Ana Blandiana ocup\ în literatura Care sînt riscurile unui astfel de sistem? Pe lîng\ faptul c\ tr\im într-un stat monopolizat român\ un loc comparabil cu cel al Anei Akhmatova de un grup mic de interese care mimeaz\ democra]ia [i care produce o economie de în literatura rus\ [i a lui Václav Havel în literatura ceh\. pia]\ de tip „crony capitalism” sau, cum a fost botezat la noi, „capitalism de cumetrie”, Ca [i Akhmatova [i Havel, Ana Blandiana a conceput în rest, nimic nu e „grav”. Problema grav\, dup\ cum se vede, este faptul c\ interesele menirea scriitorului ca cea de martor al timpului s\u [i [i nevoile marii majorit\]i nu se intersecteaz\ prea des cu nevoile acestui mic grup a transformat literatura într-o form\ de rezisten]\ în care a confiscat statul. Anali[tii sus]in c\ efectele modelului „partidului-cartel” pot fa]a „terorii istoriei”. fi [i mai grave. Fie pot ap\rea partide populiste care combin\ perfect tehnicile „partidului-cartel” cu cele ale „partidului aga]\-tot” [i devin „partide ale întregului Lansarea de carte din 27 noiembrie a fost precedat\ popor” (a se vedea cazul Rusiei), fie pot ap\rea partide radicale de dreapta de o conferin]\ pe care Ana Blandiana a ]inut-o la Universitatea care încearc\ s\ rezolve în stilul lor specific multele probleme nerezolvate de Complutense în cadrul programului de Máster de Periodismo „partidul-cartel”.

(Masterat în Jurnalism) al Facult\]ii de {tiin]e ale Informa]iei.

Nu [tim ce va fi. Deocamdat\, am ales un nou cartel, adic\ acela[i cartel.

Prin cuvintele sale, Ana Blandiana a încercat s\ rup\ barierele care ne separ\ pe unii de ceilal]i [i mai ales de publicul spaniol, Cu simpatie, av`nd în vedere c\ apar]inem nu numai altei genera]ii, ci [i altui V.E. spa]iu geografic, marcat de o istorie diferit\.

Toate aceste prelegeri vor constitui obiectul unui volum de critic\ literar\ [i o antologie a operei Anei Blandiana.

pia]a interna]ional`

vasile

Ana Blandiana \n Spania

Opera Anei Blandiana este cunoscut\ cititorilor de limba spaniol\ în dou\ volume: z Ana Blandiana, Cosecha de Ángeles. Antología poética bilingüe, traducere de Rafael Pisot [i Juan Vicente Piqueras. Colección Cosmopoética. Lucena, Córdoba, Juan de Mairena, 2007. z Ana Blandiana, Proyectos de Pasado (proz\ fantastic\), traducere Viorica Pâtea [i Fernando Sánchez Miret, Cáceres, Periférica, 2008.

Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie (Universitatea Babe[Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ [i una în s\pt\mînalul Suplimentul de Cultur\. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

21

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

pia]a interna]ional` 22

cosmin

manolache

florin irimia

mizilicuri incendii devastatoare e pe raftul învecinat, be]i[orul cu pene moi pentru înl\turarea prafului aducea mai degrab\ a instrument pentru saloanele de masaj. Mi-a atras aten]ia pentru cîteva secunde, apoi am continuat s\ caut prin bibliotec\, cumva la întîmplare, m\run]i[uri, bazaconii, lucruri de pus cap la cap într-un fel proasp\t [i oarecum relevant - doar c\ trebuia s\ fac fa]\ prafului care se ridica scurt, f\r\ a m\ scuti de cîte o tuse alergic\ la fel de scurt\.

Nu [tiu de ce m-am oprit în fa]a raftului plin [i pr\fuit cu revista Studii [i articole de istorie. Cu ]inte vagi [i cu criteriile suspendate am deschis curios la tabla de materii, am mirosit, am mai strîmbat din nas [i-ntr-un final am ales s\ trec prin toate exemplarele pe care le aveam la-ndemîn\. M\car s\ [tiu o treab\. De colo pîn\ colo, numai articole încremenite, rar s\ fi f\cut vreunul cu ochiul - toate parc\ aveau cîte-un b\] înfipt în fund. Pîn\ [i Nadia Com\neci st\tea rigid\ în uniforma de pionier, cu tricolorul în spate, pe una dintre fe]ele calendarului Cutez\torii din 1976 g\sit între paginile îng\lbenite ale unuia dintre numere. În fine, alte gesturi rutiniere, perseveren]\ îndoit\ etcetera. Doar a[a am reu[it s\ reperez un articol care m-a tras de mînec\ din cîmpia ve[ted\ a Cuprinsului, r\pindu-m\ apoi perfid în moalele textului. De la primele rînduri am oftat dezam\git. Anul înscris pe coperta revistei trebuia s\ fi lic\rit cîtu[i de pu]in pentru a nu spera la te miri ce descoperiri miraculoase - 1974. Prin urmare, la pu]in\ vreme dup\ Tezele din iulie (1971). Articolele de propagand\ erau în zaua lor în orice revist\, nu mai spun c\ în cea pe care alesesem s-o r\sfoiesc aplicat aveau privilegii de-a dreptul. Textul, semnat de un anume Ion Popa, avea un titlu sub care puteai întîlni, la o adic\, orice: Muzeul de istorie al [colii. În ciclul primar privisem vitrinele cu cioburi din holul central al [colii cu ochii bulbuca]i pentru c\ ratasem cîteva excursii [colare la [antierul arheologic de la Budureasca, a[a c\ o vreme m-am consolat pironindu-mi privirea pe obiectele aranjate cu o grij\ extrem de scenografic\. Devenisem un sensibil în materia asta a memoriei intermediat\ de obiecte. În articolul descoperit, cum spuneam, dezam\gire. D\dusem de o argumenta]ie proletcultist\ în favoarea muzeelor [colare care erau serios îns\rcinate. C\, vezi Doamne: contactul direct cu trecutul de lupt\ al poporului; formarea sentimentului patriotic; înarmarea cu elemente ale teoriei marxistleniniste; descoperirea din timp a voca]iei elevului; deprinderea de munc\ independent\; vaxuri de la un cap\t la altul. L-am citit doar pentru a-mi duce treaba la cap\t, con[tiincios, dac\ tot m\ mînase curiozitatea. Pe la jum\tatea articolului se urnea greu [i povestea unui muzeu [colar din Anina, cu realiz\ri [i satisfac]ii. O istorisire care n-avea nimic moale, ml\dios, a[a cum sperasem, ci fusese aruncat\, evident dintr-o obliga]ie profesoral\, în cofrajul insipid al limbii de lemn. Aici ar fi trebuit s\ fie b\taia pe[telui. Dar uite c\ n-a fost. Am zis, nu-i nimic, o a[a revizitare a comunismului poate s\ fac\ bine s\n\t\]ii, de[i praful... Reminiscen]ele acelei epoci bîntuie înc\ [i doar o privire în urm\ chiar nu stric\. Din cînd în cînd, m\car.

Eeee, [i, cum-necum, pentru c\ lucrurile se mai leag\ uneori, s-a întîmplat ca, la o s\pt\mîn\ dup\, s\ ajung în or\[elul copil\riei mele. Cel care nu suspin\ neap\rat dup\ un muzeu al locului ori dup\ o monografie, în ciuda zbaterilor unui fost profesor de istorie care se înc\p\]îneaz\ s\ iscodeasc\ pe cine mai prinde trecut de 70-80 de ani, l\utari, comercian]i, foste boarfe, gure[e de altfel, [i te miri ce al]i pîrli]i. Într-o duminic\ dup\-amiaz\, a[eza]i la o bere f\r\ alcool (profesorul) [i o cafea (eu [i Mitu), ne-am înfierbîntat, într-o încordare a memoriei poate un pic anacronic\, punînd iar la b\taie pove[ti m\runte cu in[i la care o istorie serioas\ nu [i-ar întoarce privirea.

Nu era prima oar\. Dintr-una-ntr-alta, Mitu î[i amintise de c\r]ile biserice[ti învechite de la strana bisericii Sf. Ioan [i ledurile i-au clipit extrem de precis. Acolo, între paginile cu rug\ciuni, spunea el încercînd s\ fixeze [i o oarecare terminologie, sînt tot felul de însemn\ri... Era tîrziu deja, u[a bisericii închis\, enoria[ii î[i satisf\ceau a]ipelul dup\-amiezei, prea din scurt. Am dat fuga la stran\ s\pt\mîna ce-a urmat, pe o ploaie m\runt\, du[m\noas\, tot într-o duminic\. În lumina chioar\ am luat terfeloagele la mîn\ [i am fotografiat ce-am putut, mai pe genunchi, mai pe col]ul mesei, apoi am pus totul cap la cap, [i a[a, la repezeal\, a ie[it o istorie minuscul\, evident, un soi de insectar, pe m\sura ora[ului, a parohiei, a scribului [i a pornirii sale amatorice[ti. Dar o variant\ de luat în seam\, nu [tiu de cine [i nu [tiu de ce. Doar c\ a[a mi s-a p\rut mie, c\ o asemenea în[iruire de însemn\ri n-ar trebui neglijat\. Uneori, astfel de texte simple au mai mult\ via]\ decît discursurile [tiin]ifice ale manualelor. {i apoi mai era [i amuzamentul. S\ nu fim chiar a[a de serio[i. O istorie a Mizilului, una încropit\

D

ora[ul de cuvinte

înd iubita sa, Gabby, de meserie stripteuz\, îi din însemnele r\sfirate prin mineiele, agheasmatarele [i spune lui Mick c\ fost violat\ de [ase indivizi panihidele apucate la-ntîmplare, o miziliad\, s\-i zicem, care în Londra, fostul bodyguard nu are nici o ezitare ar suna cam a[a: în a pleca pe urmele lor pentru a o r\zbuna. Nu În ziua de 22 octombrie 1940 s’a cutremurat p\mîntul este, totu[i, o întreprindere facil\. Mick vine din Sheffield, puternic timp de 48 secunde. S’au surpat zidurile Paraclisului./ Pe ziua de 3 noiembrie 1932 am demisionat din postul de nu cunoa[te pe nimeni în Londra, iar capitala, aglomerat\ Paracliser al acestei sf. biserici slujind cu fric\ 2 ani. Gh. M Corbu [i murdar\, îi stîrne[te înc\ de la început sentimente Mizil/ Am luat parte la..... cu musafiri din Dorohoi 1903 nov 18/ de sil\ [i dispre]. Nu acela[i lucru se poate spune despre Amintire de cînd cîntam la stran\ în Duminica Floriilor 1941 F. Judy Tanaka. Londonez\ din na[tere, ea a ajuns s\ se Grigorescu Cînt\re]/ La 08 iulie 1988 am terminat lucr\rile identifice cu metropola într-o m\sur\ oarecum mai de între]inere a acestei sfinte c\r]i, întru pomenirea special\: „Uit\-te la mine”, îi spune ea psihoterapeutei sufletelor p\rin]ilor [i surorilor mele, a so]iei mele Margareta, pe care o frecventeaz\ mai des decît ar avea nevoie. a p\rin]ilor ei precum [i a p\rin]ilor celei de-a doua so]ii. Fie„Nu-]i trezesc nimic în minte? Se pot vedea la mine atît le somnul tihnit [i ]\rîna u[oar\. C. C. Mizil/ 1968 Terminat semne de înnoire, cît [i de dec\dere. Pe pielea mea se tencuieli pe din\untru [i afar apoi urmînd pictura alt\ succed senza]ii ciudate. Venele îmi pulseaz\ de parc\ ar munc\ s\ vezi/ 5.11.1983 Prima z\pad\ care a c\zut pe anul fi zguduite de ni[te garnituri de metrou. Uneori tubul 1983/ S\ se [tie c\ în ziua de 15 februarie 1961 a fost o digestiv îmi este înfundat. Se aud semnale de alarm\. Se eclips\ de soare la ora 8,45 soarele nu s-a v\zut a fost întuneric produc algomer\ri [i ambuteiaje. O parte din mine e ca noaptea 2 minute Gh. Corbu/ Ion T. Oltean Cînt\re] la pentru toat\ lumea, o alta este privat\. Posed apartamente aceast\ biseric\ din 1929 noiembrie 18 [i pîn\ ast\zi 1937 [i blocuri-turn. Nu trebuie s\ fii un geniu s\ vezi ce se apr. 23/ 19.7.1988 Am prelungit via]a acestei c\r]i în amintirea întîmpl\. Londra cu împrejurimile ei c’est moi!”. Poate r\posa]ilor mei p\rin]i [i surori, a r\posatei mele so]ii, a tocmai de aceea Judy lucreaz\ într-o libr\rie numit\ p\rin]ilor ei cît [i a p\rin]ilor celei de a doua so]ii [i pe scriitorul Specificul Londrei, specializat\ pe ghiduri [i h\r]i, iar o acestor rînduri. C. C. Mizil/ Suvenir, Spre amintire, s\ se [tie hart\ este exact lucrul de care are nevoie Mick pentru a c\ eu subsemnatul, cînt\re] I Nicolae Manole am slujit la se descurca în marele ora[, mai ales de cînd a luat hot\rîrea aceast\ sf. Biseric\ din Mizil cu hramul Sf. Ioan cînd au c\ va str\bate capitala pe jos în intrat Nem]i în ora[ul Mizil del’ a ocupat nu merg la c\utarea celor [ase b\rba]i. O satul meu natal Petrosa unde am stat pîn\ în ziua de alterca]ie cu un [ofer de taxi [i o Rusalii cînd am fost iar\[ chemat a sluji la aceast\ sf. insurmontabil\ suspiciune fa]\ de Biseric\ care s-a sfin]it în aceast\ zi de ast\zi Rusalii fiind metrou au fost motive îndeajuns de [i Sf. Constantin [i Elena tot în aceast\ zi f\cîndu-se întemeiate. sobor de preo]i cu num\r de trei fiinc\ b\gase caii în Tot pe jos s-a hot\rît s\ str\bat\ ea [i a adus refugia]i pe care ia b\gat tot aici [i care citadela [i Stuart London, londonez biseric\ a fost închis\ de la 22 noiembrie 1916 pîn\ get-beget ca [i Judy dar în plus patronul la 21 Maiu 1917 Cînt\re] I Catedrala Mizil/ Mihail unei agen]ii de turism care organizeaz\ Popescu cînt\re] Bis. Sf. Ioan 29 iunie 1939 prizonier tururi tematice ale capitalei, toate per 1943-1948/ Amintire - din ziua de 25 septembrie pedes. Spre deosebire de Mick, care abia 1943 cînd f\ceam servici [i cîntam singur gîndindudac\ recunoa[te Westminsterul, Stuart este m\ la colegul meu F\nic\ ce este dat disp\rut de-al casei, dar asemenea unui lord care a la ru[i. Cu regret, M. Popescu Mizil/ Utea I. Radu locuit pîn\ acum doar într-o arip\ din întregul Paracliser la aceast\ sf. Biseric\ din anul 1940 palat, Stuart [i-a propus s\ ia la picior absolut Cînd oi pleca o s\ scriu demisionarea/ În anul toate str\zile Londrei, iar la sfîr[itul exhaustivului mîntuirii 1938 oct. 24 s-a cump\rat aceast\ itinerar s\ se sinucid\. sfin]it\ carte pentru trebuin]ele sfintei biserici, pl\tit\ de Ionel D. P\tra[cu, epitrop Fiecare dintre aceste personaje î[i va urma casier, cu lei (patru sute treizeci). Pentru propriul traseu dar vor fi momente cînd se vor pomenirea numelui s\u [i a celor din intersecta. De altfel, Judy [i Stuart sînt cuno[tiin]e casa sa: Ecaterina - so]ie, Andrei - fiu, mai vechi. Mai demult, Judy a lucrat ca ghid la firma Geoff Nicholson, Londra însîngerat\, traducere [i note de Maria-Mia - fiic\/ Amintire din 4-IIlui Stuart. Mai demult, Judy [i Stuart au fost Lauren]iu Dulman, Editura Leda, 1968, în timpul sf. Liturghii..... la stran\ aman]i. Judy ]ine [i acum o hart\ a Londrei pe care 2008, 560 pag., 45 lei se cînt\ axionul de la întîmpinare a marcat toate loca]iile în care a f\cut sex. O parte Popa C. Vasile Str. Aurel Vlaicu nr. dintre acestea îl con]in [i pe Stuart. Dar, pentru c\ într-o 25 Gala]i// 17.02.2000 PRIMA RAT| zi Stuart, b\rbat c\s\torit [i de altfel pu]in înclinat spre aventuri extraconjugale, LA CAR. a hot\rît s\ pun\ cap\t leg\turii, englezoaica-pe-jum\tate-japonez\ îl ur\[te acum O poveste nu neap\rat cu o de moarte iar cînd femeia î[i va mai fi ad\ugat, cu ajutorul lui Mick, o cruciuli]\ noim\, i-a[ r\spunde cuiva care pe harta ei erotic\, Judy nu va ezita s\-l roage pe acest mardeia[-filosof s\-l aranjeze m-ar lua la rost, ceva ca în ultima [i pe Stuart în aceea[i manier\ în care i-a aranjat deja pe cei [ase. replic\ din {oimul maltez, rev\zut Londra însîngerat\ este harta narativ\ a metropolei britanice în versiunea lui în una dintre zilele acelea, parc\ Geoff Nicholson, un englez stabilit de cî]iva ani la Los Angeles, unde tocmai i-a ap\rut tot ca un f\cut: o carte sugestiv intitulat\, The Lost Art of Walking (Arta uitat\ a umblatului pe jos).

- The stuff that dreams are Este tributul s\u literar adus capitalei Albionului, o versiune postmodern\ a jurnalului made of ! lui Samuel Pepys, în care acum incendiile mistuie mai degrab\ sufletele oamenilor, iar ciuma, cronicizat\, le bîntuie min]ile. Dar chiar [i a[a, Londra lui Nicholson, „greoaie [i dezordonat\, rece [i lipsit\ de afec]iune” are farmecul ei. Altfel cum se explic\ c\ Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului pîn\ [i Mick Walton, cel mai înver[unat detractor al acesteia, se va stabili aici, dup\ Român. A publicat romanul Ce fa]\ ce, odat\ întors în Sheffield, va realiza c\ provincia e uneori o „subsuoar\ mai împu]it\” cumplit\ am, Editura Polirom, 2004, decît Marele Subra]... [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la CocaUn map novel, dac\ vre]i, cu opriri din cinci în cinci minute, romanul lui Nicholson C o l a (2002, 2008); A n i i ' 8 0 [ i ne poart\ nu doar prin cele mai importante sau, dimpotriv\, neînsemnate loca]ii din bucure[tenii (2004); Povestiri mici Londra, dar [i prin diverse perioade ale evolu]iei acesteia, adev\rate mini-c\l\torii în [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i Ciprian timp [i spa]iu, c\ci ce este, la o adic\, literatur\ dac\ nu tocmai o serie nesfîr[it\ de astfel Voicil\; C a r t e a c u E U r i (2005) de deplas\ri? De remarcat [i minu]iozitatea traduc\torului, Lauren]iu Dulman, care a cu Sorin Stoica, C\lin Torsan, Roxana ]inut s\ puncteze cu note de subsol toate aceste opriri, de[i trebuie spus c\, pe ngeri, Moro[anu [i Ciprian Voicil\; În alocuri, explica]iile sînt superflue. Îns\, pe ansamblu, traducerea ]ine pasul cu calitatea zmei [i joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi originalului, oferindu-ne un roman care, de[i voluminos, se cite[te, cazul subsemnatului, de Carmen Mihalache, Ana Pascu într-o zi, pentru c\, vorba lui Samuel Johnson, „dac\ e[ti s\tul de Londra, e[ti s\tul [i Ciprian Voicil\. A coordonat o de via]\”. serie de c\r]i tematice editate de

C

M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

F l o r i n I r i m i a , 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i literatura englez\ a Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza" din Ia[i. ~i place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la Dilemateca, Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

elena dr`ghici re]eaua literar` [i prietenii mei din via]a real`

Recunosc c\ nu am fost niciodat\ tentat\ s\ m\ afiliez la o astfel de re]ea, s\-mi fac cont, blog, parol\, s\ fac parte din grupuri, s\ fiu membru, s\ uploadez poze sau video. Prefer s\ stau în umbr\ [i s\ citesc, s\ urm\resc ce fac ceilal]i oameni cu profilele lor virtuale.

Am ajuns pe Reteaualiterara.ning.com din Google - o v\d prima oar\, scriu prima oar\ despre ea acum - [i [tiu, s`nt convins\ c\ prima impresie conteaz\ mult. Iar primul box din re]ea care mi-a s\rit în ochi a fost cel cu pozele membrilor. Frumo[i, prieteno[i, freza]i s\ dea bine la Internet, stau cumin]i acolo [i îi înt`mpin\ pe to]i vizitatorii mai vechi sau mai noi, a[a ca mine.

Dac\ tot eram la capitolul membri, am vrut s\ v\d [i c`t de activ\ este re]eaua, a[a c\ am intrat în forum.

Aici am g\sit un „concurs de poezie absurd\” - 10-15 r`nduri, neo dada, improviza]ie... Nu o s\ dau aici exemple (cine vrea s\ le citeasc\ poate s\ intre aici: reteaualiterara.ning.com/forum/topics/1971741:Topic:34412), îns\ ce vreau s\ subliniez este c\ oamenii s-au înghesuit s\ scrie, mai bine sau mai prost. De fapt acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place internetul - libertatea de exprimare în timp real, vitalitatea, ideea de work in progress. Între timp Mircea îmi spune c\ nu prea mai are poft\ de m`ncare în ultimele dou\ zile (sper c\ nu din cauza mea), iar Alina m-a declarat iubita perfect\ pentru ea (eu: asear\ mi-am pus chilo]ii în cap [i am s\rit în pat. ea: e[ti iubita perfect\ pentru mine, te proste[ti exact ca mine). Eu îmi continui cuminte navigarea.

964 de membri, 2.193 de poze, 411 videouri, calendar cu evenimente culturale viitoare, 16 grupuri de discu]ie (România în lume, Cronici, Funda]ia Dostoievski, Poeme de dragoste...), 3.119 posturi pe blog, multe [tiri din domeniul literar în special, preluate din str\in\tate chiar în limba de origine - asta am g\sit pe Reteaualiterara.

Ini]iativa acestei re]ele literare îi apar]ine lui Gelu Vla[in - „poet, promotor cultural, interesat de cultur\, jurnalist, pasionat de lectur\”. Pe Gelu Vla[in îl g\si]i [i pe blogul oficial (geluvlasin.blogspot.com) unde v\ ]ine la curent cu lumea cultural\ din Spania, în special din Madrid, ora[ în care este rezident.

noua e-literatur`

Î

n timp ce p\l\vr\geam cu Mircea [i ascultam o pies\ senzual\ (Sunset s pirals - prima la YouTube), pe care de altfel i-am [i dedicat-o, m\ apeleaz\ Ana, care îmi cere textul. Iar am uitat sau iar m-am luat cu altele sau iar am a[teptat s\ g\sesc cel mai cool site despre care s\ scriu. Nu l-am g\sit înc\ sau s`nt eu prea preten]ioas\, îns\ am dat peste Reteaualiterara.ning.com sau „re]ea cultural\ interna]ional\”.

Mircea scrie felicit\ri de S\rb\tori (obliga]ie de la job), Alina tocmai a dat un test (tot la job), iar eu m-am l\sat prins\ de Reteaualiterara.

Ah, [i eu tot la job s`nt.

Elena Dr\ghici, 23 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i grãdina.

cristina foarf` blogul - playground pentru literatur` ult\ lume se pl`nge în leg\tur\ cu soarta crud\ a literaturii în epoca infam\ a Internetului.

Bietele c\r]i, ce destin tragic. Realitatea arat\ îns\ contrariul apocalipsei profe]ite: literatura î[i g\se[te un spa]iu de joac\ pe blog, un spa]iu mai permisiv, mai interactiv [i mai dinamic dec`t paginile cuprinse între dou\ coperte. Sînt bloguri personale scrise at`t de bine înc`t le cite[ti ca pe o carte. {i sînt autori care aleg s\-[i publice independent textele pe bloguri. (Ok, asta se înt`mpl\ [i pentru c\ s`nt refuza]i de edituri, dar [i pentru c\, datorit\ libert\]ii pe care o ofer\, blogosfera e un mediu propice de a crea buzz [i viralitate în jurul unui proiect literar.) Bineîn]eles, ce apare pe bloguri este mai scurt [i are avantajul interactivit\]ii: cititorii intr\ în dialog cu personajele prin comentarii, textul poate fi înso]it de suport multimedia, de hiperlinkuri, de trimiteri încoace [i încolo, ceea ce duce la o fic]iune nonliniar\, rizomatic\.

Un autor de blogfi î[i poate anun]a inten]iile: \sta e blogul unde scriu o carte, un capitol pe zi etc. Mai interesant este c`nd acest anun] nu are loc. Citim un blog, îi b\nuim o inten]ie literar\, dar nu avem dovezi. De unde [tim c\ acolo vorbe[te cineva real sau un personaj? P`n\ la urm\, pe orice blog autorul î[i creeaz\ un personaj sau mai bine zis o persona, dar de la un anumit punct încolo, conven]ia real-fic]ional dispare [i nu mai conteaz\ de fapt dac\ cele

M

Dic]ionar:

Blook - blog transformat în carte Flog - blog fic]ional Blogfi - fic]iunea pe bloguri Blognovel - roman scris pe blog Digital natives sau genera]ia Z - copiii n\scu]i în era digital\, familiariza]i de mici cu noile tehnologii, dependen]i de computer, internet, iPod, jocuri.

Flicktion - Fic]iune pornind de la fotografii puse pe Flickr

Editura Lulu este dac\ nu prima, atunci în mod cert cea mai cunoscut\ editur\ de self-publishing. Uploadezi textul literar, selectezi fontul, coperta, culorile, pre]ul [i gata ai cartea în format digital. Oricine o poate cump\ra, cartea este printat\ la comand\, iar autorul prime[te 80% din v`nz\ri, restul revenind editurii. Din 2006, Lulu ofer\ anual Blooker Prize pentru c\r]ile ap\rute pe bloguri. Din juriu fac parte persoane active at`t online, c`t [i în domeniul literaturii, cum ar fi Cory Doctorow (scriitor), Paul Johnson (cercet\tor [i profesor universitar) sau Nick Cohen (scriitor [i jurnalist).

Premiul pentru fic]iune 2007 - The Doorbells of Florence de Andrew Losowsky, o colec]ie de fotografii ap\rute pe Flickr cu sonerii din Italia, înso]ite de pove[ti stranii. spuse s`nt adev\rate, e doar mi[to s\ le cite[ti. Demersul ludic [i în[el\tor deconcerteaz\, autorul se joac\ cu nervii no[tri, dar [i implicarea cititorului e mai mare. A[a a fost cazul celebrei Belle de Jour, „prostituata londonez\” al c\rei blog s-a transformat într-o carte. În .ro, un exemplu bun este RealK-ul lui Drago[ Bucurenci, scris pe blog [i publicat apoi în volum.

Literatura pe bloguri mai înseamn\ ceva - publicare independent\, democratizare [i acces direct. Mai exist\ editorul unei c\r]i în aceast\ „nou\ literatur\”? Deocamdat\ nu, de[i, în momentul în care se va profesionaliza suficient, ar putea fi reinventat. Scriitorul joac\ [i rolul editorului. {i cititorii au rolul lor în editare, feedbackul este rapid [i direct, a[a c\ autorul poate schimba de la o virgul\ pus\ aiurea p`n\ la fragmente întregi ce se contrazic. C`t de mult î[i modific\ stilul sau traseul narativ ]ine de o op]iune personal\, la fel [i dac\ blogul se va transforma într-o carte tip\rit\ sau nu.

Cititorii intr\ acum [i în pielea criticului, a[a c\ autorul se treze[te cu un cor de critici, cel mai probabil cu p\reri contrare, mai mult sau mai pu]in argumentate. Autoritatea

conteaz\ aici dac\ e validat\ pe Internet, în acela[i mediu, oric`nd put`ndu-se argumenta c\ un critic din „offline” nu pricepe nimic din conven]iile lumii online. În schimb, aici raportul se inverseaz\. {tim c\ ceea ce apare la o editur\ trece prin mai multe filtre, deci textele publicate au o anumit\ valoare literar\ sau m\car comercial\. Pe net îns\ apare... orice, de unde [i cantitatea impresionant\ de lucruri total neinteresante sau stupide. Deocamdat\ mediul este mai interesant dec`t con]inutul [i r\m`ne de v\zut c`t de creativ va fi folosit cu toate posibilit\]ile lui.

P`n\ la urm\, cititorului îi apar]ine decizia ce pune în feedreader. Oricum, literatura scris\ pe bloguri este înc\ la început, a[tept`ndu-se ca ea s\ fac\ boom atunci c`nd mai cresc pu]in cei din genera]ia Z, a[a-numi]ii digital natives.

Cristina Foarf\, 26 de ani, a absolvit Facultatea de Litere a Universit\]ii Bucure[ti [i masteratul de Teoria [i practica edit\rii la aceea[i facultate. În prezent este content editor pe site-urile Metropotam , Coolio [i Urbee .

Coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008).

Literatura punct ro

RealK - http://realk.weblog.ro/. Primul roman scris pe blog în România, publicat apoi la Editura Polirom. Dup\ publicare, textul romanului nu mai poate fi citit online.

Trenul Foamei - http://trenulfoamei.wordpress.com/.

Un roman despre o student\ din Moldova venit\ în România, publicat, capitol cu capitol, zilnic, timp de o lun\.

BlogRoman - http://www.blogroman.blogspot.com/.

Scris de Br\du] Ulmanu, un work in progress, l\sat, se pare, neterminat Pizde] - nu e propriu-zis un roman scris pe blog, dar a ap\rut, mai înt`i, serializat, pe site-ul lui Andrei Gheorghe Ioan T. Morar - Cartea de la cap\tul lumii. Noua Caledonie.

Ioan T. Morar [i-a scris pe blog însemn\ri din Noua Caledonie cu scopul declarat ca, la întoarcere, cartea s\ fie deja gata.

A[a a fost.

23

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

noua art`

sorana munteanu Boutique de lux.

T\rgurile de art` contemporan` T`rgurile de art\ – you’ve got to love them. Multimiliardari ponosi]i, doamne din înalta societate cu bl\nuri [i cu bijuuri impozante, big sharks [i small fishes, dar pe care oricum trebuie s\ îi cuno[ti înainte s\ p\[easc\ în perimetrul standului.

Totul este ca într-un boutique, s\ zicem Prada, în care a intrat un super-star, cu galeri[ti gr\bindu-se s\ arate cele mai noi sau deosebite produse cu reduceri [i cu pre]uri speciale (e important ca un trend-setter s\ aib\ în colec]ia sa un anume artist, pentru c\ mul]i al]ii îi vor urma exemplul). De[i discu]iile [i argumentele tranzac]iilor s`nt ceva mai elevate dec`t într-un boutique, trec`nd prin filosofii, istorii [i teorii ale artei sau chiar sociologie [i politic\, totul se reduce spre final la comer] [i la bani. Care comer] [i bani, anul acesta, au fost foarte afectate de o anume criz\ financiar\. {i cum cei mai mari colec]ionari s`nt americani... you do the math.

S`nt dou\ posibilit\]i preconizate: fie vom asista la o criz\ [i în domeniul economiei artei, de[i acest sector nu a fost înc\ afectat în nici un fel, fie putem spera c\ pia]a de art\ ar putea c`[tiga din aceast\ situa]ie haotic\. Nu de pu]ine ori arta s-a dovedit o investi]ie foarte bun\ [i poate fi considerat\ acum o solu]ie de evitare a crizei.

Este sezonul t`rgurilor la sf`r[it de octombrie - început de noiembrie în Europa, cu o pleiad\ de edi]ii ale unor t`rguri în toate capitalele importante ale artei: Frieze, Scope [i Affordable la Londra, FIAC la Paris, Art Forum, Preview [i Liste la Berlin, Artissima la Torino [i toate în trei s\pt\m`ni pline pentru orice colec]ionar important.

Eu am fost la Preview anul acesta, cu Dan Popescu, directorul galeriei H’art, un t`rg pentru galerii tinere care s-a desf\[urat la aeroportul Templehof din centrul Berlinului. Este aeroportul folosit de Hitler [i ultimul zbor a avut loc exact în ziua deschiderii t`rgului; un spa]iu imens, cu aspect industrial, ce urmeaz\ a fi transformat în centru cultural. Hangarul num\rul 2 a fost amenajat, cu precizie german\, ca s\ g\zduiasc\ 57 de galerii din 13 ]\ri. Evident c\ principalul scop al fiec\rui galerist este s\ v`nd\, dar oric`t de pragmatic ar fi, mi se pare imposibil s\ reduc\ totul la asta. Se simte în aer un fel de boemoburghezie înecat\ în [ampanie [i înghe]at\ p`n\ la prima

una aceasta, n-am predat la timp textul de rubric\. {i, dac\ tot am f\cut-o de oaie, m-am gîndit s\ scriu chiar despre ceea ce nu ne sup\r\ deloc (cînd aplic\m metoda altora) [i ne scoate din min]i (cînd ni se întîmpl\ nou\): întîrzierile.

Exemple ar fi cu duiumul, de la profesorul care ajungea sistematic la facultate cu un sfert de or\ peste sfertul academic, pîn\ la autorii de benzi desenate care nu predau la timp plan[ele pentru revist\ [i erau adu[i pe sus la redac]ie, s\-[i termine opera. Exist\ o filosofie a întîrzierii, care, printr-o rafinat\ combina]ie de resorturi psiho-patologice [i estetice, g\se[te motiva]ii superioare uit\rii, dezinteresului sau pur [i simplu m\g\riei: fie clipa se dilat\ bergsonian [i cap\t\ elasticitatea „duratei eterne”, fie momentul devine o suprapunere de alternative „multiversice” (în care, scindat în variante cuantice, î]i po]i fuma ]igara acas\ [i ]ine, simultan, cursul de teorie narativ\ la [coal\).

Nu [tiu dac\, prin vreo extensie a universurilor alternative, profesorul nostru sau desenatorul lui Nasdine Hodja din Pif-urile de alt\dat\ ar fi reu[it s\-i citeasc\ pe Deutsch [i Hofstadter, dar nimic nu-i putea scoate din tabieturile lor inofensive, prin care secunda r\mînea blocat\ într-un prezent perpetuu. Ba chiar Angelo di Marco, desenatorul [aptezecist, împinsese arta întîrzierii atît de departe, încît, pentru a fi terminate, plan[ele sale nu mai con]ineau decît fizionomii în prim-plan [i corpuri schi]ate. În spatele lor, în locul decorurilor sau al detaliilor de plan secund, nu întîlneai decît o multitudine de spa]ii albe.

Bineîn]eles, nici eu n-am fost mereu u[\ de

L

24

biseric\. Împreun\ cu amicul Mihnea am n\scocit o metod\ prin care s\ ne batem joc de timp [i, în cele din urm\, de noi: s\ vedem cine întîrzie mai mult la miu]a de iarn\ din fa]a Muzeului Antipa. Cînd e vorba despre fotbal, numai nebunii [i plictisi]ii de via]\ î[i pot propune s\ nu ajung\ la timp; noi eram [i una, [i alta. Invariabil, ultimul sosit îl întîmpina pe nefericitul care înghe]a pe teren cu formula: „Ei, cum e cu a[teptatul?”.

Dup\ care urma o mi[care scurt\ a mîinii, similar\ celei pe care o face agentul în intersec]ie, cînd nu [tii dac\ te înjur\ sau te îndeamn\ s\ circuli.

La fel de invariabil, filosoful-microbist se alegea c-o minge în spate [i-o urare imposibil de reprodus.

Am ]inut-o a[a mult\ vreme. Întîrziam pe rînd, metodic, nevinovat. Azi cinci minute, mîine zece, peste o s\pt\mîn\ o jum\tate de or\. Timpul se dilata; r\bdarea noastr\, la fel. Pîn\ cînd, dup\ vreo dou\ luni de întîrzieri, n-a mai venit niciunul la meci. Asta se întîmpla acum trei ani. De atunci, tot a[tept s\ sune telefonul [i s\ aud o voce binecunoscut\, f\cînd bilan]ul: „Ei, cum e cu a[teptatul?”.

Cît despre terenul de pe Antipa, a r\mas pustiu.

Primarul - om gospodar - l-a s\pat [i i-a trîntit [i-un rond de flori. N-o s\ ghici]i niciodat\ ce i-a pus în mijloc: un ceas.

Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cybercultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a Alexandru, Editura Univers, 1998; povesti lucruri incomode (A Derapaj, Editura Polirom, 2006).

_____________ 1

2008.

„Ghenie, cel mai bine vîndut la Berlin”, în Cotidianul din 4 noiembrie

Sorana Munteanu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Istoria [i Teoria Artei din cadrul Universit\]ii de Arte din B. A lucrat ca assistent curator la Galeria h'art, iar `n prezent este curator la MNAC.

manolescu

\nt\rzieri

Pe post de PS: la sf`r[itul lui noiembrie s-a organizat la Sala Dalles din Bucure[ti primul t`rg na]ional de art\ modern\ [i contemporan\. Este doar na]ional [i de art\ modern\ [i contemporan\, dar este o ini]iativ\ demn\ de l\udat, pentru c\ î[i propune s\ (re)prezinte ansamblul pie]ei de art\ din România. Evenimentele de acest fel mi se par oportunit\]i bune pentru a lua pulsul sistemului artistic românesc, pentru compara]ii [i observa]ii generale, dar [i pentru un contact direct [i pe teren neutru cu arti[tii [i cu galeri[tii locali.

ion

derapaj

palm\ dat\ de criz\ sau de vreun colec]ionar.

Exist\ mai multe tipuri de cump\r\tori: colec]ionarii importan]i, pentru care arta este un business sau un indiciu al prestigiului [i-al statutului social, yuppies care vor s\-[i decoreze noile case cu lucr\ri c`t mai funky [i spectaculoase, [i oameni pasiona]i de art\ care î[i dau toate economiile pe o oper\ care le-a atras aten]ia. Nu o s\ vorbesc îns\ despre valoarea „cump\r\turilor” pentru c\, credibil sau mai pu]in, s-au ocupat al]ii deja de acest aspect (vezi articolul Luciei Popa din Cotidianul1), ci a[ vrea s\ continuu s\ vorbesc despre forfota vizitatorilor, despre frenezia galeri[tilor, despre senza]ia de percep]ie imediat\ a artei vii, care se mi[c\ în ritm cu timpul [i cu noi. Pentru c\, `n fond, despre asta e vorba la un t`rg de art\ care elimin\ bariere geografice, de[i instituie ni[te bariere de valoare [i economice, red\ o variant\ credibil\ a st\rii artei la un moment dat. P`n\ la urm\ arta a fost întotdeauna (sau cel pu]in de la Rena[tere înspre zilele noastre) parte a sistemului economic, politic [i social în care [i-a ocupat locul de bun de lux.

Cu invita]ii nominale [i [ampanie din partea casei, cu opere de art\ iste]e sau pur [i simplu frumoase [i cu discu]ii inteligente, t`rgurile de art\ r\m`n evenimente „glamorous, darling” (pe un ton afectat [i nazalizat), ca s\ o citez pe vecina irlandez\ de stand, accesibile numai celor mai noroco[i dintre noi.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

Îmi pare teribil de r\u c\ am pierdut expozi]ia Zah\r/ p\m`nt/ parizer a lui R\zvan Boti[ la galeria 26 [i prezentarea sa din 31 octombrie de la Paradis Garaj. Sper c\ unii dintre voi au avut mai mult noroc. R\zvan Boti[ este din Bra[ov [i lucreaz\ cu materii prime, spune curatorul {tefan Tiron. Expozi]ia se constituie într-o o critic\ la adresa conceptelor de patriotism [i de simbol na]ional, cu trimiteri [i la situa]ia actual\ a Românicii. P\m`nt românesc „îmborc\nat” pentru export, masa t\cerii din parizer [i din c`rna]i [i acadeaua „ne duc cu z\h\relul” în forma h\r]ii României s`nt hrana proletariatului care va duce patria pe culmi înalte în zbor. Pentru mai multe detalii, accesa]i botisrazvan.blogspot.com.

noua art`

Unele dintre cele mai importante t`rguri europene s`nt Arco Madrid în februarie, Art Brussels, Art Cologne [i ViennaFair în aprilie, Art Basel în iunie, Frieze (Londra), FIAC (Paris), Art Forum (Berlin) în octombrie, la care se adaug\ Liste (Basel, Berlin), Volta (Basel, New York) sau Scope (Basel, Londra, Miami, New York), pentru galerii tinere, care profit\ [i ele de pe urma afluxului de colec]ionari. Evident lista poate continua foarte mult [i selec]ia nu este ierarhic\ sau obiectiv\; s`nt doar primele nume importante care vin în minte odat\ cu no]iunea de t`rguri de art\. Google them!

http://incepem.blogspot.com/2008/08/razvan-botis-works.html

pastel \n tehnic` umed` ea scoate din geant\ un strugurel îi desprinde capacul îl r\suce[te cu dou\ degete p`n\ c`nd strugurelul i]e[te botul lucios apoi i-l întinde celeilalte care îl ia z`mbe[te prive[te furi[ în st`nga [i-n dreapta [i trece repede peste buze boticul umed imediat [i le freac\-ntre-ele iar ele alunec\ una pe alta [i r\m`n deschise de parc\ brusc ar fi primit o veste m\ uit la gura ei nu cum se uit\ fl\m`ndul în gura celui care m\n`nc\ ci ca s\ v\d dac-a-nceput s\-i semene cu gura celeilalte Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

robert

[erban

25

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

noul teatru

mihaela michailov

Peca {tefan:

„Nu-m mi plac contemporaneiz\rile artificiale” Pe 20 [i pe 21 decembrie a avut loc avampremiera spectacolului Poveste d e i a r n \ , în regia lui Alexander Hausvater, la Teatrul Na]ional Mihai Eminescu din Timi[oara. Dramaturgul Peca {tefan, autorul unor texte care revitalizeaz\ for]a brut\ a limbajului, preocupat de teme cotidiene axate pe coliziunea intim-social, a lucrat la retraducerea [i adaptarea textului.

Cum te-ai documentat pentru traducerea Pove[tii de iarn\?

26

Alexander Hausvater a venit la mine [i mi-a f\cut propunerea de a lucra la o nou\ traducere [i adaptare a Pove[tii de iarn\.

Mi s-a p\rut o provocare tare, mai ales c\ lucram pe un text shakespearian [i aceast\ experien]\ venea dup\ ce, tot cu Hausvater, lucrasem la un spectacol care p\rea la început imposibil, Rocky Horror.

Poveste de iarn\ este un text destul de controversat, în sensul c\ nu se [tie exact dac\ l-a scris integral Shakespeare, dac\ a fost o compila]ie din diferite alte fragmente sau dac\ i-a apar]inut dramaturgului. E o pies\ cu o structur\ stranie, experimental\ chiar, începe cu o tragedie [i se termin\ cu o comedie. Mi s-a p\rut foarte interesant de explorat [i exploatat acest tip de compozi]ie a[a c\ am pornit de la textul original [i am citit cam 600 de note de subsol, contextualizînd [i explicînd extrem de multe detalii. Am citit [i versiunea româneasc\, tip\rit\ în ’68, pe care mi-am cump\rat-o de la un anticar pentru c\ nu o aveam acas\.

Am descoperit o limb\ român\ poetic\, prelucrat\, care nu era ofertant\ pentru scen\, am citit foarte mult despre pies\, despre contextul apari]iei [i-al recept\rii ei etc. Oricum Hausvater a f\cut la început cîteva t\ieturi foarte bune pe text, în spiritul mont\rii pe care a conceput-o. Am scris un prim draft [i apoi am început s\ lucr\m în ideea de-a simplifica, dar nu la nivelul imagisticii [i al lumii, unde se g\sesc multiple referin]e, ci la nivelul accesibiliz\rii. M-a interesat s\ aduc totul în zona unui limbaj func]ional, concentrat pe ac]iuni, pe rela]ii, pe tensiuni de putere. M-a preocupat o limb\ auster\, apropiat\ de felul în care vorbim noi ast\zi [i, în acela[i timp, fidel\ spiritului textului. O limb\ care s\ nu tr\deze stilul.

Ce mi s-a p\rut inteligent la varianta ta de traducere [i adaptare e tocmai echilibrul retoric între o anumit\ oralitate de ast\zi [i o poeticitate organic\.

Exact asta am [i încercat s\ realizez. {i asta a [i fost cel mai greu. Am încercat s\ lucrez la un tip de poeticitate contemporan\, care s\ rezoneze cu percep]ia noastr\.

O poeticitate cotidian\.

Da. Textul are aceast\ dimensiune stilistic\. Cel mai important e s\ func]ioneze scenic, s\ asimil\m limbajul ca parte consistent\ din lumea aflat\ la cî]iva metri în fa]a noastr\. Din p\cate nu am reu[it s\ stau prea mult la repeti]ii pentru c\ am avut o perioad\ mai agitat\. Sper ca ultimul draft, pe care l-am scris dup\ ce am asistat la dou\ lecturi, s\ fie varianta care sus]ine cel mai bine viziunea scenic\.

Accesibilitatea textului poate limpezi o structur\ de spectacol care, în cazul lui Hasvater, suprapune stiluri diferite [i un tip de teatralitate plurireferen]ial\: muzic\ live, fizicalitate radical\, ac]iune fragmentat\.

Am [tiut de la început care sînt direc]iile mont\rii [i mi s-a p\rut important s\ fac din text o constant\, în sensul în care s\ po]i identifica anumite elemente recognoscibile de la o scen\ la alta. În acela[i timp am vrut s\ deschid textul, s\ fac din el un material de lucru pentru diferite viziuni. N-am exagerat în localiz\ri, în determin\ri care s\ fie specifice doar acestei mont\ri pentru c\ mi-am dorit o traducere care s\ asimileze organic, în primul rînd, valen]ele textului. Nu-mi plac de altfel contemporaneiz\rile artificiale. Cred c\ actualitatea trebuie s\ vin\ din autenticitatea [i din for]a lumii surprinse, nu din m\rci lingvistice.

Legat de registrul contemporaneiz\rii despre care vorbeai, nu exist\ nici o for]are terminologic\. Limbajul e cotidian, dar neîmpins spre artificii de actualizare.

N-am vrut s\ leg nimic din text de ceva din ziua de azi pentru c\ mi s-ar fi p\rut redundant. Con]inutul piesei are o valoare actual\ care dep\[e[te orice tip de contextualizare.

Textul este foarte puternic [i spectatorii pot face conexiuni cu zone ale politicii de ast\zi, pentru c\ exist\ tensiuni pe care le pot reg\si [i pe plan public, [i pe plan privat. M-a interesat s\ las aceste conexiuni s\ circule liber în mintea spectatorilor, nu s\ le impun eu. N-am vrut s\ mut totul în România sau în Europa de azi.

Crezi c\ retraducerea textelor clasice poate dinamiza

nu doar limbajul, dar poate determina [i un anumit tip de montare? E limbajul, în texte care nu se concentreaz\ pe variante noi de traducere, un impediment?

Cred c\ limbajul e o problem\. Am v\zut în Festivalul Na]ional de Teatru Hamlet-ul lui Radu Nica de la Sibiu. Exist\ în spectacol o încercare de regîndire a textului care, dac\ era dus\ pîn\ la cap\t, ar fi putut s\ fie foarte tare. Scena teatrului în teatru era jucat\ în limba unor traduceri învechite.

Dac\ pentru tot restul s-ar fi g\sit un alt registru de traducere - auster cumva, dar p\strînd desigur poezia -, ar fi fost un efect dramaturgic extrem de puternic. În Anglia [i în America, Hamlet are versiuni în contemporary english.

Lucrul la Poveste d e i arn\ a fost [i pentru mine un experiment în primul rînd de cercetare textual\ [i apoi de regîndire a unei întregi structuri dramaturgice. De multe ori la noi s-a încercat un echivalent poetic românesc care poate func]iona sau nu, dar cum spuneai [i tu, e un mare impediment în montare. Opre[te ac]iunea [i desf\[urarea piesei.

Le blocheaz\.

Da. Pentru c\ ori nu în]elegi, ori sun\ într-un fel arhaic care te face s\ receptezi totul, din start, ca pe o poveste îndep\rtat\ de timpul t\u. În felul acesta po]i s\ ratezi exact lucrurile vii, valabile [i azi. Mul]i regizori au conceput propriile lor versiuni pentru texte clasice, din p\cate îns\ nu le-au publicat.

Trecînd într-un alt registru de lucru dramaturgic, a[ vrea s\-mi spui cîteva lucruri despre cel mai recent proiect pe care l-ai f\cut la Baia-Mare cu Ana M\rgineanu, un proiect gîndit pentru comunitatea de acolo [i asamblat în func]ie de ce a]i g\sit la fa]a locului. Rezultatul a fost un spectacol community specific.

Ana a avut mai demult o idee care acum s-a materializat într-un prim spectacol la Baia-Mare. Ideea era s\ fac\ un ciclu de spectacole - Despre România numai de bine - în care s\ creeze mont\ri pentru ora[e despre care se [tiu mai pu]ine lucruri [i despre comunit\]ile din aceste ora[e. În tot acest proiect documentarea este o parte consistent\ [i e nevoie de un dramaturg care s\ dea o structur\ unei experien]e particularizate pe fiecare ora[. Important e ca oamenii care vin la spectacol s\ g\seasc\ o dimensiune a ora[ului pe care o [tiau pu]in sau aproape deloc [i s\ ias\ din sal\ cu un ora[ redescoperit. Am avut cam zece zile de documentare propriuzis\, dup\ care am ajuns la un concept propriu: s\ scriem lucruri adev\rate care s\ fie în acela[i timp inventate. Am plecat de la chestii reale din Baia-Mare [i am creat pove[ti noi care au la baz\ problemele din pove[tile întîmplate pe

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

Beatrice L`p`dat

În urm\ cu aproximativ 30 de ani, un b\ie]el de numai 3 ani, numit apoi „Prin]ul” de profesoara sa, p\[ea pentru prima dat\ într-o sal\ de balet.

Gra]ie acelei zile în care foarte popularul dansator, regizor [i coregraf de mai t`rziu s-a înt`lnit pentru prima dat\ cu dansul, oameni din toat\ România [i din multe alte ]\ri ale Europei au avut bucuria de a primi în vie]ile lor spectacole în registre dintre cele mai diverse, de la Dama cu camelii p`n\ la Portretul lui Dorian Gray [i mult mai recentele Urban Kiss sau Umbre de lumin\.

Dac\ nu a]i în]eles acum despre cine vorbesc, înseamn\ fie c\ arta dansului v\ las\ total rece, fie c\ nu a]i trecut niciodat\ în ultimii ani pe l`ng\ Teatrul Odeon din Bucure[ti.

bune, dar pe care, de la un punct încolo, le-am inventat noi. Am gîndit o construc]ie piramidal\ [i ce mi se pare mie cel mai puternic este faptul c\ treci prin foarte multe st\ri, lumi [i stiluri - am scris chiar [i un musical. Ana a folosit foarte inteligent spa]iul teatrului, integrîndu-l în desf\[urarea pove[tilor. Am ales 5 actori care joac\ mai multe roluri.

Au venit cu voi cînd v-a]i documentat?

Nu, am vrut la un moment dat s\-i integr\m [i pe ei în documentare, dar în ideea de pove[ti adev\rate complet inventate ni s-a p\rut mai potrivit s\-i integr\m pe m\sur\ ce prelucr\m pove[tile. Am ales ni[te actori care s-au implicat foarte mult. În pies\ sînt epoci diferite [i mul]i spectatori ne-au întrebat cum de-am [tiut c\ anumite lucruri s-au întîmplat exact a[a, ceea ce e bine pentru ce ne-am propus noi.

Am citit mult despre Baia-Mare, am f\cut interviuri mai neoficiale pentru c\ n-am vrut ca oamenii, [tiind c\ li se ia un interviu, s\ mai înfloreasc\, asta ne revenea nou\... au fost interviuri diferite - felul cum au tr\it oamenii în diverse perioade, cum s-au raportat la anumite evenimente etc.

Acum e foarte important ce se va întîmpla în urm\torul ora[ în care vom face proiectul, pentru c\ fiecare ora[ cere o anumit\ structur\ dramaturgic\, un anumit stil. Fiecare ora[ vibreaz\ altfel.

Dar aceia care au trecut nu numai pe l`ng\ teatru, ci chiar [i prin sal\, la unul dintre spectacolele lui R\zvan Mazilu, au aflat o mul]ime de lucruri noi.

Despre dans. Despre via]\. Despre cum î]i poate schimba via]a un z`mbet d\ruit la momentul potrivit persoanei potrivite. Despre cum s\ integrezi o cutie de pizza [i o înghe]at\ pe ritmuri de tango f\r\ a fi penibil. Despre tot soiul de lucruri m\runte de acest fel.

Despre filosofie nu? - vor întreba cei mai eleva]i [i serafici dintre curio[i. Ba da, sigur c\ da. Chiar foarte multe. Numai c\ dezam\girea celor c\rora le place s\ vad\ în dansul contemporan un soi de alchimie rezervat\ doar ini]ia]ilor nu va înt`rzia s\ apar\ - pentru c\ nu se cade s\ dansezi pe muzic\ de club atunci c`nd ai preten]ia c\ transmi]i ni[te lucruri c`t se poate de serioase despre via]\ [i moarte. Iar scenele cu dansatorul îmbr\cat într-o c\ma[\ mov în timp ce î[i d\ cu voluptate ochii peste cap pe muzica lui Piazzolla s`nt de-a dreptul lascive - mai bine st\tea chircit o or\ întreag\ pe jos [i publicul (ales, cum altfel) pleca satisf\cut c\ a asistat la ceva foarte ermetic. Îns\, p`n\ la urm\, celor ca noi, pe care Dumnezeu nu i-a înzestrat cu putin]a de a se manifesta prin dans pe scen\, ne r\m`n vorbele [i specula]iile. Cel mai mul]umit [i cel mai fericit r\m`ne, prin excelen]\, artistul. {i nu m\ pot ab]ine s\ nu m\ întreb de c`te ori, în lunga sa carier\, nu s-a amuzat poate fiind martor la tot felul de av`nturi hermeneutice asupra artei sale.

Pentru c\ poate, de fapt, dansatorul nu vrea s\ spun\ nimic. Pentru c\, de fapt, dac\ snobismele discu]iilor pe tema „a devenit Mazilu comercial?” nu vor înceta, ne vom întoarce la situa]ia aberantelor comentarii [colare [i ne vom chinui mereu s\ în]elegem, cu concepte, desigur, dintre cele mai dificile, ce a vrut dansatorul s\ spun\? P\i, dac\ poart\ o rochie alb\, puritatea, dac\ st\ într-un pat plin de cear[afuri îns`ngerate, a vrut s\ exprime inima sf`[iat\ etc. etc.

Pentru c\, de fapt, poate c\ [i în arte preten]ioase precum dansul contemporan este vorba despre lucrurile mici. Despre o nuan]\ din privirea dansatorului care atunci c`nd î[i fixeaz\ privirea asupra spectatorilor poate s\ transmit\ uneori mai mult dec`t conceptul ideatic în sine. Despre felul cum cad luminile asupra celor de pe scen\ [i despre felul cum asta poate s\ spun\, la un moment dat, totul.

Asta o spune cineva care a început s\ urm\reasc\ dansul contemporan, de la spectacolele de pe Mezzo p`n\ la Simfonia Fantastic\, av`ndu-l pe acela[i R\zvan Mazilu în prim-plan, crez`nd c\ îi g\se[te acolo pe Platon [i pe Kierkegaard (nu v\ aminti]i acele frumoase citate din Fric\ [i cutemur în care cavalerii infinitului „exprim\ în mod absolut sublimul în pedestru?”) la pachet cu o ofert\ de transcendere a tristei [i fadei realit\]i.

Adev\rul îns\ este c\ nu am aflat, merg`nd la spectacole de dans, nici de unde vin, nici dac\ voi c`[tiga m`ntuirea at`t de elevat c`ntat\ de Mahler [i nici care e, în definitiv, treaba cu via]a asta.

Paradoxal este c\, abia atunci c`nd am renun]at la aceste a[tept\ri înalte ([i, p`n\ la urm\, absurde), am început s\ surprind, din ce în ce mai relaxat\, în ce const\ de fapt minunea acestui timp de dans contemporan celebrat de R\zvan Mazilu: bucuria clipei. Bucuria de a fi pentru c`teva minute sau ore.

Poate c\ nu avem certitudini mai multe dup\ ce ie[im de la Umbre de lumin\ [i e foarte posibil s\ nu g\sim o dragoste ca în Urban Kiss niciodat\, dar bucuria simpl\ [i neviciat\ de a putea fi acolo, de-a împ\r]i pentru c`teva minute sau ore tronul cu Dumnezeu prin crea]ie se va transmite, treptat, în toat\ filosofia de via]\ a celui care începe s\ iubeasc\ dansul.

Nu [tiu dac\ cineva [i-a rezolvat probleme fundamentale ale existen]ei merg`nd la spectacole de dans contemporan. Dar [tiu c\ totu[i înc\ merit\.

E bine, din c`nd în c`nd, s\ ne reamintim, prin Umbre de lumin\, cel mai recent spectacol de la Odeon av`ndu-l ca protagonist pe R\zvan Mazilu (regia Philippe Trehet), c\ merit\ s\ continu\m dansul, tr\itul, m`ncatul, iubitul, c`ntatul. Pentru c\ s`ntem numai umbre, dar nu [tim înc\ dac\ nu cumva ni s-a preg\tit ceva mult mai înalt. {i merit\ a[teptat. P`n\ la urm\, indiferent de c`t de contemporan\, ermetic\ sau underground este ipostaza în care ni se prezint\ dansul lui R\zvan Mazilu, am în]eles c\ în toate este vorba despre acela[i lucru - marea A[teptare. Pe muzic\ de Bach sau pe ritmurile lui Piazzolla. E acela[i lucru.

noul dans

Ce vrea dansatorul s\ spun\

Beatrice L\p\dat, 20 de ani, student\ la Facultatea de Litere din Bucure[ti `n anul II (român\-englez\). Colabor\ri la revistele Timpul , Observator Cultural [i Tomis . Particip\ la [edin]ele cenaclului „Atelier postmodern" condus de Ion Manolescu la Facultatea de Litere.

Crezi c\ exist\ riscul ca acest tip de spectacol comunitar s\ nu treac\ dincolo de comunitatea în [i pentru care a fost f\cut?

Nu cred, pentru c\ e, pîn\ la urm\, un spectacol [i despre experien]a mea [i a Anei în Baia-Mare, despre felul în care am receptat noi toate pove[tile. E viziunea noastr\ despre Baia-Mare, în care s-ar putea s\ se reg\seasc\ [i locuitorii ora[ului. Am încercat s\ cre\m [i o experien]\ teatral\ pîn\ la urm\, s\ investig\m anumite mijloace teatrale. Am lucrat, cum spuneam [i înainte, pe aceast\ structur\ piramidal\, în care sînt mai multe epoci - de la 1903, 1984, 2008, 2123.

Ne-am jucat pu]in cu proiec]iile de viitor - cum ar ar\ta BaiaMare peste 200 de ani.

E un mod de lucru interesant care î]i aduce experien]e la care nu [tiu dac\ te gînde[ti în mod obi[nuit - [i ca dramaturg, [i ca regizor, [i ca actor. Ar fi interesant dac\ am face mai multe spectacole despre ora[e, s\ le punem cap la cap [i s\ vedem care e puzzle-ul României, care e imaginea pe care o ob]inem suprapunînd perspective urbane diferite.

M i h a e l a M i c h a i l o v , 31 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ de dramAcum pentru e fric\ [i a Premiului UNITER pentru piesa Complexul România . piesa Mi-e Public\ `n S u p l i m e n t u l d e c u l t u r \ , a L t i t u d i n i , { a p t e s e r i .

27

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

ICR - traduc`tori \n formare

C

ei nou\ traduc\tori în formare care au beneficiat de burse ICR în seria din toamna aceasta vorbeau române[te atît de bine încît, dac\ i-ai fi întîlnit pe strad\, nu ai fi crezut c\ sînt aici de numai dou\ luni. To]i au f\cut facultatea în limba român\, unii dintre ei au mai avut burse sau vacan]e în România, al]ii voiau s\ mai r\mîn\ aici. Te puteai întîlni cu ei [i la lans\ri de carte, [i prin cluburile ora[ului, [i în parcuri, [i în c\l\torii prin ]ar\. Dup\ cele dou\ luni de cursuri organizate de ICR [i de întîlniri cu scriitori români erau deja orienta]i în literatura contemporan\, iar unii f\cuser\ chiar o pasiune pentru cîte o carte sau un autor. În paginile urm\toare public\m fragmente din traducerile lor [i scurte prezent\ri ob]inute în urma cîtorva întîlniri savuroase. Grupajul continu\ în numerele urm\toare. (A.C.)

Maria Sekertzi,

din Grecia, este dezam\git\ c\ în ]ara ei nu se cite[te prea mult, dar e încîntat\ c\ în Bucure[ti vede oameni citind în metrou sau în autobuz. {i-a luat licen]a cu o lucrare despre privatizare în România, iar pe viitor vrea s\ fac\ un masterat de drepturile omului [i s\ traduc\ romanul Lumini]a, mon amour, de Cezar Paul-B\descu.

„Îmi plac mai mult c\r]ile în care e vorba despre rela]iile oamenilor” Cum ai început s\ înve]i limba român\ [i de ce?

Am terminat Studii Balcanice în Grecia [i în anul întîi a trebuit s\-mi aleg o limb\ din [ase pe care s\ o studiez. Mi-a pl\cut limba român\ ca melodie [i ca ritm. {i pentru asta am ales-o. Iar dup\ asta m-am îndr\gostit de un cîntec de la trupa Voltaj.

A]i f\cut [i cursuri de literatur\?

Literatur\ nu am studiat aproape deloc, adic\ pu]in Caragiale [i Eminescu, Luceaf\rul. Am mai studiat gramatic\, istorie, economie, drept, pu]in din toate. Dar acum cred c\ pot s\ în]eleg mai bine cum merg lucrurile.

Ce ]i-ar pl\cea s\ faci pe viitor?

Vreau s\ ]in leg\tura cu limba român\ [i cu traducerile literare. Adev\rul este c\ nu [tiu ce-o s\ fac.

Ce scriitori ]i-au atras aten]ia, ce c\r]i?

28

Mi-a pl\cut Cezar Paul-B\descu, mi-a pl\cut de cînd l-am cunoscut pentru modul în care vorbea [i ne-a atras aten]ia tuturor. To]i am fost aten]i la el. Dup\ ce am citit cîteva pagini

ǹʌȩ: cezarpaulbadescu@yahoo.com ȆȡȠȢ: elle@yahoo.com ĬȑȝĮ: ȂȚĮ ȕȡĮįȚȐ ȝİ IJȠȞ ȃIJȐȞȚİȜ ǹȝʌĮIJȗȓȠȣ ǹȖĮʌȘIJȒ ȝȠȣ, ȂȠȣ ȗȒIJȘıİȢ ȞĮ ıȠȣ įȚȘȖȘșȫ ȑȞĮ ıȣȝȕȐȞ, ıțİijIJȩȝİȞȘ ȓıȦȢ ȩIJȚ ı ĮȣIJȐ IJĮ țĮIJĮijȑȡȞȦ țĮȜȪIJİȡĮ. ǼȐȞ İȞ IJȑȜİȚ ĮȣIJȩ ʌİȡȚȝȑȞİȚȢ Įʌȩ ȝȑȞĮ, șĮ IJȠ țȐȞȦ. ȆȡȑʌİȚ ȩȝȦȢ ʌȡȫIJĮ Įʌ ȩȜĮ ȞĮ ıȠȣ ʌȦ ȩIJȚ įİȞ șĮ İȓȞĮȚ IJȓʌȠIJĮ IJȠ ȚįȚĮȓIJİȡȠ țĮȚ IJȠ ȟİȤȦȡȚıIJȩ. ȄȑȡİȚȢ ȩIJȚ įİ ȝȠȣ ĮȡȑıİȚ ȞĮ ʌȜȐșȦ ȚıIJȠȡȓİȢ țĮȚ ȩIJȚ ȖİȞȚțȩIJİȡĮ įİ ȝȠȣ ĮȡȑıİȚ ȞĮ ȜȑȦ ȥȑȝĮIJĮ . ȉȠ țĮȜȪIJİȡȠ ʌȠȣ ȝʌȠȡȫ ȞĮ țȐȞȦ İȓȞĮȚ ȞĮ ıȠȣ įȚȘȖȘșȫ țȐIJȚ ʌȠȜȪ ȝʌĮȞȐȜ Įʌȩ IJȘȞ ĮįȚȐijȠȡȘ țĮșȘȝİȡȚȞȩIJȘIJĮ ȝȠȣ. ȈȓȖȠȣȡĮ ȩȝȦȢ șĮ ıİ ĮʌȠȖȠȘIJİȪıȦ. ǵIJĮȞ ȑijȣȖĮ Įʌ IJȠ ȖȡĮijİȓȠ, ʌȘȖĮȓȞȠȞIJĮȢ ʌȡȠȢ IJȠ ıʌȓIJȚ ıțİijIJȩȝȠȣȞ IJȚ ȞĮ ıȠȣ ȖȡȐȥȦ. Ȉ ȩȜȘ IJȘ įȚĮįȡȠȝȒ IJȠ İȓȤĮ ıȓȖȠȣȡȠ ȩIJȚ șĮ ıȠȣ įȚȘȖȘșȫ ȝȚĮ ȚıIJȠȡȓĮ ȝİ ȝȚĮ ʌĮȡȐȟİȞȘ țȠʌȑȜĮ –įİ ıȠȣ ȑȤȦ ĮȞĮijȑȡİȚ IJȓʌȠIJĮ ȖȚ ĮȣIJȒȞ ȝȑȤȡȚ IJȫȡĮ-. Ȃ ĮȣIJȒȞ ȒȝĮıIJĮȞ ȝĮȗȓ ȩIJĮȞ ȒȝȠȣȞ ʌİȡȓʌȠȣ įİțĮİȞȞȚȐ İIJȫȞ țĮȚ țȐșİ ijȠȡȐ ʌȠȣ țȐȞĮȝİ ȑȡȦIJĮ ȑȕĮȗİ ȑȞĮȞ įȓıțȠ IJȦȞ SMOKIE. ȈțİijIJȩȝȠȣȞ ȞĮ ıȠȣ įȚȘȖȘșȫ IJȘ ıȤȑıȘ ȝȠȣ ȝİ ĮȣIJȒȞ IJȘȞ țȠʌȑȜĮ ĮʌȜȐ, ȩʌȦȢ țȐȞȦ ıȣȞȒșȦȢ. dzIJĮȞ ȝȚĮ ıȤȑıȘ ʌȠȣ įȚȒȡțȘıİ ʌİȡȓʌȠȣ įȪȠ İȕįȠȝȐįİȢ ĮȜȜȐ ȤĮȡĮțIJȘȡȓıIJȘțİ Įʌȩ ʌȐȡĮ ʌȠȜȪ ıİȟ (ıİ ıȘȝİȓȠ ʌȠȣ Įʌȩ IJȚȢ ȑȞIJȠȞİȢ ʌĮȜȝȚțȑȢ țȚȞȒıİȚȢ ȝİ ʌȠȞȠȪıĮȞ IJĮ ȠıIJȐ ȝȠȣ, İțİȓ ȤĮȝȘȜȐ) țĮȚ İȓȤİ ȝȚĮ ȑȞIJȠȞȘ įȩıȘ ȝȣıIJȘȡȓȠȣ. ĬĮ ȒIJĮȞ ȝȚĮ ȚıIJȠȡȓĮ ʌȠȜȪ ıȣȖțȚȞȘIJȚțȒ ʌȠȣ șĮ İȓȤİ ȩȜĮ IJĮ ĮʌĮȡĮȓIJȘIJĮ ıIJȠȚȤİȓĮ ȖȚĮ ȞĮ İȓȞĮȚ ʌİIJȣȤȘȝȑȞȘ. ȉȠ ȝİIJȐȞȚȦıĮ ȩȝȦȢ ȩIJĮȞ ıțȑijIJȘțĮ ȩIJȚ șĮ ȝʌȠȡȠȪıİȢ ȞĮ ʌȚıIJȑȥİȚȢ ȩIJȚ ȣʌĮȚȞȓııȠȝĮȚ țȐIJȚ Ȓ ȞĮ ʌİȚȢ, ȩʌȦȢ ıȣȞȘșȓȗİIJĮȚ, ȩIJȚ ȝȩȞȠ ĮȣIJȩ ȟȑȡȠȣȞ ȠȚ ȞȑȠȚ ıȣȖȖȡĮijİȓȢ ıȒȝİȡĮ, ıİȟ țĮȚ ȝȩȞȠ ıİȟ. (ȆȡȫIJĮ Įʌ ȩȜĮ Ș ȞİȩIJȘIJĮ ȝȠȣ İȟĮIJȝȓıIJȘțİ, ȠȪIJİ ȞȑȠȢ İȓȝĮȚ ʌȜȑȠȞ ȠȪIJİ IJȚ ȜȠȖȒȢ ıȣȖȖȡĮijȑĮȢ İȓȝĮȚ ȟȑȡȦ… țĮIJȐ įİȪIJİȡȠȞ, ȩIJĮȞ ȝȚȜȐȦ ȖȚĮ ıİȟ įİȞ IJȠ țȐȞȦ ȝȘȤĮȞȚțȐ, ĮȞĮijȑȡȠȝĮȚ ı ĮȣIJȩ ȩʌȦȢ ıİ țȐșİ ȐȜȜȠ ıȣȞȘșȚıȝȑȞȠ țȠȝȝȐIJȚ IJȘȢ ȗȦȒȢ. ȅȚ ȣʌİȡȕȠȜȑȢ țĮȚ ȠȚ ȣʌȠțȡȚıȓİȢ, ȩʌȦȢ ȒįȘ ȟȑȡİȚȢ, ȝİ IJıĮIJȓȗȠȣȞ ȚįȚĮȓIJİȡĮ.) ǻİ țĮIJĮȜĮȕĮȓȞȦ ȕȑȕĮȚĮ ȖȚĮ ʌȠȚȩȞ ĮțȡȚȕȫȢ ȜȩȖȠ ȒIJĮȞ ĮȣIJȒ Ș ʌȡȫIJȘ ȚıIJȠȡȓĮ ʌȠȣ ȝȠȣ Ȓȡșİ ıIJȠ ȝȣĮȜȩ… ȞȠȝȓȗȦ ʌȦȢ İȓȤĮ ĮȞȐȖțȘ, ȣʌȠıȣȞİȓįȘIJĮ, ȞĮ IJȠȞȫıȦ IJȠȞ ĮȞįȡȚıȝȩ ȝȠȣ, ȞĮ ıȠȣ įİȓȟȦ –Ĭİȑ ȝȠȣ!- ʌȩıȠ ȐȞIJȡĮȢ İȓȝĮȚ țĮȚ IJȚ țĮȣIJȑȢ ıȤȑıİȚȢ İȓȤĮ. ǻİ ȖȓȞİIJĮȚ ȩȝȦȢ, įİȞ İȓȞĮȚ ĮȣIJȩ IJȠ ıIJȚȜ ȝȠȣ… ȟȑȡİȚȢ ȩIJȚ įİ ȝ ĮȡȑıȠȣȞ ȠȪIJİ țĮȞ ȠȚ ijȦIJȠȖȡĮijȓİȢ IJȦȞ macho ĮȞįȡȫȞ. ȉȚ șĮ ȞȠȝȓȗİȚȢ IJȫȡĮ ʌȦȢ İȓȝĮȚ, ȑȞĮȢ IJȚʌȠIJȑȞȚȠȢ, ȑȞĮȢ įȚİıIJȡĮȝȝȑȞȠȢ ıIJȘȞ İȡȦIJȚțȒ ȝȠȣ ȗȦȒ. ĬĮ ıȠȣ ȖȡȐȥȦ ȜȠȚʌȩȞ IJȚ ȑțĮȞĮ ȤșİȢ IJȠ ȕȡȐįȣ ıIJȠ ıʌȓIJȚ. ǻİȞ ȑțĮȞĮ IJȓʌȠIJĮ İȞIJȣʌȦıȚĮțȩ țĮȚ ĮțȡȚȕȫȢ ȖȚ ĮȣIJȩȞ IJȠ ȜȩȖȠ șĮ ıȠȣ IJĮ įȚȘȖȘșȫ. ǼȓȞĮȚ ȜȠȚʌȩȞ ȝȚĮ IJȣʌȚțȒ ȕȡĮįȚȐ IJȘȢ ȗȦȒȢ IJȠȣ ȃIJȐȞȚİȜ ǹȝʌĮIJȗȓȠȣ, ȩʌȦȢ įȘȜĮįȒ İȓȞĮȚ IJȫȡĮ Ș ȗȦȒ ȝȠȣ.

am [i tradus un fragment. Începutul mi-a pl\cut, s\ v\d mai departe. Mi-a mai pl\cut Radu Paraschivescu, ca om, are un sim] al umorului deosebit. {i modul în care vorbea. A fost foarte apropiat de noi [i ne-a sf\tuit mult. Vreau s\ citesc Filip Florian pentru c\ n-am citit nimic [i ne-am întîlnit cu el, a fost foarte serios, a fost primul pe care l-am întîlnit la Mogo[oaia [i am avut o conversa]ie foarte interesant\. Eu cred c\ am înv\]at multe, mai ales prin întîlniri, fiindc\ e important s\ stai de vorb\ cu autorii.

Te intereseaz\ anumite teme literare, curente?

M\ intereseaz\ mai ales literatura de azi, cum se scrie azi. Îmi plac mai mult c\r]ile în care e vorba despre rela]iile oamenilor.

Crezi c\ în Grecia se poate tr\i din traduceri?

Doar dac\ vrei s\ faci traduceri tehnice, pentru c\ sînt foarte bine pl\tite. Din traducerile literare nu. Chiar dac\ prime[ti 10 euro pe pagin\, într-o lun\ se poate s\ cî[tigi, dar în alta nu.

Dar a[ traduce ca hobby.

Crezi c\ vei g\si o editur\ în Grecia interesat\ de autori români?

Da, dar pentru cîte c\r]i? Nu peste tot [i nu mereu. Nu în fiecare lun\.

Exist\ autori români tradu[i în greac\?

Pu]ini. Nu este foarte cunoscut\ literatura român\. Problema noastr\ este c\ nu citim. Vorbesc din statistici. Nu [tiu cum se rezolv\ asta.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

Czas Nibelungów Tamtego ranka Hans Joachim Mayer obudziá siĊ jak zwykle dokáadnie o godzinie szóstej. Wypiá szklankĊ maĞlanki zjadá dwa suchary. Wszystkie jego rzeczy byáy zebrane i zapakowane w dwie duĪe walizy.

Obok nich w maáym, páóciennym worku znajdowaá siĊ dowód osobisty, akt zgonu Īony i najmáodszego syna (tego, który wyemigrowaá dziesiĊü lat temu do Bremy), a takĪe sterta pomieszanych dokumentów, z których wynikaáy nieokreĞlone prawa wáasnoĞci do záudnych nieruchomoĞci.

Wyszedá na ganek i spojrzaá na dwór. Wyglądaá jak domowa kopia jakiejĞ Ğredniowiecznej osady. W medalionie, nad drzwiami wejĞciowymi do domu napisany byá rok jego zbudowania: 1675. I cztery inicjaáy: H.M.M.M. Dwóch braci – Hans Mayer i Michael Mayer, byli tymi, którzy kupili ziemiĊ w Weissdorfie i razem zbudowali dom. W owym czasie Transylwania przechodziáa z rąk do rąk pomiĊdzy ksiąĪĊtami, a ludzie budowali duĪo, nie bojąc siĊ, iĪ podwaliny te mogáyby kiedykolwiek staü siĊ bezuĪyteczne.

Zszedá po tych trzech schodach, jakie wychodziáy z ganku na podwórze, po czym skierowaá siĊ jakby zmĊczonymi krokami w stronĊ bramy. Otworzyá ją. Brama skrzypnĊáa straszliwie. „NaleĪaáoby ją nasmarowaü”, pomyĞlaá, ale zaraz dodaá: „gdyby tylko to miaáo jeszcze jakiĞ sens.”

Wyszedá na drogĊ i spojrzaá na pustą wieĞ. Od pewnego czasu, wydawaáo siĊ jak gdyby powietrze zamarzáo nad domami, zaĞ chmury jak gdyby byáy przygwoĪdĪone do áona szarego nieba. „Ostatni dobry dzieĔ”, powiedziaá sobie w myĞli, potem spojrzaá na kamienie, którymi utwardzona byáa droga, na deski páotów, które chroniáy od wiatrów opustoszaáe niegdyĞ ogrody, popĊkane mury Īóátego koloru, które zamykaáy podwórza tych stu opuszczonych domów w wiosce Weissdorf, wiosce, w której od trzech lat mieszkaá tylko jeden jedyny czáowiek.

Hans Joachim Mayer kiwnąá gáową: mury te poákną oáów pocisków z karabinów maszynowych. Byü moĪe nawet tu, w tym starym, stuletnim przybytku z klamką, byü moĪe, Īe nawet tu jutro wpadnie jakiĞ pocisk.

MyĞlaá o tym, w czasie, gdy schylaá siĊ, by zawiązaü dáugie sznurówki od trzewików.

Zawróciá do domu i zdjąá okrycie z gwoĨdzia. Zapiąá je na szeĞü guzików i spojrzaá na siebie w skorupĊ lustra, które wisiaáo nad áóĪkiem. Spokojnie zaczesaá wáosy, trzykrotnie, jak kaĪdego ranka. Z lustra spoglądaá na niego twarz ogromnego, okoáo szeĞüdziesiĊcioletniego starca, którego nie znaá.

Wyszedá ponownie na ganek i z duĪego kufra wyciągnąá skrzynkĊ z narzĊdziami. Przeciągnąá przez szyjĊ skórzany rzemieĔ i kiedy schodziá na podwórze, wáoĪyá kapelusz na gáowĊ.

Dotarászy do drogi, wróciá i dwukrotnie ostroĪnymi ruchami zamknąá skrzypiącą bramĊ.

PóĨniej wyruszyá w stronĊ koĞcioáa.

Droga byáa strzeĪona przez martwe okna z zamkniĊtymi okiennicami, z okiennicami przechylonymi na bok w domach naleĪących do deportowanych w latach 50-tych do Bărăgan, bez okiennic w domach naleĪących do tych, których ród wygasá. Opustoszaáe okna przejmowaáy go dreszczem. Sprawiaáy mu przyjemnoĞü poranki z peánymi Īycia oknami, gdy wychodziá ku dniu peánemu dobrze rozplanowanego wysiáku i czuá, Īe za kaĪdą z szyb znajduje siĊ jakaĞ rodzina, jakieĞ nazwisko, które stoi na bacznoĞü wobec czasu. Rodziny, które siĊ káócą, godzą, kochają siĊ i karcą swe dzieci za tymi sekretnymi okiennicami, które kryją i jednoczeĞnie odsáaniają ich Īycia. Dla Hansa Joachima Mayera ojczyznĊ stanowiáy okna otwarte w pierwszych porannych godzinach w starej wsi w Siedmiogrodzie, gdzie jeszcze nic siĊ nie rozpadáo.

Ale wszystko to byáo kiedyĞ. Dotarászy do placu przed koĞcioáem, spojrzaá na cztery dáugie, zaostrzone okna, które wydawaáy siĊ peáne Īycia, chociaĪ to Īycie koĞcioáa ze wspólnotą, z zaĞlubinami i spowiedziami, to Īycie z ludĨmi, dawno juĪ zgasáo.

WieĪa koĞcioáa wznosiáa siĊ ku niebu Ğmiaáym, spadzistym szczytem bĊdącym wyzwaniem dla anioáów.

Przy wejĞciu do koĞcioáa, schowane pod belką, w szeregu znajdowaáo siĊ sto gwoĨdzi. KaĪdej niedzieli, przychodząc na mszĊ, gáowy rodzin wieszaáy kapelusz na jednym z gwoĨdzi, zawsze tym samym, który gdy przychodziá czas zostawiono w spadku najstarszemu synowi.

Ewelina Szl ęk,

din Polonia, a studiat limba [i literatura român\ la Universitatea Jagellon\ din Cracovia [i este pasionat\ de interbelicul românesc. A scris o dizerta]ie de masterat pornind de la jurnalele lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian [i Jeni Acterian.

Vrea s\ traduc\ în polon\ c\r]ile lui Bogdan Suceav\, a c\rui fan\ s-a declarat, [i s\ schimbe stereotipurile poloneze în privin]a românilor.

„În prima zi m-a am gîndit c\ e imposibil s\ te descurci în Bucure[ti”

ICR - traduc`tori \n formare

Bogdan Suceavă Imperium póĨnych generaáów

Cum ai început s\ înve]i limba român\?

A fost o întîmplare. La liceu am înv\]at spaniol\ apoi am vrut s\ intru la facultate la limba spaniol\, dar n-am reu[it [i atunci universitatea mi-a propus un loc la Facultatea de Limba [i Literatura Român\. Am zis „de ce nu” [i de fapt acolo a fost primul contact cu limba român\. Îmi amintesc primul curs cînd profesoara noastr\ ne-a adus un film cu m\n\stirile din România [i n-am în]eles nimic, decît poate cîteva cuvinte, pentru c\ [tiam limba spaniol\. Apoi, în timp, a început s\-mi plac\ limba [i literatura român\.

Înainte de facultate nu [tiai nimic despre România, nu?

Numai ni[te stereotipuri. Din p\cate în Polonia se crede c\ românii sînt ]igani dar acum m\ bucur c\ prietenii mei [i familia [i-au schimbat p\rerea, au venit aici, le-a pl\cut mult [i asta m-a bucurat. Se schimb\ ceva. {i pentru c\ literatura român\ este tradus\ în Polonia.

Ce autori ]i-au pl\cut dintre cei care ]i-au fost prezenta]i aici sau din ce ai citit tu?

Bogdan Suceav\ foarte mult. La fel [i Filip Florian. De fapt acum îmi cump\r multe c\r]i [i vreau s\ le citesc apoi, dar din ce am citit pîn\ acum, fragmente, au fost mai mul]i.

Cezar Paul-B\descu, cu care ne-am întîlnit...

Ce teme te intereseaz\ mai mult?

Interbelicul. Am scris teza de masterat despre intelectualii români în interbelic, pe baza celor trei jurnale de Sebastian, Eliade [i Jeni Acterian.

Acum ce vrei s\ faci?

M\ întorc în Polonia [i vreau s\-mi caut o slujb\ care s\ aib\ leg\tur\ cu româna. Nu [tiu cum va fi.

Ai vrea s\ lucrezi ca traduc\toare?

Da, am mai lucrat pentru ni[te firme, dar acum a[ vrea s\ g\sesc ceva mai stabil [i a[ vrea s\ traduc literatur\. Dar nu [tiu cum va fi, [tiu c\ este mai dificil.

}i-a pl\cut Bucure[tiul?

Am fost în Bucure[ti de trei ori pîn\ acum, dar doar cîteva zile. Mi s-a p\rut extraordinar. E aglomera]ie, e trafic [i este foarte mare. În prima zi m-am gîndit c\ e imposibil s\ te descurci aici, dar dup\ ce a venit sora mea aici [i i-am ar\tat ora[ul, a devenit mai u[or [i are un farmec. Trebuie s\ descoperi acest farmec. Dar în prima zi a fost stra[nic.

29

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19

ICR - traduc`tori \n formare 30

Radu ´uculescu - I racconti di Mamabatrina In memoria della meravigliosa nonna Sinkó Erszi, senza la quale non avrei potuto scrivere questo libro.

Fragmentarium

1. Ma oggi Mamabatrina ha le gambe così gonfie che, solo portando delle vecchie pantofole numero 42, riesce a muoversi nella parte inferiore della casa, dove si trova la cucina e una camera, o in cortile, dove si occupa delle galline; a volte si spinge fino al cancello per dare un’occhiata al monumento di pietra sul quale sono incisi i nomi dei caduti durante la prima e la seconda guerra mondiale. E questo è quanto. Sono i suoi unici spostamenti. Non sente più le gambe dalle ginocchia in giù; nemmeno se le pizzichi il dorso del piede avverte qualcosa; cammina ricurva, appoggiandosi a un bastone grigio che le ho portato dalla città, sospira di continuo e ripete, con la voce fioca interrotta dal fiatone, simile a un leitmotiv eseguito al fagotto: non ho dolori, solo che mi sento molto debole. Si siede, emettendo un breve gemito, sulla sua vecchia sedia di legno dipinta di verde, fa una pausa per permettere alla respirazione di assestarsi e poi gli occhi le si illuminano improvvisamente di una luce vivace, segno che si sente di nuovo in vena di raccontare cosa è accaduto e cosa ancora accade nel suo villaggio, dove ora vivono centottantacinque anime. Talvolta si limita solo a incominciare il racconto.

Un inizio che interrompe pacatamente, smorzando lievemente le parole, i suoni, mentre lentamente si assopisce con il mento puntato sul petto.

Mamabatrina ha ottantacinque anni e morirà esattamente il giorno del suo novantesimo compleanno.

A Petra ci si arriva dopo essere usciti dalla strada asfaltata e aver imboccato uno stretto sentiero che serpeggia attraverso due colline brulle. Nella seconda vallata si trova il villaggio.

All’entrata è posto un cartello di un bianco splendente, sul quale si legge in francese e in olandese che Petra è gemellata con due paesini in Francia e in Olanda, cosa che per gli anziani abitanti del villaggio non significa niente. All’inizio del 1990 un gruppo di francesi e olandesi pieni di buoni propositi (così come erano allora gli stranieri) sostò nella valle. I forestieri rimasero sbalorditi dalle case, alcune vuote, coi tulipani scolpiti nei cancelli di legno, in parte distrutti, dal pollame a spasso per le vie, dalla mancanza del telefono, dalla strada dissestata che collegava gli abitanti al resto della civiltà. E così decisero di tendere una mano in segno di fratellanza a questa comunità formata da protestanti, cattolici e ortodossi, senza che questa mescolanza di confessioni avesse mai disturbato qualcuno o generato seri conflitti. Nemmeno quando il villaggio era fiorente, così come si racconta, quando si celebravano matrimoni e battesimi, quando si andava di casa in casa a intonare inni alla vigilia di Natale, quando si avevano buoni raccolti, quando esistevano giovani e bambini, nemmeno allora gli abitanti di Petra hanno mai conosciuto controversie per motivi religiosi.

Ora il più giovane abitante del villaggio è Burdazoli, il postino. Ha sessant’anni, una cavalla di nome Ema, una moglie, niente figli ed è perennemente ubriaco.

Gli olandesi e i francesi trimisero al sindaco dei pacchi con vestiti e dolciumi per i pochi abitanti di Petra, oltre a una somma di denaro destinata a introdurre il telefono e a rendere agibile la strada in inverno e quando arrivavano le piogge di primavera-autunno che la riempivano di fango al punto da renderla impraticabile. In quei periodi si poteva circolare solo con il trattore o il carretto. L’ultimo trattore si fermò definitivamente nell’autunno del 1990. Uno strato di ruggine, affiorata un po’ ovunque, lo rendeva simile a una scultura moderna.

Di carretti ce n’erano vari in paese, ma venivano sempre meno utilizzati. Botpali aveva l’incarico di sindaco a quel tempo. E disse che non ne valeva la pena di distribuire vestiti e dolciumi a degli anziani che comunque si vestivano solo di nero e non avevano nemmeno un dente in bocca. Di conseguenza regalò i pacchi a dei parenti in città che aprirono un negozio dell’usato.

Per quanto riguarda la valuta, invece, destinata all’introduzione del telefono e alla ristrutturazione della strada, Mamabatrina non ha notizie certe.

“Forse è finita nelle mani di suo figlio, che si gingillava in città...”

Alza le spalle, facendo un gesto con la mano, cioè si sono evaporati, si sono volatilizzati o forse non sono stati mai nemmeno spediti, chi diavolo li capisce anche ´sti stranieri! Comunque l’ex sindaco, attualmente consigliere comunale, non sembra vivere meglio degli altri, a distanza di quasi dieci anni da allora, e nemmeno i francesi o gli olandesi si sono fatti più vivi a Petra.

A prova del loro passaggio è rimasta solo l’insegna all’entrata del paese, splendente sotto i raggi del sole... Per il resto tutto si è fermato in un’assopita immobilità, un’immobilità completamente rilassata. Spesso si avverte un silenzio opprimente e quasi irreale... Di tanto in tanto si ode il nitrito di un cavallo, il belato di una capra, lo schiamazzo delle galline, il muggito di qualche bufalo o di qualche mucca, il gracidio delle rane, il suono delle campane dell’unica chiesa ancora funzionante, nella quale entrano, trascinando le gambe, sempre le stesse vecchie vestite di nero anche nei giorni di festa. Le terre, riavute con la privatizzazione dopo la caduta dei comunisti, non hanno nessuno che le coltivi. Si ha cura solo dei frutteti e di qualche vigna. Alla bevuta non si può certo rinunciare.

La casa di Mamabatrina è fatta di pietra e legno e le stanze hanno il pavimento coperto da dei tappeti rettangolari tessuti in altri tempi. È una casa solida che trasmette un senso di sicurezza, anche se i topi hanno via libera un po’ dappertutto. I due gatti neri (Mamabatrina ha avuto solo gatti neri in tutta la sua vita), che aveva fino a non molto tempo fa, li ha trovati morti nel fienile. Più precisamente li ha avvelenati Nanapeter, il vicino, racconta Mamabatrina, un vicino perennemente con le guance congestionate e sempre pronto al litigio a causa dei numerosi bicchierini di grappa che ogni giorno si versa in quella sua boccaccia malefica. Offende e insulta tutti quanti e ha delle corna grandi quanto una casa, aggiunge Mamabatrina, Marica l’ha tradito con quanti ha voluto, in gioventù ma anche in seguito, e ha fatto bene, quello non è un uomo, inveisce tutto il giorno come un ossesso, ma a lei non fa paura di certo, frusta a sangue i cavalli e anche la mucca; la moglie non osa picchiarla, si limita a minacciarla ogni mattina, ma lei se ne infischia altamente del suo sbraitare!

1

Francesco Ricci,

din Italia, are 43 de ani [i cu cî]iva ani în urm\ s-a gîndit s\-[i schimbe via]a. A început s\ înve]e limba român\, apoi a venit la Bucure[ti [i a studiat limba romani, pentru c\ ar vrea s\ medieze rela]iile tensionate dintre imigran]ii romi [i italieni. Vrea s\ traduc\ Povestirile mameib\trîne de Radu }uculescu [i Ghidul nesim]itului, pentru început.

„Vreau s\ fac cunoscut\ mentalitatea româneasc\ î n I talia. S \ f iu u n fel de «traduc\tor» în sens larg” Cum ai început s\ înve]i limba român\?

Am început, de fapt, pe cont propriu. Întotdeauna am fost atras de limbi str\ine [i a fost ca o pasiune. Am auzit limba vorbind cu ni[te prieteni din România, mi-a pl\cut foarte mult [i am vrut s\ [tiu ceva mai multe despre România, despre istoria ei, despre limba ei [i a[a mai departe. Eram într-un moment în care voiam s\-mi schimb via]a (am lucrat în domeniul turistic pentru mari companii europene de avioane, cel mai mult în Germania, unde am tr\it 10 ani). Am reînceput studiile la Vene]ia [i am ales limba român\ ca limb\ principal\. Am studiat [tiin]ele limbajului. Am ales român\ [i german\, lingvistic\ [i didactic\. Fiindc\ mi-a pl\cut [i didactica. Am lucrat pentru [coli private ca profesor de german\ [i mi-a pl\cut mult s\ fiu profesor. Apoi, în ciuda vîrstei - am 43 de ani -, am participat la programul Erasmus, am petrecut un an la Bucure[ti, în primul semestru mai mult la Limbi Str\ine, adic\ german\ [i romani.

Cum de ai optat pentru limba romani?

Pentru situa]ia politic\ din Italia din acest moment. Voiam s\ [tiu în primul rînd ceva mai mult despre lumea respectiv\.

Tocmai pentru c\ sînt ni[te probleme în Italia cu imigran]ii români [i romani, op]iunea ta e pu]in surprinz\toare.

Eu am mul]i prieteni din România, în România [i în Italia, din 2005 am fost de mai multe ori în România [i vreau s\ fac cunoscut\ mentalitatea româneasc\ în Italia. S\ fiu un fel de „traduc\tor” în sens larg. În plus, m-a atras studiul minorit\]ilor. To]i sîntem cumva o minoritate, asta e ideea.

Ce autori sau ce perioade ai studiat la facultate?

Fiindc\ am studiat [tiin]ele limbajului, am f\cut doar un semestru de literatur\. Am avut o prezentare general\ [i atît. Am ajuns pîn\ la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial. Am tradus atunci ceva de Eliade, pentru mine.

Ce ai citit la acest curs organizat de ICR? Am citit Povestirile mameib\trîne de }uculescu [i mi-a pl\cut în mod deosebit. Am citit Vasile Ernu, am citit mai multe fragmente din c\r]ile pe care le-am cump\rat. Am citit [i Ghidul nesim]itului, care iar\[i mi-a pl\cut, fiind în leg\tur\ cu problema respectiv\, cum sînt privi]i românii în Italia, [i de fapt din carte apare realitatea c\ nesim]itul nu are buletin, nu are na]ionalitate. Mi-a pl\cut mult [i cred c\ ar fi interesant\ în momentul actual.

Ce teme literare te intereseaz\? Te intereseaz\, de exemplu, c\r]ile despre comunism?

Bineîn]eles mi-a pl\cut Vasile Ernu, fiindc\, avînd 43 de ani, m-a interesat foarte mult s\ v\d cum au tr\it persoanele cam de vîrsta mea în acela[i timp [i am v\zut c\ totu[i, în ciuda fracturii dintre cele dou\ lumi, erau multe paralele. Chiar am putut s\ intru în carte cu sensibilitatea mea. Chiar m\ vedeam acolo. Am preg\tit un examen aici despre istoria Partidului Comunist Român [i am citit [i alte lucruri. N-am citit îns\ despre via]a zilnic\, iar asta a fost foarte interesant pentru mine. M\ intereseaz\ [i aspectul „fantasy” pe care l-am descoperit prin c\r]ile lui Bogdan Suceav\. Am citit doar fragmente, bineîn]eles. Pentru c\ ne-am întîlnit [i cu el. Am tradus ni[te fragmente din Ghidul nesim]itului [i din Vasile Ernu. Mi-a mai pl\cut [i Filip Florian. Iar C\rt\rescu este un capitol aparte, îl cunosc prea pu]in, nu mi-a pl\cut prea mult De ce iubim femeile - bine, am citit doar fragmente, dar ideea în sine nu mi-a pl\cut. E prea comercial poate. Vreau s\ mai citesc alte c\r]i. Am citit fragmente din ultima carte a Doinei Ru[ti, Fantoma din moar\, mi-a pl\cut [i vreau s\ citesc tot. Am cump\rat multe c\r]i.

Te gînde[ti s\ traduci cînd te întorci în Italia?

Da, mi-ar pl\cea. Nu [tiu dac\ pentru mine ar fi o meserie, cred c\ a[ face asta mai degrab\ din pasiune.

1 Il termine popolare mam\ batrîn\ (in romeno composto dalle parole mam\ = mamma e batrîn\ = anziana) significa nonna , ma è anche utilizzato, con una connotazione mista di intimità e rispetto, rivolgendosi a qualunque donna anziana, soprattutto in realtà socio-rurali. Questa sua particolarietà la si può maggiormente intuire se precisiamo che l’appellativo italiano nonna, indicante il grado di parentela, è reso, in romeno, dal termine bunic\.

Abbiamo scelto, quindi, di mantenere, nella versione italiana, l’originale romeno privo di diacritici (per facilitarne la lettura). Crediamo che tale scelta possa offrire al lettore di lingua italiana un’immagine suggestiva che maggiormente si avvicina al valore polisemantico dell’originale romeno. Allo stesso modo tat\ b\trîn (tat\ = papà e b\trîn = anziano) significa nonno. È una scelta stilistica dell’autore di scrivere i due termini in un’unico sintagma, così come anche i nomi di altri personaggi del romanzo vengono indicati con dei composti, costituiti dal cognome e dal nome degli stessi, in un’unica formulazione.

num`rul 19............................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................noua literatur`

ruxandra ana

via]a \n alte p`r]i

cum voi deveni patrioat`

hamam n loc, orice loc, `ncepe s\ fie `n]eles atunci c`nd retina, pielea, papilele, timpanele [i nasul `ncep s\ simt\ culori, temperaturi, gusturi, sunete [i mirosuri discrete, ne`ncercate `nainte, `ns\ ne-evidente `n prima zi... Diferen]ele izbitoare care ne invadeaz\ c`nd punem piciorul `ntr-un ora[ sau `ntr-o ]ar\ nou\ se transform\ rapid `n stereotipuri; pentru cei mai mul]i dintre noi, turi[ti bine ghida]i prin via]\, lucrurile r\m`n acolo. Nu avem timp sau disponibilitate pentru subtilit\]i, sesizabile doar c`nd `ncepem s\ `mp\rt\[im cotidianul acelui loc. A[ folosi cotidian la plural, dac\ `mi este permis, [i a[ `ncepe s\ vorbesc despre Orient, o zon\ ambigu\, nedelimitat\ clar geografic, cu o poveste despre hamam, sau baia turceasc\, cum este cunoscut\ ea la noi.

Acum doi ani zburam regulat `ntre Bucure[ti [i Manama, cu o escal\ de 8 ore `n Istanbul. A[teptam zborul din Manama spre Bucure[ti cu o pl\cere organic\, nu pentru c\ veneam `n ora[ul de pe malurile D`mbovi]ei, ci pentru c\ `mi f\cusem un ritual bine pus la punct `n Istanbul. Avionul ateriza `n jurul orei 10 [i `n drumul de la aeroport spre centrul ora[ului puteam s\ admir pe geamul taxiului lumina dimine]ii reflectat\ `n apele Bosforului ce se `ntinde pe dreapta [oselei `nspre Karakoyi.Vapoarele care a[teapt\ intrarea `n str`mtoare par animale marine cu spatele `ntins la soare, dormit`nd `nc\ `n briza dulce. Primul drum din seria de escale l-am f\cut `ntr-un taxi autohton cu un sistem de muzic\ hi-fi echipat cu un subuffer din seria „bass ridicol”.

Pop-ul gen Istanbul, interesant de altfel, m-a trezit repede din visare.

Trebuia s\ m\ relaxez dup\ zborul de 6 ore (m\ `mbarcasem la 3 noaptea `n Manama) [i m\ g`ndeam unde a[ putea s\ o fac cel mai bine. Mi-am adus aminte de vizita f\cut\ la Kerman, `n Iranul central, prin 2004. Bazarul din Kerman ascunde `n cotloanele sale cea mai veche baie „turceasc\” `n func]iune, pe care am g\sit-o, din fericire, deschis\. Era ]inut\ de o familie, tat\ [i fiu.

Rememoram senza]iile `nvior\toare tr\ite `n Kerman, dup\ un drum prin de[ertul iranian, [i atunci am cerut taximetristului s\ m\ duc\ la un hamam `n Istanbul. Zis [i f\cut. M-am trezit depozitat `n fa]a unei cl\diri la doi pa[i de Aya Sofia; u[a de la intrare, decorat\ cu arabescuri bleu, conducea spre o serie de trepte care coborau flancate de t\ieturi din ziar [i de fotografii `nr\mate cu celebrit\]i care vizitaser\ stabilimentul, dintre care am re]inut-o pe Cameron Diaz. Coridorul te izoleaz\ rapid de zgomotele str\zii care se estompeaz\ brusc atunci c`nd intri `n sala p\trat\, vast\, a recep]iei/vestiar. Evident, m\ aflam `n partea rezervat\ b\rba]ilor. ~n centrul s\lii, cu dou\ trepte mai jos de nivelul podelei, se g\sesc m\su]e joase [i scaune micu]e, de lemn, confortabile, pe care te po]i a[eza savur`nd un ceai, un suc de portocale sau omniprezenta Effes. Pe dou\ laturi opuse ale s\lii se afl\ cabinele de schimb individuale. ~n fiecare dintre ele exist\ un cuier, un pat [i o m\su]\ cu sertar, [i nu s`nt mai mari de 2 metri p\tra]i. Dup\ ce am pl\tit [i mi-am ales tipul de „tratament” - am optat „clasic” - mi s-a dat o cheie ata[at\ unei piese de fier, grea, pe care era gravat num\rul cabinei. ~n\untru m-am dezbr\cat complet, mi-am pus `n jurul corpului prosopul de bumbac aspru [i pl\cut la atingere, am ie[it [i m-am `nc\l]at cu papucii de lemn speciali pentru hamam. ~ntr-unul dintre col]urile s\lii se afl\ o u[\ care d\ `n anticamera b\ii propriu-zise.

Acolo s`nt du[urile, WC-ul [i tot acolo m-a luat `n primire un maseur. El m-a invitat `n sala de baie dup\ ce mi-a cerut bile]elul pe care era scris tipul de masaj pl\tit. Nu m-a urmat imediat prin micul culoar prins `ntre dou\ u[i - pentru a asigura izolarea termic\. Imediat ce am deschis prima u[\, un alt tip de aer m-a `nv\luit, cald [i umed, de consisten]\ placentar\. Am intrat `n p`ntecul b\ii, sub o cupol\ imens\, c\ptu[it `n `ntregime cu marmur\ - evident, de Marmara. Translucen]a pere]ilor filtreaz\ lumina zilei a[a cum probabil c\ se vede din interiorul organismului uman...

M\ sim]eam dintr-odat\ un fel de broasc\ ]estoas\ `n ]estoasa ei... Pe fiecare perete se aflau vase semirotunde sculptate `n marmur\ `n care mi-am potrivit apa de la dou\ robinete, unul cald [i unul rece. Apoi, cu un vas de tinichea micu] am `nceput s\ `mi torn ap\ pe cap [i pe corp. M-am a[ezat pe bancheta de marmur\, mi-am sprijinit spatele de perete [i mi-am pierdut conturul corpului. Priveam la piesa hexagonal\ din centrul `nc\perii, a[ezat\ chiar sub cupol\. Apa din toate p\r]ile se aduna, alunec`nd pe podea, `ntr-un [an] micu] s\pat `n jurul acelei mese imense de masaj. Dou\ laturi erau ocupate de doi clien]i [i de maseurii lor. Am observat cu aten]ie mi[c\rile ca s\ [tiu la ce s\ m\ a[tept. ~nainte de a deveni ner\bd\tor, maseurul meu a ap\rut din aburi [i m-a invitat s\ m\ `ntind pe o a treia latur\ a hexagonului.

Restul e t\cere.

Afar\, ora[ul m-a `nghi]it din nou `n sunetele [i `n mirosurile sale puternice, `ns\ acum alunecam mai u[or. Toate straturile de prisos se scurseser\ `n [an]ul s\pat `n marmura care `nconjoar\ hexagonul de sub cupola hamamului.

U

Alec B\l\[escu, antropolog, specializat în antropologie politic\, cu expertiz\ în Orientul Mijlociu (Iran) [i Islamul contemporan, de]ine un doctorat în Antropologie la Universitatea din California, Irvine (UCI, 2004). A predat la: American University din Paris, University of California, Irvine, Critical Theory Center din Paris [i la RUW Bahrain. În prezent, Alec B\l\[escu se afl\ în Bucure[ti, este cercet\tor independent [i lector asociat la {coala Na]ional\ de Studii Politice [i Administrative.

dosar de expat

- De unde e[ti?

- Din România.

- Din România?

- Da. - Da’ e[ti blond\...

- ?? (Serios?)

- Adic\, nu ar\]i ca o românc\ tipic\.

- Pe bune? {i cam cîte românce ai mai cunoscut pîn\ acu’?

- Tu e[ti prima.

- Dac\ te ui]i la mine [i la cele mai bune patru prietene ale mele, nici una nu arat\ ca o românc\ tipic\. Cum ar veni, nu se potrive[te cu imaginea din capul t\u.

- Da’ [tii ce cred polonezii despre români, nu?

- Da, [tiu. {i voi [ti]i c\ e ceva gre[it cu generaliz\rile de felul \sta, nu?

Am purtat aceast\ conversa]ie nu o dat\ de cînd am ajuns aici. Invariabil, dup\ primele zece minute, ajungeam la discu]ia despre stereotipuri. Adic\ la discu]ia despre români [i ]igani. Un subiect care nu se num\r\ chiar printre preferatele mele, cu atît mai mult cu cît dezbaterile aduc mai degrab\ cu o lupt\ cu morile de vînt, iar asta e specialitatea altcuiva, cu mai mult\ rabdare [i cu mai mult idealism decît mine. Problema mea e c\ m-am trezit luptînd pe dou\ fronturi.

Pentru mine, ]iganii înseamn\ cu totul altceva decît înseamn\ pentru cei cu care am ajuns s\ vorbesc despre asta, [i vin cumva la pachet cu copil\ria, sînt personaje reale care s-au amestecat cu cele fic]ionale, de pe vremea cînd eram mic\ [i st\team ag\]at\ de fusta bunic\-mii numai ca s\ chiulesc de la somnul de prînz [i s\ mai ascult o poveste despre ]iganca b\trîn\ care mi-a descîntat cînd aveam doar cîteva zile (în continuare cred c\ descîntecele ei au func]ionat ca vr\jile ursitoarelor din basme). Evident c\ nu de atunci mi-o aduc aminte, dar am tot v\zut-o dup\ ce am crescut, toat\ lumea în Scheii Bra[ovului o cuno[tea [i nimeni nu avea nici o re]inere s\-i deschid\ larg u[a, s\-i dea o bucat\ de pîine [i ceva bani. Clanu’ lu’ Gîndac, l\utarii care înso]eau grupurile de juni în Lunea Pa[telui [i umpleau Scheii cu scîr]îit de vioar\ [i nu era troi]\ unde s\ nu se opreasc\ la o sîrb\ sau la o cas\ cu fete de m\ritat unde s\ nu stea la un pahar [i la o poveste. Rîdeau tot timpul [i o luau de la cap\t cu cîntatul, mereu cu aceea[i energie, de parc\ atunci ar fi luat vioara [i acordeonul în mîn\. Mai erau ]ig\ncile cu fuste lungi, colorate [i înflorate, [i-mi aduc aminte c\ prin clasa a noua voiam s\ fug un an în [atr\, s\-mi las p\rul s\ creasc\ [i s\-mi împletesc cozi cu galbeni (nici discriminarea pozitiv\ nu e tocmai s\n\toas\, doar c\ pe vremea cînd mergeam la Festivalul de Art\ Medieval\ la Sighi[oara, [i-mi f\ceau cu ochiul caravanele colorate pe care le vedeam din tren [i sorbeam fiecare cuvînt al ]ig\ncilor tinere care-mi ghiceau în palm\ cu cine [i cînd o s\ m\ m\rit, nu [tiam c\ asta e discriminare pozitiv\, poate doar b\nuiam c\ sînt cumva idealist\, dar nimic mai mult). Pentru mine, ]iganii sînt personaje care respir\ aer de poveste. {i îmi sare imediat ]and\ra cînd în loc de solu]ii reale [i de proiecte, de campanii sociale cu programe viabile, aud fie lament\ri, fie tot felul de scenarii fanteziste care aduc mai degrab\ cu catastrofele istorice de care ne despart doar cîteva decenii. Într-o sear\, în metrou spre Obor, pe locurile de lîng\ mine st\teau dou\ ]ig\nci b\trîne [i nepo]ii lor.

Ele, cu basmale, fuste ro[ii [i din]i de aur, \ia mici obosi]i [i aproape adormi]i. La un moment dat, unul dintre ei [i-a sc\pat sticla cu ap\, care s-a rostogolit la picioarele unor tipi cu blugi D&G [i cu tricouri mulate (oare Domenico [i Stefano [tiu ce mon[tri na[te moda?). Erau cool. Au început s\ joace fotbal cu sticla pu[tiului, c\ruia i-au dat lacrimile. Bunic\-sa s-a ridicat, s-a apropiat de ei [i le-a cerut sticla înapoi. Simplu, neutru, politicos, omene[te. Ce-a fost la gura lor e u[or de imaginat, [i totul s-a terminat cu „car\-te dracu’ pîn\ nu-]i dau una, voi face]i România de c...”. Femeia s-a întors la copilul care de-acum plîngea de-a binelea, [i cînd sticla s-a rostogolit înapoi, la picioarele ei, a ridicat-o [i a pus-o în plas\. Spre ru[inea mea, n-am f\cut nimic altceva decît s\-mi derulez în minte un film în care, înzestrat\ cu o doz\ mai mare de curaj, m\ ridicam [i-l pocneam scurt pe individ, dup\ care m\ întorceam [i-mi vedeam de citit. Nu astfel de oameni fac România de *****.

Dar din p\cate au [i b\ie]ii cool din metrou dreptatea lor.

A[a c\ dac\ pe primul front lupta e mai complicat\ - pîn\ la urm\, fascina]ia mea pentru ]igani e o chestie cu baz\ foarte subiectiv\, foarte personal\, pe al doilea front m\ gîndesc tot timpul c\ se impun ni[te clarific\ri, ni[te nuan]\ri. De regul\, primul meu argument e unul teoretic/conceptual: etnie, na]ionalitate, toleran]\, corectitudine politic\. Merge, pîn\-ntr-un punct. Dup\ care îmi pierd r\bdarea. OK, am în]eles,

abroad

alec b`l`[escu

]igani români, dar ave]i [i voi ]iganii vo[tri, cehii [i slovacii la fel, bulgarii tot a[a. Nu e România o pepinier\ de ]igani care vin s\ v\ strice vou\ filmul. Teoria asta a stat în picioare fix pîn\ m-am urcat în primul tramvai [i am auzit într-o român\ nu tocmai curat\ dar român\ - clasicul refren, \la cu „mamelor din lumeantreag\”. {i m-am înecat cu propriul argument.

Exist\ [i situa]iile fericite în care ajung s\ vorbesc cu cineva care, fie pentru c\ a fost în România, fie din varii alte motive, trece cu elegan]\ peste acest prolog etnic&na]ional [i ajungem s\ vorbim despre lucruri mai pl\cute auzului. Dup\-amiezele „la birou” sînt mai tot timpul prilej de palavre cu cei din Liga Seniorilor, care se opresc în cortul din p\dure la o bere înc\lzit\ 20 de secunde în cuptorul cu microunde, [i care aproape zilnic î[i mai aduc aminte ceva despre România, de la aventuri cu Securitatea pîn\ la coniacul Zarea. Pove[tile lor sînt simpatice, neofensive, nu cer explica]ii [i l\muriri, [i ascund pe undeva o nostalgie a tinere]ii - despre care, oriunde [i oricum [i-ar fi petrecut-o, vorbesc de bine, zîmbind. Proful meu de teoria literaturii e îndr\gostit de Bucure[ti [i din vorb\-n vorb\ tot ajungem la prietenii pe care îi are acolo [i la cît de tare îi place România (cred c\ apar]inem aceleia[i specii, pîn\ la urm\ [i îndr\gosteala de un ora[ sau de o ]ar\ se produce dup\ un anume tipar, oricine a f\cut o pasiune brusc\ [i inexplicabil\ pentru un loc [tie despre ce vorbesc). Cu Pan Janek ([eful meu, cel mai simpatic [i mai atipic [ef pe care l-am avut vreodat\) am vorbit într-o sear\ despre excursiile lui în România, în anii aceia, cînd parc\ totu[i la noi era ceva mai bine, pentru c\ înc\ se g\seau lucruri de cump\rat, [i cînd pachetele de Kent erau moned\ de schimb. Aud din ce în ce mai des despre polonezi pleca]i în România pe urmele lui Stasiuk, spre Babadag, [i cred c\ e cel mai bun PR care ni s-a f\cut aici în ultima vreme.

Nu c\ am duce lips\ de PR, dac\ tot a venit vorba.

Institutul Cultural Român din Var[ovia e poate unul dintre forurile cele mai active, mai pline de idei [i de proiecte de promovare a culturii române. Dar undeva se produce un declic. Unul foarte nes\n\tos, care separ\ radical apele: sînt oameni pentru care România egal Eliade-Cioran-Ionescu (întotdeauna la pachet), oameni care au auzit de C\rt\rescu [i de Norman Manea, cî]iva dintre ei [tiu despre Vlad Nanc\ [i despre Galeria Plan B (nu la pachet), [i oameni pentru care România egal ]igani. Cei din prima categorie sînt, în marea lor majoritate, filologi, filozofi, arti[ti - cu un termen care-mi displace profund dar care de data asta chiar e necesar, umani[ti. Majoritatea campaniilor [i a proiectelor li se adreseaz\ lor - de la lans\ri de carte la expozi]ii, la poezii traduse [i expuse la metrou, la filme, la documentare [i la conferin]e. Din p\cate, dar tind s\ cred c\ mai degrab\ din fericire, nu sîntem numai noi pe lume. Desigur, oricine e liber s\ ia parte la toate aceste evenimente [i s\ afle cum stau lucrurile de fapt, dar s\ fim serio[i, nu sînt foarte mul]i cei pe care îi love[te brusc, într-o diminea]\, interesul pentru România [i pornesc într-un fel de aventur\ ini]iatic\, la cap\tul c\reia s\ afle c\ de fapt fabulosul t\rîm carpato-danubianopontic nu e ]ara ]iganilor. Deci cei din a doua categorie se vor mul]umi cu [tirile, cu informa]iile din pres\, cu ce e a matter of the obvious. Am deja destul de multe cuno[tin]e din aceast\ a doua categorie - [i dac\ ar fi ni[te personaje care n-au pus în via]a lor mîna pe o carte, care nu s-au interesat niciodat\ de nimic [i au tr\it pîn\ la dou\zeci [i ceva de ani în virtutea iner]iei, a[ sta mult mai lini[tit\, a[ pune totul pe seama ignoran]ei [i totul ar fi mult mai simplu. Dar sînt oameni mi[to, de[tep]i, cu idei, care pur [i simplu au alte interese [i n-au stat niciodat\ s\ despice firul românesc în patru. Într-o dup\-mas\ cu cafele&szarlotka în pia]a din Cracovia, îi povesteam Cristinei Godun cum am început s\-mi construiesc, de voie, de nevoie, un discurs patriot - mai degrab\ cu o baz\ teoretic\ decît cu una sentimental\, c\ de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. {i ea mi-a spus c\ pîn\ nu a ajuns în Polonia, unde a stîrnit acelea[i valuri de mirare (la p\rul blond se adaug\, în cazul ei, [i ochii alba[tri), nu a [tiut c\ e patrioat\. Cît adev\r e în vorbele astea nu [tie decît cine a trebuit s\ explice de cel pu]in trei ori în aceea[i sear\ cum nu to]i românii sînt ]igani [i nu to]i ]iganii sînt români.

Eu mai am o curiozitate: ce s-a întîmplat cu Dracula?

Cînd [i cum a încetat s\ mai fie simbol na]ional? În liceu, cînd am început s\ merg la [coli de var\, la schimburi de experien]\ [i la proiecte de tot felul, ajungeam inevitabil la discu]ii despre mituri, istorie, fic]iuni turistice [i Disneyland lies. Mi-erau de zeci de ori mai pl\cute [i mai comode. {i cel pu]in Dracula nu se urca în tramvai s\-[i arate col]ii dup\ ce eu tocmai demonstrasem c\ e o inven]ie pentru turi[ti.

Ruxandra Ana, 24 ani, înva]\ limba polon\. Acum, la Universitatea Silezian\ din Katowice, dup\ un an la Limbi [i Literaturi Str\ine în Bucure[ti. A terminat Facultatea de Litere, a fost PR la Observator cultural, iar acum î[i împarte timpul între cursuri, joburi studen]e[ti, scris [i traduceri.

31

noua literatur`...........................................................................................noiembrie 2008...........................................................................................num`rul 19