noua literatura # 21 by noua literatura

sumar Cecilia §tef`nescu: „Am impresia c` trag dup` mine obiec]iile primei c`r]i“ ....................... 4

mihaela [chiopu scrieaici punct com

Despre Intrarea Soarelui de Cecilia §tef`nescu ....................... 8

ce-avem noi acia?

Maria Manolescu: Poveste de dragoste cu scriitor ......... 9

oi avem acia `n primul r`nd bricheta legat\ cu lantz de un spray, c\ cic\ m\car pe asta s\ o v\d, a zis domnu’ manuel podobitz\. acela[i domn despre care zic, dac\ tot a reglat problema incendiilor, a pus [i nitzic\ ordinatzie `n mald\rele de lucruri care `tzi `mputzineaz\ sperantza la mine acas\.

Cristina Chevere[an: Updike [i maladiile prezentului ........... 9 Ana Chiri]oiu: Ioana Nicolaie, Arnon Grunberg, Coming of age ....... 10 Ana Maria Sandu: Coinciden]e .................................... 10 §tefania Mihalache: Berti ................ 11 Marieva Ionescu: Dana Catona, F`in` [i drojdie. Au ralenti ...................................... 12 Radu Nedelcu]: Adrian Chivu, Dilema cititorului orb/sau prost ...... 13 R`zvan Mihai N`stase: Gabriel Dimisianu, Oameni [i c`r]i, jurnal [i amintiri ............................ 14 Florin Irimia: Helen Dunmore, Secretele familiei ........................... 15 Dosar: Antologii literare: Gruia Dragomir, Ruxandra Ana, R`zvan Mihai N`stase, Ana Chiri]oiu, Lumini]a Marcu ...............................16 Gruia Dragomir: Christopher Goffard, Crime fiction, pove[ti la tejgheaua barului [i m`rturia unui turn`tor ..... 20

vreau s\ zic `n sofragerie. sofrageria a avut la un moment dat o cocioab\ central\ `n care z\ceau suluri cu proiecte de la [coal\. acolo unde tzin oamenii ce au mai de pretz eu doseam, `n spatele unor p`nze prinse `n pioneze, osteneala mea de ani de zile. `ntr-o bun\ zi m-am trezit c-o `ntreb pe irina nicolau dac\ ea consider\ c\ a avut servici. a dat din cap [i-a zis c\ nu, pentru c\ principiul este c\ ai servici atunci c`nd te duci `n loca[ul cu pricina cu fric\ - vai de mine aia, vai de mine ailalt\. de ce amintesc acuma de servici pentru c\ acia despre care vorbesc io e un loc cam cu suspine, nimeni nu are

Vasile Ernu: Jurnal de tranzi]ie XXI .. 21 Ruxandra Ana: Semnat [i parafat .......................... 23 Noua art`: Sorana Munteanu, Despre reconstituire [i alte „re-u uri“ \n RE:akt! ...................................... 24

PR de editur`: Daniela Iorga, Editura Vellant ............................... 27

Blog review: Nu numai umor Patafizic` [i fum ............................ 29

Paginare: Ionela Stanciu Corectur\: Ioana Profirescu Colaboratori permanen]i: Mihaela Michailov (art\, film, teatru), Cristina Chevere[an, R\zvan Mihai N\stase, Ruxandra Ana (art\), Alex. Cistelecan, Elena Dr\ghici, Marieva Ionescu, Barna Némethi, Sorana Munteanu, Radu Nedelcu], Cristina Foarf\. Scriitori invita]i: Cezar Paul-B\descu, Adrian Buz, Vasile Ernu, Radu Pavel Gheo, Cosmin Manolache, Ion Manolescu, Maria Manolescu, {tefania Mihalache, Simona Popescu, Ana Maria Sandu, Jean-Lorin Sterian, Robert {erban, C\lin Torsan. ISSN 1842-5674 Adresa redac]iei: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucure[ti. Telefon: 021 316 79 85 e-mail: noua_literatura@yahoo.com

noualiteratura.ro

Tiparul: Aius PrintEd Craiova

an de an m\ `nc\p\tz`nez s\-i scot coatele irinei din h`rtie [i cred cu deplin\ ambitzie c\ e doar o mod\ s\-i dai omului `n cap cu uitarea. `ntr-o zi, un copil bolnav r\u mi-a zis „s\ nu m\ uitzi”, [i io m-am iritat brusc - a[a ceva nu se zice, ce-i aia „nu m\ uita”? pe urm\ mi-am zis, ca un adult sc`rnav - ah, da’ copilu, cine [tie c`te zile mai are, e `ndrept\tzit s\ zic\ adev\ruri patetice. am susurat cu nervozitate - cum s\ te uit io tocma’ pe tine, [i mai c\ a[ fi dat cu basca de saltea. practic, uitarea asta nu m-a binecuv`ntat niciodat\. e un fel de reactzie ca la mama care declar\ artz\goas\ un adev\r personal: copiii trebuie pupatzi numa-n somn, c\ altfel se obr\znicesc.

cu draci sau f\r\, nu m\ las p`n\ nu-mi amintesc exact cana, papagalii [i fotoliul. ce poate s\ mi se mai `nt`mple `n lumea asta cu servici ?

Noua e-literatur`: Elena Dr`ghici, Poezie american` online .................. 28

Revist\ editat\ de Uniunea Scriitorilor din România Editor coordonator: Lumini]a Marcu Editori: Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir Art Director: Mihaela {chiopu

practic `ncerc `n toate chipurile s\ aduc vorba de irina. a fost ziua ei pe 29 ianuarie. c`nd te p\le[te o dram\, lumea te prive[te cu nesatz [i cu `ntzelegere pioas\, da’ dac\ cumva se repet\, dai de b\nuit c\ e[ti cam prea melancolic [i deplasat. `n caz c\ ai putzin\ minte nu cine [tie ce, de la un moment dat

revin [i vreau s\ mai zic un lucru irina avea o can\ roz sinistr\ [i ni[te papagali de plastic - un cuplu care debita `n ne[tire c`ntecele de amor. iar eu m\ `ncr`ncenez s\ smulg imaginea asta din p`cla `n care v`r`m oamenii care se car\, ca [i cum ei n-ar fi avut niciodat\ balcon [i papuci.

ea sigur m-ar `ntzelege. de cur`nd am auzit pe cineva pl`ng`nd m\runt [i zic`nd - n\[ic\, n\[ic\, unde te duci tu, unde te duci, tu, care tz-ai realizat copchilu’, uni pleci?

Noul teatru: Mihaela Michailov, Rimini Protokoll, teatrul exper]ilor cotidieni ............... 26

Teasing editorial: Nicholas Mosley, Mon[tri plini de speran]` ................ 31

domnu’ podobitz\ a spus c\ e un avantaj `n chestia asta - ce cas\ mai e ca a mea - cu un melc pe tavan, cu Isus la baie al\turat unei mici cuve cu ap\ sfintzit\, cu monitoare pr\v\lite printre vopsele [i cu pensule uscate - deci, domnu’ podobitz\, ocup`ndu-se de psihicul meu, a continuat insistent - ce femeie de v`rsta pe care o posezi mai are a[a ceva?

`ncolo `tzi tzii gura [i-tzi molf\i `ntre m\sele conditzia `mputzit\ de om adult.

o fi. da’ p`n’ la urm\, tot la mine-acia e mai bine [i trag n\dejde c\ `ntr-o bun\ zi o s\ g\sesc inelul de aram\ dintr-o cing\toare tz\r\neasc\, [i br\tzara de la rodica, [i o foarte am\r`t\ foaie despre `ngeri pe care a scris-o cu m`nutza ei irina nicolau.

Cosmin Manolache: Bul`u ............... 22

Traduc`tor: fa]`-profil: Alina Cantacuzino, Proza lui Roberto Bola–o este intens`, luminoas` [i \ndep`rtat` ca o stea ..................... 30

cum s\-[i `ntind\ o tortitz\, nimeni nu poate g\si dup\ logica obi[nuit\ un lucru[or, fie el c`t de pretzios. e ceva care m\ face s\ cred c\ se profit\ zdrav\n de incon[tientza mea anii, lunile [i lucrurile se dau de-a dura amestec`ndu-se, [i atunci c`nd s`nt optimist\ m\ g`ndesc c\ poate o [i iau `napoi. (nu e sigur c\ toate astea mi se trag de la servici, dar totu[i)

Eduardo Mendoza, Mauricio sau alegerile locale, traducere din spaniol\ [i note de Radu Niciporuc, Editura Humanitas Fiction, Colec]ia „Raftul Denisei”, 2008, 320 pag., 29,70 lei

n cartea lui Eduardo Mendoza totul se petrece în Barcelona anilor ’80 [i, aparent, atmosfera ar trebui s\ semene cu aceea din România contemporan\. Dup\ o dictatur\, via]a politic\ încearc\ s\ se refac\, adoptînd în rîndurile ei oameni obi[nui]i, cum ar fi un medic stomatolog, protagonistul c\r]ii. Dar o s\ vede]i, de[i politica înseamn\ compromis peste tot, lumile nu seam\n\ esen]ial. O carte scris\ cu subtilitate psihologic\, un autor spaniol tradus [i premiat [i o traducere f\r\ cusur. (L.M.)

premul, traducere din limba Augusto Roa Bastos, Eu, sup spaniol\ [i prefa]\ de Andrei Ionescu, Editura Curtea Veche, Colec]ia „Byblos”, 2007, 560 pag., 32 lei. n roman clasic al temei dictatorului - m\ întreb cît de cunoscut de romancierii no[tri „de for]\” - , ap\rut în 1974, în traducerea de zile mari a lui Andrei Ionescu. Dincolo de importan]a temei, romanul lui Roa Bastos este un uria[ puzzle de discursuri, unele dintre ele ajungînd pîn\ la paragrafe de documente oficiale, de note, de m\rturii cît se poate de non-fic]ionale, amalgamate într-un tot literar de o complexitate intimidant\. O carte care nu se cite[te [i nici nu se uit\ u[or. (L.M.)

num`rul 21............................................................................................februarie 2009............................................................................................noua literatur`

Miguel de Cervantes, Galateea, Opere narative complete I, traducere de Sorin M\rculescu, Editura Paralela 45, 2008, 448 pag., 39 lei.

Anita Albus, Paradis [i paradox, traducere din limba german\ de Monica-Maria Aldea, Editura RAO, 2007, colec]ia „Biblioteca RAO”, 320 pag., 60 lei. istorie cultural\ compus\ din detalii minu]ioase, atent alese [i bine legate, pentru care îmi imaginez c\ autoarea a stat ani `ntregi în biblioteci, r\sfoind laolalt\ manuscrise vechi [i studii recente, reproduceri dup\ tablouri, schi]e [i h\r]i, biografii celebre sau dezgropate din anonimat, c\r]i de literatur\ [i cercet\ri [tiin]ifice. Aceea[i grij\ pentru detaliu se reg\se[te [i în aspectul c\r]ii, o adev\rat\ bijuterie editorial\, cu nenum\rate reproduceri [i desene, [i în traducerea - probabil greu de documentat - a Monic\iMaria Aldea. O carte de ]inut pe noptier\ [i de r\sfoit din cînd în cînd, în care secolele 16-20 prind o alt\ via]\, ca [i personajele lor, fie ele ilustre sau nu. (A.C.)

Jeanette Winterson, Portocalele nu sînt singurele fructe, traducere din limba englez\ [i note de Vali Florescu, Editura Humanitas Fiction, colec]ia „Raftul Denisei”, 2008, 216 pag., 23,40 lei ebutul cunoscutei scriitoare Jeanette Winterson este un foarte viu exerci]iu de dezvr\jire [i o provocare a limitelor cu care cre[tem: tîn\ra Jeanette a fost înfiat\ de o familie de evangheli[ti [i crescut\ în tonalit\]i de predici, destinat\ unei vie]i de misionariat; descoperirea c\ e lesbian\ o abate îns\ de la aceast\ cale, împotriva voin]ei sale, [i o exclude din cercul biserico[ilor cinsti]i. Cu toate acestea, Jeanette nu prive[te în urm\ cu mînie, ci e cumva recunosc\toare pentru excluderea - fie ea [i angoasant\ - care i-a prilejuit o alt\ via]\. Povestea tinerei Jeanette care înva]\ s\ o ia de la cap\t se bucur\ de o traducere expresiv\ în limba român\, ceea ce face din ea o lectur\ cu atît mai încînt\toare. (A.C.)

lumini]a marcu

editorial

orin M\rculescu continu\ cu discre]ie o munc\ ce î[i a[teapt\ înc\ aprecierea just\. Dup\ noua traducere a lui Don Quijote, acum, cu Galateea, primul roman al lui Cervantes, Sorin M\culescu completeaz\ întreaga oper\ narativ\ a clasicului spaniol. Vor fi reeditate într-o serie dedicat\ a Editurii Paralela 45 [i Nuvelele exemplare, [i Muncile lui P ersile [ i a le S igismundei. Discu]ia care ar trebui ini]iat\ cu acest prilej ar trebui s\ apar]in\ în primul rînd speciali[tilor hispani[ti. Eu vreau s\ spun doar atît: romanul pe care Cervantes l-a publicat la 38 de ani, în 1585, se cite[te în traducerea [i cu explica]iile lui Sorin M\rculescu, ca un roman aproape contemporan. În aceast\ munc\ atît de complex\ [i cu rezultate atît de spectaculoase trebuie men]ionat [i numele redactorului, Mugurel Butuza. (L.M.)

cele mai frumoase 20 de c`r]i rom~ne[ti din ultimii 20 de ani

u sînt neap\rat o admiratoare a topurilor [i simt c\ pe undeva exist\ o nedreptate atunci cînd trebuie s\ alegi o carte [i nu alta, un autor [i nu altul, mai ales cînd sînt vii [i îi cuno[ti [i îi antipatizezi ca oameni sau dimpotriv\, î]i sînt prieteni. Dar trebuie s\ recunoa[te]i c\ nimeni nu e indiferent la numere cu zecimi exacte, la anivers\ri, la rotunjimi istorice. {i c\, totu[i, topurile, atunci cînd sînt f\cute pe baza unui r\spuns al cît mai multor reponden]i, au un miez. Semnific\ ceva. Sau m\car, cel pu]in, amintesc ni[te c\r]i poate uitate. Iar cînd argumentele alegerii sînt bune, conteaz\ [i doar un singur r\spuns. A[adar, anul acesta se împlinesc 20 de ani de la c\derea comunismului, adic\ de la reîntoarcerea la totala libertate de expresie. Oricîte metehne ar avea tranzi]ia româneasc\, aceast\ libertate deplin\ nu se poate nega. {i în toat\ aceast\ perioad\ s-au publicat c\r]i de literatur\ român\. Sau au fost reeditate, în alte formule, cu revizuirea autorilor, c\r]i nedrept\]ite în comunism. De proz\, de poezie, de eseistic\. Se pot alege 20 cele mai bune? Nu [tiu dac\ „se pot” alege, dar [tiu precis c\ fiecare, dup\ propriul gust, dup\ propriile înclina]ii, aspira]ii sau admira]ii, poate alege. {tiu c\ se va spune: cum po]i compara o carte de poezie cu una de eseuri? Într-un studiu academic poate c\ nu po]i compara, dar în ceea ce prive[te „c\r]ile care ne-au marcat”, fiecare poate amesteca orice gen, într-o ierarhie a lui personal\. Aceste ierarhii personale [i curajoase le c\ut\m acum la Noua literatur\, mai mult decît ierarhia final\ care ar ie[i din num\r\toarea voturilor. De[i, dac\ se vor aduna suficiente r\spunsuri cît s\ fie relevant\ centralizarea lor, vom face [i aceast\ num\r\toare, la toamn\. Pîn\ atunci vom publica r\spunsuri, pentru argumentele interesante [i de dragul de a reaminti ni[te titluri. {i poate pentru a atrage astfel aten]ia celor din str\in\tate, a traduc\torilor [i a editorilor mereu interesa]i de „cele mai bune c\r]i”. Nu se poate da un r\spuns absolut la aceast\ întrebare, dar se pot da multe, foarte multe r\spunsuri personale. Acestea conteaz\. Cît despre frica de a-]i face du[mani, de a-]i crea antipatii pentru c\ ai ales o carte sau alta, aceasta e în firea lucrurilor. Cine nu în]elege s\ intre în acest joc, mai bine s\ nu mai vorbeasc\ niciodat\ public. Dispre]uiesc r\spunsurile de tipul „nu vreau s\ nominalizez ca s\ nu uit pe cineva”. E un egoism enorm la mijloc [i o fug\ de responsabilitate. Da, îmi asum o list\, numesc ni[te titluri, ni[te autori. Poate m\ în[el, poate am s\ revin cîndva asupra ei, poate am s\ adaug al]ii. Important e s\-mi asum preferin]ele [i s\ numesc ni[te scriitori care poate m-au ajutat prin scrisul lor. {i care mi-au pl\cut. {i pe care îi consider importan]i. {tiu c\ ne vom lovi de foarte multe fandoseli [i de despicarea firului în patru. Dar ne asum\m acest lucru [i v\ întreb\m pe to]i, cititori, scriitori, critici, traduc\tori, bloggeri, redactori, editori: ce c\r]i române[ti v-au pl\cut, ap\rute în ultmii 20 de ani? De ce? {tiu precis c\ unii vor în]elege a[a cum trebuie aceast\ provocare [i ne vor r\spunde. Scrie]i-ne pe e-mail-ul revistei: noua_literatura@yahoo.com. Vom publica r\spunsuri în fiecare num\r al revistei Noua literatur\, începînd cu luna martie.

p\rut, traducere Serdar Özkan, Trandaffirul disp din limba englez\ de Carmen-Iulia Bourceanu, RAO International Publishing Company 2008, 128 pag., 16 lei. i-a fost greu s\ m\ l\muresc care este adev\ratul prenume al autorului, pe copert\ ap\rînd Serdar, iar la pagina de copyright, Serdan. De asemenea, care este limba original\ a c\r]ii, titlul fiind trecut, tot la copyright, în englez\. Dar Serdar Özkan apare în toate referin]ele [i chiar pe coperta edi]iei române[ti ca fiind al treilea cel mai tradus scriitor turc contemporan, dup\ Pamuk [i Yasar Kemal... Scrie în englez\? Nic\ieri nu am g\sit vreo indica]ie în acest sens. Özkan este un scriitor turc, care tr\ie[te în Istanbul. În fine, dac\ m\car traducerea din englez\ ar fi una bun\, tot am mai putea în]elege. Dar primul paragraf, unul extrem de poetic („Ephesus! City of duality. Home to both the Temple of Artemis and the holy House of Mother Mary. The city which embodies both the ego and the soul.”), sun\ în române[te a[a: „Efes! Ora[ al dualit\]ii. Re[edin]\ a templului lui Artemis, dar [i a sfintei case a Fecioarei Maria. Ora[ ce personific\ atît egoul, cît [i sufletul.” Cunosc\torii pot verifica pe site-ul autorului [i varianta turceasc\. Nu pot s\ spun nimic despre carte, nu [tiu dac\ Özkan e mai apropiat de Coelho sau de Pamuk. Pentru c\ din p\cate nu pot citi o carte atît de prost tradus\ [i atît de neglijent redactat\. (L.M.)

noua literatur`............................................................................................februarie 2009 ...........................................................................................num`rul 21

scriitor: fa]` - profil

„am impresia c` trag dup` mine obiec]iile primei c`r]i”

ecilia {tef\nescu, 33 de ani, a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure[ti [i masteratul de Teoria Literaturii [i Literatur\ Comparat\ al aceleia[i facult\]i. A debutat în 2002 cu romanul Leg\turi boln\vicioase (reeditat la Editura Polirom în 2005 [i `n 2006), tradus în francez\ (2006) [i în polon\ (2009) [i ecranizat (2006), în regia lui Tudor Giurgiu. Filmul a fost selec]ionat în sec]iunea Panorama a Festivalului Interna]ional de Film de la Berlin, la festivalurile de film de la Karlovy Vary, Cottbus, Los Angeles, Sarajevo etc. [i a fost proiectat în peste 15 ]\ri. În timpul studen]iei la Facultatea de Litere din Bucure[ti a participat la cenaclul „Litere” condus de Mircea C\rt\rescu [i a publicat în volumele colective Ferestre 98 (1998) [i Tescani 40238 (2000). A f\cut parte din grupul de 12 scriitori români participan]i la programul Les Belles Etrangères, organizat de Centre National du Livre la Paris, în 2005, [i a avut lecturi publice la Tîrgul de Carte de la Leipzig, în 2006, dar [i în Elve]ia, Polonia, Fran]a [i Spania. A publicat în majoritatea revistelor culturale române[ti [i în reviste precum Madame Figaro, Exces [i Elle. A predat seminarii de teoria literaturii la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure[ti. Apare cu o povestire în antologia Pove[ti erotice române[ti, 2007, Editura Trei. În iarna anului 2008, Cecilia {tef\nescu a publicat, la Editura Polirom, romanul Intrarea Soarelui. Este c\s\torit\ cu scriitorul Florin Iaru [i au împreun\ un b\iat, Vlad, de cinci luni.

Pute]i citi selec]ii din acest interviu pe site-ul www.metropotam.ro

Ana Chiri]oiu: }in minte c\ ai citit cîndva, la cenaclul pe care p\îl ]inea Mircea Martin la Uniunea Scriitorilor, o proz\, Dup amiazza lui Sal. Eu eram în anul I, tocmai terminasem de citit Leg\turi boln\vicioase [i venisem s\ v\d cum arat\ noul roman. Sînt cinci ani de atunci. Atît ai scris la Intrarea Soarelui? Cecilia { tef\nescu: Sînt cinci ani dac\ ar fi s\ judec din momentul încheierii primei mele c\r]i. Cinci ani de cînd m-am apucat [i pîn\ am pus punct. Dar în ace[ti cinci ani am avut [i pauze, în care am lucrat la ecranizarea Leg\turilor... [i am mai f\cut diverse lucruri. Uite, de exemplu, l-am f\cut pe Vlad, b\ie]elul meu. Dar, apropo de întrebarea ta, m\ uime[te un pic a[teptarea asta bizar\ pe care mi se pare c\ o are un anumit segment de public de la scriitori. Am auzit multe comentarii legate de apari]ia c\r]ii mele în care se spune pe un ton dojenitor c\, of, a durat atîta vreme s\ mai scot o carte. Mi s-a p\rut ciudat. E ca [i cînd un scriitor ar fi obligat s\ scoat\ o carte la doi-trei ani, altfel pare neserios. Mie neserios mi se pare s\ publici atît de des. A.C.: Cred c\ în cazul multor cititori a[teptarea nu se referea la „confirmarea” pe care o caut\ critica, ci erau pur [i simplu oameni care au v\zut filmul sau care au citit prima carte, le-a pl\cut [i erau curio[i ce-o s\ mai scrii. C.{.: Sînt mul]i oameni care au v\zut filmul [i nu au citit cartea sau care au v\zut filmul [i habar n-au cine e regizorul, nemaivorbind despre autoarea c\r]ii dup\ care s-a f\cut filmul. Nu m\ îmb\t cu ap\ rece. Poate din afar\ pare c\ dac\ ai f\cut un film sau dac\ ai fost tradus, e[ti mai cunoscut dintr-odat\. Eu eram cunoscut\ printre prietenii mei. Cunoscut putem s\ zicem c\ e Mircea C\rt\rescu, eu sînt un scriitor la a doua carte, care a f\cut ceva mai mult decît al]ii în sensul vizibilit\]ii, dar la cunoa[terea cu „c” mare cred c\ mul]i nu vor ajunge nici la a zecea carte. De-asta cînd aud cuvintele „succes” [i „cunoscut” al\turate unui scriitor de vîrsta mea devin circumspect\. În realitate, intri într-un mecanism care la prima vedere poate l\sa doar impresia c\ e[ti mai cunoscut. C\, de exemplu, revistele glossy se intereseaz\ de tine [i apari machiat [i pom\dat [i împopo]onat în ele. Sau c\ apari la televizor mai mult decît colegii t\i. S\ fii tradus, de pild\, nu e neap\rat o realizare în sine, de[i recunosc c\ e mai mult decît au mul]i al]i scriitori. Succes înseamn\ s\ scrie ziarele despre tine - pentru c\, [ti]i foarte bine, cronicile din ziarele occidentale importante valoreaz\ ceva; nu face orice reporter de teren cronic\ în ziar. {i vorbim aici despre notorietate, nu neap\rat despre valoare. A[a, eu am mul]i scriitori români prefera]i, de la Mircea Iv\nescu, care e aproape invizibil în momentul de fa]\, la {tefan Agopian, Mircea Horia Simionescu sau Mircea C\rt\rescu. {i prietenii mei - T.O. Bobe, Ion Manolescu, Sorin Ghergu], R\zvan R\dulescu. Sînt oameni care scriu excelent [i care nu se bucur\ de atîta notorietate. G.D.: Noi vorbeam despre faptul c\ ai o imagine pu]in mai spre cool, poate [i datorit\ filmului sau faptului c\ ai scris la Elle, poate [i datorit\ temei primului roman... C.{.: Da, dar tema primului meu roman nu este lesbianismul. Prima mea carte are mai degrab\ o miz\ poetic\, am topit în ea multe c\r]i de poezie [i multe poezii pe care nu mai aveam curajul s\ le scriu. {i e o carte care ar putea fi orice, numai comercial\ nu. Faptul c\ ea a c\p\tat la un moment dat o valoare comercial\, c\ s-a vîndut peste a[tept\ri, într-o perioad\ în care mul]i autori tineri pl\teau pentru a-[i vedea c\r]ile ap\rute, c\ a fost ecranizat\ [i tradus\ e adev\rat, dar n-o s\ m\ scuz pentru asta, fiindc\ eu chiar nu am contribuit cu nimic în afar\ de faptul c\ am scris-o. Nu mi-am f\cut PR, nici tricouri cu poza mea, nu mi-am f\cut site, nu am curtat critici, nu m-am f\cut „simpatic\”, ba dimpotriv\, a[ spune. Iar propunerea lui Tudor Giurgiu de a-mi ecraniza romanul a venit într-un moment foarte delicat pentru mine. Întîlnirea cu el a fost una dintre cele mai bune.

Mi se pare c\ scriitorii sînt oameni destul de rigizi A.C.: Cînd ai lucrat la scenariul pentru Leg\turi…, ai înv\]at ceva privind scrisul din tehnica regizoral\, din transformarea c\r]ii într-un scenariu? C.{.: Scrisul la scenariu e foarte greu [i este o meserie total diferit\ de aceea de a face literatur\. Sigur c\ te ajut\ faptul c\ [tii s\ legi frazele sau c\ [tii s\ construie[ti personajele, dar regulile dramaturgice func]ioneaz\ cu totul altfel, într-un fel invers fa]\ de ceea ce cau]i în literatur\. În literatur\ eu caut stilul, un tip de surpriz\, care vine din cuvinte [i din modul lor paradoxal de-a se al\tura. Or, în scenariu e limpede c\ nu faci decît s\ bifezi o etap\ din produsul final, o etap\ foarte frust\ [i seac\, n-ai loc s\ pui zorzoane literare [i nici nu e de dorit. Nu trebuie s\ intri în capul personajelor, nu trebuie s\ spui ce gîndesc ele, pentru c\ n-ai de unde s\ [tii, spectatorul nu vede decît ce se întîmpl\ pe ecran. În plus, ca scriitor ai o imagine foarte limpede despre ce înseamn\ în economia pove[tii un anumit personaj [i cum arat\ el, [i în mod inevitabil imaginea ta nu se confund\ cu ideea regizorului. La Leg\turi... era [i foarte greu, de pild\, s\ g\sesc fetele pe care le-a[ fi dorit eu. Pentru c\ trebuie

s\ faci o alegere printre actorii care exist\. Fetele din film sînt frumoase, sînt cool, iar eu le-a[ fi v\zut mult mai [terse, mai pu]in pronun]ate, decupate mai degrab\ din peisajul pr\fuit al anilor ’90. Pe Sandu l-a[ fi v\zut mai mult ca pe o fantasm\. Dar cum nu po]i reda în film ideea naratorului necreditabil, decît printr-un voice over care de cele mai multe ori va suna ridicol, am optat pentru o construc]ie în care toate personajele s\ fie necreditabile. Important este îns\ cum vede regizorul povestea. Tudor, de exemplu, mi-a ar\tat castingul, ceea ce mul]i regizori nu fac. Pentru c\ am avut [i o rela]ie de prietenie [i o avem în continuare, mi-a permis s\ intru pu]in [i în „buc\t\ria” lui. Am asistat par]ial la film\ri - sigur, nu v\ imagina]i c\ mi-am permis s\ intru peste el, nu l-am pus s\ refac\ scenele, îns\ pe alocuri ne-am sf\tuit. E o experien]\ care pentru un scriitor, adic\ un om cu o munc\ singuratic\, este o încercare. Dar î]i face bine la nivel uman, pentru c\ începi s\ intri într-un fel de asocia]ie în care oamenii colaboreaz\, e un întreg proces care te disciplineaz\. Cu pu]ine excep]ii, mi se pare c\ scriitorii sînt oameni destul de rigizi, au idei bine definite despre lume [i despre via]\, pentru c\ au o munc\ solitar\. Stau toat\ ziua în cas\ [i clocesc acelea[i lucruri [i, inevitabil, gîndirea se osific\, chiar dac\ scheletul este al unei opere m\re]e; dup\ un anumit prag de vîrst\ se [i vede. Probabil e un defect profesional de care ajungem s\ suferim cu to]ii. A.C.: M\ gîndesc c\ e pu]in ciudat s\-]i transformi propriul text într-un scenariu, s\-l întorci pe dos, s\-l „cure]i” de stiliz\ri [i de toate lucrurile la care spui c\ ]ineai foarte mult. C.{.: Da, este. E ciudat [i e [i foarte greu. M-a[ gîndi înainte s\ mai fac asta. A.C.: Dar Intrarea Soarelui este un roman chiar mai cinematic decît Leg\turi... C.{.: V\ garantez c\ dac\ nu s-ar fi ecranizat Leg\turile..., nu am fi avut discu]ia despre „cinematografismul” romanului Intrarea S`oarelui. G.D.: De ce nu, mie îmi aminte[te de o gr\mad\ de filme, de Sinuciderea fecioarelor, de Tim Burton, de Lynch... Copiii pse Bride. {i coperta. \ia pu]in morbizi amintesc de Corp C.{.: Da, ai dreptate, coperta e foarte înrudit\ cu Corpse Bride. Acum îmi dau seama, nu a fost premeditat. La Lynch m\ gîndisem, sînt o foarte mare admiratoare a lui. Un alt regizor care-mi place foarte mult este Éric Rohmer, un tip care a terminat filologia [i care se vede c\ a citit foarte mult. G.D.: Apropo de copert\, cum de a f\cut-o Florin, cum de apare pe ea o p\pu[\ a Mariei Popista[u? Pare o copert\ f\cut\ între prieteni. C.{.: P\pu[a e f\cut\ de cea mai bun\ prieten\ a mea, actri]a Maria Popista[u, o v\zusem de mult\ vreme la ea acas\ [i, cum mie îmi trebuia o ilustra]ie morbid\, ap\s\toare, i-am cerut-o. Florin a fotografiat-o [i a conceput coperta. Cred c\ am reu[it s\ transmit ce voiam [i s\ pun cîte pu]in [i din oamenii de care m-am înconjurat în ultimii ani. Am ales aceast\ imagine [i pentru c\ face leg\tura cu finalul primei c\r]i, în ciuda criticilor care mi s-au f\cut, [i anume c\ nu e deloc atractiv\. Sigur, dac\ o voiam atractiv\, a[ fi f\cut-o roz, cu doi îndr\gosti]i s\rutîndu-se.

Antologii de cenaclu A.C.: În afar\ de realizarea copertei, Florin a fost prezent [i în timpul scrierii? C.{.: Ne citim textele unul altuia. Dar a fost o prezen]\ foarte discret\ [i neintruziv\. E adev\rat c\ avem firi diferite, stiluri

Am p lecat s pre î ntîlnirea c u C ecilia { tef\nescu dup\ ce toat\ diminea]a fuseser\m sechestra]i în cas\ de o echip\ de instalatori care p\reau c\ au de gînd s\ loveasc\ toat\ ziua în ]evile noastre ca într-u un xilofon defect. A[teptam de la ora zece, îmbr\ca]i [i parfuma]i, s\ ni se dea liber s\ ie[im pe u[\, îns\ asta nu s-aa întîmplat decît dup\ înc\ patru ore, timp în care le-aam repetat de tot atîtea ori b\ie]ilor c\ lucr\m în pres\ [i avem de f\cut un interviu. Ca [i cînd n-aar fi fost suficient, cînd am ajuns pe lîng\ Ci[migiu ne-aam încurcat pe str\du]e [i am sunat la interfonul unui b\trîn; dup\ ce i-aam spus de dou\ ori c\ am venit pentru interviu, a stat pu]in pe gînduri s\-[[i dea seama dac\ vrea s\ dea un interviu, iar î n f inal n e-aa r \spuns c \ a m g re[it a dresa. A m nimerit, pîn\ la urm\, intrarea retras\ c\tre blocul Ceciliei [i, de-aacolo, am str\b\tut o curte interioar\ lini[tit\ [i cîteva etaje de bloc. Cecilia {tef\nescu, Florin Iaru [i Vlad, copilul lor de cîteva luni, ne a[teptau r\bd\tori în livingul cochet [ i m icu], z ugr\vit î n a lb. D up\ c e a m p ornit reportofonul, Florin [i-aa f\cut de lucru lîng\ noi [i a intervenit doar de cîteva ori în discu]ie, iar Vlad [i-aa cerut tot de cîteva ori dreptul la aten]ie, discret, între reprize lungi [i lini[tite de privit pe geamurile mari, deschise spre o dup\-aamiaz\ înnorat\ [i spre curtea interioar\ cu mul]i porumbei. (A.C.)

diferite, [i sîntem înc\p\]îna]i [i orgolio[i ca doi adolescen]i, de[i am trecut fiecare de vîrsta critic\ [i venim din genera]ii diferite. Chiar dac\ grupul de scriitori în mijlocul c\ruia m-am format a stat în mod limpede în siajul optzecist. Cred c\ aerul literar s-a schimbat abia în ultimii ani. Din cîte am reu[it s\ citesc în ultima vreme, e o trecere f\r\ rupturi înspre un alt fel de literatur\, mai destins\, mai occidental\, care se integreaz\ mai repede în lume. M\ gîndesc [i la voi, autorii Rubik-ului care, chiar dac\ a]i lucrat cu Simona (Popescu), un scriitor atipic, aflat la grani]a dintre curente, un post-optzecist care jongleaz\ cu yo-yo-urile optzeciste, fiind totu[i altfel, rafinînd maniera [i sm\l]uind temele, ave]i o atitudine diferit\ fa]\ de literatur\. Era necesar s\ se mai aud\ ecouri din vocea aceea a anilor ’80, ale c\rei entuziasm [i verv\ au r\mas pe alocuri neconsumate pîn\ la cap\t. {i cred c\ la noi, [i cînd spun noi m\ refer la scriitorii care au ie[it din Cenaclul Litere, ea s-a auzit pentru ultima oar\ f\r\ tam-tam, aproape pe nesim]ite. A.C.: Care e povestea volumelor voastre de cenaclu, Tescani [i Ferestre 98? C.{.: Au fost c\r]i scrise din prietenie [i, totodat\, din sentimentul comun pe care-l împ\rt\[eam cu to]ii în raport cu literatura. Nu fa]\ de cea care se scria atunci sau înainte. Noi am ap\rut în lumea literar\ într-un mod pa[nic, lipsit în totalitate de polemici. }in minte c\ într-o dup\amiaz\, Mircea l-a invitat pe Cristi Popescu la o [edin]\ de cenaclu. Întîlnirea cu el mi s-a p\rut nemaipomenit\. Nu aveam chef s\ ne cert\m cu cei de dinaintea noastr\, cred c\ în perioada aceea au contat mai mult pl\cerile. Ferestrele... au venit dup\ Tablou de familie, continuînd antologiile de cenaclu. Acum, cînd m\ gîndesc în urm\ la ce a f\cut C\rt\rescu pentru noi, mi se pare impresionant. Iar Tescani e o experien]\ diferit\, o carte rezultat\ dintr-un fel de minivacan]\ literar\ pe care ne-am luat-o la Tescani [i din care a ie[it un text de grani]\, un fel de str\mo[ al Rubik-ului vostru.

scriitor: fa]` - profil

Cînd aud cuvintele „succes“ [i „cunoscut“ al\turate unui scriitor de vîrsta mea devin circumspect\

A.C.: Ai început s\ scrii în timpul cenaclului? C.{.: Unii se viseaz\ gunoieri, cosmonau]i sau doctori. Eu de cînd m\ [tiu, mai precis din clasa a doua, am iubit poezia. {i am scris-o pîn\ în anul I de facultate, cînd m-am l\sat, fiindc\ mi-am dat seama c\ scriam o poezie pasabil\, poate corect\, iar poezia corect\ e o poezie proast\. Poezia trebuie s\ schimbe limbajul, s\ influen]eze într-un mod subtil modul de a gîndi sau de a percepe realitatea, s\ te scoat\ din papuci, iar dac\ nu reu[e[ti asta, mai bine te la[i. Citesc în continuare mult\ poezie. A.C.: {i cine ]i se pare c\ face asta azi? C.{.: Mi se pare imposibil s\ ias\ poe]i buni în fiecare an. Au fost, la sfîr[itul anilor ’60, Mircea Iv\nescu [i Leonid Dimov. Apoi, în anii ’80, Traian T. Co[ovei, Mircea C\rt\rescu, Florin Iaru, Mariana Marin. Cristi Popescu, Simona Popescu, Ioan Es. Pop au f\cut-o, în urm\ cu 20 ani - mai departe mi-e greu s\ spun. Pentru mine a fost o m\sur\ radical\ s\ renun] la poezie. {i am în]eles foarte bine c\ nu are rost s\ mai încerc. Poezia chiar ]ine de vîrsta tîn\r\. Poe]ii trecu]i de 40 de ani nu fac altceva decît s\ se repete obsesiv, sînt propriile lor ecouri.

Am o rela]ie tensionat\ cu tema sexualit\]ii A.C.: Scriai pe coperta a patra c\ literatura român\ pare sastisit\ de unele lucruri. Care sînt acelea? Cum vezi literatura de acum? C.{.: Am citit mult\ literatur\ anun]at\ cu mare pomp\ în care am descoperit un tip de u[ur\tate a scriiturii, în sensul r\u al cuvîntului, o grab\ de a scrie, o neglijen]\, o superficialitate, în foarte multe c\r]i [i de la noi, [i din afar\. Nu e neap\rat ceva care s\ ]in\ de literatura român\. M\ irit\ tipul de autor care-[i prive[te personajele ca pe ni[te p\pu[ele [i care creeaz\ situa]ii livre[ti, dar care e întotdeauna hipercon[tient, î]i face permanent cu ochiul de dincolo de copert\ [i nu te las\ niciodat\ s\ ui]i c\ ai în mîn\ o conven]ie fic]ional\. La fel cum nu-mi place deloc literatura explicit\, liniar\. Dar textul de pe coperta a IV-a este mai degrab\ polemic cu mine îns\mi. Cred c\ raportul pe care-l ai cu arta ar trebui s\ fie unul serios [i mi se pare c\ lejeritatea cu care mul]i î[i trateaz\ subiectele sau temele se vede [i în rezultat. Ar trebui s\ ne lu\m mai în serios, nu la modul crispat, ci în cel autentic, în care î]i iei în serios pasiunile, tot a[a cum, cînd iube[ti pe cineva, nu po]i s\-l vezi în acela[i timp [i ridicol. Poate ar fi mai s\n\tos pentru literatur\ [i pentru autorii tineri s\-[i exerseze la început mîna cu fic]iune pur\ [i abia mai tîrziu s\ treac\ la o literatur\ autobiografist\. Fiindc\ pare u[or s\ scrii despre tine [i din impresia asta de u[urin]\ devii deseori neglijent. Eu, de exemplu, am avut ghinionul s\-mi public prima carte odat\ cu un val de autoare care scriau literatur\ plin\ de organe sexuale, la persoana întîi, [i mul]i s-au gr\bit s\ m\ bage în aceea[i categorie. În realitate, am o rela]ie foarte tensionat\ cu astfel de teme.

scriitor: fa]` - profil

A.C.: Ca cititoare? C.{.: Da, dar în primul rînd ca scriitoare. Îmi vine foarte greu s\ folosesc cuvinte decoltate, s\ abordez teme ca sexualitatea sau erotismul, [i dac\ pot s\ le evit, o fac cu bucurie, iar alteori le tratez în felul meu, în care cred. {tiu c\ la un moment dat, vorbind despre antologia Pove[ti erotice române[ti, în care am ap\rut [i eu cu o poveste, Costi Rogozanu spunea, citînd un autor, c\ pe el îl plictise[te literatura erotic\ în care nu sînt folosite cuvinte explicite, în care autorul te „plimb\ cu vorba”. Respect genul \sta de declara]ie, prin care un cititor î[i precizeaz\ limitele în care poate el s\ mestece literatura [i m\ pune în gard\ c\ genul de literatur\ pe care îl fac eu [i, din p\cate pentru el, mul]i al]i autori destul de importan]i, lui nu-i va fi niciodat\ pe plac. Dar literatura, fie ea erotic\, nu „trebuie” s\ fie neap\rat explicit\. Po]i s\ scrii despre eros sau despre sexualitate în orice fel î]i trece prin cap, sperînd c\, dac\ o faci bine, se vor g\si cititori inteligen]i care s\ nu strîmbe din nas doar fiindc\ nu g\sesc acolo un „fut”. Ceea ce [tiu despre mine e c\ nu voi produce prea curînd texte licen]ioase. Exemplele pe care le-am v\zut în literatura contemporan\ sînt atît de proaste, încît m-au lecuit de orice tenta]ie. A.C.: {i totu[i este o atmosfer\ destul de erotic\ [i în romanul \sta. C.{.: Vorbind despre dragoste, bineîn]eles c\ vorbe[ti [i despre sexualitate, dar e o limit\ fin\ pe care încerc s\ fac echilibristic\, mai ales datorit\ faptului c\ romanele mele au o puternic\ amprent\ oniric\. Aproape în toate romanele mari ale literaturii sexul plute[te pe deasupra. Chiar [i cînd vorbim despre Orbirea lui Canetti, poate c\ personajele lui sînt de carton, aproape neverosimile, ridicole, abstracte [i absurde, fiindc\ firele care le leag\ ]in mai mult de abstrac]iune decît de via]a propriu-zis\, totu[i e vorba [i despre gelozie [i sexualitate. Thérese viseaz\ la

virilul domn Puda, care s-o salveze, ca un cavaler c\lare pe un cal alb, din infernul amoros în care tr\ia. Nabokov, scriitorul cel mai în vog\ acum printre autorii tineri, e un alt exemplu, care poate l-ar mai îmbuna [i pe Costi. La mine accentul nu se pune pe sexualitate, ci pe rela]iile chinuite între indivizi, care duc inevitabil [i acolo. A.C.: Cînd spui c\ alegi s\ nu folose[ti cuvinte tari sau explicite e o op]iune stilistic\? C.{.: Da, exclusiv stilistic\. Nu m\ simt în largul meu folosindu-le. Trebuie s\ scrii în registrul în care te reg\se[ti. În pove[tile mele, cuvintele fac realitatea, [i nu invers. M\ intereseaz\ foarte pu]in epicul, interesul meu se îndreapt\ mai degrab\ spre descoperirea unei realit\]i insolite pe care s-o compui de-a lungul cuvintelor. Proza realist\ sau romanul realist nu sînt o op]iune pentru mine. A.C.: Nu mai [tiu articolul lui Costi de atunci, dar nu cred c\ pleda tocmai pentru un realism pur [i dur.

C.{.: Ceea ce c\uta el era, cred, onestitatea. Or e prea pu]in pentru un scriitor. {i un elev de liceu care scrie despre panselu]e poate fi onest, tot a[a cum, pe de alt\ parte, cred c\ Bukowski nu a fost deloc onest în Femei [i a [tiut foarte bine c\ o s\ epateze burghezul sensibil. Mi se pare c\ foarte mul]i critici judec\ textele pe care le citesc în func]ie de cum ar fi vrut ei s\ le scrie. Am auzit în ultima vreme observa]ia c\ nu e verosimil ce scriu. Sigur c\ nu e verosimil. Autorul î]i d\ o cheie cu care po]i s\ cotrob\i prin cas\ [i s\ pleci cu ce vrei de acolo, dar nu încerca s\ intri cu ranga. A pune eticheta de neverosimil sau a spune

c\ nu pare real - bineîn]eles c\ nu pare real, fiindc\ nici nu e menit s\ fie sau s\ par\ real - e ca [i cum te-ai uita la un film de David Lynch [i ai vrea s\ [tii la sfîr[it cine este Bob. Nu vei [ti cine e Bob. Dac\-l întrebi pe Lynch, poate c\ nici el nu [tie sau are vreo dou\-trei variante de r\spuns. Cel mai anapoda e s\-l vezi în Bob pe dracu’. Sau s\ prive[ti Mulholland Drive ca pe un film de groaz\. Sigur c\ nu e un registru realist [i c\ acolo nu trebuie s\ te a[tep]i s\ g\se[ti situa]ii verosimile. De fapt oper\m cu ni[te concepte care cîteodat\ sînt total nepotrivite pentru conven]ia în care e scris\ o carte sau e f\cut un film. G.D.: Mie mi se pare interesant c\ oamenii în]eleg lucruri diferite. Mai ales c\ nu e o carte realist\. C.{.: P\i, sigur, dar ca autor ai o singur\ a[teptare: s\-]i fie în]eleas\ conven]ia. Pentru c\ dac\ judeci o carte care nu e scris\ în cheie realist\ într-o astfel de cheie, te pui singur într-o lumin\ nefavorabil\. Sigur c\-]i serve[te dac\ vrei s-o demolezi, dar la ce bun?

Cei mai buni cititori ai c\r]ilor sînt scriitorii, [i nu criticii G.D.: Cum ai scris efectiv la Intrarea Soarelui? Ai avut un plan dinainte s\ te apuci, ai scris totul dintr-o bucat\ sau ai rescris pe m\sur\ ce î]i f\ceai planul? C.{.: A existat un plan. Mi-am scris con[tiincios [i prima carte, [i pe a doua, asta [i pentru c\ am porniri monomaniacale. Un an am tot mestecat în minte cam cum o s\ arate cartea. Ceea ce nu-mi era clar era sfîr[itul - sfîr[itul propriu-zis al c\r]ii, nu sfîr[itul pove[tii, pentru c\ cele dou\ nu coincid. La început am f\cut un schelet al c\r]ii, dup\ care m-am apucat de scris, mi-am schi]at în primul rînd personajele, era foarte important s\ fiu atent\, pentru c\ vorbeam din punctul de vedere al unui b\iat, cu toate c\ naratorul omniscient î[i plimb\ reflectoarele peste tot în carte, chiar dac\ se confund\ pe alocuri cu Sal sau popose[te în mintea lui Emi sau a altora. Dar personajul principal era un b\iat aflat la o vîrst\ mic\ [i o astfel de psihologie e mai greu s-o controlezi dac\ nu ai trecut prin pielea lui [i, cum evident nu trecusem, asta mi-a creat anumite probleme. E important s\-]i acorzi un timp. Poate o s\ sune a cli[eu, dar cu toate astea o s\-l folosesc: trebuie s\ stai s\ te împrietene[ti cu povestea. S\-i dai r\gaz s\ te lase s\ intri în ea, s\ te împrietene[ti cu personajele [i s\ intri în mintea lor. Pîn\ cînd ele ajung la maturitate. Toate personajele literare devin dintr-un anumit punct autonome fa]\ de scriitorul lor. Sînt ca ni[te copii: i-ai f\cut, îi cre[ti, dar, de[i te recuno[ti în mare m\sur\ în ei pentru c\ le-ai dat o parte din datele tale genetice, omul pe care îl ai în fa]\ e extrem de diferit de tine. La fel e [i cu personajele. Persoana întîi dintr-un jurnal este tot un personaj în care „eu” este doar o conven]ie. Ar trebui s\ asimil\m mai repede aceste lucruri m\runte de teorie literar\. G.D.: Mi-a pl\cut mult momentul cînd Sal intr\ în boxele din subsol; în blocul unde am copil\rit erau boxe dintr-astea [i mergeam cu tata pe-acolo. Mi s-a f\cut pielea de g\in\ cînd citeam. C.{.: Eu n-am fost niciodat\ într-o box\. A.C.: Descrierea asta a subsolului exista [i în textul pe care l-ai citit atunci, la cenaclul lui Mircea Martin, [i eu r\m\sesem de-atunci cu impresia c\ e un text - s\ nu zic iar „cinematic”, dar care spune o poveste. Îns\ acum, la lectur\, am avut senza]ia c\ sînt pasaje rescrise, pe care ai vrut s\ insi[ti, s\ le faci poate mai reflexive... De exemplu, intrarea lui Sal în subsol. C.{.: Da, primul capitol e rescris complet. A.C.: {i unele fragmente în care apar cei doi adul]i las\ impresia de reflexiv. C.{.: Cele la care te referi au fost scrise dintr-o suflare. Aveam foarte limpede în cap ce se întîmpl\ acolo. {i mi se pare ciudat c\ n-a observat nimeni pîn\ acum c\ una dintre scenele principale dintre cei doi e un omagiu pe care-l aduc unei scene iconice din literatura român\, [i anume cea dintre Fred Vasilescu Lumîn\raru [i Doamna T, pe teras\, la mare, cînd el se duce [i-i spune: „E[ti o neru[inat\... Ai uitat cînd fr\mîntam cu dumneata droturile divanului meu?”. E o întîlnire care-]i strînge stomacul. Cartea mea con]ine multe „citate” sau referin]e din literatura local\ [i universal\. Iar varianta de viitor a acestor doi copii speciali este dezabuzarea lor, transformarea lor, din ni[te fiin]e fermecate, care con]in în ei toate variantele posibile de viitor, în personaje banale pe care le întîlnim oriunde. Adulterul nu e deloc spectaculos [i nici special. E peste tot în jur, iar în literatur\, cel pu]in de la Tristan [i Isolda încoace.

Iar o cheie în decriptarea romanului const\ [i în latura lui de reverie îmbinat\ cu co[mar, marcat\ prin faptul c\ la începutul [i la sfîr[itul fiec\rui capitol personajele se trezesc din somn [i, respectiv, se culc\. E mult vis care poate trece drept realitate [i mult\ minciun\ care poate fi luat\ drept adev\r. A.C.: Din textul de pe coperta a IV-a mai în]eleg [i c\ vrei s\ recuperezi un fel de dragoste în cartea ta, dar ceea ce se întîmpl\ e o dragoste foarte violent\. G.D.: Mie mi s-a p\rut c\ nici nu e neap\rat dragoste, uneori mi se pare c\ sînt doar doi oameni obseda]i unul de altul. C.{.: Asta în cazul în care iei partea a doua drept realitate. A.C.: Dar a[a am luat-o. De[i poate p\rea o proiec]ie, fiindc\ porne[te dintr-un moment care nu e posibil. C.{.: N-am pus întîmpl\tor motto-ul din Salinger despre artistul vizionar. Poate c\ Sal nu e artist în modul tradi]ional al cuvîntului, dar e un copil foarte special, care reu[e[te s\-[i vad\ viitorul. Într-un fel, partea a doua e realitate în m\sura în care ceea ce vede el e foarte probabil c\ se va întîmpla. G.D.: Mie mi-a adus aminte de Mulholland Drive, cu tipa care î[i vede propria moarte... C.{.: Da, da, ai dreptate. Florin Iaru: Mulholland Drive este filmat într-o cheie realist\ pîn\ la un anumit moment. E[ti convins c\ ai de-a face cu un mister. {i nu-i. C.{.: Iar finalul te face s\ în]elegi altfel tot ce ai v\zut înainte, î]i schimb\ complet perspectiva asupra a ce credeai c\ sa întîmplat. Ce-ai v\zut înainte e visul ei. Fata e o sinuciga[\ [i, înainte de-a lua decizia s\ termine, are aceast\ viziune a unei posibile vie]i fericite [i e foarte interesant c\ se pune, de fapt, în pielea unui alt personaj. {i povestea mea e tot o proiec]ie a personajului, care urmeaz\ s\ se întîmple în viitor, dac\ ar fi ca el s\-[i supravie]uiasc\ - în fine, cred c\ cei care au scris pîn\ acum despre carte n-au citit-o cu destul\ r\bdare, poate pentru c\ nu le-a pl\cut îndeajuns. Altfel nu-mi explic confuziile. Este în mod evident numai povestea b\iatului, numai varianta lui de realitate. El e singurul care vede un cadavru [i reu[e[te, cu u[urin]a pe care numai visul ]i-o poate da, s\-i taie degetul cu un briceag. A.C.: Eu am avut impresia, pîn\ la sfîr[it, c\ structura c\r]ii ar fi ca o figur\ geometric\ imposibil\... Am luat de bun\ [i povestea maturit\]ii, mai ales c\ descrierea e foarte realist\ [i credibil\, cel pu]in în cîteva pasaje. C.{.: Dar, cu toate astea, povestea e foarte „neverosimil\”, ca s\ folosesc un cuvînt drag criticilor pripi]i - totul e la limita realismului. Cel pu]in asta e ideea c\r]ii. Au fost trei oameni care au v\zut asta - e adev\rat, to]i trei scriitori. {i am de ceva vreme teoria c\ de fapt cei mai buni cititori ai c\r]ilor, cei mai exac]i, cei mai limpezi, sînt scriitorii, [i nu criticii. Sigur c\ sînt [i explica]ii de ordin obiectiv, c\ voin]a unor cronicari de a st\pîni textele [i de a face ordine în ele îi împiedic\ s\ vad\ straturile de adîncime. E [i o voin]\ de putere în critica de acum, care îi absoarbe pe foarte mul]i.

Dac\ vrei s\ cau]i neap\rat o influen]\ a scrisului meu, nu e C\rt\rescu, ci Sábato A.C.: Care sînt totu[i pove[tile de dragoste pe care le-ai avut în minte cînd ai scris Intrarea Soarelui? C.{.: Nu sînt tocmai de dragoste. Orbirea lui Canetti, Franny [i Zooey, evident Romanul lui Tristan [i al Isoldei, Despre eroi [i morminte, Patul lui Procust. A.C.: Eu m\ gîndisem [i la Ioana lui Holban. C.{.: Absolut deloc. {i asta dintr-un motiv foarte simplu: nu am citit Ioana de Holban. A.C.: La „influen]e livre[ti” intr\ [i c\rt\rescianismul despre care vorbesc recenzen]ii? C.{.: Descoperirea „c\rt\rescianismului” meu s-a bazat pe dou\ cuvinte pe care un critic repezit le-a citit pesemne în diagonal\ - „fractal” [i „quark”. Am ezitat din acest motiv dac\ s\ le las sau nu, dar am decis pîn\ la urm\ s\ r\mîn\. De ce nu s-a gîndit la Joyce, nu [tiu. În perioada în care scriam la Intrarea Soarelui, am citit foarte multe c\r]i de popularizare a teoriilor [tiin]ifice, de la num\rul

A.C.: Te sup\r\ eticheta de c\rt\rescianism? C.{.: Nu m\ sup\r\ asocierea cu C\rt\rescu, m-ar onora, dar eu [i colegii mei de cenaclu nu sîntem asta. {i nu datorit\ nou\, ci exclusiv datorit\ lui. E foarte u[or s\ suce[ti mintea unui om tîn\r. Îns\ în perioada în care am fost la cenaclu, în afar\ de faptul c\ [i-a dedicat foarte mult timp unor scriitori tineri cum eram noi, a stat cu noi, a ascultat lucrurile mai de[tepte [i mai pu]in de[tepte pe care le spuneam [i nu a încercat nici un moment s\ ne vînd\ pl\cerile lui sau modul lui de gîndire. Asta se [i vede - dac\ îi citi]i pe T.O. Bobe, pe R\zvan R\dulescu, pe Cezar Paul-B\descu, ve]i vedea nu numai c\ nu sem\n\m între noi, dar nu sem\n\m nici cu C\rt\rescu decît în m\sura în care am citit [i ne-au pl\cut acelea[i c\r]i. Voi [ti]i lucrul \sta foarte bine, pentru c\ a]i tr\it o experien]\ similar\ cu Simona. Nu sîntem replici ale celor pe care îi admir\m, dar ne putem recunoa[te în ei, în lucrurile care ne plac. A[a se nasc afinit\]ile [i prieteniile, mai ales cele literare. Cel mai tare m\ sup\r\ c\ observa]ia asta vine din partea unui om care ar fi trebuit s\ [tie mai bine. Dar m\ întreb ce încredere po]i s\ ai într-un critic care func]ioneaz\ caragialesc dup\ deviza „S\ revizuim, primesc, dar la fiecare doi-trei ani!”. Cum po]i s\-]i cumperi o carte în func]ie de recomand\rile lui, [tiind c\ peste doi ani o s\ [i le retrag\. E foarte greu s\ în]elegi ce anume îl face pe omul acela s\-[i schimbe diametral opus opiniile [i mai ales pl\cerile, fiindc\ despre pl\cere e vorba în primul rînd. S\ scrii entuziast despre o carte dup\ care s\ revii [i s\ o demolezi cu acela[i aer doct e de-a dreptul ridicol. A.C.: Mie mi s-ar p\rea o reac]ie s\n\toas\, dar dac\ ar veni din partea unui om care î[i relativizeaz\ opiniile în mod constant, care nu are morga unui om care face ordine în literatur\... C.{.: Nu sînt victima zgomotului care se face în jurul unor c\r]i. M\ bazez pe propriile mele pl\ceri [i pe lecturile dinainte care m\ ajut\ s\-mi ordonez [i s\-mi stabilesc ierarhii personale. O carte e ceva ce po]i judeca [i cu care po]i sta în mîn\ o perioad\ de timp. O carte nu se judec\ de pe o pozi]ie de for]\. Pe de alt\ parte, respect faptul c\ unui critic se poate s\ nu-i plac\ o carte, inclusiv cartea mea, dar important e s\ vezi în obiec]iile sale o bun\-inten]ie, nu o rea-voin]\ sau umori [i o]\rîri personale. Sau, [i mai r\u, lips\ de gust sau, pur [i simplu, snobism.

Copil\ria în Antim G.D.: Intrarea Soarelui are vreo leg\tur\ cu copil\ria ta real\? C.{.: Intrarea Soarelui n-a început de la ideea de copil\rie, ci de la faptul c\ recitisem povestea lui Tristan [i a Isoldei. {i pornisem de la ideea de a scrie o poveste de dragoste. {i de la înc\ ceva, de la perioada facult\]ii, cînd am bifat acelea[i lecturi prin care a]i trecut [i voi [i, fiind vr\jit\ de teoriile postmoderne, priveam cu mare dispre] ideea de a mai scrie pove[ti de dragoste, de a mai scrie despre moarte, despre destin, despre nebunie etc. Dar dup\ debut am realizat c\ autofic]iunea f\cut\ acum pîn\ la satura]ie e ceva care pentru mine nu mai func]iona. O consumasem în cenaclu. Dup\ ce cite[ti foarte mult\ poezie american\, dup\ ce cite[ti genera]ia ’80 [i tot ce deriv\ în trena ei în anii ’90, [i cînd vezi ce se scrie acum, sim]i c\ nu mai are haz. Asta nu înseamn\ c\ privesc cu dispre] genul \sta de literatur\. Dac\ oamenii simt nevoia s\ scrie despre ei [i s\-[i fic]ionalizeze întîmpl\rile din via]\, r\mîne o op]iune. Eu am verbalizat propria mea nevoie de a plonja exclusiv în fic]iune [i de-a o rupe într-un mod foarte categoric, ca scriitor, cu autofic]iunea de care nici în primul roman nu abuzasem. În Leg\turi... am reconstituit acea perioad\ din copil\ria mea ca pe un fel de reveren]\ în fa]a unor momente extrem de întunecate pentru istoria noastr\ recent\ [i care s-au suprapus nefericit cu propria mea intrare în adolescen]\. Nu am avut absolut deloc o copil\rie solar\ [i de aceea am sim]it nevoia s\ o reconstruiesc din amintiri [i s\ o scot la lumin\. Nu m-am a[teptat ca un roman scris la persoana întîi s\ trezeasc\

aceast\ confuzie gravisim\ între autorul concret [i narator. Sînt con[tient\ c\ orice carte de debut are laolalt\ fisuri [i momente de sclipire pe care, dac\ scriitorul e bun, le vei reg\si, ca un fir ro[u, vorba lui James - Henry, nu cînt\re]ul -, [i în c\r]ile viitoare. În asta const\ frumuse]ea c\r]ilor de debut care conteaz\. Lucrurile foarte frumoase [i paradoxale pe care numai un om tîn\r [i intrat proasp\t în literatur\ le poate produce. Mai tîrziu începi s\ faci parte dintr-un mecanism, î]i perfec]ionezi stilul, începi s\ te gînde[ti de dou\ ori la ce vrei s\ spui. G.D.: Te profesionalizezi. C.{.: Exact, \sta este cuvîntul. De exemplu, am citit recent o carte pe care o l\sasem deoparte, romanul de debut al lui {tefan Agopian, Ziua m îniei, pe care vi-l recomand pentru c\ e foarte ambi]ios, foarte frumos scris [i cumva nu apar]ine epocii lui, îns\ în\untru se vede foarte clar autorul care î[i va scrie urm\toarele c\r]i. Cartea a fost receptat\ mai degrab\ cu re]inere la început. De exemplu, {tefan îmi povestea c\ Marin Preda, cu care a avut o discu]ie la apari]ia c\r]ii, l-a întrebat ce înseamn\ asta, c\ personajele c\r]ii [tiu ce-o s\ li se întîmple în viitor, spunea c\ nu exist\ a[a ceva, c\ nu e „verosimil”. V\ da]i seama cum era s\ auzi asta din gura „marelui prozator”. G.D.: De ce ai pus ac]iunea romanului în perioada comunist\ [i nu în prezent sau nu ai l\sat-o într-un timp nedeterminat? C.{.: Din acela[i tip de nostalgie amar\ [i contradictorie pe care o am fa]\ de acea perioad\. De multe ori m-am gîndit cum ar fi ar\tat via]a mea dac\ regimul nu s-ar fi schimbat. Era mult mai pl\cut s\ m\ plasez într-un timp pe care l-am cunoscut, pentru c\ acolo m\ simt mai bine, dar e [i un fel de recuperare, cu ceva autoironie. Copiii mei evadeaz\ dintr-o realitate cenu[ie. {i a[a se na[te o poveste „evazionist\”, cum spunea Nicolae Manolescu în cursurile de la Litere. Repet, nu m-a interesat s\ reproduc sau s\ refac lumea comunist\ a anilor ’80. Am vrut ca cititorul s\ reconstituie acel spa]iu intuitiv, din am\nunte. A.C.: Unde ai copil\rit? C.{.: Pe lîng\ Parcul Libert\]ii. De fapt, în fostul cartier Antim. Nu [tiu dac\ vou\ v\ mai spune ceva, pentru c\ acum nu mai exist\ decît buc\]ele din el. Se întindea între Uranus [i Casa Poporului, între Mitropolie [i Pia]a Co[buc. Practic pe zona în care e o parte din bulevardul Libert\]ii. A r\mas M\n\stirea Antim, care a fost mutat\ cu buldozerele dup\ blocuri [i de unde eu mîncam, la fiecare sfîr[it de ore, coliv\ pe foile smulse din caietul dictando. Era o imagine absolut apocaliptic\. Noi st\team în zona Rondului Co[buc, care ar\ta ca un cerc cu str\du]e ramificate. Jum\tate din cerc [i din razele lui erau case demolate, noroi, moloz [i [antier [i jum\tate r\m\sese ca o plomb\, iar noi pe marginea pr\pastiei. În ’90 ar fi trebuit s\ ne mut\m, primiser\m deja reparti]ie în comuna C\]elu. Nu [tiam ce înseamn\ C\]elu, dar îmi închipuiam c\ e ceva cumplit. Iar cînd a venit revolu]ia a fost ca o salvare personal\. R\mîneam cu prietenii mei, cu [coala, cu casa, cu toate lucrurile pe care le [tiam. Cînd în copil\rie e[ti obligat s\ pleci din locul în care ai crescut e ca [i cînd ]i se amputeaz\ ceva din propriul trup. A.C.: S-a întîmplat s\ sco]i cartea exact dup\ ce-ai n\scut. Cum s-au suprapus aceste evenimente? C.{.: S-a întîmplat a[a pentru c\ am n\scut cu dou\ s\pt\mîni mai devreme. Iar în alea dou\ s\pt\mîni a[ fi terminat de v\zut [palturile.

G.D.: De-asta i-ai dedicat cartea lui Vlad? C.{.: I-am dedicat-o pentru c\ lumea se reduce în momentul în care ai un copil, e ceva netransmisibil, ceva ce prive[ti cu mult dispre] cînd nu e[ti în situa]ia respectiv\, ]i se pare o chestie muiereasc\, discutabil\ [i plin\ de cli[ee. I-am mai dedicat-o [i pentru c\ în toat\ perioada în care am scris am amînat cu bun\-[tiin]\ un lucru pe care mi-l doream atît de mult încît intrasem într-un mic haos personal. {i tot acest timp a fost o anticamer\ a momentului în care a ap\rut Vlad. Eu în]eleg c\ în plan personal exist\ o negociere, c\ dac\ vrei s\ faci copii nu mai po]i, o vreme, s\ fii artist [i s\ scrii c\r]i. Asta nu înseamn\ s\ te schimbi, r\mîi acela[i om, ai acelea[i preocup\ri.

Critica literar\ manifest\ o nostalgie dup\ ordine [i dup\ putere A.C.: Cred c\ mul]i scriitori te-ar invidia pentru faptul c\ nu depinzi de un job zilnic, c\ po]i s\ stai acas\ [i s\ scrii. Al]ii zic, dimpotriv\, c\ dac\ nu ar avea alte treburi n-ar mai putea s\ scrie deloc. Tu ai avut cîteva joburi pîn\ acum, ai [i tradus cîteva c\r]i. C.{.: Da, [i acum traduc. Traduc de pl\cere, e ca un soi de amor]eal\ între dou\ c\r]i. În plus, eu nu m\ implic neap\rat afectiv, am tradus mai degrab\ c\r]i neutre. Cînd am tradus Pennac, a fost atît de diferit de ceea ce scriu eu încît mi s-a p\rut interesant s\ încerc. Dac\ ar fi s\-mi aleg, l-a[ traduce pe Roussel. Am fost [i redactor de carte - a[a am [i început, la Univers. Am lucrat o perioad\ în pres\, în cotidian, am scris scenarii, apoi am lucrat în televiziune, dar e o perioad\ atît de trist\ încît nici nu vreau s\ mi-o amintesc. Mi se pare c\ televiziunea e Purgatoriul pentru orice om care viseaz\ la ceva personal. F\ceam scenarii pentru emisiuni de televiziune - pentru emisiunea Mihaelei R\dulescu! E adev\rat c\ lucram împreun\ cu T.O. Bobe [i cu Vali Florescu, care era [efa noastr\ - dr\gu]\ [ef\! Dar în televiziune ar trebui s\ lucreze oamenii care nu au aspira]ii personale, care nu viseaz\ la nimic în ceea ce-i prive[te, care nu-[i doresc decît un confort financiar [i în rest pot s\ fie obedien]i. Ca [i în publicitate. Mi se pare c\ e acela[i gen de lume. {i presa cotidian\ te consum\, dar atunci chiar nu-]i mai r\mîne nimic de f\cut. Eu [i Florin sîntem dou\ cazuri diferite. Florin trebuie neap\rat s\ umble, s\ întîlneasc\ oameni - dar el de zece ani î[i scrie romanul. Eu sînt pentru statul acas\. Am încercat ambele variante, dar adev\rul e c\ nu pot s\ combin în mod optim scrisul [i un job; cînd ai un job, scrisul r\mîne un hobby. Te întorci acas\ obosit [i cu problemele cu care te încarci în timpul zilei [i trebuie s\ comu]i pe starea de beatitudine [i de reverie pentru scris, s\-]i relaxezi mintea, s\ filtrezi toate lucrurile pe care le-ai citit, s\-]i chemi la ordine personajele..., iar eu, nici dac\ stau acas\ de diminea]a pîn\ seara, nu pot s\ scriu mai mult de dou\ pagini pe zi. Iar asta e ceva enorm, e o performan]\ pe care o realizez foarte greu. Sînt zile în care scriu doar o jum\tate de rînd; mai mult de dou\ pagini pe zi nu cred c\ pot s\ scrie decît grafomanii.

scriitor: fa]` - profil

PI, sec]iunea de aur pîn\ la g\urile negre sau marea teorem\ a lui Fermat... Lucrurile astea îmi foloseau în scris. Am parcurs [i atlase de botanic\, totul pentru documentare. În plus, m-au ajutat [i în sensul c\ au alungat tenta]ia de-a împrumuta vocea unui autor care î]i cade cu tronc. Se poate întîmpla s\ fii atît de îndr\gostit de un autor încît s\ împrumu]i foarte vizibil vocea lui. Exist\ un caz recent în literatura român\. Scriitorul respectiv scrie indubitabil foarte bine, nu e naiv, nu copiaz\, dar, înamorat peste poate de c\r]ile pe care le-a citit, cade în vraja lor. Eu mi-am amestecat toate c\r]ile care mi-au pl\cut, nu le-am recitit [i m-am folosit practic de amintirea lor din mintea mea. Dac\ vrei s\ cau]i neap\rat o influen]\ a scrisului meu, nu e C\rt\rescu, ci Sábato. Dar cum foarte pu]in\ lume l-a v\zut pe Sábato în C\rt\rescu, atunci e evident c\ nici la mine n-o s\ vad\ Sábato, ci mai degrab\ C\rt\rescu. Asta vine din neaten]ie, dar [i dintr-o lips\ de discern\mînt literar.

F.I.: Mul]i scriitori profesioni[ti se a[az\ [i scriu multe pagini. C.{.: Depinde ce literatur\ scrii. A.C.: Apropo de preocuparea ta pentru stilistic\, ziceau cî]iva recenzen]i c\ ai avea ni[te „r\sf\]uri lingvistice”, ca o marc\ a scrisului t\u. C.{.: Poate ar fi bine s\ preciz\m exact despre ce este vorba. În prima carte e vorba despre idiolectul personajului, Kiki; ea se r\sfa]\ într-adev\r, inventeaz\ cuvinte, pe altele le stîlce[te... dac\ m-ai vedea pe mine la televizor vorbind cu „parfumuricale” sau „domni[oreal\”, sigur c\ mi le-ai putea repro[a mie - mie, autorului concret. În a doua carte nu mai [tiu despre ce e vorba. În afar\ de „burticale”, n-am mai folosit cuvinte de felul \sta. Iar acesta e un cuvînt din copil\ria mea, a[a spunea tata - „pl\ceri burticale” - cînd ne aducea pr\jituri. Naratorul îl folose[te în carte împrumutînd limbajul unui copil. Dar în ceea ce m\ prive[te, am impresia c\ trag dup\ mine obiec]iile primei c\r]i. În fine, mie mi se pare c\ de fapt obiec]iile critice au încercat s\ stabileasc\ o ordine maioresciano-c\linesciano-manolescian\ în literatur\. De-asta nu m\ simt confortabil în peisajul nostru literar. M\ simt confortabil în discu]iile cu anumi]i oameni care-mi plac, cu prietenii mei. Dar în rest mi se pare c\ se manifest\ o nostalgie dup\ ordine [i dup\ putere, ca [i cum o mîn\ de critici ar dori s\ arate cine stabile[te ordinea [i cine cum st\. Iar asta îmi d\ o senza]ie nepl\cut\, pentru c\ de partea criticii, împrumutînd cuvîntul lui Costi Rogozanu, cred c\ ar trebui s\ primeze onestitatea. În critic\ mi se pare la fel de important\ intui]ia. Ana Chiri]oiu, Gruia Dragomir

scriitor: fa]` - profil 8

Cecilia {tef\nescu Intrarea Soarelui „Sal s-a repezit spre ea [i a trîntit-o pe iarb\. Fata se zb\tea sub greutatea lui [i rîdea cu rîsul gîlgîit al copiilor de pe paji[tea vecin\. Era înduio[at, sim]ea cum se tope[te pe deasupra ei de dragoste. B\rcile treceau lini[tite pe lac [i iarba fo[nea la scurtele adieri de vînt care r\zb\teau pîn\ la cei doi copii din vreme-n vreme. Departe, se auzea strig\tul unei p\s\ri care trimitea semnale suratelor. Gura lui Sal se plimba pe gîtul fetei, iar corpul ei se l\sase moale, scuturat periodic de cîte un frison de pl\cere. - N-ai s\ te schimbi, nu-i a[a? Promite-mi. - {i, pentru a-[i continua explorarea mai departe, pe gît în jos, i-a promis. - N-am s\ m\ schimb. {i chiar dac\ e s\ fie, am s-o fac doar pentru tine. Pentru c\ o s\ mi-o ceri tu. O s\ fiu altruist [i mai atent la lucrurile care ]i-ar putea face r\u. A[a e bine? - Ce înseamn\ altruist? - Altruist e atunci cînd ]i-ai da via]a pentru cineva [i ai sta lîng\ el orice-ar fi. - Hm, eu am crezut c\ e altceva. - Nu, asta e, a min]it [i [i-a cuib\rit fa]a în c\lu[ul ei dintre gît [i articula]ia um\rului. Mirosea atît de bine acolo, un amestec de transpira]ie proasp\t\ [i urme de deodorant. O presa cu tot corpul. Îi prinse mîinile [i acum înotau prin iarb\ cu mi[c\ri largi, preg\tindu-se s\-[i ia zborul. În curînd, în foarte curînd, o s\ vad\ din nou tot parcul desf\[urîndu-se sub ei ca o hart\ veche, animat\ de f\pturi minuscule. - E curios, dar s\ [tii Emi, toate grijile tale sînt f\r\ rost. - Crezi? a ciripit ea. - Sînt convins. - De ce crezi c\ nu m\ plac p\rin]ii t\i? Sal a clipit de dou\ ori gîdilînd-o pe obraz cu vîrful genelor. - Nu-i vorba c\ nu te plac. Mai degrab\ cred c\ nu în]eleg ce se petrece, asta cred c\ e. Dup\ o pauz\ a continuat cu o voce întunecat\: - Nu v\d care e finalul unei astfel de prietenii. Ar vrea s\ m\ vad\ petrecînd mai mult timp cu b\ie]ii, distrînd-m\ mai tare, [i-ar dori probabil s\ fac acelea[i prostii pe care le face Max, de exemplu. Pe tine nu [tiu de unde s\ te apuce. Emi s-a ridicat în capul oaselor l\sîndu-l pe Sal s\ alunece încet pe iarb\. - Vorbe[ti de parc\ s-ar întîmpla ceva r\u. - O s\ se întîmple. Nu acum, imediat, dar peste un timp. - Ce? a suspinat Emi cu figura tras\. Sal s-a rostogolit pe ap\ pîn\ aproape de malul apei. A întins mîinile spre suprafa]a sticloas\ [i [i-a a[ezat vîrful ar\t\torului pe oglinda neagr\. Scarabeul înainta acum pe marginea de ciment, oprindu-se din loc în loc [i scuturînd n\r\va[ din picioarele din spate. Sal a r\mas nemi[cat, cu fa]a-n iarb\. - Îi vezi pe oamenii \ia doi, de pe banca din dreapta? Emi s-a întors [i a privit în direc]ia pe care i-o indicase Sal. Pe banc\, cele dou\ siluete st\teau stinghere, la mic\ distan]\ una de cealalt\. - I-am mai v\zut o dat\ [i ieri. De fapt, nu numai ieri. - Cum adic\? - Cînd am venit azi la tine, voiam s\-]i povestesc. În ultima vreme tot dau de ei. Pe ea am impresia c\ o [tiu mai de mult, de[i poate s\ fie o asem\nare. Par c\ se ceart\, de[i stau mereu cum sînt [i acum, t\cu]i. Emi a r\mas cu ochii a]inti]i la cei doi. - Crezi c\ sînt iubi]i? Sal s-a r\sucit cu fa]a în sus. - De ce spui asta? - Nu [tiu, din cum se poart\. Par c\ le e team\, ca ni[te oameni care se iubesc, dar nu pot s-o arate. Nu crezi? - Ce de[teapt\ e[ti, Emi! A[a e. {i ai spus-o [i foarte frumos. Chestia e c\ tot dau de ei. De fapt, dup\ ce-i întîlnesc, m\ apuc\ o triste]e toat\ ziua. Emi s-a ridicat în genunchi. Trunchiul ei se cl\tina u[or de la stînga la dreapta. - Hai s\-i urm\rim. S\ vedem dac\ am dreptate. Sal a închis ochii, cl\tinînd din cap. Nu mai avea chef s\-i urm\reasc\. Acum se sim]ea bine pe iarba ]epoas\, cu urechile gîdilate pl\cut de sunetul clipocit al apei de la c\p\tîi [i cu adierea care-i aducea din cînd în cînd mirosul fetei în n\ri. - Nu vrei s\ mai st\m? Dar Emi era deja în picioare, departe de el, hipnotizat\, ca un fluture care bate din aripi zgomotos [i împr\[tie în jurul lui o pulbere colorat\. - Emi, întoarce-te, a [optit Sal [i a c\zut. Dar Emi st\tea deja la pînd\.“ (pg. 114 - 117)

despre geometrie [i al]i demoni ana chiri]oiu veam a[tept\ri amestecate legate de al doilea roman al Ceciliei {tef\nescu: citisem cu încîntare Leg\turi boln\vicioase, într-o vreme în care tocmai descopeream studen]ia [i Bucure[tiul, dar am evitat s\-l recitesc, dup\ ce, la cî]iva ani distan]\, cî]iva prieteni mi-au spus c\ au r\mas dezvr\ji]i la relectur\. Am ascultat, între timp, un fragment din romanul care urma s\ fie Intrarea Soarelui [i mi s-a p\rut o proz\ alert\, salingerian\, cu suspans [i cu descrieri evocatoare, o poveste în cel mai frumos sens al cuvîntului (una dintre acelea c\rora, a[a cum aveam s\ descop\r mai tîrziu, literatura român\ le ducea intens dorul). Imediat dup\ apari]ia c\r]ii, al]i cî]iva prieteni mi-au comunicat febril entuziasmul lor, despre care n-am [tiut ce s\ cred. Deschisesem în cîteva rînduri cartea prin libr\rii [i m\ încurcasem, citind în diagonal\, într-un limbaj ramificat, în cîteva scene aproape lipsite de referent Cecilia {tef\nescu, Intrarea Soarelui, [i în cîteva formul\ri nefericite, care ar Editura Polirom, 2008, colec]ia „EGO.Proz\”, fi putut fi evitate la redactare („Sal [...] a 364 pag. privit printre gene la peretele v\rgat”, s.m., sau „{i a avut senza]ia c\ totul s-a oprit în loc, nici b\taia inimii, nici zumzetul din aer, nici zgomotele surde de afar\, nimic.” - s.m.). O poveste omniscient\, care nu ezita s\ cocheteze din cînd în cînd [i cu gîndurile personajelor, cîteva replici neconving\toare, o serie de scene parc\ prea atent construite, cu accent pe pre]iozitatea formul\rilor sînt argumente care te pot face s\ la[i cartea din mîn\ [i s\ te sim]i dezam\git c\ a doua carte a Ceciliei {tef\nescu nu „confirm\” impresiile anun]ate de prima. Mai ales dac\ înaintezi [i consta]i c\ eroii c\r]ii, Sal [i Emi, prietena lui, se întîlnesc în gr\dina botanic\ exact cu dublurile lor mature, aflate într-o rela]ie tensionat\. Artificiul bate la ochi, iar dac\ ]i se pare din principiu c\ jocurile auctoriale te trag pe sfoar\ sau nu mai pot func]iona în literatura de azi, cel mai bine e s-o la[i balt\. Eu am continuat s\ citesc. N-o s\ ascund c\, în ciuda unui tip de retoric\ deloc pe gustul meu ([i nu m\ refer la „pre]iozit\]ile” care i-au deranjat pe al]i recenzen]i ci, în pu]ine cuvinte, la cultivarea unei stilistici calofile pîn\ la artificial), povestea p\streaz\ ceva din vraja suspansului pe care l-am presim]it la lectura public\ de acum cinci ani. Chiar [i cînd mi se p\rea c\ am elucidat misterul dintre Sal [i Emi, mai r\mînea un „ce” intrigant c\ruia nu am reu[it s\-i dau de cap\t decît imaginîndu-mi construc]ia narativ\ ca pe o figur\ de geometrie imposibil\. Pîn\ [i acum, dup\ ce autoarea ne-a precizat c\ întreaga poveste nu e decît reveria lui Sal, ceea ce explic\ foarte bine inconsecven]ele logice, prefer pista pe care am g\sit-o singur\, chit c\ unora le-ar putea p\rea cam obsolete [i, mai ales, pre]ioas\. Îmi plac în egal\ m\sur\ experimentalismul [i realismul în literatur\, iar atunci cînd mi se pare c\ le-am g\sit puse la un loc într-o carte - fiindc\ în Intrarea Soarelui sînt cîteva scene de un realism tulbur\tor, fie el magic, ca în secven]a moartei din beci, sau hiperlucid, ca în rela]ia de maturitate a celor doi -, n-o s\ le abandonez în schimbul unei piste clinice sau cognitiviste. În plus, g\selni]a geometriei imposibile se potrive[te de minune cu senza]ia de anima]ie cu personaje de mucava, în alb-negru, care mi-a înso]it lectura. R\mîne s\ te hot\r\[ti dac\ supor]i pre]iozitatea limbajului, estetizat peste m\sur\ [i pe alocuri incongruent, pentru a savura pre]iozitatea „bun\” a construc]iei, fiindc\ Intrarea Soarelui nu este o poveste clasic\, nu se vrea crezut\, nu cere empatie [i nici simpatie, dar arat\ o grij\ pentru construc]ie (pe lîng\ una exagerat\ pentru limbaj), care mie mi-a c\zut bine.

Bonus: insist pu]in asupra realismului din rela]ia celor doi adul]i fiindc\, de[i el nu se num\r\ printre priorit\]ile Ceciliei {tef\nescu, mi s-a p\rut mai reu[it decît în multe alte c\r]i care-[i propuneau explicit s\-l exploreze. Livre[ti sau nu, cele mai multe dintre momentele acestui cuplu dezabuzat compun o proz\ separat\ despre iubiri contemporane, cu limitele [i cu inflexiunile lor.

maria

vis\toare [i colegi nep\s\tori [i indolen]i. Singura fat\ de care se apropie se prostitueaz\, dezam\gindu-l sau, mai degrab\, confirmîndu-i teoriile, iar dl Levy, cel care ar trebui s\ îl orienteze în carier\, se love[te de zidul unor convingeri prea adînc înr\d\cinate. Crescut f\r\ tat\, tîn\rul g\se[te un surogat în imamul Shaikh Rashid, p\rinte spiritual care îi insufl\ o devo]iune f\r\ limite. Credin]a nestr\mutat\ îl „imunizeaz\”, m\car teoretic, la tenta]ii [i umple golurile dureroase din copil\rie. Critic acid al realit\]ilor din jur, Ahmad le prive[te exclusiv prin prisma înv\]\turilor primite, tr\ind cu speran]a unei existen]e binecuvîntate dincolo de trecerea pe p\mînt. Mai important\ decît ac]iunea [i ramifica]iile ei este încercarea lui Updike de a vedea lucrurile altfel, din punctul de vedere al temutului „Cel\lalt”. Autorul se documenteaz\, se antreneaz\ con[tiincios în acest sens [i înregistreaz\ dintr-o nou\ perspectiv\ o Americ\ defect\ - aceea[i observat\ deja în am\nunt de-a lungul celei de-a doua jum\t\]i a secolului XX. Optînd în 2006 pentru un titlu direct [i un subiect delicat, Updike î[i asuma responsabilitatea, iar criticile n-au întîrziat s\ apar\. I s-a repro[at aproape tot, de la implauzibilitatea intrigii la schematismul personajelor, de la pre]iozitatea vocabularului la lipsa de realism. Într-un interviu acordat cu o s\pt\mîn\ înainte de apari]ia c\r]ii, Updike explica amuzat [i întrucîtva profetic: „Presupun c\ am riscat în mai multe feluri, dar poate c\ aceasta e menirea scriitorilor”i. Teroristul se impune prin originalitatea perspectivei, prin caracterul de argument în dezbaterea mai larg\ la care se angajeaz\ s\ participe, [i, poate mai important, prin inconfundabilul stil care, indiferent de subiectele abordate, l-a plasat pe Updike printre marii scriitori. Pe 28 ianuarie, la o zi dup\ trecerea autorului în nefiin]\, Henry Allen scria pentru Washington Post: „Îi iubea pe Joyce [i pe Proust. Scria îns\ ca un adev\rat american, într-o proz\ atît de elegant\ încît nu erai niciodat\ nevoit s\ te opre[ti [i s\ î]i croie[ti drum printre stîng\cii, confuzii sau orice altceva în afara surprizei ce-]i t\ia respira]ia”ii.

cristina chevere[an

c`r]i

n mai bine de trei sferturi de secol de via]\, John Updike a reu[it s\ devin\ unul dintre cei mai prolifici [i mai aprecia]i scriitori americani. Cunoscut în primul rînd pentru romane (dou\zeci [i trei între 1959 [i 2008!), a publicat în mod constant [i poezie, eseu, critic\, memorii [i proz\ scurt\. La auzul numelui s\u, cititorii fideli vor evoca instantaneu personajul principal din nu mai pu]in de cinci scrieri: Harry „Rabbit” Angstrom, reprezentant al Americii „de mijloc”, lumea de care s-a ocupat cu prec\dere autorul. Ora[e mici, oameni comuni, sentimente banale, preocup\ri m\runte: iat\ temelia pe care se construie[te mare parte dintr-un univers necosmetizat [i, ca atare, hipnotizant. Din acest teritoriu tern se evadeaz\ prin experiment. C\l\torii în timp [i spa]iu, revizit\ri ale mitologiei [i ale istoriei îndep\rtate sau recente îmbog\]esc opera unui scriitor ce [i-a trecut în palmares dou\ premii Pulitzer, premiul O. Henry, PEN/Faulkner Award for Fiction, National Book Award, American Book Award, National Book Critics Circle Award - pentru a numi doar cîteva. Cunosc\torii nu vor uita nici aventurile lui Henry Bech, un spiritual, expansiv [i ineficient scriitor evreu; amatorii de filme vor men]iona cu siguran]\ excentricul volum Vr\jitoarele din Eastwick. Iar lista poate - [i trebuie - s\ continue. Dup\ cum demonstreaz\ o jum\tate de veac de literatur\, Updike nu [i-a dorit niciodat\ confortul mediocrit\]ii. În spa]iul median explorat insistent, pe propriile urme, nu descoper\ imaginea-cli[eu a unor State Unite idilice. Dimpotriv\, se înc\p\]îneaz\ s\ ignore zîmbetele largi din albumul de fotografii [i p\trunde în suflete [i în min]i nu tocmai lini[tite. Provocînd controverse, exploreaz\ teritorii neconven]ionale cu seriozitate [i cu o aten]ie de cercet\tor. Dovad\ st\ [i penultimul s\u roman, Teroristul, publicat la doar cinci ani dup\ zguduitorul 9/11 [i tradus în colec]ia „Raftul Denisei”. Al\turîndu-se unor contemporani de marc\, Updike î[i traduce într-o carte-[oc preocuparea pentru descifrarea cauzelor [i a efectelor uneia dintre cele mai crîncene maladii ale prezentului. Romanul se concentreaz\ asupra modului în care Ahmad Ashmawy Mulloy, adolescent din New Prospect, New Jersey, ajunge în centrul unui complot de propor]ii care are drept scop aruncarea în aer a tunelului new-yorkez de sub rîul Hudson, Lincoln. Deznod\mîntul decurge din coinciden]e fericite pentru ora[ dar deconcertante pentru poten]ialul sinuciga[. Ahmad e prezentat drept „produs” al rela]iei dintre o americanc\ de origine irlandez\ [i un student egiptean, n\scut [i educat în societatea de consum care îl sperie [i-l dezgust\. Nu întîmpl\tor, îi lipsesc modelele: tr\ie[te între o mam\

bookalert Updike [i maladiile prezentului

______________

i Interviu cu Charles McGrath, The New York Times, 31.05.2006, http://www.nytimes.com/2006/05/31/books/31updi.html ii John Updike’s Lyricism Exalted the Everyday and the Unglamorous, The W a s h i n g t o n P o s t , 28.01.2009, http://www.washingtonpost.com/wpdyn/content/article/2009/01/27/AR2009012703553_2.html?sid=ST2009012701690&s_pos=

John Updike, Teroristul, traducere de Iulia Gorzo, Editura Humanitas Fiction, colec]ia „Raftul Denisei“, 2007, 304 pag.

Cristina Chevere[an are 30 de ani, este asistent\ la Catedra de Englez\ a Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Traduc\toare, critic literar, cronicar al revistei Orizont, doctor în filologie, autoare a dou\ volume de studii [i cronici [i a trei c\r]i traduse, ultima împreun\ cu {erban Foar]\.

manolescu nesigurantze poveste de dragoste cu scriitor fost odat\ ca niciodat\ un scriitor care s-a îndr\gostit de o fat\ frumoas\. Ea era cea mai frumoas\ fat\ din lume [i el era cel mai bun scriitor din lume. Iar iubirea lor era cea mai mare [i mai minunat\ iubire din lume. În fiecare diminea]\ cei doi se trezeau îmbr\]i[a]i, se s\rutau [i s\reau s\-[i aduc\ unul celuilalt licoare de miere cu scor]i[oar\ [i cornuri cu dulcea]\ de zmeur\. Apoi ie[eau în gr\din\, [i ea spunea: - Ast\zi este cea mai frumoas\ zi. O zi de parc\ ai fi scris-o tu pentru mine. {i el spunea: - Ast\zi e[ti mai frumoas\ ca niciodat\. Ca [i cum te-a[ fi scris eu pentru mine. {i a[a mai departe, toate cuvintele [i momentele pe care cel mai bun scriitor din lume le-ar putea tr\i al\turi de cea mai frumoas\ fat\ din lume. Într-o diminea]\ (cea mai frumoas\ diminea]\ din lume) fata s-a trezit pu]in înaintea scriitorului. {i pentru c\ la ei totul se baza pe reciprocitate, a decis s\ r\mân\ în pat pîn\ cînd el se va trezi, ca s\-[i poat\ preg\ti împreun\ licoarea de scor]i[oar\ cu miere [i cornurile cu zmeur\. A[a c\ a r\mas lîng\ el [i a început s\ se gîndeasc\. S-a gîndit c\ e minunat s\ fii cea mai frumoas\ fat\ din lume [i s\ te iubeasc\ cel mai mare scriitor din lume. S-a gîndit c\ oricine [i-ar dori a[a ceva. Dup\ care

n-a [tiut la ce s\ se mai gîndeasc\. A început s\ se plictiseasc\. S-a gîndit s\ citeasc\ o carte, dar citise toate c\r]ile lui [i al]i autori nu existau în biblioteca lor, [i altceva scriitorul nu mai scrisese de cînd o cunoscuse pe ea, pentru c\ fusese ocupat s\ tr\iasc\ cea mai minunat\ iubire din lume. {i atunci cea mai frumoas\ fat\ din lume a avut cea mai bun\ idee din lume: dac\ cel mai bun scriitor din lume ar scrie cea mai frumoas\ poveste de dragoste din lume, cu cea mai frumoas\ fat\ din lume, atunci mult mai mult\ lume din lume ar putea s\ [tie ce frumoas\ e ea [i ce frumoas\ e iubirea în general. {i atunci va exista în fiecare moment cineva pe lume, chiar [i cînd scriitorul ei doarme, care se va gîndi la frumuse]ea ei. Desigur, e p\cat c\ ea nu l-a cunoscut pe cel mai bun pictor din lume, sau pe cel mai bun fotograf sau designer vestimentar sau inginer de holograme din lume. Dar la urma urmei [i cel mai bun scriitor din lume e ok. A[a c\ în loc de licoarea cu miere [i scor]i[oar\ l-a trezit cu o cafea. În loc de cornuri cu zmeur\ i-a pus în bra]e un laptop. {i i-a cerut s\ scrie cea mai frumoas\ poveste de dragoste din lume, despre ea. Afar\ începuse s\ plou\. Scriitorul a început s\ scrie. Îi era u[or s\ scrie, pentru c\ lîng\ el st\tea

cea mai frumoas\ fat\ din lume. El [i-a început povestea astfel: „A fost odat\ ca niciodat\ un scriitor care s-a îndr\gostit de o fat\ frumoas\. Ea era cea mai frumoas\ fat\ din lume [i el era cel mai bun scriitor din lume. Iar iubirea lor era cea mai mare [i mai minunat\ iubire din lume. În fiecare diminea]\ cei doi se trezeau îmbr\]i[a]i, se s\rutau [i s\reau s\-[i aduc\ unul celuilalt licoare de miere cu scor]i[oar\ [i cornuri cu dulcea]\ de zmeur\.” Apoi s-a gîndit pu]in, a [ters totul [i a scris: „A fost odat\ ca niciodat\ un scriitor care s-a îndr\gostit de o fat\ frumoas\. Ea era cea mai frumoas\ fat\ din lume [i el era cel mai bun scriitor din lume. Iar iubirea lor era cea mai mare [i mai minunat\ iubire din lume. În fiecare diminea]\ el se trezea, î[i bea cafeaua [i începea s\ scrie cea mai frumoas\ poveste de dragoste din lume. În timp ce cea mai frumoas\ fat\ din lume st\tea lîng\ el... st\tea lîng\ el [i... pur [i simplu st\tea”. {i atunci el s-a uitat la ea [i i-a spus: „Îmi stai în cap. F\ [i tu o ciorb\, ceva”. Va urma. Maria Manolescu, 28 de ani, masterand\ în playwriting la UNATC. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului dramAcum 3 (edi]ia 2006), cu piesa With a little help from my friends. Debut editorial: Halterofilul din Vitan, Editura Polirom, 2006. În 2007, la Teatrul foarte Mic s-a pus în scen\ piesa Sado-m maso Blues Bar, în regia Gianinei C\rbunariu.

c`r]i

ana maria

sandu obi[nuin]e

ana chiri]oiu

coinciden]e

indysociabil

Drag\ Eric, Nu ne cunoa[tem. De Cr\ciun, înainte s\ plece în vacan]\ în Fran]a, Fanny mi-a l\sat cartea ta, L’ecorce et la chair. Întîi am r\sfoit-o, m-am uitat la desenele Patriciei Cartereau, am citit cîteva fragmente pe s\rite. M-am gîndit cum ar suna titlul ei în român\ [i i-am zis Piele [i carne. Dup\ aia mi-am dorit s\ traduc mai mult din micu]a carte-obiect. M\ furi[asem în ma[ina femeii care umbla de nebun\ prin Italia al\turi de o feti]\ fantomatic\, în atmosfera aceea poetic\ [i extrem de fragil\. Personajul din cartea ta are dureri mari de spate, vorbe[te despre singur\tate, despre arbori, despre p\s\ri, desene [i arte povere. Car\ cu ea tot felul de vorbe spuse cîndva, de întîmpl\ri stranii [i de suferin]e necicatrizate. Nu se întîmpl\ nimic extraordinar, dar textul are ceva hipnotic [i n-am mai reu[it s\ m\ opresc, am stat la birou [i-am tradus pagin\ dup\ pagin\, pîn\ am uitat de spaimele legate de criza care ne amenin]\ [i care ne întunec\ min]ile. N-a mai contat c\ ar trebui s\-mi caut job, am înso]it-o pe femeia aceea pîn\ la cap\t. O a]\ nev\zut\ m\ tot tr\gea acolo în fiecare diminea]\, cînd normal ar fi fost s\ deschid povestea mea, nu pe a ta. Habar n-am de ce mi-a venit s-o traduc, n-o mai f\cusem pîn\ atunci. Nu [tiam cum se na[te acea intimitate stranie cu textul cuiva pe care nu l-ai v\zut niciodat\. Îmi imaginasem c\ n-o po]i avea decît cu propriile texte. Recunosc, m-am în[elat [i de data asta. În urm\ cu doi ani [i ceva am cunoscut-o pe Fanny. Venise de curînd în România, nu înv\]ase limba dar, peste un timp, mi-a zis c\ primul text pe care l-a tradus din român\ în francez\ a fost din romanul meu. Iar acum, am tradus eu din francez\ Piele [i carne de Eric Pessan. Nimic nu e întîmpl\tor, textele ne aleg pe noi [i nu invers, cum sîntem tenta]i s\ credem: „1597 Diminea]\: soarele r\sare foarte devreme, cu Alpii înc\ vizibili pe marginea orizontului, v\luri]i de curbura cîmpiilor, decupajul roz [i alb al dep\rt\rii, forma rotund\ albastr\ [i verde a primului plan [i pr\bu[irea norilor dedesubt. Femeia prime[te diminea]a ca pe o u[urare. Simte o durere surd\ între umeri. {alele [i gambele sale par f\cute din lemn, anchilozate pîn\ la limita suportabilului. Femeii îi e frig, nu îndr\zne[te s\ se mi[te de fric\ s\ n-o simt\ împr\[tiindu-se în tot corpul, scurgîndu-se din nervi în mu[chi, apoi din mu[chi în vene [i propagîndu-se apoi în cele mai mici celule. O atingere u[oar\ [i ea tresare. Nu e decît mîna feti]ei, u[oar\, pe p\rul ei. Mîna se opre[te pe frunte, la marginea pielii. Femeia [i-a r\sucit capul [i prime[te ca pe Eric Pessan & Patricia Cartereau, L’écorce un cadou surîsul feti]ei. Înc\ o dat\, ea uit\ s\ se întrebe cu ce o ajut\ prezen]a acestui et la chair, Les éditions du Chemin de fer, copil acolo. Vremea întreb\rilor va veni mai tîrziu, f\r\ îndoial\. 2008, 76 pag. Ie[irea din ma[in\ dup\ noaptea inconfortabil\, petrecut\ în\untru, necesit\ precau]ii, trebuie s\-[i întind\ corpul u[or, s\ se desp\tureasc\, s\-[i m\soare gesturile, apoi, în sfîr[it, ele sînt amîndou\ afar\, pe un drum minuscul, cu degetele de la picioare muiate în rou\, contemplînd în t\cere cocoa[ele colinelor. Copilul pronun]\ primele cuvinte ale zilei. Îmi vine s\ fac pipi, zise ea, [i femeia izbucne[te în rîs. {i mie, r\spunse ea, [i amîndou\ se duc precipitate în lungul drumului, se îndep\rteaz\ de strad\ pentru g\si un loc ferit în desi[.

coming of age Bucure[ti/Amsterdam, tur-retur

m g\sit în romanul Ioanei Nicolaie, O pas\re pe sîrm\, un amestec surprinz\tor de cumin]enie conven]ional\ [i de sinceritate angajant\, tocmai cînd începusem s\ cred c\ am în fa]\ o relatare plat\ a unei studen]ii al c\rui singur semn particular erau neverosimilii ani ’90. În ciuda vocii monotone, unde persoana a treia nu pare decît un artificiu pentru a evita identificarea cu autoarea real\, [i a faptului c\ nu a[teptam dezamorsarea tensiunilor, fiindc\ finalul e tot atît de previzibil cum sînt mai toate situa]iile relatate, am citit romanul O pas\re pe sîrm\ de la un cap\t la altul, f\r\ pauz\. M-a entuziasmat mai ales un soi de asumare ferm\, cu care m\ mai întîlnisem destul de recent, dar nu într-o carte româneasc\, ci într-una str\in\, care are în comun cu romanul Ioanei Nicolaie mult mai multe decît ar p\rea la prima vedere: Nesuferitele zile de luni, de Arnon Grunberg. E drept c\ scriitorul neerlandez execut\ inclusiv pa[ii conven]ionali ai asum\rii pove[tii, adic\ relateaz\ la persoana întîi [i î[i nume[te personajul Arnon Grunberg (Sabina Seni din cartea Ioanei Nicolae sun\ atît de c\utat) - ceea ce nu înseamn\ c\ lucrurile din carte s-au Ioana Nicolaie, O pas\re petrecut întocmai [i în realitate. Dar, pe sîrm\, Editura Polirom, dincolo de aceste mici eschive, la care 2008, Colec]ia „EGO.Proz\”, Pe rînd, trebuie: s\ [tiu unde m\ aflu, s\ g\sesc o cafenea deschis\ [i s\ iau un un enorm mic256 pag. în]eleg foarte bine c\ te poate predispune dejun, zice femeia. Cu tine, nu ne sp\l\m niciodat\ pe din]i, r\spunse feti]a, f\r\ s\ poat\ [ti dac\ ea cultura noastr\ amatoare de bîrfe (semn î[i exprimase bucuria sau regretul.” c\ majoritatea cronicilor la aceast\ carte nu uit\ s\ precizeze c\ Ioana Nicolaie e so]ia P.S. În mai o s\ ajung pentru prima dat\ la Torino, acolo unde îi place personajului t\u cel mai lui Mircea C\rt\rescu, de[i scriitorul nu apare mult... pe nici o pagin\ din carte), vocea egal\ [i cuminte din romanul Ioanei Nicolaie dovede[te o fermitate suprinz\toare. Ana Maria Sandu, 33 de ani. A publicat în anii studen]iei volumul de versuri Poeme în tranzit la Editura Punct, mai tîrziu a mai publicat la Paralela 45 poemul Din Amintirile unui Chelbasan. Primul ei roman, Fata din casa vagon, ap\rut la Întîi de toate, recunosc ambelor c\r]i meritul sfîr[itul lui 2006 la Editura Polirom, a fost ales de Institutul Cultural Român din Budapesta – prin consultarea unor de a-[i fi ]inut în frîu povestea, de a st\pîni scriitori [i critici (Mircea C\rt\rescu, Dan C. Mih\ilescu, Cornel Ungureanu, Alina Mihai [.a.) – s\ reprezinte România la compozi]ia, de[i probabil c\ la un roman de debut Tîrgul Interna]ional de Carte de la Budapesta, `n cadrul First Novel Festival. tenta]ia de a pune pe hîrtie tot ce-]i trece prin cap e mult mai mare decît la c\r]ile ulterioare (dar Ioana Nicolaie are avantajul de a-[i fi decantat o parte dintre pove[ti [i în volumele de poezie). În al doilea rînd, nu v\d nici un defect în faptul - semnalat în cîteva cronici - c\ personajele secundare r\mîn de multe ori simple schi]e, creionate doar pe jum\tate. Ioana Nicolaie încearc\ s\ recupereze la acest capitol, con[tiincios, prin redarea „realist\” a vorbirii personajelor, cel mai adesea neconving\toare. Nici faptul c\ scena e ocupat\ în întregime de personajul principal [i de lumea filtrat\ prin ochii s\i foarte tineri nu mi se pare un minus. Apoi, ambele romane sînt asociate cu ideea de „picaresc” Arnon Grunberg, Nesu feritele zile de luni, traducere romanul lui Grunberg, de cîteva review-uri senza]ionaliste din neerlandez\ [i note care s-au oprit la faptul c\ personajul principal frecventeaz\ de Anda Dragomir, Editura cîrciumile [i prostituatele, iar al Ioanei Nicolaie, de ea îns\[i, Humanitas Fiction, 2008, Colec]ia „Raftul Denisei”, într-un interviu1: „Voiam s\ fac un roman picaresc, cu cît mai 272 pag. multe istorii, cu oameni tineri care intr\ greu în via]\”. Cea mai tulbur\toare asem\nare dintre cele dou\ c\r]i am g\sit-o îns\ în

Ilustra]ie din carte, (C) Patricia Cartereau. Blog: http://patriciacartereau.hautetfort.com

mihalache

c`r]i

[tefania save all

berti

timpul s\ m\ lini[tesc [i eu la casa mea, mi-am zis.

Apartamentul era neamenajat, buc\t\ria în vopsea de ulei roz, restul pere]ilor în hum\ verde, lucrurile noastre, inclusiv ma[ina de sp\lat, claie peste gr\mad\ în living. Nu erau nici chibrituri, s\-mi fac o cafea. M-am a[ezat pe-o margine de pat [i-am început s\ plîng. Mircea a l\sat [paclul [i ciocanul, m-a scuturat de umeri: „A[a n-o s\ mearg\. Du-te [i cump\r\”, [i s-a-ntors s\ sparg\ pere]ii. O s\ fie bine. De acum în vreun an jumate, doi, o s\ arate bine, zugr\vit\ [i cu mobil\ [i tot. O s\ fie o bijuterie de cas\, paradisul nostru de nebunii. Ce dac\ e mai departe de centru, e mai lini[te. Noaptea se vede foarte frumos luna plin\, în mijlocul geamurilor mari. Noapte. O manea explodeaz\ în camer\. Luna e cam la o p\trime. Ne precipit\m un etaj mai jos, s\ vedem unde s-a produs catastrofa. Iese Robert (20 [i ceva de ani, gr\su], fa]\ u[or retard\), care ne informeaz\ c\ i se spune Berti, face ce vrea [i cînd vrea, [i e prieten [i cu poli]ia [i cu to]i [i n-avem noi ce s\ facem. Mircea, 1.85, 90 kg [i nervos, îl contrazice cu fraze gen „libertatea de a nu deranja pe al]ii în casa lor”, [i plec\m demni.

expunerea unui gol interior paralizant - C\rt\rescu a numit-o „triste]e” - pe care probabil c\ nu pu]ini scriitori îl privesc în ochi Luna a mai str\b\tut un ciclu [i nici o manea nu a mai stricat lini[tea&sporul casei. Ei, vede]i c\ se poate? cînd î[i povestesc ie[irea din adolescen]\, dar care m-a încîntat Ba chiar cu vorba aproximativ bun\. Renovarea mergea parc\ mai cu drag. mai ales în aceste dou\ lecturi recente. Grunberg o face cu un amestec extrem de bine dozat de patetism [i cinism, iar Ioana Noapte. C\zusem r\pu[i. Un fel de sunete guturale a mirare, indignare, sau uneori bucurie, str\bat Nicolaie cu o sinceritate n\ucitoare, de[i aparent plat\ [i adesea podeaua sub]ire, [i visul meu în care tocmai m\ l\f\iam pe o canapea nou\. Adorm la loc, [i sar din nou, autovictimizant\. speriat\. M\ întorc pe o parte. Groh\ieli. M\ întorc cu fa]a în sus [i fixez tavanul. Rîsete ascu]ite. M\ întorc De-aici încolo încep varia]iile [i multe dintre ele se datoreaz\ pe burt\ [i-mi înfig ghearele în pern\. Dorm cu furie. Un nou hohot de rîs, în plex. Sar în sus, pun urechea contextelor decalabile sociologic în care se plaseaz\ cele dou\ pe to]i pere]ii, pe podea. A, Berti are musafiri. To]i [mecherii f\r\ treab\ din cartier sînt dedesubtul meu. personaje [i, în fond, autorii lor, afla]i la vîrste apropiate, în Luna [i-a completat multe cicluri de atunci. Convivii n-au mai plecat. Joac\ tot felul de jocuri pe computer, dou\ ]\ri care azi au mult mai multe în comun decît aveau în anii se mir\ des. Cînd se mir\, fac aaaaa-ooooo, unde a-ul e cu intona]ie ridicat\, [i o-urile vin descresc\tor. ’90. Primul decalaj este cel de gender, pe care personajul Ioanei Nicolaie [i-l asum\ cu mult\ hot\rîre, ca pe o fatalitate de care Seara ne culc\m cu ciocanul de cauciuc la cap. S\ batem ferm în podea, cînd o fi cazul. Aaaa-oooo. {i nu te po]i îndoi nici o clip\, în vreme ce Grunberg î[i trateaz\ cu batem. {i lini[tea ne invadeaz\, ca un spray de camer\. Cu arom\ [i sclipici. Aaaaa-oooo. {i groh\ielile se mult\ autoironie maturizarea masculin\, experien]ele sexuale [i transform\ într-un murmur constant, pe care-l sim]i ca pe-o insect\ pe globul ocular. Aaaaa-oooo. singur\tatea care îl împinge s\ caute compania prostituatelor. N-ar fi stricat un strop de ironie [i în rela]ia dintre Sabina [i Eman, în locul Cheam\ poli]ia! Cheam\ odat\ poli]ia dracului! Pîndim. Poli]ia se execut\ repede, îi auzim sunînd lirismului naiv care pigmenteaz\ jocul de roluri asumat cu o gravitate jos. O conversa]ie lini[tit\ [i destul de scurt\. Apoi domnul poli]ist urc\ la noi, reclaman]ii. „Doamn\ da’ io surprinz\toare de tîn\ra student\. n-am ce s\-i fac, dac\ nu aud nimic de la u[\. {i nici m\car n-au muzic\”. „Da, dar poate vre]i s\ dormi]i M-a surprins, de asemenea, în cartea Ioanei Nicolaie, grjia pentru la mine în camer\ s\ vede]i dac\ se poate”. „Ap\i doamn\, a[a e la bloc, sînt pere]ii sub]iri”. „P\i, descrierea backgroundului social, care ocup\ o bun\ parte din roman tocmai, [i-atunci n-ar trebui s\...”. „Ei, doamn\, cînd e omu’ obosit, nu mai aude nimic. S\rut mîna, cu [i un rol prioritar în economia c\r]ii, fiind el însu[i un soi de fatalitate, respect.” cu care, de data aceasta, Sabina negociaz\ dur, jucînd cînd cartea Mircea îmi arunc\ privirea de „]i-am zis eu”. „Hai s\ ne culc\m, iubi.” adapt\rii, cînd pe cea a înfrunt\rii. S\r\cia [i exploatarea, lipsurile de toate felurile, nea[ezarea vie]ii sociale sînt tot atîtea provoc\ri pentru Adorm întristat\. Aaaa-ooo, plus înc\ ni[te hohote barbare. E cinci diminea]a, umblu prin personaj, dar [i pentru naratoare, c\reia îi face evident pl\cere s\ le camera verde, m\ uit cum soarele arunc\ o lumin\ crud\ peste perdelele portocaliu-murdar, plîng. descrie sintetic, evocator, în tu[ele cele mai reprezentative; din cînd Apoi îmi [terg lacrimile [i pun un film. E despre un cuplu de vîrsta a doua spre a treia care au avut în cînd, îns\, î[i ia seama [i edulcoreaz\ frazele care ar fi putut r\mîne dragostea perfect\, dar acum ea are Alzheimer [i el o interneaz\. Treptat ea nu-l mai recunoa[te [i t\ioase cu cîteva metafore care au efectul unor atingeri de acuarel\ peste se ata[eaz\ de un alt b\rbat bolnav de la azil, iar so]ul ei trebuie s\ suporte cum ea îl îngrije[te plin\ o schi]\ solid\ în c\rbune. Se cite[te aici o calofilie exagerat\, ca înc\ o de devo]iune pe acest b\rbat. eschiv\ scriitoriceasc\ în fa]a a ceea ce ar fi putut fi o m\rturie crud\, un realism needitat cu care mi-ar pl\cea s\ m\ întîlnesc [i în c\r]i române[ti Îmi scot c\[tile, spre mine urc\ hohote barbare. Mircea doarme dus, cu fa]a luminat\ de o raz\ [i pentru care autoarea se arat\ esen]ialmente apt\. Chiar [i a[a, mediul crud\ de soare. Îl mîngîi u[or pe obraz. „Hai m\i iubi, c-a fost numai un murmur. E totu’ la tine-n social e ap\s\tor în romanul O pas\re pe sîrm\ [i î]i prilejuie[te, f\r\ s\-l fi cap.” cunoscut în toate detaliile lui sordide, o dezn\dejde molipsitoare [i resemnat\, o angoas\ durabil\, f\r\ ie[ire. A trecut timpul, camera e renovat\. E foarte frumoas\, cu un perete ro[u. Am pus sub parchet Angoasant\ e [i vîrsta în sine, momentul în care te treze[ti pe cont propriu, trei folii izolatoare fonic. E numai un murmur. Cînd mai tare, cînd mai încet. O problem\ nici eliberat de pav\za p\rinteasc\ [i de cea a copil\riei prelungite în adolescen]\ prea-prea, nici foarte-foarte, numai bun\ ca s\ nu [tie nimeni de ea, ca s\ n-o poat\ rezolva - de[i Sabina nu a fost prea fericit\ nici atunci -, al\turi de un sine cu care nu nimeni. Numai bun\ ca s\ fie în capul t\u, izolîndu-te de lume, f\cîndu-te s\ te sim]i vinovat\ [tii cum s\ te împrietene[ti. Sabina i se supune, dar îl prive[te constant în ochi; c\ înc\ o mai ai. Ca un fel de sl\biciune cunoscut\ de to]i, despre care ]i-e [i jen\ s\ mai aduci Arnon Grunberg mimeaz\ u[ur\tatea [i deta[area, dar dincolo de asta golul vorba. Dac\ prietenii m\ v\d uneori cu cearc\ne, sau mai apatic\, întreab\ cu în]elegere: sclipe[te neîndur\tor. Un gol pe care amîndoi prozatorii reu[esc s\-l exprime cumva „Robert?”. Dau din cap. Uite c\ e [i Berti bun la ceva. primordial, jucîndu-se fiecare în felul lui cu cuvintele, folosindu-se de ele [i ascunzîndu-se în spatele lor. Cititorii care au citit în debutul lui Grunberg o saga teribilist\ de excese [i de iresponsabilitate ar trebui s\ citeasc\ [i romanul Ioanei Nicolaie - poate a[a, prin rezonan]\, vor vedea c\ în Nesuferitele zile de luni e vorba în primul rînd despre aceast\ {tefania Mihalache, 30 de ani, n\scut\ în Bra[ov, emigrat\ la Bucure[ti. A debutat în volumul colectiv confruntare s\lbatic\, ame]itoare, cu sinele crescînd [i cu lumea din jur, devenind tot Junii 03, Antologia tinerilor prozatori bra[oveni, iar în 2004 a publicat romanul Est-ffalia, la Editura Paralela mai ap\s\toare, precum mul]imea de c\l\tori `nghesui]i din autobuzele în care Sabina 45. Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, edi]ia a IV-a, categoria Opera Prima. În 2008, un fragment din Est-ffalia a fost tradus [i publicat în num\rul special dedicat literaturii române al reviste se fere[te de controlori. Cei care, la rîndul lor, v\d în cartea Ioanei Nicolaie un e[ec în poloneze Lampa , num\r ap\rut cu sprijinul Institutului Cultural Român. A colaborat cu eseuri [i cu melodram\ [i `n previzibil, ar putea s\ încerce proza spumoas\ a lui Grunberg, desf\[urat\ cronici de carte în Vatra, Observator Cultural, iar în prezent colaboreaz\ la Time out [i la Dilemateca. în Amsterdamul ofertant [i lipsit de griji, ca s\ vad\ c\, dincolo de dou\ stiluri de scris cu De curînd a terminat al doilea roman, din care au ap\rut cîteva fragmente în foileton în revista Pana totul diferite [i de dou\ sensibilit\]i modelate de nenum\ra]i factori, livre[ti [i sociali, cei mea. doi scriitori împart o hiperluciditate, cum spuneam, angajant\. _____________ 1

Luana Duschka, `n Ziua, 20 septembrie 2008, http://www.ziua.net/prt.php?id=242946&data=2008-09-20.

Ana Chiri]oiu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este masterand\ `n antropologie la SNSPA. Coautoare a romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008). Este prezent\ cu articole în revista aLtitudini .

c`r]i

marieva ionescu

cartea de poezie f`in` [i drojdie. au ralenti

Dana Catona, Iepurele de martie, Editura Leda, 2008, colec]ia „Debut Leda”, 80 pag.

epurele de martie este primul volum de poeme al Danei Catona, publicat la Editura Leda `n 2008, în urma cî[tig\rii concursului de debut literar Unicredit. Un volum care arat\ foarte bine, atît prin grija editurii, cît [i prin contribu]ia autoarei, artist plastic [i profesoar\ la Universitatea de Vest din Timi[oara. Iat\ cum î[i prezint\ chiar ea volumul, pe coperta a IV-a: „Iepurele d e m artie este o selec]ie din poeziile scrise într-un interval de cinci ani; mai vechi sau mai recente, mai vesele sau mai triste, ele sînt un fel de pseudojurnal care a avut adesea un rol terapeutic. Am scris f\r\ un ]el anume [i mult mai tîrziu m-am gîndit c\ din înl\n]uirea cuvintelor de pe foaia de hîrtie a caietului din rucsac sau dintr-un fi[ier al computerului poate ie[i o carte. [...] Sînt absolvent\ de arte plastice, pictez [i desenez, [i cred c\ a[a cum picturile sau desenele mele sînt poeziile pe care nu le-am scris, poeziile mele sînt acele desene sau picturi pe care nu le-am desenat sau pictat.” Nu simple înl\n]uiri de cuvinte [i de imagini mi s-au p\rut îns\ aceste poezii, nu ordinea [i coeren]a au fost, cred, mizele în organizarea volumului, ci am avut mai degrab\ impresia unui joc de turbioane textuale, de mai mici sau mai mari dimensiuni (de cele mai multe ori mici, recordul fiind de dou\ versuri); fiecare cu „centrul” lui, dar comunicînd, jucîndu-se, uneori foarte greu vizibil, cu celelalte. Mi-a s\rit în ochi, de cel pu]in trei ori, asocierea de termeni „f\in\ [i drojdie”: „Magiunul s-a întins pe pîinea cea alb\/ F\in\ [i drojdie”, „În cuptor cre[te o pl\cint\ din f\in\ [i drojdie”, „Ar fi fost frumos s\ fii f\cut din lapte [i miere,/ f\in\ [i drojdie, ceai de salvie/ [i de lavand\/ s\ î]i curg\ din degete sos de m\rar/ [i genunchii s\ î]i fie dou\ ecleruri cu fri[c\/ proasp\t\”. Amuzant? Da, dar [i complicat. A[a pare s\ fie construit volumul: la vedere, ingredientele, materialul, unul pr\fos, rarefiat, delicat; ascuns, dup\ o r\bd\toare fr\mîntare, aluatul propriuzis, pîinea, pr\jitura, pl\cinta, toate „crescute” cu aten]ie, printre rînduri sau dincolo de ele. Acela[i procedeu este f\]i[ explicat, altundeva, [i în termeni... muzicali: „Ni[te litere frumoase rotunde lemnoase col]uroase/ st\teau pe marginea patului/ pe malul de nisip/ le culegeam/ le amestecam/ din cînd în cînd compuneam cu ele o melodie/ u[oar\”. Iar într-unul dintre poemele care mi-au pl\cut

cel mai mult, f\r\ titlu (exist\, de altfel, doar dou\ poeme cu titlu în acest volum: Femeia po[et\ [i Iepurele de martie!), asist\m chiar la „fr\mîntarea” unei combina]ii de cuvinte, în c\utarea unui nou tip de identitate: „Alteori a[ fi spus c\ sînt o pan\/ din combina]ia danacanapana/ alteori a[ fi spus c\ sînt o dana/ acum sînt o can\,/ uneori pan\,/ uneori dana/ întotdeauna se d\ o lupt\/ fratern\ si miraculoas\/ între o can\, o pan\ [i o dana/ pana e u[oar\ [i plute[te purtat\/ de dana cea can\/ cana e por]elanat\ [i strident\/ [i se love[te de pan\/ [i din ea bea uneori, dana/ cea canapana/ dana e cea care se uit\ la pan\ [i/ uneori bea din cana care e lîng\ pan\”. Artista Dana Catona îi împrumut\ poetei Dana Catona iscusin]a [i bucuria de a vedea obiecte, oameni, detalii, texturi din universul ce-o înconjoar\, dar [i de a-i aprecia [i exploata culorile, parfumurile, distan]ele, prezen]ele, golurile, zgomotele, t\cerile. Principiul ut pictura poesis ne sun\ cunoscut, atît din Arta poetic\ a lui Hora]iu, cît [i din mare parte a poeziei simboliste. Îns\, aflîndu-ne în anul 2009, cînd autorii nu mai cred cu atîta inocen]\ în armoniile, în coresponden]ele [i în sinesteziile lumii încît s\ încerce s\ le transpun\, cît mai fidel, pe hîrtie, sim]im, în aceste poeme, dincolo de bog\]ia de elemente enumerate mai sus, o permanent\ tensiune a spa]iilor dintre ele, a albului care umple paginile în jurul rîndurilor. Nu a[ numi aceast\ tensiune „atmosfer\ nostalgic\”, a[a cum o nume[te autoarea în prezentarea de pe coperta a IV-a, ci, cum g\sim undeva, „încetinire de sensuri”. Citez, spre exemplificare, trei poeme scurte: „O poezie de peisaj japonez/ cu c\limara [i camer\ [i tatami [i/ praf de cutremur/ A[ scrie ceva lent/ încetinire de sensuri [i de goluri/ genunchiul e mort/ prizonierul e s\lbatic/ salata e verde”; „E o zi lini[tit\/ Toate apele stau/ P\ianjenii cînt\ sub]ire/ Lumina se încol\ce[te pe sub frigider/ Palmele mîngîie un [oricel disperat”; „Imaginez o imagine cleioas\/ cu capac de borcan în[urubat la ambele capete/ cu o foi]\ de[irat\ deasupra/ cu mul]i trandafiri ofili]i/ cu somn de dup\amiaz\/ [i un ger de boboteaz\”. În alte dou\ poeme, [i mai scurte, nu se întîmpl\ nimic, doar „Menumorut/ înainteaz\ [i se/ îndep\rteaz\/ lent” sau „Între buza/ [i ridul de lîng\/ s-a ascuns un zîmbet”.

ion

Pe cît sînt de mici lucrurile pe care le observ\, aparent în joac\, ochiul liric (a[ spune, nu vocea liric\!), pe atît sînt de „mari” [i de riscante în literatur\ unele dintre temele atinse pornind de la ele: am v\zut deja cum se vorbe[te despre identitate, iar în alt poem, un fel de sintez\ a arghezianului De-a v-a]i ascuns, moartea nu înseamn\ decît o plecare, o ie[ire discret\ din joc: „De-a v-a]i ascunselea e un joc de societate/ pentru cei mici [i cei mari/ [i cei mijlocii [...]/ dac\ nu se g\sesc niciodat\/ se cheam\ c\/ au plecat”. Tot moartea e v\zut\ [i ca o venire brusc\ [i prea timpurie a întunericului, într-un poem ce pare (a[a cum l-am în]eles eu) descrierea schi]at\ a unui accident: „Ar fi putut s\ se întrebe/ de ce era unda albastru-verzui sau asfaltul cu/ bordura pixelat\/ de ce avea doar roata din spate/ de ce s-a întunecat atît de devreme”. {i ar mai merita citat, în încheiere, [i un poem, de ce nu despre dragoste, inclusiv despre dragostea (sau oricum altcumva am numi-o) unui posibil cititor pentru cartea pe care tocmai o are în mîn\: „Un ghem de august neîmplinit colorat/ cu a]e sidefii întortocheate/ Te-am chemat s\ îl arunci peste gard/ s\ descurci firele [i s\ le împlete[ti/ în func]ie de gama de culori/ S\ epuizezi toate contrastele/ ro[u [i verde [i pu]in galben/ apoi portocaliu/ [i violetul încins la urm\”. A[ re]ine, în concluzie, cel pu]in urm\toarele cuvinte pentru o caracterizare a poeziei Danei Catona: „danacanapana”, „f\in\ [i drojdie”, alb (ca iepurele de martie!), „încetinire”, „cleioas\”, „de-a v-a]i ascunselea”. F\r\ a încerca neap\rat s\ g\sim o explica]ie [i pentru titlu (da, exist\ în Alice în }ara Minunilor un iepure gr\bit, consultîndu-[i mereu ceasul de buzunar, de[i în poemul omonim nu pare a fi vorba despre acela[i personaj), putem citi Iepurele de martie ca pe o încercare de împ\rt\[ire a cîtorva mici evenimente ale unei în]elegeri foarte personale, în detaliu [i au ralenti a lumii. Cred c\ accentul cade mai ales pe au ralenti, stilul de a vedea [i de a scrie pentru care mi-a [i pl\cut cel mai mult acest volum. Marieva Ionescu, 23 de ani, masterand\ `n Studii literare române[ti la Facultatea de Litere din Bucure[ti, sec]ia Român\-Francez\. Este prezent\ în antologiile Rimbaud 2006 [i Rimbaud 2007 ale tinerilor poe]i de expresie francez\, publicate la Maison de poésie, Paris. Coautoare a romanului colectiv Rubik.

manolescu derapaj salva]i §coala Central`!

rin anii ’80, s-a nimerit s\ fac liceul la {coala Central\. Pe vremea aia, purta un nume ciudat (Zoia Kosmodemianskaia), pe care directoarea îl asocia unei lupt\toare sovietice, iar golanii cartierului, unui act sexual accesibil doar ini]ia]ilor. Se mai zvonea c\ numele venea de la o gimnast\, bun\ prieten\ cu Nadia Com\neci, care îns\ avusese un necaz la un exerci]iu pe bîrn\ [i disp\ruse din competi]ii. Te miri ce minuni ies din mintea copiilor... Am iubit [i-am urît locul celor mai frumo[i ani din via]a mea cu egal\ putere. L-am urît, pentru c\ era plin de fete (cam 36 din 40, într-o clas\), iar fetele, se [tie, nu joac\ fotbal. L-am urît pentru c\ s\lile duhneau a petrosin, a plictiseal\ [i-a înv\]\mînt politic. L-am urît pentru profa de fizic\, preocupat\ s\ comprime lexicul, înainte s\-mi anun]e corigen]a trimestrial\: „Scri]i, Manolescu, scri]i! Altfel, iar ne vedem în toamn\!”. L-am mai urît pentru gardul supraîn\l]at [i ghimpat de la Bulandra, în care îmi rupeam hainele, încercînd s\ chiulesc de la ore. De iubit l-am iubit pentru arhitectura lui Mincu: rozetele verzi [i brîurile aurii îmi aminteau de cîrciuma „Doina”, unde ne adunam serile, dup\ medita]ii. L-am iubit pentru meciurile cu cei de la „Spiru”, cînd, dup\ un

gol, te trezeai cu urale [i cu tot liceul la geam. L-am iubit pentru diriginta de englez\, care m\ salva în fiecare an de la exmatriculare, prin tertipuri administrative doar de ea [tiute. L-am mai iubit pentru c\, dintre fetele alea care habar n-aveau s\ bubuie-n minge, cîteva au [tiut s\ ne dovedeasc\ [i sticlele de votc\, [i sufletul. Ast\zi, ni[te nemernici încearc\ s\ dea cu {coala Central\ de p\mînt. Sau, mai bine zis, s-o încercuiasc\. Monumentul lui Mincu e l\sat în paragin\, iar peste drum trebuie s\ r\sar\ doi zgîrie-nori. Dac\ v\ mai aduce]i aminte de Gr\dina Icoanei [i de farmecul castanilor ei seculari, intra]i pe Net. {i, dac\ v\ enerveaz\ la fel de mult ca pe mine c\ o ga[c\ de derbedei vrea s\ rad\ împrejurimile {colii Centrale, semna]i peti]ia: http://www.petitieonline.ro/petitie/ scoala_centrala_trecutul_care_obliga-p48232046.html

Ion Manolescu are 40 de ani [i este conferen]iar doctor la Facultatea de Litere, Bucure[ti. Specializat în teorie cyber-cultural\ [i în studiul ideologiei politice [i literare a comunismului românesc. Romancier prin voca]ie, instinct [i pl\cerea de a povesti lucruri Alexandru , Editura Univers, 1998; Derapaj , Editura incomode (A Polirom, 2006).

cartea de proz`

c`lin

c`r]i

radu nedelcu]

torsan

dilema cititorului orb [i/sau prost

suta de grame 1 februarie: iarn` sau prim`var`?

l doilea roman al lui Adrian Chivu, Exit (Editura Curtea Veche, 2008) -am trezit amuzat. La fel de mult ca [i atunci c`nd am visat ou\ fierte murate, un m-a pus în dificultate. Nu eram obi[nuit ca o carte ce mi se pare produs care mai poate fi servit, destul de rar, în c`rciumile de tradi]ie din Anglia. slab\ s\ m\ lase cu atîtea întreb\ri [i nel\muriri despre calitatea {i în aceast\ diminea]\ surprinderea a fost cea care m-a înv\luit înc\ înainte mea de receptor de literatur\. de-a m\ da jos din pat. Pentru c\ acum visasem veveri]e. De fapt, una singur\, Întregul roman se limiteaz\ la descrierea [i la revizitarea la fiecare cîteva ro[cat\, hazlie, cu coada înfoiat\, a[a cum v\zusem prin documentare. {i care, între dou\ pagini a celor 4 personaje principale, oameni dec\zu]i [i abrutiza]i pîn\ deschideri de u[\, îmi intrase în apartament. Întrebarea era acum, ce mama m\-sii s\ m\ fac cu ea? {i cum o voi scoate afar\, pentru c\ în opinia mea animalele trebuie s\ tr\iasc\ cu în ultimul grad posibil. Tania este o prostituat\ de joas\ spe]\, ce-[i animalele, în cu[ti, cote]e, acvarii [i rezerva]ii naturale, iar oamenii al\turi de oameni, în case vinde serviciile într-un veceu public. F\r\ vreo urm\ de complexitate [i apartamente. moral\ sau de reac]ie coerent\ la condi]ia [i mizeria ei, tot ce a[teapt\ de În plus, ceva îmi spunea, [i îmi d\dea fiori pe [ira spin\rii, c\ veveri]a sare la coaie. La delicatese. la via]\ este apari]ia unui B\rbat bogat (cu ma[in\ scump\) care s\ o Ca [obolanul, ca nev\stuica, precum dihorul. Asta-i alt\ întrebare de-a mea. Care m-a b`ntuit ani iubeasc\. Fratele ei mai mare, Bob, este un zdrahon b\t\u[ ce jefuie[te de zile. Cum oare se pot g\ti at`tea toc\ni]e, at`tea m`nc\rici, at`tea specialit\]i din boa[e? C`nd clien]ii Taniei. Idolul lui în via]\ este Arnold Schwarzenegger [i dore[te ele s`nt doar dou\. Adic\, sacrifici ditamai taurul comunal, porcul cel mai porc, vierul, [i abia dac\ s\ fie un soldat perfect ca în filmele cu acesta. Se viseaz\ în Legiunea saturi un so] h\mesit, sosit acas\ în miez de noapte, ca s\ aib\ de unde pleca din nou c\tre slujb\. Str\in\, unde va putea s\ omoare „g\lbeji]i”, [i se comport\ ca atare [i M-am g`ndit, la [to, ce-ar putea s\ însemne veveri]e în vis? A[a, ca un fel de prelungire a locului în via]a de zi cu zi. Tat\l lor, Victor, este un [omer be]iv [i dec\zut care de munc\ în care func]ionez: Muzeul }\ranului Român. Îmi umplusem capul cu tot felul de c\caturi a[teapt\ o femeie frumoas\ [i bogat\ care s\-l scoat\ din mizerie (deci care acopereau, explicau [i justificau o asemenea zon\, ba, mai mult, avuseser\ grij\ [i al]ii s\ cam la fel ca Tania). B\iatul cel mic, Andi, a fost asem\nat de cineva cu mi-l îmbuibe cu informa]ii asem\n\toare. Mi-era [i fric\ s\ caut date despre a[a ceva. M\ g`ndeam David Bowie (Devid Boii) [i de[i nu are nici o idee cine este acesta, î[i c\ o fi de r\u, c\ nu [tiu ce mi s-ar fi putut înt`mpla, mie sau celor apropia]i. De[i mi se rupe de toate aceste chestii. Mi s-a f`lf`it întotdeauna. De întoarceri din drum, de vederea ma[inii de dore[te s\ fie ca el în via]\. salvare, a doctorului [i a popii - atunci c`nd trebuie neap\rat s\ duci m`na la prohab, ca s\ anulezi Vi se pare interesant? Original? Sînte]i impresiona]i? Sper c\ da, prezen]a lor, r\u famat\ -, de canalele cu [ase sau cu patru g\uri, de mireas\, de mort sau mai fiindc\ tocmai v-am expus de la cap la coad\ întregul roman. Nici unul [tiu eu ce alte psihoze colective. dintre personaje nu evolueaz\ vreun pic pe parcursul celor 133 de pagini Da’ aveam o mirare în acest sens. C\ ce-ar putea reprezenta veveri]a asta, din vis, care îmi [i, în general, putem concluziona c\ nu zg`riase creierii, îmi transformase ochii în dou\ alune de p\dure [i îmi [tersese lentilele ochelarilor se întîmpl\ nimic relevant cu ele. Dup\ cu coada ei stufoas\? A[a c\ am intrat pe net. C\derea c\derilor, o [tiu. Asta este biblioteca cum spuneam, la fiecare cîteva pagini mea din Alexandria. De fapt, f\r\ o prea mare diferen]\, a[a m-am comportat întotdeauna: personajele sînt revizitate [i li se d\ [ansa p`n\ la v`rste aprige am consultat cuvintele necunoscute într-un dic]ionar ap\rut prin [apte[apte s\-[i repete acela[i discurs limitat [i primitiv. – mic dic]ionar, iar asta m\ f\cea de min]i, pentru c\ nu puteam pricepe cum de se Apari]ia sporadic\ a unui uciga[ psihopat nume[te mic cel mai mare volum pe care îl aveam în rafturi –, lucrare comunist\, din care (ce cli[eu neinspirat!), a extraterestrului lipsesc cu des\v`r[ire vocabule a c\ror absen]\ m\ mir\ [i m\ incit\ [i acum s\ descop\r Marco sau a comerciantului oportunist Fane, mecanismul [i inten]iile care le-au f\cut s\ se piard\ în neguri. nu schimb\ cu nimic tonul romanului sau al {i-am g\sit. Nici n-a fost greu. Nu chiar din prima încercare. Dintr-a doua, fapt care m-a nelini[tit pu]in: s\ vezi c\ n-a mai visat nimeni veveri]e p`n\ acum. Am aflat a[adar, personajelor principale. de pe un site, unul d-\la pe care îl citesc numai femeile, c\ una înseamn\ dac\ ai visat Tocmai aceast\ stagnare a protagoni[tilor c\ hr\ne[ti s`ngepele cu alune, [i alta dac\ ]i s-a n\z\rit în somn c\ le urm\re[ti [i lipsa oric\rei provoc\ri intelectuale adresate forfota din copaci. Dar eu nu d\dusem nim\nui de m`ncare în timp ce soileam, iar cititorului m-a f\cut s\ m\ întreb care este scopul asta însemna c\ nu aveam s\ particip prea cur`nd la activit\]i sociale interesante acestui roman. De ce a fost scris? De ce ar fi Exit (har Domnului!) [i nici nu urm\risem roz\toare alerg`ndu-se printre crengi. În literatur\ de calitate? logica celor care realizaser\ acest dic]ionar de vise, on-line, nu aveam, a[adar, s\ fiu Se vrea oare o medita]ie asupra unei anumite somat pentru plata datoriilor. condi]ii umane, a unui anumit tipic? Dac\ da, atunci În schimb, m\ potriveam foarte bine pentru urm\toarea observa]ie a acelora[i este una extrem de nereu[it\, fiindc\ personajele sînt oameni de[tep]i: veveri]\ v\zut\ în vis. Hopa! Era exact ceea ce tr\isem eu în schi]ate sumar, iar motiva]iile lor sînt cam nerealiste. noaptea abia trecut\. Sau ceea ce mi se d\duse s\ tr\iesc. P`n\ la urm\, cine De fapt ghicesc c\ se încearc\ o mic\ schi]\ a unei [tie ce se înt`mpl\ cu noi în timpul somnului? În timpul mor]ii. Adrian Chivu, Exit, Editura Curtea Veche, 2008, anumite categorii de oameni, poate a unei p\turi din Deci: v\zut\ în vis, veveri]a preveste[te c\s\torie (scriu [i m\ cac pe mine colec]ia „Un roman”, 136 pag. de r`s; s`nt m\ritat de mai mul]i ani, nu cu acte în regul\, ar fi fost culmea s\ societate. Dac\ este a[a, cartea îmi apare ca un proces pot învinge m\car o dat\ grea]a asta birocratic\, lehamitea care m\ gr\bit [i incoerent în care, dup\ prezentarea inculpa]ilor love[te c`nd v\d un om aflat în spatele biroului; [i nici n-am trecut la [i a capetelor de acuzare, se sare peste orice fel de pledoarie [i se d\ direct un verdict haotic mahomedanism), copii mul]i (am unul singur [i nici nu [tiu dac\ a[ mai [i neclar, dup\ care publicul este dat afar\ rapid din sala de judecat\. putea fizic concepe altul), familie mare/remunera]ie mic\, s\n\tate (durerile Sigur, nu trebuie s\ punem semnul de egalitate între literatur\ [i abordarea unor mari de mijloca[-dreapta, alea de b\utor, de pierz\tor al nop]ilor m\ probleme filosofice. O carte poate s\ fie foarte bun\ [i prin valoarea ei de entertainment. Exit b`ntuie în ultimul timp) [i, DOAMNELOR {I DOMNILOR, armonie în familie. ar putea fi reu[it\ fiind amuzant\, distractiv\. {i iar\[i sînt pus în situa]ia de-a m\ îndoi de calit\]ile Chiar sun\ bine apropierea acestor cuvinte: armonie, familie. Cumva mele de cititor. Trebuia s\ mi se par\ amuzant c\ Tania îi face sex oral extraterestrului purtînd pe italienesc, cantabil. În schimb, al\turarea actan]ilor so]/so]ie aduce în cap o benti]\ cu leduri ro[ii? partitur\ acele sc\p\ri necesare, acele derapaje melodice, sarea [i Este oare un exerci]iu stilistic original, revolu]ionar? În afar\ de trecerea f\r\ nici o delimitare piperul partiturilor. de la o scen\ la alta [i de la o loca]ie la alta în paragrafe consecutive, mie unuia nu mi-a atras Era o zi, una de sf`r[it de s\pt\m`n\, de-a lungul c\reia chiar m\ g`ndisem s\ divor]ez. M\ oprea cumva tot borhotul \la, birocratic, aten]ia absolut nimic. dar [i dragostea [i responsabilitatea pe care le datoram fiic\S\ fie vocabularul, atmosfera...? Personajele sînt într-adev\r consecvente în exprimarea [i în gîndirea mii. C`teodat\, ca s\ tai un simplu fir de a]\ nu î]i este de ajuns lor pe parcursul romanului, dar, cumva, atmosfera general\ de autobaz\ devine obositoare dup\ cîteva foarfeca. Trebuie s\ bagi din]ii la înaintare, ca un animal hot\r`t. zeci de pagini. Poate c\ asta este totu[i una dintre ideile romanului: c\ dup\ ore întregi de înjur\turi [i Soarele r\s\rise chior`[ în aceast\ zi, în care se pare c\ de fraze realc\tuite din acelea[i 100-200 de cuvinte rearanjate între ele, ajungi s\ duci dorul unui paragraf anumite zodii se bucurau de nu [tiu care altele. De-a lungul construit elegant, subtil [i fluent. c\rora unii se în]elegeau cu al]ii, niciodat\ cu ceilal]i. Cel pu]in L\sînd la o parte orice criterii stricte, o carte poate s\ fie pur [i simplu pl\cut\, simpatic\ sau „cuceritoare”. p`n\ la schimbarea anului astronomic. Aceast\ carte îns\ este o construc]ie de înjur\turi, mizerie uman\ [i scursuri antipatice. Ceea ce, în sine, nu ar fi neliterar sau de condamnat, dar cu siguran]\ nu face textul simpatic sau pl\cut. Sigur, mai e un motiv pentru care o carte poate s\ apar\ inversul a tot ce e considerat „de calitate”. Poate c\ Exit este o revolt\, un manifest, un iconoclasm, o r\sturnare a canoanelor literaturii... Pe scurt, C\lin Torsan, 38 de ani, arhivar [i bibliotecar la Muzeul }\ranului Român, crede]i-m\, nu e! prozator, muzician. A publicat volumele individuale {coala de mucenici, Curtea Veche Publishing, 2005, Recycle BUN, Editura Humanitas, 2007, Una peste alta, Exit nu este totu[i maculatur\, ci este o carte. Ba mai mult, este o carte scris\ de un scriitor [i a participat la volumele colective Povestiri mici [i mijlocii (împreun\ cu - lucru evident din tonul coerent [i sus]inut al întregului text. Îns\ pentru mine ra]ionamentul [i inten]ia din Sorin Stoica, Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, spatele acestei c\r]i r\mîn de neîn]eles. 2004, 2007, Cartea cu EUri (împreun\ cu Roxana Moro[anu, Sorin Stoica,

Radu Nedelcu], 26 de ani, absolvent al Universit\]ii Politehnica Bucure[ti, coautor al romanului Rubik.

Cosmin Manolache [i Ciprian Voicil\), Editura Curtea Veche, 2005. Cînt\ la fluiere tradi]ionale, flaut, mandolin\ [i voce în trupele Domni[oara Pogany [i Einuiea.

c`r]i

r`zvan mihai n`stase (o)chei de lectur` oameni [i c`r]i, jurnal [i amintiri

paul b`descu

ecunosc, de la o vreme am f\cut o pasiune din a citi/vedea/auzi lucruri despre via]a concret\ a unor oameni pe care îi cunosc doar din c\r]i. M\ intereseaz\ detalii m\runte, m\rturii ale contemporanilor, mici am\nunte aparent nesemnificative. Le citesc pe ner\suflate [i descop\r cu pl\cere dimensiunea uman\ a unor persoane pe care canonul [colar sau cel academic le-a transformat în luceferi, în figuri de carton sau de hîrtie, transfigurate, care parc\ ar fi tr\it pe o alt\ planet\ [i ar fi respirat un alt soi de aer decît noi. Din acest motiv m\ opresc acum asupra volumului lui Gabriel Dimisianu, Oameni [i c\r]i. Dou\ cuvinte despre autor. Gabriel Dimisianu este în mai mare m\sur\ un foarte bun redactor [i editor decît un critic str\lucit. Redactorul s-a format la o [coal\ veche [i serioas\, cum azi nu prea mai exist\. E atent, mig\los, pune pasiune [i pre]uie[te cuvîntul scris mai presus de orice. Criticul Gabriel Dimisianu surprinde prin pruden]\. Nu face afirma]ii hazardate, mai tot ce spune este de bun sim], dar refuz\ constant s\ î[i asume fraze tran[ante. Verdictele sale dure sînt cople[ite de cele rezervate. Alegînd calea discret\ a liniei de mijloc, probabil c\ nu-[i va g\si u[or locul în rîndul întîi al criticii române[ti. Oameni [i c\r]i e alc\tuit\ din dou\ p\r]i, perfect distincte. Cea dintîi, Amintiri [i portrete literare, este o colec]ie de fragmente, nota]ii, mici istorisiri, care au în centru scriitori, critici literari (dar nu numai) cu care Gabriel Dimisianu a fost contemporan în tinere]e sau mai apoi. Cî]iva dintre cei pomeni]i aici, într-o ordine aleatorie: Arghezi, Vianu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Cioculescu, Streinu, Geo Dumitrescu, George Iva[cu, Sorin Titel, Ion Caraion, {tefan B\nulescu, Nicolae Velea, F\nu[ Neagu, Ion B\ie[u, Valeriu Cristea, Paul Georgescu, Lucian Raicu, Matei C\linescu. Lista e impresionant\. De la to]i ace[tia, Gabriel Dimisianu p\streaz\ o amintire, o întîmplare, o vorb\. Capitolele, scurte, par a fi un soi de cioburi sparte ale unei oglinzi în care se poate întrevedea, mai clar sau mai distorsionat, un tablou al lumii literare a anilor ’60 - ’80. Unele fragmente sînt pur [i simplu relatarea unui episod (vezi de exemplu O întîmplare cu {tefan n Germania, am participat la un moment dat la o lectur\ public\ într-o B\nulescu sau O vizit\ la Gala Galaction), altele sînt mai degrab\ închisoare. {i nu orice fel de închisoare, ci una de maxim\ securitate, unde erau o evocare retrospectiv\, un portret. Tiparul este, de obicei, aduna]i cei mai periculo[i infractori minori (între 15 [i 18 ani) din Bavaria. similar. Mai întîi o plasare cronologic\: „L-am cunoscut pe Nu urma s\ citesc eu, ci o tîn\r\ scriitoare din Leipzig, Franziska. Eu eram doar Geo Dumitrescu în redac]ia Gazetei l iterare, prin 1960 scriitor invitat. cred, adic\ în perioada în care, într-un fel, poetul Libert\]ii Cu tot bagajul de seriale [i de filme despre închisori - dintre care pe un loc privilegiat se de a trage cu pu[ca redebuta: i se acceptau din nou colabor\rile, afla Oz -, am trecut pragul unei cl\diri vechi, fost\ m\n\stire iezuit\. Eram eu, Franziska, un sub semn\tur\ proprie, dup\ o îndep\rtare din via]a literar\ tip care se ocupa cu organizarea de programe educative [i culturale în pu[c\rii [i o reprezentant\ de cî]iva ani”. Apoi, eventual, cîteva pasaje de istorie a centrului unde eram bursier, Frau Weiss. Am fost cerceta]i cu detectorul de metale, apoi literar\: „Geo Dumitrescu î[i reia activitatea literar\ în perchezi]iona]i la propriu [i c\uta]i în gen]i [i în buzunare, pentru ca în sfîr[it s\ fim prelua]i acest context. În perioada ostraciz\rii nu doar c\ nu de un gardian care ne-a condus în biblioteca închisorii. Am mers pe ni[te culoare goale, f\r\ publicase poezii, dar nici nu scrisese. Avusese chiar, nu geamuri [i f\r\ celule de-o parte [i de alta, cum m-a[ fi a[teptat. P\rea o cl\dire pustie. o dat\, sentimentul bloc\rii definitive. Acum g\sea Biblioteca - o sal\ mare, cu mobilier modern [i cu scaune multe a[ezate ca pentru spectacol Gabriel Dimisianu, Oameni [i C\r]i iar\[i, în sine, resurse de tr\ire poetic\ [i un elan al - era goal\ [i ea. Am fost invita]i s\ lu\m loc [i ni s-a spus c\, în cinci minute, vor veni [i de]inu]ii. Jurnal , Editura Cartea Româneasc\, decomprim\rii ce-i impunea, literar vorbind, o formul\ Franziska s-a a[ezat la masa din fa]\, noi ceilal]i pe scaunele din primul rînd. Am a[teptat cele Bucure[ti, 2008, 384 pag. pe care nu o mai cultivase: aceea a poemului aluvionar, cinci minute în t\cere, sub privirile gardianului care se postase lîng\ u[\. Mi s-au p\rut o ve[nicie. de vaste cuprinderi, discursiv cu inten]ie, astfel cum De]inu]ii au umplut parc\ instantaneu sala. Nu purtau uniforme [i erau îmbr\ca]i ca gher]oii se configureaz\ în ciclul amintit al Aventurilor lirice”. no[tri, cu haine de obor: pantaloni de trening, adida[i [i tricou mulat sau maiou. Mai to]i aveau mu[chii Cele mai savuroase îns\ sînt nota]iile biografice, consemnarea omului la vedere - iar unii chiar aveau cu ce se l\uda, se vedea c\ îi lucraser\ mult. Cu siguran]\, în pu[c\rie, a[a cum a fost: „Pentru cine îl cuno[tea numai pe omul de lume Geo afi[area mu[chilor e un fel de a-]i ar\ta col]ii, un fel de a intimida din start adversarul [i de a te impune Dumitrescu, adic\ pe convivul fermec\tor, spiritual, afectuos, cu toat\ în grup. aplecarea sa c\tre ironie, neocolind ambian]a boemei, nedispre]uitor al Pu[c\ria[ii erau cam o sut\ [i, în afar\ de omul care ne înso]ise, mai veniser\ doar doi gardieni. Ar taifasului pîn\ la ore tîrzii, comportamentul s\u ca redactor-[ef a fost în fi fost o joac\ de copii s\ fim lua]i ostatici... Dar asta se întîmpl\ doar în filme, nu? mare m\sur\ motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate pîn\ la a Franziska s-a prezentat, a spus cîteva vorbe despre ea [i a deschis cartea s\ citeasc\. Înainte s\ înceap\ p\rea pedant, chiar tipicar, pretinzînd respectarea întocmai a angajamentelor lectura, [i-a luat seama c\ în înc\pere era destul de cald, [i-a scos geaca [i a r\mas în tricou. A fost momentul luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redac]ionale în comun întocmite în care to]i s-au animat [i au început s\ fluiere [i s\-i strige s\ continue cu dezbr\catul... Dup\ ce s-au [i acceptate, verificînd la sînge statele de plat\, cheltuielile curente, potolit vocifer\rile, am auzit în spatele meu dulcele grai românesc: „Pe asta n-a[ fute-o nici s\ m\ pl\te[ti! cursele [oferului etc., deloc zgîrcit în observa]ii, în repro[uri inechiE moartea pulii!”. (Franziska, o fiin]\ [tears\ [i tuns\ foarte scurt, periu]\, nu d\dea pe dinafar\ de feminitate.) voc adresate, glumind mult mai rar decît se a[tepta de la el [i fiind M-am întors surprins: „B\i, b\ie]i, voi sînte]i români? De unde sînte]i?”. „Din Hu[i, [efu’!”. Erau trei pu[ti, mai degrab\ «acru», «antipatic», poetul contrazicea flagrant, iar pentru dar nu to]i din Hu[i. Cum începuse lectura, nu am aflat asta decît la sfîr[it, cînd am putut s\ stau de unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în via]a, a[a-zicînd, vorb\ cu ei. civil\”. Dincolo de personaje, de farmecul lor, trebuie s\ remarc\m În fine, cît timp a citit Franziska, de]inu]ii nu au scos nici o vorb\. Se auzea numai zgomotul unor m\rgelescriitura curat\, aerisit\ [i elegant\ a lui Gabriel Dimisianu, un stil lipsit m\t\nii pe care le freca între degere un rus care st\tea chiar lîng\ mine, în primul rînd. Franziska s-a uitat de striden]e [i foarte pl\cut la lectur\. de cîteva ori la el, vizibil deranjat\, dar nimeni nu i-a zis s\ înceteze. Partea a doua, Jurnal reluat (fragmente), e complet diferit\ de cea Dup\ terminarea lecturii, au intrat al]i doi gardieni cu cîteva navete de suc galben. De]inu]ii au t\b\rît dintîi. Nu doar c\ avem de-a face cu un alt tip de text, dar, pe lîng\ pe ele. M-am apropiat de cei trei români. Unul m-a v\zut c\ nu am suc, mi-a dat sticla lui [i s-a dus s\-[i ia aceast\ deosebire, iese în eviden]\ [i diferen]a de valoare a textelor. alta. Mi-a fost nu [tiu cum s\-l refuz, de[i nu-mi prea venea s\ beau dup\ el. La pu[c\rie nu se fac Dac\ în Amintiri... Gabriel Dimisianu avea ceva de spus [i o f\cea cu mofturi!... pl\cere, rezultînd astfel texte dinamice [i interesante, Jurnalul nu I-am întrebat, proste[te, „cum e aici?”, iar b\ie]ii mi-au zis c\ e chiar bine. Au de toate, nu duc lips\ de prezint\ nici un interes. Este doar consemnarea banal\ a unor nimic. Singura problem\ e c\ nu au femei - dar [i asta se poate rezolva, cu o revist\ porno bun\. Îl întreb fapte care ]in de monotonia cotidian\ sau a unor nostalgii provocate pe cel din Hu[i - un tip pi[piriu [i deloc musculos - de ce a fost condamnat. Îmi r\spunde senin c\ pentru o de moartea prietenilor, a cunoscu]ilor, a apropia]ilor. E cartea unui nimica toat\: „Am prins, împreun\ cu frati-miu, un poli]ai [î l-am batut, [î l-am batut, [î l-am calcat pi cap.” om b\trîn care simte c\, pe zi ce trece, nu mai e contemporan cu E mul]umit c\ acum îi trage în piept pe \[tia: merge la terapie pentru violen]\ [i asta-i scade bini[or din lumea care îl înconjoar\ [i c\, unul cîte unul, firele care îl ]ineau legat anii de pedeaps\. de ea se rup. Cît st\team de vorb\ cu românii mei, am remarcat un b\iat cu plete aurii [i cu o fa]\ angelic\. St\tea Oameni [i c\r]i este un volum care merit\ citit, fie [i pentru c\ singur, rezemat de zid, [i-[i bea gînditor sucul. Nu p\rea din lumea celorlal]i. Înainte s\ plec, mi-am luat inima reu[e[te performan]a de a fi profund paradoxal. Mor]ii evoca]i în în din]i, m-am dus la el, am f\cut cuno[tin]\ [i l-am întrebat [i pe el de ce a ajuns la pu[c\rie. S-a uitat la mine prima parte sînt nespus de vii, de energici [i de seduc\tori, în cu ochii lui frumo[i [i alba[tri [i mi-a r\spuns scurt: „Am ucis un om”. Îl chema Michael [i avea 15 ani. vreme ce în partea a doua sentimentul mor]ii e cople[itor.

cezar

deloc literatur`

o vizit` la pu[c`rie

R\zvan Mihai N\stase, 24 de ani, absolvent al Facult\]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti, `n prezent masterand `n teoria [i practica edit\rii. ~n 2004 a publicat volumul de poezii Joc [i a[teptare (Editura Metafora, Constan]a). Colaboreaz\ la Rom<nia literar\ [i ]ine rubrica de cronic\ a traducerilor `n Contrafort.

Cezar Paul-B B\descu , 40 de ani, colaboreaz\ în presa scris\ [i audio-vizual\, la revistele 22, Secolul XXI , Observator cultural , Adev\rul literar [i artistic, Radio Europa Liber\ [.a., iar în prezent este redactor la Dilema veche [i redactor-[ef la Adev\rul literar [i artistic. A debutat în 1995 în volumul colectiv Tablou de familie . Este coordonatorul antologiei de publicistic\ intitulate Cazul Eminescu (Editura Paralela 45, Pite[ti, 1999). A mai publicat: Tinere]ile lui Daniel Abagiu (2004) [i Lumini]a, mon amour (2006).

florin irimia

\nt\mplare sau design. vorbe de prin edituri

c`r]i

barna némethi biblioteca-antologie

c`r]i traduse secrete de familie

ntr-un articol recent din Washington Post se vorbea despre cum redac]ia este cople[it\ de scrisori n ultima vreme, au ap\rut la Editura Leda cîteva dintre romanele cî[tig\toare [i de plîngeri privind gre[eli elementare: de gramatic\, de paginare, dar [i de folosire redundant\ ale cunoscutului [i uneori controversatului premiu Orange, care fiin]eaz\ a cli[eelor, de erori de logic\ [i de structur\. Pe scurt, autorul articolului spunea cum chiar [i în Marea Britanie de la jum\tatea deceniului trecut. Este vorba despre O acest proces de feedback de la cititori face parte din procesul de editare. {lefuirea, insul\ prea mic\, de Andrea Levy, Despre frumuse]e, de Zadie Smith, redactarea, corectarea sînt îndeletniciri cu care avem de-a face în fiecare zi. Reformul\m trasee, Drumul spre cas\, de Rose Tremain [i, cel mai recent, Vraja iernii, de Helen gesturi, chiar [i amintiri. O facem individual, dar o facem [i la nivel colectiv. E deja binecunoscut Dunmore, ultimul fiind de fapt primul roman care a fost recompensat cu Orange, felul în care citate celebre din filme sau din c\r]i sînt de fapt editate prin folosirea lor în tot felul de în anul 1996. contexte, dar în care difer\ de formularea original\. Vraja iernii ne capteaz\ aten]ia înc\ de la primele pagini Privind antologiile, ele sînt chintesen]a gestului de editare. Cineva, cîndva, se gînde[te s\ adune pentru c\ nimeni nu poate r\mîne indiferent cînd cite[te într-un loc mai multe lucr\ri. Frazele sînt schimbate de diferite texte, dar procesul este similar. despre un mort c\ruia îi cade un bra] în timp ce este scos Acel cineva, cu un subiect în bra]e, trebuie s\ decid\ ordinea, lungimile, stilistica. Trebuie s\ din cas\, despre o pat\ neagr\ ce se scurge din bra]ul putrezit filtreze [i s\ elimine autori, s\ stabileasc\ o coeren]\ pentru a ajunge la suma tuturor textelor sau despre femeia din cauza c\reia se-ntîmpl\ toate acestea, reprezentative pentru tema dat\ - antologia. o mam\ pe jum\tate îndurerat\, pe jum\tate ]icnit\, Zi de zi ne cump\r\m, primim [i g\sim c\r]i. Doar unele dintre ele ajung acas\ [i doar cîteva r\mîn care nu se-ndur\ s\ se despart\ de trupul fiului ei, preferînd acolo. Le sort\m dup\ genuri [i dup\ preferin]e, titlurile favorite în dormitor sau lîng\ fotoliu, un s-acopere mirosul de cadavru cu flori proaspete [i s\-i Jamie în buc\t\rie, citatele filozofice în baie. Dublurile le d\m cadou [i unele ajung în garaj. De serveasc\ r\posatului ce[ti cu ceai fierbinte. fapt, biblioteca devine propria noastr\ antologie. Macabru. Terifiant. Gotic. Genul de povestiri care se Aici vroiam s\ ajung, pentru c\ dac\ noi redact\m tot ce prindem, o facem în virtutea a ceea ce spun cînd afar\ ninge [i focul arde-n [emineu, genul cunoa[tem. Iar c\r]ile din biblioteca noastr\ sînt rezumatul lucrurilor pe care le [tim. Marele dezavantaj de povestiri pe care Cathy [i Rob le aud de la guvernanta al acestei structuri este firea uman\. Dac\ noi ne edit\m pîn\ [i biblioteca, dar decizia [i procesul de lor Kate, c\ci, lipsi]i de mam\ [i de tat\ [i cu bunicul mai editare sînt direct determinate de ceea ce se afl\ în aceea[i bibliotec\, putem s\ ne trezim c\ tot timpul plecat, singura lor prieten\ de n\dejde este excludem o gr\mad\ de c\r]i pentru c\ ele nu au putut p\trunde înc\ de la început în sistem. Se formeaz\ aceast\ femeie pe care, mult mai tîrziu, Rob o va înso]i un cerc închis, iar biblioteca începe s\ creasc\, dar f\r\ s\ se diversifice. în Canada. {i tot de la primele pagini apar [i primele Prin urmare, e limpede c\ trebuie s\ pornim cu o bibliotec\ suficient de cuprinz\toare pentru ca, întreb\ri: unde [i mai ales de ce a plecat mama lor, ulterior, s\ se poat\ auto-sus]ine, s\ ne permit\ ca mult-dorita critic\ s\ fie [i valid\. Iar acest start poate l\sîndu-i practic orfani, pentru ce a trebuit s\ fie fi oferit doar de educa]ie. {coala, care este poate cea mai bun\ personificare institu]ional\ a unei antologii, institu]ionalizat tat\l, sau cine este aceast\ crud\ ofer\ diversitatea intelectual\ pentru a putea edita orice. {i atunci, m\ întreb, dac\ în România se domni[oar\ Gallagher care încearc\ s\ i se substituie Helen Dunmore. Vraja iernii. cheltuie în medie 5 euro pe an pe c\r]i, num\rul mediu al apari]iilor este de 2.000 de titluri pe an, guvernantei? Cu atît va fi mai mare mirarea Traducere din limba englez\ Ministerul Educa]iei a anun]at c\ face bacalaureatul mai u[or, ca s\ nu mai pice atî]ia copii, iar programa care cititorului cînd va vedea c\, pe m\sur\ ce paginile [i note de Lauren]iu Dulman. Leda, 2008, 400 pag., se pred\ nu a fost actualizat\ de atîta timp, cum pot atî]ia oameni s\ ne editeze via]a de zi cu zi? curg de la dreapta spre stînga, Dunmore alege Editura 39,90 lei. mai degrab\ s\ adînceasc\ misterul cu noi [i Barna Némethi, 23 de ani, regizor [i scenarist (R Rien ne va plus, 2007, Urmuz, 2006), creative director la Griffon&Swans. noi informa]ii care, pe m\sur\ ce clarific\ un set de nedumeriri, creaz\ imediat altele. Iar cînd credeam c\ toate secretele, fie ele eluciate sau nu, au fost inserate în textul romanului, Dunmore ni-l prezint\ pe cel mai teribil, fiindc\ într-o sear\ de decembrie, ispiti]i de iarna care cu frigul ei le amor]e[te con[tiin]ele, cei doi copii, deveni]i între timp adolescen]i, vor ceda pasiunilor carnale [i din frate [i sor\ vor deveni aman]i. Nimic bun nu poate s\ ias\ din aceast\ leg\tur\ - tulbur\toare tocmai prin amestecul de inocen]\ [i senzualitate - cu excep]ia unei alte scene lugubre (de)scris\ maiestuos, cînd Cathy porne[te în c\utarea corpului avortat, [i-o vede, doar cu ochii min]ii, pe cea care-ar fi putut s\-i fie fiic\, o „vietate mic\, de sex feminin, îmbr\cat\ în rochia ei de sînge”, abandonat\ într-un lighean. Practic, întreg e[afodajul narativ al romanului se cl\de[te pe acest tip de episoade, violente, bizare, senza]ionale, mi place Alessandro Baricco, chiar foarte mult. Am citit tot ce s-a iat\ cîteva motive: textul lui Baricco este citit ca o [tire, care, de[i disparate, au darul de-a între]ine atmosfera tradus din el. Cel mai mult mi-a pl\cut Ocean mare, pîn\ acum plat, f\r\ nici un fel de intona]ie, de la un cap\t la altul. ap\s\toare, alterat\ doar de începerea r\zboiului, mi se pare cea mai bun\ carte a sa care a fost tradus\ la noi. De În acela[i timp, parc\ îl alearg\ cineva, la anumite buc\]i, a aceluia menit s\ pun\ cap\t tuturor r\zboaielor, curînd mi-am cump\rat [i An Iliad în englez\, îns\ despre ea dac\ nu sînte]i suficient de aten]i, trebuie s\ da]i înapoi cînd vraja iernii se destram\ [i micile drame individuale poate alt\ dat\. Dar cea mai apropiat\ nu are cum s\-mi fie alta decît pentru a în]elege. Unde mai pui c\ pronun]\ [i unele fac locul celor la nivel planetar. {i totu[i, în pofida Novecento - care, de fapt, pare mai mult o proz\ scurt\. Este prima cuvinte aiurea - exemplu: clozet în loc de closet. Iar tuturor mor]ilor din roman, inclusiv cea a lui Rob, carte a lui Baricco pe care am citit-o [i cea care m-a convins s\-i semnele de punctua]ie sînt practic inexistente, virgulele sfîr[itul din A Spell of Winter, cum sun\ titlul în caut [i celelalte romane. Novecento m-a transformat într-un fan al sau punctele se topesc pur [i simplu ca ni[te caramele original, pare a fi unul optimist, c\ci Cathy se va lui Alessandro Baricco, astfel încît am c\utat, g\sit [i v\zut [i filmul în gura lui Cristian Tab\r\. reîntîlni, dup\ atî]ia ani de desp\r]ire, cu frumoasa f\cut dup\ carte, The Legend of 1900, cu Tim Roth în rolul principal Eu unul nu în]eleg alegerea. De ce nu un actor ei mam\, o scriitoare care tr\ie[te, izolat\, într-o - o ecranizare foarte reu[it\. profesionist, unul obi[nuit s\ fac\ o lectur\ dup\ un text, c\su]\ la malul oceanului, undeva pe coasta Bretaniei. N-are cum s\ nu v\ plac\ Novecento, nu dup\ prompter? Pot în]elege c\ în ochii unora numele Ce se va întîmpla în urma acestei întîlniri nu [tim, pe bune. Asta dac\ o citi]i voi în[iv\ lui Tab\r\ dubleaz\ valoarea audiobook-ului respectiv. dar prezen]a implicit\ a punctelor de suspensie de [i nu-l lasa]i pe Cristian Tab\r\ s-o Dar cu siguran]\ valoarea nu va fi dublat\ [i în urechile la sfîr[itul romanului reprezint\ o garan]ie c\ de citeasc\ în locul vostru. Nu, nu e nici ascult\torilor. Este, bineîn]eles, o mi[care de marketing, fiecare dat\, [i pentru oricine, exist\ un nou început. o glum\. Mai nou a ap\rut [i audiobook- una care s\ fac\ ambalajul mai atr\g\tor (dou\ nume Dincolo de cîteva gre[eli de tipar [i a uneia de ul Novecento în lectura lui... Cristian cunoscute la pre]ul unuia), con]inutul îns\ las\ mult de fond - cînd ni se spune, într-o not\ a traduc\torului, Tab\r\. De ce? {i noi ne întreb\m. dorit, [i probabil c\ cei care înc\ nu au avut nici un c\ la Gallipoli, între aprilie 1915 [i ianuarie 1916 a Fiind fan Baricco, v\ da]i seama c\ l-am contact cu textele lui Baricco nici c\ se vor mai atinge avut loc una dintre cele mai importante b\t\lii ale cump\rat imediat, era un item pe de vreuna dintre c\r]ile lui. Iar în acest caz, vor avea de celui de-al Doilea R\zboi Mondial! -, traducerea lui care nu puteam s\-l ratez, oricît de pierdut. Lauren]iu Dulman, cel care a semnat [i t\lm\cirea Pentru cei care nu [tiu, Novecento are ca personaj slab s-ar fi anun]at fiind în lectura Londrei însîngerate, discutat\ într-un num\r anterior, lui Cristian Tab\r\. L-a]i auzit vreodat\ central un cînt\re] foarte talentat de jazz. Dac\ tot nu este foarte bun\, reu[ind s\ p\streze intact farmecul pe Cristian Tab\r\ citind un fragment s-a apelat la un actor, nu ar fi fost mai interesant ca intrinsec al stilului gotic. dintr-un text, orice, în emisiunea sa lectura s\ fie f\cut\ de un cînt\re] autohton de jazz, Parte de carte? Dac\ da, atunci [ti]i unul care s\ empatizeze mai mult cu povestea? Un de ce s\ evita]i audiobook-ul respectiv {tefan Iordache sau un Vlaicu Golcea cred c\ ar fi fost Florin Irimia, 33 de ani, asistent doctor la Catedra de limba [i Alessandro Baricco, Novecento, în lectura literatura englez\ a Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza" din Ia[i. ~i - toate sun\ la fel din gura lui [i într-un mult mai potrivi]i, nu neap\rat pentru c\ au o lui Cristian Tab\r\, CD Rom, Humanitas place s\ scrie [i s\ citeasc\. Uneori s\ traduc\. Colaboreaz\ la Dilemateca, fel e [i normal, fiindc\ e prezentator, voce spectaculoas\, dar cred sincer c\ ar fi sim]it Multimedia, 2006 Dilema Veche, Observator cultural [i Suplimentul de cultur\. nu actor. Dac\ nu l-a]i auzit niciodat\, textul mai bine sau m\car nu ar fi luat-o la goan\.

gruia dragomir

cartea audio Alessandro Baricco citit ca de pe prompter

dosar: antologii literare

- M2M N ew L i terary F iction, editor Karl Woelz, anul 2003; Antologie de literatur\ de fic]iune gay scris\ de c\tre b\rba]i. La ea au contribuit scriitori precum Edmund White, Andrew Holleran, Felice Picano, Tom House, Paul Lisicky, Mitch Cullin, W.C. Harris, Robin Lippincott, Michael Carroll, Dan Jaffe, Vestal McIntyre etc.

ANTOLOGII LITERARE ntologiile literare sînt o specie înc\ neîncet\]enit\ la noi, cel pu]in nu în dimensiunea lor ludic\ [i gratuit\, chiar dac\ au existat cîteva antologii române[ti care au f\cut istorie, dar asta mai ales pentru c\ au impus un grup, o genera]ie sau o demonstra]ie. Sînt multe feluri de antologii pe care literatura noastr\ nu le-a bifat, de la cele feministe la cele alc\tuite pe criterii etnice sau la cele care adun\ texte premiate în cîte un an (desigur, asta ar însemna un intolerabil amestec al speciilor) sau texte scrise pe teme aparent frivole, cum ar fi cutare ora[ sau regiune (culegerea Decapolis: Tales from Ten Cities, care adun\ textele unor scriitori din zece ora[e europene, pare încînt\toare), pisicile, fumatul sau frica. Antologiile sînt ilustrative, educative [i proaspete, iar dac\ vom sc\pa de prejudecata c\ proza scurt\ e o specie minor\, probabil c\ vom putea avea [i noi cîteva antologii locale reu[ite. (A.C.)

Pretexte pentru a scrie proz` scurt` gruia dragomir [a cum se vede foarte bine din exemplarele de pe pia]\, dar mai ales din vînz\ri, proza scurt\ autohton\, singura care se poate aduna în volume colective sau în antologii pe diverse teme, nu are o foarte mare trecere la noi. De ce? Poate are de-a face cu „seriozitatea” cititorilor no[tri, oarecum cultivat\ [i de c\tre critic\, de a vîna operele, cu „o” mare, bineîn]eles - iar o proz\ scurt\ este din start ceva mai pu]in serios decît un roman. În afar\ de antologiile vechi de aproape 20 de ani care au n\scut scriitori aprecia]i, [i care sînt recuperate abia acum ca ni[te relicve pre]ioase (mai mult ca sigur vor fi reeditate datorit\ numelor care au crescut [i care vînd bine în ultimii ani), antologiile de proz\ scurt\ nu prea exist\ sau cel pu]in r\mîn în unghiurile moarte ale libr\riilor. Un singur exemplu a reu[it s\-[i fac\ loc printre romanele de toate felurile [i s\ atrag\ mai mult aten]ia publicului [i a recept\rii: antologia Pove[ti erotice române[ti - îns\ motivul succesului este evident. Amintirile [i m\rturiile din comunism sînt cele care au mai strîns un num\r foarte mare de texte [i au înregistrat un oarecare interes din partea publicului, dar deja acest subiect este fumat, epuizat, nu mai exist\ nimic nou de spus despre acea perioad\ care s\ nu se fi spus deja. Proza gay, lesbian\, a minorit\]ilor etnice, horror (de ce nu, pîn\ la urm\ sîntem poporul [tirilor de la ora 5), feminist\, feminin\, masculin\, macho, S.F., proz\ scurt\ scris\ pe bloguri sau o antologie pentru debutan]i, care s\ fac\ o selec]ie prin care s\ atrag\ aten]ia asupra unor oameni talenta]i nu prea exist\ la noi. Motivele par a fi urm\toarele: fie nu exist\ destui scriitori care s\ umple cu povestiri scurte, pe o anumit\ tem\, dou\-trei sute de pagini, fie nu s-ar vinde - mul]i editori spun c\ nici m\car traducerile unor asemenea antologii nu au trecere la public. Îns\ pentru cei interesa]i de acest gen, pia]a interna]ional\ este plin\, slav\ Domnului, de a[a ceva. Dac\ la noi nu exist\ decît poate dou\ tentative foarte timide de proz\ gay în adev\ratul sens al cuvîntului (dar nici m\car în acele cazuri dus\ pîn\ la cap\t), în State, cultura str\in\ cea mai apropiat\ mie, nu doar c\ au existat [i exist\ înc\ autori foarte aprecia]i care au scris proz\ lung\/scurt\ gay (William S. Burroughs, Augusten Burroughs, Mitch Cullin, Vestal McIntyre etc. etc.), dar exist\ [i antologii care s\ aduc\ [i mai mult\ vizibilitate în aceast\ zon\ [i pe noile voci care abordeaz\ aceast\ tem\. În anii ’80 - ’90, în State existau celebrele antologii de proz\ gay Men o n Men [i His, iar în anii 2000 acestea au fost continuate de antologia M2M, care a dat cel pu]in doi scriitori talenta]i: Vestal McIntyre (You Are Not the One) [i Mitch Cullin (Tideland, roman ecranizat în regia lui Terry Gilliam) - ale c\ror c\r]i au fost prezentate în numerele trecute ale acestei reviste, în rubrica American Reader. Probabil mul]i se vor a[tepta ca aceste antologii s\ fie o colec]ie de proze neap\rat erotice, din care s\ nu lipseasc\ scenele de sex gay, îns\ foarte pu]ine vorbesc explicit despre acest lucru. Ideea nu este s\ fie cît mai ostentative, fiindc\ aceste antologii nu sînt chiar o parad\ literar\ gay. De fapt, cele mai multe trateaz\ homosexualitatea pe un ton foarte relaxat - o alt\ miz\ a acestor antologii. Tot la capitolul proz\ gay, dar de aceast\ dat\ lesbian\, peisajul românesc este la fel de „piatr\ seac\”, de[i multe prozatoare, aflate mai mult sub influen]a c\r]ilor unor scriitoare str\ine, cocheteaz\ de departe cu acest subiect. A[a cum era de a[teptat, în State aceast\ tem\ nu a r\mas una de sertar sau o curiozitate oprimat\ de un discurs al „normalit\]ii”. Antologii precum Women on Women: A New Anthology of American Lesbian Fiction trateaz\ [i relateaz\, cu aceea[i relaxare ca [i în cazul prozei gay, tema lesbianismului. Totu[i, mi se pare un pic ciudat\ aceast\

- Women on Women 3: A New Anthology of American Lesbian Fiction, editori Joan Nestle [i Naomi Holoch, anul 1996; Antologie de proz\ lesbian\. În aceast\ edi]ie au publicat: Elana Nachman, Kate Millet, Barbara Smith, Sheila Ortiz Taylor, Frankie Hucklenbroich, Lu Vicker, Nisa Donelly, Hillary Mullins, Michelle Cliff, Gerry Pearlberg, Ellen Frye, Lexa Rosean, Lucy Jane Bledsoe, Rebecca Brown.

- Shade: An Anthology of Fiction by G ay M en o f African Descent, editori Bruce Morrow [i Charles H. Rowell, anul 1996; Antologie de proz\ afroamerican\ gay. Textele sînt semnate de: Melvin Dixon, James Earl Hardy, A. Cinque Hicks, John Keene Jr., Jaime Manrique, Bil Wright, Samuel Delany etc.

- The Lightning Within: A n A nthology of Contemporary American Indian Fiction, editor Alan Velie, anul 1993; Antologie de literatur\ scris\ de autori amerindieni. La ea au contribuit: N. Scott Momaday, James Welch, Leslie Marmon Silko, Gerald Vizenor, Simon Ortiz, Louise Erdrich [i Michael Dorris.

„segregare” a genurilor, care în unele cazuri merge chiar mai departe, dînd na[tere unor antologii care ]in cont atît de sexualitate cît [i de etnie, precum Shade: An Anthology of Fiction by Gay Men of African Descent, care face o selec]ie [i mai strict\: autori gay de sex masculin [i afro-americani. Îns\ pîn\ la urm\ antologiile sînt sau pot fi considerate [i echivalentul unor seriale ce ofer\ unui anumit public o por]ie mai mare [i mai diversificat\ de proz\ care s\ satisfac\ anumite gusturi. Dac\ vre]i, este o chestie similar\, chiar dac\ exemplele sînt for]ate, a canalelor AXN sau Discovery care s-au subdivizat pe genuri: history, crime, sci-fi etc. În orice caz, toate aceste antologii pe subiecte clar definite sînt de folos multora, deoarece ele pot fi citite fie ca un fel de enciclopedii, fie ca ni[te cataloage de mostre din care po]i s\ selectezi ceea ce î]i este pe plac sau în care po]i s\ faci anumite descoperiri pe gustul t\u. Un alt gen care nou\ ne lipse[te cu des\vîr[ire sînt antologiile de proz\ a minorit\]ilor etnice. De exemplu, americanii au The L ightning W ithin: A n A nthology o f Contemporary American Indian Fiction, care aduce în primplan vociile unor autori amerindieni [i demonstreaz\ c\ din aceast\ direc]ie literatura american\ poate cî[tiga destul de mult. La noi o antologie de literatur\ rrom\, de exemplu, ar fi binevenit\. {i chiar dac\ ave]i impresia c\ nu ar exista prea mul]i care s\ semneze texte pentru aceast\ antologie, cu pu]in efort ea ar putea fi realizat\. Ar putea fi una chiar spectaculoas\ avînd în vedere c\ în ea ar putea exista proze scurte scrise de Tamango, de Vexatu Vexx, de Salex Iatma [i, de ce nu, de M\d\lin Voicu. Dar antologiile nu trebuie neap\rat s\ aib\ un substrat social care s\ adune texte în jurul lui. Atîta timp cît exist\ un public care s\ consume proza scurt\ [i autori care s\ fie dispu[i s\ o scrie, temele pot fi mult mai ofertante. Tot în State exist\, de exemplu, antologii care au ca tem\ obezitatea (What Are You Looking At? The First Fat Fiction Anthology), pove[tile horror (Fear - An Anthology of Horror and Suspense) sau literatura de pe bloguri (Userlands: N ew F iction Writers from the Blogging Underground). De ce nu [i la noi? Teme foarte atractive, de[i poate pentru unii superficiale, dar în orice caz ofertante. Textele sînt în genul celor care se cer pentru revistele glossy [i care de cele mai multe ori sînt foarte interesante. Iar astfel de teme s-ar g\si cu sutele, de exemplu: fumatul - cum m-am apucat, cum m-am l\sat de fumat, b\utura - proz\ scurt\ printre sticle [i pahare, ora[ul - pe str\zi, în transportul public etc. Îns\, a[a cum spuneam [i la început, la noi proza scurt\ este privit\ ca fiind ceva superificial - un fel de articol de revist\, în care deadlineul î[i spune cuvîntul, nu „inspira]ia divin\, n\sc\toare de opere”. De fapt, antologiile de orice fel i-ar ajuta foarte mult pe scriitori s\ devin\ mai vizibili, iar în acest sens cred c\ ar ajuta [i pia]a literar\ autohton\, care de fapt este sufocat\ [i minimalizat\ de traduceri. Un exemplu de la care to]i editorii români ar trebui s\ înve]e este Dave Eggers, care a transformat antologiile McSweeney’s - colec]ii de proz\ scurt\ pline de autori necunoscu]i, mul]i respin[i de marile edituri, dar care în timp au devenit adev\rate vedete - într-un brand foarte puternic. E adev\rat, Eggers pune mult accent [i pe aspectul c\r]ilor - fiecare num\r din antologia respectiv\ arat\ diferit, de exemplu, num\rul 28 al revistei-antologie McSweeney este format din mai multe c\rticele ale c\ror coperte luate împreun\ formeaz\ coperta num\rului respectiv, iar grafica este f\cut\ de graficieni debutan]i. Îns\ la noi, cum am mai constatat [i alte d\]i, foarte pu]ine edituri î[i dau silin]a s\ se joace un pic cu imagina]ia cititorului [i pe copert\.

16 num`rul 21............................................................................................februarie 2009............................................................................................noua literatur`

Antologii britlit ruxandra ana espre antologiile literare britanice aproape c\ s-ar putea întocmi o antologie separat\. Ceea ce urmeaz\ este doar o list\ foarte scurt\, pe care am scris-o cu un amestec de fascina]ie [i afec]iune pentru literatura care a fost prima mea mare dragoste, [i cu regretul c\ dac\ a[ fi avut de f\cut acela[i lucru cu antologiile literare române[ti, ar fi trebuit s\ mai a[tept cîteva zeci de ani pîn\ s\ am cu adev\rat despre ce scrie.

Antologii old-sschool

- Fear - An Anthology of Horror and Suspense, editor Nicholas Grabowsky, anul 2006; Antologie de proz\ horror. În ea au publicat urm\torii autori: Nancy Jackson, Katherine Smith, Linda L. Lattimer, Giovanna Lagana, Louise Bohmer, Janet Mills, Susan M. Sailors, Vickie Britton, Loretta Jackson, Richard Satterlie, John Everson.

- Userlands: N ew F iction Writers from the Blogging Underground, editor Dennis Cooper, anul 2007; Antologie de literatur\ de fic]iune de pe bloguri [i pagini personale. Selec]ia nu a ]inut cont de criteriile de vîrst\, sex, sexualitate sau etnie. La ea au contribuit scriitori precum: Garrison Taylor, Bett Williams, Joshua Dalton, Nick Hudson, Charlie Quiroz, Jack Shamama, Nicholas Rhodes, Stanya Kahn, Aaron Nielsen, Matthew Williams, Will Fabro, James Champagne, Jack Dickson etc.

- McSweeney’s Anthologies este una dintre cele mai neobi[nuite idei de publicare din ultima perioad\. Oamenii din spatele întregii colec]ii McSweeney’s sînt scriitorii Dave Eggers ( the master mind ), Michael Chabon, Nick Hornby [i al]i cî]iva. În State, promovarea antologiilor McSweeney’s, volume ce amestec\ literatura cu grafica [i cu un design cu adev\rat provocator, a devenit un adev\rat fenomen literar. Antologiiile McSweeney’s au ajuns în prezent la num\rul 30, iar în paginile lor, de-a lungul timpului, au publicat nume mari precum: Jonathan Safran Foer, Stephen King, Nick Hornby, Joyce Carol Oates, Michael Chabon, Elmore Leonard, Zadie Smith, Rick Moody, Jonathan Ames etc., dar [i scriitori complet necunoscu]i, respin[i de alte edituri sau publica]ii, dar nu f\r\ talent. Nu exist\ alt criteriu de selec]ie în afar\ de cel al calit\]ii.

Piesele de baz\ sînt Norton Anthology of English Literature, Longman Anthology of British Literature [i Oxford Anthology of English Literature. Prima antologie, poate cea mai celebr\ dintre toate, a ajuns deja la a opta edi]ie, prima fiind publicat\ în 1962. Are [ase volume, împ\r]ite în dou\ seturi, urm\rind cronologic istoria literaturii engleze. Primul set acoper\ Evul Mediu, secolul 16 [i începutul secolului 17, iar cel de-al doilea perioada Norton Anthology romantic\, epoca victorian\ of English Literature [i secolul 20. Operele sînt grupate pe autori, ordona]i cronologic dup\ anul na[terii. Cum era de a[teptat, criticile n-au întîrziat s\ apar\, dar importan]a unui astfel de demers este sintetizat\ într-un articol semnat de Rachel Donadio, publicat în The New York Times: „Atacat\ de unii pentru c\ ar fi prea canonic\, de al]ii pentru subiectivitatea extinderii corpusului de texte, antologia a continuat s\ existe, de-a lungul timpului, în mare parte datorit\ talentului lui Abrams (editorul general al publica]iei, n.a.), care a rafinat arta îndes\rii a 13 secole de literatur\ în 6.000 de pagini de grosimea foi]elor de ]igar\” (Keeper o f t he C anon , 8 ianuarie 2006). Concuren]a cea mai serioas\ vine dinspre Longman Anthology of British Literature, care-[i propune o abordare mai relaxat\ [i mai prietenoas\ a istoriei literaturii, fiind un instrument de lucru din ce în ce mai popular în universit\]i, [i nu doar în Marea Britanie. Elementul de noutate al acestei antologii este aten]ia sporit\ acordat\ contextelor în care se produce literatura, propunîndu-[i s\ redea un tablou cît mai fidel al diversit\]ii culturale din Insulele Britanice, iar operele fundamentale sînt înso]ite de scurte texte istorice sau sociologice, tocmai pentru a l\muri împrejur\rile în care au fost publicate. În anii ’70 începea proiectul antologiei Oxford, coordonat\ de Harold Bloom [i de Lionel Trilling, apreciat\ de critic\ pentru selec]ia echilibrat\ a textelor [i pentru cele peste 300 de fotografii care ilustreaz\ rela]ia dintre imagine [i text, ref\cînd în paralel o istorie vizual\ a literaturii din Evul mediu [i pîn\ în prezent. Mai pu]in celebr\ decît cele trei men]ionate mai sus, dar foarte bine primit\ în mediile universitare, Broadview Anthology of B ritish L iterature e cea mai student-oriented dintre toate antologiile care urm\resc literatura englez\ din Evul mediu [i pîn\ în prezent, sfidînd canonul tradi]ional [i considerînd c\ nu exist\ diferen]e între operele „majore” [i cele „minore”. Toate textele sînt înso]ite de note cuprinz\toare [i de anexe referitoare la contextele istorice [i culturale.

Antologiile noii literaturi Noua literatur\ are [i ea antologii consacrate ([i care au deja o tradi]ie, semn c\ editorii î[i asum\ riscul, dac\ într-adev\r e vorba despre un risc, de a publica literatur\ tîn\r\. E un mod foarte elegant [i în cele din urm\ foarte profitabil de ambele p\r]i de a evita cercul vicios în care un tîn\r autor are nevoie de confirm\ri [i de aprecieri critice venite abia dup\ al doilea roman - primul poate fi mereu un accident, nu? ca s\ fie b\gat în seam\ de New Writing 15, editori edituri. Cam ca atunci cînd Bernardine Evaristo and Maggie Gee, Granta, 2007 te duci la interviu pentru primul job [i nimeni nu vrea s\ te angajeze c\ n-ai experien]\). Granta Anthology propune, o dat\ la zece ani, o list\ scurt\ a celor mai

buni tineri romancieri britanici, selecta]i de un juriu condus de Ian Jack, editorul revistei Granta. Tinerii scriitori nu lipsesc nici din revista care, f\r\ a avea un manifest politic sau literar, î[i declar\ credin]a în puterea pove[tii, în fic]iune [i `n non-fic]iune deopotriv\, [i în capacitatea scriiturii de a pune realitatea într-o nou\ lumin\. Primul volum al antologiei, publicat în 1983, includea scriitori înc\ prea pu]in cunoscu]i la acea vreme - Salman Rushdie, Kazuo Ishiguro, Martin Amis, Ian McEwan, Antologia Granta. Cei mai buni Julian Barnes, iar în 1993 tineri romancieri britanici, traducere de Cornelia Bucur, se afirmau Louis de Bernières, D\sc\li]a, Mihnea Iain Banks, Tibor Fischer, Gafi]a, Ondine Radu Paraschivescu, Livia Allan Hollinghurst, Nicholas Szász, George Volceanov, Shakespeare, Hanif Kureishi. Editura Curtea Veche, 2006, colec]ia „Byblos“ Acum [ase ani, pe lista Granta s-au aflat, printre al]ii, Sarah Waters, Andrew O’Hagan, Dan Rhodes, Toby Litt, Rachel Cusk, Alan Warner, David Mitchell, Peter Ho Davies, Ben Rice, David Peace, Hari Kunzru, Philip Hensher, Zadie Smith [i Adam Thirlwell. New Writing Anthology, publicat\ anual tot de Granta, dar finan]at\ de British Council, cuprinde cele mai bune mostre de fic]iune, non-fic]iune [i poezie, [i este o excelent\ oportunitate pentru un scriitor necunoscut (care, fiind necunoscut, nu va avea un agent care s\-l promoveze [i s\-i g\seasc\ un editor) de-a se face remarcat [i, în cele din urm\, de-a încheia un contract cu o editur\. Antologia are un tiraj anual de 8.000 de exemplare [i este a[teptat\ cu sufletul la gur\ de jurnali[ti [i de critici literari, pentru c\ e foarte posibil ca scriitorii publica]i într-un an s\ devin\ celebrit\]ile anului urm\tor, cum s-a întîmplat cu David Mitchell sau cu Trezza Azzopardi, aflat\ pe lista scurt\ la premiul Man Booker în 2000. The Mays Literary Anthology (sau, pe scurt, The Mays) este antologia studen]ilor de la Oxford [i Cambridge. Anual, primesc sute de mostre de poezie [i de proz\ (recordul a fost în 2006, cînd au primit 1.100 de texte). Spre deosebire de alte proiecte literare universitare, The Mays se difuzeaz\ la nivel na]ional, se g\se[te în libr\rii, ajunge la to]i agen]ii literari importan]i [i are anual un editor invitat - de obicei un autor foarte cunoscut - care scrie prefa]a antologiei. Zadie Smith a intrat în aten]ia agen]iilor literare dup\ ce, în 1997, textul ei, Private Tutor, a ap\rut în antologie.

dosar: antologii literare

- W hat A re Y ou L ooking At? T he F irst F at F iction Anthology, editori Donna Jarrell [i Ira Sukrungruang, anul 2003; O antologie ce adun\ texte (proz\ [i poezie) despre un lucru care îi obsedeaz\ pe americani, dar nu numai: obezitatea. Au contribuit cu texte: Andre Dubus, Tobias Wolff, Dorothy Allison, Peter Carey, Wesley McNair, George Saunders Frederick Busch, Raymond Carver, Junot Díaz, Pam Houston, Jill McCorkle etc.

Antologii tematice Nu puteau s\ lipseasc\ din peisaj antologiile tematice, de la unele previzibile (dar atît de necesare) pîn\ la unele n\stru[nice, foarte british. Anthology of 20th Century British and Irish Poetry, un ghid foarte bun [i deloc didactic, o selec]ie profi [i la-ndemîna oricui, de la un cititor complet inocent care, r\sfoind cele aproape o mie de pagini, î[i va face o idee destul de corect\ despre poezia secolului trecut, pîn\ la cititorii „de meserie”, care au nevoie de o colec]ie bine pus\ la punct a celor mai importante texte poetice t by the River: britanice din ultima sut\ An AntholoCgayuogfhW riting About de ani. The Penguin Book British Rivers, editori Jeff Barrett, Robin Turner, Andrew of Modern British ShortWalsh, Cassell Illustrated, Stories, editat\ de Malcolm urmeaz\ s\ apar\ în Bradbury, î[i propune s\ cursul acestui an familiarizeze cititorul cu proza scurt\ britanic\, dar are [i o misiune mai dificil\, aceea de a ilustra varietatea [i tendin]ele cele mai importante în fic]iunea britanic\ de dup\ 1945. Am p\strat pentru sfîr[it antologia care mi-a fost cea mai simpatic\. Caught by the River: An Anthology of Writing About British Rivers, care e exact ceea ce anun]\ titlul c\ e, o colec]ie de texte despre rîuri. Cu ideea asta au venit Jeff Barrett, Robin Turner [i Andrew Walsh, care de]in casa de discuri Heavenly Recordings [i se ocup\ de blogul muzical caughtbytheriver.net. De la povestea lui Gavin Pretor Pinney, plecat într-o c\l\torie pe care o f\cuse [i bunicul s\u, cu 60 de ani în urm\, de-a lungul unui rîu, pîn\ la John Savage care se aventureaz\ pe Tamisa al\turi de cei de la Sex Pistols, antologia ofer\ nenum\rate pove[ti foarte amuzante [i reconfortante, care-]i pot face poft\ de o ie[ire în natur\ pur [i simplu, nu pentru c\ e eco sau la mod\ sau pentru c\ toat\ lumea face asta.

dosar: antologii literare

Valoare vs. reprezentativitate. Antologii de texte vs. antologii de autori r\zvan mihai n\stase Pove[ti nemuritoare Cele dintîi volume pe care le-am citit (prin vocea p\rin]ilor, a bunicilor [i a celor care se milostiveau de mine s\ m\ adoarm\ în copil\rie) [i pe care acum, retrospectiv, le-a[ numi antologii, sînt c\r]ile mici (format de buzunar, ca acelea din BPT) din Pove[ti nemuritoare. Structura volumelor era destul de simpl\. O sum\ de pove[ti, grupate pe ]\ri sau pe zone geografice. Nimic mai mult. Osatura c\r]ilor se n\[tea subtil, prin descoperirea acelor teme [i tipare narative care uneau pove[tile dintr-un anume spa]iu cultural [i le deosebeau net de altele ce proveneau de altundeva. Astfel, în vreme ce în pove[tile române[ti, ruse[ti, r\s\ritene în general, predominau elementele de fabulos, fiin]ele nep\mîntene [i miracolul, pove[tile africane, de pild\, erau mai degrab\ un soi de fabule. Aproape întotdeauna protagoni[tii erau animale [i nu oameni, [i, aproape întotdeauna, morala pove[tii atîrna mai greu decît povestea în sine. Destul îns\ cu amintirile. Concluzie momentan\: Pove[tile nemuritoare nu erau cele mai reu[ite, cele mai celebre sau cele mai bune pove[ti din lume. Erau cele mai reprezentative pentru o cultur\, pentru un spa]iu geografic, pentru un anumit soi de sensibilitate. Pornind de la aceast\ premiz\, c\, în alc\tuirea unei antologii, reprezentativitatea [i nu valoarea ar trebui s\ primeze, voi trece în revist\ succint 4 antologii, dou\ publicate înainte de 1989, [i dou\, dup\ 2000.

Dou\ antologii de texte Apropiate ca moment al apari]iei, Aer cu diamante (Litera, 1982) [i Desant ’83 (Cartea Româneasc\, 1983) sînt, în bun\ m\sur\, antologii de cenaclu. Cea dintîi, antologie de poezie, î[i are originile în Cenalcul de Luni condus de Nicolae Manolescu. A doua, antologie de proz\, coordonat\ de Ovid. S. Crohm\lniceanu, este produsul genera]iei formate în preajma Cenaclului Junimea. Dincolo de orice remarc\ pe care am putea-o face referitor la faptul c\ X sau Y autor antologat a confirmat sau nu prin volumele viitoare, constat cîteva lucruri simple. Primul ar fi c\, acum 25 de ani, genurile literare nu se amestecau în cadrul aceluia[i volum. Poezia la poezie, proza la proz\. Apoi, lucru destul de bizar, Desant ’83 cuprinde mai mul]i scriitori (18!) decît Aer cu diamante (4). Bizar, pentru c\ ne-am a[tepta ca proza, care, prin defini]ie, are nevoie de mai mult spa]iu s\ se desf\[oare, s\ se autoexemplifice, decît poezia, îngr\m\de[te la un loc un num\r foarte mare de scriitori. A treia constatare: exist\ un singur autor prezent în ambele antologii, Mircea C\rt\rescu. Al]i autori, într-o în[iruire incomplet\ [i aleatorie: Traian T. Co[ovei, Ion Stratan, Florin Iaru (în Aer cu diamante); Cristian Teodorescu, Gheorghe Iova, Gheorghe Cr\ciun, Ioan L\cust\, Constantin Stan, Ion Bogdan Lefter, Mircea Nedelciu, Sorin Preda. În privin]a criteriului reprezentativit\]ii, el func]ioneaz\, în sensul c\ aproape toate textele î[i portretizeaz\ fidel autorul. Aer cu diamante [i Desant ’83 sînt dou\ antologii extraordinare de texte.

Dou\ antologii de autori

Dup\ revolu]ie, [i dup\ al]i cî]iva ani buni de evolu]ie oarecum haotic\ (inclusiv în literatur\), noi cenacluri [i mai tineri scriitori sînt publica]i în antologii. Am ales dou\ dintre ele, Ozone Friendly. Ia[i. Reconfigur\ri literare. O antologie (Editura T, 2002) [i Genera]ia 2000 (Pontica, 2004). Coordonatorii sînt O. Nimigean, respectiv Marin Mincu. Prima constatare evident\ e c\, spre deosebire de celelalte dou\ antologii pe care le-am pomenit, în Ozone friendly [i `n Genera]ia 2000 dispare complet criteriul formal. Poezia [i proza se amestec\ în volum la fel de u[or ca lecturile într-o [edin]\ de cenaclu. Nu spun c\ e bine sau r\u, m\ rezum doar la a constata un „semn al veacurilor”. Ca impresie general\, Ozone friendly pare un volum mai închegat [i mai coerent decît Genera]ia 2000 (e posibil ca impresia s\ se datoreze [i faptului c\ num\rul autorilor este mai mic - 28, fa]\ de 41, ceea ce înseamn\ implicit [i c\ spa]iul alocat fiec\ruia este mai mare). De asemenea, dac\ în antologia ie[ean\ se întîlnesc autori de vîrste (biologice, nu [i literare) diferite, în volumul Cenaclului Euridice predomin\ tinerii. Fapt divers: asemenea lui C\rt\rescu, cu dou\ decenii înainte, exist\ un autor prezent atît în Ozone friendly cît [i în Genera]ia 2000, Dan Sociu. Reprezentativitatea în cazul acestor dou\ volume ]ine, mai degrab\, de selec]ia autorilor decît de selec]ia textelor autorilor respectivi. Dac\ Aer cu diamante [i Desant ’83 erau în primul rînd antologii de texte, reprezentative pentru autorii lor, [i abia în al doilea rînd antologii de autori, cele dou\ antologii mai recente pe care le-am prezentat sînt în primul rînd antologii de autor din care nu r\zbate foarte clar individualitatea fiec\ruia în parte ci individualitatea unei forme de a face literatur\ care s-a conturat tot mai coerent în ultimul timp.

Cele mai cunoscute antologii de literatur` rom~n` - Desant ’83, 1983, volumul Cenaclului „Junimea”, condus de Ovid. S. Crohm\lniceanu, cu texte de: Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Cr\ciun, Emil Paraschivoiu, Gheorghe Ene, Mircea Nedelciu, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, George Cu[narencu, Ion L\cust\, Constantin Stan, Marius B\di]escu, Hanibal St\nciulescu, Gheorghe Iova, Valentin Petculescu, Mircea C\rt\rescu, Sorin Preda. - Vînz\torul de enigme, Antologie de proz\ contemporan\, 1993; autori antologa]i: Gabriel B\dica, Gh.Bogorodea, Pavel Chihaia, {tefan Dumitrescu, Ovidiu Dun\reanu. - Tablou de familie, 1996, volumul Cenaclului „Litere”, condus de Mircea C\rt\rescu, cu texte de: Sorin Ghergu], Svetlana Cîrstean, R\zvan R\dulescu, Mihai Ignat, Cezar Paul-B\descu, T.O. Bobe. - Ferestre 98, 1998, volum scos de membrii aceluia[i Cenaclu „Litere”, de data aceasta al]ii: Cecilia {tef\nescu, Marius Ianu[, Angelo Mitchievici, Ioana Nicolaie, Iulian B\icu[ [i Victor Nichifor. - Tescani 40238, 2000, semnatari: Ioana Nicolaie, Marius Ianu[, Ioan Godeanu, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea C\rt\rescu, Doina Ioanid, Cecilia {tef\nescu, Florin Iaru. - Antologiile realizate de Dan-Silviu Boerescu în seria „cele mai bune povestiri ale anului”: Chef c u f emei u rîte (1995 1996); Iubiri subversive (1997); Plaja nudi[tilor (1998); Don Quijote, prostituata [i alte personaje (1999). - Respiro. Antologie de proz\ scurt\ (2000 - 2002), ap\rut\ în 2003, editor Mona Mamulea, cu texte de: Bogdan Suceav\, Paul Doru Mugur, Anamaria Beligan, Adrian Buz, Alina Dabija, Ioana Dr\gan, Cornel Mihai Ungureanu, Florin L\z\rescu [.a. - Genera]ia 2000, editat\ de Marin Mincu, 2004, în care semneaz\ 34 de poe]i [i 7 prozatori: Dumitru Crudu, Doina Ioanid, Iulian Frunta[u, Gili Mocanu, Mito[ Micleu[eanu, Mihai Vakulovski, Sorin Ghergu], Mugur Grosu, Ioana Nicolaie, Mircea }uglea, Adela Greceanu, Elena Pasima, Marius Ianu[, R\zvan }upa, Dan Coman, Veronica A. Cara, Ionu] Chiva, Bogdan Iancu, {tefan Manasia, Ovia Herbert, George Vasilievici, Dan Sociu, Alexandru Vakulovski, Bogdan Peridrav\, Adriana Gheorghe, Adrian Urmanov, Alexandra Diaconu, Domnica Drumea, Iulia Argint, Tudor Cre]u, Andrei Peniuc, Ruxandra Novac, Denisa Mirena Pi[cu, Ioana Baetica, Zvera Ion, Teodor Dun\, Elena Vl\d\reanu, Cosmin Per]a, Constantin Vic\, Oana C\t\lina Ninu, Miruna Vlada. - Ozone friendly. Ia[i. Reconfigur\ri literare. O antologie, coordonator O. Nimigean, Editura T, Ia[i, 2002, cu texte de: Constantin Acosmei, {erban Alexandru, Radu Andriescu, Liviu Antonesei, Michael Astner, {erban Axinte, Vasile Baghiu, Maria Boghian, Sorin Catarig, Mihai Constandache, Nichita Danilov, Gabriel H. Decuble, Iulian Doroftei, Gabriela Gavril, Radu Pavel Gheo, Johannes Gelich, Paul Gusbeth Tatomir, Livia Iacob, Florin L\z\rescu, Dan Lungu, O. Nimigean, Radu P\rp\u]\, Dan Sociu, Dorin Spineanu, Cristian T\n\sescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Ursachi, Codrin Dinu Vasiliu. - Antologiile Liternet, ap\rute în format digital, în 2002: volumul 1- texte de Ana Blandiana, Florin Cojocaru, R\zvan Petrescu, {tefan Caraman, Dan Lungu [i {tefan Peca; în volumul 2, texte de C\t\lin Gavriliu, Ioana Dr\gan, Victor Loghin, Lauren]iu Mih\ileanu, Bogdan Suceav\, Cornel Mihai Ungureanu, Paul Sân Petru; volumul 3, cu texte de Petre Barbu, Cosmin St\niloiu, Eduard Burlacu, Robert David, Marian Coman; volumul 4, cu Ovidiu Bufnil\, Radu Sergiu Ruba, Anda Moculescu, Lucian Sârbu, A.O.Kenada, C\t\lin }îrlea. - Cartea roz a comunismului, coordonat\ de Gabriel H. Deculbe, Ia[i, Editura Versus, 2004. - Repeti]ie f\r\ orchestr\. Antologie de proz\ scurt\ româneasc\ din mileniul III, 2004, editor Horia Gârbea, texte de: Sergiu Some[an, Liviu Antonesei, Horia Gârbea, Lauren]iu Mih\ileanu, Doina Cetea, Alexandru P\duraru, Radu Sergiu Ruba, Dumitru Ungureanu, Radu-Ilarion Munteanu, Bogdan Dumitrescu, {tefan Caraman, Mircea Gheorghe, Adrian Must\]ea, Bogdan Mure[anu, Anda Moculescu, Bogdan Mihai Dasc\lu, Adrian Dr\gan, C\t\lin Gombo[, Alexandru Jurcan, Dan Lungu, C\t\lin Mihuleac, Paul Doru Mugur, Radu }uculescu, {tefania Co[ovei, Gheorghe Stroe, Cristina Podoreanu, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Suceav\, Mircea Petean, Tiberiu Stan, Nora Vasilescu, George Mure[an, Florin Oncescu. - Pove[ti e rotice r omâne[ti, 2006, editat\ de Magdalena M\rculescu-Cojocea, în care semneaz\ {tefan Agopian, Radu Aldulescu, Dan-Silviu Boerescu, Emil Brumaru, Ionu] Chiva, Marius Chivu, Filip Florian, Matei Florian, Radu Pavel Gheo, Claudia Golea, Ioan Gro[an, Florin Iaru, Cezar Paul-B\descu, Doina Ru[ti, Dan Sociu, Cecilia {tef\nescu, Lucian Dan Teodorovici. - Cartea cu bunici, 2007, editat\ de Marius Chivu, con]ine 92 de texte. - Farse, lacrimi [i o g\leat\ de sînge. Antologie de proz\ scurt\ contemporan\ româneasc\, 2008, editor Mircea Petean, cu texte de Liviu Antonesei, {tefan Caraman, {tefania Co[ovei, Cornel Cotu]iu, Mihai Dragolea, Bogdan Dumitrescu, Dan Lungu, C\t\lin Mihuleac, Olimpiu Nu[felean, Florin Oncescu, Mircea Petean, Aurel Podaru, Radu Sergiu Ruba, Sergiu Some[an, Alexandru Vlad. am petrecut armata, 2008, - R\cani, pifani [i veterani. Cum ne-a editor Radu Paraschivescu, con]ine 25 de texte, semnate, între al]ii, de: {erban Foar]\, Dan C. Mih\ilescu, Traian Ungureanu, Dumitru Radu Popa, Radu Naum, Radu Cosa[u, C\lin-Andrei Mih\ilescu, Cristian Tudor Popescu, Robert {erban.

Antologii spaniole

ana chiri]oiu

ntr-o libr\rie din Madrid, dup\ ce cump\rasem cîteva c\r]i, mai primim una, pe care, în loc de editur\, este trecut numele lan]ului de libr\rii Casa del Libro. Cu alte cuvinte, ca [i cum la noi Diverta sau C\rture[ti ar publica o serie de c\r]i, pe care apoi s\ le ofere gratuit cump\r\torilor lor. Ce era cartea spaniol\ pe care am primit-o în dar? O antologie, bineîn]eles. Dar o antologie cu totul atipic\, pentru c\ la cuprins, la care m-am uitat înainte de-a vedea bine titlul, apar texte de urm\torii: Poe, Cervantes, Julio Cortázar, Dickens, Roberto Fontanarrosa, Hemingway, Kafka, Mariano José de Larra, Juan José Millás, Augusto Monterroso, Onetti, Quevedo, Tolstoi, Pedro Zarraluki [i Voltaire. Ce aduce împreun\ scriitori atît de diferi]i, din epoci atît de îndep\rtate [i cu stiluri atît de diverse? O tem\ comun\, pe care autorii antologiei au avut inspira]ia s-o aleag\ din noianul de subiecte posibile: eroul prin excelen]\, omul care tr\ie[te cu aer, cel cu capul în nori, loser-ul, am putea spune, cu oarecare cinism. Antologia se nume[te, de altfel, Heroes de Papel, Vivir del aire. Nu mai intru în am\nunte despre cît este de pl\cut s\ cite[ti o astfel de carte, f\cut\ din nume mari [i din texte consacrate, de la clasici medievali la strict contemporani, a[a cum e, de pild\, Millás, despre cum un astfel de obiect bine gîndit î]i poate atenua pîn\ la dispari]ie frica de avion, despre cum po]i sta la o teras\ [i citi fragmente pe s\rite, în soarele madrilen de februarie. A[ spune doar c\ o astfel de antologie, gratuit\, f\r\ nimic demonstrativ, care nu se vinde [i care a fost f\cut\ gracias a la colaboración a foarte multor edituri importante spaniole care probabil au cedat drepturile, î]i poate schimba perspectiva asupra acestui gest care este facerea unei antologii. Oricum, r\mîne limpede principiul selec]iei, dincolo de tem\: calitatea literar\ a textelor. Pentru c\, vorba curajo[ilor de la sfîr[itul proletcultismului, tema nu scuz\ lipsa de talent. {i nimic nu e mai nepl\cut decît un text prost într-o antologie, care se vede mult mai r\u decît s-ar vedea între alte coperte. Oricum, în România în acest moment nu abund\ antologiile, nici cele de pur\ pl\cere a lecturii, a[a cum este cea pe care am primit-o întîmpl\tor în libr\ria din Madrid, nici de alt fel, a[a cum sînt o mul]ime altele în spa]iul spaniol. Exist\ în primul rînd o mul]ime de antologii regionale care au ca scop prezentarea literaturii locale, un fel de carte de vizit\ a zonei literare respective. De obicei sînt sus]inute, pl\tite [i editate de administra]iile locale. A[a este, de pild\, antologia de pozie din Castilla-La Mancha, Mar i nterior, care adun\ 61 de poe]i, n\scu]i dup\ 1939, care au cel pu]in o carte publicat\ [i care tr\iesc în sau au leg\tur\ cu aceast\ zon\ geografic\. Despre asemenea antologii, recenzen]ii vorbesc în termeni de „necesitate”, mai mult decît despre valoarea lor estetic\. Antologiile regionale sînt o necesitate pentru cei care vor s\ g\seasc\ mostre de poezie, dar mai ales numele scriitorilor care tr\iesc [i scriu într-un anumit loc. A[ spune c\ sînt antologii care ]in de ospitalitatea civilizat\ a unei zone. Aceea[i idee guverneaz\ [i antologiile care Por favor, sea breve : antología adun\ scriitori din anumite ]\ri latino-americane, de relatos hiperbreves , editor dar de obicei acestea sînt desp\r]ite pe genuri Clara Obligado, Editorial Páginas literare, proze scurte sau poezie în special. Una de Espuma, 2001 dintre ele: Nueva Generación de Narradores Mexicanos (Almadía, 2008). O prieten\ hispanist\ îmi spune c\ cei mai grijulii în acest sens sînt argentinienii, care au o mul]ime de antologii care taie în lung [i-n lat literatura argentinian\, avînd chiar [i o antologie a scriitorilor argentinieni disp\ru]i în timpul dictaturii. Antologiile de gen sînt cele mai frecvente, cele de proz\ scurt\ spaniol\ constituind chiar succese de vînz\ri. Editura Irreverentes de pild\, dup\ ce a publicat Antología de relato español, care aduna nume consacrate [i cele mai bune proze scurte ale acestora, a publicat de curînd 13 para 21, Antología de nuevos escritores, care colec]ioneaz\ numele unor scriitori tineri [i prozele lor foarte diferite între ele. De fiecare dat\, un antologator [i o editur\ î[i asum\, f\r\ prea multe explica]ii [i scuze, o anumit\ 13 para 21, Antologia de nuevos escritores, Ediciones Irreverentes, list\ de autori. Unii vor fi r\mas pe dinafar\, dar 2007 important e ca cei care intr\, s\ conving\. Iar acest tip de antologii prive[te cu un ochi [i la succesul de carte, de vînz\ri, nu sînt doar gesturi de curtoazie fa]\ de o regiune sau fa]\ de o ]ar\. Interesant este c\ majoritatea acestor antologii nu au o tem\ fix\, nu seam\n\ cu antologia ap\rut\ la noi, cea de proz\ erotic\, ci sînt pur [i simplu colec]ii de povestiri bune, indiferent de tema fiec\reia. Revenind la criteriul de gen, ar fi de men]ionat [i antologii care nu doar c\ sînt f\cute în func]ie de o anumit\ specie narativ\, dar încearc\ [i s\ impun\ sau m\car s\ fac\ cunoscut\ o anumit\ categorie de texte, a[a cum sînt, de pild\, microrelatos, o specie care m\ întreb dac\ are un nume în române[te. Micropovestiri, s-ar putea traduce. Doar c\ la noi nu prea se public\ nici prozele, pentru c\ editorii vor doar romane, ce s\ mai vorbim despre micropoEl limite de la palabra. Antologia vestiri... Mi-am notat de curînd o întreag\ list\ de de microrelato argentino c\r]i care privesc aceast\ specie narativ\, dintre contemporaneo, editor Laura care am re]inut titlul El limite de la palabra. Antología Pollastri, Menos cuarto, 2008 de microrelato argentino contemporáneo sau pe cel de la editura Páginas de espuma, care se nume[te, cu umor, Por favor, sea breve (Te rog, fii scurt!).

oate c\ în România antologiile literare amintesc de sfîr[itul anilor ’80 [i de începutul anilor ’90, cînd era greu s\ debutezi pe cont propriu, iar solu]ia s\ p\trunzi pe pia]\ era s\ te asociezi unui grup; probabil c\, din aproximativ aceea[i cauz\, antologiile sînt asociate [i unui soi de militantism al afirm\rii colective care multor consumatori de literatur\ nu le cade bine, dar [i unui gest de delimitare a unui grup, cu estetica [i cu personajele lui. Despre sonoritatea cazon\ a titlului Desant ‘83 se vorbise înc\ din prefa]a volumului, iar selec]ia decupat\ sub titlul mult mai burghez Tablou de familie nu se mai cere precizat\. Or, toate acestea nu spun mare lucru celor care nu sînt direct interesa]i de grupul sau de miza respectiv\, chiar dac\ aceasta din urm\ ar mai avea sor]i s\ ias\ la lumin\, prin asocierea cu o tem\. Antologia ap\rut\ la Editura Trei în 2007, Pove[ti erotice române[ti, se deschide cu o asemenea aspira]ie militant\ a coordonatoarei volumului, Magdalena M\rculescu-Cojocea, care î[i propunea s\ demonstreze c\ exist\ erotism [i în literatura român\ - o miz\ l\udabil\ care, pe lîng\ demonstra]ie, pune în scen\ [i o tem\ de amploare; cum arat\ erotismul respectiv e alt\ poveste, dar dac\ ne limit\m la inten]ie, ea indic\ limpede la ce servesc antologiile: s\ demonstreze ceva. Abia cu volumele Cartea cu bunici [i Pifani, r\cani [i veterani, ap\rute la Editura Humanitas, antologiile române[ti încep s\ capete teme lipsite de mize militante [i s\ se orienteze spre gratuitate, chiar dac\ prin multe texte înc\ bîntuie spectrele comunismului.

Sisterhood is Forever: The Women’s Anthology for a New Millenium ¸ 2003, coordonat\ de Robin Morgan, Washington Square Press.

Long Journey Home: Short Stories by New Lesbian Writers, 2001, editat\ de Caeia March, Women’s Press.

Girls Night In, 2000, editat\ de Fiona Walker & Jessica Adams, Harper Collins.

The Year’s Best Fantasy & Horror , traducere de Roxana Brînceanu, coordonatori Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin J. Grant, Editura Nemira, 2008.

Antologii de literatur\ feminin\ Pendularea între militantism [i delectare se g\se[te [i în antologiile str\ine. Un exemplu clasic sînt antologiile de literatur\ feminin\, asociate de obicei cu o miz\ politic\, feminist\, de a asigura un loc în mainstream nu doar vocilor cîtorva femei, ci în primul rînd ideii c\ literatura scris\ de femei exist\ [i func]ioneaz\ dup\ toate regulile cu care ne-au obi[nuit clasicii. Ideea unor antologii exclusiv feminine li se pare multora o supralicitare sup\r\toare, dar eu cred c\ este o supralicitare necesar\ în contextul în care ne-am obi[nuit s\ numim antologiile unde public\ exclusiv sau mai ales b\rba]i, antologii literare, iar pe cele alc\tuite de femei, feministe. E adev\rat c\ astfel de colec]ii reu[esc adesea ca, în loc s\ atrag\ dup\ sine normalizarea literaturii feminine (în sensul racord\rii la mainstream), s\ o transforme în excep]ie. Acesta este cazul culegerii nonfiction Tovar\[e de drum, ap\rut\ anul trecut la Editura Polirom, care strînge m\rturiile feminine sub semnul anomaliilor cu care s-au confruntat femeile în comunism, ca la înc\ o vizit\ medical\ obligatorie. Nu e de mirare c\ o bun\ parte dintre texte se refer\ tocmai la experien]e corporale. Titlul str\in cu care pot compara acest volum este culegerea nonfiction Childless by Choice: A Feminist Anthology, care con]ine nu doar eseuri, ci [i proz\ [i poezie, [i a c\rei tem\ o reprezint\ politicile pronatalitate - din lumea liber\, de data aceasta, dar resim]ite [i ele ca fiind opresive de c\tre semnatarele acestei antologii. Cele mai multe titluri str\ine de antologii la care particip\ scriitoare î[i propun îns\ s\ redea un decupaj orientat pe criterii de gender din literatura momentului; astfel, exist\ volume alc\tuite din literatura

prozatoarelor nominalizate la cîte un premiu (Don’t Know A Good Thing : The Asham Award Collection, editor Kate Pullinger, 2006) sau volume generaliste precum Penguin Book of International Women’s Short Stories, editat\ de Kate Figes (2000), sau Penguin Book of Modern Women’s Short Stories (1991) [i Second Penguin Book of Modern Women’s Short Stories (1998), editate de Susan Hill, care par menite mai degrab\ s\ satisfac\ o curiozitate cultural\, f\r\ s\ fie îns\ cu totul lipsite de o miz\ de gender. La fel de generalist\, dar cu un titlu mai provocator, este antologia Sisterhood is Forever: The Women’s Anthology for a New Millenium, 2003, editat\ de Robin Morgan. Mai militante par titlurile care opereaz\ delimit\ri mai complexe, în care, al\turi de criteriul de gen, mai intr\ backgroundul etnic sau orientarea sexual\, cum ar fi Watchers and Seekers: Creative W riting b y B lack W omen in Britain, Poems and short stories by black women British writers, editat\ de Rhonda Cobham & Merle Collins, Long Journey Home: Short Stories by New Lesbian Writers, editat\ de Caeia March, Kin: New Fiction by Black and Asian W omen, editat\ de Karen McCarthy, sau Home Girls: A Black Feminist A nthology, 1999, editor Barbara Smith. Cu toate delimit\rile lor, titlurile de acest fel nu fac decît s\ ofere reprezentativitate cîte unui grup care î[i cere locul s\u în cultur\ [i s\-[i fac\ cititorii s\ renun]e la falsa naivitate de a considera lipsit de importan]\ faptul c\ autorul unei c\r]i este b\rbat sau femeie, alb sau afro-american, gay sau straight, chiar [i cînd nu scrie neap\rat despre tensiunile dintre sexe. Cu adev\rat militante sînt c\r]i precum Valentine’s Day, 2001, editat\ de Alice Thomas Ellis, descris\ drept „a collection of revenge stories by some contemporary women writers”, sau Girls Night In, editat\ de Fiona Walker & Jessica Adams, care are ca tem\ „confruntarea dintre sexe”. La un pol diferit stau antologiile cu o tematic\ „neutr\”, cum ar fi literatura SF, horror sau fantasy, alc\tuite cu autoare femei, cum ar fi The Penguin Book of Modern Fantasy by Women, 1991, editat\ de A. Susan Williams [i Richard Glyn Jones, [i cîteva zeci de alte titluri (pe site-ul Feminist SF, Fantasy and Utopia, http://www.feministsf.org /anths/), sau The Year’s Best Fantasy & Horror, coordonat\ de Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin J. Grant, tradus\ [i în române[te de Roxana Brînceanu, la Editura Nemira, în 2008. Mi s-a p\rut interesant c\, între comentariile postate de diferi]i user-i pe site-ul revistei online de literatur\ SF [i fantasy Nautilus, la o recenzie a acestui volum, unul dintre ei, Athabasca, se felicit\ c\ nu l-a cump\rat, din urm\torul motiv: „Fantasy sau SF, aceste stiluri reprezint\ în esen]\ o evadare (sau în orice caz presupun o evadare mai îndep\rtat\ decît alte genuri literare). {i mie nu mi-ar conveni ca atunci cînd vreau s\ evadez s\ m\ lovesc de acela[i «corect politic» care îmi este îndesat cu pîlnia pe gît (precum ra]elor pentru foie gras) cam în fiecare zi cînd vreau s\ citesc presa de exemplu.” Probabil c\ Athabasca nu locuie[te în România, unde posibilit\]ile de-a alc\tui o antologie literar\ feminist\ - nu neap\rat fantasy, ci pe orice alt\ tem\, [i nu neap\rat militant\, dar care s\-[i asume vocea feminin\ altfel decît ca pe o infirmitate - sînt aproape nule.

lumini]a marcu

dosar: antologii literare

Antologiile literare feminine \ntre militantism [i gratuitate

pia]a interna]ional`

jean-lorin

sterian

gruia dragomir american reader crime fiction, pove[ti la tejgheaua barului [i m`rturia unui turn`tor

lorgean travel

We drank, and it was a beautiful moment, the sense of brotherhood in the room almost enough to bring tears to a man’s eyes. It was a fine thing, to be here in the cool, smoky dark with the other ugly men, none of us even ugly in the shadows, our bad yellow teeth unseen and our cracked veins nearly invisible. The love we shared was a true love, the strange family love of moles for fellow denizens of the tunnels. With such emotions in my chest I told myself that I snitched on them for their own good. Freedom was bad for them. They didn’t know what to do with it. Lookup kept them from drinking and smoking themselves to death. - Christopher Goffard

omul irepro[abil (1) up\ cîteva zile de bîntuit f\r\ ]int\ prin ora[, ideea de a-mi face cineva programul, fie [i pentru cîteva ore, mi s-a p\rut tentant\. Am pl\tit consuma]ia [i am ie[it din cafenea fredonînd. Eram dornic de a cunoa[te [i alt\ locuin]\ decît pe cea a amicului meu, voiam s\ v\d bîrlogul unui adev\rat locuitor al ora[ului [i nu pe cel al unui venetic aflat în trecere. Filmul începuse [i locul din fa]a cinematografului era iar\[i gol. Mi-am amintit despre ceea ce citisem într-un voluma[ dedicat celei de-a [aptea arte. Cineva, al c\rui nume nu e relevant, afirmase c\ merge întotdeauna la cinematograf într-un ora[ str\in, din dorin]a de a-i cunoa[te [i lumile paralele. M\ reg\seam cu totul în aceast\ mentalitate. Am luat-o pe o str\du]\ str\juit\ de mici buticuri în care se vindeau suveniruri [i ne-am oprit în dreptul unei intersec]ii. Eram îmbr\cat prea gros [i sim]eam transpira]ia iritîndu-mi zona axial\. În schimb, Damian p\rea în largul lui în haina de piele întoars\, pu]in uzat\, care îi d\dea un aer boem, de[i un pic vetust. M-a condus, ]inîndu-m\ de bra], pîn\ în dreptul unei cl\diri cu trei etaje, vopsit\ în verde, cu ferestre mari, în dreptul c\rora fluturau steagurile unor republici sud-americane. Sc\rile maiestuoase erau str\juite de doi gargui de piatr\. Mai v\zusem mul]i gargui, deoarece poposisem în multe ora[e mediavale, dar niciodat\ unii atît de stranii ca ace[tia. Nu modul cum sculptorul î[i pusese în practic\ fantasmele era neobi[nuit ci faptul c\ p\reau c\ fuseser\ finisa]i cu trei zile în urm\. Erau primii gargui nou-nou]i pe care-i v\zusem vreodat\.

Christopher Goffard lucreaz\ ca reporter pentru Los Angeles Times. Snitch Jacket (2007) este romanul s\u de debut, care în 2008 a fost nominalizat [i la premiul Edgar pentru cel mai bun debut al unui scriitor american. În prezent locuie[te împreun\ cu familia sa în Southern California.

- Casa Americii Latine, a [optit Damian sau Robert sau Paul. Apartamentul lui se afla dou\ cl\diri mai încolo. Intrarea în curte se f\cea printr-un coridor îngust [i mirosind a st\tut, pe ai c\rui pere]i se g\seau inscrip]ionate îndemnuri ciudate, Christopher Goffard, Snitch Jacket, de genul „Accesul interzis renilor neînso]i]i” sau „P\r\si]i imediat turnurile de filde[!”. Damian Overlook/Rookery, 2007, 272 pag. se deplasa destul de greoi, a[a c\ m\ izbeam adesea de el [i r\mîneam amîndoi nemi[ca]i pentru un timp, ]inîndu-ne r\suflarea. Cu toate acestea, cînd m-am trezit în curtea luminoas\, ntotdeauna mi s-a p\rut c\ jurnali[tii de orice fel au de spus cele mai interesante mi s-a p\rut c\ tot drumul durase doar o clip\. M\ aflam într-un loc care sem\na cu un vechi pove[ti, fie ele fic]iune pur\, nonfiction sau autofic]iune. Asta poate [i han [i mi s-a p\rut c\ simt în n\ri miros de cai [i c\ aud o larm\ îndep\rtat\ care m-a înso]it pentru c\ majoritatea jurnali[tilor care au înclina]ii literare sînt ni[te personaje tot timpul cît m-am bucurat de ospitalitatea gazdei mele. Curtea, de dimensiunea unui în adev\ratul sens al cuvîntului, care, din anumite motive, de exemplu un num\r teren de baschet, era în]esat\ cu obiecte vechi din fier [i lemn, aflate într-o cantitate limitat de semne, nu au cum s\ spun\ tot ce au de spus în leg\tur\ cu ceea ce investigheaz\ suficient\ s\ mobileze trei pub-uri irlandeze. În mijloc se afla un fel de chio[c unde vara în articole de revist\ sau de ziar. În acela[i timp, jurnali[tii sau reporterii sînt o specie se servea probabil prînzul. Dale de piatr\ duceau spre o mic\ buc\t\rie care p\rea ciudat\ de scriitori, un amestec ce face echilibristic\ pe marginea destul de îngust\ dintre nefolosit\ de mult\ vreme. O poart\ mare slujea drept intrare în ceea ce p\rea a fi a fi turn\tor, private-eye, uneori infractor [i a[a mai departe. De aceea, de fiecare dat\ un atelier de sculptur\. Cîteva statui vopsite în culori violente, reprezentînd cînd dau peste o carte scris\ de un a[a-numit „jurnalist”, o cump\r f\r\ s\ stau prea mult oameni în situa]ii obi[nuite, se aflau a[ezate la p\mînt. Nici una dintre ele nu era timp pe gînduri. Cine poate face „radiografii” mai clare ale unor medii underground mai terminat\, dar nu din cauza viziunii artistului; era limpede c\ autorul se plictisise bine decît un jurnalist? Un scriitor pursînge nu are, de cele mai multe ori, instrumentele de munc\ [i le l\sase neterminate. Mi-a atras aten]ia o lucrare reprezentînd un necesare, nu are acea capacitate de blend in, prefer\ mai degrab\ s\ fie musca de pe perete, b\rbat ag\]at de bara din autobuz. Partea de jos era sculptat\ în detaliu, autorul în loc s\ fie musca ce pic\ [i se zbate în sup\. Un scriitor literat face munc\ de documentare redase minu]ios [i nasturii de la pantaloni, vopsi]i în negru, dar bustul era o mas\ în bibliotec\, pe cînd un jurnalist face teren. Sau poate c\ m\ în[el… inform\ de piatr\ în care abia fusese schi]at\ o urm\ de cravat\. Cît timp am În orice caz, cînd am dat peste romanul de debut al lui Christopher Goffard, Snitch admirat statuia, Damian a stat în spatele meu, zîmbind. M-a a[teptat politicos Jacket, am [tiut de aceast\ dat\, doar „scanînd” supracoperta, c\ era o carte pe care în nici s\-mi satisfac curiozitatea, apoi m-a invitat ceremonios s\ urc\m. un caz nu o puteam rata: a staff writer at the Los Angeles Times..., bringing to life the darkest Era una dintre acele locuin]e universale, înc\rcate de obiecte vechi, nu side of west coast counter-culture through a colorful array of bizarre, ribald characters..., a neap\rat de valoare, alc\tuind un talme[-balme[ ce completa de minune delight for fans of Elmore Leonard, Carl Hiaasen and Hunter S. Thompson..., will definitely impresia pe care mi-o f\cusem pîn\ acum despre proprietar. Dac\ lucrurile give the Coen brothers’ The Dude a run for his money. Toate al\tur\rile [i compara]iile ar fi avut pl\cu]e care s\ le explice provenien]a ar fi putut fi un muzeu ar putea p\rea cam for]ate, [tiu din experien]\ c\ textele de copert\ sînt în memorial. Era o cas\ unde se putea crea o oper\, dac\ acest lucru nu 90% dintre cazuri reclam\ f\r\ acoperire, îns\ în acest caz s-au dovedit a fi se f\cuse deja. Cu excep]ia a dou\ rafturi, biblioteca era aproape goal\, etichete cinstite, bine puse. dar zeci de volume z\ceau peste tot deschise sau avînd semne de Snitch Jacket, romanul de debut al lui Christopher Goffard, este o poveste carte între pagini. Am ridicat de pe covorul gros, de culoare grena, absolut dement\, întortocheat\ în felul în care este, de exemplu, un roman de Laurentio Sonovatti cu paginile de la final filmul The Usual Suspects, plin\ de acela[i mister dar [i cu o doz\ mare net\iate [i l-am a[ezat pe o curioas\ pies\ de mobilier, în de umor negru, de aceast\ dat\ în genul unui film regizat de fra]ii form\ de coloan\. Era f\cut\ din lemn de culoare închis\ [i p\rea, Coen. {i, pentru c\ tot i-am pomenit, personajele principale din Snitch ca [i celelalte lucruri din cas\, nefinisat\. Pe ea se afla sprijinit\ Jacket aduc din mai multe puncte de vedere cu Dude [i cu Walter din o pînz\ pe care era pictat nudul unei femei blonde. Avea sînii The Big Lebowski. Îns\ Benny Bunt [i Gus Miller sînt ni[te versiuni mici [i rotunzi, talie îngust\, iar pe figur\ îi încremenise un mult mai întunecate ale celor doi. De asemenea, felul în care Goffard zîmbet chinuit, ca [i cum nu i-ar fi f\cut pl\cere faptul c\ slujise descrie lumea interlop\ din California de Sud, barurile pline de tot drept model. Ceva mai încolo, în cabinetul de lucru unde am felul de be]ivi, freaks [i g\inari m\run]i, be]iile cu alcool [i droguri, fost invitat s\ m\ a[ez, am z\rit [i perechea coloanei, la fel de prin fraze bine c\utate, pe alocuri pre]ioase, dar în nici un caz sup\r\toare, masiv\ [i de inutil\. M-am ridicat de pe canapelu]\ [i, cu pa[i [i totul bine împ\nat cu argou seam\n\ destul de bine cu textele m\run]i, m-am apropiat de bibliotec\, dornic s\ v\d care dintre excentrice ale lui Hunter S. Thompson. În mare, cam \sta este cockatilul autori avuseser\ onoarea de fi lectura]i pîn\ la cap\t de neobi[nuitul (un fel de Long Island literar) pe care Goffard ni-l ofer\ în romanul s\u meu amfitrion. Doar trei titluri se aflau pe raft, fiecare în cel pu]in de debut. cincisprezece exemplare, dar n-am apucat s\ z\resc decît onorabilul În centrul romanului se afl\ Benny Bunt, un loser, ex-speed freak/methhead nume al lui Cervantes [i am sim]it o b\taie pe um\r. M-am întors [i de 41 de ani care î[i cî[tig\ existen]a sp\lînd vase într-un restaurant de lux, m-am trezit în fa]a unei namile cu palme mari [i transpirate. Cea dreapt\ iar restul timpului [i-l petrece bînd într-o bomb\ numit\ Greasy Tuesday. Toat\ a pornit spre mine [i mi-a apucat mîna scuturînd-o ca pe un furtun deasupra lumea îl simpatizeaz\ pe Benny, pentru c\ este inofensiv [i retras, contrastînd oarecum unui r\sad de p\stîrnac. cu toat\ fauna de infractori m\run]i din local. Îns\ Benny are un secret: pentru a face un ban în plus, dar [i pentru c\ întotdeauna [i-a dorit s\ fie de partea b\ie]ilor în albastru, î[i toarn\ prietenii. În peisajul Jean-LLorin Sterian, 33 de ani, prozator, jurnalist, regizor [i scenarist. A publicat volumele de la Greasy Tuesday î[i face apari]ia [i cel de-al doilea personaj central al romanului: Gus „Mad Baltazar [i hazardul (1997), Scriitorul a ie[it la vîn\toare (2000), Postume (2004) [i Lorgean Dog” Miller, un adev\rat personaj de legend\ urban\, veteran al r\zboiului din Vietnam, cu sute de (2007) [i î[i preg\te[te volumul de Antume. A regizat cîteva scurt-metraje [i documentare dintre care unul despre propria sa forma]ie, Grupul Sanitar, intitulat Lec]ia de Playback . pove[ti extravagante, acoperit din cap pîn\-n picioare cu tatuaje a c\ror al\turare nu are nici o Scrie texte pentru benzi desenate. Se num\r\ printre cî[tig\torii concursului DramAcum 4 logic\ (snakes, screaming skulls, naked sluts, patriotic eagles, bleeding Christ, Satan, Confederate (edi]ia 2008). Din decembrie 2008 [i-a deschis teatru în propriul apartament. Masterand în stars and bars, Indian stuff, mythic heroes, Chinese characters etc.) [i cu un colier f\cut din urechi antropologie, editorialist 24Fun, colaborator Esquire, pieton convins.

ernu

Moscova - Bucure[ti

Christopher Goffard

jurnalul vremurilor de infla]ie (XXI) Drag\ ..., Am primit o scrisoare înduio[\toare de la amicul nostru comun X. Am descoperit c\ ne une[te un personaj foarte straniu: Dracula. Vrea s\ scriu neap\rat despre Contele Dracula. Am impresia c\ „usturoiul eurocentrist” începe uneori s\ m\ enerveze, a[a c\ am decis s\ r\mîn „vampir”. Va trebui cîndva s\ reflect\m la condi]ia noastr\ periferic\ de „nosferatu”. Iat\ scrisoarea:

*** Despre cum percep eu România. La un moment dat, mi s-a acrit de scurtele vacan]e de iarn\ petrecute prin c\l\torii în capitalele europene [i, atunci, m-a atras exotismul. Ce [tiam despre România? Foarte pu]ine, deoarece în spa]iul mediatic al Rusiei actuale aceast\ ]ar\ aproape c\ lipse[te. Deci: citisem ceva c\r]i de Mircea Eliade ([i nu pot spune c\ m-au impresionat prea tare, deoarece eu nu sînt un adept al acestui tip de discurs jungian, dar m-a atras prin proza sa, cu descrieri ale vie]ii rurale, „telurice”), ceva c\r]i de Cioran (iar\[i, f\r\ prea mare entuziasm; dar nu pun la socoteal\ una dintre c\r]ile lui timpurii, Lacrimi [i sfin]i, pe care am citit-o în englez\ [i care m-a atras prin tonalitatea sa, prin straniul s\u amestec de misticism, hermeneutic\ [i melancolie). Am r\sfoit cîndva Rinocerii lui Ionescu (s\ fiu onest, nici asta nu m-a impresionat prea mult). Mai [tiam de Celan (pe care l-am editat integral), de Brâncu[i, de muzicienii români [i de Ceau[escu. Iat\, cam asta e tot. Impresia „româneasc\” cea mai puternic\ înainte de-a ne îmbarca pentru aceast\ c\l\torie a fost dup\ vizionarea filmului sovietic Steaua f\r\ nume (f\cut în 1978, în regia lui Mihail Kazakov - n. tr.), cu Kostolevsky, Kazakov [i Vertinskaia în rolurile principale. A[a mi-a picat la suflet acest film, încît am vrut s\ v\d locurile ac]iunii, derulate în acest film. Am decis cu so]ia mea s\ mergem la Bucure[ti cu trenul, prin Kiev [i Cern\u]i. La Kiev am r\mas o zi, unde am prins „revolu]ia orange”, apoi, noaptea, la Cern\u]i au urcat la noi în compartiment dou\ ucrainence de etnie român\, studente la Universitatea din Bucure[ti. Am stat patru zile la Bucure[ti, dou\ la Bra[ov, dou\ la Timi[oara, dou\ la Cluj, una la Baia Mare. Dup\ care am traversat pe jos (aidoma lui Ostap Bender, doar c\ în sens invers) grani]a de solda]i ai Vietcongului, pe care îl scoate la vedere atunci cînd bea prea româno-ucrainean\, ajungînd pentru înc\ o zi la Mukacevo, Ujgorod [i Lvov. mult; Gus [i Benny devin rapid cei mai buni prieteni, iar veteranul îl C\l\toria aceasta m-a tulburat din temelii, dar în acela[i timp nu pot explica atrage în cele din urm\ într-o „combina]ie” care s\ le asigure o sum\ ce pricini m-au condus în starea aceasta. Mi-au provocat efuziuni sentimentale frumu[ic\, chiar dac\ asta înseamn\ lichidarea unui om important, mirosurile rurale [i cele urbane (celebrul „fum balcanic”, evocat de Constantin dar care „o merit\”. Îns\ Benny nu poate rezista tenta]iei de a nu-[i Leontiev, rezultatul arderii lemnelor de foc, provenite de la pomii fructiferi, turna prietenul [i astfel, cînd totul ia o întors\tur\ nea[teptat\, a[a cred), „[icul provincial” atît de îndr\git, într-un restaurant din Cluj. În el r\mîne singurul suspect în cazul unei triple omucideri (un artist plus, Palatul lui Ceau[escu, muzeul în care am v\zut copia Columnei lui excentric omorît prin împu[care, un cadavru ars pîn\ la neidentificare Traian, la Bucure[ti, concertul de muzic\ simfonic\ într-o sal\ superb\ [i altul înghe]at într-o cutie frigorific\) din cadrul festivalului (Ateneul, parc\?), libr\riile [i cafenelele bucure[tene [i, în Cluj, biserica Howling Head din de[ertul Mojave. unit\, biserica metodi[tilor, tîn\ra care se ruga cu rîvn\, într-o mic\ Întreaga poveste este spus\ de Benny sub forma unei confesiuni bisericu]\ ortodox\, precum [i întinsele - aproape ruse[ti - peisaje pentru avocatul s\u, cînd la persoana întîi, cînd la persoana a treia. melancolice (ce triste]e e în stepa moldoveneasc\!). Îns\ sinceritatea nu este cea mai mare calitate a lui Benny sau a Pentru drum, am înh\]at Dracula lui Stoker (precum vezi, nimic vreunui alt personaj din carte, cum nu este nici în cazul lui Gus Miller. original). Cuvîntul „ne-mort” (nosferatu) l-am receptat ca pe o A[a cum spune [i Goffard, oricine î[i face veacul prin baruri cheie spre în]elegerea trecutului nostru comun. Am în]eles marea precum Greasy Tuesday nu poate avea decît pove[ti în care „lies mingle problem\ a Contelui Dracula, aceea c\ se afl\ parc\ între dou\ lumi, with stone-righteous veracity at a ratio of about 60-40, maybe 70-30”. între cei vii [i cei mor]i, într-un cîmp nediscursiv i-a[ spune, într-un Benny Bunt, ca [i Goffard, este „ a spy, a man on a mission, an fel de h\l\duial\ interminabil\, trist\, un fel de „nici-nici”. Aceast\ agent of higher authorities merely posing as a lower life form. A soldier sintagm\ româno-rus\, „nici una, nici alta”, a func]ionat ca o cheie behind enemy lines.” Este aproape imposibil s\ faci distinc]ia între cei doi. Asta în deschiderea „u[ii” pe nume România. Era de amintit [i de pentru c\ în via]a real\ Goffard este [i el tot un fel de snitch jacket. Ca reporter Maramure[ul misterios cu al s\u cult al str\mo[ilor, [i de acele pentru Los Angeles Times, a acoperit majoritatea cazurilor care s-au întîmplat pe troi]e de la fîntîni. Pe scurt spus, am clacat în fa]a României, am str\zile [i în jurul tribunalelor din California. Dac\ dup\ ce termina]i de citit romanul „sevraje” [i acum. Asta e iubire, Vasea, ea nu e ra]ional\, [i curiozitatea v\ va împinge s\ c\uta]i [i alte chestii de Goffard, ve]i da inevitabil peste articolele lui pentru nu are leg\tur\ cu nici o „identitate”. Tocmai de aceea, ca Los Angeles Times cu titluri care parc\ sînt rupte din acest roman: Newp port Beach man who kep pt dead girlffriend editor, îmi doresc foarte mult s\ public ceva din proza on dry ice pleads guilty to drug charges, Doctor loses license in sex allegations, Man and woman found dead româneasc\ contemporan\, doar c\ am o angoas\, frica in Fullerton ap partment, Thieves were dressed for success etc. În articolele sale ve]i recunoa[te aceea[i lume de a nu alege gre[it. Mi-e team\ ca nu cumva iubirea mea din Snitch Jacket - low-lifers, rata]i, oameni care au probleme cu legea, crime ciudate, trafican]i [i dealeri de droguri ira]ional\ fa]\ de România s\ fie tr\dat\ de vreo alegere etc. eronat\, printr-o explica]ie de tipul „cum mi-am închipuit, Într-un înterviu dat pentru blogul Writers Interviews (http://writerinterviews.blogspot.com), a[a [i este, de bun\ seam\”. Acum [tiu clar c\ între Christopher Goffard spune urm\toarele despre asem\narea între meseria de reporter [i cea de România [i Rusia nu e loc de fleacuri dintr-astea. turn\tor: „... there’s a book by Janet Malcolm called The Journalist and the Murderer which *** begins: «Every journalist who is not too stupid or too full of himself to notice what is going Despre Dracula a[ vrea s\ scriu mai multe. on knows that what he does is morally indefensible. He is a kind of confidence man, preying Cred c\ amicul nostru intuie[te multe on people’s vanity, ignorance or loneliness.» Now, I think that vastly overstates the case. adev\ruri. Dar poate cu alt\ ocazie. I think you can do the job ethically and without damaging the subjects whose trust you Al t\u, happen to win. But there’s an element of salesmanship in the profession that sometimes V.A. borders on the smarmy, on a used-car pitch, and it’s uncomfortable to see when it happens. But I came to think of Benny as a broader metaphor for writers in general, that dangerous V a s i l e E r n u este n\scut în URSS în 1971. Este breed who listen very closely to the people around them, coax out all kinds of heartabsolvent al Facult\]ii de Filosofie (Universitatea meat stuff, and then use the material to hustle out a living.” Al.I.Cuza, Ia[i, 1996) [i al masterului de Filosofie Probabil c\ mul]i dintre scriitorii de la noi ar fi abolut oripila]i de o asemenea descriere (Universitatea Babe[-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff [i a scriitorului, mai ales cei care au r\mas în stand-by dup\ „Operele” adev\rate ale redactor asociat al revistei Idea art\+societate. A literaturii române. Eu unul sper ca în perioada care vine s\ apar\ cît mai mul]i scriitori activat în cadrul Funda]iei Idea, Tranzit [i Editura „turn\tori”, refugia]i din tagma jurnali[tilor. Pîn\ atunci, o s\ m\ mul]umesc cu americanii, Idea. Actualmente lucreaz\ în cadrul Editurii Polirom. În prezent ]ine o rubric\ de opinie în România liber\ care la acest capitol sînt destul de genero[i. Suplimentul de Cultur\ G r u i a D r a g o m i r , 24 de ani, este absolvent al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, masterand la departamentul de American Studies din Facultatea de Limbi Str\ine, ]ine rubrica Dr Gonzo în revista aLtitudini [i scrie constant pe site-ul Metropotam. Coautor al romanului colectiv Rubik.

[i una în s\pt\mînalul . A debutat cu volumul N\scut în URSS (Editura Polirom, 2006) care a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare [i cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

pia]a interna]ional`

vasile

abroad

cosmin

manolache mizilicuri Foto: Alexandru B\l\[escu

alexandru b`l`[escu via]a \n alte p`r]i Persepolis ste uimitor de firesc cum unele nume de rezonan]\ istoric\ devin rezonante din alte motive, cum ar fi Patrocle, cîinele Lizuc\i din Dumbrava minunat\. Sau poate iubitul Lizuc\i [i cîinele lui Achile? Sau cine mai [tie. Persepolis este o band\ desenat\ de Marjane Satrapi, devenit\ film de anima]ie, care poart\ numele capitalei diplomatice a Imperiului Persan Achaemenian [i ale c\rui vestigii le g\sim înc\ la o or\ dep\rtare de Shiraz... Shiraz, nu un vin australian, ci un ora[ [i o regiune în Pars, provincia m\noas\ populat\ de mezi [i cucerit\ de Cyrus, cel care a pus bazele Imperiului. Vinul de Shiraz, cel din Shiraz, a fost pus în versuri de c\tre Omar Khayyam, poet persan de secol XI. De cum am coborît în aeroportul din Shiraz, acum cî]iva ani, toate aceste repere mi se amestecau în capul deja încins de c\ldura unei dimine]i de august. Am c\utat un taxi pentru a m\ duce numaidecît la Persepolis, ora[ al c\rui nume mi-a r\mas viu din lec]iile de istorie antic\ din clasa a V-a, istoria care mi-a pl\cut. Lumina este sticloas\ [i puternic\ deja la 8 diminea]a, a[a c\ purtam ochelari de soare. M-a luat un tîn\r cu aer binedispus dar în acela[i timp atent la ce se înt`mpl\ în jur. Am început s\ vorbim despre una-alta - taximetri[tii din Iran sînt un izvor de cunoa[tere [i de întreb\ri proaspete. Niciunde în alt\ parte nu am întîlnit o mai mare curiozitate real\ spre lumea exterioar\: Ce fructe cresc în România? Ce mînca]i cel mai mult? Cîte anotimpuri sînt? Ave]i mun]i? Mi s-a p\rut întotdeauna instructiv [i interesant s\ conversez cu taximetri[tii din Iran, c\ci îmi trimiteau prin efect de bumerang întreb\ri despre modul propriu de a gîndi... poate chiar despre suficien]a pe care sînt de multe ori tentat s\ o afi[ez ar\tîndu-m\ neinteresat de astfel de lucruri (eu sau cei care, tr\ind într-o lume globalizat\, au impresia c\ aceasta ar fi [i uniforma). La un moment dat, în conversa]ie, tîn\rul se întoarce spre mine [i m\ întreab\: „E[ti iranian?”. Îi spun: „Nu, sînt român, dar ]i-am mai spus asta”. El spune: „Aha, e[ti iranian [i tr\ie[ti în România” - afirma]ia era destul de m\gulitoare pentru c\ se referea indirect la st\pînirea limbii la nivel conversa]ional. R\spund: „Nu, sînt român [i m\ aflu în Iran”. „Scoate-]i ochelarii”, m\ roag\ el. Îi scot [i îl privesc cum conduce relaxat pe asfaltul rectiliniu. M\ prive[te [i îmi spune: „Da, ai dreptate, nu e[ti estic”. „Cum adic\, de unde [tii?”. „}ii ochii larg deschi[i”, îmi explic\ el. „Voi, europenii, sînte]i un popor tîn\r, sînte]i ca ni[te bebelu[i cu ochii larg deschi[i. Noi am v\zut multe. Acum dou\ mii cinci sute de ani lumea era în mîinile noastre. De aceea ochii no[tri sînt mai îngu[ti, am v\zut mai multe”. A fost un moment de o rar\ frumuse]e pentru mine. Explica]iile metaforice ale fizionomiei sînt mult mai frumoase, cred eu, decît teoriile pseudo-[tiin]ifice care au n\scut rasismul. În acela[i moment, în zare începuse s\ se contureze Persepolisul. Ridicat\ cu aproximativ 10 metri fa]\ de nivelul drumului de acces, citadela se întinde spre r\s\rit, flancat\ în partea din spate de forma]iunile stîncoase în care Xerxes al IIIlea [i-a s\pat mormîntul. Soarele pare a r\s\ri chiar din mormîntul împ\ratului p\zit de îngerul lui Ahura Mazda sculptat deasupra intr\rii, în stînc\. O scar\ dubl\, maiestuoas\, cu trepte joase, permite accesul în ora[. Treptele au fost proiectate inten]ionat joase astfel încît delega]iile diplomatice [i alaiurile care le înso]eau s\ poat\ s\-[i p\streze demnitatea în mers, iar ambasadorii s\ nu fie nevoi]i s\ fac\ eforturi pentru a p\[i pe treapta urm\toare. Numai scara este o minun\]ie arhitectural\, flancat\ de imagini stilizate ale focului, încorporarea zeului unic zoroastrian. Ceea ce se vedea dup\ ce am p\[it pe urmele împ\ra]ilor Achaemenizi ar face pe oricine s\ fac\ ochii mari. Coloane ale c\ror dimensiuni pun în perspectiv\ deloc m\gulitoare maiestatea vestigiilor grece[ti m\rturisesc c\ de fapt companionul meu de pîn\ atunci avusese dreptate. De[i noi [tim istoria de la Herodot, ea nu a început [i nu se termin\ cu el.

Alexandru B\l\[escu, 34 de ani, antropolog, specializat în antropologie politic\, cu expertiz\ în Orientul Mijlociu (Iran) [i Islamul contemporan, de]ine un doctorat în Antropologie la Universitatea din California, Irvine (UCI, 2004). A predat la: American University din Paris, University of California, Irvine, Critical Theory Center din Paris [i la RUW Bahrain. În prezent, Alec B\l\[escu se afl\ în Bucure[ti, este cercet\tor independent [i lector asociat la {coala Na]ional\ de Studii Politice [i Administrative.

Bul`u lui §erban Anghelescu

ul\u e genul de om despre care se spune c\ nu-i în toate min]ile. Sau c\ n-a fost botezat cu toat\ apa. I se pot pune-n cîrc\ [i cuvinte simple: pedeaps\ , necaz , am\r\[tean . Dar asta îl poate face mai abstract decît este. La asta apeleaz\, în general, cel care nu-l cunoa[te. Mitu, care [tie aproape tot ora[ul, mi l-a livrat pe Bul\u ca pe un colet, cu tot cu manualul de întrebuin]are - pove[tile. Odat\ i-a spus: - B\i, Bul\u, tu te-ai suit pe anten\ ca s\ ajungi în groap\, b\! Ce treab\ mai e [i asta? A[a [i-a început Bul\u cariera - cu asta a început [i Mitu -, s-a uitat el bine la antena po[tei [i n-a stat mult pe gînduri. Pentru c\ antena asta e un lucru pre]ios pentru mizileni. Cînd n-o po]i scoate la o socoteal\, te urci pe antena destul de înalt\ (cît vreo patru etaje, dac\ nu mai bine) [i amenin]i c\ te arunci. În fond, cine-]i poate lua libertatea de-a te arunca? Nimeni. Dar cine apeleaz\ la Antena Libert\]ii e de fapt un [antajist. Televiziunile locale sînt gata s\-[i fac\ planul. Mai mult, nu se cade s\ a[tep]i de la sinuciga[ul poten]ial creieri zdrobi]i [i nici s\-l la[i cu buza umflat\. Unui astfel de subiect îi trebuie p\strat poten]ialul de rating. Bul\u a fost primul care s-a prins de cum st\ treaba [i s-a suit pe anten\ amenin]înd c\ sare dac\ nu prime[te un loc de munc\ - apoi l-a copiat cel care, dup\ o urcare pe Anten\, pentru a o întoarce pe nevast\-sa de la amant, a fost numit Florin În\l]ime. Pentru asta Bul\u poate fi socotit un om de succes. La scurt\ vreme a intrat în rîndul celor cu carte de munc\, fiind angajat gropar la Cimitirul Mizil. De atunci, s-ar zice c\ Bul\u e un om realizat. Mul]umit. Încadrat în munc\ - nu orice munc\, e-adev\rat -, dar nimeni nu-i poate repro[a vreo form\ de parazitism. {i, de-aici, o nou\ via]\. De fapt la limita vie]ii cu moartea, unde Bul\u a început s\ se acopere, an dup\ an, de str\lucire. Poate c\ e greu de închipuit un gropar vesel. Cînd se porne[te spre locul de munc\ întîlne[te fel de fel de lume, majoritatea pensionari, [i nu se fere[te s\-i salute cu o fermitate [ugubea]\: - Bre, ai grij\ ce faci s\pt\mîna asta c\ sînt ocupat cu culesul porumbului, cu alte alea! Dac\ ai de gînd ceva, mai rezist\ [i matale dou\-trei s\pt\mîni! F\ un efort, te rog! Babele-[i scuip\-n sîn ca dup\ ce tocmai au sc\pat de-un drac, în vreme ce Bul\u î[i vede mai departe de drumul lui spre serviciu. În fiecare s\pt\mîn\ prime[te din partea prim\riei o jum\tate de litru de spirt [i dou\ sticle de ap\ mineral\ - lunar este beneficiar al sporului de radia]ii. Îns\ în van grija asta a statului pentru estomparea condi]iilor vitrege de munc\ - cînd î[i poart\ cafeaua în pahare de unic\ folosin]\, Bul\u o aduce ]inîndu-[i degetele (preumblate prin m\runtaiele p\mîntului) lipite de buza rotund\ a paharului. E a[a o

veselie în cimitirul lui, alta decît veselia S\pîn]ei, c\reia îi dai de cap abia dup\ ce descoperi camuflat în dosul unui cavou, între dou\ tufe de tuia, gr\tarul. A[ vrea s-o spun mai pe scurt, dar nu [tiu cum a[ putea-o face - Bul\u e o poveste de om. Cu multe umbre [i cu la fel de multe str\luciri, istoria lui ar suna cam a[a: la înmormînt\ri, cînd preotul strope[te sicriul cu isop cîteva pic\turi, cam de-o du[c\, arunc\ [i pe fa]a lui Bul\u, care, ca s\ i-o pl\teasc\ preotului pentru prea deasa lui mi[toc\real\, se întinde perpendicular pe cei doi drugi ce sus]in sicriul, al\turi de mort, sfidîndu-i pe cei ce-l cred ]icnit. dar ]icnit trebuie s\ fie într-un fel pe care-l [tim din celelalte istorii. de pild\, dup\ neplata timp de [apte ani a locului unui cavou, administra]ia cimitirului intr\ în posesia propriet\]ii nerevendicate. [i primul pas este golirea cavoului. Bul\u nu trebuie decît s\-nceap\ s\ dea cu barosul în beton. munca e considerabil\, iar în\untru g\se[te o cruce de aur de o m\rime la fel de considerabil\, apoi se întreab\, poate îndeajuns: s-o iau? - s\ n-o iau? în cele din urm\ a plecat cu ea acas\. n-a rezistat mult cu secretul \sta [i într-o sear\ s-a f\cut mang\. [i-a pus crucea la gît peste tricoul transpirat [i a ie[it în ora[. dar nici pîn\ cînd a venit poli]ia n-a durat mult. în fa]a uniformelor i-a pierit îndr\zneala, iar la crucea aceea minunat\ a trebuit s\ renun]e - blînd mielu[el. în fine, nu [tiu cum a sc\pat de fioroasele b\nuieli [i de pedeaps\. ceva asem\n\tor i s-a mai întîmplat cu un dinte de platin\, pe care l-a f\cut pierdut dup\ ce nevast\-sa a aflat de unde-l are. îns\ întîmplarea de pomin\ a fost dup\ o înmormîntare aparent obi[nuit\, (abia ce se apucaser\ s\ arunce p\mînt peste sicriu, cînd din\untru s-au auzit ni[te cioc\nituri). erau trei oameni, nu doar el, [i s-au tot sucit, s-au învîrtit, doar-doar vor mai auzi cioc\niturilealea. pîn-au întors problema pe toate p\r]ile, cic\, vezi Doamne, ce s\-i faci... lemnul sicriului e verde [i uneori mai scîr]îie.

i-a explicat preotului repezit, c\ au stat strîmb [i au judecat drept, [i c\ dup\ ce-au tot ascultat cu aten]ie, cioc\niturile s-au tot repetat. [i cine [tie ce i-o mai fi spus p\rintelui s\ îl conving\. popa s-a suit în ma[in\ cu Bul\u al\turi [i s-a pornit întins spre locul cel de veci, unde lucrurile s-au petrecut la fel a nu [tiu cîta oar\. [i-atunci Bul\u a întrebat: acum ce ne facem, p\rinte? nu [tiu cum a desp\r]it p\rintele r\ul de bine, atîta doar c\, f\r\ s\ stea prea mult pe gînduri, a hot\rît: eee, suflete r\t\cite! f\ce]i-v\ treaba mai departe! un an de zile dup\ întîmplarea cu mortul viu, Bul\u a ]inut-o tot într-o be]ie. explicabil, desigur, explicabil. de multe ori lucrurile pe care le dore[ti chiar trag la tine [i bineîn]eles c\ nu despre noroc era vorba aici -, de b\utur\ îns\, da. iar dup\ un an de be]ie neîntrerupt\ Bul\u a descoperit, voind sau nevoind, un obicei de înmormîntare stins ca un nume blestemat. a[a a fost s\-i fie lui de poman\ pentru atîtea îngrop\ciuni. înainte de a coborî sicriul în groap\, familiile puneau în\untru [i-o sticl\, dou\, de b\utur\, ]uic\ sau vin, ori [i una, [i alta. apoi (cine nu [tie obiceiul?), dup\ 21 de ani de z\cut [i putrezit dezgrop\rile; oasele r\posa]ilor se pun în s\cule]i de pînz\ alb\ pentru a l\sa locul de veci r\posa]ilor de vreme nou\. dar, surpriz\! - pomana lui Bul\u: sticlele n-au cum s\ putrezeasc\. secretul \sta l-a deprins cu vremea, dup\ ce meseria l-a cople[it de-adev\ratelea. e o loterie ca, s\rind din groap\-n groap\, s\ mai dai [i peste cîte un premiu special: OPERA OMNIA. (la Mizil, ]uica [i vinul sînt stra[nice.) uneori mai pic\ [i dezgrop\ri dintr-astea, norocoase, cu b\utur\ învechit\, (dac\ nu cruci [i din]i de platin\ [i alte alea), la fixului fix pentru a încinge gr\tarul dintre tufele de tuia. acolo, dup\ cavou. [i asta e într-adev\r o mul]umire profesional\, al paisprezecelea salariu, ceea ce-l face pe Bul\u s\ fie prieten cu moartea, prieten cu toate mor]ile posibile. e ceva vreme, deja, de cînd Bul\u e bun amic chiar [i al mor]ii animale. oamenii ora[ului i-au dibuit puterile, de vreme ce au început s\-i dea pe mîn\ pisici, cîini, porumbei [i alte necuvînt\toare, pentru c\ t\cerea cuminte de pe ultimul lor drum are multe în comun cu privirea aspr\ ([i albastr\) a lui Bul\u. ca inima.

Cosmin Manolache, 35 de ani, scriitor, muzeograf la Muzeul }\ranului Român. A publicat romanul Ce fa]\ cumplit\ am, Editura Polirom, 2004, [i a colaborat la volumele colective Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-C Cola (2002, 2008); Anii '80 [i bucure[tenii (2004); Povestiri mici [i mijlocii (2004) - al\turi de Sorin Stoica, C\lin Torsan [i Ciprian Voicil\; C a r t e a c u E U r i (2005) - cu Sorin Stoica, C\lin Torsan, ngeri, zmei [i joim\ri]e. Mitologie Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil\; În popular\ pe în]elesul copiilor (2008) - al\turi de Carmen Mihalache, Ana Pascu [i Ciprian Voicil\. A coordonat o serie de c\r]i tematice editate de M}R. În septembrie 2007 a fost invitat, al\turi de Dan Sociu, la Festivalul Interna]ional de Literatur\ de la Berlin.

dosar de expat semnat [i parafat m trecut cu bine de prima sesiune. E un fel de-a spune, de fapt cred c\ to]i studen]ii str\ini trec cu bine de prima sesiune atîta timp cît depun un minimum de efort. Ba chiar am scris o lucrare despre declinarea numelor proprii (un fel de studiu comparativ, între polona neastîmp\rat\ care declin\ tot ce prinde, inclusiv numele str\ine, pîn\ ajung s\ aib\ doar vagi asem\n\ri cu forma de baz\, [i româna mult mai prietenoas\ din punctul \sta de vedere), pentru care am luat 5. Pîn\ [i acas\ s-ar spune c\ am trecut, aici pot chiar s\ m\ laud c\ am luat not\ maxim\. Dac\ pîn\ acum reu[isem aproximativ cu succes s\ m\ feresc de hîrtii cu antet, de [tampile, de semn\turi, de cozi [i de u[i în permanen]\ încuiate (excep]ie face chiar prima s\pt\mîn\, cînd mi-am luat por]ia de birocra]ie încercînd s\ m\ instalez legal în c\min), în sesiune chiar n-am mai avut de ales. Mi-am amintit cumva cu afec]iune de primul meu carnet de note, cel de la Litere, în care primul [i singurul înscris a fost un zece semnat de Mihai Zamfir. {i am tr\it fericit\ pîn\ la adînci b\trîne]i. La Limbi Str\ine am un carnet care [i acum arat\ ca-n prima zi, nu c\ mi-a[ aminti foarte bine cum arat\, pentru c\ habar n-am pe unde zace. În schimb, în Polonia, propria-]i situa]ie [colar\ te prive[te. Nu merge cu scuze [i cu telefoane [i cu e-mail-uri agasante trimise profilor, pe ultima sut\ de metri, ca s\ afli dac\ nu te-ai prezentat la examen, sau dac\ ai avut prea multe absen]e [i n-a contat c\ te-ai prezentat, sau pur [i simplu cineva a uitat s\ treac\ nota în catastiful de la secretariat (sistemul \sta, oricît ar p\rea de haotic [i de în defavoarea studentului, las\ mult mai multe porti]e deschise decît ar putea s\ par\ la prima vedere). Dup\ ce am stat la coad\ la Decanat [i am completat de dou\ ori ni[te hîrtii - pentru c\ secretarele, cu pu]ine excep]ii, nu se dezmint de la regul\, î[i recit\ mecanic textul dar nu te-ascult\ dac\ ai, la rîndul t\u, ceva de recitat, deci a durat o vreme s\ îi explic c\ bursa mea nu e Erasmus, [i înc\ pe-atît pîn\ a dat trei telefoane ca s\ se l\mureasc\ ce fac eu acolo mai exact -, am primit un carne]el verde cu coperte cartonate, pe care scrie INDEKS, lung [i lat cam cît o c\r]ulie din BPT [i gros de 93 de pagini. Pe urm\ am mai stat la o coad\ ca s\ pun mîna pe un formular în care trebuiau completate exact acelea[i informa]ii ca [i în indeks (ador tabelele, post-it-urile, agendele, sertarele [i bibliorafturile, am o pl\cere aproape boln\vicioas\ de a pune în ordine cele mai mici detalii, dar asta a fost prea mult chiar [i pentru mine). Cînd ai indeks + tabel, începe alerg\tura. Presesiunea seam\n\ în bun\ m\sur\ cu goana dup\ vedete rock, cu pînditul pe la col]urile hotelurilor [i cu încerc\rile disperate de-a te strecura backstage, totul pentru o semn\tur\. La universitate avem avantajul c\ profii nu pot face nazuri de vedet\, [i toat\ lumea pleac\ acas\ mul]umit\, cu autograf cu tot. Cursul de teoria literaturii, de exemplu, dureaz\ dou\ semestre, a[a c\ examenul va fi de-abia în var\. Dar ca s\ po]i merge la examenul din var\ ai nevoie de o semn\tur\, cum c\ te-ai ar\tat [i pe la cursurile din iarn\. La ultima întîlnire, proful a semnat vreo trei sute de carnete, dintre care cam treizeci ale studen]ilor care chiar fuseser\ la curs. Sînt curioas\ dac\ la var\ se va vedea vreo diferen]\. În rest, dup\ fiecare examen trebuie s\ fii atent s\ ai nota trecut\ în carnet ([i în tabel), iar la sfîr[itul sesiunii reîncepe distrac]ia statului pe la cozi ca s\-]i depui tabelul la Decanat [i s\ mai colectezi ni[te [tampile. Agonizînd pe holurile facult\]ii, au început s\ mi se deruleze în minte filmele interac]iunii cu tot felul de institu]ii poloneze. N-am avut înc\ de-a face cu prim\rii, cu poli]ii [i cu alte asemenea, dar de cînd am ajuns m-am tot înscris/înregistrat/identificat pe la tot felul de birouri [i secretariate, a[a c\ am acumulat o oarecare experien]\ care, spre marea mea triste]e, mi-a ridicat cea]a de pe ochii care v\zuser\ doar Var[ovia, o universitate care func]iona impecabil, [i o eficien]\ care mi se p\rea din alt\ lume. Am avut parte [i de cîteva surprize pl\cute, venite exact de-acolo de unde m\ a[teptam mai pu]in. Prima s\pt\mîn\, aia de calvar, despre care am mai scris, mi-a demonstrat c\ simpatiile [i antipatiile func]ioneaz\ exemplar într-un mediu care ar trebui s\ fie profesional. {coala de limb\ [i cultur\ polon\ este, din p\cate, simptomatic\ pentru un tip de comportament care apare în facult\]ile unde-s prea multe fete la un loc. Dac\ a[ [ti un sinonim elevat pentru turm\, l-a[ folosi, dar nu [tiu. Ai chef s\ stai în afara turmei, n-ai decît. Ceea ce nu-i de mirare, la urma urmei, dar atunci cînd o institu]ie e implicat\ în procesul meu de educare, m-a[ a[tepta s\ l\s\m subiectivismul pe planul doi [i s\ aud alte replici decît „noi sîntem aici ca s\ pred\m, în rest studen]ii trebuie s\ se descurce singuri”. Mai ales cînd [tiu c\ aceast\ replic\ nu le este servit\ tuturor. Totu[i, le sînt recunosc\toare c\ m-au l\sat de capul meu, scriind cereri c\tre Asocia]ia Studen]ilor [i c\tre administra]ia c\minului, pentru c\ a[a mi-am îmbog\]it substan]ial vocabularul

abroad

ruxandra ana

dar zgomotele au continuat, iar ei au epuizat repede toate variantele la care-i putea duce glagoria, [i atunci Bul\u a alergat la casa mortului, ca la un cozonac cald. acolo se ]inea pomana lini[tit, [i a strigat cu voce puternic\: p\rinte, mortul e viu!

[i am înv\]at s\ redactez texte oficiale (noroc cu Asia, care [i acum, cînd nu-mi mai e prof\, e un fel de îndrum\tor de la distan]\). Pot spune c\ mi-au supervizat educa]ia [i în afara orelor de curs. Ar fi fost mult mai simplu dac\ le-a[ fi fost simpatic\, dar lingvistic m-a[ fi sim]it infinit mai s\rac\. M-am lovit de-atîtea ori de r\spunsuri ca „nu [tim”, „nu se poate”, „nu e problema noastr\”, încît atunci cînd una dintre profele de la catedra de TL mi-a propus s\ merg cu ea la Biblioteca Silezian\ (un fel de BCUB, dar mai mare, mai computerizat [i mai academic), ca s\ vorbim despre lucrarea mea de licen]\, eram deja preg\tit\ s\ cump\r timbre, formulare tipizate, s\-mi pun vreo trei [tampile în frunte [i eventual s\ fac ni[te flutura[i care s\ explice, concis, cine sînt, ce studiez, ce fel de burs\ am. Mai ales c\ aflasem de la al]i studen]i c\ singura bibliotec\ pe care o putem frecventa e cea de la facultate, care pe mine m\ deprim\ de cum îi deschid u[a, [i v\d mesele aliniate ca ni[te paturi de spital, f\r\ veioze, f\r\ prize în imediata apropiere, de mi se taie toat\ pofta de citit. Evident c\ nu e suficient s\-i la[i bibliotecarei legitima]ia, trebuie s\ semnezi condica la sosire [i la plecare. Eu uit tot timpul, ea ]ip\ de fiecare dat\ la mine, avem deja o rutin\ stabilit\. Înarmat\ cu r\bdare, am ajuns la B.S., m-am întîlnit cu profa, am completat un (!) formular, mi-am c\utat pe calculator c\r]ile [i tot pe calculator mi-am f\cut comanda, [i am coborît la cafeneaua din subsol s\ povestim despre poezia interbelic\. M-am întors, am citit, am predat c\r]ile, am plecat, n-am semnat nimic. Acum cîteva luni, în cortul din p\dure a fost bal mascat. Dac\ eram acas\, mi-a[ fi improvizat un costum, dar aici, din bagajul meu minimal care oricum a dep\[it limita de greutate cînd mi l-au cînt\rit în aeroport, nu prea aveam ce alege. M-am prezentat zîmbitoare la Teatrul Stanisław Wyspiañski, le-am explicat c\ am nevoie de un costum, nu prea aveam habar în ce a[ vrea s\ m\ deghizez, o doamn\ îmbr\cat\ în trening [i foarte strident machiat\ mi-a spus c\ dac\ nu [tiu ce vreau, nu m\ poate ajuta, dup\ care s-a r\zgîndit [i m-a invitat s\ arunc un ochi în depozitul unde se ]in costumele ca s\-mi aleg singur\. Pîn\ m-am obi[nuit cu mirosul de naftalin\ [i cu gîndul c\ acum trebuie s\-i fac un hatîr feti]ei de cinci ani care se visa prin]es\, probînd toate rochiile posibile, doamna cu sclipici pe la ochi mi-a studiat buletinul [i mi-a explicat c\ nu-mi poate închiria nimic, pentru c\ nu am domiciliul permanent în Polonia, ci doar o viz\ de flotant pe un an. În timp ce-mi strîngea corsetul unei rochii din catifea verde, mi-a spus c\ a[ putea totu[i s\ scriu o cerere [i s\ a[tept s\ fie aprobat\ de director. N-aveam foarte mult timp la dispozi]ie, dar am strîns din din]i [i am scris cererea. I-am spus c\ m\ întorc în cîteva zile, ea m-a întrebat cînd am nevoie de costum, [i dac\ pot s\ îl aduc înapoi într-o s\pt\mîn\. Costumul îmi trebuia cîteva ore, n-aveam de gînd s\ ies la plimbare prin Katowice îmbr\cat\ în Lady Macbeth, a[a c\ mi-a f\cut pachet rochia verde cu mîneci extraordinar de evazate, a pus bine cererea, a venit cu mine s\ pl\tesc, m-am dus la bal, am f\cut rochia pachet, am dus-o înapoi. Acum vreo dou\ s\pt\mîni a ap\rut traducerea în polon\ a c\r]ii care mi-a schimbat via]a de traduc\tor [i de cititor, împ\r]ind-o iremediabil în „înainte” [i „dup\”. De la o invita]ie la bal mascat adresat\ într-o doar\ autorului anonim al c\r]ii, postat\ pe blog, am ajuns s\ fac filmule]e despre Cartea f\r\ nume, am primit cadou de la autor un exemplar cu autograf, acum ne scriem aproape zilnic, [i grani]ele dintre realitate [i fic]iune, dintre ce tr\im [i ce scriem, sînt din ce în ce mai firave. Curioas\ dac\ [i asupra traduc\torului polonez cartea a avut acela[i efect, am trimis un e-mail la editur\, gîndindu-m\ c\, dac\ pe mine m-ar fi c\utat cineva s\ vorbim despre oricare dintre traducerile mele, a[ fi f\cut-o cu drag\ inim\. Sau a[ fi explicat politicos c\ nu m\ intereseaz\, mul]umesc, ce-am tradus e bun tradus, nu fac din asta un prilej de socializare cu necunoscu]ii. În tot cazul, a[ fi dat un r\spuns. Ceea ce nimeni de la editur\ n-a f\cut. Habar n-am dac\ traduc\torul [tie de existen]a acelui e-mail, care e posibil s\ se fi r\t\cit prin ni[te foldere la un loc cu coresponden]a nesolicitat\, sau de-a dreptul în gunoi, cu spamurile. Dar mi se pare totu[i ciudat c\ autorul (c\ o fi într-adev\r cine mi-a scris c\ e, c\ o fi un PR de la editura englez\ care a publicat cartea, c\ o fi Tarantino, cum scrie pe forumuri, sau secretara lui, sau o gospodin\ cu prea mult timp liber [i u[or zbanghie) î[i g\se[te timp s\-mi scrie, s\-mi r\spund\, s\ se joace, pe cînd traduc\torul nu. Poate ar trebui totu[i s\ scriu o cerere. {i s\ pun o [tampil\. Ruxandra Ana, 24 ani, înva]\ limba polon\. Acum, la Universitatea Silezian\ din Katowice, dup\ un an la Limbi [i Literaturi Str\ine în Bucure[ti. A terminat Facultatea de Litere, a fost PR la Observator cultural, iar acum î[i împarte timpul între cursuri, joburi studen]e[ti, scris [i traduceri.

SS-XXX | Die Frau Helga de Janez Janša. Foto: George Vasilache, courtesy: MNAC

Das KAPITAL de Janez Janša. Foto: George Vasilache, courtesy: MNAC

Dac\ v\ întreba]i de ce numele Janez Janša e repetat obsesiv în aceast\ expozi]ie, afla]i c\ este numele fostului prim-ministru al Sloveniei, conduc\torul partidului de extrem\ dreapta, pe care [i l-au însu[it oficial [i trei arti[ti sloveni. Mai multe detalii despre acest proiect artistic pute]i afla la conferin]a Name as Readymade , sus]inut\ de Janez Janša pe13 martie la ora 5 pm la MNAC.

RE:akt!

Vedere general\ din expozi]ie, `n fundal Mount Triglav on Mount Triglav de Janez Janša, Janez Janša [i Janez Janša, iar `n prim plan Il porto dell'amore de Janez Janša. Foto: George Vasilache, courtesy: MNAC

despre reconstituire [i alte „re-uri” \n

noua art`

sorana munteanu

Prin reconstituire se caut\ adesea o totalitate pierdut\; vezi reconstituirile unor crime. Întotdeauna cînd se caut\ o totalitate pierdut\ exist\ [i un martor. Acesta prive[te într-un mod particular reconstituirea originalului, nu cu indiferen]\, ci recunoscînd ceva ce s-a întîmplat deja.

Reconstituirea presupune o construc]ie liniar\ a timpului. Evident, particula „re” denot\ o întoarcere în timp la un eveniment încheiat care poate fi ref\cut, f\r\ a fi confundat cu sine. n oralitate nu se poate vorbi despre reconstituire, ci despre repeti]ie. Culturile orale din trecut foloseau corpul ca medium de reproducere a trecutului, dar ele nu-[i asumau diferen]a temporal\ între trecut [i prezent [i astfel particula „re” era golit\ de sens. Trecutul [i prezentul se împleteau pentru c\ nu exista nici o bibliotec\ [i nici un muzeu care s\ arhiveze cu grij\ trecutul. „Societatea spectacolului” [i tehnicile vizuale, de la fotografie la televizor, au complicat reconstituirile [i le-au transformat în reproduceri . Datorit\ lentilelor, reconstituirea devine o reproducere a trecutului [i o reproducere a ei îns\[i, ea devine un nou original cu propria preten]ie de autenticitate. Performance-ul a ap\rut odat\ cu „societatea spectacolului”, datorit\ dorin]ei arti[tilor de a eluda sistemul economic în care intrase toat\ media de expresie artistic\. Folosindu-[i corpul ca medium, arti[tii comunicau direct cu publicul, ocolind problema propriet\]ii [i institu]iile. Se poate spune îns\ c\ performance-ul a anticipat valorificarea economic\ a spectacolului [i a serviciilor de divertisment. Moartea artefactelor atest\ dorin]a arti[tilor de a rezista pie]ei artistice, dar [i de a-[i asigura locul în istoria artelor. De[i stilurile artistice au fost adesea citate, apropriate [i ref\cute, corpul artistului a r\mas o perioad\ inviolabil parc\ datorit\ unui pact nerostit: arti[tii nu sînt actori, arta nu este teatru, operele de art\ nu sînt piese. Refacerea unui performance de c\tre un alt artist nu este atît o reproducere, cît o critic\ la adresa autonomiei artelor. enactment, Expozi]ia RE:akt! Reconstruction, Re-e Re-p porting vorbe[te exact despre aceste probleme. Folosind corpul ca medium [i noile media pentru documentare, arti[tii refac evenimente importante din istorie sau performance-uri care au marcat istoria artei. Nu o s\ descriu aici decît dou\ lucr\ri dintre cele expuse, dar [i ele trebuie v\zute înainte s\ v\ face]i vreo opinie. The D ay S ão P aulo S topped din 2008 este un fel de documentar-fic]iune despre un val de violen]e care au avut loc în São Paolo în 2006. Cî]iva de]inu]i dintr-o închisoare brazilian\ au coordonat o ac]iune sîngeroas\ în care [i-au pierdut via]a numeroase persoane. Lucrarea lui Lucas Bambozzi (BR) este o critic\ la adresa rolului pe care media [i comunica]iile îl au în societatea contemporan\. Revoltele au fost organizate de o mîn\ de

prizonieri [i de contactele lor din afara penitenciarului, prin intermediul telefoanelor mobile, prin mesaje text [i apeluri scurte pre-pl\tite. Iar în ce prive[te mass-media, în timp ce comunic\rile oficiale nu au fost foarte clare, [tirile au ajuns la agen]iile de pres\ interna]ionale, de unde au rico[at înapoi la mijloacele mass-media locale cu o not\ sporit\ de gravitate. The Day São Paulo Stopped este un proiect care încearc\ s\ analizeze acest aspect al evenimentelor din São Paolo [i ia forma unei serii de imagini, care con]ine fotografii „originale”, transmise de mass-media sau de cei implica]i în eveniment, dar [i material reconstituit de artist. Rezultatul const\ într-o serie de montaje video care arat\ versiuni diferite ale evenimentelor [i care, luate împreun\, formeaz\ un complex fragmentat [i pluri-perspectival, în care realitatea sau fic]iunea, gravitatea sau ironia sînt foarte greu de delimitat. Synthetic Performances (2007 - 2008), de Eva [i Franco Mattes, este o serie de [ase reconstituiri ale unor performance-uri istorice din anii ’60 [i ’70, înscenate de avatarele celor doi în lumea sintetic\ din Second Life. Seria încalc\ regulile performance-ului clasic pe de-o parte [i prezint\ operele - care abordau într-un mod radical subiecte ca violen]a (Chris Burden), sexualitatea (Valie Export, Vito Acconci, Marina Abramović), identitatea (Gilbert & George) sau mediul [i spa]iul public (Joseph Beuys) - într-un context în care aceste probleme cap\t\ un alt în]eles, dac\ mai au vreunul. În concluzie, RE:akt! R econstruction, R eenactment, Re-rreporting este o expozi]ie multimedia, cu o scenografie special\, care prezint\ în premier\ la MNAC lucr\ri realizate în ultimii trei ani în cadrul platformei „RE:akt!” produs\ de Aksioma (o institu]ie non-profit din Ljubljana, care încurajeaz\ proiecte ce profit\ de noile tehnologii pentru a investiga [i pentru a pune sub semnul întreb\rii structuri [i probleme ale societ\]ii post-moderne, vezi www.aksioma.org). La sfîr[itul lui martie, expozi]ia va fi vernisat\ la galeria SKUC, Ljubljana (Slovenia), pentru ca apoi s\ fie itinerat\ la Muzeul de Art\ Modern\ [i Contemporan\ din Rijeka (Croa]ia). În Bucure[ti expozi]ia este deschis\ între 22 ianuarie [i 13 martie 2009.

erezie

noua art`

~n spatele fiec\rui act de reconstituire 1 se afl\ o lips\.

lui daniel nu-i plac poeziile cu Dumnezeu spune asta de cîteva ori la r\stimpuri [i pe voci diferite de la masa vecin\ o fat\ îl prive[te cu coada ochiului [i î[i face cruce cu limba

1 v. Jennifer Allen, „Einmal ist keinmal” în Sven Lütticken enactment in Contemporary (ed.) Life, Once More - Forms of Re-e Art, De With Centre for Contemporary Art, Rotterdam.

În alt\ ordine de idei, eu cred c\ ar trebui s\ ne lu\m toat\ clasa [i s\ mergem la {coala General\, în fiecare luni de la ora 19, la Centrul Na]ional al Dansului, if nowhere else specified (vezi s\pt\mînal incepem.blogspot.com pentru detalii despre lec]ie, loca]ie [i or\). Sorana Munteanu, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Istoria [i Teoria Artei din cadrul Universit\]ii de Arte din Bucure[ti. A lucrat ca asistent curator la Galeria h'art, iar `n prezent este curator la MNAC.

robert

[erban Robert {erban, 38 de ani, scriitor, ziarist, realizator tv, director editorial al Editurii Brumar. A debutat în 1994 cu volumul de poezie Fire[te c\ exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România). Au urmat Odyssex, 1996, Piper pe limb\, 1999, Cinema la mine-aacas\, 2006, Ochiul cu strea[in\ ,2007, volum de publicistic\; coautor la Cartea roz a comunismului, 2004.

Detalii din lucr\ri noua literatur`............................................................................................februarie 2009 ...........................................................................................num`rul 21

t e a t r u l

e x p e r ] i l o r

c o t i d i e n i

RIMINI PROTOKOLL

noul teatru

mihaela michailov pectacolul implicat, de preven]ie [i de interven]ie în infrastructura social\, constituie un model fundamental de reprezentare [i de receptare a teatralit\]ii contemporane. Teatrul contemporan devine din ce în mai preocupat de practicile [i de cîmpurile evenimen]iale cotidiene, de comunit\]ile cu un poten]ial teatral care, prin problematicile conflictuale pe care le dezbat, reu[esc s\ extind\ zona discursului artistic. S\ fac\ mult mai necesar actul reprezent\rii.

Rimini Protokoll - 100% Berlin

Rimini Protokoll - Airport Kids

eatrul de parteneriat cu realitatea proxim\ atrage publicul spre un tip de receptare sociodinamic\ activ\, care-l motiveaz\ s\-[i redimensioneze aparatul cu care analizeaz\. Publicul este invitat nu doar s\ observe calitatea estetic\ a unui spectacol, ci [i gradul lui de absorb]ie [i de filtrare a unui eveniment curent, perceput din perspectiva teatralit\]ii con]inute, eveniment care, la rîndul lui, genereaz\ muta]ii consistente în atitudinea [i în formulele de receptare. Ceea ce se schimb\, practic, fundamental este obi[nuin]a în receptare, care dep\[e[te referin]ele la viziunea spectacolului în favoarea referin]elor la contextul acestei viziuni [i la realit\]ile spectacolului, adic\ la ceea ce îl produce [i la ceea ce produce. Spectatorii devin participan]i [i comentatori ai spa]iului public prin intermediul actului performativ care dezvolt\ implica]ii politice [i culturale capabile s\ intereseze nu doar un cerc restrîns de spectatori. Prin efectul direct al ac]iunii teatrale, publicul va integra spa]iul public în sistemul lui de reflec]ie de pe cu totul alte pozi]ii. Accentul pus pe zone sociale periclitate, pe componente comunitare fragile, pe momente cotidiene de maxim\ rezonan]\ colectiv\, care lanseaz\ dezbateri [i controverse în fluctua]iile curente, aduc stilul practicat de Rimini Protokoll în proximitatea unui teatru de ofensiv\ imediat\ . Ofensiv\ în sensul pozi]ion\rii fa]\ de fenomene acute care devin cu atît mai pregnante cu cît sînt expuse scenic. Rimini Protokoll lucreaz\ cu actori neprofesioni[ti, numi]i „exper]i ai cotidianului”, anonimi cunosc\tori performan]i care au cultura evenimentului pe care îl prezint\. Rimini dezvolt\ un teatru de interferen]\ cu acele componente socio-mentale care definesc muta]ii semnificative din istoria recent\. Creatorii activi[ti care fac parte din grupul Rimini pun accentul pe ceea ce curatorul [i teoreticianul danez Lars Bang Larsen definea prin estetica social\: „Estetica social\ implic\ un aspect utilitar sau practic care face ca actul de crea]ie s\ aib\ un scop [i o implicare direct\”1. Implicarea deschide o analiz\ cultural\ critic\ ce face posibil\ cunoa[terea necesit\]ii de a produce un act artistic. Cu cît miza social\ este mai puternic\, cu atît crea]ia î[i puncteaz\ mai exact miza [i sensul. Urgen]a devine din aceast\ perspectiv\ o stare activ\ care st\ la baza ac]iunii de producere a unei formule artistice. Rimini promoveaz\ un tip de gîndire transestetic\ pentru care devine mult mai relevant\ socialitatea teatrului, documentarea acelor evenimente care performeaz\ vectori sociali. Call Cuta in a Box este o medita]ie asupra reflexelor, a stereotipurilor [i a conven]iilor comunic\rii, cu b\taie lung\ în transform\rile comportamentului de socializare prin intermediul telefonului. Telefonul e linkul prin care modele socioculturale total diferite ajung s\ se refere la no]iuni comune. Interlocutorii vorbesc ini]ial despre lucruri banale - starea vremii - pentru ca, încetîncet, s\ ajung\ la dezbaterea unor particularit\]i identitare [i sociopolitice. Telefonul se transform\ în generatorul de specificitate al fiec\rui actant din axa comunic\rii, definitorie pentru un tip de interrela]ionare mediat\. Un act teatral pune problema unei întregi strategii de comunicare într-o societate a hipercontactului mobil. Rimini activeaz\ con[tiin]a social\ a acestei

medieri în care dependen]a de telefon rescrie o întreag\ istorie politic\ a comunic\rii [i pune bazele celei mai controversate interfe]e contemporane. Call Cuta in a Box este gîndit ca un spectacol unu la unu în care, într-o cabin\ amenajat\, un spectator vorbe[te la telefon cu un operator de la un centru de telefonie din India, care îi pune diverse întreb\ri despre via]a privat\, despre abilit\]ile lui de comunicare. Comunicarea parcurge mai mul]i pa[i, mai multe etape prin care se configureaz\ un adev\rat ritual al schimbului continuu de perspective, strategie dramaturgic\ folosit\ în toate spectacolele gurului. Rimini creeaz\ un teatru mobil care sta]ioneaz\ în cele mai fierbin]i realit\]i cotidiene, pe care le documenteaz\ [i le „reamenajeaz\” în contextul teatralit\]ii cotidiene, accentuînd felul în care implica]iile sociale deschid anumite limite de percep]ie ale actului teatral. Rimini promoveaz\ un teatru de expertiz\ proxim\ [i prompt\. În Airport Kids, regizorul Stephan Kaegi a lucrat timp de cîteva luni cu un grup de copii a c\ror via]\ e un zbor neîntrerupt de la o destina]ie la alta: „Copii portabili, copii nomazi, care-[i tr\iesc via]a dintr-un aeroport în altul. Copii bilingvi, trilingvi, în c\utarea propriei limbi”. În vara lui 2007, Stephan Kaegi [i Lola s-au concentrat pe copii cu vîrsta între 7 [i 13 ani care tr\iesc între destina]ii. Spectacolul prezentat în 2008 la Festivalul de la Avignon porne[te de la biografiile lor, de la pove[ti care-i maturizeaz\ instant. Copiii migratori sînt verigile fragile ale unei societ\]i transformate în ecranul global al aeroporturilor. Rimini lucreaz\ cu performeri ai propriilor existen]e, cu exper]i în biografii care au, în primul rînd, valoarea unor bloguri sociale, a unor experien]e personale care, prin implica]iilor lor, ajung s\ devin\ repere ale existen]ei colective. În acest context, expertiza experien]ial\ este singura care conteaz\ cu adev\rat. În 100 Percent Berlin, Rimini a propus o radiografie a microgrupurilor, a comunit\]ilor care interfereaz\ într-un ora[ bîntuit de istorii urbane fabuloase. 100 de locuitori ai Berlinului au constituit materialul viu al unui spectacol-cercetare etnic\, demografic\, investiga]ie a gusturilor, a afinit\]ilor sexuale [i politice care definesc un corp de grup, aparent extrem de eterogen, pe care un demers teatral a reu[it s\-l prezinte într-o formul\ unitar\. Berlinul „înscenat”, corp cu organe adunate în acela[i organism teatral, a coagulat perspective umane care ]in de o dinamic\ de grup multicefal\. Capitalul de Karl Max, prezent [i în cadrul Festivalului Na]ional de Teatru din 2008, a avut la baz\ opera-cult a unui întreg sistem de gîndire. O oper\ care a pus în discu]ie raporturi de putere economic\, o filozofie a dependen]ei angajat-angajator, extrem de actual\ într-o perioad\ a crizei [i a [omajului compulsiv. Spectacolul devine biblioteca unor destine copertate de o carte-istorie. Microgranulele istoriilor personale se suprapun în puzzle-ul macroistoriei, tem\ major\ a crea]iilor grupului Rimini Protokoll. 1 Lars Bang Larsen, Social Aesthetics, în Participation, Claire Bishop (ed.) Whitechapel and The MIT Press, 2006.

M i h a e l a M i c h a i l o v , 31 de ani, critic de teatru [i dans, dramaturg, c`[tig\toare a bursei de dramaturgie acordat\ de e f r i c \ [i a dramAcum pentru piesa M i -e Premiului UNITER pentru piesa Complexul România. Public\ `n Suplimentul de cultur\, aLtitudini, {apte seri.

Daniela Iorga,

gheo

clipuri

Editura Vellant:

ur`ri de s`rb`tori

„În facultate, a fi PR p\rea ceva foarte cool, o persoan\ care tr\ie[te pentru a gestiona situa]ii de criz\”

mi aduc aminte de cursurile de rela]ii publice din facultate - totul foarte teoretic, tot felul de teorii sociologice [i etice, de ce ai face ceva [i altceva nu... mult\ vorb\rie [i pu]in\ (prea pu]in\) practic\. A fi PR p\rea ceva foarte cool, o persoan\ care tr\ie[te pentru a gestiona situa]ii de criz\. Problema este c\, atunci c`nd te apuci s\ faci propriu-zis rela]ii publice, te treze[ti c\ e[ti mai degrab\ o agend\ merg\toare dec`t vreun expert consultat [i a[teptat de to]i. A[a c\ mi-am zis c\ mai bine nu m\ complic cu ascensiuni ierarhice prin te miri ce companie multina]ional\ insipid\. Dac\ tot o s\ fac PR, m\car s\-mi plac\ pu]in, iar singura solu]ie era s\ fac PR de carte. Lucrez într-o editur\ nou\ (dar ambi]ioas\, cum îmi place s\-i spun) [i v\d mai de-aproape tot ce înseamn\ a face o carte. Un avantaj al unei edituri la început de drum este comunicarea intens\ [i faptul c\ a face o carte nu este o rutin\, fiecare etap\ fiind interesant\ pentru ceilal]i. Mi-ar pl\cea s\ particip direct la fiecare etap\, s\ fiu redactorul exasperat de o traducere jalnic\ sau product managerul încurcat de lipsa h`rtiei volumetrice de 80, dar deocamdat\ s`nt PR. {tiu c\ nu se compar\ cu munca redactorului; oric`t\ publicitate i-ai face unei c\r]i [i oric`t de mult s-ar cump\ra, o redactare neglijent\ îi scade mult din valoare. Dac\ a[ face ce se presupune c\ am înv\]at la [coal\, nu a[ rezolva nimic. Cartea nu e un produs oarecare, la calit\]ile c\ruia te po]i g`ndi abstract, ca la un tip dintr-o serie. Fiecare carte e unic\ [i cred c\ de fapt asta m\ str\duiesc s\ le transmit jurnali[tilor care se ocup\ de paginile de cultur\: merit\ s\ scrii despre cartea asta pentru c\ e unic\, nu pentru c\ e extra-giga-nu-[tiu-cemultipremiat roman. De fiecare dat\ mi-e team\ c\ nu am fost suficient de conving\toare [i r\m`n cu sentimentul c\ mai am multe de înv\]at. Înc\ [i mai bine este c\ nu s`nt tot timpul romane; Editura Vellant are patru colec]ii principale, a[a c\ volumele s`nt destul de variate. C\r]ile de art\ m\ fascineaz\ (istoria artei e o iubire descoperit\ în timpul facult\]ii) [i mi se par at`t de utile pie]ei române[ti. Pentru fiecare dintre cele patru colec]ii trebuie c\uta]i oamenii potrivi]i, cei care s\ discute cartea în cuno[tin]\ de cauz\, f\r\ s\-i bruieze mesajul [i f\r\ s\ plictiseasc\ publicul la care noi ne dorim s\ ajungem. Greu... mai ales c`nd e[ti nou pe pia]a editorial\ [i nu to]i au apucat s\ aud\ de tine. Dar de cele mai multe ori încerc s\ fac din situa]ia aceasta un atu: at`ta timp c`t nu exist\ prejudec\]i de comb\tut, m\ pot concentra pe a crea o imagine autentic\ a editurii. Înc\ o dat\ intervine avantajul unei edituri la început de drum - comunicarea este mult mai entuziast\! În ultima vreme m\ tot întreb de ce am vrut neap\rat PR de carte, de[i pentru mine a lucra cu [i printre c\r]i este un mod de a fi (primul meu job a fost acela de librar). R\spunsul ar fi c\ îmi plac lans\rile de carte. Îmi place s\ m\ „agit” g`ndindu-m\ la ce e de f\cut ca evenimentul s\ nu fie doar o lansare [i, cum spuneam mai sus, nu s`nt singur\, lucr\m în echip\. Pentru Graffiti am avut o dezbatere [i o „demonstra]ie live”, iar pentru Semin]e de cabane am preg\tit o mic\ pies\ de teatru, [i cred c\ a[a trebuie s\ fie pentru a afirma personalitatea Vellant. Lansarea este dialogul nostru direct cu cititorii, modul de a m\sura vizibilitatea [i receptarea editurii. Nu [tiu dac\ o s\ fac PR întotdeauna, uneori e destul de mult\ rutin\, dar deocamdat\ m\ a[teapt\ ni[te c\r]i tare simpatice [i a[ vrea ca num\rul cititorilor lor s\ nu se limiteze la mine [i la redactor.

nca ocupase deja scaunul de la calculator [i, cu o foaie de hîrtie lîng\ ea, selecta nume din lista de adrese. Darius se a[ez\ pe canapea [i deschise laptopul de pe m\su]a din fa]a lui. Lu\ [i el o foaie [i un pix. Dup\ aceea, vreme de cîteva minute, nu se mai auzi decît ]\c\nitul tastelor celor dou\ computere. - Pe Cristescu unde-l pun? întreb\ brusc Darius, care luase între timp laptopul pe genunchi. - La comun, zic eu, îi r\spunse Anca dup\ o clip\ de gîndire. La unu. - {i Dan Dorceanu? întreb\ tîn\rul, notînd între timp „Cristescu - 1”. - Tot la comun. |stuia oricum nu-i pas\. Nici nu cred c-o s\ ne r\spund\. - P\i, atunci de ce s\-l mai pun pe list\? se mir\ Darius. - Pune-l, pune-l! Ce te cost\? Mai bine s\ fie decît s\ nu fie. La o adic\, nu el o s\ aib\ nevoie de noi. Pune-l cu trei. - OK. Trei. Richard? - Separat. {i cu ceva specific românesc... Darius ad\ug\ cu pixul pe foaia lui: „Richard Fleming - separat, ceva rom.” - Fum\r\[tii? - Comun. Tipul doi. Dar trimite la amîndoi, decise Anca. S-ar putea s\ fac\ s\rb\torile separat... Ba nu, la Mircea trimite tipul trei, c\ \sta-i de-\la, ateu [i clubber. Eu ce s\ fac cu Marius Mîrza? întreb\ ea nehot\rît\. - Separat. Ceva mai [mecher... tot în stil trei. De Marius avem nevoie ca de aer! La anul demar\m proiectele cu comunit\]ile de rromi... - {tiu, [tiu... OK. Anca scrise: „M. Mîrza, separat, tip trei.” - Auzi, Darius, cum o cheam\ pe gagic\-sa? întreb\ ea, cu pixul încremenit pe foaie. Blonda aia cu care a venit ast\var\ la colocviu. - Silvia, veni r\spunsul [i Anca ad\ug\ „... cu Silvia, gagica”. Cei doi continuar\ selec]ia de nume

înc\ vreo cîteva minute. - Ovi P\tra[cu, doi. Dar lui Ovi P\tra[cu ar trebui s\-i d\m [i un telefon, nu? întreb\ Darius. - Obligatoriu! {i lui, [i lui Marcel. Unde-i foaia cu telefoanele? - Aici, la mine pe mas\. Uite, îi scriu pe amîndoi. Darius culese de pe m\su]a din fa]a lui o alt\ foaie, pe care scrise în chip de titlu, cu majuscule, „TELEFOANE”, apoi ad\ug\ dedesubt: „Ovi P\tra[cu” [i, dedesubt, „Marcel Pielean”. Între timp Anca select\ de pe lista de adrese din e-mail vreo dou\zeci de oameni, apoi deschise un document Word intitulat „Tipul 1” [i îl copie direct în corpul mesajului: „De Cr\ciun s-a n\scut speran]a. Fie ca speran]a s\ renasc\ în c\minul vostru [i în acest an, [i în anii care vor veni. Na[terea Domnului Iisus Hristos s\ v\ aduc\ fericire [i iubire în suflete. Ne gîndim la voi cu mult drag. Anca [i Darius.” - Dac\ ai terminat, d\-mi [i foaia ta, zise fata. Ca s\ trimit e-mail-ul comun la alea cu unu. Darius îi întinse foaia cu lista lui de nume. - Bun, mersi, zise el, apucînd telefonul celular de lîng\ el. Las’ c\ eu culeg pentru sms-uri. Între timp Anca deschise [i documentul intitulat „Tipul 2”, pe care îl copie în corpul unui nou e-mail comun: „Cu prilejul s\rb\torilor de iarn\, v\ dorim s\ ave]i parte de s\n\tate, fericire, lini[te [i împliniri. S\ v\ bucura]i de via]\, via]a s\ v\ bucure [i ea, iar anul care vine s\ v\ împlineasc\ toate visele. Cu mult drag, de la Anca [i Darius.” Darius culese [i memor\ pe telefon un fragment simpatic din textul intitulat „Tipul 3” - „Mo[ Cr\ciun a înviat! La mul]i ani!”. Apoi ridic\ brusc capul: - Ancu]a, [tii ceva? Era s\ uit... Am primit ieri o felicitare de la v\ru-t\u, Costea.

- Pe e-mail-ul t\u? întreb\ neatent\ fata, care tocmai selecta un nou set de adrese. - Nu, nu pe e-mail. Nu-i [tiu e-mail-ul, preciz\ Darius. Pe hîrtie. Prin po[t\. În cutia po[tal\. Pentru noi. - |h\, îngîn\ neatent\ Anca. - {i... ce facem? - |\\... p\i, r\spunde-i... Gata, s-a dus! exclam\ ea satisf\cut\ dup\ ce expedie urm\torul snop de felicit\ri electronice. - Prin po[t\? se mir\ Darius. S\ m\ duc la po[t\? Du-te tu! Doar e v\ru-t\u! - Nu, nu, sigur c\ nu! explic\ repede Anca. Ce po[t\? Las’ c\-i d\m un telefon! De[i nu-i chiar acela[i lucru... zise ea. - Mda, aprob\ Darius, învîrtind între degete foaia intitulat\ „TELEFOANE”. A[a-i, nu-i acela[i lucru. Mi-a pl\cut c\ am dat de ea în cutie... Dar nu putem s\ ne-apuc\m acum s\ scriem toat\ ziua felicit\ri! se îndîrji el. N-am mai termina niciodat\. - Ei, adev\rul e c\ le-a [i trecut vremea, zise Anca. - Asta a[a-i, aprob\ Darius, ad\ugînd pe lista de telefoane numele v\rului Costea. Auzi, la Costea care tip crezi c-ar merge: unu sau doi?

PR de editur`

radu pavel

Radu Pavel Gheo, redactor de carte [i traduc\tor la Editura Polirom, este membru al Uniunii Scriitorilor din România [i al PEN Club România [i membru fondator al Clubului 8 din Ia[i. A publicat [apte volume personale: Valea Cerului Senin (proz\ scurt\, 1997), Despre sciencef i c t i o n (studii critice, 2001; 2007), A d i o , adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, (eseuri, 2003; 2004); Românii e de[tep]i (eseuri, 2004; 2005), Fairia – o lume îndep\rtat\ (roman, ul [i sexul (eseuri, 2005), Numele 2004), DEX-u mierlei (proz\ scurt\, 2008). Este inclus în cîteva antologii de proz\ [i eseistic\, iar o serie de texte i-au fost traduse în str\in\tate. A scris o pies\ de teatru, Hold-YΠ Akbar sau To]i în America, pus\ în scen\ la Teatrul Na]ional din Timi[oara în vara lui 2007. A tradus din englez\ optsprezece volume de Leo Strauss, Mary Douglas, David Lodge, John O’Brien, Ernest Hemingway [.a.

27 noua literatur`............................................................................................februarie 2009 ...........................................................................................num`rul 21

noua e-literatur`

adrian

buz dou` pachete de chesterfield Madrid \n f`r\me – pornind de la c\teva note MOLESKINE

Pe Calle de la Montera o armat\ de curve moldovence sprijinite de vitrine ca [i cum ar fi acolo de pe vremea

Foto: Adrian Buz

ntre dou\ articole despre cele mai moderne interioare [i cîteva ferestre insistente de messenger, m\ v\d nevoit\ de a zecea zi a lunii s\ m\ deconectez total [i s\ scriu la rubrica mea obi[nuit\ din revist\. {i chiar este greu s\ trec a[a brusc de la buc\t\rii moderne la poezie [i cultur\.

Nu am mai urm\rit de ceva timp un site care s\ intre în categoria litaratur\-oameni care scriu-Internet-etc., de aceea mi-a fost destul de greu s\ g\sesc ceva care chiar s\ fie interesant. Asta [i pentru c\ am realizat c\ mai mult de trei sferturi din via]a mea a ajuns s\ se desf\[oare virtual, noroc c\ înc\ m\ ]in tare [i nu îmi fac pagin\ personal\ pe Facebook. A[a c\ ordinea a fost urm\toarea: am deschis Google, am tastat la butoanele mele negre „literature sites”, mi-a ap\rut o list\ imens\ din care am ales la întîmplare Poetspath.com sau, mai pe lung, The Museum of American Poetics. Vorbesc aici despre un site american, la care contribuie poe]i, studen]i, profesori, editori [i nu în ultimul rînd web designeri [i programatori a[a cum este nevoie la orice site. Site-ul exist\ în online de peste 10 ani. Este de fapt o imens\ baz\ de date cu poe]i americani. {i aici enum\r: Peter Cook, David Cope, Vivian Demuth, Eric Drooker, Martín Espada, Elizabeth Bishop, William S. Burroughs, Emily Dickinson, Robert Duncan, Kenward Elmslie.

u e prea vesel s\ afli c\ ai aterizat pe o bomb\ ETA. Înainte de sosirea noastr\ s-a produs un atentat în zona aeroportului Barajas. De obicei au grij\ s\-l anun]e dinainte de cîteva ori. Cum nici ETA nu mai e ce-a fost, victimele omene[ti nu exist\ [i paguba e doar a societ\]ilor de asigur\ri. Un terorism delicat, ai putea spune, dar istoria organiza]iei e sîngeroas\ [i e indicat s\ nu glume[ti pe marginea subiectului. Ce te love[te prima dat\ cînd ajungi în Spania e lumina tare, aproape alb\, [i verdele plin al pomilor, chiar [i la sfîr[itul iernii. O combina]ie lini[titoare care ajunge pîn\ în str\fundul ancestral. Omul s-a n\scut la soare, asta e clar. De[i, ce spun, se pare c\ românului îi prie[te mai degrab\ întunericul. Cînd vezi bulevardele pline de flori [i de verdea]\, str\juite de sute de ani de civiliza]ie, cînd vezi u[urin]a [i bucuria cu care se consum\ via]a, nu-]i mai vine s\ faci compara]ii. Madridul se împr\[tie imperial [i, cînd nu e catolic, e neoclasic, o metropol\ viguroas\, cu fragmente aproape americane. Pornind de la ultima carte a lui Vila-Matas, discu]ii despre fic]ioni[tii care cred c\ literatura e doar fic]iune versus scriitorii care scriu despre tot ce mi[c\. Spaniolul [i-a publicat pur [i simplu carnetul de note. F\r\ atîta teorie a chibritului... Concluzie: unii î[i trag ni[te ochelari de cal [i ni[te aere, în timp ce al]ii au grij\ s\ dea noi în]elesuri literaturii... Discu]ia se poart\ la hostel sau pe strad\, f\r\ direc]ie, în H&M, în Lefties sau în Zara, prin[i în mul]imi de oameni agita]i în sezonul de rebajas/reduceri. Sau la o cafea într-o tavern\ care, pentru c\ e atît de tradi]ional\ [i aproape baroc\ în aglomerarea de detalii, pare teatral\. Tapas, farfurioare cu ni[te cîrna]i micu]i sau m\sline, trîntite pe mas\ dup\ cum are chef caballero -ul care te serve[te, aproape c\ vezi în aer plutind discret fuioarele de miros de fructe de mare [i de carne de vit\ la gr\tar, de vin [i de bere, de aromatizoare de interior. Un Adios, señor strigat dup\ tine cînd ie[i pe u[\ înseamn\ un bac[i[ cît de mic - e bine primit, chiar dac\ e o ]openie turistic\.

Despre ce este vorba mai exact? Cî]iva oameni s-au gîndit s\ pun\ online o mare parte din poezia american\. De cum deschizi site-ul î]i apare pe un fundal portocaliu o list\ absolut imens\ cu nume de oameni poe]i. Fiecare nume este linkabil [i duce mai departe într-o pa-

reginei Isabel. În Plaza de Sol, Nicu Petric\ are un ]ambal. Dac\ î]i dispare portofelul într-un El Corte Ingles, caut\-l la Bucure[ti. Cum l\s\m Prado pentru alt\ dat\, flanatul f\r\ hart\ pe str\zi sau shoppingul compulsiv devin sportul zilei. O hîrtie neinspirat\ de 500 de euro te face s\ te sim]i de parc\ ai avea cium\, ai toate [ansele s\ mori de foame cu ea în buzunar, în dispre]ul unor func]ionari de banc\ imuni la suferin]a ta. În Plaza Isabel, un japonez emo scuip\ cu for]\ ]intind un stîlp, iar companioana lui manga scoate un sunet comic, probabil rîs. Pîn\ la urm\, vreo 50 de euro r\mîn într-o Casa del libros [i îi lu\m cu noi pe Vila-Matas, Montero Glez [i Fuentes. Totul se închide la ora 14 [i for]a de munc\ a Spaniei se mut\ în taverne [i `n cîrciumi unde m\nînc\ pîn\ la 16 - se bea [i un pahar (sau dou\) de vin, în cinstea crizei, probabil. Ceea ce uime[te este eterogenitatea social\, doamne venerabile cu bl\nuri stau la mas\ al\turi de adolescente în basche]i, ciufulite [i ciuruite de piercinguri, lipse[te cu des\vîr[ire arogan]a de orice natur\. O bucurie a vie]ii care ]ine la un loc oameni de toate felurile [i elimin\ snobismul. În Spania, monarhia face cas\ bun\ cu socialismul, ambele lucruri tratate cu mare seriozitate. O cîrcium\ se cheam\ La Soberbia, alta Alhambra [i alta Las fatiguas del querer. Cele mai multe se cheam\ La Abuelo/ La Bunicu’. Ultima noapte e aventuroas\. Vineri, ora 4 diminea]a, pe Calle Castellana venind spre Plaza Colon, diminea]a e friguroas\, dar înc\lzit\ de forfota de ma[ini [i de oameni ie[ind înfierbînta]i [i aburi]i din [irul de cluburi. O ]igar\ pe o banc\ lîng\ Colon, o mierl\ ca o cioar\ miniatural\ vine [i ciugule[te din gr\m\joara de chi[toace din fa]a mea, apoi sare într-un pom [i începe s\ scoat\ ni[te triluri neverosimile. Intr\m la avion pe poarta B23 - B23, virusul din Ora[ele nop]ii purpurii. E ora 5 diminea]a, ora sincerit\]ilor maxime, a[a c\ nu poate fi o întîmplare, atrag coinciden]e cu obsesia nevindecabil\ pentru Bill Burroughs. Adrian Buz, 36 de ani, autor al volumelor de proz\ Ultimul capitol [i Zidul moale, (ap\rut în Colec]ia EGO. Proz\ la Editura Polirom, în 2005). A tradus din William Burroughs, John Dos Passos, Neil LaBute, Hunter S. Thompson [i Bret Easton Ellis.

gin\ separat\ unde po]i g\si biografia complet\ a poetului respectiv, c\r]ile publicate, cîteva poezii reprezentative, alte linkuri utile care au sau ar putea avea leg\tur\ cu persoana în cauz\. Este o surs\ foarte bun\ de informa]ii. {i pentru c\ nu to]i au r\bdare s\ citeasc\ ideile încurcate ale barzilor, pe site exist\ [i sec]iunea dedicat\ video-urilor. Unde îi po]i vedea pe poe]ii genera]iei Beat la treab\. Este fascinant s\-i v\d pe purt\torii de cuvînt ai genera]iei pe care o admir atît cum vorbeau, cum erau îmbr\ca]i, cum clipeau, cum respirau [i a[a mai departe. Este ca [i cum în acest moment s-ar afla în fa]a mea Madonna, Michael Jackson [i toat\ forma]ia The Killers [i mi-ar cînta numai mie. Nu sînt cel mai mare fan al poeziei, îns\ trebuie s\ recunosc c\ site-ul m-a ]inut prins\ jum\tate de or\. {i a[ mai fi r\mas, dac\ n-ar fi trebuit s\ switch mode [i s\ termin articolul despre designul buc\t\riilor moderne.

elena dr`ghici Poezie american` online: poetspath.com

Elena Dr\ghici, 24 de ani, a absolvit Facultatea de Litere din Bucure[ti [i este web-editor la revista Casa [i grãdina.

nu numai umor Patafizic` [i fum ana chiri]oiu um nu m\ satur de citit bloguri, nu mi-ar fi prea greu s\ împart teorii proprii în stînga [i-n dreapta, amestecînd criterii estetice, subiective [i sociologice (c\ tot se spune despre bloguri c\ sînt un fel de jurnale online, de[i a[ pleda c\ sînt o specie cu totul aparte, [i anume blog). M\ limitez la o singur\ constatare, cu grad redus de generalizare, dat fiind c\ apar zilnic zeci de bloguri: o mare parte dintre bloggeri par predispu[i la un soi de umor molipsitor (vezi rîndurile de mai sus), u[or de reprodus, cu nuan]e autoironice, adesea superficial în limitele simpaticului - probabil un reflex de a fi user friendly atunci cînd nu-]i cuno[ti user -ii [i te lansezi, vulnerabil, în blogosfera nesfîr[it\. E un reflex pe care pot s\-l în]eleg, dar care nu mi-e prea simpatic dup\ ce îl întîlnesc, cu pu]ine varia]ii, de cîteva ori pe zi. Nu e o constatare în ordine estetic\, fiindc\ blogurile nu-[i propun s\ fie literatur\, chiar dac\ unele reu[esc s\ fie. E o constatare de user care, de[i se poate l\sa dus de val [i poate dezvolta o vag\ simpatie pentru bloggerii cu umor, simte c\ reflexul e de cele mai multe ori ademenitor, dar facil [i misleading, creator de aparen]e. În felul acesta m-am delectat cu blogul Patafizic\ [ i f um (http://patafizicasifum.blogspot.com/), care a început prin a m\ amuza [i a sfîr[it prin a-mi da impresia unui umor repetitiv, care se autogenereaz\. Nu e singurul blog unde am experimentat asta, iar acesta e unul dintre cele mai reu[ite, fiindc\ în multe altele nu am g\sit decît voin]a de a fi funny, f\r\ mari realiz\ri în acest sens. De fapt, ca s\ n-o mai dau pe discu]ii cvasiliterare, a[ zice c\ e ca [i cînd faci cuno[tin]\ cu cineva [i acel cineva se str\duie[te s\ fie prietenos glumind, pentru destindere. Dac\ dincolo de aceste glume î]i [i comunic\ ceva ([i evident c\ nu vorbesc despre bloguri specializate pe domenii, ci despre cele care se ocup\ de daily life), începe s\ se lege conversa]ia. Iat\ unul dintre post -urile de pe Patafizic\ [i fum care m-au f\cut s\ trec blogul la bookmarks [i s\ mai trec pe-acolo pentru cîte un mic chat, fie el [i univoc (fiindc\ nu prea obi[nuiesc s\ postez comentarii, mai ales atunci cînd nu e vorba despre un topic care s\ necesite reac]ii, ci despre relat\ri scurte [i, cum s\ spun, private):

„Sunday, January 11, 2009 Mi-a zis mama „S\ m\nânci pr\jiturele de la doamna Bujoreanu, sunt în frigider”. Bujoreanca (sau Buji, cum e cunoscut\ printre popând\i) st\ deasupra [i cred c\ are vreo 80 de ani, e ro[cat\ [i mic\. Pr\jiturelele erau albe cu straturi sub]iri de crem\ ro[iatic\. {i când am mu[cat dintr-una, am avut senza]ia c\ mu[c din rochii vechi, din mobile pr\fuite, din voci îngropate, dintro via]\ care [i-a întins o r\muric\ [i spre mine, r\muric\ pe care am mâncat-o. {i apoi am întins-o aici pe blog. Probabil c\ o via]\ poate ajunge oriunde. Posted by Ioana Dark a lu Noe at 7:29 PM 6 comments Labels: concepte si cercetari patafizice, va simteti bine?”

u [tiu cînd [i-a sus]inut Mihaela Ursa teza de doctorat. A publicat-o în 2005 cu titlul Scriitopia sau Fic]ionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic. N-am [tiut de apari]ia ei (nu urm\resc sistematic presa cultural\, dimpotriv\!) pîn\ în toamna lui 2007, cînd Mihaela mi-a trimis fragmente mari din ea prin e-mail [i-apoi, la pu]in\ vreme, [i cartea. N-o cuno[team personal. O apreciam din citite. Era printre pu]inii critici literari de la noi care vorbeau despre postmodernism în cuno[tin]\ de cauz\. Titlul primei ei c\r]i este, în felul lui, o dubl\ provocare: Optzecismul [i promisiunile postmodernismului. Subiectul tezei ei de doctorat era foarte apropiat de cel al tezei mele de doctorat în care m\ întrebam, ca Foucault în 1969, „ce este un autor?”. Am sus]inut-o în 2002, dar publicarea am tot amînat-o, pentru c\ am vrut s-o transform într-o carte „transgresiv\”, a[a cum sînt toate c\r]ile mele, [i în a[a fel încît r\spunsul la întrebare s\ nu fie doar unul teoretic. Faptul c\ exista cineva care avea, în acela[i timp, acelea[i preocup\ri ca mine m-a emo]ionat cumva. Scriitopia Mihaelei Ursa a fost, înainte s\ o citesc, prilej de bucurie. {i-apoi, cînd am primit-o… Descopeream nu doar afinit\]i culturale, dar [i o sensibilitate intelectual\ apropiat\ mie, ba chiar afirma]ii similare: „Nu pot scrie despre un autor f\r\ s\ mi-l imaginez. Cît timp autorul este o abstrac]iune, nu am nimic de spus despre el”. I-am citit cartea de parc\ a[ fi recitit-o, pentru c\ ideile ei îmi erau atît de familiare - de[i, altfel, atît de rare pe a[a-zisa „pia]\ de idei” româneasc\. Poate de asta am citit-o [i cu un sentiment de solidaritate. Nu [tiu dac\ se poate vorbi despre „lectur\ de identificare” [i în cazul unei c\r]i de teorie. Oricum, nu a fost o lectur\ obi[nuit\, ci una foarte apropiat\ de felul în care ea teoretizeaz\ propria ei practic\ de lectur\ - o lectur\ prin „fic]ionalizarea subiectului auctorial”. O scriitoare citea o carte despre... [.a.m.d. La rîndul meu, scrisesem ani de zile sute de pagini despre autor - despre „defic]ionalizarea“ autorului, din perspectiva unui autor (chiar dac\ luam cu împrumut haina discursului „doctoral”). G\seam în Scriitopia, într-un fel, voluta complementar\ a... „heterotopiei” mele. Cu cît înaintam în carte, m\ interesa tot mai mult personajul extraordinar care-[i desf\[ura de la o pagin\ la alta gîndirea prin trimiteri, interpret\ri, microinterpret\ri, polemici în filigran. M\ interesa aceast\ pasionalitate enun]iativ\, argumentativ\, aceast\ competen]\ interogativ\, neautoritarist\. Înaintam într-o „nara]iune” de idei din care aflam de la un capitol la altul tot mai multe despre „personaj”: ce cite[te, cum gînde[te, cum judec\ lucrurile, la ce este atent\, ce-i scap\, unde se încurc\, unde se descurc\, cum iese cu bine din tromba de idei pe care singur\ o stîrnise. Îmi pl\cea senzorialitatea asta intelectiv\, pofta de a explica [i de a în]elege. A[ putea spune c\ am citit Scriitopia ca pe un roman, dac\ mi-ar pl\cea a[a de mult romanul. Este o carte care creeaz\ scenarii (teoretice), personaje care doar prin numele lor sînt purt\toare de „pove[ti” (filozofice, teoretice), multe trasee, circuite, intersect\ri, linii de fug\, specifice literaturii care-mi place mie - roman sau altceva. Citeam un „roman indirect”, cu o formulare din 1935 a lui Mircea Eliade, formulare care-mi pl\cuse atît de mult în studen]ie. În prefa]a pe care o scria romanului s\u, {antier, Eliade scria c\ nu în]elege de ce ar fi „roman” o carte în care „se descrie o boal\, o meserie oarecare sau o cocot\” [i n-ar fi tot atît de roman „o carte în care s-ar descrie lupta unui om viu cu propriile sale gînduri, sau via]a unui om între c\r]i [i vise”. Ce p\cat c\, de[i credea cu convingere c\ „[i etapele unei inteligen]e” pot crea roman, a eliminat tocmai aceste lucruri din {antier, „participînd totu[i la aceast\ trist\ categorie a crea]iei epice (trist\ pentru cine nu cere mai mult de la gustul crea]iei [i de la inteligen]\)”. Preiau sintagma de „roman indirect” umplîndo cu acest con]inut la care visa Eliade, [i nu la con]inutul pe care i-l d\dea. A[adar, citind Scriitopia, urm\ream nu doar o punere în scen\ a unei medita]ii despre autor ci [i un „roman indirect” despre multe altele: despre lectur\, despre memorie (memoria imaginativ\), despre uitare [i amintire ca instrumente ideologice, despre responsabilitate, despre criticul literar, despre rela]iile de putere din

simona

popescu volubilis mystory

Mihaela Ursa, Scriitopia sau Fic]ionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic, Editura Dacia, 2005, colec]ia „Mundus Imaginalis”.

cîmpul literar, despre rela]ia critic\ v\zut\ ca form\ de domina]ie prin care autorul e redus la t\cere [i pietrificat în text [i despre rela]ia critic\ v\zut\ ca o form\ de crea]ie, despre „[tiin]a literaturii” ([i implicit despre „[tiin]a lecturii”), despre hypertext, despre necesitatea acomod\rii discursului critic la noul text, despre heterocosmie, despre specularitate, despre investigarea intertextualit\]ii operei de art\ ca re]ea inten]ional\, despre „imaginarul aferent rela]iei critice”, despre deconstruc]ie, despre poststructuralism, despre postmodernism, despre „criza” literaturii versus criza tehnologiilor de „lectur\” etc. etc. Un festin de concepte, o tulbur\toare (sic!) demonstra]ie de erudi]ie, de competen]\ [i de pasiune intelectual\. Un „roman indirect” cu multe personaje foarte interesante - de la Starobinski, Barthes, Foucault [i Derrida la Ihab Hassan, Susan Sontag, Geoffrey Hartman [i J. Hillis Miller [i de la John Locke [i David Hume, la Deleuze [i Guattari. Dar ei sînt mul]i, mul]i al]ii, purt\tori de minunate „paradisuri artificiale” care nu distrug pe nimeni, dimpotriv\... O „construc]ie” în care se opereaz\ cu citate, cu „decupaje de sensuri, cu colaje de figuri”, cu (auto)proiec]ii, cu interpret\ri... O carte, a[adar, nu doar despre întoarcerea fantasmatic\ a autorului în text, ci [i despre cum se întoarce criticul în text. Nu prin „autofic]iuni” (începutul c\r]ii este doar o capcan\), ci prin anvergur\ teoretic\, erudi]ie, arta interpret\rii, privirea critic\ vie („l’oeil vivant”, ca s\-l citez pe Starobinski), prin refuzul oric\rui exerci]iu de putere, prin luminozitatea gîndirii sale. O autobiografie intelectual\ (nu cred c\ merge autofic]iune intelectual\!). O scriitur\ dialogal\ cu care ai chef s\ dialoghezi. Scriitopia este o poveste despre toate acestea. Cu un cuvînt pe care îl folose[te autoarea, e o... „mystory”, adic\ „romanul propriei lecturi a lumii” [i, a[ ad\uga, „romanul indirect” al celui (celei) care se rescrie pe sine,

indirect, prin al]ii. Cuvîntul „mystory” este preluat de la Gregory L. Ulmer, care imagina pentru o cultur\ a hipertextului [i a „postcriticii” un discurs critic în care se întretaie discursuri diferite, private [i publice, elitiste [i de mas\, într-o „teleteorie”. Paginile cele mai interesante din Scriitopia sînt cele în care Mihaela Ursa pune în discu]ie chiar propriul statut de autor - unul special pentru c\ se ocup\ de c\r]i [i de autori -, paginile autoreflexive, în care se decupeaz\ [i o confesiune de credin]\ mai pu]in obi[nuit\ la noi. Astfel, pomenind de Monica Lovinescu, Mihaela Ursa face o precizare care, indirect, este un mod de a se autodefini în calitate de observator cultural: „Nu spre biografism se întoarce Monica Lovinescu, ci spre imaginarea statutului de autor ca afirma]ie etic\”. Trimiterea este bifurcat\. Spre autor, dar [i spre criticul literar. De fapt, tema aceasta a responsabilit\]ii auctoriale, mai ales cînd e[ti critic literar, este un laitmotiv. O carte exemplar\, de la care mul]i critici tineri [i mai pu]in tineri au ce înv\]a. Exemplar\ nu doar prin anvergura ei teoretic\ (pe care atît de pu]ini o au), dar [i prin felul în care Mihaela Ursa în]elege critica literar\ ca pe un mod de a fi într-o literatur\: nu ca judec\tor, nu ca juc\tor autoritarist, nu ca unic de]in\tor al unicului adev\r, al verdictului, într-o re]ea de rela]ii de putere, ci ca un creator de idei [i de „fic]iuni” cu valoare de adev\r. Textul final al c\r]ii este unul cu un titlu interogativ: „Unde a plecat scriitorul?”. Am citit undeva c\ Mihaela Ursa ar preg\ti o carte care con]ine în titlu o alt\ interoga]ie: „Unde a plecat cititorul?”. Bun\ întrebare, acum c\ autorul s-a întors!

noua e-literatur`

blog review

P.S. Totu[i, ca post-scriptum, o precizare. Autoarea folose[te undeva cuvîntul „critific]iune” într-un sens îndep\rtat [i de cel al lui Raymond Federman, [i de cel pe care, cîndva, l-am folosit eu, chiar în titlul volumului Clava. Critific]iune cu Gellu Naum. Spun înc\ o dat\, pe scurt (dup\ ce am scris un text chiar pentru aceast\ rubric\), ce înseamn\ critific]iunea pentru mine. Dincolo de accep]ia lui Federman, cu care sînt întru totul de acord, c\ ea, critific]iunea, e o form\ de literatur\ în care genurile sînt dep\[ite, adaug c\, spre deosebire de critica literar\ clasic\, critific]iunea nu este [i critic\, este un fel de discurs îndr\gostit. Autorul de critific]iune nu e un judec\tor, nu pune verdicte, note, stelu]e, nu face ierarhii, se afl\ complet în afara jocurilor de putere. Nu are nici o preten]ie de adev\r obiectiv, pe care îl las\ altora. Exist\ la el doar dorin]a unui adev\r care s\ se plieze c\r]ilor [i autorului despre care decide s\ scrie din afec]iune intelectual\ [i ca urmare a unei afinit\]i elective. Critific]ionistul î[i porne[te demersul de la entuziasmul pe care îl simte pentru gîndirea [i pentru crea]ia unui autor în ansamblu. Chiar [i obiec]iile lui, dac\ sînt, pornesc de la aceast\ premiz\. Critific]iunea, a[a cum am folosit-o eu, nu are nimic de-a face cu fic]iunea ca inven]ie... [i nici cu autofic]iunea. Dimpotriv\! Pîn\ la urm\, critific]iunea e un fel de... mystory în care se poate privi [i cel\lalt, cel despre care scrii... Simona Popescu, 43 de ani, poet\, prozatoare [i eseist\, a debutat ca membr\ a grupului de la Bra[ov în volumul colectiv Pauz\ de respira]ie în 1991. A publicat mai multe Xilofonul [i alte poeme - 1990, Juventus volume de poezii (X - 1994, Lucr\ri în verde - 2006), proz\ (E Exuvii - 1997) [i eseuri V o l u b i l i s - 1999, C l a v a . C r i t i f i c ] i u n e c u G e l l u N a u m , (V 2004).

traduc`tor: fa]` - profil 30

Alina Cantacuzino:

„Proza lui Roberto Bola–o este intens`, luminoas` [i \ndep`rtat` ca o stea” Cine e Roberto Bolaño? Ce anume intuiam la prima lectur\ a lui Bolaño, confirmat ~ntr-un autoportret literar scris `n 2001, Bolaño spune întru totul de toate celelalte scrieri ale lui, inclusiv despre el `nsu[i c\ a publicat cinci volume de versuri, poezia? Un scriitor care sp\rgea stereotipurile macondismului unul de povestiri [i cinci romane. „Volumele pe poezie nu [i canoanele cu care m\ obi[nuiser\ scriitorii din genera]ia mi le cunoa[te aproape nimeni, ceea ce, probabil, e bine. boom. O scriitur\ [i realist\, [i fantastic\, dar nici realist\, C\r]ile de proz\ au cî]iva cititori fideli, ceea ce, probabil, e nici fantastic\, fraze extreme prin dimensiuni, un ritm nemeritat”. {i continu\: ~n Consejos de un discipulo de ame]itor, o alt\ poetic\ a exilului, care parc\ voia s\ rescrie Morrison a un fanatico de Joyce (Sfaturi de la un discipol al cartografiile literare de p`n\ la el. lui Morrison catre un un fan al lui Joyce), Relativ repede [i datorit\ scriitorului argentinian pe care îl admir, am scris\ în colaborare cu Antoni Garcia reu[it s\ ob]in datele de contact ale în 1984, vorbesc despre violen]\. În La Pista de Hielo / Pista de ghea]\ (1993), lui Roberto Bolaño, s\ schimb cu el cîteva e-mail-uri, ba chiar s\ vorbim vorbesc despre frumuse]e, care dureaz\ la telefon; publicase deja [i fusese pu]in [i se sfîr[e[te de obicei tragic, premiat pentru Los D etectives dezastruos. În La Literatura Nazi en Salvajes, roman care de altfel i-a America / Literatura Nazist\ în America adus celebritatea. (De[i poate c\ (1996) vorbesc despre mizeria [i pentru publicul larg celebritatea i suveranitatea practicii literare. ~n Estrella Distante / O stea `ndep\rtat\ (1996) se trage de la mai v`ndutul [i ecranizatul lui coleg spaniol Javier Cercas, cel încerc o apropiere, foarte modest\, de cu solda]ii de la Salamina...) I-am r\ul absolut. ~n Los Detectives Salvajesi/ Detectivii S \lbatici (1998) vorbesc spus c\ mi-ar pl\cea foarte mult s\ fie de acord s\ fiu eu traduc\toarea despre aventur\, mereu nea[teptat\. lui în limba român\, de[i nu publicasem ~n Amuleto / Amuleta (1999) încerc nici o traducere [i era aproape s\-i transmit cititorului vocea n\ruit\ imposibil s\ încerc s\ conving pe a unei femei din Uruguay cu voca]ie cineva s\-mi încredin]eze traducerea de grecoaic\. Trec peste cel de-al treilea [i înc\ [i mai greu s\ accepte s\ roman al meu, Monsieur P ain, al achizi]ioneze drepturile pentru un c\rui argument este indescifrabil.” scriitor pu]in cunoscut. Cred c\ în Acest scriitor, de na]ionalitate 1998 Bolaño nu fusese tradus nici chilian\, dar care se sim]ea profund în englez\, nici în francez\, nici în spaniol, dar [i profund latinoamerican, german\. [i care a practicat aproape toate profesiile Pe 15 iulie 2003, Roberto Bolaño posibile, „în afar\ de vreo trei-patru murea, devenind într-un anume fel pe care orice fiin]\ cu un dram de Roberto Bolaño, O stea îndep\rtat\, traducere o stea îndep\rtat\, mai nou chiar demnitate ar refuza s\ le practice”, de Alina Cantacuzino, Editura Curtea Veche, un star... s`nt oameni care acum, n\scut la Santiago de Chile `n 1953, 2008, colec]ia „Byblos” cînd în Statele Unite (datorit\ [i decedat la Barcelona, la numai cincizeci extraordinarei traduceri a Natashei de ani din cauza unei grave afec]iuni Wimmer) cartea se afl\ pe primul hepatice, a abandonat studiile la vîrsta loc în toate clasamentele posibile, de 16 ani, cînd a plecat cu p\rin]ii în au o problem\ mai curînd cu o Mexic. A locuit `n Capitala Federal\ ipotetic\ dependen]\ de heroin\ a Ciudad de Mexico, unde a pus bazele scriitorului, cu neadev\rul declara]iei unei mi[c\ri poetice cunoscute sub lui Bolaño cum c\ s-ar fi aflat în Chile numele de infrarealism. A revenit în în timpul loviturii de stat. De parc\ Chile, unde a fost chiar închis în timpul asta conteaz\... loviturii timp de cîteva zile. A p\r\sit Chile pentru totdeauna [i a venit în Nu e u[or s\ te deta[ezi de un Europa, în Spania, unde a locuit la Blanes, text de Bolaño, de [tiin]a lui de a în apropiere de Barcelona, cî[tigîndu-[i încorpora politicul în fic]ional, de existen]a onest, dar nu din veniturile a pune în cuvinte oroarea ca sentiment, pe care i le aducea scrisul. C\s\torit cu manifest\ri [i efecte. Toate registrele Carolina Lopey, tat\l a doi copiii: Lautaro limbii spaniole îi stau plecate [i [i Alexandra. supuse, iar personajele lui par f\cute Pe Roberto Bolano, l-a am „cunoscut” s\ zg`l]îie orice amor]eal\, s\ te în prim\vara anului 1998. scoat\ din plictiseal\, s\ te trezeasc\. Denun]\ istoria, literatura, contemÎn prim\vara anului 1998 m-a cuprins poranii, nu pretinde s\ schimbe neentuziasmul de a înfiin]a o mic\ libr\rie ap\rat ceva, dar vrea ca adev\rurile de carte în limbile spaniol\, italian\ s\ fie spuse. {i aceast\ for]\ dezl\n]uit\ [i portughez\, care a func]ionat cu ]î[ne[te dintr-un om care afirma oarecare succes vreo doi ani la parterul despre sine c\ se consider\ mai întîi unui bloc de pe strada Marin Serghiescu, cititor [i abia pe urm\ scriitor. Poate dup\ care nepriceperea comercial\ a Roberto Bolaño, Nocturn\ `n Chile, traducere c\ de aceea, cînd am început s\ celor trei oameni care vedeam de nego]ul de Alina Cantacuzino, Editura Curtea Veche, 2008, colec]ia „Byblos” traduc Nocturno de Chile, mi-am cu carte [i-a spus cuvîntul [i aventura dat seama c\ nu pot traduce cu de librar s-a încheiat. Dar în prim\vara disciplin\ cîte zece-dou\zeci de anului 1998, la prima comand\ de carte, pagini pe zi. Am tradus cîte patruzeci cu primul transport, mi-a sosit de la distribuitorul spaniol [i un roman al unui autor chilian numit de pagini f\r\ oprire, în func]ie de cum respira textul, am Roberto Bolaño. Estrella d istante. Publicat la Editura tradus scrî[nind [i suduind uneori, pentru c\ m\ l\sa perplex\: Anagrama, în colec]ia de fic]iune hispanic\. N-a[ putea s\ prin con]inut, prin linia invizibil\ cu care unea cuvintespun dac\ m-am orientat dup\ prezentarea de pe martor ici [i colo în text în a[a fel încît s\ nu te pierzi în frazele copert\ sau mi-a revenit `n minte recomandarea nocturn\ care, cel pu]in în Nocturn\..., se lungeau pe cîte cinci-[ase a unui foarte bun scriitor argentinian cu care corespondam, pagini. Ba chiar am l\sat traducerea mai mult de jum\tate dar am început s\ citesc cartea imediat. Sigla Anagrama de an s\ zac\, s\ m\ pot dep\rta de text ca s\-l pot relua. era/este o garan]ie de calitate în sine, dar cînd am trecut Mi-a fost tot timpul team\ c\ îl voi tr\da... de primele pagini ale acestui autor chilian, relativ tîn\r [i N-a fost u[or s\ lucrez pe un text de Roberto Bolaño, aproape necunoscut (nu doar la noi), am [tiut pe loc c\ dar a fost cea mai mare provocare de care am avut parte avusesem norocul s\ dau peste o scriitur\ deosebit\. Am dup\ lectura unui text. Este foarte puternic, se lipe[te de sim]it chiar în timp ce citeam nevoia de a-l traduce. Am retin\ [i se `ncrusteaz\ în minte unde continu\ s\ r\sune început s\ caut [i s\ încerc s\ aflu ce-i cu el, dincolo de ceea [i dup\ prima [i a doua [i a treia lectur\ a frazei, unde, la ce citeam. fel, nimic nu e întîmpl\tor: exploateaz\ toate posibilit\]ile

Se întîmpl\ deseori ca traduc\torul unei c\r]i s\ fie nu doar cel mai atent cititor al ei, ci [i s\-[[i creeze o rela]ie special\ cu autorul [i, odat\ sedus, s\-[[i descopere cu pasiune afinit\]ile. Traduc\toarea Alina Cantacuzino poveste[te, în acest num\r, cum a fost atras\ de „steaua îndep\rtat\” Roberto Bolaño [i cum a evoluat rela]ia cu scriitorul chilian. Ce nu poveste[te, dar se cite[te printre rînduri, e cît de mult i-aar pl\cea s\-ll poat\ descoperi din nou pentru prima dat\, doar ca s\ o ia de la cap\t. semantice pe care i le ofer\ limba spaniol\, nu se abate de la intertextualismul specific prozei din partea de lume de care este legat prin na[tere [i prin tradi]ii culturale. For]a imaginilor, a personajelor [i a situa]iilor în care le plaseaz\ este n\ucitoare. ~n 2002, la Editura Corregidor din Buenos Aires ap\rea, sub coordonarea Celinei Manzoni, o culegere de bibliografie critic\ despre Roberto Bolaño, intitulat\ Scriitura ca tauromahie, cu trimitere la scrierea omonim\ a lui Michel Leiris. Celina Manzoni a vrut s\ pun\ la dispozi]ia studen]ilor de literatur\ hispanic\ de la Universitatea din Buenos Aires un corpus de texte critice despre cel care a reu[it performan]a de a crea, în numai zece ani, ceea ce „numai avangardele au reu[it cîteodat\”, respectiv s\-[i creeze propriul public. Care a[teapt\ cu înfrigurare fiecare nou\ traducere de la Christian Bourgois Editions, de la New Directions sau de la Farrar and Strauss. ~n 2004, Editura Seix Barral publica, în memoria lui Roberto Bolaño, un volum intitulat Palabra de America (cu un prolog de Guillermo Cabrera Infante [i un epilog de Pere Gimferrer) reunind dou\sprezece discursuri a tot atî]ia scriitori sud-americani care participaser\, la Sevilla, la Întîlnirea Scriitorilor Sud-Americani, patronat\ de Funda]ia Lara [i de Editura Seix Barral, între altele ca s\ pun\ în discu]ie tipul de literatur\ scris\ de aceast\ nou\ genera]ie sudamerican\ care, asemenea celei a boom-ului care o preced\, a reu[it s\ trezeasc\ interesul marilor editori ai lumii. Între participan]i era [i Roberto Bolaño, care avea s\ moar\ la numai cîteva s\pt\mîni dup\ aceea. La momentul întîlnirii de la Sevilla era considerat de congenerii s\i un model, o portavoce a scriiturii actuale sud-americane. Dar este, cred, înainte de orice altceva, o con[tiin]\ care nu a putut l\sa sub t\cere atrocit\]ile ultimilor cincizeci de ani de istorie sud-american\, lipsa de reac]ie a marilor spirite ale vremii, compromisurile f\cute în numele actului de crea]ie. Impostura. Poate c\ [i pentru asta, dincolo de valoarea literar\ incontestabil\ a scrierilor lui, se afl\ pe primul loc în clasamentele cititorilor din întreaga lume. Proza l ui R oberto B olaño n u e ste o l ectur\ u [oar\. Nici senin\. Nici imposibil\. Este intens\, luminoas\ [i îndep\rtat\, ca o stea. De romanele lui se poate apropia orice cititor. Dar de recitit îl vor reciti doar cei care [tiu s\ decanteze o scriitur\ complex\, îndr\znea]\, provocatoare, ireverent\. Bolaño se afl\ la încruci[area între formele culturale culte [i cele populare, dar nu face nici un compromis de dragul cititorului, dimpotriv\: e ca [i cum ar r`de cinic, întrebînd, cu ]igara în col]ul gurii: Mai po]i? Dac\ ar fi s\ aleg dintre toate romanele lui unul pe care s\-l recomand cuiva care n-a citit nimic de Bolaño, a[ spune Nocturn\ în Chile (trad. ro. Editura Curtea Veche, 2008). Dac\ cititorului i-ar fi u[or s\ îl citeasc\ în spaniol\, a[ spune El Gaucho insufrible sau Llamadas Telefonicas. Pe urm\, Detectivii... [i, în orice caz, O stea îndep\rtat\ (trad. ro. Editura Curtea Veche, 2008).

Roberto Bolaño - Volume de proz\: Consejos de un discípulo de Morrison a un fanático de Joyce (1984) La pista de hielo (1993) Literatura nazi en América (1996) - `n curs de apari]ie la Editura Leda Estrella distante (1996) - O stea îndep\rtat\, traducere de Alina Cantacuzino, Editura Curtea Veche, 2008, colec]ia „Byblos” Llamadas telefónicas (1997) Los detectives salvajes (1998) Amuleto (1999) Monsieur Pain (1999) Nocturno de Chile (2000) - Nocturn\ `n Chile, traducere de Alina Cantacuzino, Editura Curtea Veche, 2008, colec]ia „Byblos” Putas asesinas (2001) - T`rfele asasine, `n curs de apari]ie la Editura Curtea Veche Amberes (2002) El gaucho insufrible (2003) 2666 (2004) El secreto del mal (2007).

teasing editorial

Traducere din limba englez` de CORNELIA BUCUR Editura VELLANT

Mi-am propus s\ împrumut un cal, cu care s\ m\ duc s\ arunc o privire u[ilor de la biserica din sat [i de la catedrala din Jaca. M-am g`ndit: [i, pe urm\, pot s\ v\d [i cum e cu drumul care duce la grani]a cu Fran]a. Walburga m-a întrebat: - La ce-]i trebuie cal? - Vreau s\ m\ duc s\ m\ uit la u[ile astea despre care mi-a vorbit Anselmo. Pe urm\, se pare c\ mai e una, într-un castel, mai la sud. - {tii [i de castel? a spus Walburga. S-a a[ezat, parc\ oarecum mirat\. M-am g`ndit: de ce se poart\ oamenii ca [i cum ceva cu totul diferit s-ar petrece dup\ primul col]? Pe platoul de l`ng\ osp\t\rie venea un cioban cu oile; el a acceptat s\-mi împrumute calul lui. I-am spus c\ vreau s\ ajung în satul de jos [i la Jaca; apoi, în alt\ zi, poate am s\ încerc s\ ajung p`n\ la castelul din sud. C`nd i-am descris asta, mi-a spus: - Dar e drum de dou\ zile c\lare! M-am g`ndit: parc\ nimeni nu vrea s\ m\ vad\ ajung`nd la castelul acesta oare asta s\ se petreac\ dup\ col]? Am spus: - Bine, o s\ m\ duc doar în sat [i la Jaca. C`nd am plecat, în fine, în c\l\torie, am constatat c\ cele dou\ u[i pe care le-am v\zut nu erau prea interesante: nici nu mai în]elegeam de ce venisem. Am mers pu]in pe drumul care ducea spre Fran]a. M-am g`ndit: n-are nici un rost s\ m\ g`ndesc c\ a[ putea ajunge în Fran]a; ceva m\ trage, parc\ a[ fi pe s`rm\... ... Ceva asemenea gravita]iei? M-am întors pe drumul care trecea pe l`ng\ m\n\stirea de jos [i l-am g\sit pe Anselmo st`nd pe marginea st`ncii de care se sprijinea peristilul. Nu era îmbr\cat în rasa c\lug\reasc\, ci cu pantaloni [i c\ma[\ bleumarin. A s\rit jos, pe drum, [i a prins calul de fr`u. P\rea agitat. M-a întrebat: - Ai g\sit ce c\utai? - Da, mul]umesc, i-am spus. - Am crezut c\ o s\ încerci s\ fugi, a continuat el. - V\ spun mereu, tuturor, c\ n-am unde s\ m\ duc! am ]ipat. Poate pentru c\ eram într-o parte

întunecat\ a p\durii, în r`pa care se c\sca mai jos de nivelul m\n\stirii, sau poate pentru c\ hainele schimbate îi d\deau lui Anselmo un aer tineresc [i plin de energie, dar mi s-a p\rut, atunci, c\ în]eleg dintr-odat\ ce se înt`mpl\; vreau s\ spun c\ nu [tiam cu adev\rat ce este, dar sim]eam c\ este bine, indiferent ce era. Anselmo s-a întins s\ m\ dea jos de pe cal. Am spus: - A[adar, p`n\ la urm\, e[ti fascist! - Am mai multe probleme cu fasci[tii dec`t o s\ ai tu vreodat\, mi-a spus el. - Asta nu se poate, am spus. - P\i [tim cine e[ti, mi-a spus el. Poate sentimentul c\ totul e bine se lega de o senza]ie pe care o aveam uneori, c`nd m\ aflam în apropierea m\n\stirii de jos, c\ sem\na cu acareturile acelui castel din p\dure, unde v\zuser\m piesa aceea de teatru - piesa despre doi oameni care r\t\cesc printr-un ora[ unde are loc nu [tiu ce fel de revolu]ie... Am spus: - Ai vorbit cu Walburga. - Poate acum ai s\ g\se[ti Sf`ntul Potir, mi-a spus el. - Ce s\ însemne asta? l-am întrebat. - Ah, dar tu ai spus, nu-i a[a, c\ trebuie s\ descoperim noi în[ine lucrurile! a spus el. Anselmo m-a s\rutat. M-am g`ndit: bineîn]eles c\ nu m\ pot g`ndi prea mult la ce s-ar putea înt`mpla. C`nd am ajuns la m\n\stirea de sus, am g\sit-o pe Walburga st`nd afar\, în fa]a osp\t\riei, în soarele de dup\-amiaz\. Ca de obicei, parc\ m\ a[tepta. M-a urm\rit pe jum\tate z`mbind, în timp ce urcam. M-am g`ndit: acum e ea îns\[i ca una dintre sculpturile acelea, dintre semin]ele acelea, de pe st`lpii peristilului; în]eleapt\ [i ironic\... Mi-a spus: - Am ceva s\-]i spun! - Ai vorbit cu Anselmo, am zis. M-am a[ezat al\turi de ea. M-am g`ndit: ce-i face pe oameni s\ arate a[a de mul]umi]i; parc\ eu s`nt cea care pare s\ o fi luat razna; care se simte condus\ c\tre o tain\, ascuns\ în spatele por]ii închise a unei gr\dini.

plini de speran]`

Mi-am f\cut un obicei din a coborî la m\n\stirea de jos [i de a sta în peristil; sub buza st`ncii m\ sim]eam mai la ad\post dec`t sub cerul opresiv. Luam cu mine blocul de desen [i creionul pe care mi le adusese Walburga de la Pamplona; voiam s\ desenez chipurile de pe capitelurile coloanelor - ale oamenilor cu capete uria[e [i ochi mira]i; ale fiin]elor care sem\nau cu ni[te mutan]i care a[teapt\ s\ se nasc\. M\ g`ndeam: iat\-ne pe to]i, poate sub p\m`nt, ca ni[te semin]e, ca un cerc de prieteni, ca ni[te mon[tri optimi[ti. Cine? Tu [i cu mine. Oare ce faci acum? {i ce s\ însemne faptul c\ Walburga pare s\ o fi luat razna? Apoi: desigur, nu m\ pot g`ndi prea mult la toate astea. Anselmo venea s\ m\ urm\reasc\ în timp ce desenam. În cea mai mare parte a timpului nu vorbea, dar parc\ ar fi avut ceva s\-mi spun\. Într-o zi, c`nd încercam s\ fac o copie atent\ a inscrip]iei latine[ti cu scrierea ciudat\ de deasupra arcadei, mi-a spus: - În zona asta, mai s`nt inscrip]ii aproape identice [i deasupra altor u[i: una în biserica din satul de la poalele dealului [i una în catedrala din Jaca. Mai e una într-un castel, nu departe de-aici, spre sud. - U[a asta îmi aminte[te de o legend\ care pentru mine a însemnat mult, am spus. Despre cum, pentru a te întoarce în Gr\dina Paradisului, trebuie s\ dai ocol lumii [i s\ intri pe u[a din dos. - Gr\dina Paradisului nu exist\! a spus el. - Asta e o u[\ - gr\dina o por]i în tine, am spus. - Da? a spus el. - De ce Sf`ntul Francisc nu [i-a continuat pelerinajul spre Santiago, de ce s-a întors din drum? am întrebat. - }i-am spus, pentru c\ s-a îmboln\vit. - Boala asta a fost înainte de a c\p\ta stigmatele, sau dup\? - Cred c\ înainte. - Eu cred c\ oamenii n-ar trebui s\ se întoarc\. Cred c\ ar trebui s\ î[i continue drumul. Uit\-te la ce s-a înt`mplat cu stigmatele, cu cercul de prieteni ai lui Cristos!

este un oaspete excentric al unei petreceri tipic engleze[ti. Este o frumoas\ poveste de dragoste între Max, un t`n\r student englez, specializat în fizic\ [i biologie, [i Eleanor, antropolog german cu origini evreie[ti. Destinul tumultuos al celor doi se intersecteaz\ cu evenimentele majore ale secolului al XX-lea (al Doilea R\zboi Mondial, dictatura lui Stalin, r\zboiul civil din Spania etc.) [i cu descoperirea unora dintre cele mai r\sun\toare teorii [tiin]ifice (teoria psihanalitic\, teoria relativit\]ii, inventarea bombei atomice). Roman complex, cu o tram\ narativ\ sofisticat\, Mon[tri plini de speran]\ surprinde reac]iile umane în fa]a violen]ei istoriei. Nicholas Mosley scrie un adev\rat roman de idei, în care analizele [i teoriile savante se împletesc cu o pasionant\ poveste de iubire.

mon[tri

Nicholas Mosley este descendentul unei vechi familii aristocratice engleze[ti. El este fiul lui Oswald Mosley [i al Cynthiei Curzon, fiica Marchizului Curzon de Kedleston, vicerege al Indiei. Tat\l s\u este fondatorul Uniunii Fasciste Britanice [i a fost cunoscut drept unul dintre cei mai aprigi sus]in\tori ai lui Hitler [i Mussolini. Scriitorul î[i va face studiile la Eton [i la Oxford, iar în timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial va fi deta[at în Italia [i va primi Crucea Militar\ pentru curaj în lupt\. Mai t`rziu, Nicholas Mosley va critica aspru preferin]ele politice ale tat\lui s\u în biografiile dedicate de el istoriei familiei Mosley. A publicat treisprezece romane, iar în 1990 a ob]inut Whitbread Prize pentru romanul Mon[tri plini de speran]\. Romanul Mon[tri plini de speran]\ este un adev\rat tur de for]\ - unul în care Albert Einstein ironizeaz\ cu non[alan]\ un amfiteatru plin cu nazi[ti, iar Wittgenstein