Occidentul Romanesc

Ziar

GRATUIT Martie, 2011

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com ZIAR INDEPENDENT

Nr. 1/2011

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Pregătiri de atac în Libia

Diplomaţie

„În primul rând doresc să adresez felicitări cu ocazia zilei de 1 Martie şi desigur 8 Martie, tuturor femeilor românce din Spania şi de pretutindeni...”

Pag. 23

„Teama că liderul libian este pe punctul de a-şi măcelări propriul popor este împărtăşită de numeroase state. În culisele Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, în care Libia este tema principală de discuţie, se conturează deja perspectiva unei intervenţii militare internaţionale în ţara africană.”

Pag. 05

România

„Legislativul a decis că Guvernul îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului asupra Codului Muncii pe 8 martie, începând cu ora 10:00.”

Pag. 09

Rubrica permanentă

„În pofida multor valuri naţionaliste, vorba cea mai dulce oricărui grai este hărăzită pentru noi, românii de pretutindeni, să ne exalte, să ne emoţioneze, să ne irite şi să ne apese, conştient sau incoştient, după îndelungata şi poate nedreapta ei nestatornicire.”

Pag. 11

Ştiri externe

„La decernarea Premiilor Academiei Americane de Film, care a avut loc luni 28 februarie, marele câştigător al categoriei, cu 4 statuete câştigate a fost desemnat...”

Pag. 14 Sfatul psihologului

„Numai mamele vor putea să descrie o femeie unui băiat, numai taţii vor fi cei care îi vor putea explica fetei ce gândesc bărbaţii.

Poate este una dintre cele mai dificile discuţii pe care le-ai purtat vreodată şi asta nu din cauza...”

Pag. 16

Tradiţii româneşti

„De la Iaşi, trimitem tuturor românilor din Spania un mărţişor virtual însoţit de urări de sănătate, putere de muncă, multă iubire şi unitate şi nu uitaţi să vă faceţi timp să vizitaţi împreună cu copiii voştri, expoziţiile organizate în luna martie...”

Pag. 24 En castellano

Pag. 20

„Por encima de todo, sus paisajes. Es necesario que el resto de Europa conozca Rumania, es un país muy bello. La primera vez que estuve de viaje entre Bucarest camino de Timisoara pasé por pueblos que eran idénticos a mi tierra ­Asturias.”

În martie, Occidentul Românesc poartă culoarea Mărţişorului!

02

Informaţii şi adrese utile

Certificat de naştere

Documente necesare pentru ÎNSCRIEREA CERTIFICATULUI DE NAŞTERE SPANIOL şi obţinerea unui CERTIFICAT DE NAŞTERE ROMÂNESC: 1. Certificatul de naştere spaniol eliberat de Registrul Civil, legalizat cu apostila de la Haga la Tribunalul Superior de Justiţie 2. Certificatele de naştere ale părinţilor 3. Certificatul de căsătorie românesc (pentru cei căsătoriţi) 4. Sentinţa de divorţ (dacă este cazul) 5. Certificat de deces (dacă este cazul) 6. Paşapoarte/cărţi de identitate ale părinţilor valabile NOTĂ: • Documentele sus menţionate vor fi prezentate atât în original cât şi fotocopii • Documentele pot fi depuse de un singur părinte • Certificatul spaniol va fi tradus în limba română la un traducător autorizat de către M ­ inisterul Justiţiei din România • În cazul în care unul dintre părinţi nu este român va trebui să aducă certificatul de naştere legalizat cu apostila de la Haga dacă ţara din care provine a semnat Convenţia de la Haga, sau legalizat de MAE străin şi supralegalizat de MAE român, în caz contrar (ţara nesemnatară a Convenţiei).

• În cazul în care părinţii sunt căsătoriţi în Spania şi au certificat de căsătorie spaniol ei vor trebui în prealabil să transcrie acest certificat şi să obţină certificatul de căsătorie românesc • Lipsa unuia dintre documentele de mai sus duce la respingerea dosarului.

Certificat de căsătorie

NOTĂ: • Documentele sus menţionate vor fi prezentate atât în original cât şi fotocopii şi pot fi depuse de către un singur soţ • Certificatul spaniol va fi tradus în limba română la un traducător autorizat de către M ­ inisterul Justiţiei din România • În cazul în care unul dintre soţi nu este român va trebui să aducă certificatul de naştere legalizat cu apostila de la Haga - dacă ţara din care provine a semnat Convenţia de la Haga, sau legalizat de MAE străin şi supralegalizat de MAE român, în caz contrar (ţara nesemnatară a Convenţiei).

• Lipsa unuia dintre documentele de mai sus duce la respingerea dosarului.

Certificat de deces

Documente necesare pentru ÎNSCRIEREA CERTIFICATULUI DE DECES SPANIOL şi obţinerea unui CERTIFICAT DE DECES ROMÂNESC: 1. Certificatul de deces spaniol eliberat de Registrul Civil legalizat cu apostila de la Haga la Tribunalul Superior de Justiţie 2. Certificat de naştere decedat 3. Certificat de căsătorie decedat 4. Paşaport sau carte de identitate decedat 5. Paşaport sau carte de identitate solicitant NOTĂ: - Documentele menţionate vor fi prezentate atât în original cât şi fotocopii - Certificatul spaniol va fi tradus în limba română la un traducător autorizat de către M ­ inisterul Justiţiei din România

Obţinere acte de stare civilă duplicat şi cazier judiciar din România

Documente necesare pentru ÎNSCRIEREA CERTIFICATULUI DE CĂSĂTORIE SPANIOL şi obţinerea unui CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE ROMÂNESC: 1. Certificatul de căsătorie spaniol eliberat de Registrul Civil legalizat cu apostila de la Haga la Tribunalul Superior de Justiţie 2. Certificate de naştere soţi, în original şi fotocopie 3. Paşapoarte/cărti de identitate soţi valabile 4. Sentinţa de divorţ definitivă, în cazul în care un soţ a mai fost căsătorit 5. Certificat de deces, în cazul în care un soţ a mai fost căsătorit

1. CERTIFICATUL DE NAŞTERE DE TIP INTERNAŢIONAL CU APOSTILA DE LA HAGA Persoanele care deţin certificat de naştere de tip vechi sau care l-au pierdut îl pot obţine prin intermediul consulatului - perioada de obţinere fiind de 3 luni.

2. CERTIFICATUL DE CĂSĂTORIE DE TIP INTERNAŢIONAL CU APOSTILA DE LA HAGA Persoanele care deţin certificat de căsătorie românesc de tip vechi sau care l-au pierdut îl pot obţine prin intermediul consulatului - perioada de obţinere fiind de 3 luni.

3. CAZIER JUDICIAR CU APOSTILA DE LA HAGA Se poate obţine prin intermediul consulatului iar termenul de soluţionare este de 3 luni. Solicitarea se face personal.

OBŢINEREA PAŞAPORTULUI SIMPLU Paşaportul simplu, se eliberează cetăţenilor români cu domiciliul în ­România (conform legii, o persoană poate avea un singur domiciliu şi mai multe reşedinte temporare) şi cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate.

Noua procedură de eliberare a paşapoartelor electronice şi a titlurilor de călătorie presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul consulatului, inclusiv a minorilor, având în vedere că este necesară prelevarea amprentelor, fotografia şi semnatura digitală. De asemenea, este necesară prezentarea în original a tuturor actelor necesare eliberării documentelor de călătorie.

Documente necesare: • Cererea tip; • Cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau, după caz, buletinul de identitate, aflate în termen de valabilitate, în original. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptată doar dacă este însoţită de certificatul de naştere, în original; • Paşaportul anterior, dacă este cazul; • În cazul declarării furtului/pierderii paşaportului simplu, este necesară prezentarea dovezii eliberate de organele de poliţie a statului de reşedinţă cu traducerea efectuată de un traducător autorizat; • În cazul distrugerii paşaportului simplu, se va prezenta paşaportul distrus sau deteriorat

împreună cu minorul; • certificatul românesc de naştere al minorului, în original; • paşaportul anterior, dacă este cazul; • cărţile de identitate ale părinţilor sau a reprezentantului legal, aflate în termen de valabilitate, în original; • certificatul de deces, hotărârea judecătorească de încredinţare a minorului rămasă definitivă şi irevocabilă, în original şi copie xerox, în cazul în care se prezintă doar declaraţia unuia dintre părinţi.

Termen de eliberare: maximum 3 luni de zile de la data depunerii cererii Obţinerea paşaportului pentru minorii în vârstă de peste 14 ani: • Cererile care privesc eliberarea paşaportului simplu pentru minorul în vârsta de peste 14 ani se formulează de către minor, în prezenţa ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal; • Cererile pot fi formulate doar în prezenţa unui singur părinte atunci când este împuternicit de către celălalt părinte prin procură specială, autentificată în ţară de notarul public, iar în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, ori când există acordul scris al acestuia, autentificat în aceleaşi condiţii; • Atunci când, din

sau fragmente din acesta, cu condiţia ca acestea să cuprindă elemente care să facă posibilă identificarea documentului; Termen de eliberare: maximum 3 luni de zile de la data depunerii cererii.

Obţinerea paşaportului pentru minorii sub 14 ani: • Cererile care privesc eliberarea paşaportului simplu pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani se formulează de către ambii părinţi, de părintele supravieţuitor, de părintele căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, de reprezentantul legal; • Cererile pot fi formulate doar de către unul dintre părinţi atunci când este împuternicit de către celălalt părinte prin procură specială, autentificată în ţară de notarul public, iar în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ­României, ori când există acordul scris al acestuia, autentificat în aceleaşi condiţii; • Atunci când, din motive obiective, nici unul dintre părinţi nu se poate prezenta la misiune/oficiu, cererile prevăzute mai sus, pot fi formulate de o persoană împuternicită de către părinţi prin procură specială, autentificată în ţară de notarul public, iar în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, care se prezintă

motive obiective, nici unul dintre părinţi nu se poate prezenta la misiune/oficiu, cererile prevăzute mai sus, pot fi formulate în prezenţa unei persoane împuternicită de către părinţi prin procură specială, autentificată în ţară de notarul public, iar în străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, care se prezintă împreună cu minorul; • Cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, aflate în termen de valabilitate, în original. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptată doar dacă este însoţită de certificatul de naştere, în original; • Paşaportul anterior, dacă este cazul; • Declaraţia autentificată a ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal, care să ateste acordul cu privire la eliberarea unui paşaport simplu pentru minor; • Certificatul de deces, hotărârea judecătorească de încredinţare a minorului rămasă definitivă şi irevocabilă, în original şi copie xerox, în cazul în care se prezintă doar declaraţia unuia dintre părinţi; • Cărtile de identitate valabile ale părinţilor, în original.

Termen de eliberare: maximum 3 luni de zile de la data depunerii cererii.

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ­ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI

Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034-913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@ consuladoderumania.e.telefonica.net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Petre Constantin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: ­Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@­telefonica.net.

Site: http://www.­barcelona.mae.ro/ •Consul General: Radu I­ onescu.

•Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña ­(Barcelona, ­Girona, Lleída, ­Tarragona), Insulele Baleare.­ Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www.sevilla.mae.ro. •Consul General: Monica Ştirbu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Andalucía ­(Huelva, Cádiz, Málaga, ­Sevilla, ­Córdoba, Jaén, ­Granada, Almería), M ­ urcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •E-mail: cgrumaniabilbao@­ telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Florin ­Ghica. •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, ­Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006. •Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351, 964203342, 964206764. Fax: 0034964257053. E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@telefonica.net.

Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile ­Valencia, ­Castellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: ­secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779.

•Program: luni-­vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la ­Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ­ARAGON (Provinciile ­Zaragoza, H ­ uesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751.

E-mail: cruciudadreal@telefonica.net.

•Viceconsul: Eliza ­Diaconescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha ­(Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), ­Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •E-mail: ­consuladomurcia@­xplorasolutions. com. •Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean EDITORI: Ana-Maria Marinescu (Spania) Dan Caragea (Portugalia) George Roca (Australia) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Chicago) Viorel Roman (Germania) REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian Ioanovici (Spania)

REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca) Mircea Fluieraş (Málaga) SPECIALIŞTI: Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CORESPONDENŢI: Dan Brudaşcu (Cluj-Napoca) Dona Tudor (Bucureşti) Rodica Elena Lupu (Bucureşti) Sebastian Rus (Boston) Tiberiu Grădiştean (Timişoara) Vasile Mureşan (Chicago) CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com

Tipărit la: FED Print ISSN 2069 – 8801

Înainte de toate

Deschideţi puşcăriile, România se mută după gratii!

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Şpaga din vamă Era simplu să iei mită la vamă, atunci când chiar şeful te anunţa dacă vine vreun control de la Bucureşti. Asta reiese din stenogramele date publicităţii zilele trecute de procurorii DNA, care prezintă metodele prin care era luată şpaga. În dialogul lucrătorilor vamali, banii primiţi de la traficanţii de ţigări erau numiţi omenie, iar dacă erau prea mulţi şi nu puteau fi ascunşi cum trebuie, erau băgaţi sub preş.

Să treci graniţa prin vămile din vestul ţării cu ţigări netimbrate, provenite din ­Serbia, nu era nicio problemă dacă aveai bani sau diverse produse pentru vameşi şi poliţiştii de frontieră. Trecerea cu vederea a unui cartuş de ţigări costa un euro, iar a unui bax – 50 de euro. Potrivit procurorilor anticorupţie, lucrătorii vamali primeau banii „în mod firesc”, „fără a încerca să ascundă actul ilegal”.

Aveau mai multe metode. În unele cazuri traficantul punea banii în portbagaj, la vedere, iar vameşul îi lua atent. Îi ţinea în pumnul strâns şi făcea câteva mişcări ca şi când ar fi verificat maşina. Tot timpul, lucrătorul vamal avea grijă să ţină banii în palmă până în momentul în care îi punea în buzunar, pentru a evita ca acest gest să apară înregistrat pe camerele de luat vederi. În alte situaţii, banii erau puşi sub scaunul din dreapta faţă

al autoturismului care transporta ţigările, de unde vameşul îi lua cu aceeaşi precauţie.

O altă metodă implica şi o a treia persoană. Traficanţii de ţigări veneau însoţiţi de femei. Acestea coborau din maşină, îşi desfăceau poşeta simulând că fac acest gest pentru efectuarea controlului, iar vameşul introducea mâna şi lua suma de bani lăsată intenţionat la vedere.

Când exista pericolul unui control, niciun traficant de ţigări nu mai scăpa. Procurorii arată că tocmai şeful unor Puncte de Trecere a Frontierei, anunţa „iminenţa unor controale pe linie ierarhică, scopul fiind acela de a nu se periclita activitatea infracţională şi traficul de ţigări”.

Moarte şi şpagă A luat doctorul cutărescu şpagă! La vamă se ia şpagă! Şi ce e nou aici ?! Sincer, după şpaga la găleată în vămile Schengen ale României, chiar nu mă mai miră nimic în materie de şpagă. În România, şpaga e politică şi filosofie de stat şi te miri doar că a luat cineva măsuri după 20 de ani...

Se dă şpagă! În vamă se ia şpagă! La spital se ia spaga!

Permiteţi-mi să zâmbesc. Şi amar. Şi trist. Ce e nou?! De multe ori am avut impresia că ­România este făcută numai din şpagă şi dacă ar lua cineva românilor şi ultima „metodă” de a-şi rezolva problemele, starea naţiunii s-ar înrăutăţi brusc şi grav. Cum ar putea trăi românii din România, din Spania sau Italia fără şpagă?!

Oricum, la isteria şpăgilor din aceste zile nu-mi vine să exclam decât: Deschideţi puşcăriile, România se mută după gratii!

Dacă de la şpaga din vămi nu moare nimeni, în spitale, treaba cu şpaga e mult mai delicată. La mijloc e vorba de vieţi, de sănătate. A dumneavoastră, a copiilor, părinţilor şi

bunicilor noştri rămaşi acasă. Şpaga la spital e o chestiune aparte. Aici, cam toţi o dau, aproape toţi o iau. Problema gravă apare când actul medical e condiţionat de şpagă şi când viaţa sau dreptul la viaţă e condiţionat de şpagă. Dacă în vamă miza e fentarea statului, în spitale jocul e de multe ori de-a viaţa.

Poate că mult mai grav decât că a fost prins doctorul cutare sau cutărică luând şpagă este faptul că era de notorietate de la Ministerul Sănătăţii în jos acest lucru şi, ani la rând, nimeni nu a luat nicio măsură. În cursurile de etică medicală se spune că atenţiile venite din partea pacienţilor nu trebuie refuzate. Cândva, o somitate din medicina clujeană spunea studenţilor săi că a accepta un dar de la pacienţi face parte din tratament. Şi dădea exemplul unei bătrane care i-a oferit o bucată de slănină în timp ce era la ora de vizită în salon. Medicul a servit bucuros şi i-a spus femeii că e cea mai bună slănină pe care a mâncat-o vreodată. Iar bătrânica a fost fericită că l-a mulţumit pe doctor şi a fost convinsă că toată atenţia doctorului este îndreptată spre ea atunci când ajunge la căpătâiul ei.

Din păcate, astăzi, dacă o bătrânică ar îndrăzni să dea anumitor medici o bucată de slănină, i s-ar reproşa că-i jigneşte, replică primită şi dacă bătrânica ar oferi 10 lei.

Pentru ea, 10 lei sunt o avere, pentru unii doctori e o jignire. Şpaga a ajuns insuportabilă în România pentru că e impusă cu tupeu. Dar şi în Spania sau Italia. Eşti vânat pentru şpagă, aceasta fiind o a doua sursă de venit.

Mulţi profesionişti şi-au călcat peste mândria şi orgoliul lor, au uitat ce înseamnă cuvântul demnitate şi acum stau speriaţi pentru că nu ştiu cine

va urma şi din ce domeniu, la puricat. În ceea ce priveşte sistemul sanitar din România, tratamentul şpăgii e unul singur: privatizarea.

Un manager de spital privat ar scăpa imediat de incompetenţii, obraznicii şi leneşii spitalelor româneşti. Ar avea grijă să aibă medici suficienţi pentru toate specialităţile, ar fi atent la cheltuieli, s-ar strădui să-şi îngrijească atent pacientul pentru ca acesta să nu fie nevoit să plece la clinicile medicale din vest.

2011, anul European al voluntariatului „Anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, prilej de a aduce în atenţie activitatea de voluntariat şi de a pune în practică valorile europene ale solidarităţii, toleranţei şi diversităţii, aducând beneficii atât persoanelor care se implică voluntar, cât şi comunităţilor în care aceştia trăiesc.”

Impresionant proiect, aş spune... Dar mă întreb câţi români din România, ­Spania, Italia şi nu numai, care nici după 20 de ani nu s-au debarasat de obiceiurile comuniste, de-a folosi şpaga, nepotismul, minciuna şi înşelătoria în in-

teresul personal, vor efectua o oră de voluntariat? Câţi români îşi vor dedica din timpul lor pentru a ajuta pe alţii necondiţionat? Sau a efectua diverse servicii în folosul comunităţii unde trăiesc? Având în vedere mesajele, sesizările şi scrisorile primite la redacţie, toate despre cum se trădează românii între ei, cum se escrochează unii pe alţii pentru bani, este prematur să spun că se vor găsi mulţi voluntari printre românii din Spania, respectiv, Coslada, Alcalá de Henares sau alte locaţii de unde ne parvin săptămânal situaţii de escrocherii şi vânare de şpagă între români. Comunismul a trecut, obiceiurile însă, au rămas. Şi încă sunt la mare vogă pentru unii care nu au auzit niciodată de demnitate, cinste, seriozitate şi minim de bun simţ. Iar ca să efectueze voluntariat, să mute două paie de colo până colo fară plată, e de domeniul fantasticului.

Doamnelor, domnilor, să fim serioşi!

La unii români italieni şi spanioli trebuie mai întâi şi de toate să le fie sădită mentalitatea occidentală în sânge, timp în care în România să aibă loc o schimbare la faţă a

03 acesteia...

Să nu mai existe motive ca românul să claxoneze la intersecţie, să alerge după metroul ce tocmai se pregăteşte să plece din staţie, să arunce mucurile de ţigară pe jos, să nu mai înjure în mijloacele de transport, să nu-şi mai vorbească de rău aproapele.

Atunci, românii vor ajunge ceea ce ne dorim cu toţii să fie.

Nu pot decât să propun unor români de prin Spania sau Italia să ia avionul până la ­Berlin, Köln sau oricare alt oraş din Germania. Şi să petreacă o săptămână acolo.

Nu prin zonele turistice sau comerciale renumite, ci pe drumurile de rând pe unde neamţul face jogging în fiecare dimineaţă, prin parcurile unde aleargă după câini să strângă mizeria acestora în punguţă, prin metroul cu care se deplasează zilnic la serviciu.

Atunci, românii vor ajunge ceea ce ne dorim cu toţii: occidentul trăit pe propria piele nu perceput din poveştirile altora, de la televizor sau din ziar. Ceea ce nu realizăm însă este că, schimbarea trebuie să pornească de la fiecare dintre noi, fie că trăim în Italia, ­Spania sau pe alte continente şi nu din fruntea ţării.

Dar, iar alergăm după curcubeul care nu se mai arată la orizont. Nici după 20 de ani de aşteptare...

04

Evenimente Madrid

1 Martie, sărbătorit la Asociaţia Românilor din Comunitatea Madrid Sâmbătă, 26 februarie 2011, a avut loc la sediul Asociaţiei ­Românilor din Comunitatea ­Madrid, Calle Alcala, nr. 20, etaj 5/504, Madrid, celebrarea Zilei Mărţişorului, simbol al sosirii primăverii în România.

Au participat copii de toate vârstele împreună cu părinţii, precum şi tineri români şi spanioli. Împreună s-au bucurat de atmosfera de sărbătoare şi veselie în care s-au confecţionat de către copii mărţişoare tradiţionale. Copiii au recitat poezii şi au cântat iar surpriza evenimentului a fost prezenţa micuţului şi talentatului Andrei Lucaciu care a interpretat mai multe piese muzicale în limba română şi spaniolă. La final, s-a realizat o expoziţie cu felicitările şi mărţişoarele confecţionate de către copiii participanţi.

8 Martie la Ambasada ­României de la Madrid

Şi în acest an, Ambasada ­României la ­Madrid are plăcerea de a adresa doamnelor din comunitatea românească din Spania invitaţia de a sărbători împreună Ziua Femeii, sâmbătă, 5 martie, începând cu orele 11:00, la sediul Ambasadei.

Cu această ocazie, împreună cu WSC International, vă invităm pentru al 3-lea an consecutiv la o nouă sesiune specială de formare adresată exclusiv doamnelor şi care îşi propune să abordeze o tematică legată de rolul pe care femeia îl desfăşoară în cadrul

campaniilor de voluntariat, în contextul 2011 Anul European al Voluntariatului.

Pentru partea practică, care se va derula sub forma unui exerciţiu de grup, organizatorii adresează rugamintea ca participantele să aducă fiecare un mic obiect simbolic şi reprezentativ pentru primăvară, urmând ca la finalul exerciţiului să aibă loc, prin tragere la sorţi, un schimb al acestor obiecte între doamnele prezente.

Totodată, participantele vor fi încurajate să împărtăşească colegelor o reţetă tradiţională

românească. În deschidere, va fi inaugurată expoziţia „Pictural şi decorativ, figurativ şi abstract în viziunea copiilor” realizată din lucrări ale copiilor participanţi la atelierul de artă plastică, organizat săptămânal în Ambasadă, sub îndrumarea scenografei Romana ­Preoteasa.

Partener în organizare este Asociaţia Românilor din Comunidad de Madrid.

Vă rugăm să confirmaţi participarea dumneavoastră la adresa: camelia.teodorescu@­ embajadaderumania.es.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, Centrul HispanoRomân are plăcerea de a vă invita miercuri, 9 martie, la ora 18.00, la vernisajul Expoziţiei de vestimentaţie croşetată. Expun creatorii populari Violeta Palii, din Republica Moldova, şi Dana Adascăliţei, din România. Expoziţia include rochii de damă croşetate, precum şi hăinuţe pentru copii.

Activitatea este realizată cu ajutorul Asociaţiei ART-Meşteşugurile Prutului, cu sediul în Iaşi, organism care colaborează cu CEPI de mai bine de doi ani, sprijinind în mod constant efortul Centrului Hispano-Român din Coslada în vederea promovării obiceiurilor şi tradiţiilor populare româneşti.

Expoziţie de vestimentaţie croşetată

Ziua Femeii la Asociaţia Comunităţilor de ­Emigranţi din Spania Cu ocazia zilei internaţionale a femeilor, Asociaţia Comunităţilor de Emigranţi din Spania, organizează lansarea volumul de poezii cu titlul ,,Drumeţ la porţi de toamnă” a poetei, ­Daniela Popescu Stroe.

Evenimentul, care va avea loc în data de 8 Martie 2011, ora 20ºº, la Centrul Civic El Cerro, calle Manuel Azaña s/n, ­Coslada, va fi onorat de prezenţa editorului Rodica ­Elena Lupu şi a poetului ­Dănuţ ­Alexandru Jercan.

Prin volumul de poezii „Drumeţ la porţi de toamnă”, po-

eta Daniela Popescu Stroe, îşi propune să sensibilizeze cititorul faţă de problemele cu care se confruntă lumea, să le vorbească despre sacrificiu, despre nobleţea care nu se pierde chiar şi în cele mai grele clipe ale vieţii, despre dragostea pură şi veşnică care dăinuieşte pe pământ în singura fiinţă, mama. Întregul volum de poezii este o incursiune în propria viaţă şi o invitaţie la incursiune a tuturor celor care tânjesc după sensibilitatea şi protecţia maternă.

Atmosfera deosebită a eve-

nimentului va fi întregită de prezenţa soliştilor: Anca ­Moiseanu, Robert Şisu şi Cvintetul Acorde care vor aduce un plus de sensibilitate.

Fondurile obţinute în urma organizării acestui eveniment, vor fi donate Centrului social pentru copii, GOD CARES din Kongola - Namibia, pentru dotarea cu aparatură medicală a clinicii din interiorul centrului care acordă asistenţă medicală pentru mai mult de 2000 de persoane, centru construit de un grup de români voluntari.

Diplomaţie

05

Salutări de primăvară

Rep.: Doamnă Ambasador Maria Ligor, care sunt proiectele pentru anul 2011 cu privire la activităţile misiunii diplomatice în Spania?

Maria Ligor: Dacă anul trecut a fost un în care a trebuit să răspundem aşteptărilor legate de desfăşurarea preşedenţiei spaniole a Consiliului Uniunii Europene şi să ne organizăm astfel încât să putem participa la un număr cât mai important de reuniuni (peste 400 organizate în Spania) anul acesta

putem să ne reluăm modul obişnuit de lucru concentrându-ne pe relaţia bilaterală şi pe aspectele legate de prezenţa românilor în Spania. În acest sens aş putea spune că unul dintre obiectivele noastre este să dăm mai multă vizibilitate parteneriatului de factori existent între cele două ţări. Vom continua cooperarea aprofundată pe două domenii principale şi anume, munca şi cooperarea în domeniul muncii şi cooperarea în materie de

afaceri interne, iar în privinţa componenţei economice a activităţii noastre, dorim să sprijinim continuarea tendinţelor de consolidare a exporturilor româneşti pe piaţa spaniolă care a înregistrat o evoluţie spectaculoasă în ultimii doi ani şi, de asemenea, activitatea de investiţii în România.

Aşteptăm confirmarea unor proiecte importante de investiţii în domeniul energiilor renovabile, a industriei auto şi aeronautice.

Rep.: Care sunt cele mai importante proiecte de cooperare ale Ambasadei României la Madrid în ceea ce priveşte comunitatea româneasca din Spania respectiv, organizaţiile româneşti din această ţară?

M.L.: Abordarea noastră în raport cu comunitatea, cu mediul asociativ din Spania este de disponibilitate, de sprijin pentru proiectele pe care organizaţiile româneşti, asociaţiile sau chiar bisericile le au şi de colaborare efectivă în realizarea acestor proiecte. Aceasta este de fapt principala linie de acţiune pe care o vom urmări şi o vom continua şi în acest an. Avem un număr împortant de proiecte, de propuneri formulate de asociaţii şi pe măsură ce aceste proiecte vor prinde contur, ne vom asigura că ele vor beneficia de atenţia şi sprijinul Ambasadei. În privinţa stabilirii priorităţilor, a determinării subiectelor de interes, trebuie să menţionez existenţa şi funcţionarea Grupului de dialog. Am avut recent o nouă reuniune a acestui grup şi considerăm că este un instrument fundamental pentru menţinerea contactului cu comunitatea.

Rep.: Statistic, românii reprezintă cea mai mare comunitate de imigranţi din Spania. În condiţiile de criză economică, care este situaţia actuală a integrarii acestora în societatea spaniolă?

M.L.: Ca o evaluare de ordin general aş putea să spun că românii sunt destul de bine integraţi şi fac parte din societatea Spaniei cu bunele şi cu relele

acestei societăţi. Sunt subiect al evoluţiilor din societate.

Din păcate sunt şi români afectaţi de criza economică, ca de altfel majoritatea societăţii spaniole. Una din problemele deosebite pe care unii dintre români o întâmpină în Spania, este cea a şomajului, rata de şomaj în rândul românilor fiind mai mare decât cea a spaniolilor. Este posibil ca mulţi dintre concetăţenii noştri să se găsească şi în economia bazată pe munca la negru

şi acest aspect este un pericol pentru ei în primul rând, pentru că în situaţia aceasta nu beneficiază de protecţie socială. Dar trebuie amintit şi faptul că aproximativ 300 de mii de români sunt angajaţi cu contract, contribuie la sistemul de asigurări sociale şi aproximativ 100 de mii de români sunt înregistraţi în căutarea unui loc de muncă. Pe ansamblu, integrarea românilor în Spania este bună. Fenomenele de infracţionalitate pe care le cunoaştem şi de care nu suntem mulţumiţi, sunt respinse de majoritatea comunităţii româneşti. Legat de aceste aspecte, trebuie să fim atenţi şi la reacţia spaniolilor.

Din păcate au apărut deja diferite manifestări xenofobe în campania electorală din regiunea Catalonia. Suntem foarte atenţi şi monotorizăm toate aceste manifestări pentru că este o evoluţie preocupantă.

Rep.: În luna mai a acestui an, se vor desfăşura alegerile locale. Există posibilitatea implicării românilor în cursa electorală?

M.L.: Categoric că există această posibilitate din punct de vedere a condiţiilor legale.

Românul are dreptul dobândit în urma aderării la UE de a participa la alegerile municipale ca şi la cele europene.

Există un interes în creştere în rândul românilor pentru a vota, pentru a se înscrie în registrul electoral. Un alt aspect este desigur includerea candidaţilor români pe listele locale, un proces aflat în plină desfăşurare. În acest moment nu putem anticipa dacă vom avea sau nu candidaţi români.

La alegerile de acum patru ani, au existat câteva situaţii de acest gen care sperăm să se multiplice pentru scrutinul din luna mai 2011. Trebuie încurajată participarea la vot pentru că este o formă de a ne manifesta, de-a fi vizibili

în peisajul civic şi politic din această ţară, o formă de integrare până la urmă.

Rep.: A fost lansat proiectul european: Anul European al Voluntariatului 2011. Cum consideraţi că vor primi românii din Spania acest proiect? Îl vor privi ca pe un proiect de „muncă patriotică” sau vor înţelege că învăţând a oferi o parte din timpul şi profesionalismul lor necondiţionat comunităţii în care trăiesc, înseamnă de fapt solidaritate şi toleranţă, aducând beneficii morale atât lor cât şi comunităţii din care fac parte?

M.L.: Am foarte mare încredere în reacţia înţeleaptă a comunităţii noastre din Spania.

Cred că oamenii au învăţat deja sau au văzut în Spania valoarea voluntariatului, a gestului pe care îl faci în mod absolut gratuit fără alte recompense decât cea morală, sau satisfacţia lucrului bine făcut pentru ceilalţi. De aceea cred că reacţia va fi cea aşteptată. De altfel, eu cred că numărul ridicat de asociaţii şi organizaţii româneşti din Spania reprezintă un indicator şi asupra gradului de interes.

Sigur, nu suntem naivi şi ştim foarte bine că sunt foarte mulţi români care nu doresc să participe la activităţile asociaţiilor sau la proiecte de voluntariat, însă eu cred că trebuie evidenţiată contribuţia voluntarilor şi poate prin exemplul acestora vom reuşi să determinăm pe cât mai mulţi români să facă gestul acesta de participare în primul rând şi de sprijin pentru celălalt fără a aştepta o recompensă.

Rep.: Ce doriţi să transmiteţi cititorilor, respectiv femeilor românce prin intermediul publicaţiei noastre la început de primăvară 2011?

M.L.: În primul rând doresc să adresez felicitări cu ocazia zilei de 1 Martie şi desi-

gur 8 Martie, tuturor femeilor românce din Spania şi de pretutindeni. Este o ocazie minunată de a ne aminti de sensul acestor sărbători şi de modul cum le aniversăm în ţară. Suntem conştienţi cu toţii că suntem într-o perioadă de criză prelungită. Aproape că ne-am obişnuit cu persistenţa acesteia, devenind modul nostru de viaţă, dar cu toate acestea mesajul meu ar fi în sensul consolidării încrederii în sine, pentru că şi această situaţie tulbure în care ne aflăm trebuie să ne întărească. Trebuie să regăsim acele resurse pentru a vedea drumul înainte şi ieşirea din această paranteză a vieţii în care ne aflăm cu toţii.

K.K.N.

Pentru comunitate

06

Înscrieri la cursul de l­egislaţie spaniolă ­„Cunoaşte-ţi legile!”

Ajuns la cea de-a cincea ediţie, „Cunoaşte-ţi legile!” (“Conoce tus leyes”) este un curs gratuit de legislaţie, care oferă posibilitatea participanţilor de a se familiariza cu legile şi principiile legislative pe care se bazează societatea spaniolă, tratând în mod spe-

cial teme de interes general pentru imigranţi.

Cu o durată de nouă ore, cursul este susţinut (în limba spaniolă) de avocaţi de prestigiu din Baroul de avocaţi din Madrid şi se va desfăşura în toate centrele hispano din capitală.

Absolvenţii cursului vor pri-

mi o diplomă oficială de la Comunitatea Madrid.

Cei interesaţi se pot înscrie, la orice centru hispano din Madrid sau la numărul de telefon 012. Recomandăm Centrul Hispano-Român din Coslada, unde vă puteţi înscrie telefonic, personal sau via e-mail.

Când? Sâmbătă, 26 martie, 2 şi 9 aprilie, între orele 17:00 şi 20:00 Unde? La Centrul HispanoRomân din Coslada (Travesía del Curtidor, 1; E-mail: ­c e n t r o h i s p a n o r u m a n o @ ­­ madrid.org, Tel. 91.674.12.63)

“¡Aprendamos Rumano!” ­­ “Să învăţăm ­româneşte!”

Din luna martie, Centrul ­Hispano-Român din ­Coslada îşi îmbogăţeşte oferta de activităţi cu un nou curs – “Să învăţăm româneşte!”, adresat, în special, copiilor români născuţi în Spania, în familii mixte, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani.

Cursul va fi predat, pe bază

de voluntariat, de ­Luminiţa Cojocaru, şi va avea loc o dată pe săptămână – joia, de la 17:30 la 18:30.

Persoanele interesate, trebuie să-şi înscrie copiii personal la CEPI din Coslada.

Numărul locurilor este limitat, iar cursul este gratuit.

SCRIE UN ARTICOL ŞI POŢI CÂŞTIGA O EXCURSIE LA BRUXELLES! Agenţia Regională pentru Imigraţie şi Cooperare din cadrul Comunităţii Madrid (Agencia Regional para la Inmigración y la Cooperación de la Comunidad de Madrid) a prezentat luna trecută proiectul european “Citizens for United Europe” („Cetăţeni pentru o Europă unită”), aflat în plină desfăşurare.

Printre alte activităţi, proiectul include un concurs de proză scurtă cu tema „Cetăţenii şi instituţiile europene”.

Data limită de trimitere a lucrărilor este 18 martie. Se admit mai multe articole ale aceluiaşi candidat, scrise în limba spaniolă.

Câştigătorii (cinci la număr) vor fi premiaţi cu o excursie de un sfârşit de săptămână la Bruxelles, pentru a cunoaşte instituţiile europene.

Pentru mai multe informaţii, puteţi accesa pagina web: www.madrid.org/inmigramadrid.

Pagina mea

07

Interviu cu Daniel Velázquez, directorul celor două Centre Hispano-Române din cadrul Comunităţii Madrid:

„Românii sunt mândri, muncitori şi, într-o oarecare măsură, suspiciosi”

Ana-Maria Marinescu Spania

Una dintre figurile reprezentantive din peisajul imigraţiei române în Spania, directorul celor două Centre HispanoRomâne din cadrul Comunităţii Madrid, Daniel Feito, nu este nimeni altul decât celebrul cântăreţ din anii ’60, Daniel Velázquez. Un foarte bun cunoscător şi iubitor al culturii noastre, artistul a devenit un veritabil ambasador al culturii, limbii şi civilizaţiei române, sprijinind în mod constant colectivul compatrioţilor stabiliţi în Spania, comunitate care, în prezent, este cea mai numeroasă în rândul populaţiei de origine străină.

Reporter: Sunteţi directorul celor două Centre HispanoRomâne din cadrul Comunităţii Madrid şi, în prezent, vă ocupaţi în mod special de centrul din Coslada. În Spania este foarte cunoscut obiectivul de lucru al acestor centre (N.R. Centre de Participare pentru Integrarea Imigranţilor – CEPIs) însă, având în vedere că aceasta este o publicaţie internaţională, explicaţi-ne, pe scurt, ce este un CEPI hispano-român şi care este rolul dumneavoastră în cadrul acestuia.

Daniel Feito: Comunitatea Madrid este un pionier în ceea ce priveşte aceste centre, al căror obiectiv este integrarea în realitatea culturală şi socială spaniolă a colectivelor de imigranţi. În cadrul acestor instituţii, imigranţilor li se pun la dispoziţie o serie de mijloace şi strategii pentru ca integrarea lor să fie cât mai puţin traumatică cu putinţă.

La rândul nostru, noi, spaniolii, putem cunoaşte direct de la “sursă” obiceiurile şi cultura acestor comunităţi. Misiunea mea ca director este să coordonez diferitele departamente în vederea optimizării muncii lor.

Rep.: Se zvoneşte că, din moment ce România a aderat la Uniunea Europeană, centrele hispano-române ar trebui închise. Care este opinia dumneavoastră vis-à-vis de acest lucru?

D.F.: Consider că ne aflăm într-un moment deloc propice închiderii acestor centre. Comunitatea de români, cea mai numeroasă la nivel naţional, joacă un rol esenţial pe piaţa

muncii, prin urmare are nevoie de sprijinul ţării de adopţie pentru o integrare deplină. Ar fi o gravă eroare închiderea acestor centre şi, mulţumesc lui Dumnezeu, Comunitatea Madrid e de aceeaşi părere.

Rep.: Întrebare: Ce credeţi despre imigraţie, în general, şi despre imigraţia românilor, în special?

D.F.: În ultimele decenii, imigraţia a fost rampa de lansare economică a ţării noastre.

Aportul imigranţilor a fost primordial. Mâna de lucru, în marea sa majoritate constituită de tineret, a diversificat şi optimizat sectorul muncii – lucru de care ţara noastră avea nevoie.

Poporul român se aseamănă foarte mult cu cel spaniol, nu numai datorită ascendenţei latine, ci şi a obiceiurilor şi culturii celor două ţări. Integrarea acestuia a fost mult mai simplă şi mai rapidă.

Românii sunt serioşi şi muncitori, în marea lor majoritate. Ştiţi că de ţara voastră mă leagă sentimente afective foarte puternice, prin urmare nu sunt persoana cea mai potrivită pentru a vorbi despre români, sunt destul de subiectiv. Iubesc această ţară ca şi cum ar fi a mea şi orice comentariu la adresa ­României va fi întotdeauna o laudă adusă valorilor acestui popor din bătrâna Europă.

Rep.: Sunteţi nu numai directorul CEPI, ci şi binecunoscutul cântăreţ Daniel Velázquez. Chiar dacă aţi renunţat demult la această profesie, nu v-aţi retras definitiv din lumea spectacolului. Mai mult, sunteţi tot timpul la curent cu ceea ce se întâmplă în showbiz, fiind foarte aproape de muzica românească. Aţi organizat numeroase concerte cu solişti şi grupuri româneşti aici, în Spania. Aveţi un artist român preferat? Ce gen de muzică vă place cel mai mult?

D.F.: Aşa cum bine spui, iubesc muzica mai presus de toate. Îmi place orice gen de muzică, cu condiţia să fie bine interpretată. Mulţi dintre cei mai îndrăgiţi şi cunoscuţi artişti din România au urcat pe scenă în Spania. Am avut onoarea de a-i invita graţie primăriilor care au sponsorizat evenimentele respective.

N-aş putea să-ţi spun un gen preferat dar, dacă ar fi să aleg unul, pe gustul meu, îmi place Marcel Pavel - este un interpret genial. Dintre trupele de pop şi rock m-au impresionat mult Holograf şi Proconsul.

Rep.: Ştiu că aţi şi compus pentru artiştii români, printre aceştia aflându-se şi cei pe care tocmai i-aţi menţionat, Marcel Pavel şi ­Proconsul. De ce ei? Cum iaţi ales pentru a vă interpreta compoziţiile?

D.F.: Datorită bunului meu prieten Joey de Alvare, un mare impresar român, am avut ocazia să-i cunosc personal pe Marcel şi pe membrii formaţiei Proconsul, care mi-au cerut să le scriu versurile câtorva cântece în limba spaniolă.

Cu multă plăcere aş compune versuri pentru orice alt cântăreţ român care mi-ar cere acest lucru.

Rep.: Încă mai aveţi mulţi fani care, cu siguranţă, ar fi mai mult decât încântaţi dacă aţi edita un nou album.

V-aţi gândit la posibilitatea de a înregistra un nou CD sau un Best of?

D.F.: Muzica reprezintă o etapă din viaţa mea, încheiată cu ani în urmă. Consider că trebuie să lăsăm loc tinerelor generaţii. Au fost scoase pe piaţă foarte multe discuri cu cântecele mele – este suficient.

Rep.: Nu sunteţi numai un bun cunoscător al muzicii româneşti, ci şi al culturii şi civilizaţiei noastre. Aţi devenit unul din ambasadorii spanioli ai României. Vorbiţi-ne puţin despre călătoriile în România, vreo întâmplare hazlie, impresii de la prima excursie etc.

D.F.: Cel mai mult mi-a plăcut peisajul. Ar trebui ca întreaga Europă să cunoască România, este o ţară foarte frumoasă. Prima dată când am călătorit, pe drumul de la Bucureşti la Timişoara, am trecut prin sate care erau identice cu cele din tărâmul meu natal, Asturias. I-am cerut şoferului să oprească maşina pentru a putea admira în linişte priveliştea oferită de câteva femei de la ţară, care stăteau de vorbă la poartă, cu baticele pe cap, la fel cum era pe vremuri în regiunea mea.

Rep.: Ce vă place cel mai mult la români? Dar cel mai puţin?

D.F.: Din fire, sunt o persoană pozitivistă. Noi, oamenii, avem tot felul de reacţii bune şi rele, şi nu cred că românii sunt diferiţi de spanioli sau de orice alt popor european.

Rep.: Descrieţi-i pe români, în trei cuvinte!

D.F.: Mândri, muncitori şi, într-o oarecare măsură, suspicioşi.

Rep.: Şi acum pe spanioli

(tot în trei cuvinte).

D.F.: Mândri, muncitori şi, la fel ca românii, suspicioşi.

Rep.: În ciuda crizei din Spania, românii continuă să vină în această ţară, în căutarea unui trai mai bun. Ce sfat le-aţi da acestora?

D.F.: În vremuri de criză, nu prea sunt multe sfaturi de dat.

Singurul şi cel mai important este acela că, până la urmă, oamenii muncitori şi pregătiţi sunt cei care îşi găsesc de lucru cu mai multă uşurinţă.

Rep.: Ce părere aveţi despre comunitatea românească din Spania? Mă refer aici la asociaţiile de români, la ambasadă, consulat, massmedia etc.? Credeţi că sunt bine organizate, că au bune rezultate în munca pe care o depun în interesul celor pe care îi reprezintă?

D.F.: S-ar putea face mult mai mult, dar nu cred că sunt de vină agenţii sociali sau organismele oficiale. Românul este independent şi asta îl face să participe foarte puţin la activităţile colective.

Rep.: În încheiere, o urare

pentru noua publicaţie Occidentul Românesc.

D.F.: Cele mai bune şi sincere urări. Voi, reprezentanţii mass-media, puteţi face foarte multe în vederea integrării

şi a promovării, nu doar pentru comunitatea de români, ci şi pentru spanioli, care au nevoie să cunoască mai mult şi mai bine poporul român.

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR LUNII DECEMBRIE DE LA CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA DATA 01/03/2011 07/03/2011 09/03/2011 11/03/2011 12/03/2011 18/03/2011 18/03/2011 24/03/2011 26/03/2011 30/03/2011

ORA

NUMELE ACTIVITĂŢII

“Sărbătoreşte cu noi sosirea primăverii!”. Expoziţie (cu vânzare) de mărţişoa17:00 re. Cu sprijinul Asociaţiei ART – Meşteşugurile Prutului, din Iaşi.

17:00 – 19:00 Atelier de lucru manual pentru copii, cu ocazia sărbătoririi Zilei de 8 Martie.

“Martie, luna femeii la CEPI din Coslada”. Vernisajul expoziţiei “Vestimenta18:00 ţie croşetată”. Expun Violeta Palii şi Dana Adăscăliţei. Cu sprijinul Asociaţiei ART – Meşteşugurile Prutului, din Iaşi.

“Occidentul Românesc”: Lansarea noii publicaţii pentru românii din Spania.

18:00 Prezintă Kasandra K. Năsăudean, redactor şef al ediţiei de Spania.

A se consulta “O, mamă, dulce mamă!”. Spectacol de Ziua Mamei, în interpretarea grupului programul de copii “Ghiocelul” şi a solistei Gabriela Tone.

Centrului Atelier de lucru manual pentru copii, cu ocazia sărbătoririi Zilei Tatălui (19 17:00 – 19:00 martie).

“Vino să cunoşti Madridul!”: Vizită cu ghid, la Muzeul Academiei Regale de 12:00 Arte Frumoase San Fernando.

“Cunoaşte-ţi legile!” (Ediţia a IV-a) – Festivitatea de înmânare a diplomelor 18:30 absolvenţilor care nu au putut participa la evenimentul oficial din luna februarie.

17:00 – 20:00 “Cunoaşte-ţi legile!” (Ediţia a V-a) – curs de legislaţie spaniolă pentru străini.

Cenaclul literar “Marin Sorescu”: Aniversare Ion Creangă, cu vizionarea filmu17:30 lui “Un bulgăre de humă”.

Joi ­(urmează a se stabili)

17:30 – 18:30

Până la 19/03/2011

A se consulta “Instituţiile spaniole şi cetăţenii”. Concurs de proză scurtă, în cadrul proiectuprogramul lui european “Cetăţeni pentru o Europă Unită”.

Centrului

“Să învăţăm româneşte!”. Deschiderea oficială a noului curs de limba română pentru copii.

Notă: Toate activităţile sunt gratuite.

Program: De luni până sâmbătă, de la 10:00 la 21:00.

Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră. De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii şi cursuri, cum ar fi: consultanţă juridică, acces la Internet, oferte de muncă, cursuri de limbile spaniolă şi franceză, cursuri de informatică, cursuri de desen pentru copii şi multe altele. Pentru mai multe informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi la:

CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA Travesía del Curtidor, 1 (local). Staţia de metrou Barrio del Puerto (L7), Coslada E-mail: centrohispanorumano@madrid.org, Tel.: 91.674.12.63, Fax: 91.247.11.96 Nu te izola! Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm!

08

Ştiri din Spania Ţiganii români au adus pojarul în regiune, anul trecut Primul vaccin MMR (contra pojarului, rubeolei şi oreionului) se va administra din acest an începând cu vârsta de 12 luni, şi nu 15, ca până acum.

Este schimbarea cea mai importantă introdusă în calendarul vaccinurilor pe 2011 şi se datorează unui motiv întemeiat: Consiliul Sănătăţii vrea să evite pe cât posibil o nouă epidemie de pojar cum s-a întâmplat anul trecut, când 90 de persoane din Jumilla (Murcia) au fost afectaţi de

Garda Civilă a surprins, în flagrant delict, patru persoane de naţionalitate română când acestea tăiau şi încărcau într-o furgonetă şine de cale ferată de pe ruta Sagunto-Santander, în localitatea aragoneză Daroca (Provincia Zaragoza), scrie El Periodico de Aragon.

D.T., P.G.C., C.C. şi C.D., rezidenţi în Zaragoza, cu vârstele cuprinse între 32 şi 58 de ani, au luat-o la fugă la vederea poliţiştilor, dar au fost prinşi câteva ore mai târziu, în apropiere de localitatea Daroca, pe rând, între orele 9.00 şi 11.30. La ora 7.00, după o noapte „de muncă”, românii reuşiseră să taie şi să încarce în maşină 340 de metri de şine de cale ferată.

Unul din ei tăia, cu un aparat de sudură/tăiere cu oxilacetilenă (autogen) şinele de cale ferată, în bucăţi de mărimi dinainte determinate şi marcate, pentru a putea fi încărcate în furgonetă. În acest timp, un altul, cu o cheie specială, desfăcea şuruburile de prindere ale şinelor pe traversele de cale ferată. Ceilalţi doi se ocupau cu transportul bucăţilor de şină şi încărcarea lor în autovehicul.

Agenţii Gărzii Civile erau de ceva timp pe urmele hoţilor de şine de cale ferată, deşi nu a fost uşor să-i prindă „în acţiune”. De fapt, au fost chiar nevoiţi să organizeze „pânde” şi operaţiuni de supraveghere non-stop a căilor ferate, pentru a-i prinde pe făptaşi.

Surse din poliţie au avertizat că necesităţile economice generate de criză şi şomaj, coroborate cu cererea tot mai mare de metale din China şi India, au dus la situaţiile din prezent, în care „orice se poate topi, de la cupru la aluminiu, trecând pe la oţel”, a ajuns de interes pentru hoţi. Institutul Armat şi-a făcut deja un obicei din a inspecta aproape zilnic centrele de colectare a fierului vechi, pentru a depista furturile de metale.

acest virus, scrie La Verdad.

Pojarul este ca şi eradicat în Spania şi în restul Europei occidentale, graţie vaccinărilor masive, dar asta nu împiedică apariţia sporadică a unor focare de infecţie. Aşa s-a întâmplat anul trecut, în luna mai, în Jumilla. Epidemia a izbucnit în rândul ţiganilor români din zonă, care nu erau vaccinaţi, şi s-a răspândit şi în rândul altor segmente ale populaţiei. „Unii dintre cei afectaţi au fost bebeluşi cu vârste

între 12 luni şi 15 luni, care încă nu erau imunizaţi”, a declarat Jose Antonio Navarro, şeful serviciului de Vaccinare al Consiliului Sănătăţii. Pentru a evita acest risc, în toată Regiunea Murcia se va aplica vaccinul cu trei luni mai devreme la copii, de la 15 luni la 12 luni. Măsura a fost luată deja în alte comunităţi autonome, precum Catalunya, unde s-au confruntat cu situaţii similare.

Patru români 50 de camioane jefuite din au furat 340 de mers pe şoselele Spaniei, de către români metri de cale ferată Garda Civilă a arestat zece persoane de naţionalitate română - opt în Epila ­(Zaragoza) şi două în ­Alzira (Valencia) - care constituiau un grup infacţional foarte activ ce se ocupa cu furturile din tiruri aflate în mişcare.

Ei atacau tirurile în timp ce acestea se aflau în mişcare, noaptea, ca nişte veritabili cascadori, furând marfa transportată de camioane.

De multe ori, şoferii tirurilor habar nu aveau că fuseseră jefuiţi, dându-şi seama abia la destinaţie de cele întâmplate.

Celor zece români li se impută 50 de astfel de furturi, comise pe şoselele naţionale spaniole.

Prima biserică ortodoxă română din Guadalajara Comunitatea ortodoxă din Guadalajara va avea, peste un an şi jumătate, primul templu în această provincie, după ce duminică, 27 februarie, a fost inaugurat şantierul construcţiei şi a fost pusă prima piatră la temelia bisericii ortodoxe române ce va fi ridicată pe terenul cedat de Primărie, informează El Dia Digital.

La slujbă au participat, printre alte personalităţi, episcopul Timotei al Spaniei şi Portugaliei, Emilian Geabănă, părintele paroh din Guadalajara şi primarul Guadalajarei, Antonio Roman.

Peste două sute de credincioşi români au participat la slujba de sfinţire a parcelei de 6.000

de metri pătraţi şi la aşezarea primei pietre de temelie a bisericii. „Vă plătiţi impozitele şi primiţi toate serviciile Primăriei. De ce să nu primiţi şi asistenţă spirituală?”, a spus primarul din Guadalajara.

Jose Sanchez, administratorul Diocezei din Sigüenza-Guadalajara a declarat că „instituţiile civile au obligaţia de a se asigura că cetăţenii îşi pot exercita dreptul la libertate religioasă, nu doar în teorie”.

Sanchez a mai spus că-i înţelege perfect pe românii imigranţi în Spania, dat fiind că s-a confruntat şi el cu aceleaşi probleme în trecut, fiind emigrant în Germania timp de 20 de ani.

Biserica ortodoxă ce se va construi în Guadalajara va deservi cei aproape 5.000 de cetăţeni români din localitate.

Conform arhitectului însărcinat cu supravegherea proiectului, Miguel Angel Embid, biserica va fi din lemn, fabricată, montată, demontată şi transportată din România în Spania. În prima fază a construcţiei, ieri, s-a pus piatra de temelie a fundaţiei, peste care se va ridica, ulterior, biserica de lemn.

România Guvernul îşi asumă răspunderea pe Codul Muncii la 8 martie

Băncile pentru locuinţe estimează că portofoliul de clienţi va include 375.000 - 400.000 de români până la finele acestui an, comparativ cu 320.000 de persoane în decembrie 2010, iar economiile acestora vor avansa cu peste 40%, la

România, cea mai mare inflaţie din UE

Membrii Guvernului au adoptat, în şedinţa specială de luni, 28 februarie, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii 53/2003 privind Codul muncii. Premierul Emil Boc a anunţat că documentul a fost deja trimis Parlamentului, în vederea asumarii răspunderii. Legislativul a decis că Guvernul îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului asupra Codului Muncii pe 8 martie, începând cu ora 10:00. Preşedintele PNL Crin Antonescu a declarat imediat că „o moţiune de cenzură se impune de la sine”.

Băncile pentru locuinţe vor avea la sfârşitul anului aproape 400.000 de clienţi circa un miliard de lei. „Clienţii sistemului Bauspar, de economisire - creditare, provin în prezent din familii cu venituri medii şi sub-medii, de circa 600 euro/lună/ familie, pentru care accesul la produse de finanţare imo-

09

Românii au înfruntat în ianuarie cele mai mari majorări de preţuri din UE. România se plasează pe primul loc în UE în funcţie de creşterea preţurilor de consum din ianuarie, de 7%, comparativ cu prima lună a anului trecut, în condiţiile în care la nivel comunitar inflaţia s-a situat la 2,7%, potrivit datelor Eurostat. Pe locul doi între ţările cu cele mai ridicate inflaţii din ianuarie se află Estonia (5,1%), urmată de Grecia (4,9%). biliară este limitat. Numărul persoanelor care au contractat un astfel de produs urmează un trend crescător, de la peste 100.000 în anul 2007 la circa 375.000-400.000 de clienţi estimaţi pentru finalul anului 2011. România are nevoie disperată de economisire, iar sistemul de economisire-creditare este singurul pe care îl susţine şi statul, prin acordarea unei prime de 25% din suma economisită în anul respectiv, dar nu mai mult de 250 euro/an/deponent”, a declarat într-o conferinţă de presă economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, citând un studiu al Asociaţiei Băncilor pentru Domeniul Locativ din România.

În România, cel mai slab turism din UE

În 2010, numărul înnoptărilor în hotelurile din ­România a scăzut cu 8,7%, acesta fiind cel mai slab rezultat dintre toate ţările Uniunii ­Europene, arată un buletin al ­Eurostat, publicat zilele trecute. În schimb, anul trecut, în ­Bulgaria numărul înnoptărilor a crescut cu 6,6%, în Letonia şi Lituania cu peste 11%, iar în Estonia cu 14,1%. Scăderi

ale numărului de cazări au mai înregistrat doar ­Grecia (-2,3%), Marea ­Britanie (-2,1%), Slovenia (-1%) şi Italia (0,8%). Pe ansamblul întregii Uniuni Europene numărul de înnoptări s-a majorat cu 2,8%. România a mai înregistrat un record, în 2010: a avut cel mai mic procent de înnoptări ale non-rezidenţilor (turişti străini), raportat

la numărul total al celor care au dormit în hoteluri. Astfel, doar 18% din cei care s-au cazat în hotelurile din România au fost non-rezidenţi, în timp ce în ­Bulgaria procentul acestora a fost de 70%. În Estonia şi Letonia, procentul non-rezidenţilor a fost de 75%, iar în Grecia a atins 74%. În UE, media non-rezidenţilor cazaţi în hoteluri a fost de 45%.

10

Gabriela Căluţiu Sonnenberg

Îl parafrazez fără spirit de contrazicere pe poetul dispărut Adrian Păunescu şi mă încumet să deschid în proză subiectul pe care Domnia sa l-a tratat cu sensibilitate lirică în versurile „Antiprimăverii“.

Nu de alta, dar nu-i de ici colo să te apropii, chiar şi în paşi măsuraţi, de teritoriul operelor consacrate. Fiţi fără grijă, voi căuta să nu ştirbesc cu nimic nici forma, nici fondul anotimpului care reuşeşte paradoxalul şpagat între depresie şi veselie exuberantă. Pentru că, de bună seamă, anul acesta va semăna cu predecesorii, provocându-ne migrene şi depresii pentru început, dar şi inexplicabile explozii de entuziam la întâlnirea cu miracolul renaşterii naturii.

Staţi puţin, care renaştere? O fi ea pe acolo, pe unde ninge şi viscoleşte, prin Munţii ­Carpaţi, la temperaturi sub zero grade, pe la Madrid sau prin Extrema-dură, dar nu la noi, pe litoralul Mediteranei.

Aici, când nu e vară, e primăvară. În rest nimic, decât poate niţel de toamnă, ca să culegem strugurii şi portocalele.

Atâta iarnă e în noi: zero, absolut. Suntem fericiţii ­Europei, cei care au parte de clima cea mai blândă de pe

Costa Blanca

Pro-primăvara

întregul continent. O spun meteorologii, dar şi coloniile de flamingo, care s-au săturat să facă naveta, stabilindu-se definitiv prin lagunele Costei Blanca. De-mi vine-a zice, vorba poetului, „că martie se poate duce, cu toţi cocorii înapoi”. La fel, o spun şi rezidenţii străini de prin nordul Europei, sau românii veniţi să agonisească ceva bănuţi, care mereu amână să se mai întoarcă acasă. Da, cam atâta iarnă e pe la noi – foarte puţin – cât să bage de seamă unele plante că s-a scurtat ziua-lumină şi să-şi deschidă generos inflorescenţele taman de ­Crăciun.

La Marea ­Mediterană, mereu înfloreşte ceva, nu sunt discontinuităţi. La nevoie mijeşte măcar câte un zâmbet de om fericit, bucuros să se poată îmbăia zilnic în lumina solară, distribuită gratuit, uniform, fără discriminări.

Ce-i drept, nu-i pentru oricine beţia asta de bună dispoziţie nepăsătoare. „Ce dacă vine primăvara?” par să se întrebe unii, nu fără motiv. Am experimentat adesea cu îngrijorare reacţii violente din partea unor musafiri. Administrată în supradoză, minunata „stare de primăvară” poate provoca alergii. Pentru un tânăr de la oraş, obişnuit cu aglomeraţia şi cu asaltul cotidian, un colţişor de natură ancorată în propria ei nemişcare rezultă ca o insultă perisflant „înflorită”.

Trebuie să fi trecut prin stresul unor decenii de viaţă de manager de concern interna-

ţional, să fii un fost profesor surmenat sau un comisar pensionat, ca să poţi gusta fără mustrări de conştiinţă deliciile unei lumi fără suişuri şi coborâşuri, fără ierni cu viscole, dar şi fără ghiocei?

Unii spun că, pe timp de iarnă, staţiunile litoralului spaniol se transformă în nici mai mult, nici mai puţin decât „centrul geriatric al Europei”. Nu-i de glumă, când „un bătrân şi o bătrână/trec ţinându-se de mână” aproape peste tot, pe falezele asfaltate ale plajelor fără sfârşit. Ce e rău în asta?

Nu le-am dori în taină şi părinţilor noştri, rămaşi statornici la vatră, îmbătrânind departe de noi, o senectute la fel de serenă şi paşnică? Ba bine că nu, dar, din păcate, „copacii” noştri de acasă nu se lasă dezrădăcinaţi aşa uşor. Preferă statornicia iernii româneşti, chiar dacă viaţa ne confruntă cu situaţia absurdă a emigrării personalului calificat, care s-ar putea îngriji de ei la faţa locului. Cu alte cuvinte, dacă vrei ca să le dai o româncuţă de ajutor, trebuie să-ţi muţi părinţii în Germania sau în Spania.

Pe ei nu-i pot „dezrădăcina”, dar am încercat să plantez ghiocei şi lăcrămioare în Spania. Nu s-au prins. Nici mărarul nu creşte, chiar dacă i-am adus cernoziom de acasă. Trandafirii se usucă sub soarele hispanic, cel util doar plantelor cu denumiri exotice, ca palmierii, bougainvillea sau jacaranda. Lămâi ca noi

n-are nimeni, în tot cartierul!

Am devenit şi noi exotici, adaptându-ne. Se minunează familia care ne vizitează din când în când, de câtă linişte e-n jur. Prietenii se întreabă la modul serios dacă nu cumva au murit deja. Nu tu clopote, nici cocoşi sau maşini, motorete, trenuri sau muzică de prin vecini.

Tot zâmbindu-ne unii altora am ajuns să părem suspecţi. O doamnă de la Bucureşti mi-a mărturisit că preferă să păstreze o mină serioasă, ca să nu creadă trecătorii că vrea ceva de la ei. Are ceva nefiresc lipsa noastră de grabă, felul nonşalant în care ne risipim în gesturi largi. Fără îndoială, orice om cu scaun la cap ne suspectează de curiozitate perversă, de cine ştie ce interese ascunse. Nu poţi fi amabil doar aşa, de-amorul artei.

Decât poate dacă n-ai imaginaţie şi nu ştii cum să-ţi ocupi timpul. Sau nu ?

Revin la primăvara păunesciană şi constat că nu e uşor s-o întâmpin mai optimist decât poetul, chiar dacă premizele de aici sunt infinit mai bune. În fond, ce ne putem dori mai mult decât să lepădăm zgribuleala şi să schimbăm straiele cu mâneci lungi pe tricouri mai subţirele, să auzim din nou gălăgia plăcută a vacanţelor, să dăm fuga la plajă, cu o carte în mână, să înceteze ştirile despre nămeţii ucigaşi din America sau despre potopul australian? E tristă primăvara care începe cu moarte de om

în nordul Africii, dar nu e oare acesta un semn că acolo încep să îmbobocească ghioceii unui anotimp mai bun? Vorba scriitorului Wilhelm Busch, « sunt pesimist cu prezentul, dar optimist cu viitorul ».

Nu mă lasă inima să nu mă bucur de venirea primăverii.

Iar dacă nici anul acesta nu va şti nimeni pe aici ce înseamnă să porţi un mărţişor în piept, îmi voi aminti de inelul pe care l-am găsit pe faleză într-o zi de 1 Martie, dintr-o primăvară

trecută. Cu piatra în formă de inimioară, incredibil de mic la prima vedere, părea o glumă de inel pentru copii. Spre surpriza mea, mi s-a potrivit pe deget ca turnat, mai abitir decât pantoful cenuşăresii.

Ulterior, un giuvaergiu mi-a confirmat că e din aur.

Vedeţi Dumneavoastră, primăvara are intenţii bune cu noi. De ce să o dezamăgim, întâmpinând-o cu neîncredere? Atât noi, cât şi ea, ne merităm din plin soarele.

Rubrica permanentă

Cuvinte potrivite

Dan Caragea (Portugalia) Critic literar

De mai bine de şaizeci de ani, cultura românească a părăsit „istoria naturală”, a dăinuirii netulburate, laolaltă, apărându-ne, geografic şi valoric, împărţită, divizată între un afară şi un înăuntru.

Ca şi Dumezeul lui Vintilă Horia, ea şi-a arătat deplinătatea mai ales în exil. Este o

condiţie schizoidă faţă de care noi, contemporanii, am rămas datori cu opere de sinteză întregitoare.

Iniţiind această rubrică, cartea cea mai potrivită pe care socotesc necesar să o evoc este Dicţionarul etimologic al limbii române, de Alexandru Ciorănescu, un român care avea să sfârşească mai aproape de voi, în Tenerife. Şi nu poate fi un cuvânt care să ne

emoţioneze mai mult decât atunci când deschidem opera acestui erudit la intrarea român.

M-am întrebat adesea pe vremea studenţiei mele de ce oare lexicografii statului comunist nu au izbutit o operă similară. Nu le-au lipsit nici numărul, nici râvna şi poate nici valoarea. A lipsit totuşi libertarea spiritului care ne-a obligat să rămânem mereu prizonierii istoriei. Dar să ne întoarcem la tema noastră. În ţara lui Basarab I, lui ­Mircea şi Ţepeş, ne-am spus, încă din zorii Vârstei de ­Mijloc, rumâni, dar şi români, iar despre Ţeara ­Rumănească ne vorbeşte acel Neacşu din Câmpulung în Scrisoarea lui din 1521. Mai grijulii s-au arătat Grigore Ureche şi ­Miron Costin care au vorbit pe larg despre semantismul nobil al numelui şi despre

sensul său unificator. Nu este deloc întâmplâtor, pentru că pe vremea cronicarilor, rumânul era vecinul din Moldova sau iobagul din Ardeal. Semnatismul inferiorităţii se regăseşte în rumânie sau românie, care mai mult decât un termen etnic însemna condiţia asupritului. În schimb, s-a putut grăi în rumâneşte/româneşte fără să se tulbure prostimea, dar nici boierul. S-a oscilat, aşadar, în formă, dar şi în înţeles, după puterea minţii şi culturii fiecăruia. Nu ştim însă în istoria cărui alt popor european se regăseşte o asemenea ambiguitate identitară, sensul nobil şi cel umil să coexiste până în veacul al XIX-lea, când mijeşte naţiunea şi când se va proclama Ţara.

Dacă ar fi să o luăm istoric, după felul nostru, dar şi după învăţaţii străini, putem spune că rumân/român, rumânesc/

11

românesc şi rumâneşte/româneşte sunt pietrele de temelie ale vocabularului neamului.

Ele purced din latineşte, dar înţelesul nu e univoc până spre 1830. În rostirea noastră de azi, român se înrudeşte cu roman, romanic, romanitate, romanist; cu roman, romanţ (cum se zicea, după italieneşte, în secolul al XIX-lea), romancier, romanesc, romanţios; cu romantic, romantism, dar şi cu rom (ţigan), românică (aşa cum ne zic ţiganii şi cum mai spunem şi noi în derâdere), sau cu romanţă şi romaniţă (muşeţel).

Rumân a ajuns şi în albaneză unde înseamnă „păstor”, dar şi la ţiganii din Spania unde rumano înseamnă „argou” (cu accentul pe finală).

Francezii au preferat, ca şi spaniolii, întâia variantă cu u: roumain, Roumanie; rumano;

Rumania. Portughezii, alături, scriu după a doua formă: romeno, Roménia, dar pronunţă tot u. Nemţii scriu şi ei cu u, precum şi multe alte popoare.

Este drept, numele ţării noastre este recent, ca şi istoria ei (nu a poporului, să ne înţelegem!). Termenul România este neîndoios cult, neologic, dar fără sprijin lingvistic perfect. Kogălniceanu este personaliatea care l-a impus politic. În pofida multor valuri naţionaliste (de la frăţiile masonice până la ceauşism), vorba cea mai dulce oricărui grai este hărăzită pentru noi, românii de pretutindeni, să ne exalte, să ne emoţioneze, să ne irite şi să ne apese, conştient sau incoştient, după îndelungata şi poate nedreapta ei nestatornicire. (va urma)

C/ Palacio de Justicia, s/n.

46071, Valencia. Telefon: 963 878 100 Extremadura: Plaza de la Audiencia, 1. 10071, Cáceres. Telefon: 927 620 201 Galicia: Plaza Galicia, s/n. 15071. La Coruña, Telefon: 981 1820 54.

La Rioja: Calle Víctor Pradera, 2.

26071, Logroño. Telefon: 941 296 402

Madrid: Gral. Carlos Castaños, 1.

28071, Madrid. Telefon: 913 971 755 Murcia: Ronda de Garay, 5. 30071, Murcia. Telefon: 968 229 105 Navarra: C/ San Roque, 4. 31071, Pamplona.

Telefon: 848 424 056 País Vasco: C/ Buenos Aires, 6. 48071, Bilbao. Telefon: 944 016 653

Cititorii întreabă, Consulatul român la Madrid răspunde Nicolae Păun - Segovia: Cum pot obţine certificatul de naştere românesc pentru fetiţa mea care s-a născut în Spania?

Răspuns: Pentru obţinerea unui certificat de naştere românesc, aveţi nevoie de următoarele documente: • Certificatul de naştere spaniol eliberat de Registrul Civil, legalizat cu apostila de la Haga la Tribunalul Superior de Justiţie; • Certificatele de naştere ale părinţilor; • Certificatul de căsătorie românesc (pentru cei care sunt căsătoriţi); • Sentinţa de divorţ (dacă este cazul); • Certificat de deces (dacă este cazul); • Paşapoarte/cărţi de identitate ale părinţilor, valabile.

Documentele menţionate mai sus vor fi prezentate atât în original cât şi în fotocopii şi pot fi depuse de către un singur părinte.

Certificatul spaniol va fi tradus în limba română de un

traducător autorizat de către Ministerul Justiţiei din ­România. În cazul în care unul dintre părinţi este de o altă naţionalitate, va trebui să prezentaţi certificatul de naştere a acestuia legalizat cu apostila de la Haga în condiţiile în care ţara din care provine este ţară semnatară a Convenţiei de la Haga. În cazul în care unul dintre părinţi provine dintr-o ţară nesemnatară a Convenţiei de la Haga, este nevoie de certificatul său de neştere legalizat de MAE străin şi supralegalizat de MAE român. În cazul în care părinţii sunt căsătoriţi în Spania şi au certificat de căsătorie spaniol ei vor trebui în prealabil să transcrie acest certificat şi să obţină certificatul de căsătorie românesc.

Notă: Lipsa unuia dintre documentele de mai sus duce la respingerea dosarului.

Consulat itinerant în Avila Sâmbătă, 5 martie 2011, o echipă din cadrul Secţiei Consulare a Ambasadei ­României la Madrid se va deplasa la Ávila pentru a oferi servicii consulare cetăţenilor români.

Vor fi efectuate servicii consulare notariale (autentificări

procuri, declaraţii, inscripţii consulare, adeverinţe) înscrieri acte de stare civilă (certificate de naştere, certificate de căsătorie) şi vor fi eliberate titluri de călătorie.

Accesul se va face pe baza de programare prealabilă obţinu-

Cititori din diferite zone ale ­Spaniei sunt interesaţi unde pot a­plica apostila de la Haga pe ­diverse ­documente...

Răspuns: În funcţie de provincia spaniolă de care aparţineţi vă puteţi adresa Tribunalului Superior de Justiţie pentru aplicarea apostilei de la Haga din: Andalucía: Plaza Nueva 18071, Granada.

Telefon: 958 002 600 Aragón: Calle Coso, 1. 50071, ­Zaragoza. Tel.: 976 208 400 Asturias: Plaza Porlier, s/n. 33071, Oviedo. Telefon: 985 211 996 Baleares: Plaza des Mercat, 12. 07071, Palma de Mallorca. Telefon: 971 721 239 Canarias: Plaza San Agustín, 6 ­Vegueta. 35071, Las Palmas de Gran Canaria. Telefon: 928 325 000 tă pe e-mail la: ­secretariado@ consuladoderumania.e. telefonica.net sau fax: 914 165 025 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid. Echipa consulară se va afla la dispoziţia cetăţenilor români între orele 10:00 - 18:00 la sediul Oficiului forţelor de muncă (Oficina de empleo) etaj 1, Plaza de ­Bastos, Ávila.

Cantabria: Avda. Pedro San Martín, s/n.

39071. Santander. Telefon: 942 357 118 Castilla la Mancha: C/ San Agustín, 1. 02071, ­Albacete. Telefon: 967 596 509 Castilla y León: C/ San Juan, 2. 09003. ­Burgos.Telefon: 947 259 663 Cataluña: Ps. Lluís Companys, 14-16.

08071, Barcelona. Telefon: 934 866 183 Comunidad Valenciana:

Veşti din America

12

Marian Petruţa Chicago - USA

Este cel mai mare eveniment cinematografic al anului, se desfăşoară în California, este vizionat de sute de milioane de oameni din toată lumea şi are loc anual la sfârşitul lunii februarie. Este vorba, după cum probabil aţi intuit deja de decernarea premiilor Oscar.

Trofeul înalt de 34,3 de centimetri, cântăreşte 3,85 kilograme, fiind premiul cel mai râvnit de artiştii din lumea filmului.

Numele oficial al statuetei este însă „Premiul de Merit al Academiei”. Originea numelui de „Oscar” nu se ştie cu precizie de unde a apărut.

Legenda spune însă că un angajat al Academiei Americane de Film ar fi afirmat într-o bună zi că statueta ar semăna cu figura unchiului ei pe care-l chema Oscar, şi de atunci

aşa i-a rămas numele. Prima dată când acest premiu a fost acordat sub numele de Oscar, a fost în 1934, an în care Walt Disney a câştigat premiul pentru cel mai bun subiect de film de desen animat. În perioada celui de-al II-lea Război Mondial, datorită resurselor limitate de metal, statueta a fost făcută din ghips vopsit.

După război însă, câştigătorii acestui premiu au putut să îl preschimbe cu unul din metal, placat cu aur.

N-am să particip la evenimentul din California însă am avut ocazia să asist la un alt moment la fel de inedit, dar mai puţin mediatizat: fabricarea Oscarurilor. Aceste faimoase premii sunt fabricate an de an la Chicago, motiv pentru care nu puteam să nu fac o vizită la fabrică pentru a vedea pe viu cum iau naştere celebrele statuete.

Situată în partea nordică a oraşului Chicago, compania R.S. Owens, după nume nu spune mare lucru, în realiatate am avut însă parte de o surpriză.

Fondatorul ei, Owens Siegel, avea origini mioritice. Mai precis, tatăl lui care sătul fiind probabil de măcinat făină în România, fiind morar de meserie, s-a decis să emigreze în America. Siegel nu prea sună deloc româneste, însă în acele vremuri mulţi emigranţi, o dată sosiţi pe noul continent renunţau la numele de origine care era de multe ori greu de

În vizită la... Oscar

pronunţat în engleză, adoptând unul nou, american.

Iată ce mi-a declarat în exclusivitate Scott Siegel, cel care în prezent conduce compania, pe care a preluat-o de la tatăl sau care a decedat în 2001. „Bunicii din partea tatălui meu erau amândoi din ­România, însă s-au cunoscut şi căsătorit aici în America.

Din câte mi s-a spus, bunicul meu în România fusese morar de meserie. A emigrat în America şi s-a stabilit la ­Chicago încercând să îşi câştige pâinea făcând tâmplărie.

Nu prea i-a mers treaba cu tâmplăria şi atunci a intrat în afacerile cu provizii pentru porumbei, reuşind în acest fel să o ducă destul de bine. În 1938 tatăl meu lucra pentru bunicul meu. Într-o zi bunicul i-a cerut tatălui meu să meargă la un magazin de unde să cumpere două trofee, pentru nişte clienţi. Tata a mers la magazinul respectiv dar acesta intrase în faliment, pentru că era în timpul Marii Depresii. Nu s-a lăsat însă bătut, a luat cartea de telefoane şi a căutat un alt magazin. Când a ajuns însă acolo aceştia fiind şi firmă producătoare, au crezut că tata era un negustor de trofee şi i le-a vândut la preţul de fabricaţie.

Tata a făcut un profit foarte bun din acea tranzacţie încât s-a decis să se apuce de acest tip de afacere.”

Din păcate Scott nu mai vorbeşte româneşte şi nici nu mai are rude în România. L-am rugat pe acesta să-mi povestească cum a ajuns fabrica sa, care numără în prezent aproximativ 150 de angajaţi, să producă celebrele statuete?! „Ideea primului trofeu ia venit tatălui meu participând la un târg unde asociaţia crescătorilor de procuşori de guineea aveau ca şi trofeu o statuetă reprezentând un iepure, pentru că nimeni nu concepuse până atunci o statuetă care să reprezinte un porcuşor. Tata, văzând această oportunitate, s-a chinuit şi a găsit oameni care au făcut o matriţă pentru a turna astfel de trofee personalizate şi a început să le vândă asociaţiei respective.

De atunci s-a decis să facă această afacere deschizând prima fabrică în 1950. Fabrica unde suntem acum a fost deschisă în 1960, şi datorită calităţii produselor pe care le făceam am început să fim cunoscuţi din ce în ce mai mult.

Mulţi dintre muncitorii care au lucrat la noi erau veniţi din Europa. Tatăl meu, ajutat de aceşti meşteşugari a dezvoltat această companie şi i-a crescut reputaţia. În anii ‘70 compania a început să producă premiile Emmy pentru televiziune, iar la începutul

anilor ‘80 ­Academia de film a venit la noi şi ne-a întrebat dacă putem să fabricăm ­Oscarurile.”

Noreen Prohaska, responsabilă de relaţia cu publicul, a fost cea care mi-a oferit un tur în interiorul fabricii.

Prima oprire a fost turnătoria. Aici unul din muncitori, toarnă manual într-o matriţă, metalul argintiu numit ­Britannium, un aliaj pe bază de cositor. După ce matriţa este umplută cu metalul lichid, durează aproxiamtiv două minute până acesta se solidifică. Matriţa se desface uşor, ieşind la iveala o strălucitoare statuetă Oscar. Aceasta este studiată cu mare grija pe toate părţile pentru a fi sigur că a ieşit perfect. Din câte am aflat, fabrica nu are niciun tehnician care să facă controlul tehnic de calitate, aşa numitul CTC, această responsabilitate revenindu-i fiecărui angajat în parte, prin mâinile cărora trec aceste statuete.

Următorul popas este sala unde se şlefuiesc, proces care durează 30-45 de minute pentru fiecare statuetă în parte.

De aici sunt duse într-o altă sală unde sunt scufundate pe rând în băi de cupru, nichel, argint şi apoi poleite cu un strat gros de aur de 24 de karate.

Următoarea destinaţie, este sala unde se face numerotarea lor. La bază, acestea au fiecare un număr de ordine care contabilizează câte au fost fabricate până în prezent. În acest fel se ştie cu precizie câte au fost fabricate de-a lungul timpului, cui aparţin, fiind astfel evitată posibilitatea de a fi falsificate sau vândute ilegal.

După ce aceste premii sunt decernate mai există o plăcuţa care se ataşează în partea din faţă, cu numele câştigătorului, şi categoria la care le-a câştigat. Întrebat cum se simte că produce celebrele statuete unul din muncitori mi-a povestit că de cele mai multe ori când le spune prietenilor acest lucru aceştia nu vor să-l creadă.

Am întrebat-o pe Noreen cum sunt statuetele păstrate şi transportate. Mi-a spus că după fiecare proces de producţie acestea sunt închise şi păstrate sub lăcat, iar transportul spre California se face cu un zbor special al companiei United Airline. Trei ani la rând ea a fost cea care a avut privilegiul să le însoţească spre Los Angeles, fiind un adevărat ritual. „De obicei un exemplar îl iau la bord şi îl dau pe rând pasagerilor din acel zbor. Aceast lucru este bineînţeles de fiecare dată o surpriză plăcută pentru călătorii care au acest privilegiu să ţină în mână un ­Oscar.

La aeroport, preşedintele ­Academiei de Film întâmpină acel zbor şi fiecare pasager primeşte un poster cu statueta” a declarat Noreen.

Cu toate măsurile de securitate în anul 2001 cele 55 de statuete au fost furate înainte ca ele să ajungă la Academia de Film. Eforturile autorităţilor de a le găsi au fost zadarnice, motiv pentru care compania din Chicago a fost înştiinţată că va trebui să producă altele într-un timp record, fiind cu doar două săptămâni înainte de premiere, de obicei fiind nevoie de 4-6 săptămâni să fie fabricate. „Am primit un telefon vinerea, şi cei de la Academie miau spus de dispariţie, sperând că statuetele vor apărea de undeva curând, iar dacă nu, urmau să mă sune luni, şi vroiau să ştie cât de rapid putem face altele, pentru că era cu două săptămâni înainte de gala festivă. M-au sunat din nou luni şi mi-au spus că n-au fost găsite şi ne-a spus să fabricăm cât mai multe posibil până la eveniment. Am început să le producem muncind aproape 24 de ore din 24, încercând să le terminăm, şi am reuşit să facem cam 30” a mărturisit Scott Siegel. „Cei din mass media n-au aflat de întâmplare decât abia joi. M-au sunat la telefon pe la două noaptea, iar când am ajuns la muncă dimineaţa pe stradă era plin de maşini de

la televiziune. Oamenii mai vorbesc încă şi acum de acea întâmplare” a mai spus Scott.

La scurt timp 53 dintre statuete au fost recuperate dintr-un tomberon de gunoi, unde au fost găsite de către un căutător de metale. Acesta a contactat autorităţile, primind în schimb 50 mii dolari recompensă. A fost invitat inclusiv la gala festivă, actorul Billy Crystal mulţumindu-i personal în timpul ceremoniei. Găsitorul nu s-a prea bucurat de recompensă, deoarece la scurt timp hoţii i-au prădat casa furându-i peste 40 mii de dolari.

Pe langa Emmy şi Oscar, am aflat că fabrica mai produce numeroase alte trofee la fel de faimoase precum premiile MTV, NESCAR, premiile Academiei Britanice de Film, Rock’n Roll Hall of Fame, premiile Clio acordate celor mai creative clipuri comerciale şi multe trofee oferite de corporaţii, precum Microsoft sau McDonalds.

Nu ştiu când vom avea şi noi românii ocazia ca printre artiştii premiaţi să vedem şi un actor sau o actriţă din ­România, însă până una alta, putem să ne mândrim că măcar cei care le produc au o legătură cu ţara noastră.

Nu în ultimul rând pot şi eu să mă numesc printre puţinii români care au primit un Oscar, fie el şi temporar, doar pentru a imortaliza momentul într-o fotografie.

Interviu din diaspora

Personalităţi române de mare valoare în diaspora

Specialist în psihologie şi lingvistică computaţională, Dan Caragea este critic de artă, critic de teatru, critic literar, publicist, eseist şi traducător român.

Debutul său în critică a avut loc în anii 70, în revista liceului „Fraţii Buzeşti” din ­Craiova, publicând de atunci o serie de articole şi studii de specialitate în reviste din ţară şi din străinătate. Treptat, eseurile şi studiile sale şi-au lărgit tematica, îndreptându-se spre lumea teatrului, literaturii şi a psihologiei.

Este licenţiat în Limba şi Literatura Română, Limba şi Literatura Portugheză, la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi doctor în Psihologie.

A publicat, începând cu anul 1971, diverse studii, articole, eseuri, critică de artă, critică de teatru, critică literară în ziare şi reviste culturale şi ştiinţifice din România, Franţa, Spania, Portugalia. Începând cu 1978 a fost docent la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Departamentul de Limbă Portugheză; 1995–1998, profesor la Universitatea Modernă, Facultatea de Psihopedagogie Curativă, unde a predat: Epistemologie antroposocială, Epistemologia pedagogiei curative, Investigaţie şi metodologie în Ştiinţele Educaţiei I e II. A început să se dedice terapiei psihopedagogice; 1998–1999, responsabil pentru Departamentul de Semantică, OCS S.A., Madrid. Creator al e-lexis, bază de date integrată în motoare de indexare şi căutare (Excalibur, azi Convera), realizată pentru a permite căutarea simultană în zece limbi; 1999–2000, director al Departamentului de Lexicografie Computaţională, SystemHouse, Lda., ­Lisabona; 2000–2001, Director al Departamentului de Ştiinţe ale Informaţiei, ­Áquila – GED, Lda., ­Lisabona. Creator al sistemului ATHOS destinat arhivelor virtuale complexe.

Din 2003, director fondator al firmei Cyberlex; creator al variantei spaniole şi portugheze al programului Tropes pentru analiză semantică a conţinutului textual. Premiul Fundaţiei Marchizul de Pombal, pentru „Inovaţie şi Tehnologie”, pe 2003; 2006-2008,

profesor la Universitatea Modernă din ­Lisabona, Facultatea de Psihopedagogie, unde a condus cursul Introducere în intervenţia psihopedagogică.

Dan Caragea traduce în prezent, în limba portugheză, Cartea şoaptelor, roman scris de Varujan ­Vosganian şi a cărui variantă spaniolă va fi pe piaţă zilele acestea.

Rep.: Când aţi plecat din ­România şi care au fost motivele care v-au determinat să luaţi această hotărâre?

Dan Caragea: Privind retrospectiv, pentru că multă vreme nu am fost convins că părăsisem ­România, am plecat în ianuarie 1991, cu o zi înainte de izbucnirea războiului din Golf. Trăiam pe atunci împărţit între euforia „revoluţionară” şi nevoia de maturizare civică şi politică.

Concentrarea însă a puterii în mâna grupului condus de Ion Iliescu, referendumul pentru Constituţie şi mineriada din iunie 1990 îmi frânseseră aripile speranţei în „calea regală”. Peste România pe care mi-o doream reconectată la epoca interbelică, începuse să se lase pâcla unui destin amorf şi primejdios. Am ales, astfel, calea care mi s-a părut normală: cea a performanţei profesionale. Primisem o bursă de studii care avea pentru mine o triplă semnificaţie: doream să „refondez” catedra de portugheză (să concep adică o programă mai bine structurată, să rezolv unele lacune didactice şi bibliografice), doream să-mi perfecţionez limba şi universul referenţial, să sporesc contactele cu scriitori şi artişti portughezi pentru intensificarea relaţiilor bilaterale, şi, nu în cele din urmă, să fac o cercetare solidă pentru o teză de doctorat. Chestiuni personale m-au împins însă să cer prelungirea bursei mai ales că ajunsesem la concluzia că era preferabil să rămân pe meleaguri lusitane până la „schimbarea la faţă a ­României”. Şi aşa au trecut douăzeci de ani....

Rep.: De ce aţi ales să trăiţi în ­Portugalia şi cum aţi obţinut cetăţenia portugheză?

D.C.: Aşa cum v-am spus, alegerea mea s-a dospit lent.

Afinităţile cu limba şi cultura portugheză veneau din 1974. Studiasem portugheza la Bucureşti (am făcut parte

din prima generaţie de absolvenţi), vizitasem, în 1977, timp de o lună Portugalia, pe urmele lui Nicolae Iorga, trăisem doi ani în Angola de unde adusesem o biblioteca de literatură africană de expresie portugheză (am şi tradus un scriitor subtil, Luandino Vieira), apoi ar trebui socotite toate acele manuale, traduceri, studii, corespondenţa cu o serie de scriitori şi prieteni portughezi... Datorez enorm, în legătura mea afectivă cu ­Portugalia, domnului José Bettencourt ­Gonçalves, profesorul, mentorul şi marele meu prieten. Aşa am devenit un om între două lumi. Îmi place să gândesc că România este pentru mine Matria (locul genezei mele sub aspect emoţional şi intelectual, locul duioaselor amintiri...), în timp ce Portugalia (în portugheză, ­Portugal este o entitate masculină) este Patria, adică locul devenirii mele cetăţeneşti, al originii eticii sociale. Cred ca dobândirea cetăţeniei portugheze a fost rodul bunei mele conduite.

Rep.: Care a fost legătura dvs. cu José Saramago?

D.C.: Prin 1984, am primit de la ICALP (azi Institutul Camões) o serie de cărţi printre care şi Memorial do Convento. L-am citit extaziat, atât eu cât şi fosta mea soţie, Mioara Caragea, cea mai profundă cunoscătoare a operei saramagiene din ­România. Mioara, care cocheta pe atunci cu proza, găsise în acest roman întruchiparea perfectă a tuturor proiecţiilor ei scriitoriceşti. Era absolut îndrăgostită de carte. Am început o lungă corespondenţă cu domnul Zeferino Coelho, editorul lui Saramago, un om inimos şi care a mediat diligent relaţia cu autorul. În ultimii ani ai regimului comunist, editurile româneşti nu mai aveau valută pentru plata drepturilor de autor. Saramago a refuzat categoric să fie plătit în lei, neconsimţind ca „alţii să facă bani pe munca lui”. Din fericire, într-o seară, am primit un telefon de la domnul Dan ­Hăulică, spiritul rector al Secolului 20. Domnul Hăulică dorea să publice un capitol din Memorial, însoţit, fireşte, de o prezentare. Am scris atunci unul din cele mai dragi texte ale mele: Libertatea privirii istorice.

După apariţia numărului din Secolul 20, Saramago s-a înmuiat şi a acceptat să ne dea drepturile. Traducerea integrală urma să apară la Editura Univers. Din păcate, cenzura nu era de acord cu titlul: Memorialul mânăstirii... Atunci, doamna Diana Radu, pe vre-

mea aceea lector de carte la editura menţionată, a cerut schimbarea titlului şi a făcut un referat „convingător” despre romanul unui autor din secolul al XVIII-lea care „nu punea probleme”. Nu ştiu cum, dar stratagema a mers, aşa ca în 1988 a apărut Memorialul de la Mafra. Povestea asta cu Saramago din secolul al XVIII-lea a ajuns însă în presa literară portugheză şi chiar germană...

Pe Saramago l-am cunoscut în vara lui 1990. Ne-a invitat, pe Mioara şi pe mine, acasă la cină, unde am cunoscut-o şi pe Pilar del Rio, viitoarea lui soţie. Pilar ne-a oferit o cină perfectă. După masă, ne-am retras pe fotolii şi am purtat o conversaţie de câteva ore. Două au fost marile subiecte ale serii: căderea comunismului şi ultimul său roman, Evanghelia după ­Iisus ­Hristos, din care ne-a citit fragmente. Trebuie să mărturisesc că am simţit o vie aversiune pentru opiniile politice ale lui Saramago care judeca totul cu o „răceală” greu de suportat pentru un anticomunist ca mine. El continua să creadă în măreţia ideologică, socotind istoria comunistă a ­României un accident de parcurs. Nu prea îi plăcea Portugalia acelor vremuri, l-am simţit înveninat. Despre Evanghelie, ce sa va spun?

Nu a fost deloc pe placul meu şi ne-am arătat reţinuţi. În neghiobia mea, pusesem semnul egalităţii între creatorul Saramago şi omul civil. Deşi ne-am mai întâlnit, admiraţia mea nu a devenit niciodată iubire. Sufletul meu s-a oprit definitiv la prima întâlnire.

Multe elemente ulterioare mi-au întărit convingerea: nu întotdeauna este un privilegiu să cunoşti în intimitate un scriitor, deşi contrariul poate fi deopotrivă susţinut.

Rep.: În calitatea dv. de critic de artă aţi făcut cercetări asupra operei lui Brâncuşi.

Ce aspecte v-au trezit interesul?

D.C.: Dacă am scris despre artă, imboldul l-am primit de la V. G. Paleolog, marele brâncuşiolog. Vedeţi, viaţa noastră este un joc al întâmplărilor. Pe Paleolog, l-am cunoscut la Craiova, în anii liceului, iar omul m-a marcat în chip hotărâtor. Avea o arhivă bio-bibliografică Brâncuşi impresionantă, azi probabil definitiv pierdută. Nu cred ca este o trufie dacă mă consider unul din prea tinerii săi prieteni. Astăzi mi-aş dori să-i văd republicată integral opera şi, mai ales, să văd ridicată la Craiova acea faţadă a atelierului sculptorului din Impasse Ronsin, a cărei lemnărie putrezeşte cine ştie pe unde. Am citit prin 2002 că faţada urma să fie ridicată în curtea Liceului de Arte şi Meserii, dar nu ştiu să se fi făcut ceva. Indolenţa culturală din România de azi este revoltătoare, mai ales că abia acum ne-am putea percepe corect anvergura dimensiunii noastre culturale.

Rep.: Care este în prezent relaţia dv. cu România şi cu Spania?

D. C.: Am revenit în România în 2008, atras de câteva programe cofinanţate din fonduri europene. Contribuţia mea, modestă fireşte, mă bucură nespus pentru că încă îmi alimentează speranţa în viitorul

13

cel bun. Am plăcerea să colaborez cu domnul prof. Adrian Curaj, un vizionar de o inteligenţă sclipitoare şi, mai ales, un om pentru care orizonturile devin palpabile. Sper să putem continua cu proiecte importante pentru impulsionarea cercetării româneşti.

Relaţia cu Spania a început în 1998, în anii petrecuţi la Madrid. Atunci am reuşit cu ajutorul unor colaboratori minunaţi să creăm o bază lexicală multilingvă integrată într-un motor de indexare şi căutare. Baza a fost botezată e-lexis şi permitea căutarea simultană a unui concept în zece limbi. Fireşte au existat limitări importante, dar începutul a fost animator. La aceasta mai trebuie să adaug fascinaţia mea pentru literaturile iberice. M-am apropiat de artişti, scriitori români şi spanioli care trăiesc aici.

Cred că, la o altă dimensiune, Madridul joacă acum rolul pe care Parisul l-a jucat pentru intelectualii români în veacul trecut. Bucureştiul este o capitală care a decăzut dramatic din punct de vedere cultural, aşa că nutresc speranţa ca generaţia actuală să continue să se afirme în afară, aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri. Am spus-o şi o repet: cultura românească contemporană datorează enorm pribegiei, iar Spania este poate ţara care ne ajută cel mai mult în descoperirea reciprocă. Să fie într-un ceas bun!

Kasandra Kalmann-­Năsăudean

Ştiri externe

14

Barack Obama i-a transmis omologului său libian că trebuie să plece, scrie Reuters.

Cu toate acestea, preşedintele spune că preferă să moară luptând decât să cedeze puterea în ţara pe care o conduce de 42 de ani.

Forţele anti-Gaddafi controlează Zawiya, cel mai apropiat oraş de capitală (aflat la 50 de kilometri de Tripoli). Deocamdată, protestatarii (printre care se numără şi oameni deai lui Gaddafi care au schimbat tabăra) sunt paşnici, dar spun că sunt „gata de luptă”, fiind înarmaţi, anunţă şi BBC. Într-un discurs televizat de joi, Gaddafi li s-a adresat oamenilor din Zawiya, acuzându-i că i-au drogat şi îmbătat pe tineri, pentru ca aceştia să ia parte la „distrugere şi sabotaj”. Printre distrugerile de care vorbeşte preşedintele se numără mesajele împotriva sa, scrise cu graffiti pe clădirile poliţiei şi ale Guvernului, dar şi clădirile ciuruite de rebelii care au tras în ele. În ţară, au început deja discuţii pentru formarea unui guvern antiGaddafi, de tranziţie. Fostul ministru al justiţiei, care şi-a dat demisia din cauza „forţei excesive” folosite împotriva protestatarilor, a declarat pentru un ziar naţional libian că vor fi alegeri în următoarele trei luni.

La Tripoli, susţinătorii lui Gaddafi primesc bani, iar

Coreea de Nord ameninţă că va ataca Coreea de Sud şi Statele Unite Coreea de Nord a ameninţat că va ataca „fără milă” ­Coreea de Sud şi Statele ­Unite, deoarece vede exerciţiile militare anuale pe care cele două state le pregătesc ca pe o repetiţie a unei invazii, scrie Huffington Post.

Coreea de Nord lansează frecvent asemenea ameninţări la adresa vecinilor din sud. Avertismentele recente ar putea reaprinde tensiunile din peninsula coreeană care au crescut simţitor anul trecut, în urma unor incidente soldate cu morţi de care au fost învinuiţi nord-coreenii. În noiembrie, anul trecut, ­Coreea de Nord a bombardat o insulă sud-coreeană, omorând patru oameni. Atacul a venit la doar opt luni după scufundarea unui vas de război sudcoreean în care au murit 46 de marinari. Coreea de Nord a negat că ar fi responsabilă pentru atac.

Conform unui comunicat oficial al agenţiei naţionale de ştiri din Coreea de Nord, exerciţiile militare ale sudului sunt catalogate drept „scheme

militare periculoase” menite să răstoarne guvernul comunist. Prin urmare, singura măsură pe care o vede Coreea de Nord este să răspundă cu un război „pe scară largă”, să ia „contramăsuri nemiloase” şi să transforme Seulul într-o „mare de flăcări”.

La exerciţiile militare din Coreea de Sud vor participa aproximativ 12.800 de soldaţi americani şi 200.000 de soldaţi şi rezervişti sud-coreeni care, timp de 11 zile, se vor antrena cu ajutorul jocurilor video de război şi vor participa la exerciţii de tragere. ­Coreea de Sud şi Statele ­Unite au menţionat în repetate rânduri că exerciţiile sunt de natură defensivă.

Trupele americane staţionate în Coreea de Sud se află acolo pentru a ajuta la descurajarea potenţialelor agresiuni venite din nord. Cele două state din peninsula coreeană sunt încă, din punct de vedere tehnic, în război deoarece conflictele armate din 1950-1953 s-au terminat printr-un armistiţiu şi nu printr-un tratat de pace.

Gaddafi îi anunţă pe libieni prin SMS că le dă 400 de dolari dacă îl lasă în pace. În faţa băncilor s-au format cozi opozanţii sunt ucişi Însă „cheia”, scrie CBS News, rămâne la Tripoli, unde locuiesc două din cele şase milioane de libieni. Toţi oamenii cu care au vorbit jurnaliştii străini susţin că îşi iubesc liderul, dar CBS notează că nu se ştie dacă aceste declaraţii sunt sincere sau făcute de frică.

Unul din motivele pentru care situaţia în Tripoli este diametral opusă faţă de restul ţării sunt promisiunile că salariile vor creşte cu 150%, dar şi cei 400 de dolari pe care Gaddafi îi oferă locuitorilor din capitală. Banii sunt un „cadou” şi un „ajutor” pentru populaţie, se arată într-un SMS trimis de Guvern tuturor locuitorilor din cartierele care nu s-au confruntat cu manifestaţii. „Îmi pare rău să spun că sunt

numeroase persoane în faţa băncilor”, a declarat un martor ocular, citat de AFP. Prin aceste măsuri, preşedintele a reuşit să calmeze situaţia în oraş, unde posturile de control supraveghează intrările şi ieşirile şi nu se mai aud împuşcături. Un grup de tineri pregătea o nouă manifestaţie în Tripoli, dar alţi opozanţi încercau să îi descurajeze. „Dacă vor fi noi manifestaţii, Gaddafi va continua să ucidă”, a explicat martorul ocular.

Consiliul de securitate al ONU a votat în unanimitate (15-0), sâmbătă, pentru a impune sancţiuni preşedintelui Gaddafi şi apropiaţilor săi.

Astfel, aceştia nu au voie să deţină arme sau să părăsească ţara, iar activele lor sunt îngheţate.

„Textul (n.r. rezoluţia care sancţionează regimul ­Gaddafi) trimite un mesaj puternic: violarea drepturilor omului este intolerabilă, iar vinovaţii vor plăti. Sper că mesajul e auzit şi băgat în seamă de liderii libieni”, susţine secretarul general al ONU, Ban Ki-moon.

ONU estimează că peste 1.000 de oameni au murit, până acum, în revoltele din Libia. „În aceste circumstanţe, pierderea timpului înseamnă pierderi de vieţi omeneşti”, le-a spus Ban ­Ki-moon membrilor Consiliului de securitate înaintea scrutinului.

Sancţiunile vin la doar o zi după ce ambasadorul libian la ONU declarase că „sper că se poate face ceva tangibil în câteva ore, nu în câteva zile”.

Câştigătorii Premiilor Oscar 2011 Academia Americană de film şi-a desemnat caştigătorii celei de-a 83-a ediţii a Premiilor Oscar. Cele mai ravnite statuete ale cinematografiei mondiale au fost primite de către actori consacraţi, ediţia din acest an rezervând însă şi câteva surprize.

După o intensă şi spectaculoasă ceremonie a decernării Premiilor Academiei Americane de Film, care a avut loc luni dimineaţa 28 februarie, marele câştigător al categori-

ei, cu 4 statuete câştigate (cel mai bun film, cel mai bun actor, cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu) a fost desemnat The King’s Speech, în regia lui Tom Hooper.

Ceremonia, prezentată de tinerii şi cunoscuţii actori americani James Franco şi Anne Hathaway, a fost marcată de momente de umor irezistibil şi de strălucirea starurilor care au urcat pe scena celei mai urmărite festivităţi anuale dedicate filmului.

Vancouver, cel mai bun oraş din lume Vancouver, oraş situat pe coasta de vest a Canadei, unde s-au desfăşurat jocurile olimpice de iarnă din 2010, a obţinut un scor de 98% în ceea ce priveşte stabilitatea, sistemul de sănătate, cultură şi mediu, educaţie şi infrastructură. Scorul a rămas nemodificat faţă de anul trecut. „Oraşele de dimensiuni medii din ţările dezvoltate cu o densitate relativ mică a populaţiei tind să aibă scoruri mari, datorită tuturor avantajelor culturale şi de infrastructură pe care le oferă, în paralel cu mai puţine probleme legate de criminalitate şi trafic congestionat”, a declarat Jon Copestake, editorul raportului EIU. Pittsburgh, cel mai prietenos oraş din SUA, se află pe locul al 29-lea, înainte de Honolulu. Los Angeles a urcat trei

poziţii în clasament, până la locul 44. New York s-a menţinut pe poziţia 56.

Londra ocupă locul 53, iar Paris este pe poziţia numărul 16 a topului.

Hong Kong s-a situat pe locul 31, în timp ce Beijing, capitala celei mai populate ţări din lume, este pe poziţia 72 în topul EIU. Top 10 cele mai bune oraşe, conform Economist Intelligence Unit 1. Vancouver, Canada 2. Melbourne, Australia 3. Viena, Austria 4. Toronto, Canada 5. Calgary, Canada 6. Helsinki, Finland 7. Sydney, Australia 8. Perth, Australia 9. Adelaide, Australia 10. Auckland, Noua Zeelandă

Opinii

Calul troian din Europa

Prof. Dr. Viorel Roman Consilier academic la ­Universitatea din Bremen

În ciuda aparenţelor nu greco-ortodocşii, sau musulmanii veniţi la munca de jos în vest, sunt în Calul troian din Europa, ci anglo-saxonii şi evreii.

Grecia cu câteva procente din BIP-ul UE, Bulgaria, România, nu-s un pericol, chiar dacă în Balcani lipseşte disciplină financiară şi corupţia este la ea acasă. Victime jumătate de mileniu a celei mai incompetente şi corupte administraţii islamice din lume, sechelele nu dispar peste noapte. De

aceea Europa îi ajută pe greco-ortodocşi să depăşească traumele Bizanţului, Sultanului turc, Ţarului rus şi să intre trepat în rând cu lumea.

Tradiţiile, normele şi valoriile Imperiului Roman, Sfântului Imperiu, a Imperiilor (naţionale!) portughez, spaniol, francez, englez, olandez, austriac, german le găsim astăzi în UE, care reface paşnic civilizaţia româno-catolică, model pentru întrega lume. Anglo-saxonii protestanţi, după victoria din războaiele mondiale şi cel Rece, are însă aceiaşi pretenţie. A treia Romă, Moscova pravoslavnică a renunţat de bună voie la avântul civilizatoric ortodoxo-comunist păgubos al Uniunii Sovietice şi după ce a favorizat în anii 90 pe anglo-saxoni şi evrei, se reorientează acum spre Europa.

Dacă ortodocşii au fost integraţi din solidaritate faţă de fraţii ajunşi în robie la turcomusulmani şi la moscoviţi, intrarea Angliei în UE aminteşte de calul troian, pion otrăvit

în UE. Pentru că de la Principii germani şi Luther, care au dinamitat Sfântul Imperiu de a ajuns Sultanul turc la Viena, de la dezastrul Revoluţiei Franceze şi Napoleon, până la prăbuşirea în gol a lui Wilhelm II şi Hitler, Anglia profită mereu de un continent slab. Sloganul - Germania trebuie distrusă! -, era la ordinea zile în Imperiul ­Britanic.

La agresiunea comună, a lui Hitler şi Stalin inpotriva ­Poloniei, perfidul Albion declară război numai Germaniei şi se aliază cu Stalin. Nu pentru ­Polonia s-au luptat Anglia/ USA, ci pentru hegemonia anglo-saxonă pe continent după distrugerea Germaniei şi planul a reuşit până la înfiinţarea UE şi a EURO. Simbioza, simbolul colaborării dintre Imperiu Britanic şi evrei este cel mai bine ilustrat de regina Victoria şi primul ministru Disraeli. Evreii au fost în războaiele mondiale în lagărul anglo-saxon, care i-a răsplătit cu Israelul, pe ­care-l

ABUREALA

Prof. Univ. Dona Tudor Bucureşti

Au rămas pe caldarâm, după încetarea protestelor, ecoul unor dezlănţuite intenţii.

Pierdute între vis şi dimineaţă orbitoare. Istovite. Trec unii prin viaţă că nişte lupi hăituiţi.

Li se spune că vor sparge zările cu urletul lor iar alţii, meşteşugit, îl înăbuşesc. În pieptul de om sunt căscate nişte prăpăstii ce îşi caută, în marea lor naivitate, încătuşarea.

Ca nişte bulgări reci de apa îşi strigau în cascadele fiebinţi ale sângelui, durerea. Aveau retina ochilor trimisă spre

cer. La înălţimea tâmplelor, adunaseră cercurile vieţii lor, albindu-i.

Nimeni nu poate spune încotro mergem şi unde vom ajunege. Sunt schimbări, în lume şi la noi, care pot avea urmări greu de estimat. Am fost prinşi pe picior greşit. Nimeni nu ne spune ce trebuie să facem: schimbăm piciorul, rămânem în horă sau ieşim din ea. Suntem pe o mare fără ţărm, fără pânze şi fără catarg, rătăcitori ....

Calea robilor, sub clopotul

15

susţin şi azi necondiţionat.

Papa Pius XII şi războiul pe viaţă şi moarte dintre nemţi şi evrei, holocaustul, sunt şi azi calul de bătaie al propagandei anglo-saxone-evreieşti.

Se discreditează Germania şi ­Vaticanul, capitala morală a UE şi a proiectului EURO. Luptă se da însă şi pe plan economico - financiar. Marii economişti ai lumii sunt scoţienii sau evreii, de la fondatorii Adam Smith, Davin Ricardo până la Galbreith şi Ben ­Bernanke, de aceia nu-i surprinzător că în lupta dintre dolarul USA şi EURO, s-au refăcut fronturile. Cine va învinge de data aceasta, modelul continental, EURO, sau cel atlantic, $. Incompatibilitatea lor este evidentă, dreptul român este valabil în Europa, pe când în Anglia / SUA precedentul e hotărâtor.

Antisemiţii îi percep pe evrei, ca Protocoalele Înţelepţilor Sionului, sursa relelor, iar filosemiţii îi văd că victime. În realitate Poporul ales joacă un

rol important în lume şi este prematur să-i cantonăm definitiv în Anglia şi coloniile ei. În SUA în generaţia viitoare româno-catolicii vor fi mai numeroşi decât protestanţi şi israeliţii. La Curtea Supremă a SUA, din nouă, sunt deja şase judecători catolici şi trei israeliţi. Dacă SUA decad şi se dezmembrează ca URSS, evreii revin, ca cei din Rusia, în Europa.

Anglia nu e EURO-Land şi profită de dificultăţiile financiare de la periferia Europei.

La falimentul Greciei sau altor Euro-LAnder creşte valoarea lirei sterline / $. În acelaşi timp o posibilă discreditare a modelului continental ar favoriza, pe principiul vaselor comunicante, pe cel atlantic.

Pentru că Anglia / USA sunt o civilizaţiei, ca şi Germania / Austria, despărţite în mod paradoxal de aceiaşi limbă. În eventualitatea că slăbiciunea EURO nu va avea consecinţe grave, e posibil ca ascensiunea BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) să oblige UE, Anglia, SUA şi Canada să se unească de la Vancuver la Vladivostoc, cum se pre-

coniza la prăbuşirea Uniunii Sovietice, şi să ofere lumii un mare şi generos model judaico-creştin, care să garanteze, ca în Imperiul Roman: Libertatea, Dreptatea şi Pacea.

Calul troian vrea în cetate, de aceea să privim şi situaţia din interiorul ei. Cei care au pus 1957, la Roma, bazele UE erau marcaţi, traumatizaţi de războaiele sec. XX şi de cel Rece împotriva ortodoxo-comuniştilor. A urmat euforia a jumătate de secol de libertate, dreptate şi pace. Acum anglosaxoni şi evreii trag de mânecă clasă politică, care vede că nu tot ce zboară se mănâncă şi că e depăşită de realitatea sec. XXI. De aceea generaţia ce vine va trebui să revină la normal, să elimine bunăstarea artificială pe bază de datorii neacoperite, mai ales în PIIGS, să renunţe la privilegiile acordate de-a valma în vest, în vremea concurenţei cu sistemul comunist, ajuns falimentar şi din aceiaşi cauza, şi mai ales să se adapteze la competiţia şi inovaţia de la nivelul mondial. În caz contrar Calul troian va pătrunde şi învinge cetatea Europa.

uitat de stele. Corul robilor murmurat sub aripa întunecată a îngerilor. Ce se întâmplă în acest enigmatic infinit? Cine a dat cu dalta în ziua şi noaptea acestui popor, otrăvindu-le cu minciună?

Cum de nu mai răzbeşte lumina de la un ţărm, la celălalt?

Cine le-a strepelit curcubeiele? Cum de-au fost furaţi şi de pulberea lactee? Poporul acesta care şi-a înfăşurat în istorie umerii în cer, se învârteşte acum ca un roi de albine fără stup. Guvernanţii din ultimii 20 de ani, îşi rumenesc în noapte feţele livide. Ne dau cu tifla din televizor. Să tacă! Am ajuns aici şi din cauza lor !

Au făcut alt semn norocului şi s-au urcat pe piatră cu învingătorii. Ca fulgerată de trăznet, o să se trezească şi lumea de învinşi. Clocotul istoriei freamată încet. Cu frunzele şi cu pietrele. Un ison prelung, nelămurit o să urce sigur în clorofilă.

Nu există soluţii miraculoase?

Dar poporul este un miracol!

Unde este liderul pentru care să-şi sfâşie ca vulturii, pieptul?

Din păcate, un aer de revoltă sceptică se degajă din toate aceste proteste. Se strigă cu ură, cu furie şi cu disperare.

Punctul de sprijin, din spatele revoltei, lipseşte. Un ecou

dezlănţuit frenetic, fascinant, cu lideri de sindicat pierduţi într-o dungă. Câteva mii de oameni, aduşi acolo din toată ţara, ca să fie. I-au băgat în seamă presa, jandarmii şi ambulanţele.Va creşte sărăcia, evident ! Numai pentru ei.

Opoziţia, liderii de sindicat, ăi de sunt în capul trebii au conturile burduşite. Dornici să creadă în ceva mai bun, deşi va veni ceva mai rău, robi şi stăpâni, refac lumea şi o gândesc, şi o risipesc, şi o pierd, şi o trăiesc într-un vis. Fascinanţi să trăiască mirajul lui a fi mereu, unora le place abureala.

ŢARA CONTROVERSELOR

George Roca Sydney - Australia

Australia este o ţară a controverselor. Am să vă explic de ce. Un ilustru politician de pe malul drept al Dâmboviţei spunea odată că: „Iarna nu-i ca vara!”. Ei bine, avea dreptate, dar... numai dacă se referea la România! În Ţara Cangurului, în ultimii ani, a început să fie iarna ca vara şi... vara ca iarna sau... chiar mixate. De la sfârşitul anului, pe continentul australian, controversele climatice se ţin lanţ! Aici, în condiţii normale, ar trebui să fie sezonul estival! Deci, zile to-

ride, plajă, pantaloni scurţi şi o invazie de turişti din emisfera nordică. Din păcate nu-i chiar aşa! Soare şi multă căldură pe coastele oceanului este, dar la munte ninge... chiar dacă suntem în toiul verii; în mijlocul continentului, zona deşertică e din ce în ce mai secetoasă, în sud – pădurile ard cu săptămânile, iar... în nord-est avem parte de inundaţii mai abitir ca pe vremea lui Noe. Patrie sau matrie?

Să lăsăm puţin necazurile de-o parte şi să vorbim despre lucruri mai vesele. O altă controversă este dominaţia femeilor în viaţa politică şi socială de aici. Circulă printre bărbaţii o glumă precum că Ţara Cangurului a revenit epoca matriarhatului. Am stat şi am analizat amanunţit această teorie şi le dau dreptate. Astfel, şeful statului australian este regina ­Elisabeta a II-a, reprezentată în Australia printr-un guvernator general, tot o femeie, doamna Quentin Bryce, urmată de

primul ministru, doamna Julia Gillard. În parlamentul federal de la Canberra sunt 22 de senatori şi 33 de deputaţi de gen feminin. Premierul statului Queensland este Anna Bligh, premierul statului Noua ­Galie de Sud (New South Wales) este Kristina Keneally (foto), primarul metropolei Sydney este doamna Clover Moore. O adevărată conducere politică matriarhală fapt pentru care Australia poate fi numită matrie, nu patrie! Asta da democraţie! Unde sunt bărbaţii? La pub, beau bere, joacă cricket, rugby, sau scriu articole despre „Ţara controverselor”! Îmi aduc aminte de o comedie italiană de la începutul anilor ’70 în care se ridiculiza lipsa femeilor în Australia. Titlul filmului „Frumos, onest, emigrat în Australia”. In rolul prinicipal Alberto Sordi. Acolo, în ilara peliculă, din lipsă de femei, barbaţii dansau împreună la balul de sâmbătă seara!

Oare cum o fi dansul zilelor

noastre, căci numărul femeilor ne-a depăşit de mult...

30 de ani de la moartea lui Lennon Vă veţi întreba ce legătură are John Lennon cu Australia. Nu ştiu prea multe amănunte... în afară de minunata muzică a bitălşilor care a cucerit inimile atâtor generaţii de ozi.

Are însă o legătură cu autorul acestor rânduri. În urmă cu 30 de ani locuiam la New York, la un block distanţă de Dakota Building, locul unde a fost împuşcat marele cântăreţ şi compozitor. 8 decembrie 1980! O seară tristă şi foarte friguroasă.

După ce cinasem la un restaurat chinezesc de pe Columbus Ave, mă intorceam zgribulit spre casă. Locuiam în apropiere, pe 73 street West. Mi-a atras atenţia zgomotul făcut de mai multe sirene ale maşinilor de poliţie. Unele ieşeau de pe 72 Street, altele intrau!

Ciudat! Curiozitatea m-a îndemnat să mă duc să văd ce se întâmplă. Pe la mijlocul strazii

72 cineva mi-a spus că a fost împuşcat John Lennon. Am alergat într-acolo. Ştiam unde locuieşte. Îl mai întâlnisem de câteva ori prin împrejurimi, sau prin parcul din vecinătate.

Se purta ca un om normal, fără excentricităţi. Însoţit mereu de Yoko Ono, îl recunoşteai uşor după ochelarii rotunzi care erau hallmark-ul său.

Deci, sirene, girofaruri, vacarm şi jale... Când am ajuns la aceea poartă a crimei am aflat că pe John îl transportaseră deja spre spital cu o maşină de poliţie iar pe Yoko cu alta.

Unii ziceau că ar fi fost răniţi amândoi. N-am putut vedea prea mult deoarece se adunase deja un puhoi de oameni. În intrândul porţii blocului Dakota stătea doi indivizi păziţi de mai mulţi poliţişti.

Unul era un portar în uniformă care gestcula tot timpul şi vorbea tare, celălat un tip grăsun, tăcut, cu un cap foarte rotund, zâmbind prosteşte! Aşteptau cu toţii să vină anchetatorii.

Lumea era foarte agitată...

S-au făcut grupuri-grupuri de discuţii, de prezumpţii şi de scenarii. Nu se ştia încă precis cine fusese ucigaşul...

Mai târziu am realizat că era tipul tăcut cu cap rotund, Marc Chapman. Lui i s-au pus cătuşele... şi a fost luat de poliţisti.

Nu am stat foarte mult după aceea deoarece mi se făcuse frig şi începuse sa fie mare aglomeraţie! John Lennon în schimb plecase de tot... Odihnească-se în pace! Nu l-am uitat nici după trei decenii de la dispariţie! Următorul weekend am participat la un miting în Central Park, alături de peste o jumătate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui dispărut, un miting pentru pace, pentru armonie şi înţelegere. Având în ochi lacrimi îngheţate din cauza frigului de-afara cântam cu toţii: „Imagine there’s no countries/ It isn’t hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life in peace.../”. Mică-i lumea Doamne, chiar văzută de aici de la antipozi!

Sfatul psihologului

16

Şcoala părinţilor Senzaţiile şi percepţiile la copii între 1 şi 3 ani

Jeni Chiriac - Psiholog • Competenţă în consiliere psihologică şi psihoterapie, în psihologie clinică şi psihologia muncii • Membru a Comitetului Filialei Teritoriale Bucureşti a Colegiului Psihologilor din România, comisia de deontologie • Consilier de specialitate al Asociaţiei Naţionale a Taţilor din România

Sexualitatea adolescentului pe înţelesul părinţilor Cum faci faţă debutului vieţii sexuale a copilului tău?

Evită să îi ţii predici, rezumăte la a pune întrebări şi încurajează-i întrebările fără să le consideri puerile sau naive.

A face educaţie sexuală înseamnă a asculta întrebările şi comentariile copilului tău.

Fiecare generaţie are propriile sale valori şi norme. Ascultând feedbackul copilului tău, vei şti cum să-ţi nuanţezi discursul astfel încât să fii sigură că a fost corect înţeles de către receptor, în cazul acesta, copilul tău.

Numai mamele vor putea să descrie o femeie unui băiat, numai taţii vor fi cei care îi vor putea explica fetei ce gândesc bărbaţii. Poate este una dintre cele mai dificile discuţii pe care le-ai purtat vreodată şi asta nu din cauza lui, ci mai ales din cauza atitudinii tale faţă de sex. Primul pas este să accepţi sexualitatea ca pe ceva pozitiv, iar adolescenta ca pe ceva firesc.

Când este momentul potrivit?

Parcă o discuţie despre sex devine din ce în ce mai dificilă. Sunt atâtea aspecte la care trebuie să fii atent ca părinte, ca să nu uităm că trebuie să fii „politic corect”, să nu iei heterosexualitatea drept o ale-

gere subânţeleasă a copilului tău. Cine ştie, poate nu este, iar în cazul acesta, el se poate simţi jignit sau îndepărtat de ceea ce se consideră normalitate.

Preia iniţiativa! Dacă ai un copil mai timid, încearcă să deschizi tu discuţia. Sunt foarte multe oportunităţi: scenele din filme, cuplurile de pe stradă, etc. Aşteaptă să vezi cum reacţionează copilul tău şi încearcă să nu faci presiuni asupra lui. Foloseşte denumirea corectă a părţilor corpului. Evită diminutivele şi « parafrazarea» cu diferite apelative. Aceasta poate provoca o confuzie în percepţia copilului sau îl pot complexa.

Nu trebuie să uităm că fetele şi băieţii au nevoie de instrucţiuni diferite. De exemplu, este de preferat să le înveţi pe fete să spună „Nu” atunci când nu îşi doresc un contact sexual. De cele mai multe ori, ele nu spun nimic sau se uită în altă parte, ceea ce nu este interpretat că un „Nu” de către băiatul care va continua avansurile.

Pe băieţi este de preferat să îi înveţi despre ce înseamnă un consimţământ şi că a spune „Nu” chiar înseamnă „Nu”, indiferent de cât de departe s-a ajuns.

Percepţiile auditive cunosc treptat o specializare şi o anumită fineţe, dobândind funcţii psihologice mai ample. Numeroase tipuri de fenomene sonore devin obiect al percepţiei. Muzica începe să determine la copii reacţii pozitive sau atenţie încordată, mai ales după vârsta de un an şi jumătate, ceea ce demonstrează că începe să se dezvolte sensibilitatea muzicală. La doi ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar să danseze la auzul de melodii ritmate. Dezvoltarea analizatorului auditiv e implicată şi în diferenţierea cuvintelor, a modului cum sunt pronunţate. Progresele sensibilităţii în această direcţie măresc baza perceptivă de înţelegere a limbajului. Se formează treptat auzul fonematic.

Se dezvoltă totodată, percep-

Percepţiile şi senzaţiile gustative şi olfactive se dezvoltă şi ele. Antepreşcolarul mai obişnuieşte să ducă lucrurile la gură. În general, gusturile sale se diferenţiază; el începe să aibă preferinţe pentru alimente de o anumită culoare, sau o saţietate gustativă şi olfactivă care determină reacţii negative. La 1 an şi 6 luni, la 2 ani şi jumătate, mulţi copii refuză grisul cu lapte, de care s-au plictisit.

O deosebită dezvoltare au între 1 şi 3 ani percepţiile tactile. Mai ales după formarea capacităţii de deplasare independentă şi de folosire a cuvântului, tactul furnizează şi creează, împreună cu văzul, condiţii de percepere a spaţiului faptic, concret, direct, nemijlocit. Încă la 15 luni este evident faptul că, atunci când aruncă obiecte sau le scapă

ţiile vizuale. După 1 an, spre 1 an şi 6 luni, se manifestă interesul pentru figuri colorate din reviste, ziare etc. Spre 2 ani, interesul rămâne viu şi atunci când pozele sau figurile nu sunt colorate. La 3 ani, pe copil îl interesează cărţile cu ilustraţii. El are preferinţe pentru ilustraţiile clare şi simple, cu puţine detalii şi expresive. Obiectele îndepărtate, precum şi cele mici le percepe mai greu, ceea ce se datorează dezvoltării încă nesatisfăcătoare a capacităţilor de acomodare a cristalinului. De fapt, recunoaşterea obiectelor de la distanţă, perceperea lor clară, presupune o anumită experienţă perceptivă de care antepreşcolarul nu dispune încă.

din mâini, copilul prezintă o mare mobilitate în urmărirea vizuală a traiectoriei pe care o descrie căderea obiectului.

Tot în această perioadă se constituie şi alte caracteristici structurale ale percepţiei. Datorită implicaţiei tactile, vizuale şi kinestezice în percepţie, copilul antepreşcolar diferenţiază mai bine şi mai clar dimensiunile obiectelor. Deşi progresul în această privinţă este lent, totuşi, în legătură cu anumite situaţii care au fost fixate puternic, în special prin experienţa tactilă şi vorbire, copilul începe să folosească criterii de diferenţiere, categoriile de ,,mare” şi ,,mic”.

Jocul de mânuire a obiectelor contribuie la dezvoltarea acestui gen de aprecieri.

Este adevărat că obiectele îndepărtate sunt încă distinse greu şi defectuos. Dificultatea rămâne mare în această privinţă şi din cauză că extinderea zonei vizuale este limitată (în adâncime, această zonă este clară de la 5 la11 m, iar limitele câmpului vizual sunt cuprinse între aproximativ 45 şi 50 cm). Ceea ce depăşeşte câmpul vizual (în lărgime şi adâncime) este perceput relativ haotic. De altfel, copilul nici nu-şi ridică probleme de percepere a obiectelor aflate la distanţă decât în foarte rare ocazii. Inconsistenţa experienţei antepreşcolarului cu privire la dimensiunile şi forma obiectelor este, încă, evidentă. În percepţia spaţială se include, într-o coordonare foarte fină, ce evoluează intens în perioada antepreşcolară, neatingând însă limita de confluenţă necesară în perceperea corectă a mărimii la distanţă, activitatea pară (binară) a receptorilor (ochi, urechi, tact etc.).

Experienţa tactilo-vizuală încă imperfectă, se va dezvolta totuşi simţitor, se va stabiliza şi, în continuare, în perioada preşcolară, copilul va câştiga treptat experienţa (cognitivă) că obiectele nu-şi modifică, decât în mod aparent, mărimea la distanţă.

Copilul trăieşte din plin prezentul; perceperea evenimentelor trecute este confuză.

Totuşi, vorbirea influenţează constituirea elementară a percepţiei de timp, datorită necesităţii de expunere ,,pe rând” a ceea ce în percepţie se dă împreună. La acestea se adau-

gă necesitatea, uneori puternică, de a explica şi comunica adultului etape ale unor activităţi consumate şi ale unor intenţionalităţi gradate.

Deşi percepţia constituie modalitatea cea mai dezvoltată de reflectare a realităţii obiective, caracterul ei încă fragil la antepreşcolar este evident.

Dacă o persoană cunoscută se îmbrăcă altfel decât de obicei, ea este greu recunoscută chiar şi de copilul de 2 ani. Generalizarea perceptivă este manifestată în numeroase împrejurări. În acest sens, o fetiţă de 1 an şi 7 - 8 luni, care avea obiceiul să lase capul în jos când cineva o privea insistent, procedează în acelaşi acelaşi mod în faţa oglinzii unde se privea pe ea însăşi, fetiţa manifestând astfel o percepţie generalizată, primitivă, cu elemente ale recunoaşterii confuze, la situaţii doar aparent asemănătoare. Dezvoltarea percepţiei este influenţată în ontogeneza timpurie de îmbogăţirea mijloacelor de comunicare verbală. Atenţia copilului poate fi orientată, la vârsta de 3 ani, discret, prin limbaj, spre anumite însuşiri ale obiectelor, ceea ce face ca percepţia să se desfăşoare în condiţii noi, mai evoluate.

Toate acestea ne permit să considerăm că dezvoltarea percepţiei are loc în trei moduri: sub influenţa acţiunii cu obiectele, sub influenţa comunicării verbale şi sub forma percepţiei contemplative. Între 1 şi 3 ani modalitatea mai frecventă de percepere este aceea care priveşte acţiunea cu obiectele.

Avocatul dumneavoastră

Sfaturi juridice pentru cititori

17

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi ­executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (credite neachitate, fi ­e ­imobiliare cu garanţii, fie de consumaţie sau achiziţionare de bunuri mobile) (8) Trebuie să existe o legătură între litigiile care intră sub incidenţa prezentului regulament şi teritoriul statelor membre unde se aplică. În consecinţă, trebuie să se aplice norme comune privind competenţa, în principiu, atunci când pârâtul are domiciliul pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.

(9) Pârâţii care nu au domiciliul pe teritoriul unui stat membru se supun, în general, normelor de drept intern privind competenţa aplicabilă pe teritoriul statului membru al instanţei sesizate, iar pârăţii care au domiciliul pe teritoriul unui stat mem-

Ionuţ Niţu - Avocat/Spania

bru căruia nu i se adresează prezentul regulament trebuie să rămână, în continuare, supuşi dispoziţiilor Convenţiei de la Bruxelles.

Articolul 1 (1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă şi comercială indiferent de natura instanţei. El nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă.

(2) Prezentul regulament nu se aplică pentru: (a) starea şi capacitatea persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamente şi succesiuni; (b) falimente, concordate sau proceduri similare;

Desfacerea căsătoriei prin divorţ este un mijloc juridic prin care se pune capăt e­ xistenţei căsătoriei pe cale judecatorească, la cererea unuia dintre soţi, atunci când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi ­­ continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Potrivit dispoziţiilor în vigoare, există două forme de desfacere a căsătoriei prin divorţ şi anume: • divorţul amiabil, prin consimţământ mutual • divorţul din motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divorţul prin acord În baza noii Legi 202/2010, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de către instanţa judecătorească indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere

şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.

Cererea de divorţ se depune de soţi împreună sau prin împuternicire specială. În acest caz, instanţa nu va stabili niciun fel de culpă a vreunuia dintre soţi la desfacerea căsătoriei.

Divorţul din motive temeinice Pentru pronunţarea divorţului din motive temeinice - motive de divorţ, instanţa trebuie să constate, cf. art. 38 alin. 1 C. fam, existenţa a trei elemente: • existenţa motivelor temeinice • existenţa raporturilor dintre soţi grav vătămate • imposibilitatea continuării căsătoriei Prin urmare, instanţa nu tre-

buie să constate numai culpa soţilor ci şi că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divorţul nu este considerat o sancţiune pentru soţul vinovat, mai mult decât atât, culpa exclusivă a soţului reclamant la divorţ, a fost apreciată în practica judiciară ca neîndestulătoare pentru desfacerea căsătoriei. În timpul divorţului, cei doi soţi hotărăsc dacă acela dintre ei care şi-a schimbat numele de familie, şi-l va păstra şi după divorţ, sau va reveni la numele avut anterior. Există, însă şi motive întemeiate (soţul care şi-a schimbat numele este deja cunoscut cu acest nume într-un domeniu numele unui cântăreţ, numele

unui avocat, numele unui notar), numele se poate păstra chiar în lipsa unui acord între soţi.

Avocatul poate furniza asistenţă de specialitate în demersurile privind divorţul, atât prin instanţă cât şi prin procedura administrativă.

Avantajele asistenţei asigurate de avocat sunt cele ale unui demers corect făcut, fără complicaţii, care se finalizează în cel mai scurt timp şi cu o evitare inutilă de supra-taxare.

Dacă acordul nu poate fi obţinut, este extrem de indicat să fiţi asistat(ă) de un avocat, încredinţarea copiilor precum şi partajarea aducând în timpul procesului o serie de elemente complexe, în condiţiile în care părţile nu se înţeleg.

(c) securitate socială; (d) arbitraj.

Recunoaştere şi executare Articolul 32 În sensul prezentului regulament, „hotărâre” înseamnă o hotărâre pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentinţă, ordonanţă sau mandat de executare, precum şi stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată.

Recunoaştere Articolul 33 (1) O hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar

să se recurgă la vreo procedură specială.

(2) În cazul unei contestaţii, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoaşterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute în secţiunile 2 şi 3 din prezentul capitol, ca hotărârea să fie recunoscută. Recunoaşterea unei hotărâri executorii emisă de către o instanţă străină, trebuie recunoscută, în bază unei proceduri judiciare pe teritoriul statului român, conform normelor de competenţă teritorială.

Dobândirea ­cetăţeniei spaniole Cetăţenia spaniolă este dobândită dacă sunt îndeplinite toate criteriile stabilite de legea spaniolă.

Cetăţenia poate fi obţinută de: Străinii majori şi minorii independenţi; Străinii mai mari de 14 ani, dacă sunt însoţiţi de părinţi sau tutore; Reprezentanţii legali ai persoanelor incapabile dacă: • străinul a locuit în Spania legal şi continuu; • emigrantul dovedeşte un bun comportament civic; • emigrantul este suficient integrat în societatea spaniolă.

Legislaţia spaniolă cere ca străinul să fi avut reşedinţa în Spania timp de 10 ani.

Termenul poate fi redus în următoarele cazuri: • 5 ani în cazul refugiaţilor; • 1 an în cazul: - străinilor născuţi în Spania; - străini căsătoriţi cu cetăţeni spanioli; - soţi văduvi ai spaniolilor; - străini aflaţi sub tutela spaniolilor cel puţin 2 ani; - orice persoană născută de părinte spaniol sau bunici

spanioli.

Acte necesare: • certificatul de naştere, tradus şi legalizat; • permisul de şedere; • certificatul consular care atestă cetăţenia curentă şi un bun comportament; • cazier judiciar din ţara de origine; • cazier judiciar din Spania; • certificatul înregistrării municipale, inclusiv a membrilor familiei; • certificat care atestă resurse financiare suficiente; • certificatul de naştere a soţului şi certificatul de căsătorie; • certificatul care atestă că soţii locuiesc împreună, dacă străinul este căsătorit cu un cetăţean spaniol.

Instituţii responsabile: Cererea pentru obţinerea cetăţeniei va fi depusă la Registrul Civil al locului de reşedinţă.

Departamentul pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului de Justiţie va decide cu privire la acordarea cetăţeniei spaniole. În Spania nu este admisă cetăţenia dublă.

CONSTITUIREA UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE (S.L.) - ETAPE Stimaţi cititori, aşteptăm să ne scrieţi despre problemele juridice cu care vă confruntaţi şi pentru care aveţi nevoie de consilierea noastră de specialitate, pe adresa de e-mail:

redactia@occidentul-romanesc.com

şi vă vom răspunde în cel mai scurt scurt timp.

Redacţia

Pentru constituirea unei societăţi comerciale (S.L.) în Spania, aveţi de parcurs următoarele etape: • Consultanţă premergătoare constituirii firmei.

• Solicitarea denumirii viitoarei societăţi comerciale, către Registrului Mercantil

Central.

• Întocmirea statutului de constituire al firmei în faţa Notarului.

• Lichidarea Impozitului de Transmiteri Patrimoniale şi Acte Juridice documentale.

• Obţinerea CIF-ului şi darea de „alta” la „Censos”, în ca-

drul Administraţiei financiare (Hacienda).

• Inscripţionarea firmei la Asigurări Sociale, în cadrul formularului TA6, darea de „alta” ca autonom, dacă este cazul, sau darea de „alta” a eventualilor angajaţi.

• Comunicarea deschiderii

societăţii respective la organele abilitate.

• Solicitarea şi obţinerea Licenţei de la Primărie, în cazul în care este nevoie de un spaţiu special pentru desfăşurarea activităţii noii societăţi înfiinţate.

Suflet de român

18

Gabriela Tone şi grupul de copii „Ghiocelul”, ambasadori ai folclorului românesc în Spania

FOTO - Natalia Pulido

Dacă treci sâmbăta, în timpul prânzului, pe la Centrul Hispano-Român din Coslada, vei auzi voci de copii cântând melodii populare româneşti, care te îmbie la joc. La prima impresie, poate că nu pare nimic neobişnuit, ţinând cont că, în instituţia amintită, o mulţime de copii îşi petrec timpul liber jucându-se sau participând la diverse activităţi. Micuţii despre care vorbim însă nu se joacă, din contră, iau foarte în serios ceea ce fac: repetiţie pentru a deveni mici artişti de folclor românesc. Ei fac parte din grupul de copii „Ghiocelul” al Centrului Hispano-Român, condus de solista de muzică populară Gabriela Tone.

Incredibil, dar adevărat În vremurile acestea de criză, într-o societate guvernată de truismul time is money, de răutate, invidie şi egoism, mai există totuşi oameni care sfidează majoritatea şi care trăiesc după propriile principii - acele valori umane atât de greu de găsit la semenii noştri din ziua de azi.

Gabriela Tone este un astfel de Om, o persoană altruistă, pe care Dumnezeu a înzestrato cu harul de a cânta încă de la vârsta de 3 ani. Şi-a urmat visul până la capăt şi, mai mult

decât atât, s-a hotărât să împărtăşească talentul său celor mici şi să le insufle dragostea pentru folclorul românesc.

Face acest lucru din anul 2009, când a avut loc primul casting de copii pentru înfiinţarea ansamblului pe care în prezent îl conduce. Şi, incredibil, dar adevărat, desfăşoară această activitate pe bază de voluntariat. Sâmbătă de sâmbătă, Gabriela rupe o parte din timpul său pentru a veni la centru şi a face repetiţii cu copiii. Gratis, fără să primească nicio remuneraţie din partea centrului. Singura satisfacţie este aceea de a-şi vedea munca transpusă pe scenă, la diversele spectacole organizate atât la CEPI din Coslada, cât şi în afara acestuia. „Din dragostea de folclor mi-a venit ideea să adun nişte copii şi să continuăm tradiţiile noastre care sunt foarte frumoase”, spune Gabriela. De la o mână de prichindei „adunaţi” la primul casting, grupul are, în prezent, 15 membri, doi băieţei şi treisprezece fetiţe, cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani, toţi de naţionalitate română. „Am zis să facem ceva frumos şi pentru sufletul nostru şi pentru publicul român”, mărturiseşte Grabriela, şi se pare că a reuşit să ajungă

nu numai la sufletele românilor, ci şi la ale spaniolilor, având în vedere numărul din ce în ce mai mare al invitaţiilor primite pentru a participa la spectacole organizate de diferite instituţii publice spaniole, asociaţii româneşti, etc.

Ultima prestaţie a grupului a fost la Festivalul Intercepis „Sonidos del ­Mundo”, care a avut loc în luna ianuarie, la Centrul Cultural Nicolás Salmerón din Madrid. A fost singurul grup, din cele douăsprezece ţări participante, care a cântat, restul doar au dansat. Ba chiar au primit şi o diplomă la Festivalul organizat, anul trecut, de către Primăria Coslada, cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului.

Munca de profesor de canto nu e deloc una uşoară, chiar dacă o parte din membrii grupului ascultă muzică populară în casă. Ei se confruntă cu un mare impediment, şi anume limba maternă. „Sunt copii care fac un mare efort pentru a citi şi a învăţa cântecele în limba română”, spune Gabriela. De aceea, primul lucru pe care îl face solista este să le citească versurile, apoi le fredonează melodia, după care cântă împreună. Micuţii sunt inteligenţi şi foarte receptivi, prind repede. Mai nou, „ghioceii” învaţă şi dansuri populare, „Braşoveanca” fiind unul dintre preferatele lor.

Regrete şi speranţe Centrul Hispano-Român face tot posibilul pentru a sprijini grupul „Ghiocelul”, punându-i la dispoziţie localul, facilitându-i participările la spectacole, promovându-i imaginea şi valorea ori de

câte ori are ocazia. Cu o floare însă nu se face primăvara, de aceea Gabriela îşi exprimă regretul pentru faptul că nu a primit niciun sprijin din partea autorităţilor române care „nu şi-au manifestat niciodată interesul faţă de acest grup”.

Se ştie că, pentru un spectacol de calitate şi mai ales dacă vorbim de unul de folclor, prezenţa scenică, felul în care apari în faţa publicului au un rol foarte important. O altă problemă cu care se confruntă ansamblul este lipsa costumelor populare. Micuţii artişti nu au costume naţionale, se descurcă cum pot. „Le-am adus şapte ii de acasă; Restul şi-au făcut rost de costume, dar mai sunt şi copii care nu au”, spune Gabriela.

Un alt ingredient esenţial în succesul unui spectacol este prestaţia live. Copiii sunt buni în ceea ce fac, au talent şi sunt pregătiţi. Acompaniamentul orchestral dă un plus de autenticitate folclorului românesc. „Cel mai mare of este că nu am o orchestră”, mărturiseşte solista. De aceea, ne-am gândit împreună să folosim acest mijloc pentru a face un apel către acei oameni cu inimă mare, iubitori de frumos şi nu căutători de câştiguri facile şi rapide, dornici să se alăture grupului pentru a-i acompania instrumental atunci când au spectacole. În viitor, Gabriela îşi doreşte ca grupul să fie din ce în ce mai mare, să includă şi adolescenţi, cu condiţia să fie serioşi. „Copiii de acum învaţă cântecele, repetă, vin în mod constant la repetiţie”. O altă dorinţă aprigă, la care subscriu şi eu cu speranţa că aceia care trebuie să ia aminte, vor „auzi”, este o mai mare participare şi implicare a părinţilor copiilor din grup. „Doar două-trei mămici vin la spectacole”, spune ­Gabriela, cu lacrimi în ochi, încercând să le

dea circumstanţe atenuante: „Nu ştiu de ce, sunt la cumpărături, au treabă” sau, în cel mai fericit caz, lucrează, deşi este prea mare coincidenţa ca la fiecare spectacol (de obicei acestea au loc în weekend!) niciunul dintre părinţii copiilor să nu poată fi prezent la serbarea fiului sau fiicei lor.

Un drum în ascensiune Originară din Alexandria, judeţul Teleorman, Gabriela Tone iubeşte folclorul pe care îl cântă de când se ştie, dragoste ce i-a fost insuflată de bunicul la care a crescut şi care „fredona tot timpul muzică populară”. Prima reprezentaţie a avut-o la grădiniţă, la vârsta de trei ani, când – îşi aminteşte cu umor – a încurcat versurile, cântând, în loc de „doina dulce din caval”, „doina dulce din tavan”, „incident” care a stârnit aplauzele de încurajare ale publicului.

Descoperită la liceu, la Balul bobocilor, de un profesor de la Şcoala Populară de Artă din Alexandria, Gabriela Tone a avut şansa să studieze, timp de trei ani, folclorul la această instituţie, după care a avut numeroase participări la festivaluri de gen din toată ţara, unde a obţinut şi numeroase premii.

Un moment important în cariera sa muzicală a fost întâlnirea cu regretatul solist Liviu

Vasilică ce a culminat cu o colaborare de un an cu ansamblul folcloric „Teleomanul”, condus de acesta.

Deşi nu a putut face o profesie din cântat, folclorul rămâne „cea mai mare pasiune a mea”, Gabriela abordând în repertoriul său - „un caiet cu peste 5.000 de cântece. Tot ce mi-a plăcut am scris, am înregistrat” - cântece din toate zonele României. Nu are o melodie preferată, „toate îmi plac, e greu să aleg una”, mărturiseşte.

Jos pălăria!

Puţini sunt românii care, în ritmul frenetic în care trăiesc, departe de casă, printre străini, fugind de sărăcie, griji, nevoi şi o patrie care i-a dezamăgit, în goana lor după un trai mai bun, într-o ţară care nu e a lor, dar de care speră să fie „adoptaţi” cu acte în regulă şi pe care visează că o vor îndrăgi vreodată ca pe o mamă biologică, mai au timp, dar mai ales poftă, să promoveze valorile culturale cu care soarta i-a înzestrat fie că au vrut sau nu pentru că, aşa cum spunea cineva de curând, cu ţara şi părinţii te naşti, nu îi alegi. Cu aceşti oameni ne mândrim şi în faţa lor ne scoatem, cu plecăciune, pălăria.

Ana-Maria Marinescu

Tinere talente

19

Aldo Blaga, cântăreţul român ajuns celebru pe You Tube Chiar dacă este aproape necunoscut la radio sau la televiziunile din România vocea şi talentul tânărului artist Aldo Blaga a uimit şi uimeşte în continuare zeci şi sute de mii de ascultători din toată lumea.

Până în prezent cateva milioane de vizitatori de pe întreg mapamondul au accesat melodiile interpretate de român, comentariile lor fiind de cele mai multe ori la superlativ.

Un brand excelent de promovare a României în lume.

Prezent la festivalul românesc Romanian Heritage din Niles/ Chicago am avut ocazia de a obţine un interviu în exclusivitate şi-a afla mai multe despre cine este de fapt famosul tânăr Aldo Blaga.

Rep.: Pentru cei care nu te cunosc spune-ne câte ceva despre tine.

Aldo Blaga: M-am născut sub puternica dominaţie a zodiei rac şi îmi ghidează fiecare pas pe care-l fac în viaţă. Chiar dacă nu sunt foarte superstiţios şi nu prea cred în zodii, tot ce s-a întâmplat până acum s-a întâmplat în comformitatea limitelor zodiei. La trei ani am început să cânt şi de atunci nu m-am oprit. Am început cu Elvis Presley şi am continuat cu toate numele mari pe care puteţi să vi le închipuiţi, începând cu Bing Crosby sau artişti mai recenţi precum Jason Mraz, trecând prin Ella Fitzgerald, Frank ­Sinatra, Roy Orbison sau Tom Jones....

Rep.: De unde eşti din ţară?

Aldo Blaga: M-am născut la Satu Mare pe 28 iulie, 1986.

Am copilărit într-o localitate mică, la ţară, la aproximativ 30 de kilometri de Satu Mare, în Iojib, aproape de Livada sau Medieşu Aurit. Acolo am crescut, de acolo fiind părinţii mei. Am fost crescut nu doar în muzică ci şi în teatru, tatăl meu, Vasile Blaga, fiind actor la teatrul de Nord din Satu Mare, aşa că toată copilăria mea a fost pe scenă, fie în culise. Aşa că, aveam toate premisele în domeniul divertismentului.

Rep.: Chiar doream să te întreb de unde pasiunea pentru muzică pentru că te-am văzut cântând alături de tatăl tău într-un videoclip pe internet?!

Aldo Blaga: Am acest dar direct din partea părinţilor dar şi a bunicilor, care erau oameni de divertisment. În special bunicul din partea tatălui avea o voce placută şi foarte puternică. Acesta avea o tobă cu care

colinda tot satul fiind cel care aducea anunţurile importante sătenilor. În plus la orce petrecere el era sufletui ei. Dar şi din partea mamei, care şi ea a cântat într-un cor. Astfel toate genele s-au cizelat, ca mie sămi revină această voce cum ma auziţi astăzi.

Rep.: Ai început sa cânţi de mic, cum a progresat cariera ta muzicală? Ai facut un liceu, o facultate de specialitate?

Aldo Blaga: Viaţa mea este muzica şi tot ce este legat de ea. M-am plimbat şi cu degetele si cu sufletul pe pian, pe clarinet, iar mai nou am început să mă autoeduc în chitară.

De asemenea şi cu corzile am vibrat pe mai multe genuri, chiar şi operă, muzică populară, genuri cu care multă lume nu mă poate identifica, dar o fac cu brio aş zice după reacţiile pe care le primesc de la ascultători. De la şase ani am început să fac pregătiri cu un coleg de-al tatălui meu, care avea o chitară şi a văzut că am ureche muzicală. La patru ani am câştigat locul doi sau trei, nu mai ştiu exact, la un concurs numit Tip Top-Mini Top cu Anda Călugăreanu, desfăşurat la Satu Mare. Atunci am cântat o adaptare în limba română făcută de tatăl meu, l-a piesa lui Jenifer Rush, The power of Love. Începând cu clasa întâi am făcut pian patru ani intensiv, pe urmă am dato pe clarinet. Opt ani până în clasa a 12-a am făcut clarinet principal şi pian secundar.

Am intrat apoi pe primul loc la Conservator la Cluj, la secţia de instrumente de suflat şi percuţie. Între timp am absolvit şi acum sunt masterand la clarinet în anul doi, tot la Cluj Napoca.

Rep.: Ai început să faci nişte filmuleţe pe care le-ai postat pe You Tube. Povesteşte-ne cum ai început?

Aldo Blaga: Aş putea să rezum viaţa mea de până acum în trei episoade mari. Primul, cel de început, când începeam să îmi dau seama ce înseamnă să cânţi. Al doilea episod, clarinetul, cu care am participat la multe concursuri şi am luat foarte multe premii în ţară, la concursuri de interpretare, olimpiade naţionale şi regionale. Al treilea episod, pe la 19 ani, când mi-am redescoperit latura interpretativă vocală, cu ajutorul unui cântăreţ cu care multă lume mă asociază acum pe mine, Michael Buble. Acesta începuse să cânte toate cântecele

cu care crescusem eu, şi astfel ascultându-l pe el şi descoperind printr-un accident, aş putea zice, nişte negative la piesele respective pe internet, le-am descărcat şi am ânceput să cânt peste negativele respective. Am început din joacă să înregistrez fragmenţele din piesele respective, pe urmă piese întregi, folosind un calculator şi un microfon de un dolar pe care îmi amintesc perfect că l-am prins pe o sticlă de apă minerală, şi am pus peste el un ciorap să nu se audă pâcăielile de la cum cântam. Aşa am făcut primele CD-uri cu muzică. După cam un an de zile am descoperit YouTube-ul, dar la început n-am avut mare succes pentru că nu aveam experienţa postărilor pe YouTube. Doi ani de zile „m-am chinuit” să învăţ şi abia din 2009 am început să postez mai masiv şi să am într-n an şi jumătate peste 2 milioane de vizitatori.

Aveam într-o perioada 200 de video-uri dar le-am scăzut la 60 pentru ca am intrat în nişte discuţii cu YouTube legate de copyright.

Rep.: Am văzut că foarte multă lume care te urmăreşte nu este din România, mulţi sunt americani. Spune-mi cum te-au perceput ei?

Aldo Blaga: Este o întâmplare nefericită pe de-o parte, pentru că dacă ar fie existat la vremea respectivă negative suficiente în limba română şi lume cu care să intru în contact direct, sau să fi putut să compun eu ~abia mai târziu am început să compun~ începeam în română şi aveam apreciere din partea români-

lor, dar aşa cum era de găsit mai uşor negativele muzicii internaţionale, sigur că primii care au muşcat momeala au fost americanii. Am însă fani din Indonezia, Filipine, ­Australia, China, Japonia, ­Italia, absolut de peste tot.

Cânt în principal o muzică americanizată şi este firesc ca cei mai mulţi vizitatori să fie din America Rep.: Ai apărut însă şi-n România, te-am vazut în câteva clipuri invitat pe la Televiziunea Română. Cum de n-ai fost invitat mai des?

Aldo Blaga: Da, în ultimi doi ani am reuşit să mă „infiltrez” şi pe piaţa românească. N-am fost invitat pentru că nu am insistat prea mult. Chiar îi spuneam unui domn în această seară care m-a întrebat după concert aceeaşi întrebare. N-am insistat să merg prea mult la Bucureşti că nu-mi place oraşul, aşa că eu am ţinut de provincie şi de Ardeal, acolo fiind mult mai cunoscut decât în restul ţării, unde se ascultă din pacate preponderent manele şi alte muzici care mie nu-mi fac deloc placere să le ascult sau interpretez. Am mai multe înregistrari şi apariţii la televiziunile din Baia Mare, Satu Mare, dar am fost şi la ­Bucureşti pe la Antena1, TVR1 sau TVR2.

Daca aş fi dorit aşa mult să apar m-aş fi mutat în anul doi sau trei de facultate de la Cluj la Bucureşti şi îmi începeam cariera în stilul acela deja autentic. Eu am vrut să fac însă lucrurile my way cum zice cântecul.

Rep.: Şi ai ajuns în America... prima dată la New York,

apoi la Chicago. Cum a fost de fapt?

Aldo Blaga: Prima dată am venit în 2007 din dorinţa de a face nişte bani, să mă ajut pe de-o parte şi cu muzica dar şi cu facultatea, pentru că se ştie situaţia din România. Am venit în America nu de placere ci să câştig nişte bani, aşa că am lucrat trei luni de zile întrun restaurant. A fost primul meu contact cu lumea reală şi am zis că voi beneficia de orice oportunitate pe care o să o am să mă întorc. Aceasta a venit în 2009 când nişte oameni au vrut să mă ajute să mă lansez aici. Din păcate n-a fost aşa cum am preconizat eu, dar nu-i nimic viaţa merge înainte. În martie, 2010 am avut un prim tur de concerte care pe de-o parte m-au familiarizat pe mine cu ce se întâmplă aici, şi mi-am facut o groază de contacte, atât români cât şi americani. Am cântat în locaţii faimoase din Chicago precum The Joynt, Green Mill, Green Dolphins, Andy’s Jazz Club, şi altele, cu oameni deja consacraţi în lumea jazz-ului.

Cu compania de management nu mai merg lucrurile cum speram şi probabil că ne vom despărţi. Asta îmi va da mie tot dreptul şi puterea de a-mi negocia contractele sau colaborările viitoare.

Rep.: Să revenim puţin la interacţia pe care o ai cu fanii tăi de pe internet, care sunt cu zecile de mii din toate părţile lumii, în special din America. Am văzut câ unii dintre ei îţi cer anumite melodii să le interpretezi. Care este contactul tău cu ei?

Aldo Blaga: Avem o relaţie

foarte apropiată. Mulţi mi-au spus că eu sunt singurul artist pe care îl cunosc şi care le răspunde. Încerc să le răspund tuturor dar nu totdeauna reuşesc, însă majorităţii le răspund şi ţinem o legătură cât se poate de strânsă. Cam 300 din cei aproape 8 mii de abonaţi care-i am pe canalul principal îmi sunt prieteni apropiaţi, păstrăm o legătură activă pe internet şi ei îmi sunt ambasadorii mei în regiunile specifice, promovându-mi numele şi făcându-mi reclamă. Este o relaţie bazată pe încredere şi un beneficiu reciproc. Ei beneficiază de faptul că eu le cânt lor iar ei îmi promovează numele.

Rep.: De unde ai învăţat aşa bine engleză, că te descurci foarte bine şi cânţi fără accent?!

Aldo Blaga: Pe la 5 ani, prin 1991 abia se introdusese cablul în România şi la ce se putea uita un copil de vârsta respectivă? Cartoon network, dar mai târziu şi CNN, BBC, Animal Planet, Discovery şi celelalte posturi de limbă engleză. Am eu o înclinaţie spre engleză, dar şi spre alte limbi.

Cânt şi-n franceză, ungureşte, italiană, germană... Aşa cum multe doamne şi domnişoare au învaţat spaniola uitându-se la telenovele tot la fel şi eu am învăţat engleză.

Rep.: Unde te pot găsi cititorii?

Aldo Blaga: Dacă vor cauta pe You Tube sau pe google numele meu mă găsesc foarte uşor.

Marian Petruţa Chicago – USA

Tradiţii româneşti

20

Primăvara - Luna Martie - Tradiţii

Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alţii când se sfârşesc zilele babei Dochiei, şi anume la Alexii, 17 martie, şi durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alţii pun iarăşi ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.

Atunci zic ei că omătul se topeşte şi curge în torente chiar şi de pe vârful celor mai înalţi munţi.

Când încep a ieşi jigăniile şi gujuliile de prin ascunzişurile lor de peste iarnă, când prind

a zbura gâzele şi fluturii cei roşii şi mai ales când încep a veni rândunelele, cocostârcii, cocoarele şi celelalte paseri ce petrec peste iarnă în ţările cele calde, atunci, când vin acestea, e semn că primăvara a sosit şi că mai mult n-are să ningă.

Denumirile populare ale lunii Martie: mart, marte, marţiu, mărţişor („Marte/ Strâmbă parte/ La o parte”), Marta, germănar (încolţitorul), făurel. „Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea femeile pân la amiazăzi se lau, ca să fie sănătoase şi să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui mart n-ai tot anul, dar să nu le ţii în samă. Visu-

rile cele rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare. În săptămâna lui Sf. Toader, cum asfinţeşte soarele, nu se iese din casă, nici nu se aduce apă, căci strigoaicele atunci umblă cu moroaicele şi cu vârcolacii şi spre Sf. Toader ţin sesie, ce au să facă peste tot anul, şi umblă tot postul.

Mart a luat de la toate lunile câte câteva zile, ca să arate că el e mai tare, şi de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte”.

• Urzica e buruiana lui mart, e ca mart de iute şi tare, cine o mănâncă se întăreşte. E cea dintâi buruiană.

• Să nu zici şerpe în luna lui mart, căci toată vara îţi iese în cale.

• Apa de ploaie din luna lui

martie se adună. Se zice că e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz; zice că întinde pielea.

• În luna lui mart cine are gutunar e sănătos peste an.

Sfaturi generale: „În săptămâna a noua după Crăciun semănaţi mazăre, linte, măzăriche, mai în urmă şi în regiuni mai calde ovăz, secară şi orz; duceţi gunoi pe câmp; greblaţi livezile de muşchi şi semănaţi fân şi trifoi; după cea dintâi ploaie curăţiţi pomii de muşchi şi omizi cu o mătură vârtoasă; acoperiţi paturile calde de toate laturile cu gunoi, ca să păstraţi căldura; aerisiţi-le în zile calde; puneţi mazăre; semănaţi salata, pătrunjel, ridichi, ceapă, spanac, varza

nemţească. Puneţi acum pomişori, tăiaţi pe cei puşi şi începeţi cu oltoiul spre sfârşitul acestei luni. Pomii de soi mai bun, cari sunt acoperiţi, trebuie desfăcuţi peste zi şi iarăşi acoperiţi peste noapte”.

Prevestire de timp: • Martie vânturos – mai frumos.

• Dacă martie-i cu rouă, după Paşti mult plouă.

• Cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie.

• Tunete în martie arată an mănos.

• Dacă cântă cucul în luna lui mart, pe la început, are să fie anul mănos.

• Dacă în Mărţişor nu poţi semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe.

Mărţişor de acasă... pentru românii din Spania Consecvenţi misiunii asociaţiei noastre, aceea de promovare a meşteşugurilor populare tradiţionale din România şi Republică Modova în vederea conservării particularităţilor româneşti în diversitatea europeană, încercăm cu forţe

copiilor cum se realizează un mărţişor şi, în acelaşi timp le explicăm, pe înţelesul lor, despre tradiţia acestui obicei în spaţiul românesc, semnificaţia culorilor mărţişorului arhaic, ce şi cine este Dragobetele, Baba Dochia şi le-

proprii să ţinem piept unui val din ce în ce mai mare de non-valori care atacă spiritul românului, în special generaţia tânără.

De aceea, majoritatea activităţilor noastre sunt adresate, cu precădere, copiilor şi adolescenţilor din şcoli şi grădiniţe. Şi, cum evenimentul principal în acestă perioadă este sărbătoarea de Dragobete şi Mărţişorul, am debutat în seria evenimentelor de primăvară cu acţiuni de voluntariat prin şcoli şi grădiniţe din Iaşi şi comunele învecinate (Grădiniţa Iris, Şcoala „Otilia ­Cazimir”, Şcoala din comuna ­Mânzăteşti), unde le arătăm

gendele care circulă în popor despre ei.

De asemenea, asociaţia noastră este parteneră în organi-

zarea celei de-a VII-a ediţii a Festivalului Mărţişorului în Iaşi, din perioadă 25 februarie -1 martie, alături de Muzeul Etnografic al Moldovei, Primăria Municipiului Iaşi, Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova şi Asociaţia ­Alexandru Lăpuşneanu. În cadrul acestui Festival se desfăşoară mai multe evenimente, în special educative, atât cu copiii cât şi cu adulţii. În atelierele de pedagogie muzeală, copiii vin organizat cu profesorii şi educatorii lor, iar etnografi de la Muzeu le explică obiceiurile legate de Dragobete şi Mărţişor, cromatica mărţişorului arhaic, simbolul mărţişorului la români, etc. După partea teoretică, meşterii populari le arată cum se confecţionează un mărţişor tradiţional. Spun asta pentru că fiecare meşter popular, conform meşteşugului său, lucrează mărtişoare ţinând cont de aspectul tradiţional care trebuie să rămână peren. Încadrul acestui Festival, se

desfăşoară şi un spectacol de muzică şi dansuri populare româneşti, „Vine, vine primăvara” prezentat de formaţii artistice ale câtorva şcoli cu care asociaţia noastră are încheiat protocol de colaborare (Şcoala Normală „Vasile Lupu”, Şcoala ­„Otilia ­Cazimir” şi Şcoala „Titu ­Maiorescu” din Iaşi) Tot în luna martie va fi deschisă Ediţia a II-a a Expoziţiei de Mărţişor de la Centrul Cultural Hispano - Român din Coslada - Spania, expoziţie organizată de inimoasa româncă, Ana-Maria

­ arinescu, de care mă leagă M o frumoasă şi valoroasă prietenie şi colaborare. În această expoziţie, vor expune lucrări şapte meşteri şi creatori populari din asociaţia „ARTMeşteşugurile Prutului”. Un alt proiect dedicat zilei de 8 Martie, pe care-l consider foarte important şi a cărui iniţiator şi organizator este tot Ana-­Maria Marinescu, este Expoziţia de vestimentaţie croşetată la care participă şi o membră a asociaţiei ARTMeşteşugurile Prutului din Republică Moldova, Violeta Palii, o româncă deosebit de

talentată şi creatoare.

De la Iaşi, trimitem tuturor românilor din Spania un mărţişor virtual însoţit de urări de sănătate, putere de muncă, multă iubire şi unitate şi nu uitaţi să vă faceţi timp să vizitaţi împreună cu copiii voştri, expoziţiile organizate în luna martie la Centrul Hiaspano – Român din Coslada. Veţi găsi acolo un colţ de rai din tradiţiile noastre populare, un colţişor de acasă...

Silvia Cozmîncă, preşedinta „Asociaţiei ART – Meşteşugurile Prutului” - Iaşi

Bucătăria de acasă Paste picante cu ­ciuperci

MÂNCĂRURI DE POST Supă de gulii

Am pregătit această supă delicioasă pentru că vroiam să avem ceva uşor pentru cină. Şi cum a fost cam frig în ultima vreme, supa caldă de gulii a picat numai bine când ajungeam acasă plini de frig. Guliile au o mulţime de proprietăţi, conţin vitamina C, fosfor şi alte minerale, fibre, ajută la stabilizarea nivelului de glucoză în sânge, deci ajută la controlul diabetului. Aşadar sunt o alegere foarte bună şi sănătoasă. Vă recomand cu multă căldură, reţeta.

Alegeţi guliile nu prea mari, pentru că sunt mai crude şi nu sunt lemnoase.

Pentru 5 - 6 porţii avem nevoie de: * 3 gulii * 2 - 3 morcovi * 1 ceapă * 1 păstârnac * 1 ardei * 1 - 2 ouă * 150g smântână slabă sau iaurt * zeamă de la jumătate de lămâie * 2 linguri ulei * sare, piper Tocăm ceapa şi morcovii, iar guliile le dăm pe răzătoarea mare sau le tăiem fâşii. Într-o oală punem cele 2 linguri de ulei şi călim 1 minut ceapa şi morcovii. Adăugăm guliile, ardeiul tocat, cam 1,5 litri de apă şi păstârnacul crestat în 4.

Lăsăm la foc potrivit până când sunt fierte legumele.

Adăugăm sare, piper, zeama de lămâie. Batem oul cu smântâna, punem peste amestec un polonic de supă, după care turnăm totul în oală. Lăsăm să dea un clocot şi oprim focul.

Servim cu cutroane şi pătrunjel sau mărar proaspat tocat şi socotim caloriile: doar 25 la 100 de grame!

Pentru 2 porţii avem nevoie de: * 200 g paste * 1 - 2 roşii mari (400 g) * 300 g ciuperci * 1 ceapă * 1 - 2 ardei iuţi (opţional) * câteva tulpini ţelina * 1 căţel usturoi * 2 - 3 linguri ulei * sare, cimbru * pătrunjel pentru decor Spălăm ciupercile şi le tăiem fâşii nu prea subţiri. Le sotăm într-o lingură de ulei, adăugăm puţina sare şi le lăsăm să fiarbă acoperite până scade apa. Scoatem ciupercile din tigaie, punem 1 - 2 linguri de ulei şi călim ceapa tocată

mărunt. Când ceapa este translucidă, adăugăm roşiile decojite şi tocate cubuleţe, ardeiul iute tocat mărunt, usturoiul şi ţelina tocată fin.

Lăsăm la foc mic până sosul se îngroaşă şi toate ingredientele sunt fierte, aproximativ 15 - 20 minute. Adăugăm cimbrul, potrivim de sare şi amestecăm sosul cu pastele fierte şi scurse. Aranjăm pe farfurii pastele, adăugăm ciupercile şi deasupra presărăm pătrunjel proaspăt tocat.

Un prânz uşor de post dacă nu folosiţi paste cu ou, cu proteine din ciuperci şi doar 110 calorii la 100 de grame.

Mâncărică de cartofi

Prăjitură de casă

O reţetă simplă, dar atât de bună încât nu putea să nu apară în pagina Bucătăria de acasă..., mai mult pentru inspiraţie când sunteţi în pană de idei. Am folosit o bucată de muşchiuleţ şi una de kaiser, dar puteţi folosi şi scăricica sau coaste afumate. Oricum, tot bună iese mancarea.

Pentru 4 - 5 porţii avem nevoie de: * 1 kg cartofi * 350 g carne afumată (150g kaiser şi 200g muşchiuleţ) * 2 - 3 morcovi * 2 ardei * 2 cepe * 3 linguri pastă de ardei * 2 frunze dafin * 2 linguri de ulei * sare, piper Tocăm ceapa, morcovii şi le călim pentru cateva minute în uleiul încins, după care adăugăm ardeii. Când devin sticloase, adăugăm bucăţile de carne, le călim puţin, apoi acoperim cu apă şi dăm la cuptor cam 15 minute la foc mediu. Între timp curăţăm cartofii, îi tăiem cubuleţe, şi îi adăugăm peste carne când expiră timpul, împreună cu pasta de ardei şi foile de dafin. Amestecăm bine, completăm cu apă dacă este nevoie şi punem înapoi la cuptor. Primele 10 15 minute cu capac, apoi fără, ca să mai scadă lichidul şi să se rumenească. Când cartofii sunt fierţi, mâncarea este gata. În funcţie de cât e de sărată carnea, adaugăm la sfârşit sare şi piper.

Servim lângă nişte murături această mâncărică delicioasă, care are aproximativ 120 de calorii la 100 de grame.

Este o prăjitură foarte rapidă, simplu de făcut, nu durează mai mult de 20 de minute până se pune la cuptor. E tocmai bună de făcut când te grăbeşti, sau apar nişte musafiri şi nu ai altceva la îndemână.

Pentru o tavă de 40x25 am folosit: * 6 ouă * 300 g zahăr * 1 pachet margarină * 150 g miez de nucă * 200 g făină * 3 linguri cacao * zahăr vanilat, esenţă rom Amestecăm margarina cu 200 grame zahar cât să se omogenizeze. Adăugăm cele 3 linguri de cacao, esenţă de rom şi zahărul vanilat.

Separăm ouale şi gălbenuşurile le lăsăm separat pentru glazură. Albuşurile le batem spumă tare şi le adăugăm peste restul ingredientelor.

Miezul de nucă trebuie mărunţit, nu tocat complet, aşa că dacă folosiţi un tocător ţineţi apăsat doar câteva secunde, la cel mai mic nivel.

Amestecăm nuca mărunţită şi făina în bolul cu margarină şi omogenizăm bine.

Pentru că mi se pare mult mai uşor de manevrat, am folosit o tavă în care am pus hârtie de copt, pe care nu am mai uns-o pentru că în compoziţie era margarină. Revenind la aluatul nostru, turnăm în tavă şi dăm la cuptorul încălzit la 190 - 200 de grade (nivel mediu) 10 - 15 minute, până se intăreşte deasupra. În timp ce aluatul e la cuptor, pregătim glazura din gălbenuşurile frecate cu restul de 100 grame de zahăr. După ce compoziţia din tavă se coace puţin, şi se întăreşte deasupra suficient cât să nu se intre gălbenuşul în cocă, punem glazura. Mai lăsăm la cuptor timp de 20 - 25 de minute, până trece testul scobitorii.

Tăiem prăjitura cubuleţe şi o servim când se răceşte.

21 Ciuperci umplute

Reţeta este foarte aromată de la toate condimentele.

Pentru 2 porţii de ciupercuţe avem nevoie de: * 1 kg ciuperci * 1 legatură ceapă verde * 1 ceapă roşie * 1 legătura mărar * 1 legătură pătrunjel * sare, piper, oregano, boia * puţin ulei pentru prăjit * zeama de la 2-3 lămâi

Spălăm ciupercile şi le scoatem picioruşele. Le stropim bine cu zeama de lămâie ca să rămână albe şi frumoase.

Tocăm ambele tipuri de ceapă şi le punem la călit în puţin ulei. Adăugăm sare şi câteva linguri de apă ca să fiarbă liniştite. În acest timp tocăm picioruşele de la ciuperci şi putem toca şi 1-2-3 ciuperci (depinde cât sunt de mari) ca să avem suficientă compoziţie pentru umplutură.

După ce ceapa a fiert cam 10 minute, adăugăm ciupercile tocate, puţină apă şi le lăsăm să fiarbă încă 10 minute.

Tocam verdeţurile mărunt şi le adăugăm peste amestecul

din tigaie. Condimentăm cu sare, oregano, piper şi boia şi stingem focul. În tava în care vom coace ciupercile întindem folie de aluminiu şi o ungem cu puţin ulei. Luăm cu lingura din compoziţia din tigaie şi umplem ciupercile nu foarte mult, pentru că ele se micşorează destul când se coc şi apoi riscăm să ne cadă bunătate de umplutură din ciuperci.

Dăm la cuptorul încins la 180 - 200 de grade cam 40 de minute.

100 de grame au aproximativ 100 de calorii, deci o porţie va avea cam 360 de calorii.

Posturile de peşte anul 2011

Nu se fac nunţi

Nu se fac parastase

• Postul Sfintelor Paşti 2011: 07 martie - 23 aprilie 2011 (Sfintele Paşti pe 24 Aprilie 2011) • Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel 2011 (variază de la un an la altul în funcţie de ziua Cincizecimii) : 20 iunie 28 iunie 2011 • Postul Adormirii Maicii Domnului: 1-14 august • Postul Naşterii Domnului: 15 noiembrie-24 decembrie • Toate zilele de miercuri şi vineri de peste an, în afara celor notate cu Harţi • 3 zile excepţionale: Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

• În toate zilele de post de peste an • În zilele praznicelor împărăteşti şi în ajunul lor • În săptămâna lăsatului de carne (28 februarie - 06 martie 2011) • În Postul Sfintelor Paşti (07 martie - 23 aprilie 2011) • În Săptămâna Luminată (24 aprilie - 30 aprilie 2011) • În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (20 iunie - 28 iunie 2011) • În Postul Adormirii Maicii Domnului (1-14 august) • În Postul Naşterii Domnului (14 noiembrie - 24 decembrie) • De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie)

• În ziua Praznicelor Împărăteşti = (†) • săptămâna brânzei: 28 februarie - 06 martie 2011 • zilele de luni până vineri din Postul Mare • săptămâna mare şi săptămâna luminată • De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie) Zile aliturgice (în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie) • miercuri şi vineri în săptămâna brânzei • luni şi marţi la începutul Postului Mare • Vinerea mare

Mijlocaşul central Marius Ologu l-a convins pe ­Nicolo Napoli să-l titularizeze cu Steaua şi a încântat tribunele la derby cu driblingurile sale. Stângaciul oltean de 21 de ani, care l-a ţinut pe bra-

Informaţii sportive

Noul puşti minune al Băniei a făcut spectacol cu Steaua

zilianul Wendel pe banca de rezerve, a reuşit faza meciului spre finalul primei reprize: a executat succesiv câteva piruete spectaculoase a la Zidane, fentând astfel atacurile a doi stelişti, şi i-a ridicat în picioare pe cei 9.000 de oameni.

Cifrele firmei de monitorizare DSP arată că Ologu a fost de departe cel mai tehnic fot-

balist al meciului, chiar dacă pe teren s-au mai aflat Florin Costea, Prepeliţă, Tănase sau Dică. În cele 68 de minute cît a jucat, „optarul” Craiovei a reuşit patru driblinguri utile din 6 încercări, surclasându-şi concurenţa.

450.000 de euro e suma la care e evaluat Ologu de nemţii de la transfermarkt.de. Costea 1 e

cotat la 3,5 milioane, iar stelistul Tănase la 2,8 milioane.

9 meciuri are Ologu în Liga 1, dintre care 4 ca titular. El a debutat în urmă cu doi ani, în ­Farul - Craiova 0. A driblat mai mult decît 3 vedete la un loc. „Driblingurile mele sunt inspirate de la idolul meu ­Zidane. N-aş vrea să fiu com-

Poli Iaşi vrea să se amâne reluarea campionatului în liga a doua Preşedintele clubului ACSMU Politehnica Iaşi, Grigore Sichitiu, a declarat că va solicita Federaţiei Române de Fotbal amânarea cu o săptămână a returului Ligii a II-a. „Vrem să cerem FRF să amâne începrea Ligii a II-a pentru că oricum noi nu avem treabă cu meciurile echipei naţionale. Nu are rost să jucăm în mocirlă. În plus, jucându-se

Real Madrid s-a îndepărtat la ­şapte puncte de B ­ arcelona Real Madrid a terminat la egalitate pe Riazor, în faţa echipei Deportivo La ­Coruna, şi s-a distanţat de liderul ­Barcelona.

Cu toate că ­Ronaldo, Mesut Özil şi Benzema au avut şanse uriaşe de a înscrie, scorul a rămas alb la final. După partidă, Jose Mourinho a evitat să vorbească despre prestaţia jucătorilor blanco şi a îndreptat tunurile către cei care au programat meciurile în Primera. Madrilenii au fost nevoiţi să joace la patru zile distanţă după deplasarea de la Lyon, antrenorul portughez fiind de părere că jocul Realului a avut de suferit tocmai din cauza puţinelor zile de repaus. „Nu ştiu ce s-ar fi întîmplat dacă am fi jucat duminică dar ar fi fost mai corect aşa.

Jucătorii care se simt foarte obosiţi ar fi avut o zi în plus de odihnă, ar fi fost mai mult timp de pregătire a meciului.

Calendarul competiţional este

fixat de oameni care nu au habar, nu au idee ce au de făcut. Aceştia iau decizii după cum îi duce capul şi vor continua astfel dacă nimeni nu ia măsuri” a declarat după meci Mourinho.

Totuşi, directorul general al clubului madrilean, Jorge Valdano, consideră că echipa mai are şanse la titlu din moment ce în joc mai sînt 39 de puncte. „Nimeni nu abandonează în februarie aşa că vom continua să ne luptăm pentru titlu şi poate avem noroc în următoarele meciuri. Echipa a jucat la intensitate maximă, ca de obicei, dar din păcate nu am reuşit să înscriem în poarta lui Aranzubia. Nu am fost destul de concentraţi în faţa porţii adverse şi, mai mult decât atât, am fost lipsiţi de şansă” a declarat fostul internaţional argentinian.

pe terenuri proaste, riscăm accidentări. Nici nu ştiu ce s-ar juca acum ar putea fi numit fotbal sau hochei. Din câte ştiu, majoritatea cluburilor din Liga a II-a sunt de acord cu amânarea returului.

Mai bine s-ar juca o etapă intermediară dacă trebuie să terminăm la o anumită dată campionatul”, a spus Grigore Sichitiu.

Driblinguri reuşite/total:

Ologu

Dică

Fl. Costea

Tănase

4/6

0/0

1/3

1/5

Şuturi pe poartă:

1

1

1

0

Pase reuşite:

19

16

13

22

Acţiuni utile:

12

8

7

9

parat cu Balaci, chiar dacă port tricoul pe care dânsul l-a făcut celebru. Balaci a fost şi va rămâne unic, sper să

ajung măcar la jumătate din valoarea acestuia”, a declarat Marius Ologu, mijlocaş U Craiova

Nicuşor Craiu, juniorul de la Real Madrid, vrea să joace pentru România Sursa: Real Madrid

22

Nicuşor Craiu a ajuns la ­Madrid în vară: „Vin de la Rayo Vallecano, unde am jucat doi ani. Acolo, în primul sezon am marcat 79 de goluri, un record pentru club, iar în al doilea an am jucat la o categorie mai mare de vârstă şi am ieşit din nou golgeter. La Real am ajuns în vară, după ce tatăl meu refuzase o ofertă de acolo mai înainte, considerînd că nu era timpul să fac acest pas”.

O dată cu mutarea la Madrid, Nicuşor a schimbat şi poziţia pe teren. „Eram atacant, dar acum sunt mijlocaş. Antrenorul mi-a zis că viitorul meu este acest post pentru că sunt puternic fizic şi pot trage după mine întreaga echipă. Marii

fotbalişti ai lumii au evoluat şi ei pe acest post”, spune juniorul, care l-a întâlnit pe titularul postului la echipa mare, Kaka: „Am filmat împreună un spot publicitar”.

Karate şi 10 pe linie la şcoală.

Juniorul român a practicat karate timp de 4 ani. A abandonat când avea centura maro din cauza lipsei timpului: „M-a ajutat mult în fotbal, atât mental, cât şi fizic”. E în clasa a 6-a şi este un elev-model: „În afară de două note de 8, am numai 10!”. „Sunt român, aleg ­România!”

Nicuşor spune că n-ar trăda ţara de origine: „Se spune că trebuie să rămâi cu mama care te-a adoptat şi care te creşte, nu cu cea care te-a născut dar care nu mai este lângă tine. Dar sunt conştient că este mai greu pentru mine să joc la selecţionata Spaniei.

Eu vreau să evoluez pentru naţionala României şi, dacă voi fi convocat, voi da totul pentru ţara mea pentru că, până la urmă, sunt român”.

Mica publicitate OFERTE - COLABORARE

< Tânăr de 32 ani din Madrid, absolvent de Conservator, canto clasic caut un cor profesional sau să activez ca solist. De asemenea doresc să cunosc alţi muzicieni pentru schimb de experienţă sau pentru a înfiinţă o formaţie în care să abordăm atât muzică tradiţională românească cât şi muzică uşoară şi clasică.

Am experienţă, am cântat la diverse ocazii şi aştept oferte. ­bogdanpavaroty@yahoo.com OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ

INTERNAŢIONAL MASS MEDIA, este interesat de persoane cu experienţă în urmă-

toarele domenii: IT Software, IT&C Marketing/ Cercetare de piaţă, Mass - media, Publicitate/PR, Vânzări < Eşti de profesie jurnalist?

Ai experienţă? Eşti la curent cu toate evenimentele sociopolitice. Eşti interesat de ce se întâmplă în jurul tău. Îţi place să aduni informaţii din diverse surse, să le verifici şi să prezinţi subiectele. Îţi place să fii cu un pas înaintea celorlalţi? Îţi place să fii recunoscut? Vrei să faci parte dintr-o echipă dinamică? Vrei ceva nou şi original? Atunci, locul tău este alături de noi. CV-ul însoţit obligatoriu de o fotografie îl poţi trimite la adresa: internationaltrustmedia­­@ rocketmail.com

< Eşti Web Content Writer / Editor?

Dacă cunoşti activitatea în domeniul IT, dacă foloseşti cele mai noi tehnologii în crearea de siteuri şi aplicaţii web, dacă eşti la curent cu noile tendinţe în web design, programare web şi seo, nu ezita şi trimite CV-ul tău însoţit obligatoriu de o fotografie, pe adresa de e-mail: ­i nternationaltrustmedia@ rocketmail.com ÎNCHIRIERI

< Închiriez cameră în Úrgel – Madrid, pentru o persoană sau două, într-un apartament liniştit, aproape de liniile de Metro L6, L5. Telefon : 622 166 266

CUMPĂRĂRI

< Doresc să cumpăr un apartament în Madrid, ­eventual schimb cu apartament în România plus diferenţa, sau preiau contract pentru acei care nu mai au posibilitatea să îşi achite ratele. Rog seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 649 488 865 VÂNZĂRI

< Vând teren 485 mp. suprafaţă, front stradal 25 m, intravilan, cu toate utilităţile, zona BOD, Braşov, România.

Preţ 8000 euro negociabil.

Telefon: 0040 785 857101, E-mail: ­istrate100@yahoo. com.

23 MATRIMONIALE

< Bună, mă numesc Ovidiu am 34 ani şi locuiesc în Madrid. Locuiesc de 7 ani in Spania. Am loc de muncă stabil! Sunt brunet, ochi caprui, 178 cm, 70 kg. Caut să cunosc o fată pentru prietenie etc.

Dacă vrei sa afli mai multe despre mine, mă poţi contacta pe mess, sau îmi poţi lăsa un mesaj prin e-mail la adresa: ovidiu_34_2011@yahoo.es.

< Bună! Crezi ca viaţa nu înseamnă doar muncă? Crezi ca viaţa e mai uşoara şi mai frumoasă în doi? Crezi că mai există bărbaţi pe care te poţi baza? Sinceri, romantici şi cu simţul umorului? Dacă răspunsul tău e DA, nu trebuie decât să suni la 692 976 709. Sunt un bărbat de 45 de ani, locuiesc in Barcelona, sunt singur şi am nevoie de tine!

Nu ezita, curaj!

Cauţi de muncă? Oferi un loc de muncă?

Te simţi singur(ă)? Doreşti să închiriezi, să vinzi sau să cumperi?

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE! Contactează-ne!

E-mail: redactia@occidentul-romanesc.com Telefon: 642 823 497 (luni-vineri, 11:00–19:00)

• ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ • ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ • ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ • ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ • ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ • ŞTIRI DE ULTIMĂ ORĂ •

Pregătiri de atac în Libia

Comunitatea internaţională ia în calcul o operaţiune militară în Libia pentru a pune capăt masacrului pe care-l comite Gaddafi de peste două săptămâni. Forţele lui Gaddafi continuă să atace oraşele aflate sub controlul opozanţilor, crescând numărul victimelor.

Situaţia din Libia e pe cale să provoace o criză umanitară de proporţii.

Teama că liderul libian este pe punctul de a-şi măcelări propriul popor este împărtăşită de numeroase state. În culisele Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, în care Libia este tema principală de discuţie, se conturează deja perspectiva unei intervenţii militare internaţionale în ţara africană.

Deşi în declaraţiile oficiale secretarul american de stat, Hillary Clinton, a negat vehement informaţiile potrivit cărora America s-ar pregăti de război, SUA şi-au repoziţionat deja forţele navale şi aeriene în jurul Libiei. „Efectuăm o redesfăşurare a forţelor noastre, pentru a avea spaţiu de manevră, în momentul luării deciziilor”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departa-

mentului de stat al Apărării de la Washington, David Lapan.

Pentagonul a trimis portavioane în apropierea coastelor libiene şi este pe cale să trimită şi un batalion suplimentar de infanterie marină, oficial, în scop umanitar.

Soldaţi libieni antrenaţi de Londra Ambasadoarea americană la ONU, Susan Rice, a anunţat că SUA discută cu NATO toate opţiunile, inclusiv militare, pentru rezolvarea situaţiei din Libia. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, a admis că „exilarea lui Gaddafi este o posibilitate reală, pentru a produce schimbarea”.

Pentru a lansa o ofensivă aeriană, oficialii militari SUA pot folosi portavionul nuclear USS Entreprise, care se află, în prezent, în Marea Roşie, dar şi portelicopterul USS Kearsage, care are la bord aproximativ 2.000 de oameni.

Premierul britanic David

Cameron s-a asociat cererii preşedintelui francez Nicolas Sarkozy de a organiza, pe 11 martie, un summit extraordinar al Uniunii ­Europene pentru a decide o „strategie comună” asupra crizei libiene. Potrivit „Daily Mail”, şeful Guvernului de la ­Londra a avertizat deja regimul ­Gaddafi cu o acţiune militară, dar şi instituirea unei zone de interdicţie aeriană şi livrarea de arme inamicilor săi.

Cameron a sugerat chiar că ar putea trimite în Libia trupe libiene antrenate în Marea Britanie, pentru a menţine pacea.

El le-a ordonat comandanţilor armatei să stabilească planuri pentru o zonă de interdicţie aeriană. Dacă regimul Gaddafi ar trimite avioanele să atace protestatarii, aeronavele militare Typhoon ar putea interveni.

Atac lansat din Italia?

Avioanele ar staţiona, cel mai probabil, la baza Akrotiri din Cipru. Potrivit „Sky News” două avioane de alimentare, de tip VC10, se află, deja, în Cipru. Italia dă şi ea semne că este de acord cu această variantă. Un prim pas - Guvernul de la Roma a suspendat Tratatul de prietenie semnat cu

Libia în urmă cu trei ani, care includea o clauză de neagresiune. Purtătorul de cuvânt al Ministerului italian de Externe a ţinut însă să sublinieze, într-un interviu la CNN, că nulitatea tratatului nu înseamnă „neapărat” lansarea unor operaţiuni SUA sau NATO în ţara din nordul Africii de pe teritoriul italian. Totuşi nu poate fi ignorată aşezarea strategică a mai multor baze NATO şi americane (Flota a VI-a) în Italia.

Gaddafi pierde puncte Mai multe avioane militare au bombardat, ieri, la ordinul lui Gaddafi, oraşele Ajdabiya şi Az Zawiyah din apropierea Tripoli. Ţinta atacului soldat cu mai multe victime a fost un depozit de muniţie ajuns pe mâna rebelilor. „Am reuşit să respingem ofensiva. Am avariat un tanc, iar mercenarii au fugit”, a relatat un opozant al regimului Gaddafi, citat de „Al Jazeera”. „Însă ne aşteptăm la un atac de proporţii din partea forţelor de ordine”, a adăugat el. Insurgenţii nu stau cu mâinile în sân. Ei au format o „Nouă Armată Libiană”, la care s-au alăturat zeci de mii de poliţişti, soldaţi şi membri ai securităţii. Potrivit informaţiilor obţinute de „Daily Mail” rebelii au un arsenal impresionant - de la tancuri şi mitraliere până la arme antiaeriene. Ei se antrenează în taberele din estul ţării sub îndrumarea unor militari de carieră. În acest timp, Gaddafi l-a demis pe şeful serviciilor secrete, Abdallah Al-Senussi, şi l-a numit în locul acestuia pe Mansur Al-Qahsi, una dintre gărzile sale corp. Cu cât liderul libian se va simţiţi mai nesigur pe forţele pe care le mai are la dispoziţie, cu atât creşte riscul ca el să folosească arme chimice şi biologice împotriva propriului popor. Potrivit

„Der Spiegel”, Washingtonul şi-a exprimat deja îngrijorarea faţă de rezervele de iperită aproximativ 9,5 tone - pe care le are Libia. Iperita, cunoscut şi sub numele de gaz muştar este o substanţă chimică foarte persistentă, al cărei efect durează mai multe zile, având efect demoralizant asupra trupelor adversare.

Conform acordului de dezarmare semnat de Tripoli, rezervele de iperită ar fi trebuit neutralizate demult. Cu negocieri la nivel diplomatic şi schimburi comerciale avantajoase pentru Occident, Libia a obţinut o amânare a „dezarmării finale” până în mai, anul acesta. Îngrijorările SUA par justificate în condiţiile în care Gaddafi a avertizat de mai multe ori, în ultimele zile, că „va lupta până la ultima picătură de sânge” şi că „va da foc Libiei, dacă poporul nu-l va urma”. Diplomaţii occidentali şi-au exprimat temerea că liderul de la Tripoli este rupt de realitate, după declaraţiile acestuia că „poporul îl adoră şi este gata să-şi dea viaţa pentru a-l proteja”.

Dialogul surzilor Pentru a lansa o ofensivă militară în Libia, aliaţii NATO au nevoie de un mandat ONU şi de o declaraţie comună a Alianţei. Iar Germania, Franţa, Rusia şi China se opun ofensivei. Ultimele două pierd miliarde de dolari din cauza embargoului armelor impus Libiei. Şi fostul ministru de Interne de la Tripoli, Abdel Fattah Younes, de partea rebelilor, susţine că „staţionarea unor trupe străine” în Libia este exclusă, cu mici excepţii.

„Dacă un pilot a fost nevoit să se catapulteze, el va fi găzduit şi protejat de noi”, a declarat el.

Libienii, condamnaţi la foamete şi război În timp ce colonelul ­Gaddafi, cu conturile şi bunurile din UE şi SUA blocate, îşi pune familia la adăpost - potrivit speculaţiilor, la Viena sau la Minsk - comunitatea internaţională avertizează asupra unei crize umanitare de proporţii în ­Libia. Peste 100.000 de oameni au fugit din ţară spre Egipt şi ­Tunisia, a declarat Valerie Amos, subsecretar general pentru probleme umanitare la ONU. Peste 61.000 de persoane au fugit spre Egipt şi până la 40.000 spre Tunisia, a adăugat ea.

Alte 1.000 au intrat în ­Niger.

Reprezentanta ONU a cerut ţărilor vecine cu Libia să menţină graniţele deschise pentru refugiaţii libieni. „Sunt foarte îngrijorată de informaţiile alarmante referitoare la violenţele care continuă”, a mai spus ea, atrăgând atenţia că informaţiile indică sute de femei şi copii grav răniţi, care nu primesc niciun ajutor. Amos a explicat că prioritatea ONU este de a avea acces la Tripoli şi la zonele din vecinătatea capitalei pentru a oferi sprijin populaţiei.

Materiale medicale au putut fi deja livrate în estul Libiei. Un avion civil de tip ATR42 a ieri dimineaţă de la baza militară Villacoublay, din apropiere de Paris, pentru a transporta ajutor medical din partea Franţei către Benghazi, via Cairo.

Aparatul de zbor transportă cinci tone de material medical şi medicamente. Parisul a trimis spre Libia şi câţiva medici şi infirmiere, opt membri ai securităţii civile şi opt logisticieni.

Sursa: Reuters

En castellano

24

Entrevista a Daniel Velázquez, coordinador de los ­Centros Hispano-Rumanos de la Comunidad de Madrid: “Los rumanos son orgullosos, trabajadores y en cierta medida desconfiados” Una de las figuras más representativas en el paisaje de la inmigración rumana en España, el coordinador de los dos Centros Hispano-Rumanos de la Comunidad de ­Madrid, Daniel Feito, es ni más ni menos el famoso cantante de la década de los ’60, Daniel Velázquez. Gran conocedor y seguidor de la cultura rumana, el artista se ha convertido en uno de los más entregados promotores de la cultura, lengua y civilización rumanas, apoyando constantemente a este colectivo que actualmente representa la comunidad más numerosa de la población extranjera que reside en España.

Pregunta: Eres el coordinador de los dos Centros Hispano-Rumanos de la Comunidad de Madrid, y actualmente te encargas especialmente del de Coslada.

En España ya es más que conocida la labor de los CEPIs pero como se trata de un periódico que saldrá también en EE.UU., explíquenos, por favor, brevemente qué es un CEPI Hispano-Rumano y cuál es tu función en el mismo.

Respuesta: La Comunidad de Madrid ha sido precursora en este tipo de Centros que tienen como objetivo la integración en la realidad cultural y social española de los colectivos de inmigrantes. En estos centros el inmigrante tiene a su disposición todo tipo de herramientas para que su integración sea lo menos

traumática posible. En correspondencia, los españoles podemos conocer también de primera mano las costumbres y la cultura de estos colectivos. Mi misión como director es coordinar el trabajo de los distintos departamentos optimizando su labor.

P: Algunos piensan que, después de la entrada de R ­ umania en la Unión E ­uropea, los centros hispano-rumanos deberían de cerrarse. ¿Cuál es tu opinión al respecto?

R: En estos momentos no se dan las circunstancias para el cierre de estos centros rumanos. El rumano como primer colectivo a nivel del Estado es parte muy importante en la vida laboral y necesita el apoyo del país de acogida para su total integración. Sería un error cerrar los centros y gracias a Dios la Comunidad de Madrid así lo entiende.

P: ¿Qué piensas sobre la inmigración en general? ¿Y sobre la de los rumanos?

R: En las últimas décadas la inmigración ha sido el motor del despegue económico de nuestro país. El trabajo desarrollado por la inmigración ha sido fundamental. La mano de obra en su inmensa mayoría compuesta por gente joven ha dinamizado y optimizado el tejido laboral que nuestro país necesitaba.

El pueblo rumano es muy similar a nosotros no sólo por nuestra ascendencia latina, también por sus costumbres y su cultura. Su integración ha sido más sencilla y rápida.

El rumano es serio y trabajador en su inmensa mayoría.

Sabéis que me unen con ese país lazos afectivos muy profundos, no soy la persona más indicada para hablar sobre los rumanos, sería en gran medida parcial. Amo ese país como si fuera el mío y cualquier juicio de valor sobre Rumania irá siempre encaminado a ensalzar sus virtudes como pueblo de la vieja Europa.

P: Eres, además del coordinador del CEPI, el conocido cantante Daniel Velázquez.

A pesar de no ejercer ya esta profesión, no te has retirado del mundo del espectáculo, sigues pendiente de todo lo que pasa en este sector, y estás muy metido en el registro de la música rumana. Has organizado numerosos conciertos de cantantes o grupos rumanos aquí en España. ¿Tienes algún artista rumano favorito? ¿Qué genero de música es el que más te gusta?

R: Como bien dices, amo la música por encima de todo.

Me gustan todos los géneros si están bien interpretados.

Muchos de los más conocidos y populares en Rumania han actuado en España y he tenido el honor de invitarlos gracias a los distintos ayuntamientos que han patrocinado sus actuaciones. No sabría decirte uno pero si tengo que elegir en mi estilo de música me gusta Marcel Pavel, es un genial intérprete. En grupos de pop y rock me sentí muy impresionado con Holograf y

Proconsul.

P: También compones canciones para artistas rumanos. Entre ellos, los que has mencionado, Marcel Pavel y Proconsul. ¿Por qué ellos y no otros? ¿Cómo los has elegido para que canten tus canciones?

R: Gracias a mi gran amigo Joey de Alvare que es un gran promotor rumano, tuve la ocasión de conocer personalmente a Marcel y a los componentes de Proconsul y me pidieron que pusiera letra a alguno de sus temas en español.

Si algún otro intérprete rumano me lo solicita muy gustoso compondré las letras que ellos quieran.

P: Todavía tienes muchos fans que seguramente estarían encantados si sacases un nuevo disco. ¿Has pensado en esta posibilidad o en sacar algún disco Best of?

R: La música fue una etapa de mi vida profesional que tocó a su fin hace ya algunos años.

Creo que hay que dejar paso a las nuevas generaciones. Se han editado CDs de mis canciones, con eso es suficiente.

P: No sólo eres un gran conocedor de la música rumana, pero también de la cultura y la civilización rumana.

Te has convertido en uno de los embajadores españoles de nuestro país. Cuéntanos un poco sobre tus viajes a Rumania, alguna anécdota, qué es lo que más te llamó la atención la primera vez que fuiste allí, etc.

R: Por encima de todo, sus paisajes. Es necesario que el resto de Europa conozca ­Rumania, es un país muy bello. La primera vez que estuve de viaje entre Bucarest camino de Timisoara pasé por pueblos que eran idénticos a mi tierra Asturias. Al conductor del coche le pedí que parase para contemplar con tranquilidad la estampa que se me presentaba con unas mujeres sentadas en la puerta de sus casas con el pañuelo en la cabeza, exactamente igual de lo que había en mi tierra.

P: ¿Qué es lo que más y lo que menos te gusta de los rumanos?

R: Soy positivo por naturaleza. Los seres humanos tenemos actitudes buenas y malas y no creo que los rumanos sean diferentes a los españoles o cualquier otro pueblo europeo.

P: Describe a los rumanos en tres palabras.

R: Orgullosos, trabajadores y en cierta medida desconfiados.

P: Y ahora a los españoles (también en tres palabras).

R: Orgullosos, trabajadores y al igual que los rumanos desconfiados.

P: A pesar de la crisis que hay en España, los rumanos siguen viniendo a este país, en búsqueda de una vida mejor. ¿Qué consejo les darías a éstos?

R: En situación de crisis pocos consejos se pueden dar.

La única y principal es que al final los buenos trabajadores

son los que tienen más facilidad para encontrar trabajo.

P: ¿Qué opinas de la comunidad rumana que hay en España? Me refiero aquí a las asociaciones, embajada, consulado, medios de comunicación, etc. ¿Crees que están bien organizadas, que realizan una buena labor para los rumanos?

R: Podría hacerse mucho más pero no creo que sea solo culpa de los agentes sociales o de los organismos oficiales. El rumano es muy independiente y eso hace que participe poco en actividades colectivas.

P: Algún deseo para este nuevo periódico rumano ­Occidentul românesc.

R: Mis mejores deseos, sinceros. Vosotros, los medios de comunicación, podéis hacer mucho por la integración y por la difusión no sólo para el colectivo rumano, también para el colectivo español que necesita saber más y de mejor forma del pueblo rumano.

Ana-Maria Marinescu