noua literatura # 20 by noua literatura

sumar

mihaela [chiopu

Adela Greceanu: „N-a am f`cut niciodat` nimic programatic \n literatur`“..................................... 4

scrieaici punct com

Despre Mireasa cu [osete ro[ii de Adela Greceanu............................ 8

zici c-o fi de bine?

Maria Manolescu: Fragment de roman.......................... 9

n b\iat blond se a]ine cu preten]ie [i roste[te grav poate c\ a[a (prin divor]ul p\rin]ilor) micu]ul Costel se va maturiza.

Cristina Chevere[an: Anne Enright,Via]a \n ghilimele a Veronic`i Hegarty.......................... 9 Ana Chiri]oiu: Hisham Matar, No country for young men ................10 Ana Maria Sandu: Amintiri, cafea [i cafegii ...................10 Marieva Ionescu: Sebastian Reichmann, Nomade ........ 12 R`zvan Mihai N`stase: Ofelia Prodan, Capodopera se am\n` ......................14 Cezar Paul-B`descu: Singur`tate ..... 14 Florin Irimia: Ali Smith, Ex-c centricitate la puterea a doua ..... 15 Dosar: Statutul traduc`torului, contracte, tarife: Sorin M`rculescu, Mario Merlino, Traducerea literar` - condi]ii [i statut european, Asocia]ia Autonom` a Traduc`torilor de Carte din Spania, Codul deontologic al traduc`torului \n Spania ..........................................16 Gruia Dragomir: Craig Davidson, Literatur` macho - \n cel mai bun sens al cuv\ntului.................................... 20

M\ g`ndesc st`njenit\ c\ n-am priceput nici p`n-acum cum devine treaba cu maturizarea.

Poate c\ e momentul c`nd ]i se rezerv\ dreptul artistic de a culege lalele [i de a realiza cu d`nsele o compozi]ie pe cutia exterioar\ a bunicii. To]i tre’ s\ amintim de rude, asta ca s\ nu se cread\ c\ ne-am pogor`t direct din cer - deci c\ avem totu[i o leg\tur\ cu cineva de pe p\m`nt.

O fi un soi de gravitate care r\pune ce-are omul mai proasp\t, o fi o seriozitate care sparie lumea ginga[\ [i te situeaz\ brusc printre persoanele de care te fere[ti instinctiv? O fi vreo g`ndire cum c\ ai un destin pe acest mapamond crizat? Team\ mi-e c\ o s\ mor (ceea ce nu cred, dac-ar fi s\-l citez pe un ins aberant dar simpatic la demen]\), deci team\ mi-e c\ `n eternitatea care m\ va cuprinde absolut de poman\, pric\jitul meu creier va r\m`ne ca acuma, `necat `n ne[tiin]\.

Ast\ sear\ veri[oara mea matur\ pl`ngea. E ceva cu mama ei care nu trebuie descris. (Am eu motivele mele s\ nu pomenesc anume chestii, pentru c\ oamenii au fric\ de: chenare prea groase negre, fe]e descompuse, spitale [i alte locuri cam t\cute.) Cu vocea mea - ceva `ntre un pi]igoi [i o ma[in\rie duhnitoare - am reu[it s\ debitez un fel de cuvinte metafizice despre faptul c\ o s\ avem suficient timp s\ bocim. Acuma, practic vorbind, s\ ne g`ndim de bine, c`t mai avem timp.

Poate c\ te maturizezi atunci c`nd, de[i ai prognatism remarcabil, observi c\ impingi b\rbia `n fa]\ [i ]ii din]ii str`n[i, av`nd nervi la stomac. Dar poate c\ e clipa c`nd e[ti pus\ al\turi de nepo]ica de 3 ani s\ tai feliu]e – feliu]e castrave]ii la un eveniment ca s\ par\ c\ faci [i tu ceva.

Care va s\ zic\, m-am auzit io pe mine `ndemn`nd acest om aflat la nevoie: s\ ne ]inem de neamuri (desigur, cu alte cuvinte). Asta susuram un pic mieunat, [i deja m\ pitisem sub calorifer. Am mai zis [i c\ dup\ ce n-o s\ mai fie numa’ de bine, o s\ avem mult prea mult timp s\ ne smulgem perii albi din

capul negru. Veri[oara mea a [optit: a[a e. P\rea c\ am zis ceva c`t de c`t logic. Era topit\. Eu eram moart\ de fric\ deja [i m\ preocupa situa]ia `n sensul c\ era interzis s\ scot vreo l\cr\mioar\. Pe urm\ am apucat s\ morm\i cum c\ am o presim]ire [i ea abia `ng`n`nd trei vorbe a spus repede: ai zis c\ sim]i tu c\ e de bine? Asta m-a secat la fica]ii mei [i-a[a paradi]i. M-am pref\cut cum c\ direct la un bine major m\ concentram eu [i pac, l-am [i vizionat n\pustindu-se spre noi. Ea a avut o voce copil\roas\ cred, a oftat [i a plecat din telefon. Eu am mers p`[-p`[ pe hol tr\g`ndu-mi nasul. Era o sear\ foarte neagr\ [i mie nu mi-a mai venit s\ dau telefon nim\nui. Poate c\ asta o s\ i se `nt`mple [i lui Costel, pentru c\ `ntr-adev\r bie]ii lui p\rin]i divor]eaz\. Dar dac\ oamenii mari numesc aceast\ mizerie maturizare, m\ tem c\ nu e ceva de dorit [i Costel este menit pieirii...

ar fi de ales Cosmin Manolache: ? sau ce-a \ntre un loc heraldic sau un ora[ f`r` de stem` ................................ 22 Revista presei str`ine ..................... 22 Traduc`tori \n formare: Serafina Pastore ............................ 23 Noua art`: Sorana Munteanu, „Probably the best museum in the world“............................................ 24 Noul teatru: Mihaela Michailov, Dramaturgia cercet`rii imediate ...... 26

Teasing editorial: W.G. Sebald, Austerlitz .................. 27 Noua e-literatur`: Cristina Foarf`, Poezia scris` \n coduri .................... 28 Blog review: white-pink-flowers.blogspot.com........ 29

Abroad: Alec B`l`[escu, Los Angeles noaptea ...................... 30 Populi box: §tefan Ba[tovoi, Iepurii nu mor ................................ 31

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana (art\), Alex. Cistelecan, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Barna Némethi. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan. ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

noualiteratura.ro

John Cowper Powys, Cercul nebunilor, traducere din englez\ de Antoaneta Ralian, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei“, 2008, 421 pag., 38 lei omanul lui John Cowper Powys este unul cu greutate [i la propriu, [i la figurat; o lectur\ solicitant\, cu p\r]i plictisitoare, cu multe pagini care ar fi putut lipsi, [i totu[i captivant\; cu un personaj principal problematic, împ\r]it între dou\ decizii dificile: s\ r\mîn\ cu femeia stearp\ pe care o iube[te sau cu cea pe care nu o iube[te dar care îi poate oferi urma[i care s\-i duc\ numele mai departe, astfel încît numele neamului s\u s\ nu se sting\? Ce mai, un roman care nu poate lipsi din bibiloteca colec]ionarilor de nume mari ale literaturii, de capodopere în sensul clasic, [i un tur de for]\ inclusiv din punctul de vedere al r\bd\rii. (G.D.)

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

num`rul 20................................................................................decembrie 2008 - ianuarie 2009................................................................................noua literatur`

artea de fotografii realizat\ de Editura Compania e un obiect frumos editorial [i tulbur\tor ca mesaj. Eu l-am primit de la o bun\ prieten\ care [tia c\ m\ ocup în ultimul timp de comunism [i s-a gîndit c\ ar fi un bun cadou de Cr\ciun. Nu e un cadou optimist, nu sînt fotografii care s\ te fac\ s\ visezi la o via]\ mai bun\, dimpotriv\, [i nici nu se potrive[te cu spiritul Cr\ciunurilor de silicon de azi. Dar e cel mai inteligent cadou pe care l-am primit. Sînt fotografii aflate exact la distan]a potrivit\ între arta fotografic\ [i documentul pur. Andrei Pandele nu este un amator, prezentarea lui arat\ limpede c\ [tie s\ mînuiasc\ un aparat de fotografiat, f\r\ s\ fie totu[i un artist acaparat de vreun discurs teoretizant. E un martor profesionist [i curajos al unei epoci extrem de complicate. Între portretul unei femei în tramvaiul 43 într-o zi cu ploaie, o fotografie aproape mut\ sociologic, [i fotografiile demascatoare ale unei crime urbane, cum sînt cele care spun povestea demol\rilor, cartea f\cut\ din fotografiile lui Andrei Pandele spune mai mult despre aceast\ fî[ie de istorie decît multe eseuri ingenioase [i piruete istorico-literare a[a-zis demitizante. Pur [i simplu nu pot închide cartea, u [tiu dac\ v-a]i dat seama, dar am intrat în al treilea an al revistei Noua literatur\. unele fotografii îmi r\mîn întip\rite în minte ca un vers memorabil: b\trînii E, zic eu, o performan]\ în sine. Cineva zicea c\ „revista tinerilor n-a intrat în cu oglinda, acoperi[ul s\lii palatului cu cei trei securi[ti vigilen]i [i clopotni]a con[tiin]a scriitoriceasc\”. E o afirma]ie din aceea[i categorie cu aceea c\ „ne bisericii în prim-plan, conturul delicat al unor ferestre goale dintr-o cas\ în lipsesc capodoperele”. Noua literatur\ tocmai asta nu este. Nu este o revist\ care curs de demolare, poarta unui han vechi, o femeie care doarme pe electrocar s\ vrea s\ „intre în con[tiin]\”, nici în Istorie, nici în Eternitate. {i nici nu g\zduie[te „capodopere”, la IMGB... (L.M.) ba chiar a[ declara-o „zon\ liber\ de genii” (mi-a pl\cut mult articolul t\u din num\rul 18, Cezar!). A[ putea-o declara, de asemnenea, „revist\ liber\ de semn\tura unui anumit critic tîn\r”, care se g\se[te peste tot - ca în poanta comunist\ cu o conserv\ din care s\rea Ceau[escu - doar în NL, nu!

lumini]a marcu

editorial

prizz\, Fotograffii necenzzurate din comunism/ Andrei Pandele, Martorul-ssurp Surp prise Witness, Uncensored photos from the Communist years (versiune `n limba englez\ de Mike Ormsby), Editura Compania, 2008.

Noua literatur` la \nceputul unui an nou

Revista NL a reu[it s\ existe [i pentru asta v\ mul]umesc vou\ în primul rînd. Cine vrea s\ [tie cum arat\ [i cum sun\ noua literatur\, are la dispozi]ie deja o colec]ie. Dac\ nu o g\sim a[a cum ar trebui la chio[curi (mul]umim pe aceast\ cale firmei de distribu]ie [i tr\im totu[i cu speran]a), o g\sim în biblioteci, la institutele culturale str\ine, în cîteva libr\rii [i pe internet. V\ pot promite un lucru: revista NL se trimite constant în str\in\tate, la toate centrele ICR, la lectoratele române[ti (prin bun\voin]a Institutului limbii române, care ne-a furnizat contactele) [i la traduc\tori de limba român\ din foarte multe ]\ri. O ducem în fiecare lun\ la po[t\ (mul]umim, Florica!) [i ne asigur\m prin e-mail c\ ajunge. Cred c\ în acest moment miza adev\rat\ a noii literaturi din România este trecerea grani]elor.

Martor, revista anual\ de antropologie a Muzeului }\ranului Român, nr. 13/2008, 35 lei artor, revista de antropologie a Muzeului }\ranului Român, lanseaz\ în acest num\r, 13/2008, cîteva teme de discu]ie care nu ar trebui s\ preocupe doar speciali[tii, ci [i publicul larg, de[i probabil c\ la fanii emisiunii „Folclorul contraatac\” nu va ajunge niciodat\. Ve]i g\si aici cercet\ri diverse [i foarte insightful ale unor concepte la care ader\m frecvent [i pe care rar le supunem observa]iei. O mîn\ de cercet\tori a stat s\ observe cum arat\ tradi]iile azi, cum se legitimeaz\ ele, în ce fel se marketeaz\ etc., [i au scos la iveal\ nu doar un num\r consistent de revist\ - deloc greoi sau inaccesibil - ci [i, iat\, un ciclu de conferin]e care poate vor reu[i, prin dialog, s\ examineze critic ideile de-a gata [i obi[nuin]ele de în]elegere. Mai ales c\ subiectul este cît se poate de actual. (A.C.)

Problema revistei, pe care ne-o asum\m noi, redac]ia, a fost data aleatorie de apari]ie. Sper\m s\ remediem acest lucru, a[a c\ v\ invit, v\ rog s\ ne trimite]i articolele la timp. Vom trimite revista la tipografie în fiecare lun\ pe 16 [i sper\m s\ apar\ pe 20. (Mihaela, Ioana, Nely, v\ mul]umesc [i sper s\ putem s\ ne ]inem de deadline !). Ultima zi pentru primirea articolelor este deci data de 10 a fiec\rei luni. Dintre succesele redac]iei trebuie semnalat\ în primul rînd nominalizarea Anei Chiri]oiu [i a lui Gruia Dragomir pentru cele mai bune interviuri la premiile revistei Timpul din Ia[i. Ne bucur\m [i c\ a cî[tigat, cu totul pe merit, Ovidiu {imonca de la Observator cultural! Credem c\ premiile oferite de reviste sînt [i vor trebui s\ devin\ principalele distinc]ii culturale. Sper\m ca anul acesta s\ oferim [i noi ni[te premii, cu totul altfel structurate [i altfel alese decît premiile deja tradi]ionale [i oficiale din spa]iul cultural românesc, premii marcate din p\cate de jurii predictibile, mereu acelea[i [i care dau premii în general c\r]ilor despre care se vorbe[te cel mai mult la un moment dat, dintr-un fel de iner]ie goal\. Apoi, m-am bucurat c\ editorialul meu despre situa]ia traduc\torilor din România a fost preluat de revista spaniol\ Vasos comunicantes, revista Asocia]iei Traduc\torilor din Spania. (Pentru un articol de 3.000 de caractere am primit printr-un cec bancar trimis prin po[t\ suma de 75 de euro. Noi pl\tim aproximativ 50 de lei noi pentru articole poate mai mari [i mai bune decît editorialul meu! Dar sîntem în România [i mul]umim USR c\ putem pl\ti [i atît [i c\ nu îngro[\m rîndurile revistelor care cer colabor\ri pentru faima postmortem.) V\ doresc ca în noul an s\ scrie]i [i s\ v\ bucura]i de asta. Arghezi spunea într-o urare la începutul anului 1957: „Doresc cititorilor mai mul]i ani [i s\ se gîndeasc\ bine la ce se gîndesc!”. {tia el ce [tia...

Muzeul }\ranului Român - cunoscut pe vremuri [i ca Muzeul de la [osea - lanseaz\ un ciclu de conferin]e viz`nd dezbaterea public\ a problematicii vaste a tradi]iilor în cultura român\ actual\: Ce înseamn\, de fapt, „tradi]ii” [i cum se deosebesc acestea de „obiceiuri”? Ce mai înseamn\ ast\zi tradi]iile [i care mai s`nt rela]iile noastre cu trecutul „tradi]ional”? Cum se fac, cum se imagineaz\, cum se v`nd [i cum se cump\r\ ast\zi „tradi]ii” în spa]iul public românesc? De la filosofia tradi]iei la practica [i marketingul tradi]iilor. Conferin]ele vor încerca s\ abordeze aceast\ vast\ problematic\ prin prezentarea [i dezbaterea - direct\ [i virtual\ - a unor „studii de caz”: „tradi]ie” [i „modernitate”, patrimonializarea C\lu[ului, pia]a actual\ de artizanat, cît de imaterial este „patrimoniul imaterial”, branding [i tradi]ii: produse [i t`rguri „tradi]ionale” etc. Conferin]ele se adreseaz\ publicului larg, în mod special tinerilor speciali[ti din domeniile umaniste, [i se vor organiza în ultima zi de miercuri a fiec\rei luni. Ciclul de conferin]e va începe miercuri, 28 ianuarie la ora 17, la Clubul }\ranului din incinta Muzeului }\ranului Român, în prezen]a domnului Theodor Paleologu, Ministru al Culturii, Cultelor [i Patrimoniului Na]ional. La discu]ii vor participa: Prof. Vintil\ Mih\ilescu, directorul Muzeului }\ranului Român, Bogdan Iancu, cercet\tor M}R, [i Marius Chivu, redactor la Dilema Veche, în calitate de moderator. Cu aceast\ ocazie va avea loc [i lansarea ultimului num\r al revistei Martor, intitulat „Pia]a de artizanat”. Prima parte a volumului con]ine texte ale unor autori din România, Fran]a, Serbia, Bulgaria [i Ungaria [i este rezultatul conferin]ei „Making and consuming traditions” organizat\ la Muzeul }\ranului Român în octombrie 2007.

noua literatur`................................................................................decembrie 2008 - ianuarie 2009................................................................................num`rul 20

scriitor: fa]` - profil

Adela Greceanu (Adela Maria Du]u) are 33 de ani [i este jurnalist\ [i scriitoare. De zece ani lucreaz\ la Radio România Cultural, unde în prezent realizeaz\ emisiunea Noua revist\ vorbit\. Colaboreaz\ la diferite publica]ii Dilema Veche, Dilemateca, Time Out. A participat la cenaclurile „Euridice”, condus de Marin Mincu, [i „Gellu Naum”, condus de Nora Iuga. A debutat în 1997 cu volumul de poezie Titlul poemului meu, care m\ preocup\ atît de mult... (Editura Eminescu), pentru care a ob]inut Premiul Asocia]iei Scriitorilor din Sibiu, Marele Premiu „Cristian Popescu”, acordat de Funda]ia Leonora, [i Premiul Frontiera Poesis. A mai publicat volumele de poezie Domni[oara Cvasi (Editura Vinea, 2001) [i În]elegerea drept în inim\ (Editura Paralela 45, 2004). A sus]inut lecturi în ]ar\ [i în str\in\tate (Viena, Berlin, Leipzig, Medana, Göteborg, Stockholm, Uppsala) [i este membr\ a Uniunii Scriitorilor [i a PEN Club România. La sfîr[itul anului 2008 i-a ap\rut, la Editura Polirom, romanul Mireasa cu [osete ro[ii.

4 num`rul 20................................................................................decembrie 2008 - ianuarie 2009................................................................................noua literatur`

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Ana C hiri]oiu: Spuneai într-un interviu acordat Elenei Vl\d\reanu c\ romanul Mireasa cu [osete ro[ii a început prin transcrierea unor voci feminine. Sînt ni[te voci care au existat în copil\ria ta? Ni[te voci reale? Adela Greceanu: Da, sînt ni[te voci reale care au existat în copil\ria mea [i pe care mi le-am amintit la un moment dat, nu [tiu de ce, au venit de-acolo, s-au întors, le-am auzit foarte bine [i am început s\ le scriu cumva din joac\, adic\ negîndindu-m\ atunci c\ o s\ fac o carte. Mi-am dat seama c\ le aud din ce în ce mai bine, c\ le aud în detaliu [i c\ le v\d gesturile [i privirile [i c\ între ele se nasc rela]ii, tensiuni, de[i personajele reale nu au fost niciodat\ toate împreun\ în aceea[i camer\. Acesta e meritul meu. Asta am inventat, de[i am zis mereu c\ nu am imagina]ie, dar uite c\ totu[i am avut atîta cît s\ le pun pe toate într-o camer\ [i s\ le fac s\ vorbeasc\ între ele.

A.C.: Cum se explic\ amestecul unor registre atît de diferite? În prima parte, transcrierea asta destul de realist\, ba chiar amuzant\ uneori, a vocilor se amestec\ cu discursul miresei, care e pu]in în trans\, punctat oarecum suprarealist. A.G.: N-a fost o alegere programatic\, pentru c\ n-am f\cut niciodat\ nimic programatic în literatur\. A[a a venit vocea miresei [i mi-am dat [i eu seama c\ e din alt\ lume decît celelalte patru femei [i chiar ele î[i dau seama c\ mireasa e din alt\ lume, pentru c\ îi spun c\ nu se în]elege ce vorbe[te, dar, chiar dac\ nu în]eleg tot, o îndeamn\ s\ spun\ mai departe pentru c\ spune frumos. Am scris dintr-o suflare cîteva zeci de pagini [i nu m-a interesat c\ discursul miresei era din alt\ realitate, de[i eram con[tient\ c\ este. Cred c\ am sim]it c\ func]ioneaz\ discursul acesta - nu [tiu cum s\-i zic pentru c\ nici mie nu-mi place s\ folosesc termenul „suprarealist”, de[i ar putea avea o leg\tur\ cu zona aceea. Eu le zic în carte „visete” fragmentelor de discurs ale miresei.

A.C.: {i felul în care ai scris-o a fost un fel de „viset” pentru tine? A.G.: Nu, nu. Am scris totul foarte lucid. Nu e o carte scris\ în trans\. Am spus c\ e scris a[a dintr-un [uvoi, dar am revenit pe text pentru c\ am sim]it c\ personajele nu sînt toate de acela[i calibru [i era necesar s\ mai pun carne pe ele. }in minte c\ pe tanti Sofica am lucrat-o mai mult abia dup\ ce am scris grosul [i sigur c\ întorcîndu-m\ la ea m-am întors [i la celelalte fiindc\ se creau alte leg\turi [i tot a[a.

A.C.: Mi se pare c\ personajele feminine fac un fel de galerie, ca în Gai]ele, de exemplu, ca s\ orchestreze mireasa; Bogdan Romaniuc f\cea o compara]ie cu Cartea nun]ii. A.G.: Da, nu [tiu de ce, c\ în Cartea nun]ii totul e foarte p\mîntean, foarte terestru, iar în Mireasa... exist\ ni[te deraieri spre altceva, care sînt foarte importante.

Gruia Dragomir: În a doua parte apar pove[tile celor cinci iubi]i, care nu sînt chiar ni[te pove[ti de iubire. De ce le-ai epurat de orice fel de aluzie erotic\? A.G.: Asta a spus [i Marius Chivu, c\ pîn\ la urm\ nu sînt ni[te pove[ti de dragoste, [i am fost destul de mirat\. Eu aveam totu[i impresia c\ am scris ni[te pove[ti de dragoste. Dar nu am stat s\-mi bat capul prea mult, eu doar am scris.

A.C.: Partea a doua are aparen]a unui jurnal; e inspirat\ din jurnalul t\u adev\rat? A.G.: Nu, eu nu ]in jurnal. Poate c\ am ]inut jurnal în felul acesta [i nu i-am spus a[a. Sînt povesti]i cei cinci iubi]i altfel decît în prima parte, fiindc\ [i în prima parte este vorba tot despre ei, numai c\ în a doua parte ei cap\t\ ni[te nume, chiar dac\ numele astea nu le dau identitate. Dac\ în prima parte ei erau ni[te apari]ii fantomatice, interesante, ciudate pentru c\ ap\reau întotdeauna în discursul acesta „viset”, în a doua parte ei sînt foarte diurni, aproape f\r\ însu[iri. Prima parte a fost simpl\ pentru c\ m-am concentrat pe vocile alea [i am f\cut ce dictau ele. Am mers pe mîna lor, pentru c\ dup\ cîteva pagini aveam personaje. Asta înseamn\ c\ sînt totu[i prozatoare!

A.C.: P\i, asta voiam s\ spun [i eu: c\ pentru un om care spune c\ nu are imagina]ie, s\ spui c\ î]i ies mai bine dialogul [i ni[te personaje decît ni[te relat\ri de jurnal e totu[i ciudat. A.G.: M\ b\nuie[ti c\ m\ alint cînd spun c\ nu am imagina]ie [i c\ nu sînt prozator. Poate c\ m\ [i alint, dar eu [tiu c\ nu am avut la aceast\ carte armele unui prozator adev\rat sau nu am fost con[tient\ de ele. Nici nu [tiu care sînt alea, vorbesc despre ele doar a[a, dup\ ureche, l\ut\re[te, i-am mai tras [i eu de limb\ pe prozatorii adev\ra]i, care spun de la început c\ [tiu ce vor s\ fac\, [tiu personajele, au o schem\, iar eu nu am avut nici o schem\. De-aia spun

c\ nu sînt prozator, pentru c\ nu [tiam unde o s\ ajung [i de-aia m-am [i împotmolit la mijlocul c\r]ii [i mi-a trebuit un an s\ m\ despotmolesc. Am mers pe mîna personajelor [i mi-a pl\cut foarte mult, nu mai f\cusem asta pîn\ acum iar cînd am v\zut c\ iese am fost foarte încîntat\, [i `nc\ mai s`nt.

A.C.: {i cum de te-ai oprit [i ai schimbat direc]ia? A.G.: Pentru c\ nu se putea merge mai departe, adic\ ele puteau s\ o ]in\ a[a pîn\ diminea]\, ei [i? Am dat pagina dup\ acest „[i”, am tot încercat un an [i am g\sit acest artificiu. Scriind a doua parte, vocea diurn\, am construit ni[te leg\turi cu prima. I-am luat pe acei iubi]i [i i-am pus în lumina zilei, o lumin\ cam cum e acum, f\r\ prea mult soare, mai l\ptoas\, cam nicicum. Dar m-am trezit c\ s-au creat [i leg\turi la care nu m\ gîndisem. Revela]ia mea în leg\tur\ cu aceast\ carte a fost urm\toarea: în prima parte se tot vorbe[te despre o diminea]\ care o s\ vin\ [i care ia progresiv forma unei amenin]\ri. Dar nu vine diminea]a. A doua parte se transform\ toat\ într-o diminea]\ care nu se mai termin\ [i care e f\cut\ din nu [tiu cîte zile [i nop]i legate între ele. Dar nu [tiam c\ diminea]a aia amenin]\toare din prima parte e diminea]a din a doua. Abia la sfîr[it mi-am dat seama ce mi-a ie[it. {i nu-mi venea s\ cred.

Alienare vs. autism A.C.: O alt\ g\selni]\ mi s-a p\rut faptul c\ în prima parte sînt multe voci, e g\l\gie, iar în partea a doua e singur\tate lucie [i o singur\ voce, interioar\, de jurnal. Ai potrivit asta contrapunctic? A.G.: Nu, n-am inten]ionat s\ fac asta. S-ar putea s\ am un fel de gândire contrapunctic\, s\ fiu eu construit\ a[a. Am observat c\ am creat un personaj în partea a doua, care e destul de diferit de mireasa din prima parte, de[i au acela[i sînge, dar e foarte terestru. Toat\ aten]ia mea a fost s\ merg pe mîna personajului.

A.C.: Cît de relevant este pentru romanul \sta principiul t\u de a r\mîne tu îns\]i în scris? Pentru c\ e un principiu care poate s\ indice o cheie destul de biografist\. Iar partea a doua e[ti tentat s\ o cite[ti ca pe o relatare factual\. A.G.: Po]i s\ cite[ti cum vrei. Aglaja Veteranyi spunea c\ [i imagina]ia este autobiografie. Totul este autobiografie, fic]iunea, dac\ vrei, este autobiografie [i invers, biografia e cea mai mare fic]iune. Eu cînd am zis c\ vreau s\ ]in pasul cu mine nu m\ refeream la faptele de toat\ ziua [i la ce mi se întîmpl\ [i c\ vreau s\ pozez cutare eveniment cu maxim\ precizie [i onestitate, ci la ce se întîmpl\ dincolo de lucrurile astea, ce se întîmpl\ cu mine. {i - cum s\ zic, c\ sun\ ridicol „evolu]ia mea spiritual\”, dar pe-acolo pe undeva, mul]i încerc\m s\ în]elegem ce se întîmpl\ cu noi de fapt. Asta am vrut s\ spun cînd am zis c\ vreau s\ ]in pasul cu mine. Iar scrisul chiar m\ ajut\ s\-mi l\muresc ni[te lucruri, fiindc\ eu în]eleg mai greu. A[a c\ pun mîna [i scriu. Nu [tiu dac\ ajung foarte departe [i dac\ rezultatul este cel mai bun, dar cel pu]in fac un pic de ordine.

A.C.: Atunci e curios c\ nu scrii jurnal. A.G.: Da, la mine e o a[a încurc\tur\ c\ nu se mai în]elege ce fac. Eu oricum nu [tiu din capul locului ce fac: poezie, proz\, jurnal, eseu.

G.D.: Totu[i tu scriai poezie, iar acum ai f\cut pasul \sta înspre proz\. Cum s-a întîmplat? A.G.: A venit firesc [i nici nu [tiu dac\ am f\cut pasul spre proz\ fiindc\ [i în carte e foarte mult\ poezie, mai ales în „visetele” alea. {i poezia pe care o scriam eu pîn\ la cartea asta avea foarte mult din datele prozei, avea poveste, existau mici fire narative, epice, personaje. Bine, nu realizate în detaliu, fiindc\ nu mi-am propus asta. A ie[it ce-a ie[it, eu mizez pe instinct [i am v\zut c\ mi-a mers pîn\ acum, nu [tiu dac\ o s\-mi mearg\ pîn\ la cap\t, dar e drumul meu [i cred c\ asta e cel mai important - s\ fac\ fiecare ce simte c\ i se potrive[te mai bine.

scriitor: fa]` - profil

Nu [tiu din capul locului ce fac: poezie, proz\, jurnal, eseu

G.D.: Cum î]i imaginezi succesul ca scriitoare?

up\ ce am citit Mireasa cu [osete ro[ii, n-am putut s\ nu ne invit\m acas\ la Adela Greceanu. Astfel am cunoscut-o [i pe P\pu[escu, cea din carte, am v\zut [i cimitirul care se vede de la fereastra Adelei (nu este o imagine a[a de trist\ cum a]i crede) [i am stat la pove[ti aproape jum\tate de zi, înv\lui]i de lumina l\ptoas\ de afar\. Orele au trecut repede, mai ales c\ discu]ia curgea f\r\ nici o împotmolire, iar obiectele din jur descopereau o alt\ dimensiune a c\r]ii sau mai bine zis accentuau impresiile livre[ti. A[a se face c\ am ajuns la Adela într-o diminea]\ tîrzie, am împ\r]it un ibric de cafea pentru a ne trezi, iar cînd am plecat, peste cartierul Dristor se l\sa deja întunericul. (G.D.)

A.C.: E important s\ preciz\m c\ nu e un personaj autist, e un personaj c\ruia îi e dor de oameni, care tr\ie[te absen]a unor rela]ii... G.D.: E mai degrab\ alienat. A.C.: Pe mine asta m\ bucur\, fiindc\ sînt multe personaje autiste în literatura român\, dar cred c\ o tem\ mult mai actual\ e alienarea, pe cînd autismul \sta livresc [i studiat e deja cam obsolete. A.G.: E foarte interesant ce-mi spune]i despre carte. Sînt lucruri noi pentru mine. Eu nu am f\cut diferen]a asta, l-am l\sat s\ fac\ ce vrea. Am sim]it c\ personajul a c\p\tat autonomie. Era un personaj care tr\ia dup\ ni[te reguli pe care eu doar am încercat s\ le descop\r. {i e [i ceva mai subtil\, adic\ autist e[ti sau nu e[ti, dar s\ faci un personaj alienat e mai complicat, fiindc\ e[ti [i nu e[ti singur în acela[i timp.

A.C.: Iar personajul din prima parte e mai degrab\ o alegorie. A.G.: Da, dar eu sper c\ mi-a ie[it acela[i personaj. C\ nu mi-au ie[it dou\ mirese diferite. Sper c\ mi-a ie[it un personaj care are dou\ fe]e, care e credibil [i atunci cînd poveste[te „visete”, dar e credibil [i atunci cînd st\ singur în cas\ [i num\r\ scamele de pe covor, cu pisica pe care o cheam\ ca în realitate [i care e chiar ea. Dar m\ bucur c\ nu e un personaj autist, c\ eu a[ vrea s\ se salveze.

A.G.: Din cîte am înv\]at eu, sînt dou\ feluri de succes: succesul de public [i succesul de critic\. La noi cred c\ mai mult func]ioneaz\ succesul de critic\. Nu [tiu dac\ cititorii de c\r]i citesc [i cronici sau reviste sau dac\ se ghideaz\ dup\ ele. Mai sînt blogurile, care mi se par interesante, fiindc\ acolo oamenii citesc c\ a[a vor ei, nu c\ asta e meseria lor. M\ bucur\ mult s\ scrie despre mine cineva pe care nu-l cunosc. M-am a[teptat s\ scrie despre carte Marius Chivu, Cosmin Ciotlo[ [i Alex Matei fiindc\ au vorbit despre carte la lansare, era firesc s\ scrie imediat, dac\ tot o citiser\. {i am mai primit ni[te e-mail-uri care m-au bucurat, de exemplu de la Marin M\laicu-Hondrari. M\ a[teptam s\-mi scrie, fiindc\ a fost la lansare, a[tepta cartea mea [i mi-a scris o scrisoare tare frumoas\. Mi-a spus c\ i-ar fi pl\cut lui s\ scrie partea a doua, iar acesta cred c\ e unul dintre cele mai mari complimente pe care le po]i primi de la un alt scriitor pe care îl apreciezi. Surpriza cea mai mare a fost cînd m-am trezit cu un e-mail de la Vlad Zografi, care e la Zug cu o burs\, acolo unde este [i Nora acum, tot cu o burs\. Nora i-a dat cartea s-o citeasc\ [i Vlad mi-a scris o scrisoare în care mi-a spus c\ i-a pl\cut. M-am bucurat fiindc\ am impresia despre el c\ e preten]ios, c\ nu-i place orice. Iar Vlad a zis c\ a[ putea s\ scriu teatru dup\ prima parte. {i eu m-am gîndit c\ ar putea fi pus\ în scen\. Dan Sociu mi-a spus c\ a[ putea s\ scriu scenariu de film.

A.C.: Tot apropo de receptare, ]i se pare c\ asumarea unei voci feminine te face mai vulnerabil\, avînd în vedere c\ receptarea din România nu s-a vindecat de misoginism? A.G.: Nu sînt feminist\.

A.C.: Nu trebuie s\ fii feminist\ ca s\ vezi asta. A.G.: Nu [tiu ce s\ spun. Eu mi-am v\zut de treab\ [i n-am [tiut care-i treaba mea decît scriind. Abia acum încep s\ v\d [i s\ con[tientizez. Adic\ vin oameni [i îmi spun, cum veni]i voi, c\ am scris o carte feminin\... Da, eu nici nu [tiam c\ am scris o carte chiar atît de feminin\. Nu [tiu dac\ e important. Poate c\ pentru contextul în care tr\im este, dar eu scriind nu m-am gîndit la asta. Nu m-a dus la masa de scris faptul c\ sînt femeie sau c\ tr\iesc în cartierul Dristor. Eu cred c\ feminismul înseamn\ s\ pedalezi foarte tare pe ideea de feminin [i s\ zici literatur\ feminin\, antologie feminin\, uite, femeile scriu [i ele, au alt\ viziune asupra lumii. În tot cazul, nu mi-am propus s\ fiu o Ioana D’Arc a literaturii române. Eu chiar nu m\ gîndesc la lucrurile astea, dar, dac\ stau s\ m\ gîndesc, probabil c\ a[a e. Manifestul e [i nemanifest uneori, adic\ latent, c\ pîn\ la urm\ nu po]i s\ scrii f\r\ o miz\, f\r\ un ceva foarte puternic.

A.C.: {i care e ceva-ul t\u? A.G.: Nu [tiu, m\ feresc, dup\ cum vede]i, de „-isme”, de a pune degetul pe ni[te termeni. Mi-e fric\ de teorie.

scriitor: fa]` - profil

Kafka, Brautigan, Gellu Naum, Simona Popescu, Nora Iuga A.C.: Bun, atunci o s\ te întreb care sînt modelele tale literare? A.G.: Care sînt prietenii mei. Nu-mi place cu modelele. Nu vreau s\ zic c\ nu am modele, c\ nu e adev\rat, sînt clar ni[te scriitori pe care îi iubesc foarte mult [i care nu sînt aceia[i pe m\sur\ ce trece timpul. S\ zicem Kafka, apoi Richard Brautigan, pe care l-am descoperit anul trecut [i a reprezentat descoperirea anului. Sigur Gellu Naum. Simona Popescu îmi place foarte mult [i ast\ var\ am avut [i cu ea o perioad\ foarte lung\, eram foarte conectat\ la Simona Popescu, am tot citit [i recitit [i am stat cu c\r]ile ei lîng\ mine, i-am c\utat interviurile [i i-am descoperit fanclubul, despre care am aflat ulterior c\ nu ea l-a f\cut; ar fi fost [i ciudat. Îmi place de ea c\ e o „nemul]umit\ pentru totdeauna”, ca o vorb\ a lui Gellu Naum, e tot timpul într-un conflict, dar într-un conflict constructiv [i cu ea [i cu lumea [i cu tot ce se întîmpl\ [i asta o face vie [i foarte interesant\.

G.D.: Cum ai ajuns s\ te ata[ezi de Gellu Naum? A.G.: Îi [tiam deja c\r]ile, m\ interesa foarte mult, citisem Zenobia în liceu [i nu mi-a spus mare lucru atunci, dar am redescoperit-o ulterior.

A.C.: Dar mergeai pe la doamna Lyggia Naum. G.D.: Noi doi ne-am [i întîlnit o dat\ la Comana. A.G.: Da, hai s\ v\ povestesc. Înainte s\ moar\ Gellu Naum ap\ruse cartea Simonei, despre suprarealism [i Gellu Naum, Clava. Iar eu am g\sit-o în casa unei colege, am r\sfoit-o [i nu mai voiam s\ plec f\r\ ea. N-am plecat cu cartea din casa ei, dar dup-aia mi-am cump\rat-o [i am tot citit din ea [i am sim]it c\ am g\sit un loc care m\ intereseaz\ foarte mult [i în care pot s\-mi fac [i eu un loc foarte mic. Iar în perioada aceea a murit Naum [i Nora Iuga mi-a spus c\ cei de la România literar\ c\utau un tîn\r scriitor care ar putea

„cine mai e [i Adela Greceanu asta”. S-a f\cut o întîlnire la aniversar\ cu mult\ lume cultural\. Printre invita]i era [i Nora Iuga. Între timp tot citisem despre [i de ea, îmi pl\cea tot mai mult [i am vrut s-o cunosc, iar ea mi-a zis „Vai, tu e[ti Adela, te-am citit în antologie [i mi-a pl\cut...”. Iar pentru mine a fost o mare surpriz\, pentru c\ m\ a[teptam ca toat\ lumea s\ reac]ioneze prost la povestea asta cu antologia în ceea ce m\ prive[te pentru c\ ap\ream de nic\ieri [i începea cu mine ditamai antologia. Dar ea a fost foarte deschis\ [i dr\gu]\, pe vremea aceea ]inea un cenaclu la Uniunea Scriitorilor [i m-a chemat [i pe mine. M-am dus [i, încet-`ncet, ne-am împrietenit. Atît de bine încît am ajuns s\ ne citim pe m\sur\ ce scriem, eu ei [i ea mie. Ea este primul meu cititor. M-a ajutat foarte mult f\r\ s\-mi dea lec]ii, vorbim de la egal la egal, sîntem foarte oneste [i nu ne periem reciproc. Dar am ajuns s\ ne cunoa[tem atît de bine mecanismele scriitorice[ti încît ea simte foarte bine cînd eu falsez.

A.C.: Mai sînt [i al]i oameni c\rora le datorezi ceva în ceea ce prive[te scrisul t\u [i realiz\rile tale? A.G.: Sigur c\ sînt [i cred c\ to]i cei care scriu datoreaz\ mai mult sau mai pu]in unor oameni. Dac\ m\ gîndesc foarte departe înapoi, cu siguran]\ c\ îi datorez [i profei de român\ din clasa a [asea, dac\ nu chiar în primul rînd ei îi datorez foarte mult, fiindc\ ne punea s\ scriem poezii. Poate dac\ nu era ea nu m\ gîndeam niciodat\ s\ scriu, fiindc\ de atunci am ]inut-o a[a cu scrisul, nespectaculos, cuminte [i hai s\ scriem poezie [i s\ citim reviste literare etc. {i la Sibiu, în 1990, a ap\rut Euphorion, care era o revist\ extraordinar\ la început, am citit acolo ni[te lucruri pe care nu le mai citisem nic\ieri. Citeam despre Noica, despre Cioran, texte de Nemoianu, de Matei C\linescu, oameni care plecaser\ de mult din România [i f\cuser\ ni[te cariere extraordinare în str\in\tate. Oamenii de la Euphorion aveau idei m\re]e, voiau s\ fac\ o institu]ie de poezie interna]ional\, dar nu s-a ales nimic din p\cate. Mi-am dorit s\ fiu [i eu acolo, s\ fac parte din lumea aia, a[a am [i debutat în Euphorion. M-am dus la redac]ie [i am zis c\ eu vreau s\ public poezie [i a[a l-am cunoscut pe Iustin Pan]a.

Numele meu a devenit cunoscut peste noapte G.D.: {i cum ai ajuns de la Sibiu la Bucure[ti? A.G.: Cu trenul. Mi-am dorit foarte mult s\ vin la Bucure[ti în timpul facult\]ii pentru c\ Sibiul este minunat, dar este destul de mic în toate. {i nu se întîmpla mare lucru, de[i exista aceast\ revist\, de[i era Iustin Pan]a, era Mircea Iv\nescu, dar el începuse s\ se izoleze. Oricum eu nu am fost niciodat\ în preajma lui Mircea Iv\nescu. {i voiam s\ vin aici, în lumea mare.

A.C.: Dar cum de nu ai f\cut [i facultatea aici?

s\ scrie ceva despre el. Eu am acceptat, de[i dup\ aceea m-am speriat, pentru c\ eram mult mai mic\, era în 2001, dar pîn\ la urm\ am scris un text [i doamna Naum, care era la curent cu tot ce se scria, l-a v\zut, iar eu m\ [tiam [i cu Iulian T\nase, care mi-a spus c\ doamna Naum ar vrea s\ m\ cunoasc\ [i m-am dus s\ ne cunoa[tem, apoi am continuat s\ m\ duc. Oricum îi datorez foarte mult Simonei, pentru c\ a[a am ajuns s\-l în]eleg pe Gellu Naum, [i poate [i al]ii tot a[a au ajuns la el. Pentru mine, cartea ei este foarte important\, [i pentru Naum, dar [i pentru ea, pentru c\ e foarte mult [i ea acolo.

G.D.: {i Nora Iuga?

A.G.: Ei, cu Nora e alt\ poveste. Prima dat\ cînd m-am uitat eu cine a tradus o carte a fost cînd citeam Procesul lui Kafka [i traduc\tor era Gellu Naum. A doua oar\ a fost cînd am citit Toba de tinichea [i m-am uitat cine a tradus [i am v\zut c\ Nora Iuga. Numele ei îmi suna foarte cunoscut. Eram la facultate atunci [i-mi suna cunoscut din copil\rie pentru c\ pe vremea mea existase o revist\, Limba [i literatura român\, care con]inea, printre altele, comentarii mai sofisticate. {i g\sisem la un moment dat în acea revist\ o pagin\ cu poezii scrise de o feti]\ pe care eu credeam c\ o cheam\ Nora Iuga [i am c\utat revista [i pîn\ la urm\ am g\sit acel num\r. Ei bine, pe acea feti]\ nu o chema Nora Iuga, ci altfel, nu-[tiu-cum Iuga. Dar eu r\m\sesem cu ideea c\ Nora Iuga e o fat\ pu]in mai mare decît mine. {i în 1998 Nora a luat Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor, iar eu eram în Bucure[ti [i eram în sal\. Cînd am auzit c\ Nora Iuga a luat premiul pentru traducere, m\ a[teptam s\ v\d o fat\. Cînd colo, a ap\rut Nora, foarte sprin]ar\ de altfel, ca o feti]\, urcîndu-se pe scen\ din zbor; atunci am v\zut-o prima dat\. Dup\ care a ap\rut antologia lui Marin Mincu, care se chema Poezia român\ actual\ de la Adela Greceanu la Leonid Dimov. Eu tocmai debutasem [i bineîn]eles toat\ lumea se întreba, pe bun\ dreptate,

A.G.: A[a a fost s\ fie. Am f\cut un an de Litere la Sibiu, dar nu mi-a pl\cut. {i am v\zut c\ la Jurnalistic\ erau profesori care m\ interesau mai mult, a[a c\ am mers acolo. O vreme mi-a p\rut r\u pentru c\ m\ gîndeam c\ dac\ a[ fi f\cut Filologie a[ fi citit la timp ni[te c\r]i. Dar pîn\ la urm\ cite[ti dac\ vrei. {i mi s-a propus s\ vin la radio a[a, hodoronc-tronc, la Cultural, iar eu am acceptat pentru c\ a[teptam un motiv s\ vin, s\ am un loc din care s\ pot tr\i, c\ nu po]i veni în Bucure[ti f\r\ s\ ai nimic. A fost iar\[i un moment în care s-au legat lucrurile.

A.C.: N-ai aplicat la joburi? A.G.: Nu, n-am apucat s\ fac asta. Am acceptat postul cu toate c\ habar n-aveam ce înseamn\ s\ faci radio, pentru c\ în facultate nu am practicat deloc, de[i aveam un studio. N-am crezut c\ o s\ fac radio sau tv, eram foarte complexat\ de vocea mea mic\ [i de accentul meu de Sibiu. M\ gîndeam, cum s\ fac eu radio, eu scriu. {i m-am trezit aruncat\ în ap\ [i am înv\]at s\ înot din mers. Pîn\ la urm\ a ajuns s\-mi plac\ foarte mult. A fost foarte greu din toate punctele de vedere la radio, inclusiv financiar. Aproape doi ani am fost colaborator, pentru c\ se fac foarte greu angaj\ri chiar [i acum.

A.G.: Am avut mare noroc cu acea antologie a lui Marin Mincu, care a f\cut ca numele meu s\ fie cunoscut, f\r\ s\-l cunosc eu pe Marin Mincu, pentru c\ am auzit tot felul de chestii pe tema asta. Lui Marin Mincu i-a picat ca o m\nu[\ cartea mea de debut fiindc\ are o mic\ ram\ teoretic\ [i s-a potrivit foarte bine cu teoriile lui despre textualism, de[i eu nu f\ceam textualism acolo. A[a m-am trezit inclus\ în antologie. {i am avut noroc, de[i nu [tiu cî]i dintre cei care au v\zut antologia [i s-au întrebat cine e Adela Greceanu mi-au [i citit cartea. Probabil c\ pu]ini. Dar, cu toate astea, numele meu a devenit cunoscut peste noapte. Nu-mi aduc aminte s\ fi f\cut mari eforturi ca s\ public în reviste sau s\ public urm\toarea carte. Bine, nici n-am publicat în reviste atunci imediat. Nici acum nu public foarte mult.

A.C.: Mai înregistrezi un succes foarte invidiat de scriitorii tineri, [i anume c\ mergi la lecturi în str\in\tate. Ai mers la cîteva lecturi [i ai cîteva poezii traduse în alte limbi. A.G.: Da, am [i un fragment din Mireasa... tradus în german\, [i pentru asta chiar c\ merit s\ fiu invidiat\, mai ales c\ este tradus de unul dintre cei mai buni traduc\tori ai no[tri în german\, Georg Aescht, care a tradus [i Zenobia, printre altele.

A.C.: E o întreag\ discu]ie ast\zi despre cum s\ facem s\ fim tradu[i... A.G.: S\ nu se a[tepte cei care ne invidiaz\ c\ la lecturile pe care le-am avut împreun\ cu al]i poe]i în str\in\tate a venit puhoi de lume [i de editori [i de traduc\tori gata s\ ne publice. Dar e atît de s\n\tos s\ ai de-a face cu o literatur\ str\in\ la ea acas\, s\ ie[i din curtea ta [i s\ faci priz\ cu o alt\ lume. Prima mea lectur\ a fost în Slovenia, în 2001, unde am ajuns datorit\ Lidijei Dimkovska, o scriitoare macedonean\ foarte bun\ care a venit în România [i a f\cut un doctorat pe Nichita St\nescu [i a înv\]at române[te aici [i s-a c\s\torit cu un scriitor sloven, Aleš Mustar, care venise în România tot la un doctorat. {i prin ei am ajuns la Vilenica, la festivalul de literatur\ din Slovenia din 2001. Dup\ aceea a fost în 2005 la Viena, cînd Nora Iuga a ales 4-5 scriitori [i a vrut s\ facem o lectur\ în str\in\tate, ne-a tradus ea. Eram eu, Teodor Dun\, care avea ni[te poezii traduse de Ernest Wichner, Claudiu Komartin, Elena Vl\d\reanu [i Constantin Virgil B\nescu. {i a fost foarte frumos, am v\zut Viena, ne-am bucurat mult. Nu vreau s\ minimalizez [i s\ zic c\ lecturile astea nu conteaz\ [i nu sînt importante, în nici un caz, dar nu conteaz\ în sensul c\ s-ar fi întîmplat imediat cine [tie ce [i ni s-ar fi propus s\ public\m c\r]i; nici vorb\ de a[a ceva, mai ales c\ era poezie [i poezia se traduce foarte greu, nu numai la noi. În schimb, dup\ aceea, lucrurile încep s\ se lege. M\rgic\ dup\ m\rgic\. A doua m\rgic\ a fost c\ ne-am dus la Berlin, prin ICR-ul de acolo, aproximativ în aceea[i formul\, acolo iar\[i am avut o lectur\ prin Nora, tot cu traducerile ei. Apoi s-a întîmplat c\ în 2007 m-am trezit cu o scrisoare tot de la ICR Berlin, de la Adriana Popescu, care m\ invita la Leipzig, la tîrgul de carte, unde se face un festival, „Limbi mici, literaturi mari”, cu scriitori din Est, organizat de institutele culturale ale acestor ]\ri, un „hai s\ d\m mîn\ cu mîn\” foarte frumos [i constructiv. Eu am fost încîntat\, deja aveam multe pagini din Mireasa... [i aveam [i traducerea lui Aescht [i a[a am fost la Leipzig. Foarte important este c\ tot mai mul]i

A.C.: Te-a ajutat cineva s\ g\se[ti acest post? A.G.: Da, am avut-o profesoar\ pe Doina Jalea. Care [i acum este la radio, dar la Actualit\]i. E una dintre vocile de demult. Ea e sibianc\ [i cred c\ [i acum mai are ore la Sibiu la Jurnalistic\. Dar în facultate nu m-a remarcat pentru c\ nu avea de ce, eu am fost o student\ cît se poate de mediocr\. Dar atunci îmi ap\ruse cartea de debut [i am lansat-o aici, în Bucure[ti, imediat dup\ ce am terminat facultatea [i am chemat-o [i pe ea [i a[a a aflat ea de existen]a mea [i mi-a propus s\ vin la Radio Cultural.

A.C.: Cum ]i-ai f\cut loc în cultura de aici f\r\ s\ ai fo[ti colegi sau profesori care s\ te ajute s\-]i g\se[ti un loc? Fiindc\ [i în Bucure[ti func]ioneaz\ „leg\turile slabe”. Cum ai reu[it s\ publici prima dat\ într-o revist\ important\?

A.C.: Pe Aescht îl [tiai? A.G.: Cu el e alt\ poveste. Nu, nici acum nu ne [tim decît prin coresponden]\. Este un om extraordinar de dr\gu]. Acum cî]iva ani, împins\ de la spate de Nora, mi-am zis s\ aplic la o burs\ la Solitude, unde a avut [i ea burs\ cu ani în urm\. În fine, nu eram foarte entuziasmat\ de ideea asta, dar pîn\ la urm\ am aplicat [i îmi trebuiau ni[te traduceri ca lumea în german\. Nora mi-a spus s\ îi scriu lui Aescht, dar cum s\-i scriu eu lui Aescht, cînd nici nu-l cuno[team. Nora îl [tia [i a fost o conjunctur\ favorabil\, din care a f\cut parte [i Cristi Cercel. Aescht a acceptat [i mi-a tradus cîteva pagini. Chiar dac\ nu am primit bursa la Solitude, am cî[tigat chiar mai mult, am cunoscut un om minunat care este Georg Aescht. Apoi, pe 17 noiembrie anul trecut am fost la Viena, tot prin ICR, care avea un program cu Editura Polirom, ca o dat\ pe lun\ s\ mearg\ un scriitor român publicat la Polirom s\ aib\ o lectur\ la Viena. {i pentru asta îmi trebuiau mai multe pagini traduse, nu doar alea cinci de la început. {i am spus c\ a[ vrea s\ traduc\ în continuare Aescht, iar editura i-a scris [i l-a [i pl\tit [i m\ bucur pentru asta. {i uitea[a se leag\ lucrurile. Probabil c\ li se întîmpl\ multora, nu doar mie.

demnitatea literaturii”. Iar inspira]ia poate fi provocat\, nu trebuie s\ stai dup\ ea. E ca un antrenament, tot scrii pîn\ cînd prinzi vocea, filonul, [i-]i merge mîna singur\. Nu pot s\ scriu tot dintr-o suflare [i s\ nu tai nimic dup\ aceea. Eu tai mult. Nu prea rescriu, ce tai e bun t\iat. Dac\ nu iese din prima, neînsemnînd c\ manuscrisul e curat, înseamn\ c\ nu e ce trebuie.

A.C.: Dar, fiindc\ c\ tot am vorbit despre profesionalizarea scrisului, tu e[ti membr\ a Uniunii Scriitorilor [i a PEN Club. Cum se face c\ te-ai afiliat unor institu]ii, cînd o bun\ parte dintre scriitorii tineri evit\ acest lucru? A.G.: Eu nu fac frond\ în general. Am avut cred [i eu fronda mea cînd spuneam c\ nu vreau s\ fac literatur\, dar asta însemna c\ nu vreau s\ urmez o re]et\, c\ nu vreau s\ intru în cli[ee. Voiam foarte mult s\-mi g\sesc vocea [i intuiam

Intuiam c\ am o voce puternic\ G.D.: Pres\ [i radio faci probabil ca s\ supravie]uie[ti. Dar cum se împac\ asta cu scrisul? Te obose[te, î]i m\nînc\ timp sau dimpotriv\, te alimenteaz\ cu energie? A.G.: Nu pot s\ m\ plîng c\-mi m\nînc\ timp, pentru c\ sînt scriitori care muncesc mult mai mult decît mine [i mai [i scriu [i reu[esc s\ fac\ foarte bine ambele lucruri. Pe de-o parte mie îmi place s\ am timp pentru mine chiar dac\ aparent îl pierd, adic\ nu fac nimic, m\ uit pe pere]i. Îmi place foarte mult s\ m\ uit pe pere]i, la propriu. Dar nu m\ încurc\ sub nici o form\ povestea cu presa. Ba chiar s-ar putea s\ m\ ajute în m\sura în care tot ce fac e bun pentru scris, pentru c\ î]i vin informa]ii [i experien]e, inspira]ie, sau î]i faci mîna pe toate c\ile. Asta m-a înv\]at Nora, c\ munca, indiferent cum ar fi, te oblig\ s\ ie[i din cas\ s\ ie[i din tine, s\ ui]i de ale tale, s\ vezi al]i oameni, s\ cuno[ti fel de fel de scriitori [i asta este esen]ial, mai ales eu av`nd tendin]a s\ m\ izolez. Ori, presa `n mod special m\ oblig\ s\ ies [i s\ cunosc oameni.

G.D.: Te-am întrebat asta pentru c\ în descrierea emisiunii tale spuneai c\ s\ fii scriitor e o profesie: „Literatura este ast\zi mai mult ca oricînd o profesie. A[a cum unii sînt buc\tari, al]ii avoca]i, al]ii designeri vestimentari, unii s`nt scriitori”. E cam ciudat, fiindc\ dintr-o meserie ar trebui s\ po]i s\ tr\ie[ti, iar la noi nu prea po]i tr\i din scris. A.G.: Da, eu în emisiunea asta voiam s\ aduc [i scriitori str\ini [i s\ vorbesc despre literatur\ str\in\, s\ încerc s\ scot pu]in discursul din zona asta mic\ a noastr\. {i cînd ziceam c\ scrisul a devenit o meserie nu ziceam neap\rat c\ po]i tr\i din scris, ci c\ scrisul s-a profesionalizat. Adic\ sînt oameni care scriu cu program clar. Nu m\ gîndesc la scriitorii români, de[i poate [i printre ei sînt destui care func]ioneaz\ cu program. Dar pentru mine scrisul nu este a[a, pentru c\ nu pot [i nici nu [tiu dac\-mi doresc s\ fiu un scriitor profesionist. Nu visez s\ tr\iesc din scris pentru c\ asta chiar ar fi o utopie. {i pîn\ la urm\ nici nu [tiu dac\ e a[a de grozav\ treaba asta pentru c\ te oblig\ extraordinar s\ ajungi s\ scrii c\r]i la termen. Cred c\ asta m-ar omorî.

A.C.: Foarte interesant ce spui, pentru c\ în num\rul trecut am avut un interviu cu Bogdan Suceav\, care cred c\ este unul dintre cei mai disciplina]i scriitori pe care i-am cunoscut. El vorbea despre scris ca despre o activitate cuantificabil\, cu program. A.G.: Poate pentru c\ este matematician. {i poate [i pentru c\ e prozator pursînge, nu ca mine. {i nu e singurul care scrie cu program [i disciplinat. Sigur c\ po]i s\-]i faci program dac\ ai voin]\. Eu [tiu de Amos Oz, care e una dintre sl\biciunile mele ca scriitor [i ca om, pentru c\ l-am cunoscut bine la Neptun, la „Zile [i nop]i de literatur\” într-o var\, am stat mult de vorb\ cu el, am citit multe dintre c\r]ile traduse, am citit [i despre el [i am dat peste un interviu în care vorbea despre disciplin\, spunea c\ el se treze[te la [ase diminea]a [i dou\ ore scrie, asta însemnînd nu neap\rat c\ umple pagini, poate s\ însemne c\ scrie un rînd pe care la sfîr[it îl taie. Dar st\ acolo [i se gînde[te la cartea la care lucreaz\. {i mi-a pl\cut, undeva mi s-a aprins un becule], poate o s\ încerc [i eu. De[i eu sînt foarte nedisciplinat\.

G.D.: Cum scrii? A.G.: Complet haotic. Asta nu înseamn\ c\ a[tept s\ m\ loveasc\ divinul, pentru c\ totu[i am scris o carte care are foarte multe dintre datele unui roman. {i trebuie s\ [tii s\ transformi tot ce ]i se întîmpl\ într-o surs\ pentru scris. Nu scrii tot ce ]i se întîmpl\ sau despre tot, dar, cum zice Amos Oz, c\ tot am vorbit despre el, „nimic nu este sub

sugestia mea [i oricum în fotografie e un domn, de[i are glezne foarte sub]iri. Mult\ lume nu-[i d\ seama c\ e un picior de b\rbat. Mult\ lume crede c\ e piciorul meu.

G.D.: Eu am crezut c\ poate e al lui Marius Chivu. A.G.: „Autoportret cu [oset\ ro[ie”. Pentru mine, iat\, are o poveste. {i mai e [i alt\ poveste, care de fapt a declan[at cartea. Am zis eu c\ vocile feminine au declan[at-o, dar acum îmi dau seama c\ nu mi-am adus aminte tot. Am fost odat\ la Sibiu la festivalul „Ars Amandi”, un festival de poezie a lumii latine. Pe vremea aceea Funda]ia Cultural\ Român\ f\cea acest festival, iar azi cred c\ îl mai face ICRul. Cînd m-am întors de la Sibiu, cu autocarul, am stat lîng\ doamna Gabriela Ab\lu]\, so]ia lui Constantin Ab\lu]\, care mi-a povestit c\ pe vremuri - cred c\ ea se ocupa de un soi de antropologie sau etnografie, adic\ mergea prin ]ar\ [i studia obiceiuri diverse - a ajuns în Maramure[ [i a asistat într-o noapte la g\tirea de nunt\ a unei mirese. Care avea un p\r foarte lung [i frumos [i cîteva femei au muncit o noapte întreag\ s\-i fac\ o coafur\ spectaculoas\, o adev\rat\ dantel\. {i mireasa avea [osete ro[ii. {i doamna Ab\lu]\ a întrebat-o dac\ nu î[i d\ jos [osetele ro[ii. Mireasa a zis c\ acolo a[a e, cînd se m\rit\ trebuie s\ poarte [osete ro[ii. Probabil c\ i-o fi explicat de ce, mie nu mi-a spus, sau mi-a spus [i am uitat care era semnifica]ia, dar mi-a pl\cut foarte mult imaginea [i de-asta spun c\ ea a declan[at romanul. Anul trecut am aflat de la una dintre tinerele traduc\toare de la ICR, Serafina Pastore, din Italia, c\ în Sicilia exist\ obiceiul ca cel care duce o veste de nunt\ s\ poarte [osete ro[ii. Ca s\ vezi de unde pîn\ unde.

scriitor: fa]` - profil

scriitori, mai ales tineri, încep s\ fie invita]i la lecturi în str\in\tate. Vestul e tot mai interesat de Est.

G.D.: Înseamn\ c\ pe copert\ e vestitorul nun]ii, fiindc\ e un b\rbat cu [osete ro[ii.

c\ am o voce puternic\, de[i mic\. În Uniunea Scriitorilor am intrat datorit\ lui Daniel B\nulescu, care mi-a spus c\, dac\ am o carte de debut care a luat un premiu al Asocia]iei Scriitorilor din Sibiu, pot s\ intru în Uniune. Eu sînt destul de neglijent\ cu chestiile astea, dar dac\ vine cineva [i zice „hai s\ facem”, nu zic nu. Nu m-am întrebat dac\ e bine, nu m-am gîndit c\ eu sînt scriitor tîn\r iar Uniunea e institu]ie b\trîn\. Iar în PEN m-a adus Nora pentru c\ mi-a spus c\ nu au scriitori tineri. {i a[a am legitima]ie de PEN [i de USR. Dar în momentul \sta nu m\ ajut\ prea mult.

G.D.: De ce scrii sub pseudonim? A.G.: Din prostie, dintr-o gre[eal\ de tinere]e. Pentru c\ la [coala general\ [i profesorii [i colegii îmi spuneau Du]u, deci pe numele de familie. Iar eu resim]eam asta ca o modalitate prin care ei î[i exprimau nesimpatia fa]\ de mine. {i m\ durea foarte mult. Pe unele fete le strigau Ioana, Maria, pe mine m\ strigau Du]u. {i nici nu-mi pl\cea cum sun\. {i am f\cut asocierea asta între numele meu [i nesimpatie. {i înainte s\ debutez în Euphorion, Iustin Pan]a m-a întrebat dac\ nu vreau un pseudonim [i atît mi-a trebuit. Nu mai eram la [coala general\, eram în ultimul an de liceu, dar îmi r\m\sese frustrarea asta [i eram înc\ o feti]\ la 17 ani. {i am pus pe o hîrtie tot felul de nume, pîn\ cînd m-am oprit la Greceanu. Dup-aia mi-a p\rut cam r\u, pentru c\ p\rin]ii mei s-au cam sup\rat, i-a durut destul de mult, mai ales pe mama, culmea.

A.G.: Nu m-am gîndit la asta. Vezi, înc\ o leg\tur\! Sper s\ mai descoperim. {i nu-[i d\ seama c\ e b\rbat decît cine face leg\tura [i cu vestitorul.

A.C.: Dar ai fost vreodat\ pe punctul de a te m\rita? A.G.: Nu! Deci nu e un roman autobiografic din acest punct de vedere! De fapt nu am vrut s\ fac roman, ci a ie[it roman, probabil c\ dac\ mi-a[ fi propus ar fi ie[it altceva. Dar m\ gîndeam - [i asta iar e o lips\ de modestie -, a[a cum a zis un critic despre Richard Brautigan, c\ tot l-am pomenit [i ne place la to]i trei, c\ poate la un moment dat lumea n-o s\ mai scrie romane, o s\ scrie „brautigane”, poate c\ eu scriu „mirese”. Cartea asta nu e nici proz\, nici poezie, e o „mireas\”. Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

Cartea asta nu e nici proz\, nici poezie G.D.: Mai aveam o curiozitate: am v\zut c\ fotografia de pe copert\ e f\cut\ de Marius Chivu. A.G.: Da, e o poveste [i aici. Eu nu voiam s\ apar\ [osete ro[ii pe copert\, fiindc\ era redundant, dar am fost la Göteborg, în Suedia, în toamn\, [i au fost mai mul]i scriitori acolo, la tîrgul de carte, a fost [i Marius Chivu, eram împreun\ la standul românesc, [i s-a a[ezat lîng\ noi un domn care avea [osete ro[ii. St\tea picior peste picior. I l-am ar\tat lui Marius, care [tia c\ scriu la o carte numit\ Mireasa cu [osete ro[ii. {i, cum avea aparatul foto la el, a pozat, f\r\ ca eu s\ m\ gîndesc c\ o s\ pun poza pe copert\. Cînd am început s\ vorbesc despre copert\ cu editura, nu ie[ea. Eu nu [tiam s\ spun ce vreau, mai degrab\ [tiam ce nu vreau. Pîn\ la urm\ am pus poza lui Marius, de[i nu voiam [osete, dar e o poz\ f\cut\ la

scriitor: fa]` - profil

Adela Greceanu, Mireasa cu [osete ro[ii

Varieteu cu sine Ana Chiri]oiu

u m-au cî[tigat deloc primele pagini din „- Iedu]ule, zice tanti Sofica, da’ s\ nu ui]i s\-]i dai jos [osetu]ele romanul Adelei Greceanu: o mireas\ astea ro[ii cînd pleci la cununie diminea]a. care vorbea în dodii [i, pe lîng\ ea, patru - Cum s\ mi le dau jos?! zice mireasa. P\i, ca s\ m\ m\rit, trebuie femei gure[e care se constituiau atît de s\ port [osete ro[ii. evident în personaje - ba chiar una dintre ele avea [i - Daaa?... Ei, tu [tii asta. Eu respect non-conformismul. Dar vezi un tic verbal menit s-o fac\ amuzant\, iar alta era de-a s\ nu fii considerat\ sfid\toare [i arogant\, zice tanti Sofica. dreptul moart\ - încît nu m\ convingeau deloc. Am - Mireasa cu [osete ro[ii n-are cusur, zice mireasa. Este egocentric\, citit f\r\ r\bdare, tot a[teptînd s\ se întîmple ceva, iar a[teptarea a fost lung\. Atît de lung\ încît a[tept\rile orgolioas\, arogant\ uneori, dar astea nu-s defecte. Iar egoist\ nu m-au p\r\sit treptat, iar în locul lor a r\mas o t\cere sînt, zice mireasa. pu]in cam stranie, pe care n-am mai întîlnit-o de - Mai mult ]icnit\ normal, copil\. }icnit\ e[ti, n-ai suflet r\u, zice mult într-o carte contemporan\, fiindc\ mul]i dintre na[a Lena. naratorii de azi par c\-]i fac o demonstra]ie meseria[\ - Egoist\ sau nu, mie oricum îmi place, iedu]ule, c\ poveste[ti în PowerPoint, ca la o prezentare de firm\, ca s\ te tare frumos [i eu ador s\-i ascult ore în [ir pe cei care vorbesc conving\ c\ sînt fie estici, fie inteligen]i, fie talenta]i frumos, zice tanti Sofica. Nu-mi mai trebuie nici mîncare, nici etc. Dup\ cîteva pagini, vocile guralive ale celor patru b\utur\, nici somn. Povestirea este o celebrare a vie]ii. femei de dinainte nu se mai auzeau decît ca ni[te ecouri îndep\rtate, iar discursul pîn\ atunci - Da’ cine cuc\ia mai-nainte normal, don’[oara Sofica? `i zice enervant al miresei devenea na[a Lena privind-o chiorî[. Adela Greceanu, Mireasa cu [osete ro[ii, Editura Polirom, mai degrab\ un ritm - Pe cei care vorbesc frumos sînt în stare s\-i ascult ore în [ir, 2008, colec]ia „EGO.Proz\”, 220 pag. cumva incantatoriu, repet\ ap\sat tanti Sofica, f\r\ s\ se uite la na[a Lena. menit s\-mi - Ei, acu’ ar trebui s\ st\m ca mutele c\ nu-]i place dumitale v\tuiasc\ auzul cum gr\im normal! sare na[a Lena. [i s\-l întoarc\ - S\ poveste[ti frumos, continu\ netulburat\ tanti Sofica, spre sine. înseamn\ pentru mine s\ ai un discurs coerent [i cîtu[i de cît elevat. (Asta nu mi Iedu]ule, tu poveste[ti într-un fel atît de original! l-a f\cut mai simpatic, dar i-am în]eles menirea hipnotic\ [i am preferat s\-l - Da, zice mireasa, dar [ti]i c\ eu odat\ n-am mai avut cuvinte? {i [ti]i cum citesc ca pe un fel de Jabberwocky decît e s\ n-ai cuvinte? E ca atunci cînd mama zice c\ nu [tii ca p\mîntu’. Totul e ca pe o metafor\.) Dac\ e un preludiu cum e [i nu cum spui tu. Totul ]i-e mam\, totul ]i-e tat\. {i totul mam\ te ]ine pentru partea a doua, atunci e cam lung\ de-o mîn\ [i totul tat\ te ]ine de cealalt\ mîn\. {i tu n-ai cum s\ ie[i dintre ei. aceast\ prim\ parte de sporov\ial\ Nu pentru c\ e bine, c\ nu e nici bine, nici r\u atunci cînd n-ai cuvinte, dar nu întret\iat\ abrupt de „ciud\]enii”; de fapt, vrei nimic. e cam lung\ [i dac\ nu e un preludiu, - Cunosc prea bine starea aceasta, cînd nu vrei nimic, zice încet tanti Sofica. dar asta doar dup\ gustul meu, nu conform E spleenul, e plictiseala fiin]ei care nu-[i g\se[te sensul, unei nescrise reguli de aur a preludiilor sau a prozei. Cert e c\ ea poate avea [i acest ofteaz\ ea. rol, de a te instala mai comod în singur\tate. - Cum s\ nu vrei nimic? sare na[a Lena. Las’ O singur\tate care nu e nici strict social\, nici c\-i spun io normal lu’ b\iatu’ \la cu care strict femeiasc\, cum s-ar putea gr\bi s\ cread\ te m\ri]i ce grozav\ e[ti [i s\ te respecte un cititor bine instruit la [coala heterosexualit\]ii [i s\ aib\ normal grij\ de tine, c\ de nu normate. Dar, pentru c\ to]i avem fixa]iile noastre, normal, ap\i vin eu [i ce [i-o auzi el de m\ gr\besc s\ adaug c\ e o singur\tate contemporan\, la mine...” punctat\ deloc întîmpl\tor de torsul mecanic al laptopului [i de cel capricios al unei (pag. 22 - 23) pisici, într-o cas\ pe care o tîn\r\ femeie [i-o asum\ cu dificult\]i, de[i pl\te[te din

greu rate pentru ea. O singur\tate pu]in abulic\, fiindc\ lumea e la un click distan]\, prietenii î]i intr\ [i nechema]i în cas\ pe fereastra de messenger, iar blocul geme de lume care rîde, ]ip\, ia liftul sau incendiaz\ palierul. Singur\tatea e o op]iune [i - pare s\ spun\ personajul Adelei Greceanu - nu e una atît de cumplit\ „Am aprins toate luminile din cas\. cum ne-am putea teme. {i, cu toate c\ ea se petrece în urma plec\rii unor Am despachetat feliile de ceaf\ de b\rba]i, nu are nimic din striden]a demonstrativ\ a singur\t\]ilor de dup\ desp\r]iri. porc pe care tocmai le-am cump\rat de la Tîn\ra femeie din proza Adelei nu se caut\ pe sine ca s\ se analizeze [i s\ se expun\, magazinul din col]. Le-am pus într-o tav\ nici nu se reface dup\ vreo dram\, nici nu se retrage din fa]a lumii agresive sau, mare, am cur\]at cinci cartofi, i-am t\iat [i mai [tii, superficiale, ci tr\ie[te, pur [i simplu, singur\, îns\ între]ine rela]ii cu lumea din jur. E o singur\tate comod\ [i de[irat\, în care m\nînci trei zile i-am împr\[tiat printre buc\]ile de carne. Am dintr-un pateu de pui [i te baricadezi în cas\ dac\ vrei, te ui]i la telenovele [i turnat untdelemn de m\sline [i am pres\rat sare, sco]i telefonul din priz\, joci jocuri repetitive pe mobil [i te la[i în voia unor piper alb [i mirodenii: rozmarin, busuioc [i cimbru. gînduri la fel de inconsistente precum cea]a din dimine]ile de toamn\. Am Am cur\]at o ceap\ mare [i am t\iat-o în patru: pentru citit Mireasa cu [osete ro[ii mai ales ca pe un varieteu cu sine [i cu propria fiecare col] al t\vii. Am împ\nat buc\]ile de carne cu cîte un singur\tate [i cel mai mult mi-a pl\cut c\ acest spectacol, expresiv mai c\]el de usturoi. {i am dat totul la cuptor. Apoi mi-am umplut o can\ ales prin lentoare [i prin firesc, e complet lipsit de dramatism sau de cu vin ro[u sec [i m-am a[ezat în balansoar. Un ceas [i jum\tate. spectaculos.

Îmi aduc aminte c\ am f\cut exact la fel [i atunci. În diminea]a aceea Mihai a venit mult mai devreme decît ne-am în]eles. Apucasem s\ a]ipesc vreo dou\ ceasuri peste noapte. Dormeam cînd a sunat la u[\. Purta un costum negru nou-nou]. {tiam ce are s\-mi spun\. Pur [i simplu [tiam. A intrat, m-a ridicat de subsuori [i m-a pus în picioare pe o m\su]\. Cînd a dat cu ochii de [osetele mele ro[ii, a zîmbit. {i a început s\ spun\ c\ nu-[tiu-ce a venit la Fran]isca [i c\ era pe jos. C\ nu-[tiu-ce-ul a l\sat-o f\r\ suflare [i c\ Fran]isca era mama lui. Înainte s\ ajung\ la sfîr[itul pove[tii, i-am înconjurat gîtul cu bra]ele, el m-a strîns tare lîng\ el, mi-am înfipt degetele în buclele lui [i el m-a s\rutat ca prima oar\. Apoi a plecat [i eu am fost atent\ s\ nu-mi scape afar\ P\pu[escu. Dup\ aceea, îmi amintesc perfect, am f\cut exact la fel ca acum: tot ceaf\ de porc, tot rozmarin, busuioc [i cimbru. În aceea[i can\ portocalie (am patru la fel, dar asta e ciobit\) mi-am turnat vin ro[u sec. {i am stat în balansoar un ceas [i jum\tate. De atunci nu s-a schimbat mare lucru. Merg în continuare la serviciu, fac ce f\ceam [i înainte, doar c\ am senza]ia c\ toate - zile, s\pt\mîni, ani - încap în diminea]a aceea.

Ascult muzic\ la c\[ti. Nu de grija vecinilor, ci ca s-aud în\untru, numai eu. S\ nu se piard\ nimic prin înc\pere. Vînez sunete colaterale. Alea ce apar la impactul dintre degete [i coarde sau clape înainte de nota muzical\. De dou\ ore stau a[a, cu c\[tile pe urechi, în balansoar. Cînd m\ las în fa]\, v\d bucata alb\ de cablu ce iese de sub covor. Cînd m\ las pe spate, laptopul reu[e[te s-o acopere. Opresc muzica, îmi scot c\[tile, m\ ridic din balansoar [i iau o carte cu inten]ia s\ astup cu ea cordonul acela alb. Tot mai r\mîne o parte din el la vedere. Deschid cartea [i o potrivesc a[a, c\scat\, peste ma]ul alb. Gata. Sun\ telefonul. Sînt felicitat\ de 1 Martie. Urmeaz\ alte ore cu c\[tile pe urechi. Ar fi trebuit s\ dau cu aspiratorul. Opresc muzica, îmi scot c\[tile, m\ duc la baie, iau o cîrp\ [i [terg ecranul televizorului. Tot mai r\mîne pu]in praf. În col]uri. Închid ochii [i suflu. Parc\-i lipit acolo praful \la. Sun\ telefonul. Sînt întrebat\ de ce nu r\spund nici la fix, nici la mobil. Îmi pun iar c\[tile [i, cînd mi se face grea]\, e deja întuneric. Opresc muzica, îmi scot c\[tile [i m\ duc în buc\t\rie. Iau cu vîrful limbii dintr-un plic de hîrtie zah\r impregnat cu calciu homeopatic. Sun\ telefonul. Mi se spune c\ nu e admisibil ca la vîrsta mea s\ nu m\ intereseze nimic [i c\ s\ deschid televizorul, s\ mai merg [i eu la teatru sau la concerte, c\ al]ii ar profita la maximum de acest ora[. Sau m\car s\ ascult muzic\.” (pag. 122 - 125)

Irlandeza demonstreaz\ c\ orice subiect, oric`t de penibil, exasperant, cople[itor, sufocant, poate fi prins în proz\ limpede [i elegant\. Absurdul, exaltarea, revela]ia, neputin]a se succed în ritmul unei elegii moderne. Povestea curge, se r\suce[te [i revine pe propriile urme, înviind ritualuri, credin]e [i zicale irlandeze ce î[i fac loc, neab\tut, în bizara Hagerty Saga. Excelenta cronic\ a lui AL Kennedy pentru The Guardian surprinde esen]ialul: „Pentru unii, modul acesta de a povesti va fi mereu incomod: prea multe tr\iri, prea pu]in\ ac]iune [...] Operei lui Enright nu îi lipsesc nici spiritul, nici umanitatea. Este în mod evident produsul unei inteligen]e remarcabile, combinat\ cu darul observa]iei [i al deduc]iei. Ea a descoperit adev\rul conform c\ruia, uneori, marile noastre aventuri s`nt interioare. C`nd un om iubit moare, ne p\r\se[te, ac]iunea e altundeva. Lupta împotriva cancerului, lovitura fatal\, din senin, totul face parte din scenariul vie]ii altcuiva. {i totu[i insist\m s\ fim schimba]i, impresiona]i, remodela]i. Ce schi]eaz\ Enright e îns\[i natura noastr\; pentru c\ nara]iunea func]ioneaz\ la varii niveluri. A în]elege gre[it acest lucru echivaleaz\ cu a ne reduce pove[tile la un soi de pornografie tern\ - ac]iuni executate f\r\ emo]ie, f\r\ profunzime, de oameni pe care nu îi vom cunoa[te niciodat\, pentru care nu sim]im nimic. La Enright, trupul, mintea, voin]a, lumea, inima se sus]in reciproc în tumultul teribil [i minunat al vie]ii”ii. Ce ar trebui ad\ugat? C\ Reuniunea, a [asea carte a scriitoarei, a devansat în cursa pentru Man Booker Prize 2007 titluri de r\sunet precum On Chesil Beach de Ian McEwan, Animal’s People de Indra Sinha sau The Reluctant Fundamentalist de Mohsin Hamid. C\ versiunea în rom<n\ a romanului se datoreaz\ unei specialiste în autori de succes, irlandezi (de la Oscar Wilde la Colm Toibin) sau nu (tot Magda Teodorescu a tradus Michael Cunningham Orele, Sarah Waters - Veghea, Alasdair Gray - Lanark sau Leon Wieseltier - Kaddish). C\ b\tr`na Irland\ mocne[te în fundal, f\c`ndu-se sim]it\ în detalii: de la Guinness la cafeneaua Bewley’s, din Donnybrook la Howth sau în ]inutul Mayo. {i c\ peste toate plute[te o voce care se cere, insistent, ascultat\. i

cristina chevere[an

c`r]i

eronica Hegarty are aproape patruzeci de ani, dou\ fete, un so], un c\min, un Saab, o pereche de p\rin]i care par a se întrece în absen]e [i un num\r incredibil de fra]i [i de surori. Se mai adaug\ o bunic\ fantastic\, desprins\ din misterioase instantanee în sepia, [i un aproapegeam\n, Liam. Priveghiul celui din urm\ prilejuie[te marea reuniune, reg\sirea prea pu]in idilic\ a clanului irlandez într-un Dublin populat de umbre. Cea mai pregnant\ dintre acestea e, desigur, cea a sinuciga[ului care, cu pietre în buzunare [i cu o vest\ fosforescent\, [i-a scufundat definitiv existen]a de alcoolic peste mare, la Brighton. Între acest sumbru moment ultim [i perioada petrecut\ de Liam [i Veronica la opt-nou\ ani în casa bunicii de la Broadstone se întinde o perioad\ confuz\, pe care adulta de acum, în stare de [oc, încearc\ s-o ordoneze. C\l\toria mental\ printre adev\ruri r\mase în urm\ d\ na[tere unui roman t\ios [i ame]itor despre abisurile de l`ng\ noi. Reuniunea, de Anne Enright, este o carte f\r\ menajamente, despre dragoste, moarte [i miile de nuan]e dintre ele. Nop]i nedormite, încerc\ri disperate de a scrie, pahare golite pe fug\, plimb\ri nocturne cu ma[ina: a[a se deruleaz\ o via]\ în c\utare de r\spunsuri. Moartea fratelui o zguduie pe Veronica din rutina unei existen]e ce îi trecea prin fa]a ochilor mai degrab\ dec`t prin suflet. Dovada palpabil\ a e[ecului familiei-gigant face s\ curg\ întreb\rile. Dac\ în]elegerea e unicul mod de a supravie]ui unei pierderi, atunci femeia se aga]\ de fiece r\m\[i]\ a unei memorii încercate. R\sar certitudini [i supozi]ii, traume [i abuzuri pentru care cuvintele se g\sesc prea t`rziu. Plin\ de frustr\ri, de resentimente [i de obsesii ad`nc înr\d\cinate în trecut, Veronica ciople[te în carnea vie a amintirii pentru a descifra istoriile private ce o înconjoar\. Tonul e aspru sau delicat, interogatoriul de sine - direct, judec\]ile - implacabile, tragediile - ireparabile. Totul cu at`t mai intens cu c`t „ Reuniunea exercit\ vraja fic]iunii dar abaterile de la realitate s`nt suprarealiste, nu ireale: nu se înt`mpl\ nimic ce nu s-ar putea înt`mpla, ce nu s-a înt`mplat deja cuiva [...] - ororile de carnaval ale vie]ii cotidiene”i. Umorul macabru, atmosfera întunecat\, succesiunea de evenimente stranii ce str\fulger\ incert prin cea]a memoriei contribuie la impactul unei scrieri dense. Loviturile s`nt nea[teptate, imparabile [i totu[i perfect integrabile într-un epic al incertitudinii [i al rat\rii. Carnalitate, instinct, dorin]\, dejec]ie, componentele ascunse ale existen]ei preiau controlul asupra con[tiin]ei în deriv\ a protagonistei. Nu [i asupra scriiturii f\r\ gre[eal\ a Annei Enright, niciodat\ în criz\ de formul\ri notabile [i de asocieri tulbur\toare.

bookalert via]a \n ghilimele a Veronic`i Hegarty

Liesl Schillinger - Liam’s Wake, The New York Times, 30.09.2007 The Din Within, 28.04.2007

Cristina Chevere[an are 30 de ani, este asistent\ la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont, doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

maria

Anne Enright, Reuniunea, traducere din englez\ de Magda Teodorescu, Editura Polirom, 2008, 304 pag.

manolescu nesigurantze fragment de roman

-am întors. N-am putut s\ intru în cas\. Cristi s-a sup\rat pe mine [i a plecat [i înainte s\ plece mi-a spus ceva at`t de îngrozitor înc`t nu s-au inventat literele cu care s\ se scrie ceea ce mi-a spus. {i dac\ intru în cas\ nu am nimic de f\cut. Nici o scrumier\ de schimbat. Perdelele s`nt albe [i miros frumos. Pe jos nu s`nt [osete murdare. În co[ul din baie nu s`nt haine mirosind a transpira]ie. Nici cutii de bere pline cu mucuri [i nici cearceafuri cu pete. Cum poate o mam\ s\ intre într-o cas\ f\r\ toate astea? A[a c\ am stat în parc. Am stat în parc [i m-am g`ndit c\ nu am nimic de f\cut. Am stat în parc [i m-am uitat la oameni [i n-am v\zut nimic la ei, nimic pentru care s\ vreau s\ cunosc pe vreunul dintre ei, nimic pentru care s\ vreau s\ cunosc pe altcineva dec`t pe Cristi, [i mi-am pus ochelarii cu lentile de sticl\ [i tot nu am v\zut altceva [i am închis ochii [i nu l-am v\zut dec`t pe Cristi [i apoi am deschis ochii [i mi se p\rea c\ to]i oamenii au fa]a lui, sau m\car ceva din el. Unul avea p\rul galben uscat ca f`nul. Altul avea o aluni]\ pe b\rbie [i altul avea o br\]ar\ dintr-aia din cupru ca a lui care m-a jicnit c\ci eu îi cump\rasem lui Cristi o br\]ar\ de aur c`nd a intrat la facultate, [i altul avea genunchii lui oso[i [i unul avea chiar m\rul lui Adam al lui Cristi, iar o fat\ avea felul lui de a se uita prin mine. A[a c\ am venit aici [i dup\ ce m-am sp\lat pe m`ini bine am deschis laptopul lui Cristi [i m-am uitat la filmele lui Cristi [i am citit din lucrurile pe care el le-a scris. Nu am

deschis toate documentele, ci numai pe cele cu nume pe care le în]elegeam, pentru c\ unele pot fi programe la care dac\ gre[esc ceva se poate s\ se strice tot [i s\ pierd tot ce a scris Cristi [i tot ce am scris eu. Spre exemplu „MILF”. Dar eram obosit\ dup\ ce am scris azi toat\ ziua, a[a c\ m-am jucat Solitaire. Cristi m-a înv\]at s\ joc Solitaire atunci c`nd am avut ultima opera]ie [i trebuia s\ stau în pat [i îi spuneam c\ m\ plictisesc. A fost singura dat\ c`nd Cristi m-a înv\]at s\ fac ceva, [i cred c\ a f\cut-o pentru c\ se sim]ea vinovat c\ v`nduse televizorul în timp ce eram la spital. Întotdeauna l-am b\nuit c\ ia droguri. Pentru c\ altfel cum putea s\ fie at`t de nesim]it s\ nu-[i spele singur chilo]ii la 27 de ani? Pentru c\ altfel cum putea s\ rosteasc\ toate cuvintele \lea vulgare? {i cum putea s\ nu vrea s\ se însoare [i s\ nu vrea s\ fac\ copii [i s\ nu mai vrea s\ mearg\ la facultate? Dup\ ce am cheltuit at`t s\ intre la Litere? |sta era singurul lucru la care sem\nam, [i mie [i lui ne pl\ceau literele, [i într-o zi m-a anun]at pur [i simplu c\ nu s-a mai dus la facultate de c`teva luni. Cum putea s\ nu-[i doreasc\ ma[in\ [i s\ nu se uite la fotbal [i cum putea s\ nu fie ca to]i b\ie]ii din bloc, s\ nu fie normal? {i s\ stea at`]ia ani f\r\ s\ fac\ nimic, cu prietenii \ia ai lui [i cu stricatele \lea? El spunea c\ c`[tig\ bani din scrierile \lea ale lui, c\ de fapt banii nu înseamn\ nimic dar s\ stau lini[tit\ c\ oricum o s\ c`[tige premii, c\ a c`[tigat un concurs sau a[a ceva [i eu i-am spus bine, atunci du-te la Uniunea Scriitorilor, s\-]i dea salariu. {i mi-a r`s în

nas. De fapt a pufnit. A[a f\cea el, pufnea. Cum putea s\ nu se g`ndeasc\ la mine nesim]itul, nenorocitul, b\iatul \sta de nimic? N-am intrat niciodat\ noaptea în flor\rie. De cincisprezece ani am fost aici în fiecare zi, afar\ de s\rb\tori [i de opera]ii, care erau un fel de concediu pentru c\ erau în fiecare an. De cincisprezece ani s`nt aici cu Mimi, sau Ani, sau Flori, sau Raluca, sau aia cu nasul mare pe care am uitat cum o cheam\, sau o dat\ singur\ c`nd a trebuit s\ m\ duc pentru fiecare client în spate s\-l sun pe Cristi s\-l întreb c`t trebuie s\ dau restul dac\ clientul mi-a dat at`t [i florile cost\ at`t, [i acum cu Lili. {i de cincisprezece ani niciodat\ n-am [tiut cum arat\ locul \sta noaptea. {i acum ceea ce v\d m\ sperie, pentru c\ nu e locul pe care îl [tiu eu, [i m\ ghemuiesc într-un col] cu laptopul în bra]e [i ce m\ îngroze[te cel mai tare nu s`nt zgomotele sau umbrele florilor sau mirosul \sta care e mai puternic acum noaptea [i parc\ vrea s\ m\ sufoce, [i nici faptul c\ piticul de ghips [i sperietoarea de paie par vii [i par c\ se uit\ la mine. Nu, cel mai tare m\ sperie c\ în fiecare noapte timp de cincisprezece ani locul \sta a fost a[a [i eu nu am [tiut. Exact cum mi s-a înt`mplat cu Cristi. Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006. În 2007, la Teatrul foarte Mic s-a pus în scen\ piesa Sado-m maso Blues Bar, în regia Gianinei C\rbunariu.

c`r]i

ana chiri]oiu indysociabil

ana maria

sandu

no country for young men

obi[nuin]e

i-a luat ceva vreme s\-mi dau seama, în timp ce citeam romanul În ]ara b\rba]ilor, dac\ trebuie s\ m\ bucur sau nu c\ un roman politic reu[e[te s\ fie ceva mai mult decît un roman politic. M-am hot\rît, pîn\ la urm\, u [tiu cînd am b\ut prima cafea adev\rat\. Nesul îl frecam cu mult zah\r pîn\ se s\ nu m\ bucur. Nu pentru c\ f\cea o past\ omogen\ [i bej, iar cafeaua ob]inut\ la filtrul am\rît din timpul facult\]ii n-a[ fi apreciat tentativele avea un gust s\lciu [i o consisten]\ dubioas\. Din p\cate, cînd am descoperit cafeaua autorului de a se sustrage am început s\ [i fumez [i n-a mai contat aroma lichidului din cea[c\, ci combina]ia presiunii temei prin cîteva perfect\ de fum [i aburi negri. Din copil\rie mi-au r\mas în minte nechezolul [i diversiuni pe care le st\pîne[te boabele v\rsate de care mai f\ceau rost ai mei [i le m\cinau la rî[ni]a electric\ în cas\. bine, ci pentru c\ diversiunile De cîteva zile, îns\, am l\sat deoparte orice cafea ambalat\. În ibricul meu se tope[te respective nu fac decît s\ diminea]a o pulbere fin\, cump\rat\ de un prieten de undeva de pe Strada Pictor Grigore Manolescu sublinieze miza c\r]ii. Hisham (zona Pia]a 1 Mai), de la b\tr`nul Haig Ke[cherian, starostele cafegiilor din România, despre care Matar admitea într-un interviu1 am aflat de la Gheorghe Florescu, autorul volumului Confesiunile unui cafegiu, ap\rut la sfîr[itul c\ i-ar fi pl\cut s\ scrie o carte anului 2008 la Editura Humanitas. care s\ n-aib\ nimic de-a face Este o carte despre lumea scufundat\ a comer]ului socialist, în care p\ienjeni[ul de fire [i leg\turi Hisham Matar, cu politica, numai c\ rememorarea În ]ara b\rba]ilor, devine atît de complicat, încît vrei s\ afli cît mai multe am\nunte. Aceast\ poveste a cafelei, copil\riei îl oblig\, pe c`te se traducere de Sînziana spus\ simplu de un om care a func]ionat într-un sistem aberant, în care comercian]ii nu mai Drago[, Editura pare, s\ descrie regimul politic erau patroni ci gestionari, reu[e[te performan]a s\ te fac\ nostalgic. Dup\ ce o cite[ti r\mîi în Minerva, Bucure[ti, instituit în Libia de Colonelul gur\ cu tot felul de arome, pe care ai vrea s\ le încerci. Dar armenii, de]in\torii secretului 2008, 256 pag. Muammar al-Gaddafi. {i ce poate fericirii în materie de pr\jire a cafelei, au disp\rut din peisaj [i singurul reprezentant al acestei fi mai mi[c\tor decît denun]ul „profesii” are deja 81 de ani [i un magazin minuscul, cu de toate, pitit undeva în Bucure[ti. Trebuie unui sistem politic f\cut prin ochii Gheorghe Florescu, Confesiunile vizitat, n-o s\ v\ par\ r\u, cafeaua lui Ke[cherian miroase demen]ial [i n-are nici o leg\tur\ cu unui cafegiu, Editura Humanitas, unui copil? Faptul c\ naratorul ce cump\r\m de obicei din supermarket. 2008, 504 pagini nu e deloc fostul copil, ci un adult Magazinul de delicatese al lui Gheorghe Florescu din Hristo Botev devenise în anii ’70 o institu]ie, o oaz\ de normalitate într-un regim totalitar, un spirit din alte vremuri p\strat cu mari în toat\ firea care încearc\ s\-i imite eforturi. Nu-i de mirare c\ de o cea[c\ adev\rat\ de cafea Avedis (în limba armean\, înseamn\ Buna Vestire vocea în speran]a c\ va în]elege mai [i este [i prenumele maestrului s\u, cafegiul Avedis Carabelaian), de un whisky sco]ian sau de o votc\ aveau bine prin ce-a trecut (fiindc\ exist\ nevoie [i arti[tii [i securi[tii. Cel mai mare orgoliu al negustorului Florescu era s\-[i p\streze clientela [i s\ cîteva asem\n\ri biografice notabile fac\ pe dracu-n patru s\ n-o dezam\geasc\, nici m\car în vremurile cele mai crîncene [i mai absurde, între Matar [i personajul s\u) se poate cînd erai arestat dac\ se descoperea c\ de]ii mai mult de 500 de grame de cafea. pierde u[or din vedere în fa]a unui roman Despre Confesiunile unui cafegiu am mai zis în stînga [i-n dreapta [i a f\cut deja multe victime. Mi care face tot posibilul s\ te seduc\. se pare combina]ia perfect\ de document [i istorie personal\. Întîi de toate, e[ti încurajat s\ cau]i Dup\ ce o citi]i, probabil o s\ v\ întrista]i atunci cînd o s\ vi se fac\ poft\ de o cafea bun\ [i o s\ exotismul pove[tii. Un exotism de care descoperi]i c\, în Bucure[tiul de azi, dai la tot pasul de locuri fi]oase, impersonale, în care nu conteaz\ editorii români nu s-au sfiit s\ fac\ parad\ ce bei, ci s\ po]i s\-]i parchezi ma[ina în fa]a geamului [i s\ te rever[i pe fotoliile tapi]ate. În Bucure[tiul pe copert\, pentru c\ stereotipurile culturale perfect [i într-o ]ar\ normal\, domnul Florescu ar avea azi o cafenea popular\ [i celebr\. Ca s\ vînd cu atît mai bine cu cît sînt alimentate vede]i c\ e vorba despre pasiune adev\rat\, în 2004, cînd personajul nostru pleac\ s\-[i (poate c\ un editor care vede coperta edi]iei viziteze fiul în Canada, primul lucru pe care îl face e s\ testeze sortimentele de cafea care se britanice lîng\ coperta autohton\ în]elege cît vindeau acolo. {i, mai ales, pe cele pe care nu le v\zusese niciodat\ în via]\... Coperta edi]iei britanice de kitschos este s\ ilustrezi orice roman venit din Ana Maria Sandu, 33 de ani. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, Orient cu cadîne misterioase; `n cazul de fa]\, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din Amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, neinspira]ia e [i mai strident\, Hisham Matar fiind ap\rut la sfîr[itul lui 2006 la Editura Polirom, a fost ales de Institutul Cultural Român din Budapesta – prin consultarea un scriitor de limb\ englez\). Cînd am plecat cu cartea unor scriitori [i critici (Mircea C\rt\rescu, Dan C. Mih\ilescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai [.a.) – s\ reprezinte România la Tîrgul Interna]ional de Carte de la Budapesta, `n cadrul First Novel Festival. spre casa de marcat a libr\riei, n-am f\cut-o doar pentru c\ romanul fusese nominalizat la Man Booker Prize [i la The Guardian First Book Award, ci mai ales pentru c\-mi doream s\ citesc o poveste bine scris\ despre societatea din Orientul Mijlociu. Cînd pleci prin libr\rii la o astfel de vîn\toare, se poate întîmpla s\ dai peste c\r]i teziste sau peste autori de rea credin]\, care s\-]i livreze un simulacru perfect nesatisf\c\tor a ceea ce cau]i. M-am bucurat îns\ c\ În ]ara b\rba]ilor dep\[e[te tezismul orientalist [i c\ Matar nu face parad\ de exotismul originii lui [i al pove[tii pe care o spune. Cum anun]am la început, bucuria a fost scurt\. Matar î[i folose[te talentul de a inventa pove[ti a[a cum al]i scriitori î[i folosesc background-ul etnic: nu pentru a povesti, ci pentru a pune în scen\ un decor cît mai conving\tor, care s\ sus]in\ un maniheism artificial, o critic\ lipsit\ de nuan]e a unui sistem politic probabil abuziv, dar expus cu p\rtinire. În ] ara b \rba]ilor poate trece drept un roman complex, ramificat, cu o scriitur\ bine st\pînit\, care nu poveste[te dulceag copil\ria [i nici nu e atît de naiv încît s\ descrie climatul politic terifiant prin sugestii directe, ci printr-o întreag\ re]ea de consecin]e care mai de care mai subiective. Iar literatura despre copil\rie cî[tig\ prin acest roman o tem\ necesar\, pe care poate doar

amintiri, cafea [i cafegii

gheo

c`r]i

radu pavel

clipuri un pic de distrac]ie at\l intr\ în cas\, împingîndu-[i odrasla peste prag. Speriat\, mama tîn\rului, îmbr\cat\ într-un capot de m\tase, se repezi la cei doi. St\tuse singur\ cîteva ore în sufragerie, se fr\mîntase [i î[i frînsese mîinile, a[teptîndu-[i so]ul. - Ei, ce e? zise ea, ad\ugînd, cu un icnet mic. S-a rezolvat? - S-a rezolvat un c\cat, aia s-a rezolvat! bufni b\rbatul, apoi trecu [i el în sufragerie. Femeia se duse dup\ el, ap\sîndu-[i cu o mîn\ pieptul. Respira greu. Îi arunc\ o privire fiului ei, care î[i urm\ p\rin]ii. Tîn\rul ar\ta [ifonat. B\rbatul î[i arunc\ haina pe o canapea, î[i scoase [i cravata, deschise barul [i î[i turn\ un pahar de whisky pe care îl sorbi dintr-o înghi]itur\, apoi [i-l umplu imediat înapoi. De zis nu zise nimic. Se a[ez\ pe un scaun [i î[i trînti coatele pe masa de lemn negru, masiv. - Ce-i, Dorule]? începu timid\ femeia. Nu l-ai g\sit pe \la... cum îl cheam\... [eful poli]iei... ? - Ba l-am g\sit! r\spunse b\rbatul. Com\nescu îl cheam\! Com\nescu! Cu bou’ \sta de fii-tu, îl ]in minte [i-n somn! Femeia î[i strînse umerii. la Mircea C\rt\rescu am mai g\sit-o la fel de r\spicat: - L-am g\sit, continu\ b\rbatul [i mai înghi]i o gur\ de whisky. Nu poate face nimic. Nimic! A[a mi-a zis. Atîta am rela]ia aproape toxic\ dintre un b\iat [i mama sa. putut: s\-l scot pe prostu’ \sta de la arest preventiv. Da’ n-are voie s\ plece din ora[ [i, ce [tiu eu, mîine pot s\-l Tat\l, plecat în c\l\torii de afaceri, este marele absent, ridice iar. a[a cum îi st\ bine unui obiect al dorin]ei, iar cînd în - S\-l ridice iar? exclam\ femeia [i se uit\ speriat\ la b\iat, care st\tea rezemat de tocul u[ii. Nu le-ai spus c\ sfîr[it revine, e înfrînt de sistem (întrucît c\l\toriile de e[ti... ? afaceri deviaser\ în întîlniri conspirative), b\tut pîn\ - Ce s\ le spun? P\i ce, crezi c\-i glum\? morm\i b\rbatul. Plîngere oficial\, acuza]ie de viol... Mi-e c\ de data asta la desfigurare [i incapabil s\ vorbeasc\, încît copilul îl nu mai scapi de pu[c\rie, Relule! se întoarse el spre tîn\r. crede mort. Suleiman are 9 ani, iar mama lui are 23, Mama se l\s\ moale pe scaun [i începu s\ plîng\. fiindc\ fusese m\ritat\ degrab\ de familie dup\ ce - Viol? De ce viol? Relu]u meu... fusese v\zut\ cu un b\iat la cafenea. Nu [tim dac\ e - Relu]u t\u s-a combinat cu una [i-a dus-o la hotel ca s\ i-o trag\! îi arunc\ b\rbatul. A[a-i, Relu]u? Aia n-a mai fericit\ sau nu, fiindc\ ar fi pripit s\ apreciem ca simptom vrut, dracu’ [tie de ce, [i-atunci Relu]u i-a spart buza [i o arcad\ [i-a umplut-o de vîn\t\i. Acuma fata e internat\, î[i al depresiei obiceiul riscant în Libia de a consuma alcool scoate [i certificat medico-legal... Asta e. Am încurcat-o... De ce-ai silit-o, m\ boule, dac\ fata nu voia? îi zise tat\l b\iatului, ob]inut pe sub mîn\ de la brutar în timp ce so]ul ei ridicîndu-se de pe scaun. De ce-ai silit-o? era plecat de acas\. Sursa real\ de triste]e a femeii pare - Tata, doar ]i-am spus c\ n-am silit-o! r\spunse tîn\rul. s\ fie opresiunea social\ la care o supune regimul islamic, Încerca s\-[i p\streze glasul ferm. iar aceasta î[i g\se[te în tîn\rul b\iat un excelent personaj- Cum s-o silesc? continu\ el. Ne-am întîlnit acolo, la club. Am f\cut cuno[tin]\, am dansat, am b\ut... Ne-am [i reflector, care nu viseaz\ decît cum [i-ar fi putut salva pupat. Atunci eu am întrebat-o dac\ nu vrea s\ mergem la un hotel, s\ ne distr\m un pic numai noi doi. Cu ma[ina ei mama din ghearele mariajului for]at [i ale b\rba]ilor am fost! sublinie Relu. Ea m-a dus. familiei care îi decideau soarta. Tensiunea acestor momente - {i dup\ aia? se zbor[i b\rbatul, apropiindu-se de fiul s\u. e aproape erotic\, a[a cum este [i gelozia mamei - Dup\ aia a zis c\ nu mai vrea. F\cea fi]e. Nu [tiu, cred c-a apucat-o dracii... în\l]\ din umeri b\iatul. pentru [eherezada mult-iubit\ de Suleiman, chipurile - {i tu te-ai gîndit s\-i spargi gura [i s-o violezi, c\ sigur o s\-i plac\! Prostu’ dracului! fiindc\ a preferat sclavia mor]ii, de[i acela[i lucru îl prefer\ Exasperat, b\rbatul îi arse o palm\ dup\ ceaf\. [i ea cînd caut\ prietenia familiei unui func]ionar sus- Nu da în el, Dorule]! se rug\ femeia. pus pentru a-[i salva b\rbatul. Nu mai e nevoie s\ spun - Nu da, nu da! o îngîn\ b\rbatul. Sigur, ap\r\-l, clo[c\ ce e[ti! C\ de-aia a ajuns unde-a ajuns! Dar cînd o s\-l cum putem citi, în aceast\ cheie, faptul c\ dup\ ce tat\l fut\ în cur \ia pe la pu[c\rie, atunci ce-o s\ faci? Te duci cu el acolo s\-l p\ze[ti? revine acas\ [i pare s\ se (re)instaleze normalitatea, b\iatul - Doamne p\ze[te, Dorule]! î[i f\cu repede cruce femeia. De ce s\ ajung\ la... la pu[c\rie? Nu po]i s\ aranjezi este trimis la Cairo, pentru a evita, printre altele, serviciul tu cumva? Ca data trecut\, cu poli]aiul \la... militar. {i c\ nu se mai întoarce în Libia [i nu-[i mai vede mama - Poli]aiul \la ne-a costat treizeci de mii de euro! decît dup\ cincisprezece ani, iar tat\l niciodat\, fiindc\ acesta - S\-i d\m [i fetei, c\ poate... începu încet femeia. murise la scurt timp dup\ deschiderea grani]elor. Bine`n]eles - Fata are un Ferrari Fiorano de dou\ sute [i ceva de mii! A[a-i, Relule? Am v\zut cînd am trecut pe la ea pe c\ aceste tensiuni nu s`nt expuse niciodat\. la spital. Nu rezolvi nimic cu banii. O alt\ tem\ bine intuit\ de Hisham Matar este cruzimea - Atunci sigur [tii tu pe cineva la voi în Parlament... insist\ femeia. copil\reasc\, pe care nu o red\ prin torturarea insectelor [i a - {tiu pe dracu’! Tu ai idee pe cine a violat prostu’ \sta al t\u? rîmelor, ci prin tr\darea prietenilor [i a familiei sau prin lovirea - Pe cine? tres\ri femeia. Pe cine, Relu]u? gratuit\ a unui cer[etor. Cînd tat\l lui Kareem, prietenul lui Suleiman, - Una... Liza o cheam\... r\spunse încet Relu. este închis pentru tr\dare, Suleiman îl evit\ pe Kareem, ba îl [i - Eretescu o cheam\! preciz\ tat\l, care se învîrtea cu pa[i mari pe lîng\ masa din sufragerie. umile[te în fa]a celorlal]i, [i, cu toate c\ îi repugn\ s\ fie tr\d\tor, Eretescu! Î]i spune ceva? nu poate s\ nu repete gestul [i în fa]a func]ionarului îns\rcinat cu - Eretescu? tres\ri mama. Ca pe...? supravegherea casei sale sau a celui care le ascult\ telefonul, un ecou - Nu „ca pe”! Eretescu, fata ministrului de la Justi]ie. Ce, dac\ era vreo bagaboant\ din astea, de-i nelipsit al tuturor conversa]iilor, c\rora le toarn\ vrute [i nevrute din plin Bucure[tiul de ele, crezi c\ îmi b\team capul? ce pricepuse el c\ i-ar putea condamna pe ai lui. Confuzia unui copil care Mama t\cu. Treaba era într-adev\r foarte încurcat\. are de p\strat secrete într-o lume a adul]ilor [i care urm\re[te în plin\ - Z\u a[a, Relu]u, ce ]i-a trebuit? întreb\ ea moale. N-ai mai g\sit alte fete? zi la televizor execu]ia pe stadion a tat\lui prietenului s\u e redat\ admirabil. - Am vrut s\ ne distr\m [i noi un pic, mama! }i-am zis... B\iatul î[i pierde repede virtu]ile sociale, fie [i numai din pricina Tat\l lu\ paharul de pe mas\ [i îl goli iar, apoi oft\: mediului politic deconcertant - a[a cum las\ s\ se în]eleag\ naratorul. - S\ v\ distra]i! Of, cretinu’ naibii! M\car s-o fi futut [i tu pe una de la \ia din opozi]ie! Plecarea spre Cairo precipit\ povestea, fiindc\ de-aici încolo naratorul Acum ce ne facem? pare c\ nu vrea decît s\ se achite de sarcina de a da un final c\r]ii. Cincisprezece Relu în\l]\ din umeri. ani se scurg f\r\ detalii, iar romanul se încheie, rotund, cu revederea dintre Suleiman [i mama lui într-o autogar\ aglomerat\. Dup\ ce paginile anterioare ne obi[nuiser\ cu un timp generos - dup\-amieze mole[ite de c\ldura soarelui [i de siesta p\rin]ilor în spatele draperiilor umbroase sau dimine]i animate de dispozi]ia schimb\toare a mamei -, expedierea anilor care ar fi putut s\ aduc\ o reflec]ie cît Radu Pavel Gheo, redactor de carte [i traduc\tor la Editura Polirom, este membru al Uniunii Scriitorilor din România [i al PEN Club România [i membru fondator al Clubului 8 din Ia[i. A publicat [apte volume de mic\ asupra celor petrecute nu poate s\ indice decît c\ autorul însu[i s-a l\sat dep\[it personale: Valea Cerului Senin (proz\ scurt\, 1997), Despre science-ffiction (studii critice, 2001; 2007), de propriile pove[ti. Pesemne sperase c\ le va putea armoniza într-o construc]ie rotund\, Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, (eseuri, 2003; 2004); Românii e de[tep]i (eseuri, 2004; 2005), Fairia – o lume îndep\rtat\ (roman, 2004), DEX-u ul [i sexul (eseuri, 2005), Numele mierlei (proz\ scurt\, care s\ aduc\ sens [i limpezime în toate. Asta nu s-a întîmplat, dar sînt curioas\ dac\ în 2008). Este inclus în cîteva antologii de proz\ [i eseistic\, iar o serie de texte i-au fost traduse în romanul urm\tor Hisham Matar va reu[i s\-[i clarifice pove[tile [i, eventual, s\ le spun\ str\in\tate. A scris o pies\ de teatru, Hold-YΠ Akbar sau To]i în America, pus\ în scen\ la Teatrul Na]ional din Timi[oara în vara lui 2007. A tradus din englez\ optsprezece volume de Leo Strauss, pe rînd. Mie mi-ar pl\cea s\ le citesc.

Mary Douglas, David Lodge, John O’Brien, Ernest Hemingway [.a.

The Guardian, 29 iunie 2006.

Ana Chiri]oiu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008). Este prezent\ cu articole în revista aLtitudini .

c`r]i

marieva ionescu

cartea de poezie nomade

Sebastian Reichmann, Mocheta lui Klimt, Editura Cartea Româneasc\, 2008, 72 pagini

u cred c\ prima observa]ie care ar trebui f\cut\ în leg\tur\ cu volumul lui Sebastian Reichmann, Mocheta l ui K limt (Cartea Româneasc\, 2008), este aceea c\ el reprezint\ revenirea poetului la limba român\, dup\ o întrerupere de trei decenii; ca [i cum motoarele g`ndirii [i existen]ei poetice într-o anumit\ limb\ (în cazul de fa]\ româna) ar porni din nou, dup\ o iarn\ grea, cu înghe]. Iar solu]ia de a analiza volumul doar ca pe un eveniment sau, într-un caz mai fericit, ata[`ndu-i (pornind chiar de la titlu) eticheta de revenire-eveniment a suprarealismului poetic românesc ar fi, de aceea, prea simpl\ [i pu]in nedreapt\. Iat\, de altfel, ce a declarat chiar autorul într-un interviu cu Dan Stanciu, în Dilemateca din august 2008: „Mocheta lui Klimt este o imagine vizual\, nu una poetic\, [i nu este singurul motor al c\r]ii. În trenul Viena-Bucure[ti, cu care am venit de mai multe ori spre România în ultimii ani, mi-a atras aten]ia mocheta care acoperea podeaua vagoanelor [i care îmi amintea fundalul unor picturi de Gustav Klimt. Iar imaginea de pe coperta c\r]ii, pe care tu ai ales-o, este o imagine a Bucure[tiului din mine, proiectat în afar\, [i ea corespunde unei necesit\]i interioare.” Primele mele observa]ii despre acest volum, legate, într-un fel de afirma]iile din citatul de mai sus, ar fi urm\toarele: 1. A[a cum în trenul Viena-Bucure[ti mocheta asem\n\toare cu fundalul unor tablouri de Klimt se afl\ (urm\ a unanim apreciatei ordini nem]e[ti) exact la locul ei, adic\ în c`mpul vizual al unui poet (!), de mult nu mi s-a mai înt`mplat s\ citesc o carte de poezie în care s\ am senza]ia c\ fiecare cuv`nt e exact la locul lui, f\r\ nici o striden]\ sau artificialitate, f\r\ nici un surplus, cu un maxim efect de literatur\ de calitate. 2. Cel mai puternic mi-a atras aten]ia „nomadismul” volumului: cu siguran]\ c\ nu degeaba dup\ fiecare poem s`nt notate, grijuliu, data [i locul în care a fost scris. Îmi place mult ideea c\ Mocheta lui Klimt poate fi un fel de c\l\torie poetic\ pe un tapis volant sau o carte nomad\ ca cele scrise de Raymond Roussel în timpul c\l\toriilor cu rulota sa de lux. Traseul lui Sebastian Reichmann se

ion

întinde, de-a lungul a aproximativ un an [i jum\tate (aprilie 2005 - septembrie 2006), între urm\toarele „sta]ii”: Bucure[ti, Budapesta, Paris, Barneville (Normandia), Toulouse, Londra, München, Viena, Praga, La Madrague, Aix-en-Provence. Cele mai dese reveniri s`nt îns\ în Bucure[ti, „centru” aparent, proiectat mereu, printr-o anume necesitate, dinspre „în\untru” înspre „în afar\”, în toate sensurile pe care cunosc\torii poeziei lui Gellu Naum, bun prieten [i „maestru” al autorului, le recunosc în cei doi termeni. Dincolo de acele cuvinte care, cum am spus, s`nt a[ezate fiecare exact la locul lui, cre`nd senza]ia unei simplit\]i foarte rafinate, cartea abund\ în „cuvinte nescrise pe care le cite[ti f\r\ s\ le vezi”, aflate „de partea cealalt\ a str\zii” - imagine ce apare, cred, de trei ori în trei poeme diferite - sau pur [i simplu pe „partea cealalt\”, cum ar spune tot Gellu Naum; prezen]a lui se simte, de altfel, puternic printre r`nduri (înc\ o posibil\ capcan\ a etichet\rii). A[ ad\uga c\ la fel func]ioneaz\, la ciocnirea dintre cuvinte, imaginile: autorul este un foarte iscusit creator de imagini, vizuale, vorba lui, nu poetice, dincolo de care, simetric, apar imagini nescrise pe care le cite[ti tot f\r\ s\ le vezi. Exemple: „B\tr`nii î[i împleteau bra]ele se atingeau/ r\sp`ndeau în jurul lor lini[tea exploziv\ a iubirii/ izgonind vidul din carcasa metroului”, „un pahar spart r\m`ne întreg/ odat\ spart/ nu se mai poate sparge/ înc\ o dat\/ întregul din el redevine unic/ [i f\r\ nici un cusur”, „trebuie s\ poarte fiecare/ - e o întrebare -/ un cap luminos peste capul terestru/ s\-l trag\ pe al doilea/ peste urechile celui dint`i/ astfel soarele î[i poate schimba planurile/ lini[tit p`n\ ne atinge pe bune” (despre o insola]ie la Gr\dina Botanic\), „o Dun\re mai dandy”, „Str`mb\-Minte caut\ cuvinte na[pa/ pe mobil”. Suprarealismul, cel adev\rat, nu cel deja cli[eizat [i istoricizat în c\r]ile de teorie, impregneaz\ unele dintre aceste imagini, îns\, cum cred c\ [i suprarealismul, ca toate mi[c\rile de avangard\, a ]inut [i ]ine mai degrab\ de atitudini dec`t de ni[te forme de manifestare artistic\, am remarcat [i am apreciat în Mocheta lui Klimt mai ales semnele atitudinii de revolt\ oarecum respectuoas\,

în]eleapt\ [i melancolic\ în av`ntul ei, foarte t`n\r\ [i, în acela[i timp, b\tr`n\. Revolt\ fa]\ de faptul c\ În Est e greu... (titlul unui poem): „în Est e greu de [tiut p`n\ unde/ se poate întinde mocheta lui Klimt/ vinul ne treze[te vinul ne adoarme”, fa]\ de inevitabila v\rsare de s`nge pe care o presupune confruntarea cu ceilal]i: „între opera]ii cu [i f\r\ v\rsare de s`nge/ retragerea în sine pare o solu]ie miraculoas\”, fa]\ de adun\rile oficiale pentru manifestarea inteligen]ei colective, ca cele din poemul Conferin]ele s`nt deasupra oric\ror b\nuieli: „se d\ se face sau se ]ine o conferin]\/ este sau sau/ este a[a [i nu altfel/ este în fa]\ este pentru [i este cu/ ceilal]i nu este niciodat\ pentru/ sine însu[i nu este niciodat\/ privat cum spun ceilal]i/ c`nd v\ v\d scriind în col]ul vostru”. {i, pentru c\ atitudinea se vede [i mai bine pe spa]ii mai mari, transcriu integral poemul Inspired from Within (sonet cu François Villon): „cum ei ne fur\/ p`inea [i cu]itul cuvintelor/ noi le fur\m firul descurajant/ dintre semnificat [i semnificant// cum ei ne fur\/ delirul nesimulat// noi le l\s\m mimetismul congenital/ [i ce cred ei c-ar mai fi de c`[tigat// nicic`nd nu-i vedem sau nu-i vom vedea/ [i nimeni nu ne va elibera/ de via]a vampirilor de dup\ perdea// în schimb prezen]a picpoche]ilor în metrou/ mobilizeaz\ vigilen]a uniformelor din coaj\ de ou/ [i ne readuce al crimei pasionale întreg ecou”. Acest poem [i ultimul poem din volum - Cu alte cuvinte - s`nt, dup\ p\rerea mea, un fel de „arte” [i, în acela[i timp, preferatele mele. Ultimul, adresat chiar cititorului (cititorilor) trebuie, îns\, descoperit pe cont propriu. Un volum-c\l\torie, a[adar, în]esat de nume de ora[e, str\zi, poduri, magazine, cafenele, personaje, arti[ti, scriitori, prieteni d’ici et d’ailleurs, reprezent`nd doar înt`lnirile esen]iale ale autorului cu locurile prin care a trecut. O poezie nomad\ pe care, eu una, o apreciez, paradoxal, cel mai mult pentru „a[ezarea” [i pentru lini[tea ei. Marieva Ionescu, 23 de ani, masterand\ `n Studii literare române[ti la Facultatea de Litere din Bucure[ti, sec]ia Român\-Francez\. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris. Coautoare a romanului colectiv Rubik.

manolescu derapaj pisici erudite rice pisicar respectabil [tie c\ felinele au teritoriul lor. Unele se instaleaz\ în copaci, altele circul\ pe ziduri sau se înghesuie sub ma[ini, de unde te privesc mic [i suspicios. Cum vine iarna, toate dispar, de parc\ ar fugi la petrecerea neamului. Toate, mai pu]in pisicile Facult\]ii de Litere. În anii de glorie ai lui nea Nicu, la etajul întîi patrula o mî]\ f\r\ coad\. O vedeai de diminea]a pîn\ seara, mic\, t\rcat\, ca o grenad\ cu purici. În fi[a ei secret\ de post, vizat\ de organiza]ia de partid, scria un singur lucru: a se captura [oarecele din amfiteatrul B\lcescu. Dar cine î[i f\cea treaba serios pe vremea aceea? Nici pîn\ ast\zi studen]ii nau uitat de profesoara urcat\ pe catedr\ în mijlocul cursului, în timp ce temutul roz\tor traversa podiumul, spre depozitul de bun\t\]i din cr\p\turile plan[eului. Se întîmpla într-o lun\ aspr\ de decembrie. Dup\ ce pisica f\r\ coad\ s-a pr\p\dit, fochi[tii au mai adus vreo patru. Pesemne aveau de tras prin subsoluri cu chi]cani de dimensiuni [i-ambi]ii mai mari. Încetul cu încetul, [leahta pisiceasc\ a crescut. Pîn\ mai ieri, cînd studen]ii mi-au ap\rut la examen cu dou\ exemplare maro-g\lbui, ridicate profesionist de ceaf\: „Dom’ profesor, le-am g\sit în curte!

Putem s\ le ]inem la scris? Pe urm\ le lu\m acas\...”. Milostiv, dom’ profesor a acceptat. Dup\ vreo or\ [i jum\tate de lucru, cei doi musafiri s-au trezit [i-au început s\ inspecteze b\ncile. Una dintre mî]e s-a cuib\rit pe-o foaie, cealalt\ a dat jos un mobil. Studen]ii au trecut, la rîndul lor, la echilibristic\: s\ scrii cu dreapta, în timp ce, cu stînga, îndep\rtezi musafirul de lucrare, e-o art\, mai ceva ca tehnica lecturii. Fiecare mîzg\lea un minut-dou\, dup\ care pasa animalul mai departe, colegului din fa]\. În mai pu]in de-un sfert de or\, cei doi pui ajunseser\, din mîn\-n mîn\, în primele b\nci, ca ni[te [colari con[tiincio[i. N-am nici o idee ce s-a întîmplat mai departe. Înghesuite-n paltoane, pisicile au fost transportate afar\, probabil spre-o lume mai bun\ decît cea a fochi[tilor [i-a rufelor înghe]ate, atîrnate pe frînghie la demisol. Dac\ n-au plecat de tot, probabil le ve]i g\si în bibliotec\. E locul lor preferat, pe calorifer, între Petrarca [i Petronius. Dar nu acum, ci peste [ase luni, cînd e gata termoficarea. Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, Alexandru, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri incomode (A Editura Univers, 1998; Derapaj, Editura Polirom, 2006).

c`r]i

alex. cistelecan abecedarul lacan fantasm`

c`lin

hat is the Matrix? It’s the world that has been pulled over your eyes to blind you from the truth. What truth?” . Acest celebru dialog dintre Morpheus (aici pe post de agent lacanian) [i Neo (juc`nd rolul de Pilat din Pont [i Gic\ Contra) ne ofer\ o bun\ metod\ de a intra în subiectul fantasmei. Ce este fantasma? Este lumea - de semnifica]ie - care acoper\ realul [i sus]ine astfel realitatea [i dorin]a subiectului. Ar mai fi [i alte c\i de intrare în tem\. Acum c`]iva ani, între teoreticienii din mediul englez [i cel francez se d\dea o b\t\lie s`ngeroas\ cu privire la denumirea pe care trebuia s\ o poarte noul context politico-economic planetar. Anglofonii optau pentru „globalizare”, francezii pentru „mondializare”. Au c`[tigat, evident, primii. Ca o consecin]\, Alain Badiou vorbea recent despre capitalismul globalizat ca despre un univers sans monde, adic\, tocmai, un univers din care suprafa]a de sens care ascunde [i dezv\luie totodat\ evenimentele a disp\rut. O alt\ analiz\ politic\ pare s\ mearg\ în acela[i sens. Tot acum c`]iva ani, în urma rezultatelor negative cu care s-au soldat referendumul francez [i cel olandez privind constitu]ia Uniunii Europene, Peter Sloterdijk vorbea despre acest proiect politic continental ca despre o simpl\ construc]ie birocratic\, abstract\, \ creezi imaginea unui om normal: costum, vorbe domoale, cravat\, plec\ciuni, pantofi f\cu]i. Lipsa care nu poate miza nici pe departe pe suportul fantasmatic [i pe oric\rui fir de p\r pe fa]\. Proasp\t ras. Deci credibil. investi]ia afectiv\ pe care o presupuneau vechile na]iuni, în calitatea S\ te reinventezi în paginile unei reviste de literatur\. Una dus\ pe picioare - pus\ pe picioare! lor de „comunit\]i de sentiment”. At`t Badiou, c`t [i Sloterdijk - de ni[te tineri. Care nu poart\ costume, nici rochii cump\rate din talciocurile vest-europene. par a[adar s\ trag\ concluzia într-o direc]ie cu totul nea[teptat\: F\r\ cravat\. F\c`nd sau nu plec\ciuni (totu[i, Manolescu este întruchiparea unui zeu b\[tina[, c\ruia merit\ nu-i vorba c\ avem prea mult Matrix, ci, dimpotriv\, prea pu]in. se i te închini). P`n\ la urm\, aceast\ revist\ este gestionat\, coordonat\, editat\ de c\tre greii greilor. De Dac\, la nivel istorico-politic, putem asocia rolul marilor povestiri c\tre Uniunea Scriitorilor. A lor. Uniunea. A scriitorilor. Adic\ scriitorii, sc`r]a-sc`r]a pe h`rtie, s-au adunat într-o legitimatoare cu func]ia pe care, la nivel subiectiv, o îndepline[te ga[c\. Într-un grup. Unul de interese. Ca s\-[i apere drepturile. S\-[i defineasc\ statutul acesta, inexistent, fantasma, atunci realitatea globalizat\ de ast\zi [i regimurile de om care d\ cu plaivazul. noastre post-politice [i post-ideologice s`nt, toate, în fond, ni[te Vine, sose[te 1 ianuarie. O zi în care, de obicei, s`ntem varz\. O varz\ învelind sp`rcìeli de orez - totdeauna entit\]i post-fantasmatice. exist\ bobi nefier]i, abia a[tept`nd confirmarea noastr\, a consumatorilor - [i buc\]ele rozalii de carne. De Ce-am avut [i ce-am pierdut? Ce este fantasma? „Fantasma porc. Dac\ nu miroase a porc, a sarmale - sarm\i, cum spuneau ofi]erii care m\ instruiau în cadrul stagiului este modul în care se efectueaz\ punerea în rela]ie a dorin]ei [i militar; sarm\i, cazm\i, mant\i - nu po]i s\ spui c\ e Cr\ciun. a obiectului s\u... În raport cu dorin]a, fantasma joac\ a[adar un Vine întîi ianuarie. Dup\ care 1 februarie. Întîi a doua. În prima zi de martie facem v`nzare ]ig\ncilor cu dublu rol. Ea sus]ine dorin]a [i îi ofer\ obiectele ei. Dar în acela[i flori. Care par un fel de ]ig\nci mai speciale. Mai de treab\ dec`t restul ]iganilor. Na[parlii [i ele... timp ea ridic\ un paravan între subiect [i amenin]area realului, Gestion`nd cu r\ceal\ de ciment situa]ia asta, de imperativ emo]ional. pulsiunea mor]ii”1. Fantasma este scenaristul dorin]ei. Ea constituie La început de aprilie ne p\c\lim. Unii pe al]ii. Dup\ ce ne-am min]it o via]\ întreag\. N-am fost în stare partitura dup\ care dorin]a se va pune în mi[care, singura leg\tur\ s\ b\lm\jim adev\ruri, pentru c\ ne-am fi deranjat. Am fi jignit, n-am mai fi fost accepta]i. {i-atunci p\c\lim. posibil\ între subiect [i obiectul dorin]ei. Lumea [i obiectele nu s`nt Ocolim. Ne r`dem. Colosal. Dup\ care, c`teva s\pt\m`ni bune, mirosim flori. {i plutim cu gra]ie de petale. interesante în sine. Cea care ni le prezint\ astfel este fantasma. UNU MAI. Atunci c`nd muncitorul ajunge s\ cread\ c\ reprezint\ ceva. C\ ESTE. C\ FACE. În Am putea spune, deci, c\ fantasma este un fel de agen]ie de publicitate b\t\turile palmelor sale, în b\[icile care ascund eforturi, st\ ascuns\ marea lui nedumerire. Ve[nicul s\u integrat\ în subiect. Rolul s\u e s\ investeasc\ cu dorin]\ o lume complex. De inferioritate. Gesturile motopompistului duhnesc a ]uic\. iremediabil anost\, s\ dezv\luie ca avatari ai obiectului a tot felul de Apoi vine ziua copilului. Tot pe întì. Nu-[’ ce pula mea are Ioropa cu aceste zile de întì... Tot timpulamea, obiecte care, evident, n-au nici o leg\tur\ cu acesta. Dac\ structura ziua de întì. Una care pare a confirma. Care afirm\. Care consemneaz\. P`n\ la urm\, toat\ via]a constitutiv\ a dorin]ei este metafora, atunci modul s\u de a se sus]ine noastr\ este una dedicat\ copiilor. În preajma lor ne redefinim. Ne afl\m a[a cum s`ntem. este, esen]ialmente, metonimic, [i el este asigurat de c\tre fantasm\. Iulie [i august nu debuteaz\ furtunos. Aduc echilibrul care zace în toate lucrurile mustind de o Dar mai e un aspect de remarcat aici, unul ceva mai radical. Dac\, oare[care tradi]ie. De ce ar fi trebuit s\ existe [i un 1 iulie? Sau o prim\ zi de august?! a[a cum spunea Lacan, singura diferen]\ dintre om [i ma[in\ e faptul Totu[i, de întì ale lui Sextilis era obiceiul - la Constantinopol - de a scoate Lemnul Sf`nt al c\ pentru cea din urm\ cunoa[terea nu este o surs\ de juisare, [i c\, prin Cinstitei [i de-via]\-f\c\toarei Cruci din palatul imperial. În procesiune p`n\ la catedrala Sf`nta urmare, calculatorul meu nu sare în sus de bucurie pe m\sur\ ce eu Sofia. La care participau mul]i preo]i [i diaconi, care o t\mìau pe tot acest drum. Procesiunea se scriu textul acesta pe ecranul lui, în vreme ce eu mai trag din c`nd în oprea pe parcurs la o f`nt`n\ cu un baptisteriu, unde se f\cea binecuv`ntarea apei, pentru ca apoi c`nd c`te un chiot pe m\sur\ ce-mi vin ideile, înseamn\ c\ exist\ o doz\ Sf`nta Cruce s\ fie pus\ pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biseric\ se f\ceau apoi, în fiecare de fantasm\ ireductibil\ p`n\ [i în procesul de cunoa[tere. În fond, singurii zi, p`n\ la s\rb\toarea Adormirii Maicii Domnului, procesiuni în cartierele ora[ului, pentru a purifica care manifest\ o dorin]\ de cunoa[tere pur\, „dezinteresat\”, s`nt istericii. aerul [i a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau r\sp`ndi cu repeziciune `n Pentru to]i ceilal]i e, în schimb, valabil diagnosticul pus de Lacan: „on ne acea epoc\. comprend que ses fantasmes” . „A în]elege înseamn\ a te reg\si în Odat\ cu luna septembrie începe [i anul bisericesc. Nu [tiu ce poate s\ însemne asta. Am fantasm\, a-i redesena cadrul pentru a putea înscrie în ea tot mai multe obiecte, fost mai degrab\ ap\sat de jum\tatea lunii, atunci c`nd cu uniforma de tergal bine c\lcat\, 2 a o l\rgi, dar nu a o risipi, [i nici a o traversa” . Dar tocmai din acest motiv, c\lcam la r`ndul meu, p\[eam în sala de clas\ cu parchet lustruit. Geluit [i lustruit. Mirosea psihanaliza nu este o terapie cognitiv\: contrar opiniei obi[nuite, cura psihanalitic\ a terebentin\. A di[ciplin\. nu este o practic\ av`nd rolul de a-i dezv\lui subiectului adev\rul filosofiei Octombrie [i noiembrie - octo, nove - nici nu mai conteaz\. Pe durata lor nu este nici stoice [i de a-l dresa în practicile renun]\rii [i ale defetismului; [i nici, varianta prea frig, nici prea cald, nu ninge, nu plou\, v`ntul bate [i nu prea, gulerele s`nt ridicate aparent opus\, ceea ce americanii au f\cut din ea, adic\ un fel de antrenament în jurul g`tului at`t c`t s\ produc\ atmosfer\. Griul s\l\[luie[te în fiecare col], în obligatoriu care urm\re[te s\ trezeasc\ în fiecare dintre noi încrederea în sine [i gesturile noastre pripite, sclipe[te în barba Mo[ului care va veni, în privirile îmbrobodite comis-voiajorul latent. Dac\ fantasma este, aidoma sublimului kantian, o „reprezentare de minciuna unui alt an. a ireprezentabilului”3, înseamn\ c\ traversarea fantasmei, ca terapie psihanalitic\, De UNU decembrie, ]ara noastr\ se reinventeaz\. Pentru ce? Solda]ii - lefegii ai implic\ nu redescoperirea unor vechi doctrine existen]iale, a unei în]elpciuni str\mo[e[ti, mor]ii - defileaz\ b\]o[i. Tancurile [i avioanele impresioneaz\ copiii [i gospodinele sau reconcilierea cu sine a subiectului prin în]elegere, ci tocmai dezv\luirea unui aflate în fa]a televizoarelor. Ungurii se bo]esc. Se încr`nceneaz\ în paradigma lor adev\r opac, non-discursiv, ireprezentabil, inaderent la semnifica]ie, pur literal. Adic\ ceea cromatic\, tricolor\ [i ea: ro[u, alb, verde. Ecua]ie masonic\. Post burghezie. ce lacanienii numesc mathem\. Adic\ tot un fel de Matrix, dar de data asta nu ca lume de În prima zi de ianuarie ne scul\m din mor]i. S`ntem proaspe]i, reinventa]i. aparen]e artificial construit\, ci ca simplu cod, ca limbaj de asamblare. Dar despre asta, în Avem setea celui care porne[te la drum. episoadele urm\toare. Bineîn]eles, pentru ce? {i de ce?

„W

torsan suta de grame s` te reinventezi. pentru ce? de ce?

Alain Juranville, Lacan et la philosophie, PUF, Paris, 1984, p. 189. Mladen Dolar, A Voice and Nothing More, MIT, 2006, p. 139. Alenka Zupancic, The Subject of the Law, în Slavoj Zizek (ed.), Cogito and the Unconscious, Duke University Press, Durham & Londra, 1998, p. 70. 1 2 3

Alex. Cistelecan, 29 ani, doctorand `n Teorie politic\. A publicat volumul de eseuri Via]a ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula, 2007, care a ob]inut Premiul pentru debut al revistei Observator cultural .

C\lin Torsan, 38 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2004, 2007, Cartea cu EUri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

c`r]i

r`zvan mihai n`stase (o)chei de lectur`

paul b`descu

cezar

deloc literatur`

capodopera se mai am\n`

singur`tatea

m uneori obiceiul de a citi ([i scrie despre) c\r]i alese la înt`mplare. Volume despre care ram singur de mult timp. nu am auzit/citit pe aproape nic\ieri [i al c\ror autor este un ilustru necunoscut. Recunosc, M\ aflam într-o ]ar\ str\in\, într-o zon\ destul de conservatoare nutresc pe furi[ speran]a c\ voi descoperi la un moment dat nestemate într-un vraf de [i na]ionalist\, iar oamenii din jurul meu erau cel mult amabili cu maculatur\, c\ voi g\si acel autor valoros pe care s\-l scot în lume [i cu a c\rui descoperire mine, nimic mai mult. Ce leg\tur\ po]i avea cu un str\in? În plus, s\ m\ pot m`ndri. Orgoliu copil\resc de critic, ve]i spune. Îng`mfare care nu de pu]ine ori m\ eram român. Nu de pu]ine ori se întîmplase s\ intru în vorb\ cu persoane Elefantul d in arunc\ prin paginile unor c\r]i pe care altminteri nu le-a[ deschide. Astfel e [i cazul cu care se ar\tau prietenoase, dar care, cînd aflau c\ sînt din România, deveneau patul meu, volumul de debut din 2007 al Ofeliei Prodan, publicat la Editura Vinea. cu totul opace. Titlul nu sun\ r\u. Prejudec\]ile m\ îndemnau s\ cred c\ a[ avea de-a face cu o carte de un misoginism În ]ar\, nu „l\sasem” pe nimeni. Nu mai aveam familie, nu mai aveam extrem (îmi închipuiam c\, plictisit\ de epitete zoologice tocite de genul porc, m\gar, bizon, nimic, iar prietenii p\reau s\ m\ fi uitat definitiv. C\rt\rescu scria la un papagal, cu care ar putea descrie B\rbatul, autoarea ar fi optat pentru acest calificativ pachidermic). moment dat în Jurnalul s\u c\, dac\ pleci din România, cei r\ma[i în ]ar\ {i m-a[ fi bucurat ca presupunerea ini]ial\ s\ mi se adevereasc\ [i s\ g\sesc un filon puternic [i te consider\ mort. Ajunsesem s\ v\d eu însumi cît de mult\ dreptate viguros de poezie anti-b\rb\teasc\. În schimb, tonul general al volumului ]ine mai degrab\ de o are. mizantropie stereotip\. Versurile dezv\luie o lume ur`t\, uneori violent\, alteori pur [i simplu resping\toare, A[a încît eram con[tient în fiecare clip\ c\, dac\ a[ fi disp\rut în cu oameni mici [i neînsemna]i pe care nici nu [tii dac\ merit\ s\-i ur\[ti. momentul urm\tor, nim\nui nu i-ar fi p\sat cu adev\rat de asta. Volumul este alc\tuit din trei p\r]i, destul de diferite prin stil [i tonalitate. Cea dint`i, „Elefantul [i cafeaua”, net superioar\ celorlalte dou\, este de fapt o consemnare a unor înt`mpl\ri cotidiene sau a La un moment dat, în r\t\cirile la care m\ dedam în încercarea unor tr\iri obsesive. Din p\cate îns\, fascicolul pierde foarte mult din anvergur\ debut`nd cu un poem disperat\ de a sc\pa de lini[tea ]iuitoare dintre cei patru pere]i ai desuet: „azi am fost ca de obicei în parc/ s\-mi beau cafeaua de la camerei, am g\sit pictura asta, într-o biseric\ benedictin\ foarte veche. dozator// ce gust na[pa avea// o beau [i ies senin\ din parc// [i iat\ cum prin fa]a ochilor mei dilata]i/ trece o apari]ie halucinant\// o dacie relativ alb\/ remorc`nd un dric excesiv de negru” (confesiune). Nu cred c\ e nevoie de o analiz\ extrem de minu]ioas\ pentru a-]i da seama c`nd o poezie e bun\ [i c`nd nu. În cazul de fa]\ nu e [i, de[i nu se num\r\ totu[i printre cele mai slabe, nu merita cu nici un chip s\ deschid\ volumul. Lipse[te coeziunea. Argoul se amestec\ f\r\ nici o noim\ cu unele cuvinte mai pre]ioase (ochi dilata]i, apari]ie halucinant\). M\ întreb care s\ fie sensul mai ad`nc - anun]area unei lumi maniheiste, în alb [i negru? Moartea care a p\r\sit lumea [i care este readus\ cu for]a, tractat\ pentru a restabili o ordine ini]ial\, un soi de rescriere a genului de basm cu Ivan Turbinc\? Cred c\ ]inesc prea sus. Cel mai probabil, poemul de fa]\ este o simpl\ consemnare a unui episod, ce-i drept inedit. Relat`ndu-l, autoarea pierde îns\ orice urm\ de surpriz\, de spontaneitate, spune totul pe un ton Ofelia Prodan, Elefantul din patul meu, plat, f\r\ a crea nici o tensiune. Cititorul care s-ar opri aici, refuz`nd Editura Vinea, Bucure[ti, 2007, 78 pg. s\ mearg\ mai departe, ar avea o motiva]ie simpl\, citez: „ce gust na[pa avea!“ Pe parcursul acestui prim fascicol de poeme se reg\sesc totu[i [i versuri bune. Mai reu[ite s`nt cele scrise în cheie parabolic\, un soi de pove[ti simple care te pun c`teva clipe pe g`nduri. C`nd pe l`ng\ parabol\ mai apare [i o imagine surprinz\toare [i delicat\, Ofelia Prodan reu[e[te poezie bun\: „o balerin\ a plecat în toiul nop]ii/ s\-[i înt`lneasc\ iubitul// mergea a[a pe v`rfuri pe la col]ul/ str\zilor/ a urcat a[a pe v`rfuri/ sc\rile// a cioc\nit de trei ori sfios la u[\// [i a deschis/ unul uria[ îmbl\nit cu o narghilea/ între buze// care a clipit speriat/ [i s-a transformat pe loc în fum” (balerina). Alte poeme îns\ uimesc prin pasti[e r\suflate în linia ion barbu/nichita st\nescu: „era o lume întins\/ care habar nu avea dac\ în centrul ei este sau nu o bab\” sau s`nt pur [i simplu banale: „c`teodat\ m\ îmb\t/ atunci m\ lungesc pe pat/ înc\l]at cu sticla în m`n\. At`rn`nd a[a pe marginea patului/ [i privesc ore în [ir tavanul// atunci m\ g`ndesc c\ n-a fost vina ei”. Cel de-a doilea fascicol al volumului nici m\car nu mai ascunde modelul ci îl curpinde chiar din titlu: „Ion Ion”. Ofelia Prodan este îns\ la ani lumin\ distan]\ de Arghezi. Imaginile pe care se construiesc poemele nu s`nt ur`te, ci dezgust\toare. Nu bube, mucegaiuri sau noroi, nici [obolani care las\ în urm\ doar o gur\ b\loas\, ca de sac`z, ci „o eprubet\ cu homunculus”, prezervative pline care plesnesc de dorin]\ sau o chiuret\ de aur care sfredele[te un stomac. Apogeul îns\ îl constituie poemul în care ion ion î[i gole[te batista, nicidecum curat\ ci proasp\t folosit\, se-n]elege, peste întreaga lume. Am auzit c`ndva un copil spun`nd c\ atunci c`nd plou\, str\nut\ un nor. Mi se pare o expresivitate involuntar\ de o infinit mai mare plasticitate dec`t: „ion ion î[i sufl\ nasul în/ batista de borangic în cinci col]uri/ musta]a neagr\ îi tremur\ de furie/ [i dintr-o dat\ bate un v`nt puternic/ care ia peste ape toate acoperi[urile/ batista Era, cumva, ascuns\ privirilor, pe o latur\ a construc]iei de lemn pe care se ridica lui ion ion plute[te/ peste lume apoi se întoarce/ în m`na lui ion ion neted\ [i curat\” amvonul. Cînd am v\zut-o, am r\mas mult timp în fa]a ei, n\uc, ca dup\ o lovitur\ (batista). în moalele capului. Al treilea ciclu de poeme, intitulat „Magdalena”, merge, deloc surprinz\tor av`nd „Vae soli!” („Vai de cel singur!”). Pictura - de altfel simplist\ ca tehnic\ sau, cum se în vedere titlul, pe o linie ermetico-ezoteric\. Exist\ aici c`teva metafore [i imagini care spune, „m\iestrie artistic\” - mi se p\rea de o brutalitate covîr[itoare. Parc\-mi se repet\ obsesiv: s`nge v`scos, lapte [i s`nge, lumin\ ro[ie etc. Mai toate trimit c\tre spunea, f\r\ înconjur, „e[ti ciung [i f\r\ rost”, iar eu eram chiar ciung [i f\r\ rost. Copacul ideea unei maternit\]i care las\ urme dureroase, a chinului oric\rei na[teri. Tema acela uscat, rupt [i r\[chiat mi se p\rea mai obscen decît orice alt\ imagine obscen\ pe mi se pare îns\ abordat\ cu destul\ st`ng\cie, fiind ori prea explicit\, ori excesiv care-o v\zusem. Copacul acela eram eu însumi, eviscerat în v\zul tuturor. de ocultat\. Cînd am dat peste aceast\ pictur\, am întîrziat, precum spun, foarte mult în fa]a ei. Elefantul din patul meu este un volum de poezie care nu sup\r\ dar nici nu Nici nu mai [tiu cît am stat acolo, pentru c\ nu mai aveam no]iunea timpului. Eram hipnotizat. se re]ine prin nimic, suferind de o mult prea mare eterogenitate. Capodopera pe În zilele urm\toare, am revenit de mai multe ori, masochist, s\ m\ uit la ea. {i a[a am început care m\ înc\p\]`nez s\ o descop\r se mai am`n\. Poate pentru num\rul viitor. s\ m\ simt mai pu]in singur.

R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). Colaboreaz\ la Rom<nia literar\ [i ]ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort.

Cezar Paul-B B\descu, 40 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI, Observator cultural, Adev\rul literar [i artistic, Radio Europa Liber\ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema veche [i redactor-[ef la Adev\rul literar [i artistic. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie. Este coordonatorul antologiei de publicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, 1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a, mon amour (2006).

c`r]i

florin irimia c`r]i traduse ex-centricitate la puterea a doua nele pove[ti trebuie spuse mai mult decît altele”, este de p\rere un personaj din mini-romanul scris de Ali Smith, Fata întîlne[te b\iatul. Spuse [i mai ales r\sspuse, am ad\uga noi, în consonan]\ cu obiectivul seriei „Mituri”, acela de a rescrie în cheie postmodern\ (sau, dac\ nu, contemporan\) o serie de mituri fundamentale ale culturii occidentale dar [i universale, avînd drept personaje fie pe eroii homerici ca Ulise [i Penelopa, biblici ca Samson sau chiar provenind din vechea Mesopotamie ca Innana, zei]a sumerian\ a dragostei. Proiectul, ini]iat de sco]ienii de la Canongate, a fost îmbr\]i[at [i de alte edituri - Random House pentru spa]iul nord-american, Flammarion în Fran]a, DTV în Germania, Leda, la noi. Cartea scriitoarei Ali Smith, originar\ din Inverness, Sco]ia, alege s\ discute mitul lui Iphis [i Iante, „popularizat” ini]ial de Ovidiu în ale sale celebre Metamorfoze. Iphis se na[te fat\ dar, de frica tat\lui, care amenin]ase c\ va omorî copilul în caz c\ nu va avea sexul dorit (de el), este crescut\ ca b\iat. Cînd îi vine vremea s\ se îndr\gosteasc\, lui Iphis îi cade cu tronc tot o fat\, pe numele ei Iante. Dar cum c\s\toriile de acela[i sex nu sînt admise în antichitate, zei]a Isis, care veghease de la început asupra feti]ei, o transform\ în b\iat chiar înainte de nunt\ [i... totul e bine cînd se sfîr[e[te cu bine. O miraculoas\ schimbare de sex, altfel spus, [i o foarte interesant\ poveste care aduce în discu]ie o serie de chestiuni, controversate [i magina]i-v\: s\ v\ citeasc\ Emil Hurezeanu despre ]igani. Nu [tiu de în ziua de azi. Putem vorbi oare, în cazul lui Iphis, despre transsexualitate? ce, dar e o al\turare ciudat\. Acest audiobook are un aer de documentar O fat\ care nu numai c\ este crescut\ ca b\iat dar chiar î[i dore[te s\ [i s\-l auzi pe Hurezeanu ]inîndu-]i cursuri despre etnie, despre cum fie b\iat? Ovidiu nu ne spune ce p\rere a avut Iphis la aflarea ve[tii date s\ folose[ti cuvîntul „]igan” f\r\ s\ fii politically incorrect, despre de zei]a egiptean\. Sau poate, dimpotriv\, Iphis este o fat\ care se ce e un ]igan veritabil, despre origini [i a[a mai departe, are ceva care îndr\goste[te de o alt\ fat\ f\r\ s\ simt\ nevoia ca pentru asta s\ devin\ te zgîrie pe timpan. Dac\ nu m\ crede]i, asculta]i m\car un fragment. b\iat, fiind totu[i transformat\ într-unul pentru a nu ofensa bunele Vreau s\ spun c\ probabil ar fi fost mai reu[it\ o lectur\ f\cut\ de altcineva. moravuri antice? Citind reactualizarea mitului din perspectiva Tamango, de exemplu, ar fi fost nemaipomenit [i cu siguran]\ ar fi autoarei Ali Smith, ea îns\[i openly gay, am tinde s\ îmbr\]i[\m varianta avut un mai mare impact. Vre]i un alt exemplu, am o gr\mad\ de al\tur\ri a doua. În Fata întîlne[te b\iatul, Iante a devenit Anthea, o tîn\r\ femeie mult mai reu[ite. Vexatu Vexx (pentru cei care nu [tiu - p\cat! S\ afle din Inverness, care într-o bun\ zi se îndr\goste[te de Iphis, adic\ de Robin hip-hopper care o mai d\ pe beat [i în ]ig\neasc\) ar fi fost minunat, Goodman, pe care lumea o confund\ adeseori cu un b\iat, ce-i drept nici nu v\ da]i seama ce succes ar fi avut, chiar dac\ textul nu-i prea unul efeminat, lucru care i se-ntîmpl\ ini]ial [i Antheei. Povestea lor e permite s\ se joace cu cuvintele a[a cum o face el de obicei în gig-urile Ali Smith, Fata întîlne[te b\iatul, spus\ atît din perspectiva protagonistei, cît [i din cea a surorii ei, Imogen, sale al\turi de Rusu&Flore. Salex Iatma e un alt exemplu, scriitor Humanitas traducere de Iulia B\nic\, Editura deloc lesbian\ [i f\r\ dorin]a de a deveni b\rbat, genul femeii corporatiste, Leda, Seria „Mituri”, 2008. [i mai nou actor în telenovele cu ]igani, deci foarte iubit. Pîn\ [i M\d\lin angajate la un concern de îmbuteliere a apei, PURE pe numele s\u, Voicu ar fi fost o alegere mai cinstit\. Tot ce vreau s\ spun este c\ care tocmai se preg\te[te de lansarea unui nou brand, Eau Caledonia textul are [i-a[a un caracter teoretic, iar din gura lui Hurezeanu pur [i (ideea denumirii îi apar]ine chiar lui Imogen) cu care sper\ s\ cucereasc\ simplu te plesne[te nostalgia dup\ cursurile de lingvistic\ sau ILRL; cît mai multe pie]e de desfacere din Europa [i din Asia. Dar s\ vinzi ap\ e un lucru r\u, crede Robin glumesc. Dar s\ trecem mai departe. Goodman, care, printre altele, se ocup\ cu boicotarea campaniei PURE. „Apa este un drept al omului”, Înve]i multe dac\ ai r\bdare s\ ascul]i. E ca la Teleenciclopedia, dar scrie ea, cu spray, pe zidurile corpora]iei, „comercializarea ei sub orice form\ este din punct de f\r\ imagini, bine`n]eles, [i poate devedere moral de neacceptat.” {i mai tîrziu, pe zidurile altor cl\diri, continu\ cu texte ca, „În lumea asta pare ceva mai plictisitor. Probabil întreag\, dou\ milioane de fete sînt ucise înainte de na[tere sau dup\, pentru c\ nu erau b\ie]i. Sînt ascultat indoors prin urechile date oficiale. Mai ad\uga]i [i num\rul neînregistrat de circa cincizeci [i opt de milioane de fete, ucise antropologilor sau ale lingvi[tilor acest pentru c\ nu erau b\ie]i. În total [aizeci de milioane de fete” sau „Pretutindeni în lume, unde text citit de Hurezeanu sun\ ca un femeile fac exact aceea[i munc\ precum b\rba]ii, ele sînt pl\tite cu treizeci pîn\ la patruzeci la sut\ Pavarotti cîntînd de pe partitur\ (sau mai pu]in. Nu este drept. Acest lucru trebuie s\ se schimbe.” ca un Costel Busuioc, ca s\ r\mînem De regul\, zeii nu prea au cuvinte bune fa]\ de oameni. Sînt r\zbun\tori, cruzi, agresivi, [i mai pe plaiurile noastre). Ascultat outdoors ales prea puternici. Mitul lui Iphis [i Iante, cu al s\u deznod\mînt fericit gra]ie interven]iei divine, în c\[ti de c\tre un om de rînd (ca mine) este un lucru rar în mitologie. Cum [i în literatur\, de obicei, finalurile fericite sînt considerate mai la o plimbare prin Rahova, este genial, degrab\ siropoase. În Fata întîlne[te b\iatul, Ali Smith izbute[te s\ evite „siropo[enia” de[i chiar v\ recomand experien]a. Mai r\mîne fidel\ finalului fericit. Anthea [i Robin r\mîn împreun\ dar, avertizeaz\ subtil autoarea, o ales prin pie]e. Imaginile live [i textul lume în care întreg ora[ul (Inverness este o a[ezare relativ mic\, cam de m\rimea unui Pa[cani) v\ vor oferi ceva nepre]uit. Ca s\ v\ face]i ar putea participa la c\s\toria lor religioas\, r\mîne, cel pu]in deocamdat\, de domeniul o p\rere în acest exerci]iu de imagina]ie: fic]iunii, un daydream pe care, totu[i, autoarea alege s\ ni-l împ\rt\[easc\. {i dac\ Iphis [i „Prin folosirea ruletei [i a [ublerului în cazul Iante, în versiunea lor feminist-postmodern\, nu mai au nevoie de interven]ia generoas\ a zeilor m\sur\torilor efectuate asupra unui num\r pentru a r\mîne împreun\, asta nu înseamn\ c\ ei nu î[i fac sim]it\ prezen]a în Inverness. De mai mare de ]igani decît au mai fost cerceta]i fapt, vorbim doar despre unul singur/una singur\, dar cu mai multe capete, un monstru de zeu, vreodat\, Pitar ajunge la concluzia c\ popula]ia atotputernic, crud [i r\zbun\tor ca mai to]i zeii. El se nume[te PURE [i este corpora]ia multina]ional\, ]ig\neasc\ tipic\ dep\[e[te u[or media cea care î]i d\ impresia c\ e[ti cineva dup\ care î]i arat\ c\, de fapt, e[ti un nimeni. Într-un european\ de în\l]ime avînd membrele roman în care metamorfoza [i, în general, varietatea sub toate formele sale sînt la rang de inferioare comparativ mai lungi în rela]ie cu cinste, s\ fii PURE are numai conota]ii negative. torsul. Capetele lor manifestau o puternic\ Recomand cu c\ldur\ Fata întîlne[te b\iatul, în traducerea reu[it\ a Iuliei B\nic\, tuturor tendin]\ spre forma dolicocefalic\, cu capul celor ce vor s\ citeasc\ cum se poate scrie despre diferen]\ în mod firesc, f\r\ alungit, [i anume cranii lunguie]e [i înguste etc.” agresivitate sau justific\ri inutile, [i mai ales cu mult, mult talent. Printre altele, în primul volum se vorbe[te despre limb\ [i despre fiziologia ]iganilor. În volumul al doilea e vorba despre migra]ie, coeziune social\, despre existen]a ]iganilor în Grecia [i `n Balcani, apoi `n Serbia, Bulgaria, Muntenia [i `n Florin Irimia, 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i literatura englez\ a Universit\]ii „Alexandru Moldova. Exist\ lucruri care sînt cu adev\rat interesante Ioan Cuza" din Ia[i. ~i place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la Dilemateca, Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\. în volumul de fa]\, îns\ destul de neaccesibile pentru urechile nepreg\tite; ar fi fost util\ o selec]ie care s\ filtreze limbajul de specialitate, fiindc\, pîn\ la urm\, cei c\rora le este destinat acest audiobook în forma actual\ sînt persoane serioase, am mai spus, antropologi [i lingvi[ti, în mare, iar ace[ti oameni cu siguran]\ vor prefera cartea, pentru c\ a[a este academic. Dar mie chiar mi-ar fi }iganii. Istoria unui popor european, pl\cut o variant\ pe limba tuturor, citit\ [i de Hurezeanu, pîn\ de Angus Fraser, în lectura lui Emil Hurezeanu, volumele I [i II, Humanitas Multimedia. la urm\.

„U

cartea audio ]iganii [i Hurezeanu

dosar: statutul traduc`torului 16

Statutul traduc\torului, contracte, tarife Traducerea literar\ condi]ii [i statut european

rocesul document\rii pentru acest grupaj a fost [i parcursul unei mir\ri progresive. Am început prin a c\uta cîteva informa]ii minimale despre tarife, clauze din contracte [i asocia]ii de traduc\tori din diferite ]\ri europene, pentru a face o compara]ie cu pia]a româneasc\ a traducerilor literare. Îns\ fiecare nou\ descoperire îmi cre[tea sentimentul c\ România [i restul lumii tr\iesc netulburate în dou\ universuri paralele. Surpriza nu vine din faptul c\ în multe ]\ri - chiar [i apropiate de România - tarifele pentru traduceri par rezonabile (între 7 [i 30 de euro/pagin\ în Grecia), ci din faptul c\, fie [i în urma unor decizii judec\tore[ti sau a presiunilor f\cute de asocia]iile de traduc\tori asupra asocia]iilor de editori din diferite ]\ri, meseria de traduc\tor pare una aproape onorabil\ financiar. Totu[i, forurile de profil atrag aten]ia asupra faptului c\, în condi]iile unei lumi globalizate, în care oficialii politici subliniaz\ importan]a traducerii, cî[tigurile traduc\torilor se plaseaz\ mult sub cî[tigurile lucr\torilor din sectoarele de produc]ie [i servicii - în cel mai bun caz, traduc\torii cî[tig\ de obicei 60% din venitul mediu brut al ]\rii lor. Fostul pre[edinte german Roman Herzog spunea uimit: „Faptul c\ cineva care face una dintre cele mai importante munci din lumea de azi nu poate tr\i din munca sa este revolt\tor”. Cîteva constat\ri înc\ mai revolt\toare au fost atinse în urma unui studiu foarte minu]ios realizat de Consiliul European al Asocia]iilor Traduc\torilor Literari (Conseil Européen des Associations de Traducteurs Littéraires), care a implicat o mare parte a ]\rilor europene, mai ales pe baza existen]ei în ]\rile respective a unei asocia]ii de traduc\tori literari. România nu figureaz\ în acest studiu, dar nu e greu s\ ne imagin\m c\ ar fi doborît toate recordurile negative. Cu toate acestea, concluziile studiului privesc nemijlocit soarta traduc\torilor literari din ]ara noastr\, a[a c\ le vom cita pe larg: Compar`nd venitul net pe cap de locuitor cu puterea

Miercuri, 4 februarie 2008, la ora 18.30 la Libr\ria C\rture[ti ANDRÉS EHRENHAUS [i ISMAEL ATTRACHE din Spania despre traduc\torii din România Miercuri, 4 februarie 2008, la ora 18.30 la Libr\ria C\rture[ti de pe Bulevardul Magheru, va avea loc o întîlnire cu doi membri ai Asocia]iei Traduc\torilor din Spania: Andrés Ehrenhaus [i Ismael Attrache, invita]i de Institutul Cervantes din Bucure[ti. Discu]ia are ca subiect „Drepturile traduc\torului” [i sper\m ca experien]a spaniol\ în acest domeniu s\ ajute la clarificarea m\surilor ce trebuie luate [i în zona traducerii de carte din România. De aceea, prezen]a cît mai multor traduc\tori români, editori, membrii ai Uniunii Scriitorilor, jurnali[ti [i scriitori este esen]ial\. V\ a[tept\m pentru a discuta despre drepturile noastre [i despre posibila îmbun\t\]ire a situa]iei morale [i financiare a unei profesii extrem de importante în societate. (L.M.)

de cump\rare standard, situa]ia precar\ a traduc\torilor literari din majoritatea ]\rilor europene este surprinz\toare: chiar dac\ ne raport\m ca baz\ a compara]iei la un maximum pe care l-ar putea cî[tiga traduc\torii literari, ]\rile unde venitul net al acestora dep\[e[te puterea de cump\rare sînt doar dou\: Marea Britanie [i Irlanda, iar în rest propor]ia traduc\torilor care ating acest maximum este sub 10% din total. În Cehia [i în Grecia cî[tigurile traduc\torilor nu ating nici m\car 30% din puterea de cump\rare. În mare, în 20 de ]\ri din 23 puterea medie de cump\rare a traduc\torilor se situeaz\ sub 60% din puterea de cump\rare medie a cet\]enilor ]\rilor respective. Are rost s\ ne întreb\m care este acest procent în România - unde astfel de rapoarte nu exist\ - avînd în vedere c\ tariful mediu de traducere pentru o pagin\ de 2.000 de semne este 2-3 euro? {i s\ nu uit\m, totu[i, c\ propor]ia traducerilor reprezint\ peste 60-70% din pia]a de carte local\, în vreme ce în Marea Britanie traducerile acoper\ cam 10% din pia]a de carte. Traduc\torii nu pot tr\i din condi]iile impuse de „pia]\”. Acest fapt reprezint\ o problem\ social\ grav\, într-un continent care se vrea dezvoltat, multilingvistic [i multicultural, dar este mai ales o problem\ artistic\ [i cultural\ foarte grav\. Ce spune asta despre calitatea schimbului literar între societ\]ile noastre, dac\ traduc\torii literari sînt împin[i s\ fac\ o treab\ de mîntuial\ doar pentru a putea s\-[i cî[tige traiul zilnic? Din raport putem afla îns\ [i despre mecanismele produc]iei de traduceri literare - lucruri despre care în România fie nu se vorbe[te, fie nu exist\, cum ar fi stipularea unui model de contract negociat între editori [i asocia]iile de traduc\tori: 9 ]\ri sau regiuni au un contract standard (realizat în acord cu editorii): Danemarca, Elve]ia, Finlanda, Fran]a, Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, iar 8 ]\ri propun un model de contract membrilor asocia]iilor de traduc\tori: Austria, Croa]ia, Cehia, Elve]ia, Lituania, Marea Britanie, Slovenia, Spania. În 5 ]\ri exist\ acorduri realizate cu editorii privind tarifele de baz\ [i redeven]ele (exprimate în procente din vînz\ri): Belgia, Fran]a, Spania, Suedia , Olanda. În dou\ ]\ri asocia]iile de traduc\tori negociaz\ în prezent cu editorii: Germania [i Spania. 13 dintre asocia]iile avute în vedere de acest studiu fac publice recomand\ri privind tarifele.

În ce prive[te termenii contractuali, în mod obi[nuit contractele se semneaz\ între traduc\tori [i editori, cu excep]ia Germaniei, unde exist\ o agen]ie specializat\. Obliga]ia editorului de a publica traducerea este stipulat\ în contract în 14 ]\ri: Austria, Belgia, Croa]ia, Cehia, Elve]ia, Fran]a, Germania, Irlanda, Lituania, Marea Britanie, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania. În 8 ]\ri sau regiuni este stipulat în contract tirajul minim al c\r]ilor: Belgia, Croa]ia (1.000-3.000 de exemplare), Cehia, Fran]a, Italia, Lituania, Slovenia, Spania. Termenul de publicare a traducerii este stipulat în contract în 13 ]\ri: Belgia, Catalonia, Croa]ia, Cehia, Fran]a, Irlanda, Lituania, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania, Elve]ia, Marea Britanie. Termenul contractului este fix în 18 ]\ri: 10 ani în Austria, 3 ani în Croa]ia, 4 ani dup\ epuizarea tirajului în Olanda, 3-20 de ani în Cehia [i Slovenia etc. Num\rul de exemplare acordat de drept traduc\torului variaz\ între 5 [i 10 în majoritatea ]\rilor inventariate, dar în Norvegia se acord\ 15 exemplare. Cînd vine vorba despre tarife, trebuie f\cute diferen]ieri între plata la cuvînt, la num\rul de semne (cu sau f\r\ spa]ii), la coal\ tipografic\ etc. Conven]ia studiului a fost stabilit\ la 1.800 de semne (cu spa]ii), iar tarifele stau astfel: Belgia: între 25,92 [i 36 euro Norvegia: 31,08 euro Fran]a: între 21,6 [i 36 euro Irlanda: între [i 34,56 euro Marea Britanie: între 17,28 [i 34,56 euro Suedia: între 23,18 [i 30.42 euro Elve]ia: între 24 [i 30 euro Germania: între 14,4 [i 27,6 euro Olanda: între 19,1 [i 21,6 euro Austria: între 16,8 [i 26,4 euro Finlanda: între [i 24,3 euro Danemarca: între 13,5 [i 18,85 Spania: între 10,5 [i 19,2 euro Portugalia: între 9 [i 18 euro Slovenia: între 7,5 [i 16,8 euro Italia: între [i 22,7 euro Grecia: între 7 [i 30 de euro Croa]ia: între 5 [i 12 euro.

În aproape toate ]\rile avute în vedere aici traduc\torii primesc drepturi anuale din vînz\ri, dar acestea nu dep\[esc 5% din veniturile anuale ale traduc\torilor. Procentele variaz\ între 0,2% [i 2%. În Austria se acord\ procente din vînz\ri doar dac\ acestea dep\[esc cifra de 10.000 de exemplare vîndute, iar în Grecia, spune raportul, se pl\tesc foarte rar, de[i este stipulat prin lege dreptul traduc\torilor la 1,5% din vînz\ri. În Cehia, Danemarca, Finlanda [i Norvegia, traduc\torul prime[te cea mai mare parte din drepturile adi]ionale [i subsidiare. Sînt doar patru ]\ri în care nu exist\ societ\]i sau organiza]ii care s\ se ocupe de remunera]ia compensatorie pentru copia privat\: Croa]ia, Grecia, Irlanda [i Portugalia. În Finlanda, Olanda, Norvegia, Slovenia [i Suedia, traduc\torii pot conta de obicei pe granturi [i subven]ii. În Olanda, unui traduc\tor îi revin în medie 4.000 de euro pe an din subven]ii în Fran]a 100, iar în Croa]ia 10 euro. În Austria, Finlanda, Elve]ia [i Marea Britanie, traduc\torul poate primi pîn\ la 100% din subven]ia de traducere operat\ de editor. În trei ]\ri traduc\torii sînt responsabili de asigur\rile lor medicale (Belgia, Grecia, Spania), iar în celelalte ele sînt acoperite de ministerul culturii. Tot în acestea, plus Finlanda, traduc\torii sînt responsabili [i de pensii; în alte ]\ri pensiile fie sînt pl\tite de c\tre stat (Austria, Croa]ia, Slovenia, Cehia, Fran]a, Germania, Olanda, Elve]ia), fie printr-un fond instituit prin taxarea în cursul activit\]ii (Danemarca, Irlanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie), dar sînt în general sc\zute. În Irlanda, traduc\torii sînt cu totul scuti]i de plata taxei pe venituri. În ce prive[te propor]ia de]inut\ de traduceri în totalul pie]ei literare na]ionale, se constat\ c\ traducerile sînt mai numeroase în limbile mai pu]in r\spîndite [i în ]\rile mici, dar, cu toate astea, cercet\torii se arat\ surprin[i c\ în Marea Britanie, Austria, Germania [i Elve]ia ponderea lor este sub 10%. Adev\ra]ii „campioni europeni” ai traducerilor, sus]ine studiul, sînt cehii [i slovacii, care traduc fic]iune în propor]ie de 80%, dar în alte 7 ]\ri traducerile reprezint\ oricum peste jum\tate din operele de fic]iune: Croa]ia, Danemarca, Finlanda, Lituania, Olanda, Norvegia, Suedia. În celelalte ]\ri, propor]ia traducerilor a fost estimat\ la o treime din total. Sursa: http://www.ceatl.eu/docs/surveyuk.pdf (Selec]ie [i traducere de Ana Chiri]oiu)

Asocia]ia Autonom` a Traduc`torilor de Carte din Spania (ACETT) socia]ia Autonom\ a Traduc\torilor de Carte din Spania (ACETT) a fost înfiin]at\ în 1983, ca parte complet independent\ a Asocia]iei Colegiale a Scriitorilor din Spania (echivalentul Uniunii Scriitorilor din România), cu scopul de a proteja interesele [i drepturile juridice, patrimoniale [i de orice alt fel ale traduc\torilor [i de a impune în mentalitatea spaniol\ activitatea de traduc\tor ca activitate intelectual\ de importan]\ egal\ cu celelalte activit\]i din domeniu. Asocia]ia Autonom\ a Traduc\torilor din Spania este membr\ a Consiliului European al Asocia]iilor de Traduc\tori literari [i particip\ la conducerea Centrului Spaniol al Drepturilor Reprografice (asocia]ia care gestioneaz\ drepturile de autor în Spania). Asocia]ia spaniol\ a cî[tigat de mult timp pentru traduc\torii ei dreptul la tarife minimale, stabilite împreun\ cu asocia]iile de editori din Spania. Munca [i drepturile traduc\torului au fost recunoscute de statul spaniol prin Legea drepturilor de autor din 1987. În acest moment, principalele idealuri ale asocia]iei par s\ fie dou\, dup\ cum sublinia pre[edintele Asocia]iei, Mario Merlino, într-un recent interviu: eviden]ierea muncii [i a numelui traduc\torilor în prezent\rile de c\r]i f\cute mai ales în mediul virtual de c\tre editori [i dezghe]area tarifelor pentru traduceri, tarife care nu s-au mai schimbat în Spania de zece ani. Traduc\torii spanioli primesc, pe lîng\ sumele pentru traducerea efectiv\, drepturi anuale din vînzarea de carte (un procent stabilit prin contract) [i remunera]ie compensatorie pentru copia privat\. Pe site-ul asocia]iei apar modele de contracte corecte pentru traduc\tori [i o list\ a traduc\torilor literari [i a competen]elor lor, o list\ care func]ioneaz\ [i ca burs\ de joburi, pentru c\ de multe ori a[a î[i g\sesc editorii traduc\torii. Asocia]ia Traduc\torilor de Carte lucreaz\ în colaborare cu Asocia]ia Scriitorilor [i cu Centrul Drepturilor Reprografice, împreun\ ocupîndu-se de colectarea fondurilor [i de redistribuirea lor c\tre traduc\tori. Asocia]ia ofer\ consultan]\ juridic\ gratuit\ în Madrid [i `n Barcelona, editeaz\ o revist\ pe care o prime[te gratuit fiecare membru, faciliteaz\ perioade de lucru în casele traduc\torilor, transmite toate informa]iile legate de burse, de stagii de perfec]ionare, de masterate [i de cursuri de traductologie, organizeaz\ conferin]e [i întîlniri între traduc\tori, ofer\ premii anuale de mare prestigiu. De asemenea, particip\ la toate tîrgurile de carte cu evenimente care scot în eviden]\ traduc\torii [i munca lor. Cotiza]ia pe care o pl\tesc membrii Asocia]iei este de 75 de euro pe an.

Sursa: http://www.acett.org/

SPANIA: 10,5 - 25,5 euro/pagin\ ~n Spania tarifele s`nt calculate pentru pagina de 2100 de semne cu spa]ii: Englez\ [i limbi romanice: tarif minim pentru opere obi[nuite: 10,5 euro/pagin\; tarif minim pentru traduceri dificile: 15 euro/pagin\. German\, limbi germanice, român\ [i greac\ modern\: 12 euro/pagin\ pentru opere obi[nuite; 17,1 euro/pagin\ pentru traduceri dificile. Limbi clasice, slave, semitice [i vasce: 13,5 euro/pagin\ pentru opere obi[nuite; 19,2 euro/pagin\ pentru traduceri dificile. Limbi cu scriere ideografic\ [i alte limbi orientale: 18 euro/pagin\ pentru opere obi[nuite; 25,5 euro/pagin\ pentru traduceri dificile.

dosar: statutul traduc`torului

În ce prive[te data pl\]ii, în majoritatea ]\rilor traduc\torii primesc un avans în momentul semn\rii contractului, iar restul la predarea traducerii. În Cehia, Norvegia, Slovacia [i Slovenia, traduc\torii sînt pl\ti]i doar dup\ apari]ia c\r]ii.

Procentaje din drepturile de autor care trebuie s\ revin\ traduc\torului

Autori cu drepturile în domeniul public: `ntre 5 [i 7 % în func]ie de tiraj. Edi]ii critice sau similare: 10 %. Autori cu drepturi în via]\: `ntre 1,5 [i 3 % în func]ie de tiraj.

Pentru traduceri literare urgente Pentru traducerile urgente se recomand\ un tarif cel pu]in cu 30 % mai mare fa]\ de tariful obi[nuit. Se consider\ urgen]\ un text care trebuie tradus în primele 24 de ore de la primire sau care necesit\ un randament mai mare decît 8 pagini pe zi sau 40 de pagini pe s\pt\mîn\. Sursa: http://www.acett.org/

(L.M.)

dosar: statutul traduc`torului

Codul deontologic al traduc`torului \n Spania 1. A exercita profesiunea de traduc\tor echivaleaz\, pentru cel ce o exercit\, cu a afirma c\ posed\ o cunoa[tere foarte bun\ a limbii din care traduce (cunoscut\ ca limb\ de plecare) [i a limbii `n care traduce (cunoscut\ ca limb\]int\). Aceasta trebuie s\ fie limba sa matern\ sau o alta pe care o cunoa[te la fel de bine ca pe limba sa matern\, a[a cum orice scriitor cunoa[te perfect limba `n care scrie. 2. Traduc\torul are obliga]ia de a recunoa[te p`n\ unde merge competen]a sa [i se va ab]ine s\ traduc\ un text a c\rui scriitur\ sau context nu le st\p`ne[te. 3. Traduc\torul se va ab]ine de la a modifica `n mod tenden]ios ideile autorului sau forma de exprimare a acestuia [i de la a suprima ceva din text sau de a ad\uga, cu excep]ia cazurilor c`nd are permisiunea expres\ a autorului sau a de]in\torilor drepturilor. 4. Atunci c`nd nu este posibil s\ se realizeze traducerea plec`nd de la textul original [i traduc\torul folose[te o „traducere-punte”, trebuie s\ aib\ `n acest sens permisiunea autorului [i va men]iona numele traduc\torului al c\rui text `l folose[te. 5. Traduc\torul se supune secretului profesional atunci c`nd trebuie s\ foloseasc\, `n munca sa, documente confiden]iale. 6. Traduc\torul literar trebuie s\ cunoasc\ temeinic legisla]ia cu privire la drepturile de autor [i uzan]ele profesiunii sale [i trebuie s\ vegheze la respectarea lor `n contractul de traducere. 7. Traduc\torul se va ab]ine de la prejudicierea profesiunii sale prin acceptarea unor condi]ii ce nu ar garanta realizarea unei munci de calitate sau care ar prejudicia cu bun\ [tiin]\ un coleg/o coleg\. Sursa: http://www.acett.org/ (Traducere de Lumini]a Marcu)

SORIN M|RCULESCU: Situa]ia traduc`torilor literari - precar`, material [i moral Cum a]i defini situa]ia traduc\torului în România în acest moment? Înainte de a r\spunde la întreb\rile dvs., mi se pare absolut necesar s\ preciz\m despre ce fel de traduc\tori vorbim: cred c\ despre „traduc\torii literari“ (ar fi de dorit ca acest termen curent în ]\rile occidentale s\ se împ\m`nteneasc\ [i la noi). Cu aceast\ precizare, la prima dvs. întrebare nu pot r\spunde dec`t c\ situa]ia traduc\torilor literari e, în momentul de fa]\ [i într-un singur cuv`nt, precar\, [i material, [i moral. De altfel ca a mai tuturor oamenilor de litere. Ce crede]i c\ ar trebui f\cut în acest sens? Crede]i c\ e nevoie de un efort asociativ, de o decizie institu]ional\, de onoarea [i de curajul fiec\rui traduc\tor `n parte, de trezirea con[tiin]ei editorilor sau de ce altceva? Capacitatea de asociere, strict profesional [i onest vorbind, a intelectualilor români din mai toate domeniile mi se pare extrem de redus\. Or, asocierea [i solidaritatea profesional\ ar fi extrem de importante. Sec]ia de traduc\tori (f\r\ calificativ, iat\!) a Uniunii Scriitorilor din România recunoa[te implicit caracterul creator al traduc\torilor literari, dar interesele lor s`nt prost sau deloc reprezentate într-o asocia]ie at`t de mare [i de divers\, m`nat\ de interese at`t de divergente, de[i, la o analiz\ mai atent\, a[ zice c\, dac\ ne referim fie [i numai la aportul în materie de timbru literar pe ansamblul USR, acesta e cel pu]in foarte consistent: de[i tirajele s`nt în genere mici, cel al traducerilor literare îl dep\[e[te net pe cel al scrierilor originale, indiferent de gen; prin urmare, contribu]ia traduc\torilor literari la bugetul USR a[ zice c\ e decisiv\. Ar fi foarte util\ o asemenea cercetare, nu foarte greu de f\cut, fiindc\ pe baza ei USR [i-ar putea fundamenta unele modific\ri ale statutului (zvonurile despre cele în curs, operate într-o total\ lips\ de transparen]\, par mai alarmante dec`t proiectele preziden]iale de modificare a Constitu]iei!), care fie s\ acorde o autonomie mai larg\ sec]iei de traduc\tori (neap\rat „literari“), fie s\ includ\ printre scopurile USR ap\rarea specific\, de natur\ sindical\ (s\ nu ne speriem de termeni), a drepturilor acestei bresle înrudite cu restul scriitorilor, dar [i diferit\ de ei. Oricum, f\r\ critici, o literatur\ ar putea exista, dar f\r\ traduc\tori, hot\r`t nu! (Spre a nu scandaliza prea mult, afirm c\ [i unii, [i al]ii, criticii literari [i traduc\torii literari, parazit\m în diverse grade, dar cu un statut ontologic diferit, operele originale.) S-ar putea realiza astfel un proiect legislativ bine fundamentat care s\ stabileasc\, bun\oar\,

prin lege, un tarif minim garantat [i obligatoriu, pe pagina de 2.000 de semne cu spa]ii, pentru editori (la fel cum exist\ un salariu minim garantat pe economie, obligatoriu at`t în sectorul de stat, c`t [i în cel privat), obligativitatea editorilor de a tip\ri la loc vizibil [i corect (pagina de titlu) numele traduc\torului literar (în acest sens ar putea interveni [i o amendare a legii drepturilor de autor) etc. Toate acestea ]in, sigur, [i de con[tiin]a [i de onoarea editorilor, cum spunea]i, asemenea stipul\ri legislative nu ar avea rolul dec`t s\ stimuleze consolidarea lor, în cazul c`nd ele exist\ ([i

GERMANIA: 15,79 - 20,49 euro/pagin\ Tarifele se calculeaz\ la pagina de 1.800 de semne cu spa]ii. Englez\: 16,63 euro/pagin\ - 51% din totalul traducerilor Francez\: 19,24 euro/pagin\ 17,32% din totalul traducerilor Italian\: 18,62 euro/pagin\ - 5% din totalul traducerilor Olandez\: 17,46 euro/pagin\ - 5% din totalul traducerilor Spaniol\, portughez\: 18,45 euro/pagin\ - 8% din totalul traducerilor Rus\: 19,92 euro/pagin\ - 2% din totalul traducerilor Limbi scandinave: 16,59 euro/pagin\ - 6% din totalul traducerilor Ebraic\: 19,47 euro/pagin\ -1,5% din totalul traducerilor Polon\: 19,05 euro/pagin\ -1,5% din totalul traducerilor Cecen\: 17,72 euro/pagin\ -1,5% din totalul traducerilor Alte limbi: 20,49 euro/pagin\ - 3% din totalul traducerilor Genuri literare Poezie: 26 euro/pagin\ de 30 de rînduri Beletristic\: 17,80 euro/pagin\ {tiin]\: 17,39 euro/pagin\ C\r]i pentru copii: 15,79 euro/pagin\ Sursa: http://www.literaturuebersetzer.de/

exist\!) sau chiar, vr`nd, nevr`nd, for]area apari]iei lor pe terenul sterp al considerentelor strict economice peste care fumeg\ ieremiadele (de[i nu am prea auzit de edituri c`t de c`t notabile care s\ fi dat faliment), f\r\ a le aduce altminteri nici o lezare. Ar trebui, desigur, s\ vorbim [i despre onoarea [i despre curajul traduc\torilor individuali, dar aceast\ discu]ie ar trebui purtat\ de fiecare, în forul s\u interior, [i ea nu poate face obiectul vreunei ini]iative legislative. Asumarea [i aplicarea unor atare concepte reprezint\ ceva strict individual. Comunica]i cu al]i traduc\tori români? Cum? Rarisim în cadru organizat. Cum? Cum d\ Dumnezeu... Mai precizez c\ s`nt, cu bune [i cu rele, un franctiror, un v`n\tor singuratic, care îns\ detest\ braconajul. Nu am cunoscut niciodat\ (cu excep]ia, poate, a unei singure zile) via]a de cenaclu, nu am înv\]at „meseria” în „ateliere de scriere creativ\” [i nici m\car la universitate, institu]ie de care am vrut s\ uit c`t mai repede etc. Am r\mas îndatorat peste decenii tot unui vechi singuratic exclus din „sistem”: prof. Valeriu Papahagi. Ce crede]i despre situa]ia traduc\torului în Spania? De[i s`nt oarecum la curent cu situa]ia, pe ansamblu îngrijor\toare, din Spania aflat\ sub actuala putere, nu am date suficiente ca s\ m\ pot pronun]a despre situa]ia traduc\torilor literari (ei a[a î[i spun, [i bine fac) din aceast\ ]ar\. Cu siguran]\ îns\ c\ e mult mai bun\ dec`t a noastr\. Descrie]i-m mi, v\ rog, o zi de munc\ de traduc\tor a[a cum arat\ ea pentru dvs. S`nt la o v`rst\ la care fiecare zi poate fi o s\rb\toare, dar nicidecum pentru c\ muncesc la traduceri (uneori nici n-a[ mai vrea s-o fac!), ci pentru c\ înc\ exist în [i spre lumin\. Pute]i numi c`]iva traduc\tori tineri pe care i-a a]i remarcat? Nu fac topuri. Le doresc îns\ tuturor s\ nu derapeze în autoadmira]ie. Ce v\ dori]i pentru anul 2009? În spa]iul public, onoare [i mai mult\ minte, adic\ mai mult discern\m`nt, pentru intelectualii români, mai ales pentru cei mai en vue. (L.M.)

MARIO MERLINO, pre[edintele Asocia]iei Autonome a Traduc`torilor din Spania

Mario Merlino Foto © Consumer Eroski

Mario Merlino este pre[edintele Asocia]iei Autonome a Traduc\torilor din Spania. În 2004 a primit Premiul Na]ional de Traducere din Spania pentru o carte de António Lobo Antunes. Vorbe[te spaniol\, portughez\, italian\, francez\, englez\ [i par]ial turc\. În revista Consumer Eroski a ap\rut cu ceva timp în urm\ un interviu cu Mario Merlino, din care am selectat cîteva fragmente:

O b unic\ c e v orbe[te t oate limbile p\mîntului

Mario Merlino: „Comunicarea înseamn\ mult mai mult decît a vorbi o limb\, înseamn\ s\ vrei s\-l în]elegi pe cel\lalt [i s\ te faci în]eles. Într-un proiect de roman pe care nu am reu[it s\-l termin, exist\ un personaj, o bunic\, pe care eu n-am avut-o niciodat\, care vorbe[te toate limbile p\mîntului. Era de fapt o proiec]ie a mea, a idealurilor mele.”

A traduce din mai multe limbi, dar doar în limba matern\

„Nu po]i trece de la o limb\ la alta precum în teoria vaselor comunicante. Cel pu]in eu nu pot. Traduc din francez\, din englez\, din portughez\ [i din italian\, dar numai

OLANDA: minim 18,6 euro/pagin\ Tariful minim legal în Olanda este 6,2 eurocen]i (0,062 euro) pe cuvînt din limba surs\ pentru traduceri dintr-o limb\ str\in\ în olandez\. Tariful este determinat în fiecare an de Societatea Autorilor [i a Traduc\torilor în acord cu Uniunea Na]ional\ a Editorilor, astfel încît editorii sînt de acord s\ pl\teasc\ acest tarif tuturor traduc\torilor care lucreaz\ sub legisla]ie olandez\. Tarifele pentru traduceri tehnice sînt mai mici, dar în general acestea sînt indica]iile c\tre cei care traduc texte literare (inclusiv texte literare non-fic]ionale), iar majoritatea traduc\torilor [i a editorilor folosesc modelele de contract de pe site-ul Societ\]ii Autorilor [i Traduc\torilor. Barbara Mazzotta Executive Assistant Foundation f or t he P roduction a nd Translation of Dutch Literature

în spaniol\. Pot s\ exprim o limb\ str\in\ în spaniol\, o pot recrea [i reinventa, dar invers, nu. Iar nivelul necesar pe care trebuie s\-l ai într-o limb\ str\in\ pentru a traduce din ea... s\ spunem c\ trebuie s\ fi tr\it o vreme în acea limb\.”

A traduce, nu a adapta

„Pentru a putea traduce, e fundamental s\ [tim, în afar\ de limb\, cultura care se transmite, contextul [i timpul istoric la care se refer\. Dac\ nu [tim asta, exist\ riscul s\ naturaliz\m textul la cultura în care

GRECIA: 12-2 20 de euro/pagin\ Pentru o pagin\ de 250 de cuvinte, 15 tarifele sînt cuprinse între 12-1 euro, ajungînd pîn\ la 20 de euro, în func]ie de limba de origine. (Maria Sekertzi)

traducem, cu alte cuvinte s\-l adapt\m la aceast\ cultur\. Dac\ se comite aceast\ gre[eal\, tr\d\m fenomene culturale proprii unei culturi str\ine, adaptîndu-le la cultura noastr\, pe care o cunoa[tem.”

Ce s \ f acem c u o t raducere proast\?

„Un cititor lucid ar trebui s\ înapoieze c\r]ile prost traduse. Cititorul este un consumator [i deci trebuie s\ î[i cear\ drepturile c\tre cel c\tre care se îndreapt\ a[tept\rile sale.”

Associazione Italiana Traduttori e Interpreti este o asocia]ie de traduc\tori [i interpre]i (nu numai literari) care `ncearc\ s\ promoveze aceast\ meserie nu numai din punct de vedere intelectual, ci [i din punct de vedere legal, `n a[a fel `nc`t acestei categorii s\-i fie recunoscut un statut juridic profesional. De traducerea literar\ se mai ocup\ [i SNS (Sindacato Nazionale Scrittori), Sindicatul Na]ional al Scriitorilor, care are o sec]ie dedicat\ traduc\torilor literari (http://www.traduttorisns.it/). {i ei lupt\ pentru recunoa[terea [i pentru ameliorarea drepturilor [i a condi]iilor traduc\torilor literari `n Italia. Persoana responsabil\ cu sec]ia dedicat\ traduc\torilor de la SNS (cel pu]in `n anul 2007) este Marina Rullo, cunoscut\ pentru forumul traduc\torilor creat `n anul 1999 : Biblit (http://www.biblit.it/). Biblit este un instrument foarte util pentru to]i traduc\torii care lucreaz\ din sau `n italian\, oferind un spa]iu de discu]ii, dar [i informa]ii privitoare la contracte `ntre editur\ [i traduc\tor. Tariful pentru o pagin\ de 2.000 de semne cu spa]ii: Englez\, Francez\, Spaniol\: 1013 euro/pagin\, minimum 7-8 euro 15 euro/pagin\, Român\: 13-1 maximum16-18 euro/pagin\ (Ileana M. Pop)

Traducerea este o profesiune bine pl\tit\?

dosar: statutul traduc`torului

ITALIA: 10-1 18 euro/pagin\

„În Spania exist\ tarife care nu au urcat în ultimii zece ani, dar asta se întîmpl\ în multe domenii. Editorii trebuie s\ în]eleag\ c\ o traducere mai bine pl\tit\ va avea o calitate superioar\, dar înc\ exist\ edituri care speculeaz\ munca unor oameni f\r\ experien]\, iar în aceast\ profesie, ca în multe altele, este nevoie de experien]\. {i mai ales este nevoie de voca]ie pentru a traduce.” (Selec]ie [i traducere de Lumini]a Marcu)

C\teva propuneri olandeze n 2008, cinci organiza]ii olandeze [i flamande partenere în produc]ia cultural\ din aceast\ zon\ au elaborat o bro[ur\ [i o scrisoare adresat\ Ministerului Culturii [i Educa]iei din Olanda [i Flandra prin care cereau insistent implementarea unui program de încurajare a traduc\torilor literari. Demersul fusese precedat de un manifest literar, Observatorul literaturii (De uitkijkpost van de literatuur), care sublinia importan]a unei culturi înfloritoare de traduceri. A urmat Programul în Zece Puncte al funda]iei flamande Boekenoverleg, care atr\gea aten]ia asupra importan]ei aspectelor culturale [i socioeconomice ale traducerii literare. Iat\ recomand\rile [i dezideratele acestei scrisori: realizarea unui program de masterat de traduceri literare în universit\]i; sporirea fondurilor funda]iilor de profil pentru: burse adresate traduc\torilor în formare (cinci burse anuale a cîte 9.000 de euro), dublarea num\rului de cadre didactice de profil; intensificarea atelierelor de traduceri, adresate în special traduc\torilor din Turcia, din lumea arab\, dar [i din Brazilia, India, Rusia [i China;

burse [i lectorate în centre universitare str\ine, granturi de c\l\torie adresate traduc\torilor din limba neerlandez\; cre[terea vizibilit\]ii publice a traduc\torilor - proiecte de lecturi [i ateliere; stipendierea traducerilor „dificile” (cum ar fi c\r]ile clasice) cu cîte 10.000 de euro pe an; traducerea de texte non-fic]ionale prin care s\ se încurajeze cunoa[terea altor culturi - specie îndeob[te nedrept\]it\ de finan]\rile actuale; delimitarea unui statut separat al traducerilor literare în cadrul Programului Cultural European; amendarea Actului Drepturilor de Autor astfel încît s\ permit\ negocierea pre]urilor între autori [i editori, deziderat crucial pentru viitorul traduc\torilor independen]i. Semnatari: Dutch Foundation for Literature Foundation for the Production and Translation of Dutch Literature Flemish Literature Fund Dutch Language Union Expertisecentrum Literair Vertalen Great translation by the way. For preserving a f lourishing t ranslation c ulture http://www.vertaalpleidooi.nl/index-en.php (Traducere de Ana Chiri]oiu)

FRAN}A: 23-4 40 euro/pagin\ Asocia]ia Traduc\torilor Literari din Fran]a, ATLF, pe lîng\ consiliere juridic\, informa]ii privind protec]ia social\, modele de contract [i medierea între editori [i traduc\tori, stipuleaz\ de asemenea tarifele recomandate, calculate la o pagin\ de 1500 de semne cu spa]ii: Englez\: 23 - 26,50 euro/pagin\ German\, italian\, spaniol\: 2627 euro/pagin\ Alte limbi: 26 - 28 euro/pagin\ Din francez\ `n alte limbi: 31 33,50 euro/pagin\ Pentru pres\ (de asemenea o pagin\ a 1500 de semne) - toate 40 de euro/pagin\ limbile: 38-4 Pentru audiovizual - Toate limbile: 33,60 - 36 de euro/pagin\; Subtitrare: 2 - 3,50 euro/subtitlu. Surs\: http://www.atlf.org/Remuneration.html

pia]a interna]ional` 20

jean-lorin

sterian lorgean travel

gruia dragomir american reader literatur` macho \n cel mai bun sens al cuv\ntului The other fighters lounge on benches or pace restlessly. Scars and welts and bruises, missing ears, not a full set of teeth among them. My father once told me to never trust the word of a man whose body was not a little ruined. If there is any truth to that, these are some of the most trustworthy men on earth. I check out their bodies. That guy’s got a slight limp - his left side is weak. That guy’s wrist is bent at a peculiar angle - it’s been busted once and could bust again. A fighter known as Prophet comes in. A burn scar in the shape of a crucifix marks his chest, self-inflicted with an acetylene torch. Tattooed above the crucifix: CRY HAVOC. And below: LET SLIP THE DOGS OF WAR. This is a rough place to fight, but not the roughest.

cititorul de bilete (2) u m\ trezesc `n Kreuzberg, `n apartamentul de 130 metri p\tra]i `n care ar fi trebuit s\ petrec primele dou\ zile mirosind [i degust`nd `n solitudine ora[ul. A[ fi f\cut cuno[tin]\ cu `mprejurimile, a[ fi aflat unde este cel mai ieftin supermarket din zon\, a[ fi descoperit un parc unde s\ citesc [i mi-a[ fi condus prietenii cunosc\tor spre locul pe care l-a[ fi proclamat deja cafeneaua mea preferat\. A[ fi lucrat deja c`teva pagini la cartea care era de fapt pretextul venirii mele `n Berlin. A[ fi `nt`lnit poate oameni noi. M\ trezesc `ntr-o `nc\pere mic\, pe o canapea extins\. Geamul care d\ spre o curte exterioar\ e acoperit cu o p\tur\ sub]ire prin care mi se pare c\ lumina trece ca printr-un tifon. Un [ifonier vechi, un birou pe care se afl\ un calculator. Un pat `n care doarme `ncoto[m\nit\ Carmen. Eu s`nt `n tricou [i-n chilo]i, ea e acoperit\ de plapum\ [i de un sac de dormit. E deja foarte cald, e deja foarte zgomot, e deja prea t`rziu pentru orice lucru bun. L`ng\ canapea se afl\ valiza pe care am `mprumutat-o de la Ionu]. Dac\ a[ fi singur `n cas\ i-a[ trage un picior, a[ s\ri pe ea, a[ umple-o de flegme. Nu pot s\ o v\d altfel dec`t ca pe un simbol al plec\rii ratate. Asta [i este. Prezen]a fetei m\ lini[te[te [i m\ frustreaz\ `n acela[i timp. ~ncep s\ m\ foiesc, s\ beau din ap\ cu `nghi]ituri sonore, r\sfoiesc o carte de parc\ ar fi evantai. O or\ mai t`rziu m`nc\m sandwich-uri [i bem cafea. Carmen e amabil\. |sta e cuv`ntul. Nu prea am nimic pl\cut de spus, a[a c\ mai bine tac. N-am nici chef s\ aud vreo consolare. A[tept s\ ies s\ cump\r de m`ncare [i-mi sun prietenii s\-i anun] c\ plec\m miercuri `mpreun\. Di]a e la aeroport, a[tept`nd-o pe Jutta [i pe prietena ei. Ionu] e acas\, m\ `ntreab\ dac\ am unde s\ stau. Am, spun. Din supermarket cump\r bacon, p`ine, ap\. Mult\ ap\. Pe rafturile de lactate au ap\rut sortimente noi de iaurturi, cu dulcea]\ de nuci verzi [i de cire[e amare. La cas\, v`nz\toarea se uit\ `n]eleg\tor-cunosc\tor la recipientul cu dulcea]\ de nuci verzi [i m\ `ntreab\ dac\ am gustat p`n\ acum din cel de cire[e amare. O `ntreb de ce [i-mi [i face o figur\ de parc\ i-a[ fi stropit mutra cu un pistol de ap\. „Nu e bun deloc, crede]i-m\”. „Sigur?”. D\ din cap [i-l ia din co[ f\r\ s\ apuc s\ protestez. Pe drumul de `ntoarcere dau peste Maria Mora. Pedaleaz\ pe o str\du]\ str\juit\ de ma[ini. Ne-am desp\r]it acum vreo 15 ore, spun`ndu-ne c\ ne revedem `ntr-o lun\. Vreau s\ o strig, din gur\ `mi iese un strig\t de mohair [i m\ ascund repede dup\ o ma[in\. M\ `ntorc `n garsonier\ cu un sentiment de lehamite. Carmen a f\cut du[ [i se `nv`rte prin camer\ `ntr-un prosop alb care se tot desface. ~mi vorbe[te despre comunitatea Urma, despre oameni pe care nu-i cunosc, despre nop]i la Vama Veche. ~mi arat\ fotografii cu apusuri. E clar de ce nu a fost vreodat\ vorba de ceva mai mult `ntre noi. Chiar [i `ntr-o zi `n care nu am pierdut mi-e clar c\ tr\im `n lumi complet diferite. Ziua se scurge `ncet, chinuitor. Garsoniera se face tot mai mic\. Pe sear\ ies s\ le v\d pe nem]oaicele care stau `n apartamentul meu. De cum ies din bloc, `l sun pe Ionu]. ~n loc de salut spun „Ia-m\ de aici”. Ionu] `n]elege. Spune c\ vine `ntr-o or\ [i apare `n trei. ~mi iau la revedere de la Carmen [i, `n ciuda amabilit\]ii ei, o simt u[urat\. Pe drum Ionu] prime[te [i trimite multe sms-uri. Pare mult mai preocupat de ele dec`t de discu]ia cu mine. De cum intru `n apartamentul de dou\ camere care mi se pare un palat m\ arunc pe canapeaua unde a[ vrea s\ `ncremenesc p`n\ `n momentul plec\rii. Dup\ un sfert de or\ de tastat pe telefon Ionu] se `ntoarce spre mine: „Nu po]i s\ stai la mine `n seara asta... Vine ...a la mine”, [i pronun]\ un nume pe care nici nu vreau s\-l re]in. „~]i iau camer\ la hotel, oriunde vrei tu”, continu\. M\ ridic `n capul oaselor [i urlu.

- Craig Davidson

Craig Davidson s-a n\scut în Toronto, Canada, [i are 31 de ani. A debutat cu un volum de proz\ scurt\, Rust and Bone, publicat în 2005 în Statele Unite, Canada, Fran]a [i Marea Britanie. A publicat primul s\u roman, The Fighter, în 2006. În prezent locuie[te în Iowa City. Site-ul autorului: www.craigdavidson.net Site-ul c\r]ii: www.thefighter.ca

robabil c\ numele lui Craig Davidson nu v\ spune nimic, cum nu mi-a spus nici mie atunci cînd am ridicat romanul The Fighter de pe raftul libr\riei pentru a-l r\sfoi. Uneori e nevoie doar de cîteva propozi]ii pentru a te convinge c\ ceea ce ai în mîn\ merit\ citit. Pe mine m-au convins cîteva fraze de la început [i am renun]at s\ caut alt\ carte: They say a man can change his personality the basic essence of who or what he is - by five percent. Five percent: the total change any one of us is capable of. At first it sounds trivial. Five percent, what’s that? A fingernail paring. But consider the vastness of human psyche and that number acquires real weight. Iar mai tîrziu, la un google search, am dat [i peste cartea de vizit\ a lui Davidson semnat\ cu laudele unor autori precum Chuck Palahniuk - Smudges the line between comedy and horror, cruelty and mercy. His remarkable stories are challenging and upsetting, but never boring; Bret Easton Jean-LLorin Sterian, 33 ani , prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele Baltazar [i hazardul Ellis - Big, riveting stories about tough guys in trouble... the (1997), Scriitorul a ie[it la v`n\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean (2007) [i `[i preg\te[te volumul de Antume. Coordonator al colec]iei „Urban” de la Editura Curtea Veche. A regizat c`teva scurt-metraje best I’ve read in a long time from a young writer; Irvine Welsh [i documentare dintre care [i unul despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback. - This is more than a stunning debut. It reminds me how Se num\r\ printre c`[tig\torii concursului dramAcum 4 (edi]ia 2008). Masterand `n antropologie, vacuous, banal and insipid most highly-touted fiction is. Craig editorialist 24Fun, pieton convins. Davidson asks - and answers - some big, uncomfortable questions about the nature of our humanity. The Fighter is an Craig Davidson, The Fighter, essential novel, destined for cult status at the very least. {i cu Picador, 2008, London, 249 pag. siguran]\ c\, avînd astfel de recomand\ri, numele lui Davidson cî[tig\ imediat în greutate [i nu va r\mîne necunoscut pentru prea mult timp. Pe lîng\ toate aceste recomand\ri am mai aflat din sfîntul google search [i c\ Davidson a trecut pe steroizi (testosteron, Winstrol [i Equipoise) pentru a experimenta ceea ce experimenteaz\ unul dintre personajele principale. De asemenea, dac\ ve]i c\uta Craig Davidson pe net ve]i da [i peste o galerie foto din 2007 cu el [i cu autorul american Jonathan Ames angaja]i într-un meci de box [i Fiona Apple încurajîndu-[i iubitul (pe Ames) de pe margine - ce mai adunare! Pentru mine, toate aceste m\run]i[uri dau o alt\ savoare întregii c\r]i, mai ales c\ m\ intereseaz\ s\ descop\r autorul din spatele ei. Ok, punct [i de la cap\t. Chiar dac\ nu ai [ti de interesul pe care îl arat\ cei trei scriitori-cult pentru romanul lui Davidson, î]i este imposibil s\ nu ai impresia, atunci cînd cite[ti The Fighter, c\ autorul are romanele acestora în sînge. Mai mult de 90% dintre personaje sînt b\rba]i, au probleme în a-[i defini masculinitatea, iar violen]a este singurul lucru care le poate vindeca aceast\ frustrare, fie c\ e vorba despre meciuri de box sau despre lupte ilegale, f\r\ m\nu[i [i f\r\ reguli. De la titlu pîn\ la b\rba]ii dezbr\ca]i aproape complet [i transpira]i, care-[i rezolv\ problemele de personalitate într-un subsol întunecat, prin pumni da]i sau încasa]i, romanul lui Davidson pare derivat din Fight Club. Totu[i reu[e[te s\ nu cad\ în umbra acestuia, ba dimpotriv\, s\ smulg\ laude de la Palahniuk.

ernu

Moscova - Bucure[ti

jurnalul vremurilor de infla]ie (XX) Drag\... ,

Jonathan Ames [i Craig Davidson, la adresa http://gawker.com/photogallery/amesvdavidson/2236481

Recent a ap\rut un film care mi-a atras aten]ia. Filmul readuce în discu]ie fenomenul ap\rut în ultimii ani ai stalinismului [i care s-a dezvoltat imediat `n perioada poststalinist\. Filmul, ca [i fenomenul, poart\ numele de Stileaga. Fenomenului i-am dedicat un capitol în cartea mea. Mie personal mi se pare c\ Stileaga este unul dintre cele mai semnificative fenomene ale perioadei comuniste, la fel de important ca cel al disiden]ei. Este primul fenomen de mas\ care devine o formul\ alternativ\ „stilului oficial” [i „liniei oficiale”. Promotorii fenomenului nu luptau ca [i disiden]ii împotriva sistemului, îns\ ceea ce f\ceau ei eroda mult mai eficient autoritatea puterii [i legitimitatea ideologiei comuniste. Stilul lor de via]\, muzica pe care o ascultau [i felul lor de-a se îmbr\ca au pus serios la îndoial\ regimul comunist. Am primit zilele acestea un excelent text de la amicul meu Vladimir Bulat pe acest subiect. Iat\-l:

pia]a interna]ional`

vasile

„Presa sovietic\ din anii ’50 be[telea cu vîrf [i îndesat tot ce venea din afara URSS. Muzica jazz a devenit [i ea ]inta atacurilor, ajungîndu-se la titluri nu doar ridicole, gen: Azi interpretezi jazz, iar mîine-]i vei tr\da Patria!; Jazzul ne este str\in; Ace[tia ne fac de rîs tineretul etc., dar s-a ajuns p`n\ acolo încît însu[i saxofonul era considerat o «arm\ alb\»... Dansurile la mod\, ale unei p\r]i nesemnificative a tineretului, cel de dup\ r\zboi, erau împ\r]ite conven]ional `n 3 tipuri: «atomic», «canadian», «triplu Romanul înainteaz\ pe dou\ planuri paralele, alternînd de la un hamburghez». Iar pentru c\ discurile de vinil p\trundeau foarte greu peste grani]ele URSS, s-a r\spîndit capitol la altul: unul urm\rind via]a [i transformarea lui Paul Harris, un o tehnic\ de tirajare a sunetului pe suporturi sub]iri [i elastice de plastic: folia de radiografie... Era [i yuppie pentru care banii nu sînt o problem\, care lucreaz\ pentru caraghios [i misterios totodat\ - s\ ascul]i muzica unor Charlie Parker sau Armstrong pe imaginile tat\l s\u, patronul unei vin\rii din Niagara, [i care toat\ via]a a tr\it în siluetelor osoase, de mîini, de gambe sau de coloane vertebrale! «Discurile» astfel înregistrate erau lux, fiind astfel izolat, prin banii tat\lui s\u, de realitatea dur\. Asta denumite, în slang, «scheletul bunicii mele». pîn\ cînd într-un bar prime[te o b\taie umilitoare care-l las\ f\r\ doi Istoria acestei perioade, «spuse» sub forma unui musical, o putem urm\ri `n filmul Stileaghi*, premiera din]i [i cu o fa]\ ca o vîn\t\. Acest lucru îl lanseaz\ pe drumul unei c\ruia a rulat `n Rusia pe 1 ianuarie pe unul dintre importantele canale publice. «Stileaga» provine de autodistrugeri masochiste - prin s\li de for]\ [i injec]ii cu testosteron, la cuvîntul stileat’, extras din limbajul jazzmanilor (cu referire la ideea de împrumut), [i desemneaz\ o Dianabol [i HGH, s\li de box, Vicodin [i b\t\i ilegale - pîn\ cînd durerea direc]ie în subcultura tineretului sovietic - «robit» de muzica zgomotoas\ (boogie-woogie), vestimenta]ia fizic\ nu mai înseamn\ nimic pentru el. Dac\ a]i citit American Psycho strident\, cocurile ascu]ite, ]uguiate, cravatele [i c\m\[ile în carouri... Fabula filmului Stileaghi (regia: al lui Bret Easton Ellis, Paul Harris nu are cum s\ nu v\ aminteasc\ de Valery Todorovsky) e simpl\: un fost activist comsomolist se îndr\goste[te de o ciuviha , Patrick Bateman. ~n plus, exist\ o asem\nare între Davidson [i Ellis [i «convertindu-se» la valorile acesteia, devenind el însu[i, un ciuvak**. Filmul ne arat\ [i «topografia» atunci cînd vine vorba despre descrieriile agresive, dure, morbide, acestui «implant» al str\in\t\]ii în ]ara Sovietelor: «Broadway» (a[a numeau orice strad\ central\ din de genul take-no-prisoners. marile ora[e ale URSS cei împ\timi]i de modele apusene [i americane), «Cocktail Hall», «Hata», «pia]a Al doilea plan îl reprezint\ via]a lui Rob Tully, un pu[ti de 16 ani, neagr\» etc. Tagma asta de oameni era ca o insul\ nenumeroas\ `ntr-un ocean gri [i negru, cu oameni n\scut într-o familie de boxeri [i transformat de tat\l s\u într-o ma[in\ deveni]i ca ni[te «siamezi», îmbr\ca]i cu to]ii la fel, în gri-gri. Pe ace[ti «stileaghi» îi vedem ca pe ni[te de lupt\. Toat\ lumea se a[teapt\ de la el s\ devin\ unul dintre cei dinozauri într-o rezerva]ie artificial\, reconstituit\ parc\ de studiourile de la Hollywood. Mai presus de mai buni boxeri, îns\ Rob se teme de puterea din pumnii s\i [i ar dori orice m-a interesat în acest film elogiul adus muzicii jazz, f\r\ ca acest omagiu s\ fie ceva asumat, s\ aib\ parte de un alt viitor. Limbajul din sala de box a tat\lui lui Rob, declarat de c\tre realizatori. Dar ritmurile muzicii domin\ întreaga dram\ istoric\, narativ\ [i amoroas\. pove[tile lui Tommy, unchiul lui Rob, de asemenea boxer, sînt scrise Prin forma sa, Stileaghi încearc\ s\ devin\ parte din tradi]ia cinematic\, muzical\ a veacului trecut. într-un slang [i cu o naturale]e care vi-l vor readuce imediat în minte Aici s`nt împrumuturi din Circul lui Alexandrov (1936) [i din The Wall al lui Alain Parker (1982), astfel pe Welsh din Trainspotting - Won’t be a cakewalk, Reuben said. Todorovsky a încercat o încadrare a filmului s\u `ntr-un context mai larg al vizualiz\rii alterit\]ii `n Caine’s got skills. But his knockout ratio’s piss-poor. You gotta get inside cinema. Cînd se aude jazzul - în film - imaginea devine art\ pur\, cromatic\ dezl\n]uit\, un his head, Robbie. I want him thinking, This kid’s got bricks in his chin. I «incendiu în jungl\». Pentru a ne bucura de un astfel de rezultat, trebuia ca cineva, cîndva, s\ suporte want him thinking, This kid drinks kerosene and breaths nitrous oxide calificativul de «maimu]\» printre oameni... Cînd a ap\rut termenul de Stileaga, `n 1949, `n revista flames. Got it? sovietic\ Crocodil***, el se referea la cineva care provocase ilaritatea [i dezaprobarea celor din jur, Pe lîng\ faptul c\ este o carte despre puterea violen]ei/agresivit\]ii care dansase într-un fel complet neobi[nuit la o serbare [col\reasc\. De la un caz izolat, singular, de a repara masculinitatea frustrat\ [i de a-i schimba pe unii cu cele 5 termenul a f\cut epoc\, a devenit istoria unei perioade, a unei minorit\]i despre care se vorbe[te, procente din citatul de la început, The Fighter este [i o carte despre leg\turile iat\, [i dup\ mai bine de jum\tate de secol. {i se va mai vorbi, dup\ toate aparen]ele, înc\ mult [i de familie, în mod special cele dintre tat\ [i fiu. Ambii ta]I, al lui Rob [i-al temeinic... Poate c\ [i acest fenomen a contribuit la pr\bu[irea societ\]ii întunecate, aflate mai lui Paul, le-au pl\nuit viitorul fiilor lor înc\ dinainte ca ace[tia s\ se nasc\, mult de [apte decenii într-o recluziune totalitar\. De pus obligatoriu în arhiva acestei problematici...” ceea ce nu este neap\rat un lucru r\u, mai ales cînd acest viitor se vrea mai bun decît via]a pe care au tr\it-o ei în[i[i, îns\ personalit\]ile celor doi _________________________________________ fii cedeaz\ sub aceast\ presiune, pentru simplul fapt c\ ei î[i doresc * francezii au tradus denumirea acestui film prin Les Zazoux (Excentricii). E de consemnat tot aici altceva. În cele din urm\, Rob [i Paul se întîlnesc în ringul de lupte ilegale c\ titlul de lucru al filmului era Boogie pe oase, sugerîndu-se din titlu acea g\selni]\ a lumii The Barn, iar acest contact îi va ajuta pe cei doi s\ ias\ de sub influen]a p\rin]ilor subterane, cu înregistr\ri f\cute pe radiografii... dar distribuitorii au sus]inut c\ titlul respectiv [i s\-[i duc\ propria via]\ - Bonds of family are the fiercest, and can only be trimite spre zona necrofiliei, a horrorului, iar filmul va pierde, din acest motiv, un public broken by the most extreme strokes. numeros... Realizatorii au trebuit s\ accepte, în cele din urm\, titlul Stileaghi. Prin The Fighter, Davidson reu[e[te un roman care, a[a cum spunea [i Welsh, ** titulatura pe care o primea un b\rbat dup\ ce trecea de testul impus de „haita” zgomoto[ilor... este destinat s\ devin\ cult, probabil vînat [i pentru ecraniz\ri (eventual avînd ca *** revist\ umoristic\ ce a ap\rut din 1922 p`n\ `n anii ’90; una dintre tribunele soundtrack albumul Products of the Environment al lui Tricky [i cîteva piese de ideologice cele mai importante ale regimului sovietic. Unele caricaturi din aceast\ publica]ie la Fiona Apple: Shadowboxer, Criminal [i Limp, youtube it ). Violent, scris „f\r\ au devenit simboluri iconice ale regimului totalitar. m\nu[i”, te ]ine în priz\ de la prima pîn\ la ultima pagin\ [i, de[i î]i d\ senza]ia c\ cite[ti un cocktail de Palahniuk, Ellis [i Welsh, nu este lipsit de originalitate [i în nici Sînt multe de povestit pe acest subiect... un caz nu las\ impresia c\ ar fi contraf\cut. The Fighter este un gen de literatur\ care lipse[te cu des\vîr[ire din peisajul literar de la noi, asta [i pentru c\ la noi nu exist\ Cu prietenie, înc\ „specia” de scriitori care s\ se injecteze cu Dianabol pentru a scrie fic]iune tr\it\ pe V.A. pielea lor sau care s\ se întîlneasc\ la un meci de box în care ei sînt protagoni[tii. A[a c\, pîn\ cînd nu vor ap\rea [i la noi c\r]i scrise cu mai mult „testosteron”, nu ne r\mîne decît Vasile Ernu este n\scut în URSS în 1971. Este absolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea s\ le import\m [i s\ le traducem. Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie (Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj, 1997). A fost Gruia Dragomir , 24 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-ul Metropotam . Coautor al romanului colectiv Rubik.

redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ [i una în s\pt\mînalul Suplimentul de Cultur\. A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al R o m â n i e i l i t e r a r e [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

pia]a interna]ional`

cosmin

manolache mizilicuri

? sau ce-ar fi de ales \ntre un loc heraldic sau un ora[ f`r` de stem` înd am c\utat pe wikipedia minime date despre Mizil, am dat de o monografie schi]at\ (poate chiar ceva mai mult decît atît). Cele mai multe dintre informa]iile g\site acolo îmi erau cunoscute. Deseori am încercat (am început) s\ strîng pove[ti, conven]ionale sau nu, despre or\[elul meu, iar uneori mi s-a întîmplat s\ dau chiar [i de surprize. Un gest repetat, s\ intru pe wiki-mizilul meu, în speran]a de a mai g\si ceva nou. Dar... nu - acelea[i lucruri, înso]ite de acela[i semn de întrebare peste care trecusem de fiecare dat\. În susul paginii, în partea dreapt\, în caseta cu datele la zi, de altfel conven]ionale: amplasare, ]ar\, jude], atestare documentar\, popula]ie, suprafa]\, densitatea popula]iei, altitudine, localit\]i componente, primar, site web - stema lipsea. În copil\rie fusesem fascinat de steme. Toate celelalte date, istoria întreag\ mi se p\rea c\ trebuie condensat\ în forma aceea de dreptunghi cu dou\ col]uri rotunjite, ca de emblem\ a unei echipe de fotbal. Unica form\ în care poate fi înghesuit ADN-ul unui ora[, m\ gîndeam. Colec]ionasem cu rîvn\ aproape toate timbrele cu steme ale jude]elor [i municipiilor, dou\ serii lunguie]e din care mai to]i copiii aveau cel pu]in o duzin\ de exemplare, sperînd (degeaba) c\ voi da într-un sfîr[it [i de stema ora[ului meu. Doar cînd ie[eam din ora[ cu ma[ina, spre Ploie[ti sau Buz\u, vedeam pe borna care marca începutul-sfîr[it al ora[ului o stem\ grosolan\ [i, cum b\nuiam, încropit\ de cine [tie ce func]ionar al prim\riei. Îmi mai amintesc c\ la cercul de desen de la Casa Pionierilor [i a {oimilor Patriei profesorul Frangulea f\cea ni[te imprimeuri cu sit\: atît fanionul Stelei Mizil, cît [i o stem\ a ora[ului. Cum nu prea mi le mai aduc aminte [i cum nici pe departe s\-mi fi p\rut solu]ii indiscutabile pentru problema reprezent\rii, am început s\-mi bat capul. Ce anume s-ar potrivi unei steme goale? La urma urmei, goliciunea (cu un semn de întrebare în mijloc) din caseta tip a wikipediei n-ar fi chiar atît de lipsit\ de un în]eles pentru ora[ul care pare s\-[i fi adjudecat titlul de loc unde nu se întîmpl\ nimic. Un loc misterios (de ce nu?), de care se leag\ toat\ lumea ca de un ]ap isp\[itor, atunci cînd mai ai nervi s\ fixezi marginile lucrului normal, posibil, civilizat. est sau o b\t\lie Prima solu]ie am g\sit-o din întîmplare, r\sfoind cartea lui {tefan B\nulescu, Scrisori din provincia de sud-e cu povestiri. E acolo un text (Haimanale - Ploie[ti - Mizil - Bucure[ti) în care un personaj, posesorul unui anume caraghioslîc, cu numele Spiric\ Anastasiu (fost primar [i negustor, sau invers), care, p\truns de obsesia scrierii unei istorii a ora[ului, strînsese cîteva dosare cu informa]ii [i cu fotografii, pe care chiar i le ofer\ lui {tefan B\nulescu. Acesta noteaz\ printre altele, cu o ironie atotînso]itoare dar [i complice, c\ Spiric\ îi ar\tase „o presupus\ stem\ veche a Mizilului [i a Fefeleiului care s-ar fi g\sit la temelia evista Noua literatur\ încearc\, unei case, pe un pergament cusut pe pînz\. Stema, reprodus\ în desen de c\rbune, con]ine: un copac, doi snopi de grîu, o începînd cu acest num\r, s\ vioar\ [i un as de pic\”. Informa]ie pre]ioas\. Nu [tiu rostul copacului, în rest totul se justific\: l\utari, ]igani [i agricultori, s-ar monitorizeze apari]iile scriitorilor putea decripta la botul calului. Filip Brunea Fox reu[ise o descriere a Mizilului, un pic altfel decît Geo Bogza, pe fondul înmormînt\rii români în presa str\in\. Cînd l\utarului Mitic\ Mamaia, la catafalcul c\ruia cîntaser\ dou\ sute de colegi de breasl\. Explicabil\ prezen]a viorii [i a asului de am început NL, ceea ce ne-am propus s\ pic\ împreun\, chiar dac\ unora li s-ar p\rea o tautologie. Snopii de grîu au [i ei rostul lor, doar e început de B\r\gan la Mizil. nu facem a fost o revist\ a presei. Dar ne Dar cum e cu rostul copacului, asta n-am putut s\-mi dau seama. gîndeam la ridicolele reviste ale presei În cele din urm\, totul poate fi discutabil. Un copac primordial, despre care nimeni nu mai [tie nimic, chiar [i vioara care nu mai are reprezentarea de alt\dat\ - o asemenea stem\ se cere oricînd, de-acum încolo, pus\ în discu]ie. Cît despre asul de române[ti în care o revist\ se ceart\ cu alta pic\ [i cei doi snopi, ace[tia sînt înc\ valida]i de realitatea imediat\, nu s`nt îns\ [i de neînlocuit. [i mai ales face „subtile” comentarii cu Dac\ în Mizil [i-ar fi g\sit loc de activitate vreun grup protocronist (a[a cum Martorii lui Iehova [i-au stabilit un regat, iar privire la cronici literare ap\rute prin vecini. alte trei culte neoprotestante de asemenea), acesta poate c\ ar fi depus în chip de propunere pentru stema ora[ului cimbri[orul, Asta nu vom face niciodat\! De[i, bineîn]eles, argumenta]ia neînc\pînd decît în baierele unei lingvistici ambigue, pentru simplul motiv c\ cimbri[orului (Thymus vulgaris) ne enerv\m [i noi la tot pasul citind presa i se spune mizila în limba „str\mo[easc\” a dacilor (potrivit lucr\rilor De materia medica, a lui Dioscoride Pedanaios, [i literar\ româneasc\. Dar vom face o revist\ Herbarius, a lui Pseudo-Apuleius). Adev\rul este c\ s-ar fi putut ajunge chiar mai departe, dar nu a fost s\ avem o asemenea a presei str\ine. Vom ar\ta despre cine [i cum anvergur\ fic]ional\. se vorbe[te în str\in\tate, fie c\ e un scriitor Acum parc\-mi aduc aminte c\ cineva mi-a pomenit odat\ de prezen]a pe stem\ a unui cal cabrat. Ceva cam ca la Ferrari. {i se prea poate s\ se fi-ntîmplat a[a, pentru o vreme, de aceast\ variant\ neputînd fi responsabil decît Caragiale, tîn\r, mijlociu sau mare. V\ rug\m deci, pe mare prieten al ora[ului. El pomenise în O zi solemn\ de cursele de cai pe de[elate pîn\ spre Lipia, aproape de Buz\u. to]i aceia care ave]i acces la astfel de apari]ii în În Mizil auzisem de altfel despre geamba[ii din ]ig\nie, iar în copil\rie chiar prinsesem cîteva potcov\rii ca-n pove[ti, presa str\in\, s\ ni le semnala]i pe adresa revistei, cu foale [i cle[ti ce-mi p\reau a avea dimensiuni fantastice, dispuse de-a lungul {oselei Mihai Bravu ({oseaua na]ional\), noua_literatur\@yahoo.com. Chiar [i atunci cînd în lungul c\reia trece, suprapus\ [i invizibil\, paralela 45°, un prilej de laud\ pentru mizileni. Dar cum pe spusele e vorba despre voi în[iv\, de bine! Nu vom dezv\lui cuiva, pe care nu ]i-l mai aminte[ti, nu te po]i baza, am l\sat-o a[a - doar o poveste, cu minima ei doz\ mecanicosursele. V\ mul]umim. (NL) livresc\. Povestea cu calul gata de curs\, recunosc, mi-am preg\tit-o atent. Cum puteam s\-mi aranjez mai bine alt\ intrare, chiar mai solid\, pentru o emblem\? Dac\ e s\ st\m strîmb pentru a judeca drept (ce m-a enervat vorba asta de presupus duh), po[talionul ar fi cea mai potrivit\ idee pentru design-ul stemei. Ar include, fire[te, zUnul dintre interviurile luate scriitoarei Ana Blandiana [i calul, pentru a împ\ca propunerea dinainte, dar mai ales ar cuprinde esen]a a[ez\rii, de sta]ie de po[t\ cu ocazia lans\rii în Spania a c\r]ii Proiecte de trecut menzilhanea. Deocamdat\, Po[talionul este doar un ziar, unul dintre cele trei ale ora[ului, mai degrab\ pentru Proyectos del pasado a ap\rut pe 10 ianuarie în ziarul El a accentua ideea risipei de hîrtie [i de cerneal\ tipografic\ pentru un ora[ cu 16.000 de suflete [i cu o anvergur\ País, principalul cotidian spaniol. Cartea a fost tradus\ pe care cî]iva scriitori importan]i n-au reu[it s\ i-o g\seasc\. de Viorica Pâtea [i Fernando Sánchez Miret la Editura Periférica Dac\ m-a[ mai str\dui, cu siguran]\ c\ a[ putea împacheta înc\ vreo cîteva astfel de propuneri. {i din Cáceres în 2008. Interviul din El Pais are titlul „Dac\ justi]ia uite, chiar nu m\ pot ab]ine. Mai zic una, c\ dac\ s-ar g\si un portret al lui Leonida Condeescu, pe acela nu are memorie, memoria trebuie s\ fac\ justi]ie” [i intertitlurile: l-a[ pune în cîmpul stemei. Un personaj a[a de pozitiv, printre pu]inii eroi ai lui Caragiale. {i aici ar fi „Fiecare lucru are pre]ul investi]iei emo]ionale pe care ai f\cuttot hazul, pentru c\, reu[ind s\ conving\ autorit\]ile s\ impun\ acceleratului Bucure[ti - Breslau - Berlin o oprire la Mizil, Leonida Condeescu n-a f\cut altceva decît s\-[i atrag\ furiile destinului. Moartea lui, o în el” [i „În literatura mea fantasticul se transform\ în sarcasm”. în luna ianuarie a anului 1906, fusese de fapt o sinucidere. Primarul Leonida se aruncase de bun\ (http://www.elpais.com/archivo/buscando.html) voie [i nesilit de nimeni în fa]a trenului [i a mor]ii, dup\ dat\rile ziarului Evenimentul din Ia[i. Iar dac\ portretul domnului Leonida n-ar fi de g\sit, m\car o locomotiv\ (doar el o oprise [i-n ziua solemn\ z Pe 27 decembrie 2008 Babelia, suplimentul Cultural al ziarului a festivit\]ilor de 1 mai 1900, [i-n cea la fel de solemn\ a propriului sfîr[it) tot s-ar cuveni s\-[i El P aís, recomanda Proiecte de trecut printre cele mai importante odihneasc\ osiile pe stema neelucidat\. c\r]i ale anului. M\ tem îns\ c\ trebuie s\ închei f\r\ a avea ceva serios de spus [i de propus. Poate c\ cineva str\in ar trebui s\ vin\ în ora[ [i s\ observe la rece, obiectiv, acel ceva potrivit, modern, dup\ z Ziarul Público din 29 decembrie 2008, recomanda volumul Anei noul chip european al urbei. Cum de aproape dou\zeci de ani sînt mai degrab\ un str\in pentru (odat\ m\re]ul) Mizil, eu, unul, m-a[ opri totu[i la obeliscul (me[terit, cu cîteva Blandiana printre c\r]iile cele mai importante ale anului, al\turi de libert\]i artistice, dup\ chipul [i asem\narea Coloanei infinitului a lui Brâncu[i) proasp\t povestirile lui Torny Lindgren [i de cei mai premia]i autori spanioli ai instalat în centrul ora[ului, c\ruia primarul i-a f\cut o prezentare succint\, esen]\ a anului. (http://www.publico.es/culturas/ 187002/espejo/literatura/2008) esen]elor unui loc unde de obicei nimic nu pare s\ se întîmple: - O coloan\ a infinitului ceva mai stilizat\! Babelia,

Revista presei str`ine

Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ cumplit\ am , Editura Polirom, 2004, [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C Cola (2002, 2008); Anii '80 [i bucure[tenii (2004); Povestiri mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i ngeri, zmei Ciprian Voicil\; Cartea cu EUri (2005) - cu Sorin Stoica, C\lin Torsan, Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil\; În [i joim\ri]e. Mitologie popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

z Pe 6 septembrie 2008, tot în a ap\rut un articol de Ignacio Vidal-Folch intitulat „România recuperat\” în care vorbe[te mai ales despre c\r]ile traduse în spaniol\ de Alexandru Ecovoiu [i Ana Blandiana [i despre Ora[ul cu salcîmi de Mihail Sebastian. http://www.elpais.com/ articulo/ narrativa/Rumania/ recuperada/ elpepuculbab/ 20080906elpbabnar_1/Tes)

din Italia, a înv\]at române[te la Napoli [i e pasionat\ de poezia româneasc\. {i-a f\cut licen]a despre poezia Anei Blandiana, iar pe viitor ar vrea s\ traduc\ din c\r]ile lui Bogdan Suceav\.

„Dac\ românii au venit la noi, eu vreau s\ fac invers, s\ vin eu aici” Cum ai încep put s\ înve]i române[te?? Am înv\]at la facultate, la Napoli. Dup\ ce am terminat liceul eram hot\rît\ s\ înv\] o limb\ vestic\ [i o limb\ estic\. Cînd a trebuit s\ aleg a doua limb\, nu [tiam ce s\ aleg, fiindc\ fusesem în Ungaria [i în Grecia [i am fost foarte pasionat\ de aceste ]\ri. Despre România nu [tiam nimic, nici m\car c\ exist\. Am urmat ni[te cursuri de finlandez\ [i de albanez\, dar pîn\ la urm\ m-am trezit la departamentul de limba român\. Mi-a pl\cut mult, am avut ni[te profesori foarte buni, cum ar fi dl Carageani. Am dat [i teza de licen]\ din literatura român\, despre Ana Blandiana, care mi-a pl\cut mult [i pe care am [i întîlnit-o aici. A fost frumos pentru c\ a fost o tez\ experimental\, am venit aici s\ m\ întîlnesc cu ea...

Unde auzzisei de Ana Blandiana?? La noi literatura s-a oprit înainte de anii ‘60 [i eu am vorbit cu profesorul s\ studiez ceva contemporan. El mi-a propus Ana Blandiana; eu m\ gîndisem la Marin Sorescu, dar dup\ aceea am descoperit-o pe Ana Blandiana [i mi-a pl\cut foarte mult.

}i-aai continuat apoi studiile cu un masterat?? Nu, am venit în România, cu un program de burse, Leonardo, [i am stat aici trei luni. Dup\ aceea am aflat [i despre bursele ICR. Acum am venit aici [i am început s\ înv\] [i despre literatura contemporan\, pentru c\, în afar\ de Ana Blandiana [i de Mircea C\rt\rescu, nu mai citisem altceva. Pe C\rt\rescu l-am citit tradus în italian\. Dar aici am descoperit mul]i al]i autori.

Ce autori români ]i-aau atras aten]ia?? N-am avut timp s\-i citesc pe to]i, dar pîn\ acum mi-au pl\cut Radu Paraschivescu, cu Ghidul nesim]itului, [i Bogdan Suceav\, cu Miruna, o poveste. Între timp am început s\ citesc [i alte c\r]i. Am terminat De ce iubim femeile, care a fost util ca exerci]iu de român\, fiindc\ se cite[te u[or. Am început acum Dumitru }epeneag, care e o experien]\ diferit\ de alte c\r]i, e pu]in mai greu de citit, dar e foarte frumos. Am început [i Zilele regelui, de Filip Florian.

ICR - traduc`tori \n formare

Serafina Pastore,

Nichita STANESCU

Xenia e lo xilofono Xenia è la mia compagna. Nelle escursioni lei canta e divide con me la merenda. Anch’io faccio così. Xenia è super allegra e mi piace gridare il suo nome ad alta voce nei boschi, con le mani ad imbuto. Xenia non mi risponde, resta nascosta dietro qualche cespuglio e subito mi spavento: e se si è persa? Come torno a casa senza Xenia, la mia compagna? Quando ricompare sono il ragazzo più felice del mondo. Xenia, quando sarò grande mi comprerò una bicicletta e vi porterò a passeggio con lei, a te e al tuo ragazzo!

Ana BLANDIANA

La finestra spalancata A quel tempo, quando un pittore veniva arrestato, gli era concesso di portare con sé in prigione anche l’astuccio con i pennelli e i colori. Così, quando entrò nell’oscura cella della torre, il primo pensiero che ebbe l’eroe di questo racconto fu di dipingere su una delle pareti una finestra. Si mise all’opera e subito dipinse una finestra spalancata, dalla quale si vedeva il cielo abbagliante di azzurro. La cella divenne così più luminosa. Al mattino, quando entrò a portare il pezzo di pane e l’acqua, la guardia dovette chiudere gli occhi, accecata dalla luce che penetrava dalla finestra dipinta. «Cosa succede qui? » urlò e si affrettò a chiudere la finestra, ma urtò contro la parete. «Ho aperto una finestra», rispose tranquillo il pittore. «C’era troppo buio.»

«Ha ha ha», rise la guardia cercando di nascondere l’imbarazzo. E lo scimmiottò con scherno: «hai aperto una finestra? Hai dipinto una finestra, disgraziato! Non è una finestra vera. Solo tu immagini che lo sia.» Il pittore rispose tranquillo: «Ho voluto illuminare la cella e l’ho fatto. Dalla mia finestra si vede il cielo. Anche voi signore, entrando, avete dovuto chiudere gli occhi a causa della luce.» Questa volta la guardia si arrabbiò: «Credi di potermi prendere in giro? Questa torre non ha nessuna finestra, chi vi entra non vede più la luce del giorno.» «Però, nella mia cella la luce entra dalla finestra spalancata», disse il pittore. «Ah si?»lo derise la guardia. «Allora perché non evadi? Così convinceresti anche me che si tratta di una finestra vera.» Il pittore lo osservò con attenzione, avanzò di qualche passo verso il muro e si lanciò dalla finestra. «Fermo!» Gridò la guardia spaventata, cercò di afferrarlo, ma sbattè nuovamente la fronte contro il muro. «Allarme! È evaso!» Iniziò ad urlare mentre dalla finestra spalancata si udiva il corpo del pittore cadere nel vuoto e sfracellarsi sul selciato ai piedi della torre.

Ai încercat s\ traduci ceva în italian\?? Am tradus doar din Vasile Ernu [i am mai tradus un fragment foarte mic din Nichita St\nescu.

Mi-aai spus c\ ai vrea s\ mai r\mîi în România. Da, îmi caut de lucru aici, iar între timp a[ vrea s\ traduc, mai ales din Bogdan Suceav\. A[ vrea s\ lucrez cu limba pe care am înv\]at-o la facultate. Dac\ românii au venit la noi, eu vreau s\ fac invers, s\ vin eu aici.

Ce crezzi desp pre „problema” românilor din Italia?? Nu mi se pare o problem\, [i nou\ în Napoli ni se întîmpl\ s\ fim numi]i ]igani de c\tre cei din nord. Acolo nu se tr\ie[te cu prejudec\]i. {i sînt mul]i români acolo.

noua art`

sorana munteanu

„P R O B A B L Y the BEST MUSEUM i in the World” u s`nt o persoan\ foarte logic\ [i ra]ional\ (poate prea) [i, chiar dac\ iubesc arta, de la obiect la concept, la stil de via]\, mi-e greu totu[i s\ m\ imaginez pl`ng`nd într-o sal\ de expozi]ie. {i totu[i exact asta s-a înt`mplat de cur`nd. Mi-au dat pur [i simplu lacrimile de c`t de perfect\ era o expozi]ie, de fapt dou\ expozi]ii de la Centrul Pompidou din Paris. Cu low-cost-ul din dotare am aterizat pentru c`teva s\pt\m`ni la Paris [i primul lucru pe care mi-am dorit s\-l v\d a fost Centrul Pompidou. Prima zi [i primul obiectiv m-au convins c\ trebuie s\ petrec m\car un an sau doi la Paris (în ciuda preconcep]iilor mele despre m\rea]a cultur\ francez\ demult apus\, din care au mai r\mas doar br`nza [i vinul) pentru c\ francezii [tiu, mai bine poate dec`t oricine altcineva, s\ fac\ c`teva lucruri: s\ arhiveze, s\ conserve, s\ prezinte opere de art\. Proiect de un cost [i de o ambi]ie incredibile, început în anii 1970, Centrul Pompidou [i-a stabilit de la început ni[te standarde foarte înalte, pe care a reu[it s\ le men]in\ p`n\ ast\zi. Pentru asta, totul a fost f\cut „comme il faut”. Renzo Piano [i Richard Rogers au c`[tigat concursul interna]ional de arhitectur\ [i au construit un sediu care este în sine o capodoper\ [i care ad\poste[te cea mai important\ colec]ie de art\ modern\ [i contemporan\ din Europa (60.000 dintre lucr\ri au fost digitalizate [i pot fi accesate online la http://collection.centrepompidou.fr/ Navigart/ index.php?db=minter&qs=1), o bibliotec\ imens\, dou\ s\li de cinema, zone pentru activit\]i educative, trei libr\rii, patru s\li pentru expozi]ii temporare, terase pentru sculpturi monumentale, un restaurant [i o cafenea. {i, evident, a avut [i are un succes neb\nuit, cu mai mult de [apte milioane de vizitatori pe an, cu cozi infernale la bilete, de[i pre]urile nu s`nt deloc mici.

Ca s\ m\ întorc la ce declaram la început, la prima lacrim\ eram în expozi]ia lui Ron Arad, No Discipline, care dureaz\ din 20 noiembrie 2008 p`n\ în 12 martie 2009,

în Salle Sud a Centrului. Ron Arad este designer de obiect. El este un arhitect englez de origine israelian\, care expune pentru prima dat\ în Fran]a. Probabil ve]i zice, cum m-am g`ndit [i eu, c\ expozi]iile de arhitectur\ sau de design s`nt ni[te evenimente odioase, plictisitoare [i mai degrab\ tehnice, care nu au ce c\uta într-un muzeu de art\. Îns\ aceast\ expozi]ie [i scenografia ei foarte special\, parte integrant\ a conceptului, dovede[te exact contrariul. Expozi]ia este teribil de curat\ [i de explicit\, [i mai ales este interactiv\ [i foarte „user friendly”, datorit\ unei mul]imi de ecrane [i de obiecte care pot fi atinse sau testate. Exist\ trei zone clar delimitate spa]ial [i conceptual, în concordan]\ [i cu interesele destul de diverse ale lui Ron. În centru este plasat\ o machet\ la scar\ redus\ a foaierului Operei din Tel Aviv pe care s`nt a[ezate obiecte din seria One Off, piese unice sau în edi]ie limitat\, piese care domin\ prima parte a expozi]iei. Urmeaz\ o cortin\ alb\, ca o „membran\ osmotic\” luminat\ de reflectoare pe care se pot distinge umbrele unor cercuri [i obiecte industriale, care face trecerea spre partea de obiecte de serie, func]ionale. În fine, a treia parte a expozi]iei prezint\ pe tot felul de ecrane, care r\sar de unde nu te a[tep]i, proiecte arhitecturale ale artistului [i machete ale operelor sale realizate sau în curs de realizare. A doua expozi]ie spectaculoas\ pe care o g\zduie[te Centrul Pompidou între 13 noiembrie 2008 [i 9 februarie 2009 este Champ de Vision, a artistului mexican Damián Ortega. Este vorba despre o instala]ie gigantic\ format\ din cercuri intersectate de plexiglas, de mai multe culori [i m\rimi, care at`rn\ la distan]e diferite de tavan, [i care se termin\ la un cap\t cu un vizor montat pe un perete de rigips. Privind de dup\ acest perete, ochiul se vede pus în fa]a unui alt ochi recompus din toate cercurile colorate. Damián Ortega lucreaz\ cu descompuneri [i problematizeaz\ rela]ia dintre art\ [i [tiin]\, în mare vog\ în teoria artei încep`nd din anii 1980. El opereaz\ descompuneri asem\n\toare cu reprezent\rile atomilor din c\r]ile de chimie [i

Ron Arad, No Discipline - machete [i anima]ii proiecte arhitecturale

noua art`

Ron Arad, No Discipline - macheta foaierului operei din tel aviv, one off, piese unicat sau `n edi]ie limitat\

demonstreaz\ c`t este de dificil s\ observi, la nivel molecular, diferen]a dintre obiecte/imagini [i spa]iul care le înconjoar\. Ambele expozi]ii s`nt completate de monitoare pe care se pot urm\ri interviuri cu arti[tii [i documentare de la instalare, precum [i de cataloage serioase care aprofundeaz\ [i contextualizeaz\ operele [i arti[tii în cauz\. Recitind cele scrise mai sus, mi-am dat seama c\ poate nu ve]i în]elege entuziasmul meu debordant pentru aceste dou\ expozi]ii (teribil de greu de descris în cuvinte), dar c\uta]i cei doi arti[ti pe Google [i încerca]i s\ v\ pune]i în locul unui t`n\r curator de la MNAC Bucure[ti... se schimb\ perspectiva. Ce trebuie v\zut în Bucure[ti? Dan Perjovschi la Galeria Posibil\ p`n\ în 8 februarie enactment, Re-p porting, expozi]ie de video [i 2009 [i RE:akt! Reconstruction, Re-e performance produs\ de Axioma [i curatat\ de Domenico Quaranta, care se deschide pe 22 ianuarie la MNAC. Altfel, pute]i trece pe la Atelier 35 la expozi]ia lui Michele Bressan, 1980, curator Mircea Nicolae, pe la Centrul de Introspec]ie Vizual\ pentru o serie de filme din fosta Iugoslavie din ciclul As soon as I open my eyes I see a film (organizat de Muzeul de Art\ Modern\ din Var[ovia) [i pe la H’art pentru expozi]ia lui Marius Bercea, Under 18.

de sufletul unor trec`tori i

Nu am v\zut înc\ MoMA [i Tate, de aceea „probably”.

Sorana Munteanu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Istoria [i Teoria Artei din cadrul Universit\]ii de Arte din Bucure[ti. A lucrat ca asistent curator la Galeria h'art, iar `n prezent este curator la MNAC.

ca s\ vezi partea plin\ a paharului trebuie s\-l ridici în lumin\ [i s\-l prive[ti piezi[ înfige cotul în mas\ iar antebra]ul ]ine-l în sus [i în sus îndreapt\-]i ar\t\torul ca un ioanit care vrea s\ fie recunoscut de fra]ii s\i necunoscu]i dintr-o c`rcium\ cu vesel\ de plastic lumina care cre[te brusc în ferestre ca apoi s\ treac\ mai departe gr\bit\ nu-i dec`t semnul c\ s`ntem aproape de un drum ce leag\ ni[te vie]i de altele chiar [i noaptea

Ron Arad, No discipline - obiecte de design industrial (fa]\)

înainte de c`ntatul primului coco[ o femeie m\runt\ se strecoar\ în c`rcium\ [i culege cu at`ta pio[enie cu at`ta grij\ de pe mese [i de pe jos paharele de parc\ ar [ti c\ fiecare dintre ele are exact 21 de grame Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, Ochiul cu strea[in\ ,2007, volum de publicistic\; coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

robert Ron Arad, No discipline - obiecte de design industrial (verso)

[erban

noul teatru

mihaela michailov

dramaturgia cercet`rii

IMMEDIATE

Fotografii explicite, regia Miruna Dinu

Monged, regia Vera Ion

mady-b baby.edu, regia Gianina C\rbunariu

anagerii teatrali care promoveaz\ textul de teatru contemporan în cadrul unor proiecte pe termen lung sînt, din p\cate, foarte pu]ini: Mihai Dinvale - Teatrul Foarte Mic, Lucian Sabados - Teatrul Toma Caragiu, Ploie[ti, Ada Lupu - Teatrul Na]ional Mihai Eminescu, Timi[oara, George Mih\i]\ - Teatrul de Comedie. Dramaturgia critic-interogativ\, performat\ în România de autori care î[i propun o scriitur\ proxim analitic\ (Gianina C\rbunariu, Nicoleta Esinencu, Peca {tefan), are nevoie de spa]ii de interven]ie operative, de cadre în care s\ poat\ exista. Autorii se lovesc de un complex de reticen]e [i blocaje în fa]a limbajului textelor contemporane, care vine din în]elegerea fracturat\ a domeniului de interven]ie public\ a teatrului. Teatrul e circumscris realit\]ilor imediate, este o experien]\ vital\ de rela]ionare imediat\ cu tot ce e în jur. E un chestionar al zilei care mixeaz\ betonul cu translarea lui într-o fic]iune dramatic\ documentat\. Întreb\rile pe care orice creator autentic de spectacol ar trebui s\ [i le pun\ vin tocmai din func]ionalitatea unui mediu activ de reflec]ie cotidian\ care este teatrul: de ce aleg s\ fac un text?, pentru cine îl fac?, m\ intereseaz\ s\ spun o poveste care s\-i intereseze pe cei care vin s\ o vad\?, fac teatru doar ca s\-mi reciclez obsesiile f\r\ s\ ]in cont de nimic altceva?, urm\resc o anumit\ direc]ie?. Cu alte cuvinte, tranzitivitatea teatrului, faptul c\ el exist\ într-un context de coabitare live (spectatoriactori), de comunicare într-un dispozitiv de acumul\ri aici [i acum cu participare deschis\, oblig\ la o necesar\ interesare, la o împ\rt\[ire colectiv\ (de tip share) în care sursa de transmisie - actorii, conceptul, ideea spectacolului - devine personalizat\ (în sensul în care reu[e[te s\ spun\ ceva) de c\tre spectatori. Avem astfel, potrivit mecanismelor teatrului, dou\ tipuri de recept\ri: o receptare implicativ\ - spectacolul îi intereseaz\ pe spectatori [i, automat, îi implic\ problematic - [i o receptare privativ\ - spectacolul nu îi intereseaz\ pe cei c\rora li se adreseaz\ [i îi las\ pe tu[\. Expulzarea realit\]ii din teatru [i eviscerarea scenei de „ma]e” imediate ]in de o cosmetizare iminenet\: teatrul, în accep]ia unora, trebuie s\ vorbeasc\ frumos despre lucruri frumoase. Cel mai trist este c\ aceast\ opinie o au mul]i dintre cei care sînt directori de teatru [i negociaz\ la sînge cu regizorii num\rul de „cuvinte urîte” din texte. Exist\, bineîn]eles, [i excep]ii evidente care se reg\sesc în structura unor repertorii axate pe teatrul contemporan. De multe ori, textul contemporan (m\ refer aici mai ales la texte scrise în ultimii 10-15 ani) este frustrat de apartenen]a la repertorii care au de prea pu]ine ori o direc]ie clar asumat\. Nu se discut\, a[a cum ar fi normal, despre adecvarea textului la contextul de referin]\ [i se trece peste necesitatea implement\rii pieselor contemporane (str\ine [i române[ti) în teatre. Pentru un text contemporan trebuie s\ lup]i mult mai mult decît pentru un text clasic cînd, de fapt, o pies\ contemporan\, atîta timp cît are un con]inut puternic, ar trebui s\-[i g\seasc\, f\r\ nici un fel de efort, locul. Respingerea unui material dramaturgic pe motiv c\ e prea dur lingvistic denot\ o crispare formal\ [i o fals\ reprezentare a utilit\]ii [i utiliz\rii teatrului. Discursul teatral nu poate fi unul închis în timpi lingvistici mor]i. Dimportriv\, el este cea mai vie atitudine dramatic\: conflictual\, contestatar\, dilematic\. Nu exist\ în România, cu excep]ia grupurilor dramAcum [i tanga Project, creatori care s\ se ocupe de dezvoltarea [i de promovarea textului de teatru contemporan. Constanta preocupare pentru diseminarea pieselor contemporane este destul de precar\ [i din cauza apeten]ei sc\zute pentru texte numite neortodoxe sau vulgare dintr-o proast\ adecvare la muta]iile limbajului, dintr-o în]elegere lacunar\ a racord\rii teatrului la tot ce ne înconjoar\. Cei care refuz\ aceste texte î[i refuz\ realitatea în care tr\iesc [i poten]ialul ei dramatic, scanarea cotidian\ care trebuie, indiscutabil, s\ aib\ un nivel doi, s\ lanseze un set de întreb\ri capabile s\ dea o dimensiune de adîncime fondului prim investigat. Lipsind proiectele de cercetare de durat\, strategia dramaturgic\ r\mîne tributar\ unui unic model de scriitur\.

Scenariul de spectacol

Teatrul românesc se afl\ înc\ într-un stadiu de recuper\ri textuale care au afectat mereu sincronizarea cu contexte de scriitur\ din afar\. De-abia de cî]iva ani se monteaz\ la noi autori care, în str\in\tate, erau în circuit de mult - David Mamet, Sarah Kane - [i pe care îi percepem ca pe novatori de[i inova]iile lor [i-au spus de mult cuvîntul. Dramaturgia ultimilor ani s-a axat pe piese gîndite ca module de spectacol, transformabile în timpul repeti]iilor. În prefa]a volumului Et balancez mes cendres sur Mickey, Rodrigo Garcia vorbe[te despre text ca despre „o particul\ indispensabil\ a momentelor teatrale, a realit\]ii scenice. Textele mele publicate sînt pentru cei care au v\zut deja spectacolele, altfel ele nu sînt decît maculatur\”. Textul performativ este textul care aduce în centru rela]ia corpului lingvistic cu spa]iul într-o unitate de timp determinat\, în interven]ia aici [i acum. Textul performativ se construie[te simultan cu spectacolul, pe baza informa]iilor tuturor celor implica]i în montare. Situarea într-un anumit tip de scriitur\ devine automat situa]ie de spectacol. Actul de a scrie se transform\ astfel în ac]iune scenic\ implicit\, a c\rei miz\ este, a[a cum spunea Hans Thies Lehmann în Teatrul postdramatic, „împlinirea în momentul în care se produce, în evenimentul care se instituie”. Evenimentul anuleaz\ certitudinea [i permite experien]a unei anumite „incomodit\]I”. Teatrul î[i joac\ astfel pîn\ la cap\t [ansa de a fi nu numai un eveniment de excep]ie, ci [i o situa]ie provocatoare pentru to]i participan]ii implica]i. Astfel - Lehmann puncteaz\ exact leg\tura iminent\ a teatrului cu distribu]ia rolurilor sociale -, „teatrul devine o situa]ie social\ în care spectatorul în]elege c\ experien]ele sale nu depind numai de el însu[i, ci [i de cel\lalt”. Func]ia activ\ a implic\rii [i a responsabilit\]ii civice se obiectiveaz\ cel mai bine în comunitatea spectacolului. Identitatea rolului transform\ identitatea civil\ a spectatorului în posibil\ identitate civic\ prin r\spunsul la reprezentarea colectiv\ a unei fic]iuni.

Teatrul experien]ial Spectacolul contemporan propune din ce în ce mai evident o defic]ionalizare a teatrului care are la baz\ scrierea unor texte profund experien]iale (recursul tran[ant la subiectivitate în monologuri cinematice - Rodrigo Garcia, Nicoleta Esinencu, Dieudonné Niangouna vin cu un tip de reprezenta]ie de moment viu [i plin). Personalizarea scriiturii produce muta]ii semnificative la nivelul concep]iei mont\rii, care ia forma unui montaj performativ. Textul lui Niangouna, Attitude Clando, inclus în volumul dedicat dramaturgiei africane contemporane, a fost performat de scriitor la Festivalul de Teatru de la Avignon, fiind expresia direct\ a unor experien]e subiective, scrise sub forma unui monolog. Paralel cu aceast\ subiectivizare a textului are loc [i o hipernarativizare a lui, dublat\ de o concep]ie postnarativ\ a spectacolului. Nu mai este atît de important\ o unic\ poveste, urm\rit\ de la început pîn\ la sfîr[it, ci ajunge s\ fie relevant\ perspectiva multiplicat\ asupra unei pove[ti, distan]area de conven]ia ei. Parcelarea pove[tii, nararea evenimentelor care devin active prin for]a dramatic\ a leg\turilor dintre semnifican]ii povesti]i (în Monged de Garry Duggan, pus în scen\ de Vera Ion la Studioul Casandra, tehnica nara]iunii este exploatat\ la maximum, la fel cum în Molly S weeney de Brian Friel, montat de Alexandru Dabija la Teatrul Bulandra, o poveste este sec]ionat\ în 3 comentarii subiective) mixeaz\, descompun [i recompun pattern-uri de scriitur\ care sînt conectate la discursurile contemporane. Dramaturgia contemporan\ se reformateaz\ continuu. E nevoie doar de intui]ie [i de inteligen]\ ca s\ mizezi pe ea. A fi opac la relevan]a ei contextual\ înseamn\ a fi opac la semnifica]iile majore ale fenomenului teatral. Mihaela Michailov, 31 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ de dramAcum pentru e f r i c \ [i a Premiului UNITER pentru piesa C o m p l e x u l piesa M i -e România . Public\ `n S u p l i m e n t u l d e c u l t u r \ , a L t i t u d i n i , { a p t e s e r i .

„Fie c\ este sau nu fic]iune, romanul de r\zboi scris de W.G. Sebald ofer\ o imagine hipnotizant\ asupra puterii istoriei.” A[a î[i rezum\ un recenzent de la The Guardian1 cronica f\cut\ traducerii în englez\ a romanului Austerlitz. „Puterea istoriei” poate p\rea un concept sec [i nu foarte seduc\tor pentru lectura unui roman voluminos, dar fragmentul al\turat v\ va convinge c\ e foarte posibil ca lectura s\ fie una emo]ionant\, atunci cînd în slujba unei teme de o asemenea gravitate se pune [i un me[te[ug pe m\sur\ - un ritm caden]at, dar deloc monoton, o relatare stilizat\, dar nu retoric\, [i doi naratori care se succed ca într-un joc de oglinzi al discursului. „N-am mai citit pîn\ acum o carte care s\ surprind\ atît de mi[c\tor pustiirea stîrnit\ de împr\[tierea evreilor din Praga [i de tratamentul la care i-au supus nazi[tii”, noteaz\ acela[i cronicar. „Austerlitz pare un omagiu adus vîrstei de aur a realismului englez”, se revolt\ alt cronicar, de la Esquire (edi]ia britanic\), cu precizarea c\, dac\ în Germania se spune c\ scrierile lui Sebald par învechite, în Marea Britanie el a trecut mai degrab\ drept un emancipator al prozei realiste (a liberator of realist fiction). R\mîne de v\zut ce vor crede cititorii români ai lui Sebald despre realismul lui [i despre cum arat\ puterea istoriei v\zut\ de pe alte meridiane. W.G. Sebald (1944-2001), scriitor de origine german\, profesor universitar de literatur\ în Anglia [i director fondator al British Centre for Literary Translation. A mai publicat alte trei romane [i trei volume de poezii. „Nu cred c\ putem scrie dac\ sîntem compromi[i moral”, spunea scriitorul, preocupat mai ales de Holocaust [i de memoria supravie]uirii dezastrului celui de-al doilea r\zboi mondial, fiind el însu[i fiul unul fost ofi]er nazist. Ca s\ r\mîn\ fidel ideii sale despre relatarea suferin]ei, Sebald creeaz\ un gen literar hibrid, în care se amestec\ romanul, memoriile, dialogul [i c\l\toriile. 1

http://www.guardian.co.uk/books/2001/sep/30/travel.highereducation

austerlitz

n a doua jum\tate a anilor [aizeci, pe de-o parte datorit\ cercet\rilor mele, pe de alta din motive care nu-mi s`nt nici mie foarte clare, am plecat de mai multe ori din Anglia în Belgia, uneori doar pentru o zi sau dou\, alteori pentru mai multe s\pt\m`ni. Pe c`nd m\ aflam într-una dintre aceste excursii belgiene, care mi-au creat întotdeauna sentimentul unei c\l\torii pe meleaguri îndep\rtate, m-am nimerit, într-o frumoas\ zi de început de var\, într-un ora[ pe care p`n\ atunci nu-l cuno[team dec`t dup\ nume - Antwerpen. Înc\ de la sosire, c`nd trenul a p\truns, încetinind, pe viaductul flancat de-o parte [i de alta de dou\ turnule]e ascu]ite, cam ciudate, pentru ca apoi s\ se opreasc\ în gara întunecoas\, m-a cuprins o indispozi]ie, care nu m-a mai p\r\sit pe toat\ durata [ederii mele de atunci în Belgia. Îmi amintesc cum am str\b\tut în lung [i-n lat, cu pa[i nesiguri, arterele din centru Jeruzalemstraat, Nachtegaalstraat, Pelikanstraat, Paradijsstraat, Immerseelstraat, ca [i multe alte str\zi [i str\du]e, p`n\ c`nd, în cele din urm\, cuprins de o durere de cap [i de idei sumbre, m-am refugiat în Gr\dina Zoologic\ din Astridplein, în imediata apropiere a G\rii Centrale. A[tept`nd s\ m\ simt ceva mai bine, am r\mas a[ezat în penumbr\, pe o banc\ aflat\ în apropierea unei voliere unde o mul]ime de cintezoi [i scatii pestri]i zbur\t\ceau în toate direc]iile. Era deja pe la începutul dup\-amiezei c`nd am traversat parcul [i am intrat la Nocturama1, redeschis\ doar de c`teva luni. Mi-a trebuit un timp p`n\ ce ochii mi s-au obi[nuit cu întunericul artificial care domnea în acest loc [i am început s\ disting în spatele geamurilor diferitele animale tr\indu-[i via]a lor crepuscular\, sc\ldate în lumina palid\ a lunii. Nu-mi mai amintesc ce specii de animale am v\zut la Nocturama din Antwerpen. Lilieci, desigur, [oareci de de[ert, adu[i din Egipt sau din de[ertul Gobi, arici, bufni]e [i cucuvele de pe-aici, oposumi australieni, jderi, p`r[i cenu[ii [i maki (lemuri) s\rind din creang\ în creang\, fugind de colo p`n\ colo, f\r\ nici un zgomot, pe nisipul g\lbui [i gri, sau disp\r`nd brusc într-un tufi[ de bambus. Dar singurul animal de care-mi mai amintesc cu adev\rat a fost ursul sp\l\tor, pe care l-am observat îndelung: a[ezat pe malul unui p`r`ia[, cu o figur\ serioas\, era preocupat s\ spele la nesf`r[it aceea[i [i aceea[i bucat\ de m\r, ca [i cum prin acest act de sp\lare de o meticulozitate excesiv\ spera s\ se sustrag\ lumii artificiale în care nimerise f\r\ voia lui. Altminteri, despre animalele aflate la Nocturama îmi mai amintesc [i de ochii neînchipuit de mari ale unora dintre ele, de privirea lor fix\ [i p\trunz\toare, specific\ [i anumitor pictori sau filosofi, care încearc\, prin contemplarea [i g`ndirea pur\, s\ p\trund\ obscuritatea ce ne înconjoar\. O alt\ întrebare care m\ preocupa atunci era aceea de a [ti dac\ atunci c`nd noaptea se l\sa cu adev\rat [i Gr\dina Zoologic\ era închis\ vizitatorilor, locuitorilor din Nocturama li se aprindea o lumin\ artificial\, care s\ simuleze în micul lor univers r\s\ritul soarelui, permi]`ndu-le astfel s\-[i g\seasc\, de bine de r\u, lini[tea propice somnului. De-a lungul anilor, imaginile pe care le-am p\strat din aceast\ lume r\sturnat\ s-au amestecat cu cele din a[a-numita Salle des pas perdus de la Centraal Station din Antwerpen; iar ast\zi, c`nd încerc s\-mi reprezint în minte aceast\ sal\ de a[teptare, îmi apare Nocturama, iar c`nd m\ g`ndesc la Nocturama, îmi vine în minte sala de a[teptare. Asta probabil pentru c\ în acea dup\-amiaz\, ie[ind de la Zoo, am intrat direct în gar\, sau mai degrab\ am z\bovit pu]in în pia]a din fa]a g\rii, cu ochii ridica]i spre fa]ada acestei cl\diri minunate, pe care diminea]\, la sosire, n-am f\cut dec`t s-o întrev\d. Îmi d\deam seama acum c\ rolul acestei cl\diri ridicate sub auspiciile regelui Leopold al II-lea nu era nici pe departe doar utilitar; m-am minunat în fa]a micu]ului negru, acoperit aproape în întregime de cocleal\, care, sus de tot, în st`nga fa]adei G\rii, se-nal]\ de-un secol cu dromaderul s\u, din v`rful unui foi[or, spre cerul Flandrei, amintindu-]i de Africa, de fauna [i de indigenii ei. Odat\ ajuns sub cupola halei înalte de [aizeci de metri din Centraal Station, primul g`nd care mi-a venit în minte - poate c\ din cauza vizitei f\cute la Zoo, ca [i a dromaderului - a fost acela c\ aici, în acest foaier plin de fast, de[i pe-atunci foarte degradat, vizitatorul s-ar fi

a[teptat s\ vad\, amenajate în ni[ele de marmur\, acvarii pentru rechini, caracati]e [i crocodili, cu[ti pentru lei [i leoparzi, a[a cum, invers, în anumite gr\dini zoologice exist\ trenule]e care te duc p`n\ în inima continentelor celor mai îndep\rtate. Aceast\ asocia]ie de idei pe care Antwerpen p\rea s\ mi-o inspire în mod spontan este desigur motivul pentru care sala de a[teptare, transformat\ azi, dac\-mi amintesc bine, în cantin\ pentru personal, mi-a ap\rut atunci ca o alt\ Nocturama, printr-un efect de suprapunere de imagini, favorizat desigur [i de faptul c\ exact în momentul în care am p\truns în acest loc, soarele disp\rea în spatele acoperi[urilor ora[ului. Pe zidul opus geamurilor mari ale fa]adei, lucirile de aur [i argint din imensele oglinzi pe jum\tate oarbe înc\ nu se stinseser\ cu totul, c`nd o lumin\ sepulcral\ a [i sc\ldat sala, unde din loc în loc [edeau c`]iva c\l\tori nemi[ca]i [i t\cu]i. La fel ca [i animalele din Nocturama, printre care se g\seau un num\r impresionant de rase pitice - minuscule vulpi africane, iepuri s\lt\re]i sau hamsteri , ace[ti c\l\tori îmi ap\reau [i ei ca fiind de talie redus\, asta fie din cauza uluitoarei în\l]imi a cupolei, sau poate a întunericului ce se l\sa tot mai mult. Presupun c\ \sta era motivul pentru care m-a fulgerat ideea, complet absurd\, c\ ace[ti c\l\tori erau, de fapt, ultimii reprezentan]i ai unui popor de m\rime redus\, disp\rut sau alungat de pe p\m`nturile sale, ni[te ultime specimene care, tocmai pentru c\ erau singurii supravie]uitori, aveau întip\rit\ pe chip aceea[i expresie de ad`nc\ m`hnire ca animalele de la Zoo. Una dintre persoanele care a[teptau în Salle des pas perdus era Austerlitz, care, la vremea aceea, în ’67, p\rea aproape t`n\r, cu p\rul lui blond, ciudat de c`rlion]at, ce nu putea fi asem\nat dec`t cu cel al eroului german Siegfried, cel din filmul lui Fritz Lang, Nibelungii. În ziua aceea, la Antwerpen, ca de altfel la fiecare dintre înt`lnirile noastre, Austerlitz purta ni[te cizme înalte, grele, un pantalon de lucru din stamb\ albastr\ decolorat\ [i haina de la un costum de comand\, dar care se demodase acum; în afara exteriorului s\u, se deosebea de ceilal]i [i prin faptul c\ era singurul a c\rui privire nu era a]intit\ apatic în gol, ci dimpotriv\, era preocupat s\ a[tearn\ pe h`rtie note [i schi]e legate, se pare, de hala pompoas\ în care [edeam am`ndoi, [i care, în opinia mea, era destinat\ mai degrab\ unor delega]ii str\ine dec`t unor c\l\tori oarecare în a[teptarea urm\toarei leg\turi spre Paris sau Ostende. C`nd nu era aplecat peste h`rtii, se concentra, deseori, îndelung asupra alinierii ferestrelor, ori a pila[trilor cu caneluri, ori a altor detalii [i p\r]i ale edificiului. La un moment dat, Austerlitz [i-a scos din rani]\ un aparat de fotografiat, un Ensign str\vechi cu burduf retractabil, fotografiind în mai multe r`nduri oglinzile, aflate între timp complet în întuneric. P`n\ acum, îns\, înc\ n-am reu[it s\ le reg\sesc printre sutele de fotografii, în mare parte netriate, pe care Austerlitz mi le-a încredin]at pu]in dup\ reînt`lnirea noastr\ din iarna anului 1996. C`nd în sf`r[it m-am decis s\-l abordez cu o întrebare referitoare la interesul v\dit pe care-l purta s\lii de a[teptare, el mi-a r\spuns pe loc [i f\r\ ezitare, deloc mirat de întrebarea mea at`t de direct\; a reac]ionat a[adar exact în acela[i fel cum am mai v\zut deseori de-atunci c-o fac c\l\torii solitari, care de regul\ î]i s`nt recunosc\tori c\ le adresezi cuv`ntul dup\ ce uneori n-au mai scos o vorb\ de mai multe zile. Nu arareori în astfel de situa]ii s-a observat c\ ace[tia s`nt în stare înc\ de la bun început s\-[i deschid\ sufletul f\r\ nici o re]inere în fa]a unui necunoscut. Este adev\rat îns\ c\ în ziua aceea, în Salle des pas perdu, nu acesta a fost [i cazul lui Austerlitz, care a r\mas foarte discret, ca de altfel [i mai t`rziu, în privin]a originii lui [i a diferitelor înt`mpl\ri tr\ite de el în decursul vie]ii. Discu]iile noastre de la Antwerpen, cum le-a numit el de c`teva ori de-atunci, s-au purtat în primul r`nd în jurul istoriei arhitecturii, domeniu în care cuno[tin]ele lui erau demne de admirat; discu]iile au început chiar din acea sear\ c`nd ne-am a[ezat în restaurantul din marea hal\ de sub cupol\, aflat în partea opus\ fa]\ de sala de a[teptare, [i unde am r\mas împreun\ discut`nd p`n\ spre miezul nop]ii. 1 Nocturama - împrejmuire sau cu[c\ într-o Gr\din\ Zoologic\ unde po]i vedea în semiîntuneric animale de noapte (de pild\ lilieci, lene[i sau ur[i furnicari). (N. red.)

sebald

Editura Curtea Veche, Colec]ia „Byblos”

W.G

teasing editorial

Traducere din limba german` de Irina Nisipeanu,

noua e-literatur`

cristina foarf` poezia scris` \n coduri

„while ( ! ( succeed = try() ) );” dar mi-a replicat scurt c\ ce, e mai bine s\ poarte tricouri cu Britney, Che Guevara sau cu citate din Coelho? Mi-a cam `nchis gura cu chestia asta. Tot un programator îi spunea unei scriitoare, acum c`teva zile, la o bere-vin, „de fapt, eu scriu zilnic mai mult ca orice scriitor. Doar c\ e cod”.

Cum se cite[te

Ei bine, adev\rul st\ undeva la mijloc. De fapt, fiecare liter\, parantez\, cifr\ [i alte semne inaccesibile muritorului de r`nd care nu [tie, C++ semnific\ ceva, la fel [i aranjarea lor. Pentru un programator, simbolurile se traduc u[or în cuvinte cursive [i în ac]iuni pe care acestea le ordon\. Tocmai de-aia s`nt numite limbaje de programare. Dac\ avem un limbaj, de ce n-am avea [i literatur\, st\team [i m\ întrebam retoric. A[a c\ m-am apucat de s\pat, cu ajutorul nepre]uit al programatorului de l`ng\ mine, dup\ poezii scrise în limbaje de programare. Vestea bun\ e c\ am g\sit, vestea proast\ e c\ s`nt pu]ine, se ascund mai mult pe forumuri [i nu e nici o chestie serioas\ în domeniu p`n\ acum (se bag\ cineva s\ fac\ un proiect ca lumea cu asta?). Unele dintre ele s`nt scrise în glum\, altele s`nt transcrieri de versuri în limbaje de programare, unele s`nt scrise pe bune, cu mai mult sau mai pu]in talent. Exist\ chiar un limbaj, Perl pe numele lui, inventat nu de un programator, ci de un lingvist, ai c\rui utilizatori se joac\ de-a cuvintele. Scriu poezii în Perl, acesta fiind mai apropiat de limba englez\ prin cuvintele pe care le folose[te pentru comenzi dec`t alte limbaje de programare. Poezia scris\ în Perl a devenit o tradi]ie pe forumurile pasiona]ilor. Se organizeaz\ chiar [i concursuri anuale. În aceste comunit\]i s-a f\cut remarcat\ Sharon Hopkins, o poet\ care a scris apoi [i o lucrare despre literatura scris\ în limbaj Perl (http://www.digitalcraft.org/ iloveyou/ images/ Sh.Hopkins_Perl_Poetry.pdf). C`teva dintre poemele ei au ajuns în Guardian sau `n The Economist.

If light were dark and dark were light The moon a black hole in the blaze of night A raven’s wing as bright as tin Then you, my love, would be darker than sin.

Sharon spunea c\, în esen]\, poezia scris\ într-un limbaj de programare nu e diferit\ de cea normal\. Diferen]a st\ în forma dictat\ de computer. Practic, se scrie folosind un cod, un programator [tiind s\ asocieze simbolurile, cuvintele, într-un flow logic. {i poetic.

Ipoteza programatorilor celebri chiar [i în mediul literar nu mai pare chiar de pe alt\ planet\. Mi-ar pl\cea s\ citesc o carte scris\ în limbaj de programare. A[ fi dispus\ s\ înv\] chiar [i comenzile din cod s\ în]eleg mai bine ce-i acolo. Nu de alta, dar acum mi-am prins r\u de tot urechile în codurile lor poetice.

Angie Winterbottom http://www.foo.be/docs/tpj/issues/vol5_1/tpj0501 -0 0012.html

Ce fac acum? Îmi bat prietenul la cap s\ compileze poemele pentru c\ se pare c\ func]ioneaz\ ca o bucat\ normal\ de cod. Adic\ se compileaz\ [i se transform\ într-un software care [tie s\ fac\ ceva c`nd îl ape[i pe punctul sensibil,

Cristina Foarf\, 26 de ani, a absolvit Facultatea de Litere a Universit\]ii Bucure[ti [i masteratul de Teoria [i practica edit\rii la aceea[i facultate. În prezent este content editor pe site-urile Metropotam , Coolio [i Urbee . Coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008).

rietenul meu este programator. Adic\, vorba unei vorbe din poporul de pe net, scrie coduri. Programeaz\ tot ce prinde. Acuma, totul bine [i frumos p`n\ la marea lui dilem\. De ce programatorii nu s`nt staruri? De ce nu li se a[terne nici un covor ro[u la ie[irea din firm\, de ce nu îi a[teapt\ fanele cu flori (grrrr) la terminarea programului, de ce nu s`nt pictoriale cu ei în reviste, de ce nu li se iau 40 de interviuri pe s\pt\m`n\, de ce nu se inventeaz\ produse alimentare, parfumuri sau lenjerie care s\ le poarte numele, de ce nu se fac tricouri cu citate din codurile lor sau cu fotografia proprie, într-un cuv`nt, cu ce ar fi ei mai prejos dec`t alte categorii privilegiate (fotbali[tii, fetele care fac playback, scriitorii de m`na a pai[pea, politicienii, patronii agrama]i de cluburi de sport). Am încercat s\ îi spun c`t de delicat am putut c\ nu [tiu cine ar fi foarte entuziasmat s\ poarte un tricou cu -

Cum se scrie if ((light eq dark) && (dark eq light) && ($blaze_of_night{moon} == black_hole) && ($ravens_wing{bright} == $tin{bright})){ my $love = $you = $sin{darkness} + 1; };

a început, adic\ în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, a fost blogul literar colectiv Sketche. A fost primul blog cu spot publicitar online - coloana sonor\ apar]in`nd celor de la Parazi]ii cu piesa Instigare la cultur\ [i primul blog cu o bibliotec\ de sute de videopoeme, mixuri audio sau anima]ii flash.

elena dr`ghici Ro ce? ROcultura

#!/usr/bin/perl APPEAL: listen (please, please); open yourself, wide, join (you, me), connect (us,together), tell me. do something if distressed; @dawn, dance; @evening, sing; read (books,poems,stories) until peaceful; study if able; write me if-you-please; sort your feelings, reset goals, seek (friends, family, anyone); do not die (like this) if sin abounds; keys (hidden), open locks, doors, tell secrets; do not, I-beg-you, close them, yet. accept (yourself, changes), bind (grief, despair); require truth, goodness if-you-will, each moment; select (always), length-of-days # Sharon Hopkins

Astfel, la doar trei luni de la lansare, blogul c`[tiga locul al treilea la Roblogfest, în categoria „cel mai bun blog de cultur\”. Povestea continu\ îns\ trist, din motive tehnice, în aprilie 2007 blogul este închis. Revine în august 2007 sub numele de ROcultura [i, la scurt timp, se va uni cu Hyperliteratura.ro - despre care am mai scris [i noi. Dup\ alte peripe]ii prin spa]iul virtual, se pare c\ în februarie 2008 ROcultura [i-a g\sit în sf`r[it locul virtual pe care [i l-a dorit. Andrei Ruse, in]iatorul proiectului, semneaz\ un contract de parteneriat [i sponsorizare cu Editura Tritonic. A[adar m\ aflu acum pe homepage-ul ROcultura, adic\ pe prima pagina a blogului. Dintre cei care scriu editoriale îi z\resc rapid pe Claudiu Komartin, Andrei Ruse sau R\zvan }upa. În total s`nt

adic\ .exe. De exemplu, fac s\-]i apar\ un text pe ecran, altul dec`t poemul. Poezia se transform\ într-o ac]iune.

Note to myself: c`nd v\d c`te lucruri interesante se pot face, mai c\ îmi pare r\u c\ n-am dat la Politehnic\, cum voia tata.

82 de oameni care scriu. Merg mai departe cu privirea [i v\d [i sec]iunile principale: Gazeta - unde s`nt adunate recenzii, articole, interviuri, Filmoteca - aici mi-a atras aten]ia filmul The life and times of Allen Ginsberg, pe care l-am deschis, dar nu mai era valabil, Multimedia - videopoeme, fotografii, Revista evenimentelor culturale, Revista Media - unde s`nt preluate cele mai noi articole [i informa]ii culturale din presa scris\ sau online. Prin urmare [i cel mai preten]ios c\ut\tor de informa]ii culturale va g\si aici ceva care s\-l satisfac\. Pentru cei care s`nt pasiona]i de audiopoeme [i de partea aceasta multimedia am o veste bun\: pe acela[i blog se pot trimite audiopoeme, mixuri, înregistr\ri, experimente - cu condi]ia ca fi[ierul s\ fie în format mp3 [i s\ nu dep\[easc\ 1,5 Mb. Iar dac\ s`nte]i interesa]i s\ deveni]i parte a acestui blog trebuie numai s\ completa]i o cerere de înscriere [i s\ primi]i acceptul unui administrator. Fiind o comunitate privat\ care încearc\ s\ ofere informa]ii superioare în domeniu, nu orice doritor va fi selectat. Am f\cut o pauz\ de c`teva ore de scris [i m-am mai plimbat pe blog. Am vrut s\ ajung la ni[te concluzii. Prima [i cea mai important\ este c\ cine vrea s\ fie informat cu ce este mai nou din domeniul c\r]ilor, al filmelor, al poeziei [i a[a mai departe trebuie s\ intre pe ROcultura.ro. A doua concluzie este c\ [i cei c\rora le plac experimentele literare multimedia vor g\si aici ceea ce caut\. Elena Dr\ghici, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i grãdina.

simona

popescu

white-pink-flowers. blogspot.com Gruia Dragomir u [tiu cum v\ petrece]i voi o zi din via]\, dar o s\ v\ spun despre ale mele. E cam a[a: 6070% din zi cu ochii în monitor, cu mîinile pe tastatur\ [i pe mouse, iar în rest activit\]i minore, care m\ trimit inevitabil la acela[i calculator, fie [i în momentele de destindere. Nu e neap\rat vina unui job (de[i... ), nu e neap\rat un lucru ideal, nu pot spune c\ îmi place [i în nici un caz nu recomand nim\nui acest stil de via]\. Îns\ faptul c\ sînt tot timpul conectat la internet, la the cyberspace (cum spune una dintre profele mele de la master, f\r\ s\ aib\ habar despre ce vorbe[te), are surprizele [i beneficile sale. De exemplu, atunci cînd editurile nu mai public\ nimic care s\-mi trezeasc\ interesul (adic\ foarte des), m\ refer la literatur\ român\, caut pe net, pe blogurile române[ti [i acolo sînt, slav\ Domnului, sute de mii de „c\r]i”, unele, multe, mai bune decît „academicele” alternative pe hîrtie, cu ISBN [i pagini numerotate. A[a cum am mai spus-o într-un dosar anterior, literatura adev\rat\ se g\se[te [i pe bloguri [i a[teapt\ s\ fie descoperit\; po]i fi tentat s\ spui c\ a[teapt\ pe cineva cu un cartu[ destul de mare care s\ o printeze în cîteva mii de exemplare, pentru a intra în Istorii literare, pentru urma[ii urma[ilor [i pentru examenele din facult\]i [i tezele de la licee. Dar poate c\ de fapt e mai bine ca ea s\ r\mîn\ acolo unde îi e locul, pe net, unde e apreciat\ la adev\rata ei valoare - cînd faci o pauz\ de ]igar\ [i mergi din link în link pîn\ ajungi la ceva bun de b\gat la favorites. Ok, nu o s-o mai lungesc. Hai s\ v\ spun despre blogul mi[to pe care l-am descoperit de curînd. Se cheam\ whitepink-fflowers.blogspot.com [i e foarte funny [i foarte bine scris, bilingv (englez\ - român\), cu o poveste nu neap\rat liniar\ [i cursiv spus\ în post-uri, dar care se în]elege printre ele. Blogul îi apar]ine lui Julesie, o tip\ de 20 de ani plecat\ din România la Universitatea din Utrecht, Olanda, care, ca oricine plecat cu burse sau cu alte programe pentru schimb de experien]\, vorbe[te foarte mult despre diferen]ele dintre România [i ]\rile vestice, cu prec\dere Olanda. Nu o face cu resentimente grele, ci cu mult umor [i este într-o continu\ perindare între Olanda [i România. Dac\ v\ întreba]i ce v\ cost\ o educa]ie în Olanda, iat\:

„Friday, March 7, 2008 Ce te costa? O educatie in Olanda - 1500 de euro in tuition fees + variabil in living expenses. Admiterea la o universitate din Olanda - milioane de neuroni morti de stres. Adaptarea la un nou mediu academic - nopti de munca asidua. Adaptarea la un nou mediu social - nemaiintelegerea unor glume de acasa. Abonament telefonic avantajos - 10 euro. Bilet de autobuz - 1.70 euro. Auzirea melodiei Parazitilor (zi pu-lala. zi pulalalalalalala) in mijlocul campusului intr-o vineri dupamasa fara oripilare publica generala - priceless. Posted by Julesie at 7:33 PM 2 comments” Mi-a pl\cut foarte mult [i lista unor lucruri române[ti c\rora nu le duce dorul [i la care te adaptazi greu în primele dou\ s\pt\mîni atunci cînd te întorci, deloc exagerat\ [i foarte onest\. Iat\ cîteva exemple: „3. Will all invariably ask the same questions. Regardless of the accent, I will find myself having to say «No, I did not bring any pot back home. Because I want to go back there in two months. Yes, I’ve smoked it. Yes, you do feel different. Yes, I like it there. No, I don’t have the time to fully explain what it is that I’m studying. Also won’t explain what meeting I just had. Because it takes too fucking long». [...] 6. Too many girls wear excessive make-up, dress as if sex toys on heals and expect to be taken seriously. 7. Guys are completely comfortable staring at your breasts for a good couple of minutes. No, you may not ask them not to. Because it would in no way have a positive effect. Because it’s like asking Dutch guys not to wear hair gel. Social fauxpas.” Exist\ chiar [i descrieri [i dialog, pentru fanaticii conven]iilor literare, dar cel mai mult mi-a pl\cut c\ pasajele literare reu[ite sînt involuntar literare, c\ Julesie caut\ s\ descrie momente [i situa]ii pentru a da o imagine cît mai exact\ a vie]ii ei, f\r\ s\ inten]ioneze s\ fac\ nara]iune. Poate c\ impresia de prospe]ime pe care o dau blogurile fa]\ de discursul literar conven]ional, cuprins între coper]i palpabile, care te îndeamn\ s\ cite[ti cursiv [i s\ nu sari pagini, vine [i din lipsa unor conven]ii formale care s\ limiteze fluxul scrierii. Dar bucuria descoperirii unor pasaje reu[ite este, atunci, o bucurie nemediat\, la rîndul ei, de existen]a acelora[i conven]ii.

volubilis func]ia-autor (3): scriitorul, oglindirile [i punerea \n abis a „oglindirii” bine sau nu e bine s\ apar\ autorul în public? Dac\ da, poate ar fi bine s\ apar\ doar acolo unde este protejat de func]ia-autor, acolo unde ea îl precede. Restul e... experien]\ de via]\. Cu cît func]iaautor este mai puternic\, cu atît omul în carne [i oase se apropie mai mult de autorul care este. A[a simt. Privesc pe Internet întîlniri ale diver[ilor oameni care m\ intereseaz\ cu „publicul” (lor?). Camera de filmat e fixat\ pe ei. A[ putea spune, dup\ felul în care se desf\[oar\, dac\ le place acolo sau nu, dac\ e lume mult\ în sal\ sau nu, dac\ sînt într-un mediu adecvat lor sau nu, dac\ sînt într-o situa]ie favorabil\ sau, dimpotriv\, într-una care-i diminueaz\. Întîlnirea dintre autorul real [i „public” este o iluzie. Nu exist\ decît întîlnirea dintre un autor real [i cî]iva cititori reali. Am fost, ca „public”, de cîteva ori la întîlniri cu autori. Îmi plac cel mai mult cei care par (sînt) vulnerabili, cu adev\rat implica]i în ceea ce prive[te prezen]a lor în acea împrejurare de spa]iu-timp, [i, tocmai de aceea, ezitan]i, uneori pîn\ la un fel de ata[ant\ bîlbîial\. M\ plictisesc cei cu discursuri f\r\ fisur\ sau cei care bifeaz\ cumin]i „ac]iuni”, cei care sînt doar autori, imperturbabili, nu oameni. Dar [i cei - mai ales ei - care par s\ nu [tie prea multe despre literatur\, de parc\ n-ar fi autori. Nu-mi plac c\ldiceii. Simpatici sau antipatici, dac\ aprind în minte [i `n inim\ o scînteie e bine. Numai nu c\ldicei! Din public, am v\zut [i... publicul. Admiratori (cei mai vizibili, admiratorii naivi, „de serviciu”), persoane care vin s\ socializeze pasiv (ca în Germania, unde pl\tesc biletul [i, unii, adorm dup\ primul sfert de or\), pi[cotari, [coleri adu[i de profesorii lor, c\ldicei de mai multe feluri. Ca scriitor, am fost la tot felul de întîlniri cu „publicul”. Îmi dau seama de la bun început în ce situa]ie m\ aflu. M\ ajut\ - sau dimpotriv\! - instinctul meu de profesoar\. {i la Facultate, la începutul anului [colar, cînd intru în sal\, simt de la primul curs cu ce fel de „entitate” (colectiv\) am de-a face. Ca atunci cînd îmi ]in orele, m\ fixez întotdeauna pe cîteva figuri din sal\. Ele îmi sînt sprijinul, [i f\r\ ace[ti donatori de entuziasm n-a[ putea face nimic. Astfel de întîlniri sînt, pentru un scriitor (ca mine), [i moduri de a-[i verifica puterea de rezisten]\, de (in)adecvare, spectacole ale propriului masochism, ale sadismului auto-observa]iei [i ale unei complicate negocieri identitare. Nu e[ti doar autor în public. Poate doar la „Lesung-uri”, acele lecturi pl\tite care nu continu\ cu întreb\ri din public. Au [i nem]ii dreptate. Scriitorul nu se simte cu adev\rat el însu[i în fa]a altora decît reprezentat de ceea ce a scris în singur\tatea lui pentru cititorul (cititorii) ideal(i). Odat\, în str\in\tate, trebuia s\ citesc ni[te poezii, dar organizatorii puseser\ în program [i o repriz\ de muzic\ de ]ambal, care atr\sese un public pe m\sur\. N-am avut nici un chef s\ citesc pentru ei poezie, am preferat s\ vorbesc despre literatur\ [i vestimenta]ie. Alt\dat\, tot în Fran]a, în fa]a unor [colari obliga]i s\ asculte poezie româneasc\ - eu îns\mi obligat\ s\ citesc în fa]a unor liceeni recalcitran]i cu care nu aveam nici o treab\ -, am preferat s\ le vorbesc despre animale oceanice abisale (trecusem în holul liceului lor pe lîng\ ni[te plan[e la care ei nu se uitaser\ cu aten]ie niciodat\!) [i altele. I-am v\zut cum se îmblînzesc [i cum se metamorfozeaz\ în „publicul” meu preferat, cel care m\ [i stimuleaz\ (recalcitrantul cucerit!). Apoi am avut chef s\ le [i citesc ceva. {i ei au zis c\ vor. Întîlnirile cu elevii de liceu din România, din clasele mari, sînt adesea interesante. E o pl\cere s\ provoci ni[te tineri b\trînicio[i [i s\-i vezi pe cei care sînt pe aceea[i lungime de und\ cu tine jubilînd. Cel mai bine m\ simt în mediul studen]esc, atunci cînd sînt invitat\ ca scriitoare. Paradoxal, locul în care m\ simt expus\ e chiar „locul meu de munc\”, la Facultatea de Litere. Acolo sînt profesoar\, nu autoare! Unii dintre studen]i au citit cîte ceva din ce am scris. Ei m\ încurc\ cel mai tare. Mi-ar pl\cea s\ vorbesc liber despre literatur\, foarte subiectiv, într-o atmosfer\ asem\n\toare cu aceea din anii ’70 de la Vincennes, s\ zicem, unde î[i ]inea Deleuze cursurile. St\tea în mijlocul unei înc\peri [i era înconjurat din toate p\r]ile de oameni tineri. Fuma el [i fumau prin sal\ [i al]ii. Abia se z\rea printre ei, filmat dintr-un anumit unghi. Îl aud spunînd „Il y a partout la morale”. Are în fa]\ un

microfon [i, de fapt, nu se adreseaz\ unei entit\]i colective, unei s\li impersonale, ci celor cî]iva care stau foarte aproape de el, atît de aproape încît ar putea s\-l ating\ f\r\ efort. Vorbe[te, omene[te, cu ei, apropia]ii. Aud [i ceilal]i, b\ie]ii [i fetele care stau cu fa]a în palme sau care fumeaz\ preocupa]i. Nu veneau la Vincennes doar studen]i la filozofie. Cred c\ un auditoriu format din studen]i de la alte facult\]i, nu doar de la Litere, mi-ar conveni mai mult. Nu sînt deloc convins\ c\ în ziua de azi adev\ra]ii iubitori de carte se îndreapt\ spre Litere. F\r\ o atmosfer\ în care s\ te sim]i cu adev\rat bine e greu ca naiba s\ vorbe[ti. Cel pu]in pentru una ca mine. Deleuze spunea c\ satisfac]ie îi aduceau doar cele cîteva momente - cinci minute - de inspira]ie dintr-un curs, entuziasmul. F\r\ el, f\r\ emo]ie, un curs ([i orice fel de întîlnire) e ratat. Eu nu sînt o profesoar\ [i nu urm\resc s\ ajut la sedimentarea informa]iei sau la ordonarea ei didactic\ (sînt [i alte forme, cu b\taie mai lung\, de „ordonare”). Ca s\ m\ p\strez în termeni deleuzieni, singurul lucru care m\ intereseaz\ la fiecare întîlnire [i la ceea ce o serie de întîlniri produce este „devenirea”, felul în care ceea ce le spun ne transform\ deopotriv\ pe ei [i pe mine. Nu exist\, a[adar, „întîlnire cu publicul”, dup\ cum nu exist\ „întîlnirea cu studen]ii”. Sînt întîlniri. De toate felurile. Fiecare cu alchimia ei, din care iese doar fum sau cîte un gr\unte pre]ios de emo]ie comun\, pre]ioas\ pentru „deveniri” personale.

noua e-literatur`

blog review

Am în minte întîlnirea perfect\, plin\ de semnifica]ii, dintre un autor [i „public”. Am fost acum cîteva s\pt\mîni s\ v\d Caligula, în regia lui Victor Ioan Frunz\. Pentru mine numele regizorului nu e doar un nume, ci reprezint\ o func]ieautor. M\ intereseaz\ tot ce face acest regizor, m\ intereseaz\ nara]iunea gîndirii lui în timp, continuitatea, coeren]a ei, surpriza, chiar [i acolo unde apare repeti]ia (întotdeauna creatoare, func]ionînd ca legato al elementelor lui de cod). De data asta m-a uimit de la bun început, dinainte s\ înceap\ spectacolul. Era deja pus în abis chiar raportul dintre teatru [i public, dintre regizor [i public - care acum î[i ocupa locurile [i umplea încet sala, îl puteam urm\ri stînd pe scaunul meu, cu spatele. Cortina „clasic\” era înlocuit\ de panourioglind\ (aurie!) în care el, „publicul”, se reflecta - entitate frem\t\toare, o imagine imprecis\, deformat\. Îmi reperez undeva figura, printre al]ii, în „compozi]ia” pestri]\. M\ amuz\. Nu m\ mai amuz\ la final, cînd coboar\ din nou „cortina”oglind\, [i cînd nu m\ va mai interesa s\ m\ reperez. Dar sîntem înc\ la început, nu [tim ce ne a[teapt\. Avem în fa]\ doar imaginea noastr\, a spectatorilor a[teptînd [i, totodat\, privindu-ne ca „ansamblu” teatral, c\ci facem, iat\!, parte din spectacol. Într-o lateral\, pe suprafa]a oglinzii, silueta autorului, îmbr\cat, ca de obicei, în negru. E în sal\, în fa]a publicului dar cu spatele la el, al\turi de inginerul de sunet [i lumini, înaintea unui pupitru cu multe butoane. Imaginea noastr\, public [i autor, ap\rut\ la început în oglind\ (în abis!) [i reluat\ la sfîr[it, cînd cade „cortina” în care ne putem vedea ([i dincolo de care se pot z\ri, ca ni[te umbre, [i actorii), va înveli simbolic aceast\ minunat\ reflec]ie multipl\ derulat\ în fa]a noastr\. O reflec]ie, printre altele, despre noi - nu doar „public”, ci [i oameni. Prezen]a lui VIF acolo, în public (în fa]a lui, dar cu spatele) [i pe scen\, ca imagine - fa]\ în fa]\ cu publicul, în oglind\, dar [i cu el însu[i, autor [i om în carne [i oase în acela[i timp, m-a emo]ionat la început [i mai ales la sfîr[it cum rar mi se întîmpl\ la teatru. Parte din spectacol (în oglinda lui!) [i martor al propriei reprezenta]ii, creator [i dirijor, gînditor [i director de scen\ - cam asta înseamn\ un autor pentru mine, cu tot cu punerile în scen\ (fie ea scena într-o sal\ de teatru sau într-o carte) ale - s-o numim înc\ a[a func]iei-autor. P.S. Data viitoare - despre Scriitopie [i autoarea ei, Mihaela Ursa Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus A publicat mai multe volume de poezii (X Volubilis - 1999, - 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Exuvii - 1997) [i eseuri (V Clava. Critific]iune cu Gellu Naum, 2004).

abroad

ruxandra ana

dosar de expat smacznego!1 usesem avertizat\ c\ n-o s\-mi fie u[or („Întreab\ de dou\ ori dac\ e f\r\ carne!”). Aveam s\ descop\r propor]iile acestei aventuri vegetariene în Polonia abia dup\ ce m-am instalat, mi-am decorat [i redecorat camera, mi-am schimbat de c`teva ori orarul, adic\ atunci cînd mi s-a f\cut foame de mîncare normal\, nu din pungi, cutii, conserve, plicuri. Am un prieten englez care mi-a m\rturisit c\ în primele luni în Cracovia a mîncat doar frytki (cartofi pr\ji]i), pentru c\ habar n-avea ce se ascunde în spatele complicatelor m`nc\ruri poloneze. M-a amuzat experien]a, dar am fost convins\ c\ exagereaz\. Totu[i, cu lec]ia înv\]at\, am pus întrebarea la auzul c\reia to]i chelnerii, barmanii [i buc\tarii pe care i-am înt`lnit în ultimele luni fac ochii mari, m\ roag\ s\ repet, [i-mi r\spund pe jum\tate încurca]i, pe jum\tate surprin[i. În ciuda tuturor precau]iilor pe care mi le-am luat, m-am trezit cu o por]ie de pierogi vegetarieni cu carne tocat\ pres\rat\ deasupra. Pentru arom\. Dovleceii pané cu buc\]i de costi]\, salatele cu cîrna]i, sendvi[urile cu ton, feliile de [unc\ la micul dejun, toate par s\ treac\ drept mînc\ruri acceptabile pentru vegetarieni. Motivul pentru care prefer s\ m\nînc singur\, sau cu al]i vegetarieni, e destul de simplu: am un comportament aproape maniacal. Întreb de zece ori, citesc în paralel meniul în polon\ [i în englez\, dac\ nu am op]iunea asta, atunci citesc cu dic]ionarul, desfac fiecare buc\]ic\ de mîncare pîn\ ajunge s\ arate ca piureul de bebe, [i în sfîr[it am ajuns la performan]a de a mesteca de 41 de ori fiecare îmbuc\tur\, a[a cum scrie prin revistele de femei c\ ar trebui s\ fac\ o lady. Prietenii mei polonezi mi-au spus c\ nu o s\ putem ie[i împreun\ niciodat\ la o cin\ adev\rat\. Oricîte mofturi a[ face la capitolul mîncare, exist\ un loc de care m-am îndr\gostit la prima vedere [i care-mi simplific\ semnificativ existen]a: restaurantul Złoty Osioł (M\garul de Aur). Arat\ ca o camer\ în care cineva a îngr\m\dit mobile vechi, desperecheate, a acoperit mesele cu e[arfe indiene [i pere]ii cu covoare orientale sau cu desene psihedelice, abuzînd de culoare parc\ pentru a contrasta cu cenu[iul din strad\, [i în care clientela e la fel de eclectic\ [i de colorat\ ca decorul, de la hippie wananbes îmbr\ca]i fistichiu la studen]i ve[nic pe fug\, p`n\ la doamne la v`rsta a treia, cochete [i cu chef de vorb\. ew York are zg`rie-norii, Parisul e al marilor De cînd sînt în Katowice n-am reu[it s\ epuizez oferta de tarte, lasagna, paste [i salate, unele mai ciudate [i mai bulevarde, `n timp ce Istanbulul marcheaz\ îmbietoare decît altele, tentante chiar [i pentru carnivorii convin[i. malurile cornului de aur cu moscheile sale aparent L\sîndu-mi obsesiile [i capriciile personale deoparte, buc\t\ria polonez\ are o doz\ s\n\toas\ de asem\n\toare `ntre ele. ~n fiecare ora[, mare sau originalitate, care o face interesant\ [i ca obiect de studiu, pentru mofturo[i ca mine, [i ca obiect de degustare, mic, forma arhitectural\ predominant\ este d\t\toare de pentru cine are chef de experimente culinare interculturale. Printre nenum\ratele feluri de supe, exist\ dou\ celebre, via]\, `n cel mai intim sens al cuv`ntului, at`t pentru ora[ c`t care chiar merit\ încercate: Żurek [i barszcz. Prima e din secar\, cu c`rna]i [i cartofi ([i indicat\ în caz de mahmureal\), [i pentru cei care-l populeaz\. Iar via]a se `mplete[te `n mare a doua din sfecl\, ocazional cu g\lu[te. Vara e foarte popular\ o sup\ rece din sfecl\ [i iaurt (chłodnik), cu ridichi, m\sur\ `n jurul acesteia, form`nd deprinderi [i cre`nd ritualuri... arpagic [i p\trunjel. Trecînd la feluri „serioase”, primele care-mi vin în minte ca trademarks poloneze sînt bigos, Los Angeles, sear\ de octombrie. Se f\ceau dou\ s\pt\m`ni pierogi [i gołabki. Bigos (sau „tocana vîn\torului”) e genul de mîncare pe care fie o adori, fie o vomi]i. Ingredientele de c`nd ajunsesem `n ora[ul care avea s\-mi fie gazd\ pentru principale s`nt carnea, varza proasp\t\ [i murat\ [i ceapa, care se fierb la foc mic vreme îndelungat\, [i se 4 ani. Vizitasem deja downtown-ul, o aglomerare de 8 zg`rieservesc cu extra-por]ii de carne [i cîrna]i. La origine, acesta era un fel de mîncare destinat exclusiv aristocra]ilor nori [i str\zi pustii dup\ ora 9 seara, de fapt un district de (erau, de altfel, singurii care-[i puteau permite atît de mult\ carne), iar în prezent se spune c\ aduce noroc, a[a birouri `n termeni americani. Am avut impresia clar\ c\ via]a c\ nu lipse[te de pe masa de Revelion. Pierogi sînt pernu]e de aluat umplute cu... carne, dar [i cu ciuperci [i varz\ din LA trebuie s\ fie `n alt\ parte. A[a c\ a[teptam, `n acea acr\, sau cu brînz\ (pentru vegetarieni, aten]ie la extra-por]ia de carne tocat\). Se fierb sau se pr\jesc [i sînt sear\, o prieten\ cu care urma s\ ies pentru a descoperi adev\ratul absolut delicio[i [i foarte u[or de preparat acas\ - de altfel, se g\sesc semiprepara]i în mai toate magazinele, ora[. ~mi aduc bine aminte cum a sosit `n cul-de-sac-ul unde deci efortul e minim, [i rezultatul încînt\tor. Exist\ [i în varianta dulce, cu gem de c\p[uni sau cu ciocolat\. se afla casa `nchiriat\ de mine. Ne-am suit `n ma[in\ [i mi-a zis Gołabki înseamn\ în polon\ porumbei, dar felul de mîncare n-are nimic de-a face cu p\s\rile, [i seam\n\ destul c\ [tie un restaurant mi[to unde am putea cina, dup\ care ne-am de mult cu sarmalele. Carnea tocat\ amestecat\ cu orez se învele[te în foi de varz\, se presar\ cu morcovi [i fi `nt`lnit cu al]i amici de-ai ei (adic\ autohtoni). Am condus o ciuperci [i cu un sos din past\ de tomate, ap\ [i zah\r brun. P`n\ s\ trecem la desert, nu putem s\ uit\m de vreme printre case `n[irate egal, cu arhitectur\ egal\, pe un asfalt, fasolka po bretonsku, tocan\ de fasole cu cîrna]i, kaczka na jabłkach, ra]a cu mere, sau kiełbasa, cîrna]ii slav\ Domnului, egal... {i apoi mi-a pus, „o s\ s\rim pe autostrad\”, polonezi, de obicei din carne de porc sau de vit\ (dar exist\ [i varianta din carne de mistre], ceea ce mie ceea ce am [i f\cut. mi se pare de-a dreptul revolt\tor, de cînd am dezvoltat o bun\ rela]ie de vecin\tate cu mistre]ii din p\durea Dup\ un timp am `ntrebat, naiv, dac\ mergem `n alt ora[, iar ea fermecat\ unde-mi petrec mai mult de jum\tate din timp. Chiar înainte s\ m\ apuc de scris, am fost pe-afar\ mi-a spus r`z`nd: „evident c\ nu... ce idee de ora[ ai [i tu”... C`teva fraze s\ m\ joc cu poi-urile [i, pre] de o clip\, drumurile ni s-au intersectat între parcare [i terenul de basschimbate [i c`]iva kilometri mai `ncolo ne-am „dat jos” de pe autostrad\ chet. Erau în grup destul de mare, dar foarte organizat [i în vitez\). {i tot n-am spus nimic despre mizeria, [i am intrat `ntr-o alt\ `n[iruire de case egale, a[ fi putut paria c\ nu o banal\, de altfel, salat\ de castrave]i, pe care o ador [i o comand de fiecare dat\ de dragul f\cuser\m nici un kilometru `n plus... Apoi am luat-o spre Melrose numelui. Boulevard, nu departe de locul `n care se afl\ vestita UCLA. Un bulevard La desert, declar Polonia campioan\ absolut\, pentru c\ nu exist\ nimic mai bun în lumea larg pe care se `n[iruie cl\diri joase, cu cel mult un etaj, cubice, cu ferestrele pr\jiturilor, a torturilor [i a pl\cintelor decît szarlotka , pr\jitura cu mere (op]ional [i cu mari ale vitrinelor [i cu reclamele luminoase ale magazinelor din\untru înghe]at\), sau sernik, un fel de pl\cint\ cu brînz\ dulce [i stafide sau caise. Bineîn]eles, e în top orbindu-m\ `n `ncercarea mea de-a vedea dincolo, ora[ul adev\rat. Nu am [i turta dulce (pierniki ), consemnat\ în cronicile poloneze înc\ din secolul 13, cu tot felul de arome, apucat s\-l v\d c\ci am intrat `ntr-un restaurant. Am luat cina, meniu fusion condimente [i glazuri. În Toruń exist\ un muzeu care documenteaz\ tradi]ia dulce, [i tot în Toru? vegetarian, cum altfel, [i o sticl\ de vin dup\ ce am fost legitima]i (spre exist\ obiceiul ca vizitatorii importan]i ai ora[ului s\ primeasc\ turt\ dulce în dar. Papa Ioan binele nostru, altfel ne-ar fi s\rit paharele la g`t, c\ci s`nt celebre pentru atacuri Paul al II-lea a primit un astfel de cadou, în forma sistemului heliocentric descris în lucrarea asupra tinerilor sub 21 de ani). Apoi, `napoi `n ma[ini, `napoi pe autostrad\ pentru lui Copernic, De Revolutionibus. a face jonc]iunea cu prietenii amicei mele, care, culmea (!), erau la o petrecere. Despre b\uturile tradi]ionale, sau mai pu]in tradi]ionale dar foarte populare, a[ putea M\ obi[nuisem deja cu petrecerile americane la care toat\ lumea st\ `n picioare scrie un articol separat. Totu[i, esen]ialul se poate rezuma în cîteva rînduri. Exist\ o asociere [i se mi[c\ de la o persoan\ la alta, transform`nd astfel ORICE petrecere `ntr-un care se produce aproape involuntar între polonezi [i votc\. Nu e complet neîntemeiat\, dar simulacru de cocktail. Evident, prima `ntrebare dup\ prezentare era „what do you realitatea e (cum se întîmpl\ de cele mai multe ori) la o oarecare distan]\ de stereotipul pe do?“ (a nu se confunda cu „how do you do“, englezescul traductibil prin „`nc`ntat de care-l na[te. Dar tradi]ia exist\ [i polonezii nu se dezmint de ea. Votca (simpl\, cu arom\ cuno[tiin]\”). De aici am dedus, dup\ vreun an de experien]\, c\ americanii s`nt de ment\, de vi[ine, de muguri de mesteac\n) se bea în pahare de shot -uri, rece, mai degrab\ human doings dec`t human beings, ceea ce `n sine nu e r\u. curat\. F\r\ sucuri, f\r\ amestecuri. Cu o excep]ie: Żubrówka, o votc\ dulceag\ [i popular\ Revenind la petrecere, am aflat, `n plin\ desf\[urare, c\ exist\ o ocazie special\ mai ales printre str\ini, care, la nevoie, se poate amesteca cu pu]in suc de mere. {i mai pentru eveniment. Gazda `[i pusese implanturi de silicon. Aten]ie, era în 1998. Rom<nia exist\ o combina]ie, pentru amatorii de shot-uri: cîinele turbat (wsciekły pies ), un nu intrase `nc\ `n plin\ revolu]ie a plasticului, iar eu `mi p\r\sisem ]ara de prin 1997. amestec de votc\, sirop de zmeur\ [i sos tabasco. S\ nu zice]i c\ numele nu-i o avertizare La un moment dat am fost invita]i c`te unul sau c`te doi s\ punem m`na pe s`nii gazdei, suficient\. Exist\ o vorb\ polonez\ (din ce-am aflat pîn\ acum, deocamdat\ mi-e greu dezgoli]i complet, pentru a evalua lucr\tura (the job). Nice job. Atingerea mi-a l\sat s\-mi dau seama dac\ unele proverbe, zic\tori [i vorbe de duh sînt general impresia unei suprafe]e perfecte precum asfaltul, pe care se putea glisa f\r\ nici un fel valabile sau sînt consacrate în grupul meu de prieteni [i cuno[tin]e) care spune c\ de opreli[te (`n afara sf`rcului, care de obicei, `n astfel de cazuri, este perpetuu protuberant). votca se bea în cas\, vinul în parc, [i berea în baruri. Peste vin putem trece cu u[urin]\, Dup\ dou\ ore de b\ut [i „socializat” ne-am suit din nou `n ma[in\, pe autostrad\, [i nimic notabil în zona asta, ca s\ ajunem la cealalt\ tradi]ie, a berii. Exist\ c`teva apoi la plaj\, unde ne-am relaxat p`n\ a venit poli]ia care, cu un reflector imens pus pe noi, m\rci foarte populare, cum sînt Żywiec, Tyskie sau Okocim, [i cînd spun ne-a anun]at c\ plaja se `nchide la ora 22:00 [i c\ trebuie s\ o p\r\sim. Din nou `n ma[in\ [i populare înseamn\ c\ [i la -20 de grade, în baruri (inclusiv în cortul din p\dure, pe autostrad\, apoi acas\... unde temperaturile sînt tot sub minus) lumea bea bere. Rece, la halb\, Am continuat timp de vreun an s\ caut ora[ul. M\ suiam [i eu `n ma[in\, conduceam ca eventual cu sirop de zmeur\ sau de ghimbir, poate cu Sprite (mai ales [oferii). s\ ajung undeva, [i `ntotdeauna acel undeva nu era ceea ce `mi imaginam eu, adic\ acel Cine chiar nu mai poate de frig, are dou\ variante: mai sus-men]ionatele shotreper ultim arhitectural care ar putea fi ora[ul. P`n\ `ntr-o sear\ c`nd, conduc`nd, mi-am dat uri de votc\, sau grzaniec - bere fiart\ cu miere, papric\, scor]i[oar\ [i cui[oare. seama. Am `ncetat s\ caut. Eram pe elementul definitoriu al Los Angelesului: Autostrada. Suprafa]a Cînd am descoperit aceast\ inven]ie, mi s-a p\rut cam la fel de dezgust\toare glisant\, neted\, pe care ro]ile alunec\ f\r\ a se prinde de ceva precum degetele [i palma alunec\ ca untura de pe[te. Dar nu e deloc atît de imposibil\ pe cît pare. Merit\ încercat\, pe un s`n cu implanturi de silicon, surfer constant `n c\utarea unui sine care scap\ definirii. m\car de dragul experimentului, ca de altfel [i celelalte feluri din tradi]ia culinar\ polonez\.

alexandru b`l`[escu

via]a \n alte p`r]i

Los Angeles noaptea

Poft\ bun\!

Ruxandra Ana, 24 ani, înva]\ limba polon\. Acum, la Universitatea Silezian\ din Katowice, dup\ un an la Limbi [i Literaturi Str\ine în Bucure[ti. A terminat Facultatea de Litere, a fost PR la Observator cultural, iar acum î[i împarte timpul între cursuri, joburi studen]e[ti, scris [i traduceri.

Alexandru B\l\[escu, antropolog, specializat în antropologie politic\, cu expertiz\ în Orientul Mijlociu (Iran) [i Islamul contemporan, de]ine un doctorat în Antropologie la Universitatea din California, Irvine (UCI, 2004). A predat la: American University din Paris, University of California, Irvine, Critical Theory Center din Paris [i la RUW Bahrain. În prezent, Alec B\l\[escu se afl\ în Bucure[ti, este cercet\tor independent [i lector asociat la {coala Na]ional\ de Studii Politice [i Administrative.

La cules de brebenei [i barabule

Cipri, 21 de ani, liber profesionist

(pag. 88 - 90)

„Adusese destul\ buruian\ pentru porc, a[a cum f\cea în fiecare sîmb\t\, ca s\ aib\ [i pe a doua zi, cînd avea plan de joac\. St\tu [i se gîndi [i v\zu c\ n-are cu cine s\ se joace, c\ci se s\turase. Se gîndi s\ aduc\ mai bine un sac de brebenei, ca s\ aib\ [i pe mîine, iar mîine, dac\ are chef, poate s\ se mai duc\ o dat\ s\ stea pe un sac. Mai ales c\ [i azi poate s\ stea pe sac cît vrea. Era o duminic\ frumoas\, cu mult soare, [i Sa[a se opri mai întîi pe deal, unde cre[tea iarb\ pentru perii, ca s\ priveasc\ satul. Se a[ez\ în iarb\ [i se uit\ în jos. Era a[a mic satul \sta al lui. Dac\ te uitai de pe deal, vedeai toate casele [i puteai s-o vezi chiar [i pe baba Hania cum ]ip\ prin ograd\ cînd d\ de mîncare la g\ini. Se întinse pe spate [i se uit\ la cer. Era un cer albastru, cu mul]i nori albi [i fierbin]i, ca ni[te miezuri de pîine. Erau atît de aproape [i p\reau grei. Sa[a se gîndea c\ pe un astfel de nor ar putea s\ stea Dumnezeu f\r\ s\ cad\, atît de gro[i erau. Dup\ ce se uit\ mai mult, i se p\ru chiar c\ îl vede aplecat peste el. Dar în curînd totul s-a destr\mat [i începu s\ semene cu altceva. Nici n-avea cum s\ fie Dumnezeu acolo. Se s\tur\ [i se ridic\ s\ plece. Î[i trase pantalonii [i se aplec\ s\ ridice sacul, dar tot atunci v\zu pe sub bra] o bucat\ de cer. I se p\ru atît de ciudat s\ te ui]i la cer pe sub bra], încît mai încerc\ o dat\. N-a mai v\zut niciodat\ un asemenea cer. Norii parc\ mergeau mai repede [i parc\ nu mai erau sus, ci jos. Desf\cu picioarele [i se aplec\ s\ priveasc\ [i-a[a. V\zu o ap\ care clocotea sub el. Se trînti la p\mînt [i se apuc\ cu mîinile de iarb\. Era atît de înfior\toare apa aceea, clocotind acolo sub el. Ce fric\ i-a fost s\ nu cad\. Atît de stra[nic\ era apa aceea. Se mai aplec\ [i mai încerc\ o dat\ [i-o v\zu iar\[i. Se trînti pe burt\ [i st\tu a[a. Era atît de bine c\ st\ aici pe p\mînt, c\ n-a c\zut [i a r\mas pe dealul unde cre[tea iarb\ pentru perii. Era atît de frumos dealul acesta. Era atît de bine c\-l cheam\ Sa[a [i era atît de bine c\ baba Hania se mai auzea înc\ în vale, strigînd în ograd\ dup\ g\ini. Se ridic\ [i se aplec\ dup\ sac, dar de data asta ]inu ochii închi[i. N-a mai vrut s\ se uite la cer printre picioare. Îi era fric\ s\ nu cad\ în cer, de[i [tia el c\ n-are cum s\ cad\. Trecu prin livada mic\ de nuci, îns\ nu se opri, se duse direct în p\durea cea mare [i se afund\ printre brebenei. Era atît de bine c\ aici nu se mai vedea cerul. Erau numai ni[te firmituri de cer care nici m\car nu sem\nau a cer. Se gîndi mai întîi s\-[i vad\ bîrnele. Se duse întracolo [i le c\ut\. Era atît de bine c\ nu se gr\bea nic\ieri, c\ n-avea nimic de f\cut pe ziua de azi, putea s\ str`ng\ un sac de brebenei sau putea s\ nu-l strîng\, oricum, mai avea acas\ înc\ unul. Nu se gr\bea, mergea încet [i se uita la copaci [i prin tufi[uri, poate vede vreun cuib de pas\re, vreun iepure sau vreo c\prioar\. Erau iepuri în p\dure [i erau [i c\prioare, [i vulpi, [i mistre]i, chiar dac\ el nu le v\zuse niciodat\. A auzit pe mul]i care spuneau c\ au v\zut vulpi [i mistre]i, c\prioare [i chiar un cerb [i poate c\ va avea [i el vreodat\ norocul s\ le vad\. El v\zuse numai o dat\ un iepure mort pe care p\durarul îl ducea de urechi, mai mult nu v\zuse nimic. Se uita îns\ acum mai atent, poate vede.”

La ]ar\ lumea e mai lini[tit\

populi box

{tefan Ba[tovoi Iepurii nu mor

Ce înseamn\ brebenei? E literatura postmodernist\, în care la un moment dat copilu’ \sta cade în cer [i înoat\ pe acolo, [i zburd\ pe „miez de pîine”? Sau î[i d\ seama c\ e schizofrenic, pentru c\ mie nu prea mi se pare un copil s\n\tos? Nu ]i se pare c\ e pu]in cam tulburat? Sau e o banalitate din aia care a[a e de la început pîn\ la sfîr[it? C\ io nu am cum s\ îmi dau seama din fragmentul \sta. A[a doar despre fragment... ? P\i tu ce crezi, am io fa]\ de om care s-ar pune s\ citeasc\ despre cules de brebenei [i copii care se uit\ la cer printre picioare [i v\d pe cer miez de pîine [i Dumnezei? P\i, hahaha, nu, normal c\ nu. Da’ e cumva traducere sau ceva? C\ are un limbaj a[a, cum s\ zic, prost. Parc\ î]i st\ în gît cînd cite[ti. Asta cu brebeneii [i bîrnele. A, [i asta, chestia asta: „El v\zuse numai o dat\ un iepure mort pe care p\durarul îl ducea de urechi, mai mult nu v\zuse nimic.” Mie îmi sun\ aiurea, cum c...t „mai mult nu v\zuse nimic”. Da, poate ar mai trebui s\ mai pun [i io mîna pe o carte c\ nu am citit decît pu]ine c\r]i, mai mult nu citisem nimic. Dar dac\ pun, [i anume mîna pe o carte, nu o s\ fie asta sau în genu’ \sta [i în nici un caz cu copii pe cîmpii la cules de brebenei. Am citit destule rahaturi de genu’ \sta cînd eram la [coal\, cu copii [i ]\rani pe cîmpii, la cules de brebenei [i barabule. Dar ceva despre lumea asta în care tr\im noi se scrie sau ai ales tu la [to un text d-\sta dat naibii?

Doamna Geta, 46 de ani, femeie de serviciu

u Da, mam\, e frumos... Da’ io nu în]eleg prea bine aceast\ paca s\ vorbesc despre el [i ce vrea s\ zic\ autorul. Nu m\ pricep io a[a bine la c\r]i. Io dau toat\ ziua gin\ v rem s \ cu m\tura pe-aici [i nu citesc, mam\. Nici ziare spunem un singur nu prea citesc c\ nu m\ intereseaz\, c\ nu m\ lucru: [ i n elitera]ii c itesc, cu siguran]\ pricep, politic\ sau care se mai dezbrac\. Da, citesc literatur\ nou\, dar nu le cunoa[tem ce scrie autorul \sta al t\u e o lume frumoas\, p\rerile. Din acest motiv, vom lua cîte o care probabil acolo la ]ar\ unde e el, nu cunoa[te problemele de aici de la ora[. C\ a[a e, la carte proasp\t ap\rut\, vom merge din ]ar\ lumea e mai lini[tit\, oamenii nu se gr\besc cas\ `n cas\, din strad\-n n strad\, de la tot timpul [i mai au timp s\ î[i dea bun\ ziua, facultate l a f acultate, d e la minister la s\ se întrebe de via]\, de copii, de s\n\tate. Nu minister, vom citi un fragment, vom e lumea a[a rea. Stau s\ mai se uite [i la ce e în jurul lor, a[a cum face fata asta, Sa[a, [i s\ se înregistra p\rerile ascult\torilor/ minuneze. E greu... e s\r\cie, necazuri, greut\]i. cititorilor [i vi le vom transpune Nu [tiu, mam\, dac\ a[ avea io timp s\ citesc aici, în „Populi box”. toat\ cartea, dar ce mi-ai ar\tat tu e foarte frumos scris, se vede c\ e un om cu carte. P\i, da, probabil dac\ a[ avea timp a[ citi-o [i mi-ar pl\cea.

nu ma mai spama

Gicu, 25 de ani, student T.C.M. (pe mail) ce e mah tampenia asta cu iepuri, k am crezut din subject k e un spam sau ceva. si dupa ce am citit ce mi-ai trimis tot la prima concluzie am ajuns... spam. :) n-am ce sa-ti zic despre textu asta... un copil care se pune in cap si se uita la cer si culege tampenii de pe camp, si vrea sa vada animale si isi aduce aminte ca a vazut el la unu in mana un iepure mort... dar cartea se numeste iepurii nu mor... pfffu... e plictisitor si cre k mai bine m-as taia pe maini decat sa citesc o plicticosenie dasta cap coada... bine k am scapat de compunerile din liceu si dau acu peste tine :)... auzi buruiana de porc si saci de brebenei :)))... caterinca viata asta la tzara pe saci de brebenei... da, in ce an e scrisa asta, e de-a lu sadoveanu? ai luat-o de prin vreun manual? sau faci tu vreun manual de limba si literatura romana si ceri pareri acu daca sa bagi textu asta acolo sau nu... daca da baga-l pe acolo pe langa bubulea taichii sau cum era aia... :):) ca din ce imi amintesc merge, asa... hai nu ma mai spama vbim

31 noua literatur`................................................................................decembrie 2008 - ianuarie 2009................................................................................num`rul 20