Occidentul romanesc 08

Ziar

GRATUIT Octombrie, 2011

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com

Nr. 8/2011

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania Ziua mondială a ­turismului în Cuenca

COPIII ŞI SOŢII ROMÂNILOR CARE ­LUCREAZĂ PE CONT PROPRIU ÎN SPANIA

POT MUNCI FĂRĂ PERMIS

„Prin urmare, soţul, soţia, copiii sub 21 de ani şi cei peste 21 de ani aflaţi în întreţinerea cetăţeanului român care lucrează pe cont propriu şi are liber acces pe piaţa muncii nu...”

„Nieves Mohorte, a vizitat standul românesc, a felicitat membrii asociaţiei pentru modul în care au organizat evenimentul....”

Pagina 06 Spaniolul Ernesto Sojo a dat statul român în ­judecată pentru corupţie

„Un om de afaceri spaniol, din Ţara Bascilor, a pierdut 2 milioane de euro investiţi în România, din cauza...”

Pagina 09

Peste 80% dintre ­români sunt îngrijoraţi de ­corupţie, salarii şi ­prăpastia dintre bogaţi şi săraci

„Aceste îngrijorări sunt ­u rmate de cele privind ­sistemul de pensii, şomajul...”

Pagina 10 Românii de pe „Ţărmul Alb”

„În ultimii ani, oraşul ­Calpe a adoptat peste 1500 de ­români veniţi din ­toate ­colţurile ­României. Unii, ­stabiliţi cu ­familiile, lucrează în ­construcţii şi...”

Pagina 12 Bihorul şi gulaşul, la ­Mediterană „ Peisajul rustic ­extraordinar ce încadrează pensiunea-­ restaurant La Pinada ­Gulaş, decorurile tradiţionale ­româneşti şi felul calm...”

Pagina 10

Pagina 13 Stil de viaţă sănătos

„Să mergi mai mult pe jos, să consumi fructe, cereale, să bei mai multă apă decât de obicei, acestea reprezintă doar câţiva paşi din ceea ce înseamnă...”

Pagina 14 Cum se trăieşte în cea mai bogată ţară din lume

„Chiar dacă în lume se vorbeşte de mai bine de trei ani de ­criza financiară, care în această perioadă îşi arată o nouă faţă, există şi pământeni fericiţi, cărora...”

Pagina 19

Occidentul ­Românesc este o ­publicaţie independentă.

Nu are ­niciun fel de ­afiliere ­politică sau r­ eligioasă.

02

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ­ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Petre Constantin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: ­Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@­telefonica.net. Site: http://www.­barcelona.mae.ro/ •Consul General: Radu ­Ionescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña ­(Barcelona, ­Girona, Lleída, ­Tarragona), Insulele Baleare.­ Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: ­secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Consul General: Monica ­Ştirbu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Andalucía ­(Huelva, Cádiz, Málaga, ­Sevilla, ­Córdoba, Jaén, ­Granada, Almería), ­Murcia, ­Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@­telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Florin ­Ghica. •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, ­Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351,

964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@­ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile ­Valencia, C ­ astellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: ­secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-­vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la ­Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ­ARAGON (Provinciile ­Zaragoza, ­Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@­ telefonica.net. •Viceconsul: Eliza ­Diaconescu.

•Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Castilla-La Mancha ­(Toledo, Ciudad Real, ­Albacete, Cuenca şi Guadalajara), ­Extremadura (­Caceres şi Badajoz).­ Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, ­Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: ­consuladomurcia@­xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, ­Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

Consulatul român din Castellón de la Plana are o nouă conducere Cosmin Dumitrescu a fost numit şeful secţiei consulare din Castellón de la ­Plana, comunitatea Valencia, ­Spania.

Tânărul diplomat a ocupat funcţia de şef al Centrului Naţional de Paşapoarte ­Diplomatice şi de Serviciu al MAE, şef al secţiei consulare din Roma, Italia şi alte funcţii de conducere. Datorită profesionalismului de care a dat dovadă, la numai 36 de ani, Cosmin Dumitrescu a reuşit să consolideze legăturile dintre comunitatea românească şi cea italiană şi să-şi finalizeze cu succes misiunea diplomatică. În calitate de şef al secţiei consulare din Castellón de la

Plana, acesta s-a întâlnit zilele trecute cu preşedintele Camerei de Comerţ din Castellón, Salvador Martí Huguet şi cu secretarul acestuia, Carlos Fabra Carreras.

Obiectivul întâlnirii a fost „strângerea legăturilor dintre comunitatea română şi cea castellóneză”, după cum a menţionat consulul român.

La rândul său, preşedintele Camerei de Comerţ a subliniat oportunităţile de afaceri în România, care se bazează pe patru milioane de euro din fonduri europene, scrie ­Veintepies.com.

Carlos Fabra Carreras a mai subliniat faptul că, totuşi, „companiile castellóneze se

plâng că aceste fonduri nu sunt bine canalizate şi este foarte dificil să obţină finanţare de la băncile româneşti”. În acest sens, a sugerat stabilirea unui cadru stabil de sisteme de informare ce ar permite deblocarea fondurilor. În zilele care urmează, o delegaţie a firmelor castelloneze, coondusă de Camera de Comerţ, va vizita România. În 2010, exporturile provinciei Castellón în România au atins suma de 31 de milioane de euro, iar exporturile din ţara noastră în provincie au fost de doar 926.710 euro.

Principalul produs exportat în România este ceramica. 70% din total.

Servicii consulare itinerante în provincia C ­ uenca Consulatul României la ­Ciudad Real anunţă reluarea programului de servicii consulare itinerante.

O echipă a oficiului va oferi consultaţii, asistenţă şi servicii consulare vineri, 30 septembrie 2011, între orele 11 şi 19, in colaborare cu Asociaţia ­Hispano-Română din provincia Cuenca.

Vor fi efectuate următoarele categorii de servicii consulare: • înscrieri de acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie, deces), inclusiv traducerile şi legalizările certificatelor spaniole aferente; • servicii consulare notariale (autentificări procuri/declara-

Concursul “Fii r­ eporter!” continuă Occidentul românesc - Ediţia de Spania, organizează în colaborare cu Compania aeriană Blue Air, publicaţia româno-americană ­Gândacul de

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean

ţii, legalizări etc.); • eliberare de certificate şi inscripţii consulare, adeverinţe etc.; • preluarea de cereri de verificare a permiselor auto româneşti (verificarea şi emiterea certificatelor se vor face numai la sediul consulatului); • consultaţii pe teme consulare.

Nu se pot prelua cereri pentru paşapoarte şi titluri de călătorie.

Locul desfăşurării activităţilor: calle Pedro Almodovar, s/n (în faţa centrului comercial Alcampo).

Accesul se face numai pe bază de programare obţinută de la Consulatul Romaniei din Ciudad Real prin: e-mail:

cruciudadreal@telefonica. net; Fax: 926 231 170.

Cetăţenii români care doresc programare sunt rugaţi să menţioneze în cerere: numele şi prenumele, tipul de serviciu consular solicitat, localitatea/ provincia de domiciliu sau de rezidenţă în Spania, un număr de telefon sau o adresă de email pentru contact. Toate documentele se vor prezenta în original şi fotocopie.

Pentru acte necesare, taxe şi informaţii suplimentare, vă rugăm să accesaţi paginile: www.mae.ro, sectiunea “Vize si servicii consulare” sau http://madrid.mae.ro, rubrica “Servicii consulare”.

Colorado şi Radio ­Diaspora Online din Statele Unite ale Americii, concursul „Fii reporter!”. Concursul este adresat tinerilor români cu vârsta cuprinsă între 25 şi 38 de ani stabiliţi în ţara lui Cervantes, iubitori de carte şi scris.

Condiţii de participare: - tinerii să fie cunoscători de limba română, scris corect şi vorbit; - să realizeze un reportaj despre românii din comunitatea unde îşi au reşedinţa, scris în format Times New Roman, la scara 12, două pagini şi ½ în word, corect, fără greşeli de gramatică sau exprimare.

Materialele vor fi trimise până la data de 31 octombrie 2011, la adresa de e-

mail: redactia@occidentul-­ romanesc.com.

Lucrările vor fi selectate şi analizate de către un juriu format din jurnalişti din SUA, Spania şi România, al cărui preşedinte va fi Dan Caragea - Critic literar. Câştigătorul va beneficia de un bilet dus - întors pentru orice destinaţie a companiei Blue Air, o diplomă din partea publicaţiei Occidentul ­românesc, publicarea articolului câştigător în paginile acesteia şi a ­Gândacul de ­Colorado din Statele ­Unite precum şi posibilitatea de a deveni corespondent al publicaţiei ­Occidentul r­ omânesc.

Premierea va avea loc în data de 22 noiembrie 2011 la sediul Occidentul românesc.

EDITORI: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Dan Caragea (Portugalia) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian Guitars Ioanoviciu (Spania) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Anastasia Criste (Barcelona) Dan Luca (Bruxelles) Mircea Fluieraş (Málaga)

Vasile Mureşan (Illinois) Tiberiu Grădiştean (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia) SPECIALIŞTI: Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Cuvânt înainte

Kasandra Kalmann-Năsăudean

În momentul de faţă, lumea trăieşte momente istorice, dar acest lucru nu pare să impresioneze foarte mult mass-media românească. Există premisele ca peste puţin timp să ne aflăm în faţa unor transformări (economice, sociale...) radicale iar noi să replicăm tâmp ridicând din umeri: „dar nu am ştiut”.

Privind, în ultimele zile, principalele jurnale de ştiri ale televiziunilor şi primele pagini ale ziarelor centrale, cu greu poţi să îţi conturezi o imagine a crizei prin care trece economia mondială. La noi, capul de afiş îl ţin lucruri care în mod evident nu au cum să influenţeze viaţa a cel mult 100 de

persoane: moartea unui om de afaceri (în România toţi afaceriştii sunt miliardari, deşi nu prea înţelegem în ce monedă), câteva accidente pe şosele, un caz de corupţie mai vechi decât majoritatea vinurilor de pe piaţă, un scandal la bloc şi două - trei bătăi în sau pe lângă nişte cluburi. Acestea sunt informaţiile primordiale pentru poporul, din ce în ce mai puţin numeros, care mai consumă ştiri. Restul se alimentează exclusiv cu bârfe. De la tabloide nu are nimeni pretenţii, aşa încât Moni, Iri, Vârciu, Oana şi tot restul faunei îşi pot vedea liniştiţi de treabă. Consumatorii unor astfel de ştiri chiar merită o „criză” care să-i readucă în simţiri şi cu picioarele pe propriile pământuri sterpe. În schimb există şi oameni care vor informaţii şi trebuie să înlăture multă zgură pentru a ajunge la ele. Cu politicienii lucrurile sunt clare. Pentru unii şi raiul e un iad atât timp cât nu este condus de ei, iar pentru alţii, şi cea mai dezgustătoare cocină este un hotel de lux sub măiastra lor îndrumare. Până la un punct, aflat foarte jos, aceştia pot fi înţeleşi. Pe acest fond, să încerci să lansezi o discuţie serioasă despre criză este o acţiune sortită eşecului.

03

Criza economică şi emigrarea

Şi atunci ce îţi mai rămâne de făcut? Să-ţi iei lumea-n cap şi să pleci unde-i vedea cu ochii...

Calea străinătăţii Fenomenul emigraţiei a stârnit deja multe controverse nu numai în cercurile politice, ci chiar şi în cele mai intime straturi ale societăţii, divizând fizic şi emoţional prieteni, familii şi comunităţi.

Păreri diferite aruncate dintr-o parte în alta a baricadei sunt în general cunoscute. Unii au dovedit dezinteres pentru oportunităţile de realizare profesională în apus, alţii le-au căutat cu prea multă pasiune. Unora le lipseşte „sângele rece” necesar unei hotărâri radicale, alţii nu au arătat nici măcar o părere de rău când şi-au părăsit ţara, plecând fără să întoarcă privirea.

O parte dintre aceştia s-au complăcut cu un nivel de trăi scăzut, dar alţii nu s-au mulţumit doar cu pâine şi ciorbă lungă. Pe când unii au demon-

strat lipsă de iniţiativă şi de creativitate, mulţi n-au vrut să accepte condamnarea fatalistă de a nu reuşi material şi profesional în viaţă. Dacă cei care au dorit oportunităţi egale între membrii societăţii, alţii au supravieţuit tristei privelişti de a-şi vedea copiii subnutriţi şi bolnăvicioşi. Cei mai mulţi însă, au visat condiţii mai decente de viaţă pentru copiii lor. Şi lista poate continua cu alte argumente. Se cunoaşte prea puţin faptul că emigrarea presupune în multe instanţe circumstanţe mai puţin plăcute.

Ca orice vis, şi emigrarea este însoţită de un optimism orb care percepe doar elementele propice unei astfel de decizii.

Am auzit de români care au părăsit România motivând cu rezolvarea unor probleme medicale şi nu au reuşit să şi le rezolve, ci, din contră, şiau creat şi alte probleme, şi mai mari, de natură financiară.

Am întâlnit români care, pentru a mânca o pâine mai bună, au muncit „la negru” printre străini, s-au înfiltrat în comunitatea europeană folosind călăuze şi, ascunzându-şi identitatea, au ajuns să muncească din greu în Europa Apuseană cu speranţa (realizabilă pentru foarte puţini) că, odată şi-odată, vor intră în legalitate şi-şi vor aduce toată familia cu ei, sau vor începe o familie nouă.

Am cunoscut români care au plecat cu acte în regulă să presteze în străinătate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodată în patrie, sau cărora li s-a promis un anumit standard al muncii şi s-au întâlnit cu un al-

tul, inferior celui promis. Cunoaştem foarte bine faptul că emigrarea este particularizată pentru fiecare caz în parte. Se pare că, indiferent de circumstanţele luării deciziei de emigrare, aceasta nu este o soluţie instant. Probabil că, generaţia tânără a României de astăzi este lamentabil de comodă şi disperat de indiferentă, tocmai pentru că nu cunoaşte semnificaţia cuvintelor „inaniţie”, „deportare” sau „suferinţă” şi nu au trăit aceste stări în viaţa lor de până acum.

O zi din viaţa unui copil cu părinţi plecaţi în străinătate Se trezeşte dimineaţa şi nimeni nu i-a pregatit micul dejun.

Cu o mână îşi îndeasă în

ghiozdan cărţile şi caietele cu temele poate nefacute, cu cealaltă mănâncă ce e la îndemână. Alege din maldarul de haine ce nimereşte şi pleacă spre şcoală. Dacă are chef, ajunge şi la ore. Dacă se întâlneşte pe drum cu „gaşca” în care a învăţat să fumeze, amână pe altădată mustrările profesorilor. Oricum n-are cine-l laude dacă ia o notă mare. După ce pierde toată ziua cu nimicuri amăgitoare, se-ntoarce acasă, îi minte pe cei cu care a fost lăsat că n-are teme de făcut, mai pierde ceva vreme uitându-se poate la televizor, apoi adoarme întrebându-se când o să-l sune mama sau tata şi dacă părinţii lui se mai gândesc la el...

De interes

04

Pensia comunitară

Pensia comunitară este pensia la care aveţi dreptul dacă aţi muncit în România şi întrun alt stat european, Italia, ­Spania, Germania, Franta, etc.

Conform prevederilor Regulamentului 1408/71 al ­Consiliului Europei, orice cetăţean care face stagiul minim de pensionare (15 ani cotizaţi) în două sau mai multe state din Uniunea ­Europeană, la împlinirea vârstei de pensionare poate încasa o pensie comunitară, adică o pensie care cumulează drepturile din România la care se adaugă drepturile de pensie pentru contribuţiile plătite în ­Germania, Italia, Spania, etc. Începând din 2007 şi cetăţenii români beneficiază de acest drept.

Viitorul pensionar îşi depune cererea de pensionare în localitatea de domiciliu, indiferent

de ţară. Casa de ­Pensii din localitatea respectivă trimite formulare europene (seria E 200) în toate ţările în care a muncit cu contract de muncă legal solicitantul.

Fiecare zi cotizată într-un stat european este considerată la vechime. În fiecare ţară, se calculează pensia naţională şi pensia comunitară. În cazul în care vechimea în statul comunitar este de cel puţin un an statul respectiv plăteşte o cotă din pensie. În cazul în care s-a cotizat mai puţin de un an, statul respectiv nu plăteste o parte din pensie, iar vechimea respectivă, de exemplu: 9 luni, este preluată de alt stat membru când se calculează pensia comunitară. În final, i se virează pensionarului pensia cuvenită din fiecare ţară, într-un cont deschis

în localitatea de domiciliu.

Este foarte important ca numărul de cont să fie scris cu atenţie astfel încât să nu apară greşeli. Dacă numărul de cont e greşit, banii se duc în contul greşit, se returnează şi se retrimit, iar pentru toate aceste operaţiuni se percep comisioane - a căror valoare nu e neglijabilă, dacă o raportăm la pensie.

Pentru o informare foarte corectă, viitorul pensionar care locuieşte în Spania, trebuie să se adreseze la Seguridad ­Social la Departamentul pentru Pensionare (jubilacion). În România, istituţia competentă este Casa Naţională de Pensii (Casa Judeţeană de Pensii la nivelul fiecărui judeţ).

Mihaela Nica Consilier probleme de muncă Ambasada României în ­Regatul Spaniei

măsuri nu se vor mai putea aplica cetăţenilor români în nici un stat membru al Uniunii ­Europene (deci nici în ­Spania) începând cu 2014. Toate statele membre au dreptul ca pentru o perioada de 7 ani de la data aderării să impună restricţii pe piaţa muncii pentru statele noi intrate.

Implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor: Măsura nu va avea nici un fel de implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor, din perspectiva intrării şi şederii pe teritoriul spaniol.

Cerinţe suplimentare faţă de situaţia anterioară: Angajatorului spaniol îi revine responsabilitatea obţinerii autorizaţiei Biroului teritorial pentru străini asupra contractului de muncă pe care doreşte să îl încheie cu un lucrător român. Autorizarea contractului va avea în vedere exclusiv îndeplinirea normelor spaniole în domeniul legislaţiei muncii (exemplu: respectarea prevederilor condiţiilor contractului colectiv de muncă în sectorul de activitate şi regiunea respectivă). Nu se au în ve-

dere alte criterii, cum ar fi cele legate de şederea în Spania sau de existenţa altor persoane, cu calificări similare, deja înscrise în Spania în căutarea unui astfel de loc de muncă.

Categoriile de persoane cărora nu li se aplica restricţiile impuse pe piaţa muncii spaniole: • românii ce deţin un contract de muncă valabil (şi care doresc să îşi schimbe locul de muncă) • românii ce se află în şomaj (şi care şi-au găsit un loc de muncă) • românii înregistraţi la Serviciile Publice Regionale de Angajare ca fiind în căutarea unui loc de muncă.

Toţi românii care au intrat pe teritoriul Spaniei înainte de 22 iulie şi şi-au declarat intenşia de a munci, înregistrandu-se conform legii la Serviciile Publice Regionale de Angajare, au liber acces acum pe piaţa muncii spaniole.

Mihaela Nica Consilier probleme de muncă Ambasada României în ­Regatul Spaniei

­Moratoriul are un ­c aracter temporar Vineri, 22 iulie 2011, Consiliul de Miniştri spaniol a adoptat, la propunerea ministrului muncii şi imigraţiei, reactivarea condiţiei de autorizare prealabilă a accesului lucrătorilor români pe piaţa muncii din Spania.

Cine este vizat de această măsură: Măsura se aplică numai cetăţenilor români care doresc să intre pe piaţa muncii din Spania după adoptarea deciziei. Aşadar, nu se aplică celor ce muncesc deja legal în ­Spania, celor ce sunt în şomaj şi îşi găsesc un loc de muncă sau celor ce sunt înregistraţi oficial ca fiind în căutarea unui loc de muncă. De asemenea, nu sunt vizate de măsură persoanele care lucrează ca „autonomi” (lucrători pe cont propriu/persoane fizice autorizate, care nu îşi exercită profesia pe baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator).

Perioada: Moratoriul are un caracter temporar, urmând să fie reevaluat la sfârşitul anului 2012, în raport cu evoluţia pieţei muncii. Oricum, conform Tratatului de Aderare a ­României la UE, astfel de

România – ­i nvitat de ­o noare la ­T ârgul ­I nternaţional de Carte LIBER de la Madrid Desfăşurare de forţe culturale româneşti în Spania: literatură, muzică, filme, expoziţii România este pentru prima oară ţara invitată de onoare la Târgul Internaţional de Carte LIBER, cea mai importantă manifestare de profil din ­Spania, desfăşurat în acest an la Madrid în perioada 5-7 octombrie. La IFEMA, important spaţiu expoziţional din Madrid, România va avea un stand naţional de mari dimensiuni, cu o arhitectură aparte, organizat de ICR Madrid şi Centrul Naţional al Cărţii din cadul Institutului Cultural ­Român.

La stand vor fi prezentate cele mai noi apariţii editoriale din România, marile succese literare de public şi de critică, albume de artă şi turistice, dar şi cărţile publicate în Spania în ultimii ani cu sprijinul ICR, prin programele de susţinere a traducerilor. Cu peste 40 de titluri apărute, Spania este în prezent ţara europeană cu cele mai multe traduceri din literatura română.

Institutul Cultural Român de la Madrid organizează în perioada 26 septembrie – 9 octombrie o serie de evenimente care vor marca prezenţa României la Feria del libro LIBER. Seria va culmina cu un concert extraordinar susţinut de Jordi Savall în sala Auditorio de la Caixa ­Forum (aflată pe artera principală a Madridului, vizavi de ­Muzeul Prado şi dispunând de unul dintre cele mai performante sisteme de sonorizare din Spania). Programul include lucrări compuse de ­Dimitrie

Cantemir, concertul fiind intitulat Dimitrie Cantemir, „Cartea muzicii” în dialog cu tradiţiile otomane, româneşti, armeneşti şi sefarde. Figura lui Dimitrie Cantemir ca una dintre figurile fondatoare ale culturii române va fi abordată şi de istoricul ­Stefan Lemny, care va susţine pe 3 octombrie, de la ora 19.00, la ­Biblioteca ­Naţională a Spaniei, o conferinţă despre secolul al XVIII-lea românesc.

Biblioteca ­Naţională va găzdui, de asemenea, pe gardul exterior din Paseo de Recoletos, pe durata Târgului de Carte, o expoziţie de bandă desenată românească. La sediul ICR Madrid vor fi expuse ilustraţii de poveşti clasice şi contemporane româneşti şi va avea loc un atelier de desen, ambele evenimente fiind realizate împreună cu Clubul ­Ilustratorilor din ­România şi artişti tineri români. Tot la sediul ICR ­Madrid va fi deschisă între 1 şi 8 octombrie o librărie temporară cu cărţi în limba română, dar şi lucrări în limba spaniolă, de autori români sau despre cultura, istoria, literatura română.

Vor fi prezenţi la LIBER scriitorii Ana Blandiana, Dan ­Lungu şi Filip Florian, ale căror cărţi au fost recenzate şi comentate elogios în ­Spania, dar şi trei scriitori încă netraduşi, Adriana ­Babeţi, Adrian Oţoiu şi Cezar Paul-­Bădescu. Cei şase scriitori vor fi prezenţi la Circulo de Bellas Artes, unul dintre centrele culturale private cele mai importante din Europa, pe 6 şi 7 octombrie.

Discuţiile din cele două zile vor fi moderate de criticul literar Simona Sora. Pe 7 octom-

brie, la sfârşitul întâlnirii, va avea loc decernarea premiului pentru eseu în limba spaniolă dedicat Centenarului Cioran, premiu acordat de ICR. Câştigătorul premiului în valoare de 2000 euro va fi desemnat de un juriu prezidat de profesoara Eugenia Popeangă de la ­Universitatea Complutense.

La Madrid va fi prezent şi ­Eginald Schlatner, scriitor român de limbă germană, autorul cărţilor Cocoşul decapitat şi Mănuşi roşii, ambele publicate în Spania. La întâlniri va participa, de asemenea, regizorul Radu Gabrea, autorul peliculei bazate pe romanul Mănuşi roşii. Evenimentele dedicate prezentării scriitorului şi a filmului vor avea loc la Goethe Institut pe 28 şi 29 septembrie. Pe 26 septembrie, la Casa ­Sefarad, se va vorbi despre scriitorii români de tradiţie evreiască, despre Paul Celan, Mihail ­Sebastian, Max Blecher şi va fi prezentat un documentar inedit despre Paul Celan.

Prin aceste demersuri, ICR Madrid evidenţiază diversitatea etnică şi lingvistică a literaturii din România, stimulând o privire plurală asupra fenomenului literar est-european.

Promovarea literaturii române este una dintre principalele direcţii strategice ale ICR ­Madrid în acest an, declarat de Institut „Anul literaturii române în Spania“. Prezenţa ­României ca ţară invitată a Târgului de carte LIBER din Madrid va fi un prilej de lărgire a orizontului de receptare a culturii şi a literaturii române în spaţiul iberic.

ICR Madrid

Comunitate

06 Se caută dansatori! Îţi plac dansurile populare româneşti? Ce-ai zice de o horă, de Ariciul sau de Braşoveanca?

Dacă ai între 18 şi 40 de ani, ureche muzicală şi ştii să joci dansuri populare româneşti, participă sâmbătă, 5 noiembrie, la ora 11:30, la preselecţia organizată de Centrul ­Hispano-Român din Coslada.

Candidaţii care vor trece de preselecţie, vor face parte din grupul ­Alunelul, al cărui coordonator este solista Gabriela Tone.

Gabriela se ocupă şi de grupul de copii “Ghiocelul”, înfiinţat la CEPI Coslada în octombrie 2009, grup care a făcut numeroase progrese participând la diferite evenimente culturale, atât în cadrul centrului, cât şi în afara acestuia, evenimen-

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR LUNII OCTOMBRIE LA CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA DATA

te printre care amintim ­Ziua ­Copilului (­Coslada), Integra ­Madrid, sau Con-cierto ­Sentido (San F ­ ernando de Henares).

Condiţii de participare: • Bărbaţi şi femei de naţionalitate română, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 40 de ani; • Disponibilitate pentru a veni la repetiţii în zilele de sâmbătă; • Înscriere în prealabil, la centru, prin e-mail sau telefonic,

până la data de 04 noiembrie: Centro hispano rumano del corredor del henares Gestionado por la fundación iberoamérica europa, Travesía del Curtidor, 1, 28820 Coslada centrohispanorumano@­madrid. org, Telefon: 916 741 263 Rugăm punctualitate şi seriozitate!

Ziua mondială a turismului în Cuenca

cadrul primariei, Nieves ­Mohorte, a vizitat standul românesc, a felicitat membrii asociaţiei pentru modul în care au organizat evenimentul şi i-a invitat în ­Salonul ­Oficial al Primariei unde au primit numeroase distincţii.

Pe data de 25 septembrie 2011, s-a sărbătorit în ­Cuenca, Ziua mondială a turismului. Cu acestă ocazie primaria oraşului şi departamentul de turism au invitat Asociaţia Hispano-­ Română din Cuenca să participe la eveniment alături de alte asociaţii de emigranţi.

Standul asociaţiei române a fost vizitat de un mare număr

de turişti, atât spanioli cât şi alte naţionalităţi. Exponatele prezentate cât şi imaginile alese au stârnit un interes deosebit în rândul turiştilor aflaţi în oraşul ­Cuenca iar bucuria românilor a fost nemărginită, ascultând impresiile celor care deja au vizitat România şi îşi doresc să revină.

Consiliera de turism din

ORA

05/10/2011

11:00

07/10/2011

17:00

10/10/2011

18:00

11/10/2011

18:00

13/10/2011

19:00

ACTIVITATEA “Teoria culorii”: Prima oră a cursului de pictură, coordonat de pictorul Juan del Pozo.

“Să cunoaştem Madridul!”: Vizită pentru copii la Anden 0 (este nevoie de înscriere în prealabil şi autorizaţie de la părinţi).

“Ziua descoperirilor”: Atelier de lucru manual pentru copii cu ocazia sărbătoririi Zilei când a fost descoperită America.

“Zboară acasă!”. Extragerea numelui câştigătorului din luna septembrie. Premiu: un bilet de avion oferit de Compania Blue Air şi publicaţia “Occidentul Românesc”.

“Tips & Tricks”: Atelier pe probleme de muncă (Sfaturi şi trucuri pentru accesul pe piaţa muncii).

După-amiaza Expoziţie colectivă de pictură. Expun Abdelmajid Bouhlal şi José García ­Pelayo.

14 (vernisajul) (a se consulta Spectacol muzical şi atelier de henna. În colaborare cu Asociaţia ­Hispano Arabă - 30/10/2011 programul pentru Dezvoltare şi Cultură.

Centrului) “Să cunoaştem Madridul!”: Vizită cu ghid la Bisericile gotice şi baroce din 20/10/2011 9:30 ­Madrid.

24/10/2011 18:00 “Ziua Naţiunilor Unite”: Atelier de lucru manual pentru copii.

24/10/2011 19:00 “Los informes de integración en el arraigo”: Conferinţă pe teme juridice.

“Sănătatea ta contează!”: Sesiune informativă despre tuberculoză şi HIV. Con27/10/2011 18:00 ferenţiari, profesionişti de la Spitalul Ramón şi Cajal.

31/10/2011 18:00 Carnaval de Halloween. Concurs de costume.

A se consulta A se consulta “Trenul lui Cervantes: Interculturalitate pe roţi. Excursie la Alcalá de Henares, programul programul cu trenul lui Cervantes (este necesară înscrierea în prealabil).

Centrului Centrului

Notă: Toate activităţile sunt gratuite.

Program: De luni până sâmbătă, de la 10:00 la 21:00.

Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră. De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii (consultanţă juridică, consiliere psihologică, acces la Internet, oferte de muncă) şi cursuri (de spaniolă, engleză, franceză şi română, informatică, pictură, desen) şi multe altele. Pentru mai multe informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi la: CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA Travesía del Curtidor, 1 (local). Staţia de metrou Barrio del Puerto (Linia 7), Coslada E-mail: centrohispanorumano@madrid.org, Tel.: 91.674.12.63, Fax: 91.673.43.32 Nu te izola! Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm!

Mens sana in corpore sano

Iridoscopia, un alt fel de diagnosticare

Ana-Maria Marinescu Spania

Ana-Maria Marinescu: Una dintre cele mai moderne metode de diagnostic este determinarea stării de sănătate cu aparatul de iridoscopie.

Cu ajutorul sistemului de aparate Co Re Inergetix se fac tratamente personalizate noninvazive, cu rezultate spectaculoase. Explicaţi-ne, vă rog, în ce constau aceastea.

Rareş Simu: Prin iridoscopie se urmăreşte aspectul irisului, bilateral, cu ajutorul unui aparat care măreşte foarte mult. Prin această investigaţie se poate aprecia starea funcţională a organelor interne şi modul în care acestea interacţionează, atât între ele cât şi cu mediul extern. În funcţie de aceasta şi de acuzele pacientului, se poate stabili un diagnostic al stării de sănătate. Iridologia se bazează pe principiul zonelor reflexogene. Acestea sunt arii specifice la nivelul organismului (de exemplu creier, ureche, talpă, iris) unde se reflectă toate organele, apararatele şi sistemele corpului uman. În funcţie de dereglările care apar, există modificări care se pot observa atât în structura cât şi în coloraţia irisului. Sistemul de aparate Co Re Inergetix are excelente metode de tratament cu ajutorul undelor cuantice. Acesta este un sistem de aparate care aplică fizica cuantică în medicină, reunind informaţii din acupunctură, homeopatie, cris-

Aşa cum spune celebrul dicton Mens sana in corpore sano, o minte sănătoasă stă într-un corp sănătos şi, pentru că sănătatea e comoara cea mai de preţ a omului, iar informaţia stă la baza cunoaşterii, iar un om informat, căruia i se prezintă diferite opţiuni, poate lua decizii mai bune, vă prezentăm o alternativă a diagnosticării tradiţionale, iridoscopia.

Pentru aceasta, am stat de vorbă cu renumitul imunolog, doctorul Rareş Simu care, între conferinţe şi timpul petrecut în laborator pentru a prepara remediile homeopate care îi poartă numele şi care pot fi găsite în farmaciile din ţară, ne-a acordat un interviu în care ne-a explicat câteva detalii legate de iridoscopie şi homeopatie.

Absolvent al Facultăţii de Medicină „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, Rareş Simu „este un medic la care ajungi doar cu programare şi care are foarte mulţi pacienţi”, după cum ne-a mărturisit Augustina David, coordonatorul Centrului de Sănătate şi Viaţă O&D, unde am reuşit să-l intervievăm pe domnul doctor, între două consultaţii. Autor a numeroase studii de specialitate, printre care amintim cartea „Boli digestive” (2005), Rareş Simu este specialist în imunologie, homeopatie şi alergologie. A studiat la Colegiul Regal din Londra şi are, de asemenea, specializarea în medicină de urgenţă. taloterapie, terapie florală, aromoterapie, fitoterapie, dietoterapie, detoxifiere, cromoterapie etc.

A.M.M.: Care sunt avantajele medicinei alternative versus medicina tradiţională?

R.S.: Metodele de terapie alternativă au avantajul că acţionează blând asupra organismului, efectul lor fiind reechilibrarea acestuia şi a organelor interne şi, prin aceasta, se ajunge la restabilirea stării de sănătate. Putem spune că, prin acest tip de acţiune, terapiile alternative ar trebui să fie lipsite de efecte adverse. Ţin să subliniez că nu doar acesta trebuie să fie principalul argument pentru care apelăm la acestea ci, în primul rând, chiar eficacitatea lor trebuie să fie un argument pentru a începe o astfel de terapie.

A.M.M.: Cât este de eficient tratamentul pe care dumneavoastră îl sugeraţi – terapia cu acelaşi aparat? Care sunt efectele secundare ale acestui tratament şi cât de precis este acest aparat?

R.S.: Tratamentul cu sistemul Co Re Inergetix nu are efecte adverse. Nu pot face terapie pacienţii care au stimulator cardiac, epilepsie, tije metalice (implant) sau

gravidele. Acest aparat determină foarte clar amprenta energetică a pacientului şi, în funcţie de aceasta, indică programul corect pentru tratament.

A.M.M.: În ultimii ani a crescut simţitor numărul cazurilor de persoane alergice, astfel încât, conform mai multor studii europene, medicii consideră alergia ca fiind boala secolului XXI. Care credeţi că este cauza acestei creşteri?

R.S.: Aici, pe primul plan se situează modul de viaţă şi de alimentaţie moderne, în care s-a ajuns ca, pe primul plan, să stea întotdeauna artificialul în detrimentul naturalului. Mă refer atât la alimentatie, dar şi la altele, de exemplu, sunt persoane care preferă să meargă pe bicicletă în sală, stând pe loc ca să exagerez un pic. La fel, sunt foarte mulţi care duc o viaţă „virtuală”, în care fac cumpărături, socializează, se joacă doar pe calculator, fără să mai aibă nicio interacţiune cu mediul ambiant şi social.

Toate aceste aspecte duc la o rupere a legăturilor dintre organism şi mediul ambiant, în felul acesta ritmurile naturale ale organismului sunt profund perturbate şi apar bolile. Trebuie ştiut că boli-

le alergice şi autoimune sunt date de dereglarea unui centru energetic al organismului care răspunde şi de emoţii, în special de sentimentele de iubire. Aici mă refer la toate felurile de iubire, nu doar cea erotică. Vă daţi seama că, în societatea actuală, unde predomină egoismul, aroganţa şi chiar lipsa de bun simţ, acest centru energetic este profund dereglat şi, în consecinţă, a apărut această creştere a numărului de bolnavi alergici.

A.M.M.: Cât de importantă este alimentaţia în ceea ce priveşte sănătatea noastră?

R.S.: A devenit o evidenţă deja faptul că alimentaţia are un rol important în starea de sănătate. De altfel, şi în medicina clasică, alopată, se recunoaşte importanţa unei alimentaţii sănătoase. Eu aş vrea să subliniez un alt aspect. Mai nou, există tendinţa de a absolutiza acest principiu - al alimentaţiei sănătoase - şi se scapă din vedere celelalte aspecte ale modului de viaţă, care sunt la fel de importante. Degeaba mănânci sănătos, dacă nu te odihneşti cum trebuie, dacă pierzi nopţile prin cluburi.

Degeaba mănânci sănătos, dacă stai toata ziua în faţa calculatorului, la birou sau în maşină, fără să faci exerciţiu fizic. Degeaba mănânci sănătos, dacă eşti nervos tot timpul, te cerţi cu toată lumea şi consideri că eşti unic în Univers. Ceea ce vreau să spun este că sunt importante toate aspectele modului de viaţă, nu doar alimentaţia.

A.M.M.: Pe piaţa românească este un adevărat boom al produselor bio, eco... Câte dintre ele sunt 100% naturale? Uniunea Europeană obligă producătorii ca produsele care poartă unul din însemnele „EcoCert”, „Natural”, „BIO” etc. să conţină minimum 95% ingrediente naturale. Ce se întâmplă cu cele 5 procente rămase?

R.S.: Aici răspunsul nu pot

să-l dau eu. Depinde de fiecare organism abilitat să autorizeze şi să controleze aceste produse, cât de bine îşi face treaba. Ce pot să vă spun este că un produs bio autentic trebuie să îndeplinească nişte condiţii foarte stricte.

De exemplu, pentru o cultură de legume bio, îngrăşământul utilizat trebuie să fie natural, dar nu este suficient.

Trebuie ca şi animalele de la care provine bălegarul să fie alimentate doar cu furaje naturale pentru care nu s-au folosit ierbicide sau alte substanţe chimice etc. Ca atare, trebuie urmărit întregul lanţ încă de la început, ceea ce nu întotdeauna este uşor de făcut.

A.M.M.: Anul trecut a fost moda fructului Goji, despre care ulterior, cel puţin în Spania, s-a spus că nu ar fi aşa de benefic pe cât s-a vehiculat. Anul acesta se pare că Goji a fost detronat de Noni, numit şi „fructul vieţii”. Vorbiţi-ne puţin despre cele două!

R.S.: Ambele fructe au efecte foarte bune pe sistemul imunitar. Ele se folosesc de mulţi ani în tratamentele naturale şi efectele lor nu ţin de o modă sau alta. Din această cauză, administrarea lor trebuie făcută la indicaţia terapeutului şi nu după ureche, deoarece doar acesta ştie ce se potriveşte mai bine fiecărui caz în parte. Fiecare din aceste fructe are anumite indicaţii şi, de aceea, eu nu aş face o ierarhizare de genul: „unul este mai bun decat altul”.

A.M.M.: De ce este tratamentul homeopat incompatibil cu consumul de cofeină şi alcool, dar mai ales cu cel de mentă şi ceaiuri? Este compatibil cu un tratament tradiţional?

R.S.: În homeopatia clasică nu se recomandă asocierea cu alte tratamente deoarece această asociere nu permite evaluarea efectelor terapeutice ale remediului, pentru că nu se ştie ce a influenţat starea pacientului. Totuşi, doar

07 unele medicamente sunt interzise în timpul trratamentului homeopat, printre acestea aş mentiona: antibioticele, corticoizii şi chiar chimioterapicele. Cofeina, alcoolul, menta şi ceaiurile, respectiv infuziile de plante, pot să antidoteze efectele unui remediu homeopat şi, din această cauză, sunt interzise. Mai există şi alte substanţe interzise, de exemplu camforul, eucaliptul sau uleiurile volatile, în general.

A.M.M.: Sunt medicamentele homeopate suplimente alimentare? Dacă da, ce implică acest lucru?

R.S.: Aici trebuie să vă contrazic. Remediile homeopate nu sunt în niciun caz suplimente alimentare. La noi în ţară, cel puţin, şi cred că şi în alte ţări, ele au regim de medicamente, chiar dacă sunt preparate naturale şi sunt aprobate de către Ministerul Sănătăţii prin Agenţia ­Naţională a Medicamentului, la fel ca orice medicament.

A.M.M.: Spuneţi-ne trei reguli „de aur” pentru a avea o viaţă cât mai sănătoasă şi longevivă.

R.S.: Aş recomanda o singură regulă, aplicată pe trei niveluri: curăţenie la nivel alimentar, la nivel fizic şi la nivel emoţional-mental.

A.M.M.: În încheiere, o curiozitate personală: parafrazând, putem spune „Să faci ce zice doctorul, nu ce face doctorul!”? Obişnuiesc medicii să aibă „abateri” de la regulile unui trai sănătos?

R.S.: Evident că medicii sunt şi ei oameni. De multe ori este posibil să ne abatem de la aceste reguli, dar asta nu înseamnă ca şi pacienţii să facă acelaşi lucru.

Dr. Rareş Simu poate fi contactat la: Centrul de Sănătate şi Viaţă O&D Str. Luterană, nr. 3, Sector 1, Bucureşti Telefon: 004 / 031.437.9629; 004/0766.298.458 http://­biorezonantacaalternativa. ro/site/

Spania

08

Protest la Barcelona faţă de luptele cu tauri Zeci de spanioli au protestat la Barcelona, în faţa singurei arene pentru coride. Demonstranţii vor să intre mai repede în vigoare legea care interzice luptele cu tauri în Catalonia.

Protestul a avut loc în faţa unei arene istorice din ­Barcelona, chiar înaintea uneia dintre ultimele coride care

vor avea loc aici. Asta deoarece Catalonia este printre primele regiuni autonome ale Spaniei care au interzis luptele cu taurii.

Legea va intra în vigoare abia în 2012, dar a reuşit să împartă în două tabere societatea catalană. În timp ce unii consideră lupta cu tauri ca fiind o

moştenire culturală importantă, alţii sunt de părere că astfel de manifestaţii nu sunt decât un sport barbar şi sângeros. În prezent, în Spania sunt aproximativ 400 de arene permanente în care sunt organizate anual peste 2 000 de coride.

Sursa: elmundo.es

Greva ­profesorilor a scos în stradă mii de manifestanţi la Madrid O grevă a profesorilor a scos zilele trecute mii de manifestanţi în stradă, informează AFP. La protest au participat atât cadrele didactice cât şi părinţi şi liceeni. Greva a vizat apărarea şcolii publice şi manifestarea nemulţumirii faţă de tăierile bugetare.

Guvernul regional de la ­Madrid le-a cerut profesorilor creşterea numărului orelor de

20.000 de spanioli mor anual din cauza poluării 87% din populaţia spaniolă respiră un aer care depăşeşte indicii de poluare recomandaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), potrivit unui raport privind calita-

tea aerului în Spania, realizat în 2010 de Ecologiştii în ­Acţiune.

ONG-ul precizează că dacă se ţine cont de limitele de contaminare marcaţi de legislaţia

europeană, mai puţin exigentă, procentul afectat de populaţie ar fi doar de 37%, ceva mai mult de 17 milioane de persoane.

Adică mai mult de 17 milioa-

ne de oameni care respiră „aer nesănătos şi ilegal”, a subliniat reprezentantul Ecologiştilor în Acţiune, Paco Segura, la prezentarea documentului elaborat cu date oferite de comunităţile autonome spaniole. În ciuda gravităţii evaluării, a indicat, „continuă tendinţa de uşoară îmbunătăţire, iniţiată în 2008, mai ales ca efect al crizei economice”. Înre cauzele acestei situaţii se remarcă: reducerea mobilităţii originate de criză (consumul de combustibili a reînceput să scadă în 2010, de data asta cu 2,1%), diminuarea consumului electric şi creşterea energiei renovabile, ceea ce a dus la o mai scăzută funcţionare a centralelor termice (cu 35% mai puţin la cele pe cărbuni, de exemplu).

Lista este completată de fenomenele meteo instabile, care favorizează dispersarea contaminării (ultima secetă s-a încheiat în 2006) şi evoluţia parcurilor auto către autoturisme mai mici şi mai eficiente, deci mai puţin poluante.

Potrivit lui Segura, 20.000 de persoane mor în fiecare an prematur din cauza poluării.

Particulele în suspensie PM10 şi PM2,5, ozonul troposferic O3 şi dioxidul de nitrogen NO2 sunt cele care poluează cel mai mult aerul.

Pentru evaluarea procentului de populaţie spaniolă care respiră un aer contaminat s-a ţinut cont de toate aceste gaze contaminante. Pentru Ecologişitii în Acţiune, conaminarea aerului este o chestiune „foarte gravă” şi, în ciuda acestui fapt, Administraţiile nu iau măsurile necesare pentru soluţionarea ei.

De aceea, au reamintit că CE (Comisia Europeană) a iniţiat, în ianuarie 2009, o procedură de încălcare a dreptului comunitar contra Spaniei pentru neîndeplinirea normativei privind calitatea aerului „care ne va duce în faţa Tribunalului de Justiţie European”. În plus, mai spune ONG-ul, informaţiile pentur cetăţeni nu sunt nici adecvate nici adaptate gravităţii problemei. În ceea ce priveşte repercusiunile economice, raportul susţine că toate costurile derivate din contaminarea atmosferică reprezintă între 1,7% şi 4,7% din PIB-ul spaniol.

Sursa: El Mundo

curs din acest an, de la 18 la 20, măsură care va duce la o deteriorare a calităţii învăţământului, în opinia sindicatelor.

Manifestanţii au defilat prin centrul oraşului, având slogane precum „Nu tăierilor!

Educaţia nu este o cheltuială, ci o investiţie!” şi „Şcoala publică a tuturor pentru toţi!”.

Spania Spaniolul Ernesto Sojo

a dat statul român în judecată pentru corupţie Un om de afaceri spaniol, din Ţara Bascilor, a pierdut 2 milioane de euro investiţi în ­România, din cauza „asociaţilor români, a sistemului judiciar slab şi a unei corupţii generalizate”, susţine el. A văzut pădurea şi n-a văzut copacii, ci un loc unde să-şi poată înmulţi banii câştigaţi şi economisiţi cu răbdare în mai multe afaceri cu suişuri şi coborâşuri. Şi-a imaginat mii de trunchiuri de copaci stivuite, o sută de angajaţi muncind, tone de lemn de mare calitate călătorind spre Ţara Bascilor sau oriunde ar fi fost nevoie de materie primă pentru mobilă. A visat la banii care îi vor asigura traiul până la pensie, dar a avut parte de un coşmar, scrie cotidianul basc Deia. „Corupţia din România, o chestiune cunoscută în toată UE” Este vorba de Ernesto Sojo, „creier de afacerist cu suflet de misionar” care a investit într-o zonă defavorizată şi afectată de şomaj. „Om naiv şi încrezător, care a fost victima viicilor unei economii sufocate de corupţie.

Ideea sa, de a construi o fabrică de cherestea de la zero, întruna din zonele împădurite ale României. Dar totul s-a năruit ca un castel din cărţi de joc, fiind trădat de asociaţii săi locali şi din cauza lipsei de protecţie a unui sistem judiciar dubios.

Sunt constante plângerile ce sosesc din Uniunea Europeană pentru practici de corupţie generalizate, ultima chiar săptămâna trecută, când Germania, Franţa, Olanda şi Finlanda au blocat accesul României la Schengen”, scrie cotidianul citat. De această realitate s-a lovit Ernesto, care odată ce a terminat căile de atac în justiţia română, a început o cruciadă,

reclamând România - întreaga ţară - la Curtea ­Europeană a Drepturilor Omului de la ­Strasbourg pentru că, susţine el, a făcut din corupţie o formă de viaţă şi i-au dinamitat visele.

Ernesto a dorit să facă public cazul său în toată Spania, ca nimeni să nu mai păţească la fel.

Vrea să avertizeze alţi oameni de afaceri să nu mai investească în România. Sojo a pierdut peste 2 milioane de euro în ţara noastră şi spune că „Guvernul basc ar trebui să informeze antreprenorii de posibilele riscuri din anumite ţări”.

Voia să deschidă o fabrică de cherestea în Caraş-Severin După mai mult de doi ani în care a căutat în România cea mai bună destinaţie pentru a investii banii câştigaţi din vânzarea unei afaceri de distribuţie de carburanţi, Ernesto a găsit, în anul 2000, pădurea ideală, în Caraş Severin, în zona localităţii Bocşa. Susţine că o reţea de înşelăciuni, erori şi un sistem corupt i-a distrus speranţele.

Prima înşelăciune. I s-a spus că are nevoie de parteneri de naţionalitate română pentru a-şi deschide o firmă în România şi şeful de lucrări (M.G.) l-a convins că el, soţia sa şi fratele său sunt cea mai bună alegere.

Au devenit, astfel, asociaţi „de paie” ai companiei lui Ernesto, Uneka 2000, fără să contribuie cu vreun ban la societatea înfiinţată, dar cu salarii fixe. „Acum mă întreb cum de am avut încredere, dar fără să cunosc limba şi fără un translator în spaniolă în toată ţara, m-am lăsat ghidat de cei care m-au ştiut înşela foarte bine”, spune Sojo. Începând de aici, toate au mers din rău în mai rău şi afaceristul basc, vizibil afectat, aruncă acum cuvinte şi idei cu

mare rapiditate. Este dificil de urmărit, pentru că 2 milioane de euro nu se pierd de seara până dimineaţa. Aceşti bani au dispărut treptat într-o înşiruire de evenimente „ciudate”.

I-a dat puteri depline asociatului său român Altă greşeală, altă înşelăciune: i-a dat puteri depline şefului lucrării, care urma să fie directorul fabricii. Începând de acolo, totul s-a răsucit. Terenurile pe care urma să fie ridicată fabrica au fost cumpărate la un preţ supraevaluat, costul lucrărilor s-a umflat şi asociaţii români cereau constant noi şi noi transferuri bancare pentru a termina construcţia. Sojo a început să intre la bănuieli, dar deja se afla pus la zid: să piardă cei peste 300.000 de euro deja investiţi sau să continue să injecteze bani pentru ca proiectul să fie dus la capăt? „Cum era să rămân fără banii cheltuiţi, dacă aveam deja comenzi şi materie primă? Am decis să continui. M-am înşelat”, se plânge acum. În ianuarie 2002, Sojo i-a revocat puterile depline ale directorului. Este vorba de una din probele prezentate la Strasbourg, un act cu timbru legal în care un notar din Bilbao anulează puterile asociatului român. În document se acreditează prezenţa lui M.G., care a semnat actul.

S-a umplut de datorii înainte ca fabrica să înceapă să funcţioneze Proiectul era lansat şi afaceristul basc a preferat să renunţe la asociaţii săi pentru a nu mai întârzia şi mai mult. Revocarea puterilor nu l-a împiedicat pe M.G. să convoace ulterior mai multe întruniri ale acţionarilor, argumentând că deţine 90% din acţiunile proprietate a lui Sojo.

Nevastă-sa şi fiul său, cu câte 5 procente fiecare, completau Adunarea Acţionarilor. Întruna din aceste „întruniri”, au decis să ia un credit de 60.000 de euro de la bancă punând

gaj fabrica de cherestea. Sojo nu a avut habar de acest credit până peste un an, când banca l-a anunţat că îi pune poprire pe proprietate, pentru neplata ratelor. Potrivit reclamaţiei făcute la Tribunalul de la Strasbourg, afaceristul basc a continuat să pompeze bani în conturile companiei, pentru a menţine societatea, plata impozitelor şi contribuţiile sociale. Trecuse deja şi vara lui 2002, iar fabrica tot nu era pusă pe picioare. Ulterior a aflat că a acumulat şi alte datorii şi amenzi pentru neplata contribuţiilor la Asigurările Sociale şi impozitelor pe activitatea economică. Sojo a trebuit, în cele din urmă, să-şi vândă tot ce avea în Ţara Bascilor pentru a acoperi gaura financiară din România, dar în cele din urmă compania a fost pusă sub sechestru şi scoasă la licitaţie. „M-au considerat vinovat de situaţia financiară proastă a companiei, când eu nu am avut niciodată acces la contabilitate. Singura dată când am cerut accesul a fost pentru a face un audit, dar am fost ameninţat cu o pedeapsă de cinci ani de închisoare de către un comisar şi un procuror”, susţine Sojo.

Justiţia română nu i-a dat dreptate spaniolului Înainte de ajunge în acest punct, în toamna anului 2003, Ernesto Sojo a întreprins acţiuni penale contra directorului fabricii, dar s-a lovit de un sistem judiciar debil, care, în opinia sa, i-a protejat pe cetăţenii români. În bătălie a prezentat mai multe plângeri: pentru că M.G. a luat decizii fără consimţământul său, pentru falsificarea contabilităţii firmei, pentru umflarea preţurilor materialelor şi lucrărilor de construcţii. Toate aceste acţiuni în justiţie s-au încheiat cu sentinţe nefavorabile intereselor lui Sojo sau cu controversate decizii care nu pedepseau, conform legii, vinovaţii, susţine investitorul basc. Astfel, deşi M.G. a recunoscut în ianuarie

09

2007, în faţa unui judecător, că a semnat documentul de revocare a puterilor, ancheta procuraturii a conchis că românul „avea un mandat tacit pentru a-l reprezenta pe Ernesto Sojo, deşi nu mai avea împuternicire prin documente”. Acuzatul este absolvit de orice vină. În plângerea contra statului român, avocatul lui Sojo susţine că „procurorul care a participat la proces a fost „mutat”, ulterior, „într-un sat din Craiova”.

I s-au furat 8.000 de euro, dar furtul nu a fost niciodată investigat „Alt procuror, care a respins o altă reclamaţie a spaniolului, avea să fie acuzat mai apoi că ar fi făcut poliţie politică pe vremea lui Ceauşescu, ceea ce nu-i mai dădea voie să fie funcţionar al Justiţiei”, scrie, în continuare, sursa citată. Sojo a mai reclamat, printre altele, şi furtul a 8.000 de euro din maşina sa, în iulie 2002. După trei ani, când relaţia cu asociaţii săi români era deja ruptă, a fost la Poliţie pentru a cere detalii despre mersul anchetei, dar a aflat că plângerea sa a fost arhivată, la cererea administratorului, care ar fi prezentat un document semnat de Ernesto Sojo prin care acesta îşi retrăgea plângerea. După ce a reclamat şi falsificarea semnăturii sale, a început o investigaţie, care a certificat falsul, printr-un expert. Poliţia l-a semnalat ca instigator la fals pe un agent, însărcinat cu cercetarea furtului, atunci dat afară din serviciu, după ce a călcat, în stare de ebrietate, o femeie cu maşina. A fost condamnat

pentru fals în documente la doi ani de închisoare, dar pedeapsa i-a fost comutată în doi ani de muncă în folosul comunităţii. „Administratorul a fost găsit nevinovat, după ce s-a hotărât că frauda a fost realizată la instrucţiunile agentului. Şi furtul nu s-a mai investigat”, susţine spaniolul. Acestea sunt doar câteva exemple expuse în plângerea sa făcută la Strasbourg, împotriva statului român. Totodată, mai denunţă şi faptul că nu a fost citat la niciun proces, nici nu i-a fost comunicată vreo sentinţă. Sunt piese ale unui puzzle al „lipsei de apărare, al unui spirit întreprinzător adus pe marginea prăpastiei de nişte prctici corupte care atrag atenţia întregii Europe”. „Românii sar toţi pe tine, dacă te miros că ai bani” Trezirea la realitate, deşteptarea din acest coşmar, a fost foarte dură. „Am ajuns de la faimă şi prestigiu ca om de afaceri să mă întrebe lumea pe stradă cum am putut fi atât de naiv. Dar trebuie înţeles că este vorba de o ţară în care, dacă simt miros de bani, sar toţi pe tine. Nişte persoane, care s-au recomandat a fi pompieri, au trecut pe la mine şi mi-au spus că dacă nu plătesc, nu vor veni în caz de incendiu”, mai spune bascul. Ernesto este dispus, acum, să meargă până în pânzele albe pentru a i se face dreptate. Curtea de la ­Strasbourg analizează acum documentaţia primită, sute de pagini la dosar şi va începe procesul în primăvara anului viitor.

Bascul este decis: dacă nu i se va face dreptate, va intra în greva foamei. Sursa: deia.com

România

10

Copiii şi soţii românilor care ­lucrează pe cont propriu în Spania pot munci fără permis Purtătorul de cuvânt al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ioana Şanta, a declarat că oficialii români din Spania au obţinut o nouă modificare a instrucţiunilor aplicate membrilor de familie după 22 iulie 2011. „Astfel, membrii de familie ai românilor autonomi (cuenta propria), care muncesc pe cont propriu în Spania şi îşi plătesc singuri cotizaţiile, nu mai au nevoie de permis de muncă. Iniţial, doar membrii de familie ai muncitorilor români angajaţi (cuenta ajena) aveau acest drept”, a precizat Ioana Şanta, într-un comuni-

După ani de trudă prin fermele din alte ţări se văd în sfârşit rezultate şi pe ogoarele noastre.

Cei pe care i-a dus mintea s-au întors acasă şi au adus cu ei tot ce aveau nevoie pentru propriile culturi. Muncesc din greu şi aici, dar măcar o fac pentru ei.

Singura problemă ar fi că n-au pe cine să angajeze să-i ajute la câmp. La întoarcerea lor, alţi români cu putere de muncă au luat calea străinătăţii.

cat de presă. În urma consultărilor din grupul de lucru româno-spaniol, pe tema instrucţiunilor impuse în 22 iulie, oficialii spanioli de la Regimul Juridic din Ministerul Muncii din Spania şi-au luat angajamentul că vor respecta dreptul la muncă şi familiilor lucrătorilor autonomi. „Prin urmare, soţul, soţia, copiii sub 21 de ani şi cei peste 21 de ani aflaţi în întreţinerea cetăţeanului român care lucrează pe cont propriu şi are liber acces pe piaţa muncii nu au nevoie de permis de muncă. Acest drept nu se aplică părinţilor, fraţilor şi nepoţi-

Gheorghe Popa nu s-a întors doar cu amintiri de pe unde a muncit. A mai şi ridicat privirea dintre roşiile şi castraveţii pe care îi avea în grijă ca să vadă cum fac alţii agricultura şi le-a furat modelul. Întors acasă, la Silistea Constanţei, a ridicat 10 sere pe aproape 4 hectare şi a cultivat de toate: castraveţi, roşii, ceapă, varză, ardei, fasole şi gogoşari.

Pentru asta, însă, trebuie mun-

lor”, a mai spus Ioana Şanta.

Specialiştii români din ­Spania continuă să monitorizeze modul în care funcţionarii spanioli aplică Regulamentul impus românilor după 22 iulie 2011, a precizat purtătorul de cuvânt al Ministerului Muncii.

Executivul de la Madrid a decis, în 22 iulie, impunerea de restricţiile pentru muncitorii români în Spania. În 11 august, Comisia Europeana (CE) a aprobat solicitarea Spaniei de a restricţiona accesul lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă până la data de 31 decembrie 2012.

Totuşi, Comisia Europeană

că multă, chiar şi 10 ore pe zi.

Dar pe cine să angajezi când cei care vor cu adevărat să muncească au plecat în străinătate.

Vecinul sau, Marian Moise, a implicat toată familia. Soţia, tatăl şi fratele lui se spetesc de dimineaţă până seară pentru o recolta frumoasă. Şi secretul lui e importat. Modelul solarului e copiat din Spania, unde soţia a cules doi ani căpşuni. Într-o zi a şi fost ridicat. Şi polenizare este făcută cu bondari belgieni, pentru că şi ei sunt mai harnici decât cei din ­România.

Una peste altă, oamenii sunt mulţumiţi. Nu au şefi şi când trag linie peste câştig, este tot al lor.

Sursa: protv.ro

Factura la energie va creşte anul viitor cu 4,7%, ca urmare a sprijinirii energiilor regenerabile Consumatorii de electricitate vor plăti în acest an cu 1,12% mai mult, ca urmare a aplicării legislaţiei de sprijinire a energiilor regenerabile, iar în 2012 factura va creşte cu 4,76%, potrivit datelor Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (AREE). „La o pondere estimată de circa 4% a producţiei de energie eoliană pentru 2012, AREE a calculat o influenţă la preţul energiei electrice de 4,76%, ceea ce va duce la o creştere a inflaţiei de 0,23%”, a comunicat asociaţia la solicitarea MEDIAFAX.

preciza că nu Madridul, ci Bruxellesul va decide când se va ridica restricţia.

Recent, Spania a modificat instrucţiunile de restricţionare a pieţei muncii pentru lucrătorii români, aducând precizări mult mai clare pentru membrii de familie, care au sesizat zeci de abuzuri făcute de autorităţile spaniole din cauza neînţelegerii unor prevederi.

Noile instrucţiuni de restric-

ţionare a pieţei muncii obligă oficialii spanioli să le respecte dreptul la muncă şi membrilor de familie ai lucrătorilor români, până acum fiind primite zeci de sesizări privind abuzuri, potrivit Ministerului Muncii, Familii şi Protecţiei Social. „Măsura îi ajută şi pe tinerii care de curând au împlinit 18 ani şi vor să se angajeze.

Asta înseamnă că, dacă unul

dintre părinţi este angajat sau şomer, toţi ceilalţi membri ai familiei trebuie protejaţi. Mai exact, soţul, soţia, copiii sub 21 de ani, dar şi cei peste 21 de ani aflaţi în întreţinerea cetăţeanului român cu liber acces pe piaţa muncii nu au nevoie de permis de muncă.

Acest drept nu se aplică părinţilor, fraţilor şi nepoţilor”, preciza Ministerul Muncii.

Sursa: mediafax

Peste 80% dintre ­români sunt îngrijoraţi de corupţie, salarii şi prăpastia dintre bogaţi şi săraci Studiul despre starea naţiunii a fost realizat în septembrie, la nivel naţional, de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), fiind analizate cele mai mari îngrijorări şi probleme ale românilor.

Potrivit rezultatelor studiului, printre cele mai mari îngrijorări ale românilor se află nivelul corupţiei, salariile, sistemul de sănătate şi prăpastia dintre oamenii bogaţi şi cei săraci, în legătură cu care sunt îngrijoraţi peste 80% dintre respondenţi. Aceste în-

grijorări sunt urmate de cele privind sistemul de pensii, şomajul, poluarea sau starea mediului înconjurător, se arată într-un comunicat al IRES. Cea mai importantă problemă a României identificată de respondenţi este lipsa locurilor de muncă.

Lipsa banilor şi starea materială în general este identificată de respondenţi ca fiind cea mai mare problemă personală (23%). Şi starea precară de sănătate constituie cea mai importantă problemă persona-

lă pentru o cincime dintre români. Lipsa locurilor de muncă este cea mai mare problemă a 12% dintre respondenţi, în timp ce pe 8% îi supără pensia prea mică, pe 7% salariul prea mic, iar 4% sunt îngrijoraţi pentru viitorul copiilor.

Situaţia economică a ţării este percepută ca fiind proastă sau foarte proastă în acest moment de către 81% dintre respondenţi , în timp ce doar 15% consideră că aceasta este bună sau foarte bună.

Sursa: BBC

Rubrica permanentă

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

În ciuda vicisitudinilor istorice, între atârnare şi neatârnare, Înalta Poartă nu ne-a strivit neamul, îngăduindu-i aşezarea, statul, dăinuirea credinţelor, religiei, obiceiurilor şi limbii. Chestiunea ţine de esenţa acestui imperiu mahomedan care nu seamănă nici cu cel roman, dar nici cu cel britanic. Lăsând de o parte consideraţiile politice, influenţa turcă asupra limbii române începe în secolul

al XV-lea şi durează până în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Elitele postfanariote au aruncat la coş şalvarii şi imineii, reromanizând limba şi europenizând statul.

Lista cuvintelor indispensabile este, totuşi, relativ mică: anason, arpagic, atlas, baclava, basma, bidinea, bostan, burghiu, cais, cazan, ceaun, chihlimbar, chimen, curmal, dud, dulgher, fildeş, ghiveci, ienibahar, magiun, năut, pătlăgea, sarma, satâr, sidef, tavă şi încă câteva. După cum cititorul poate desprinde cu uşurinţă, sunt cuvinte care denumesc plante, obiecte casnice sau feluri de mâncare, dintre care sarmalele, în mentalitatea românului, asociate şi cu sărbătorile de iarnă, au devenit „mâncarea naţională”. În această privinţă ne amăgim, pentru că ne lipseşte cultura limbii. Când familia şi şcoala se arată „inculte”, poporul fantazează fără temei.

Deviaţi, de voie, de nevoie, de la chestiunea identitară, rătăcim, ca popor, într-un cotidian fără repere, care ne tot amână „coacerea”. Părem fiinţe recente, care nu au mai

08 - Turcisme „vechi şi noi” fost obişnuite să se întrebe: cine suntem?, de unde venim? şi încotro ne ducem? Asemenea interogaţii nu-l tulbură pe catalan sau pe portughez. Or, neatârnarea omului şi a neamului înseamnă, înainte de toate, libertatea privirii istorice. Când Nicolae Iorga îmbrăca veşmintele de corifeu al latinităţii, în călătoriile lui prin Spania şi Portugalia, în 1928, ţările surori nu puteau vedea în aceasta un concept unitar şi unionist, ci o pură evidenţă. Pentru noi însă, mereu sub tulburarea vremilor, lucrurile au stat altfel. Să ne întoarcem însă la turcismele de care vom avea nevoie nu în existenţa imediată, unde expresivitatea este scăzută prin uz şi abuz, ci la acele cuvinte pe care omul deplin trebuie să le ştie, fiindcă trebuie să fie un peregrin prin timpuri, de unde îşi va extrage învăţături, parfumuri şi culori care să-i înnobileze sufletul şi să-i nuanţeze simţurile. Să recitim primul para-

Răspuns la întrebările dumneavoastră: (Continuare din numărul trecut) Cum procedaţi în caz de: Accidente Dacă sunteţi cetăţean român şi, fiind în străinătate, ajungeţi să fiţi implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia aţi suferit vătămări corporale sau deteriorarea unor bunuri, este bine să ştiţi următoarele: • Anunţaţi imediat autorităţile locale de poliţie; • Căutaţi să beneficiaţi de prezenţa şi de declaraţiile unor martori care să ajute la descrierea împrejurărilor în care s-a produs accidentul; • Însoţiţi declaraţia făcută la poliţie cu o listă a obiectelor care au fost deteriorate sau distruse; • Solicitaţi autorităţilor de poliţie emiterea unui raport (raportul poliţiei vă va fi de folos în cazul în care obiectele deteriorate sau distruse, inclusiv autoturismul erau asigurate); • Dacă accidentul a avut urmări uşoare (avarierea autoturismului), notaţi elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi ale societăţii de asigurare a acestuia; • Fiecare poliţă de asigurare emisă de o societate de asigurare autorizată din România are înscris pe ea un număr de telefon la care se răspunde în regim de permanenţă; apelaţi numărul de telefon înscris pe poliţă şi urmaţi toate îndrumările ce vă sunt adresate; • Păstraţi documentele de plată până la înapoierea în ţară pentru a le prezenta societăţii de asigurare;

• Dacă accidentul a avut urmări grave (persoane rănite sau decedate), anunţaţi poliţia locală, după ce aţi acordat primul ajutor, iar apoi contactaţi ambasada sau consulatul României; Ce poate face personalul consular al României: • Dacă documentul dumneavoastră de călătorie a fost distrus sau pierdut, vă poate elibera un titlu de călătorie pentru reîntoarcerea în ţară; • Poate contacta familia dumneavoastră, pentru a o anunţa despre accident şi pentru a îi transmite eventualele dumneavoastră solicitări; • Poate recomanda avocaţi sau translatori locali, care să vă asigure reprezentarea în faţa autorităţilor; • Poate să vă sprijine în obţinerea ajutorului medical necesar.

Ce NU poate face personalul consular al României: • Nu poate interveni în urmărirea cazului dumneavoastră, decât în măsura în care legislaţia locală permite o astfel de intervenţie şi numai cu acordul şi sprijinul autorităţilor locale; • Nu poate desfăşura anchete sau investigaţii în legătură cu accidentele petrecute pe teritoriul unui stat străin; numai autorităţile acelui stat au jurisdicţie pentru cercetarea acestor fapte; • Nu vă poate asigura reprezentarea juridică; • Nu poate plăti cheltuielile de judecată sau costurile altor proceduri judiciare; • Nu poate plăti costuri de transport; • Nu poate plăti costuri de

11

cazare la hotel sau cheltuieli medicale şi nu poate acoperi angajamente rămase neonorate în sarcina dumneavoastră sau a persoanei decedate.

Cum procedaţi în caz de: Îmbolnăvire în străinătate Dacă vă aflaţi în străinătate şi vă îmbolnăviţi sau suferiţi un accident care necesită acordarea de asistenţă medicală, vă recomandăm următoarele: • Luaţi legătura imediat cu cea mai apropiată unitate medicală; • Dacă nu aveţi acces la unităţile medicale, luaţi legătura cu ambasada sau consulatul României; personalul consular vă poate recomanda unităţile medicale din apropiere; • Explicaţi medicului situaţia dumneavoastră de sănătate, eventuale afecţiuni anterioare, restricţii la medicaţie etc.; • Prezentaţi medicului poliţa de asigurare medicală sau de călătorie; • Dacă nu cunoaşteţi limba locală, solicitaţi prezenţa unui translator sau solicitaţi să fie contactată ambasada sau consulatul cel mai apropiat al României.

Ce poate face personalul consular al României: • Poate contacta familia dumneavoastră, dacă doriţi, pentru a o anunţa despre situaţia dumneavoastră medicală şi pentru a îi transmite eventualele dumneavoastră solicitari; • Vă poate recomanda unităţi medicale care să vă asigure serviciile necesare; • Dacă internarea dumneavoastră se face pentru o perioadă mai îndelungată, vă poate vizita, dacă doriţi;

graf al romanului lui Filimon, Ciocoii vechi şi noi, pentru a pătrunde în ­Bucureştiul fanariot. Turcismele apar subliniate: „Într-o dimineaţă din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu faţa oacheşă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept şi cu vârful cam ridicat în sus, ce indică ambiţiunea şi mândria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu [haină lungă] de şamalagea [damasc] rupt în spate; cu caravani [pantaloni, notă N. F.] de pânză de casă vopsiţi cafeniu; încins cu o bucată de pânză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în nişte iminei [pantofi de modă turcească, „din Yemen”, ascuţiţi la vârf] de saftian [piele subţire de capră], care fuseseră odată roşii, dar îşi pierduseră culoarea din cauza vechimii; la încingătoare cu nişte călimări colosale de alamă; în cap cu cauc [acoperământ de cap

înalt şi rotund] de şal, a cărui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era cârpit, şi purtând ca veşmânt de căpetenie o fermenă [= fermenea, haină scurtă purtată peste anteriu] de pambriu ca paiul grâului, căptuşită cu bogasiu [stofă] roşu; un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc [ghetră], rezemat de stâlpii intrării şi absorbit în nişte meditaţiuni care, reflectându-se în trăsurile [= trăsătură] feţei sale, lăsau să se vadă până la evidenţă că gândirea ce-l preocupa nu era decât planuri ambiţioase ce închipuirea lui cea vie îi punea înainte şi obstacolele ce întâmpina în realizarea lor.”

Un asemenea text, care îmbină cu meşteşug arhaismele cu neologismele, nu mai poate incita imaginaţia fără dicţionar, deşi îi trezeşte cititorului curiozităţi de istorie a îmbrăcămintei şi modei.

Gândul mă duce acum la cartea lui Al. Alexianu, Mode şi veşminte din trecut, publicată de editura Meridiane în 1971, o carte pe care o port cu drag în amintiri. Tânărul creator de modă de astăzi ar trebui poate să pornească de la pioasele vestigii care i-ar putea stârni creativitatea şi originalitatea. Şi pentru ca ne-am apropiat de o chestiune de gust, am să mai înşir câteva vorbe care, mie cel puţin, mi se par pline de savoare: abitir, başca, belea, borangic, calabalâc, chef, doldora, fistichiu, getbeget, haide, marafet, muşteriu, şerbet, tabiet, taman, tertip, tiptil, tulumbă, zuluf.

O neaşteptată revenire o are azi printre tinerii din ­România bre, pe care îl folosesc ca apelativ familiar şi argotic, indiferent de sexul persoanei căreia i se adresează. Cei mai vârstnici cam strâmbă din nas, pentru ca îl simt cam popular, dar ce să-i faci, bre? Astea-s vremurile, bre, asta-i limba!

• Dacă sunt necesare formalităţi pentru aranjarea transportului dumneavoastră în România în condiţii speciale, poate interveni în realizarea acestor formalităţi.

Ce NU poate face personalul consular al României: • Nu vă poate crea o situaţie mai favorabilă decât cea a propriilor cetăţeni ai ţării respective; • Nu poate plăti cheltuielile medicale, cheltuielile de tratament, medicaţia sau cheltuielile de transport în România; • Nu poate interveni la compania de asigurări pentru a formula pretenţii în numele dumneavoastră; • Nu vă poate asigura cazarea în spaţiile ambasadei sau consulatului şi nu poate plăti costurile cazării dumneavoastră la hotel; • Nu poate reglementa situaţia unor eventuale angajamente ale dumneavoastra rămase neonorate ca urmare a îmbolnăvirii sau accidentului.

• Înregistrarea decesului la ambasada sau consulatul României permite eliberarea de către ambasadă sau consulat a unui certificat de deces românesc; • Atenţie! Eliberarea certificatului de deces românesc se poate face numai pe baza certificatului de deces eliberat iniţial de autorităţile locale din ţara respectivă şi pe baza altor documente prevăzute de legislaţia română; • Dacă înregistrarea decesului nu s-a făcut la ambasadă sau consulat, atunci certificatul de deces românesc va fi eliberat în ţară, de autorităţile române, pe baza certificatului de deces străin şi a altor documente prevăzute de legislaţia română; • Dacă decesul a fost cauzat de o acţiune violentă, atunci solicitaţi intervenţia autorităţilor locale de poliţie pentru investigarea cazului; efectuarea investigaţiilor poate întârzia procedura de transport a corpului neînsufleţit în România ; • Dacă aţi aflat despre deces în timpul în care vă aflaţi în România, notificaţi în scris Direcţia Relaţii Consulare a MAE, la numărul de fax: (021) 319-68-69 sau pe adresa de ­e-mail: drco@mae.ro • Transportul corpului neînsufleţit în România se poate face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională a ţării respective şi în conformitate cu regulile internaţionale aplicabile; • Personalul consular vă poate oferi detalii în legătură cu această procedură şi vă poate facilita contactul cu casele funerare care asigură transportul în România; • Pentru transportul internaţional al corpurilor neînsufleţite

este necesar paşaportul mortuar; paşaportul mortuar se eliberează de ambasadele sau consulatele României (pentru transportul urnelor cu cenuşa cremată nu este necesar paşaport mortuar).

Ce poate face personalul consular al României: • Poate înregistra decesul la ambasadă sau consulat şi poate elibera un certificat de deces românesc (pe baza certificatului de deces emis de autorităţile locale şi a altor documente prevăzute de legislaţia română) ; • Poate oferi informaţii privind procedurile care trebuie urmate în caz de deces, precum şi coordonate de contact ale caselor funerare care se ocupă de incinenare sau de îmbălsămarea şi transportul corpului neînsufleţit; • Poate elibera paşaportul mortuar necesar transportului internaţional al corpului neînsufleţiti.

Ce NU poate face personalul consular al României: • Nu poate desfăşura anchete sau investigaţii în legătură cu decesul pe teritoriul unui stat străin; • Nu poate plăti costurile de incinerare sau de înhumare şi nici pe cele de transport al corpului neînsufleţit în România; • Nu poate acoperi eventuale datorii sau angajamente rămase neonorate ale persoanei decedate.

Cum procedaţi în caz de: Decese Dacă un membru al familiei sau o rudă a dumneavoastră, cetăţean român, a decedat în străinătate, este bine să ştiţi următoarele: • Decesul trebuie înregistrat la autorităţile locale din ţara respectivă; • Decesul poate fi înregistrat şi la ambasada sau consulatul României din ţara în care vă aflaţi (nu este obligatoriu); • Dacă ambasada sau consulatul României sunt notificate despre deces de autorităţile locale, acestea informează imediat Ministerul Administraţiei şi Internelor din România, care va anunţa familia asupra decesului cetăţeanului român;

12

Români cu care ne mândrim

Românii de pe „Ţărmul Alb” Costa Blanca sau, în traducere, „Coasta Albă” sau „Ţărmul Alb”, este o porţiune a coastelor spaniole situată în regiunea Alicante, cunoscută prin marea ei frumuseţe. Este una dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate zone ale Spaniei.

Frumuseţea naturii mediteraneene este aici completată de atmosfera încântătoare a unor centre turistice ca ­Denia, ­Villajoyosa, Javea, Calpe, Benissa, Altea sau Benidorm.

Acesta din urmă este foarte căutat nu numai de turişti, ci şi de cei care îşi doresc o reşedinţă de lux sau o casă de

mici golfuleţe cu peisaje încântătoare şi lagune. Pe toată întinderea coastei se află numeroase porturi de pescuit, turnuri de pază şi promenade animate. Clima este de tip mediteranean, cea mai caldă din Spania. În plus, vremea pe Costa Blanca este una dintre cele mai frumoase din lume, anul având numai două anotimpuri – primăvară şi vară – iar ploile fiind un fenomen aproape necunoscut.

Gastronomia muzicală Oamenii sunt croiţi pe măsura pasiunii lor. Se spune că, pasiunea pe care o pun spaniolii

acanţă la malul mării.

Benidorm, staţiune aşezată sub soarele care scaldă Costa Blanca, este primul centru turistic al Spaniei. Colinele sale, desenate în ocru, pe care senghesuie case albe de vacanţă, încadrează golful cu cele mai largi plaje din sudul Europei: Levante şi Poniente. Staţiunea, cu clădirile ei curajoase, ne duce cu gândul la un alt fel de Manhattan, în care hotelurile cele mai mici au 10 etaje, urcând, precum deja celebrul Gran Hotel Bali, la peste 50.

Plajele de pe Costa Blanca sunt de mai multe feluri, cu nisip sau cu pietricele, cu apă puţin adâncă în apropierea ţărmului. Ele alternează cu zone stâncoase şi abrupte,

în tot ceea ce fac e cunoscută în întreaga lume. Cu firea lor primitoare şi volubilă te fac să te simţi ca acasă atunci când le păşeşti pragul. Fie că se datorează climei calde sau sângelui fierbinte care le curge prin vene, hispanicii ştiu cum să te întâmpine, pentru ca nu cumva să le uiţi meleagurile, obiceiurile şi zâmbetul larg.

Plecând din sud spre nordul Coastei Albe, primul gând al turistului stă la mâncare. În holul modernului hotel Porto Calpe, destinaţia noastră pentru două zile, americani în luna de miere, grupuri cu steguleţ, cărţi de vizită trecute din mână în mână, indicaţii despre cum să ajungi la restaurante cu specific local. Suntem întâmpinaţi

de amfitrioana noastră, românca Ersilia Constantin, care ne invită la prânz în restaurantul Taberna Del Port, afacerea familiei.

Pasiunea pentru turismul gastronomic i s-a împlinit aici, pe Costa Blanca, unde a venit cu ani în urmă din România natală. Într-o ţară latină şi fierbinte, cum este Spania, în care viaţa curge în ritm de dans, e normal ca şi gastronomia să aibă o latură… muzicală. Exemplul cel mai elocvent îl constituie preparatul Zarzuela de pescado y marisco (Tocană pescărească), una din specialităţile restaurantului, Parrillada de pescado, Sopa de mariscos preparată din fructe de mare, diverse mirodenii, legume şi, bineînţeles, nelipsitul şofran valencian.

Ersilia, împreună cu sora ei Simona şi cumnatul Sebastian Bălţatu, au reuşit să se integreze în societatea spaniolă din Calpe în totalitate. Au afacerea lor de familie, restaurantul Taberna Del Port. Unul dintre cele mai elegante şi mai luxoase localuri din apropierea plajei, unde bucătăria tradiţională spaniolă este pe primul plan având în vedere clienţii care le trec pragul în număr impresionant pe tot timpul anului: spanioli, americani, englezi, belgieni, olandezi şi nemţi.

Zarzuela de pescado y marisco, Parrillada de pescado, Supa de mariscos şi desigur ­Paella valenciana, sunt doar câteva din specialităţile casei, mâncăruri extrem de apreciate de turiştii străini. Din meniul restaurantului nu lipsesc mâncărurile tradiţionale româneşti dar şi o diversitate de specialităţi internaţionale.

Ersilia mărturiseşte că, întotdeauna când are comenzi pentru mâncăruri tradiţionale de acasă, precum sărmăluţe

cu mămăliguţă sau mititei, ciorbă de burtă sau fasole cu ciolan afumat, lăcrimează. Şi, cu toate că, an de an îşi vizitează părinţii, rudele şi prietenii din Bârlad, nostalgia şi dorul de casă o întristează.

Locurile copilăriei şi toate amintirile plăcute care o leagă de Rămânia, le poartă în suflet precum o icoană iar faptul că a reuşit să-şi aducă fiica alături, pentru Ersillia este cea mai mare realizare a vieţii ei. Povesteşte cu un oarecare umor englezesc, despre primii ani petrecuţi în Spania ca imigrant şi recunoaşte că, după 11

ani, a reuşit să realizeze ceea ce şi-a propus. Cu enorme sacrificii şi poate uneori şi cu umilinţă. A invins, datorită înţelepciunii, a faptului că este o femeie extrem puternică pe care cele câteva tornade ale vieţii nu au doborât-o. Iar dacă au îngenunchiat-o de câteva ori, Ersilia a ştiut să se ridice mai puternică şi mai luptătoare. Acum, are o stabilitate, o casă numai a ei situată într-o zonă aproape de Marea Mediterană, iar fiica, unul dintre cei mai buni elevi al liceului Almedia din Callosa d’En Sarrià, este sensul ei în viaţă.

Viaţa subacvatică În apropierea Restaurantului Taberna Del Port, Ersilia ne-a recomandat să vizităm Parcul Natural de la poalele Peñón-ului de Ifach, care se ridică maiestos din mare. Când apune soarele, peisajul subacvatic de la poalele lui prinde viaţă şi o lume total diferită se înfăţişează în faţa ochilor.

Toate vieţuitoarele ies din ascunzişurile lor, fie că sunt micro-organisme, fie că sunt prădători. Iar când soarele îşi ia la revedere de la zi, şi luna îşi face apariţia, ce se întâmplă sub apă, este magic.

Cum vă puteţi imagina, vizibilitatea sub apă este redusă, dar claritatea apei

ajutată de lumina lunii şi a stelelor, completează acest spectacol minunat. Luminile scufundătorilor răzbat prin intunericul apei, pentru a descoperi diferite specii de crustacee, moluşte şi peşti care înnoată în voie. Zeci

de km de coastă le oferă pasionaţilor de scufundări, opţiuni nenumărate. Mai mult, puteţi alege să vă alăturaţi unor instructori de la Peñón de Ifach pentru a fi siguri că nu rataţi niciuna din surprizele care se află în adâncuri: tuneluri, peşteri sau grote. Una peste alta, marea provocare o reprezintă lupta cu frigul.

Chiar şi în apele de pe Coasta Spaniei, deşi temperatura apei scade mai lent decât temperatura aerului, atunci când apune soarele, cei care se scufundă trebuie să poarte echipament termo izolant suplimentar.

Românii din Calpe În ultimii ani, oraşul Calpe a

adoptat peste 1500 de români veniţi din toate colţurile României.

Unii, stabiliţi cu familiile, lucrează în construcţii şi diverse servicii, alţii, şi-au realizat propria afacere în turism şi alimentaţia publică. S-au integrat foarte bine în societatea spaniolă şi pentru majoritatea dintre ei, Caple a devenit o a doua casă. Se cunosc unii pe alţii, se ajută în caz de nevoi şi în permanenţă ţin strânse legăturile cu românii din alte comunităţi apropiate. Români cu care ne mândrim şi care fac cinste naţiei din care provin.

Ersilia Constantin este unul dintre românii stabiliţi în Calpe care nu şi-a uitat originile şi prin crearea Asociaţiei Răzeşii, prin evenimentele pe care le organizează, doreşte să păstreze obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti. Ţara soarelui Ocupând cea mai mare parte a peninsulei Iberice, Spania poate fi considerată “ţara soarelui”, datorită numărului foarte mare de zile cu soare de-a lungul anului, dar şi ţara de adopţie a sute de mii de români pe care îi întâlnim în toate zonele acestei ţări. Dacă veţi vizita Costa Blanca - Coasta Albă, veţi fi pentru totdeauna fermecaţi de transparenţa valurilor mării, de frumuseţea plajelor şi de minunata vreme însorită, ideală pentru vacanţe. Şi, nu uitaţi să poposiţi la: Restaurantul Taberna Del Port, Avenida Del Puerto nr. 7, 03710 Calpe, pentru a savura din specialităţile extraordinare ale bucătăriei spaniole.

Un material realizat de, Kasandra Kalmann Năsăudean

Români cu care ne mândrim

Bihorul şi gulaşul, la Mediterană

Costa Blanca reprezintă tărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule, ţărmul considerat de arabi raiul pe pământ, iar pentru scriitorii George Orwell şi Ernest ­Hemingway, „Ţărmul Alb” era o arenă în care istoria se situa la graniţa dintre faptele eroice şi tragedie, când toreadorii sfidau moartea. „­Coasta Albă” are multe de oferit vizitatorilor. De la zonele cosmopolitane şi animate, până la zonele cu aer rural.

Peisajul este extrem de variat şi atrăgător: văi înverzite, livezi de portocali, livezi colorate şi dealuri terasate.

Staţiuni tradiţionale precum Calpe, Moraira sau El Portet oferă condiţii minunate pentru familiile aflate în vacanţă, iar localităţile: Benissa, ­Altea, Costa Nova, sunt renumite pentru vilele cu piscine, terase şi grădini.

Costa Brava este o destinaţie populară pentru ciclişti, artişti şi iubitorii de natură, care sunt atraşi de frumuseţea Văii Jalon şi de satul muntenesc ­Guadalest. Case ţărăneşti care oferă găzduire, mici vile şi pensiuni, pot fi închiriate în ­Altea la ­Villa, Benissa, Cabo de ­Gorgos sau Benimaurell.

Plajele sunt locuri excelente pentru sporturi nautice, dar şi pentru golf.

Paella, sangria şi Hemingway Multe lucruri ne duc cu gandul la Spania. De la dansurile flamenco, obiceiurile neobişnuite de corrida, răsfăţuri culinare ca, paella sau sangria, mu-

zica latină şi cea de de operă (José Carreras şi Montserrat ­Caballé), la picturile lui P­ablo Picasso şi ale lui Salvador Dalí, sau la clădirile faimoase precum Biserica Sagrada Familia din Barcelona sau Muzeul Guggenheim din ­Bilbao.

Când ajungi în Spania, mai întâi îţi doreşti să guşti din bucatele specifice locului respectiv, căci doar vii de la drum, eşti înfometat şi însetat. Treaba cu setea se poate rezolva uşor pentru că, din nenumăratele băuturi, gazdele îţi recomandă să savurezi o „sangria” rece, preparat pe care îl poţi asemui cu britanicul punch. Conţinutul acestei băuturi este complex, are un gust răcoritor, dar şi înşelător, pentru că tăria lui te face să simţi pe propria-ţi piele cum e să ai „sangre caliente”.

Cât despre mâncărurile tradiţionale, cei din regiunea valenciană se vor mîndri cu a lor paella, o mâncare savuroasă, pe bază de orez cu pui, carne de iepure sau fructe de mare. Se spune că, scriitorul american Ernest ­Hemingway ar fi mâncat pentru prima oară paella în acest loc şi s-ar fi îndrăgostit de această delicatesă, care merge minunat cu o bere rece sau cu un vin bun.

Bihorul şi Benissa... În drumul nostru spre nordul Coastei Albe, la vânătoare de români de primă pagină, după Cartagena, Alicante, ­Benidorm şi Calpe, următoarea destinaţie

a fost, Benissa. De-a lungul Mării Mediterane, de la Calpe la Moraira, şoseaua şerpuită cu urcuşuri şi coborâşuri, ne-a dus cu gândul la Pasul Tihuţa şi Oituz. În clipa următoare am realizat însă că, suntem departe de acele locuri dragi datorită pensiunilor şi vilelor impunătoare în stil maur care se desfăşoară de-o parte şi de alta a şoselei netedă ca-n palmă....

La doar câteva minute de mers, în drum spre Moraira, ne-am oprit la Restaurantul La Pinada Gulaş, situat întro minunată zonă de coastă, împrejmuită de pini verzi şi copaci specifici zonei.

Gazdele, Florica Ana şi Alin Dumitru Marinău, originari din Bihor, ne-au întâmpinat cu multă ospitalitate dar şi cu

o vizibilă emoţie şi curiozitate. Încă de la intrare am remarcat specificul localului, datorită prezenţei blidelor (farfurii) şi a canceauălor (căni de lut), vechi de peste 100 de ani, provenite din zonele: Bihor, Mureş, Năsăud şi Cluj, a sobei de teracotă adusă tocmai de la Oradea şi multe alte obiecte realizate de meşteşugari care au făcut istorie în România.

Răbdători să gustăm din Gulaşul de Seghedin pregătit de Flori şi Alin, am aflat că cei doi au sosit în Spania în urmă cu 11 ani.

O bună bucată de vreme, au trecut şi ei prin “foc şi pară” precum toţi imigranţii, iar în momentul în care au considerat că a sosit timpul să nu mai lucreze la stăpân ci, doar pentru ei, au cumpărat de la un neamţ stabilit în zonă, restaurantul, fără să-i schimbe denumirea şi lista de meniuri. Ba, dimpotrivă. Au mai îmbunătăţit lista, adăugând tot felul de specialităţi tradiţionale româneşti: de la vestitele

sărmăluţe cu mămăliguţă şi mititei, preparate servite în coveţele de lemn, la ardei umpluţi, ciorbă de burtă, mămăliguţă cu brânză şi smântănă şi multe alte bunătăţuri. Cu o experienţă de peste 12 ani ca ospătari la Băile Felix, Flori şi Alin se gospodăresc singuri în restaurantul lor. Nu au angajaţi.

Prepară, într-o curăţenie şi igienă desăvârşite, cele mai gustoase mâncăruri româneşti dar şi internaţionale şi tot ei îşi servesc oaspeţii care le trec pragul. Astfel că, pe tot parcursul anului, La Pinada Gulaş poposesc grupuri organizate de turişti sosiţi din Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Ungaria, sau localnici care servesc prânzul şi cina în permanenţă la Flori şi Alin. Americani, nemţi, belgieni sau olandezi, stabiliţi în Benissa, Altea sau Moraira, sunt înnebuniţi după supa de gulaş servită la ceaun şi după gulaşul de vită cu găluşti de

casă. Clătitele sau strudelul cu mere completează prânzul gătit ca la mama acasă... În lunile călduroase de vară, în timp ce mititeii sfârâie pe grătar sau gulaşul fierbe în ceaunul special amenajat afară, cei ce poposesc la restaurantul celor doi români, se pot răcori în piscina casei.

Iar dacă ai rezervat la etaj şi apartamentul amenajat pentru o familie de patru persoane, poţi admira Marea Mediterană în toată splendoarea ei, în orice moment al zilei.

Peisajul rustic extraordinar ce încadrează pensiunea-restaurant La Pinada Gulaş, decorurile tradiţionale româneşti şi felul calm şi plăcut cu care povestesc Flori şi Alin, îţi creează o stare de linişte, pace şi bună dispoziţie.

Gulaşul, tradiţie şi modernism Se ştie că, gulaşul s-a născut în pustele Ungariei, în plin Ev Mediu, numele său fiind împrumutat de la păstorii de vite (“gulyás”), care-şi mânau turmele spre marile târguri din Moravia sau Viena. În popasurile lor, îşi pregăteau această mâncare consistentă, fiindule la îndemână principalele ingrediente. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, gulaşul a fost ridicat la rangul de preparat tradiţional unguresc. În timp, pe lângă reţeta de bază, au apărut şi altele, gulaşul depăşind de mult graniţele Ungariei. “Birkagulyás” este gulaşul din carne de berbec, iar cel ţigănesc “ciganygulyás” este un amestec inedit de legume şi diferite feluri de carne. În Italia se serveşte gulaş cu gnocchi ce are mai mult consistenţa unei tocane decât a unei supe. Călător prin Slovacia, la momente festive vei fi servit cu un anumit fel de gulaş, cu o consistenţă mai groasă decât a unei supe obişnuite, aşa cum era preparat de partizani în cel de-al doilea război mondial. În ţările germanice, acelaşi gulaş se pregăteşte cu cârnaţi.

La Pinada Gulaş, supa de gulaş pregătită de Flori şi Alin Marinău, proprietarii de azi ai rusticului restaurant-pensiune, se serveşte în ceaunele mici agăţate pe suport de aluminiu sub care, o lumânare aprinsă

13 menţine cald gulaşul pregătit ca în vechime. Cei care doresc, pot adăuga smântână de bivoliţă trimisă pe calea aerului tocmai din mijlocul ­Bihorului.

Pe lângă gulaşul de pustă, Flori şi Alin mai pregătesc gulaşul de Keszeg cu carne de vită şi găluşti de casă, gulaşul de Seghedin cu carne de porc şi varză murată, mâncăruri atât de apreciate de oaspeţi. Restaurantul La ­Pinada Gulaş din Benissa, este un mic univers, o picătură de culoare în turismul din ­Spania. Un loc unde îţi doreşti să ajungi în fiecare vară, un loc de pe coasta de est a ­Mediteranei unde poţi avea privilegiul de a fi împlinit pe de-a-ntregul atunci când serveşti prânzul sau cina, în sensul că poţi savura bucate extraordinare, în compania celor doi români care au ştiut cu atât de multă măiestrie să îmbine tradiţiile şi obiceiurile de acasă cu cele ale altor popoare. În compania unui apus sau a unui răsărit de 5 stele...

Poposind la Pinada Gulaş, nici mâncarea şi nici apusul nu le vei uita niciodată. Exact aşa cum îşi doresc şi bihorenii, Flori şi Alin Marinău. Între timp, noi vă lăsăm să savuraţi în gând din gulaşul de Keszeg cu carne de vită şi găluşti de casă şi, ne continuăm drumul spre destinaţia noastră finală din acest început de toamnă: ­Barcelona. Pentru că, vânătoarea de români de primă pagină din Spania de care suntem tare mândri, continuă. Poftă bună!

Un material realizat de, Kasandra Kalmann Năsăudean Date de contact: Restaurantul - Pensiune, La Pinada Gulaş, Calle Tramús nr. 30, ­B­enissa - Spania, pe şoseaua dintre Calpe şi ­Moraira, http://facebook.com/­ pinadagulas.pinadagulas

Ştiri externe

14

Cum se trăieşte în cea mai bogată ţară din lume Chiar dacă în lume se vorbeşte de mai bine de trei ani de criza financiară, care în această perioadă îşi arată o nouă faţă, există şi pământeni fericiţi, cărora veniturile leau crescut în ultima perioadă.

Vorbim despre un stat mic din Orientul Mijlociu, care tocmai a preluat titulatura de cea mai bogată ţară din lume, detronând Luxemburgul.

Este adevărat că stă pe o comoară, şi anume resurse nepreţuite de gaze naturale. Este vorba despre Qatar.

Qatarul a surclasat recent ­Luxemburgul la nivelul de trai al populaţiei, în această ţară înregistrandu-se cel mai ridicat nivel al PIB-ului anual

Bogatul investitor american George Soros a declarat luni că priveşte cu simpatie manifestaţiile împotriva Wall Street care, în opinia sa, au

Preşedintele Oficiului Francez pentru Imigraţie şi Integrare, Arno Klarsfeld, a apreciat la Bucureşti că, Franţa „nu este inumană” dacă incită romii să se întoarcă în România, după criticile Human Rights Watch faţă de politica Parisului privind romii. „Franţa este una dintre puţinele ţări europene care incită romii să plece (de pe teritoriul său-n.red.) cu 300 de euro,

per capita din lume: 88.221 dolari. Iar estimările sunt că, până în 2016, locuitorii din Qatar vor câstiga aproape 112.000 dolari.

fost cauzate de „super-bonusurile” plătite de către bănci. „Am simpatie faţă de opiniile lor”, a declarat Soros într-o conferinţă de presă la

cu proiecte de reinserţie. Prin urmare, nu este nimic inuman din partea Franţei să vrea să incite romii care trăiesc în tabere insalubre să se întoarcă în ­România”, a declarat ­Klarsfeld într-o conferinţă de presă. „Franţa nu poate accepta ca la porţile Parisului, în condiţiile în care ne-a luat atât de mult timp să scăpăm de mahalale, să revenim la perioada

Cu o populaţie de 1,7 milioane de locuitori, Qatarul şi-a câştigat independenţa abia în 1971. Este condus de Amir Hamad, din 1995, care a preluat puterea de la tatăl său, pe care l-a înlăturat printr-o revoltă.

Pentru cei 15% dintre qatarezi, care sunt nativi, viaţa este şi mai frumoasă - electricitatea, apa şi asistenţa medicală sunt gratuite, pensiile sunt plătite de stat fără să fi contribuit, iar împrumuturile de la bănci sunt foarte ieftine.

Sursa: BBC

ONU, răspunzând unei întrebări despre manifestanţii care au încercat să blocheze Podul Brooklyn la sfârşitul acestei săptămâni şi care au

mahalalelor”, a adăugat el.

Organizaţia de apărare a drepturilor omului Human Rights Watch a criticat aspru Guvernul francez săptămâna trecută, subliniind că romii din Europa de Est „sunt în continuare ţinta evacuărilor de tabere în serie, a repatrierilor injuste şi a discriminărilor” în Franţa.

Organizaţii ca Medecins du Monde au denunţat de asemenea evacuarea romilor, apre-

Peste două mii de tineri - suporteri a două cluburi de fotbal şi studenţi - au manifestat duminică la Plovdiv, în sudul Bulgariei, acuzând Guvernul şi Justiţia pentru „impunitatea” noilor îmbogăţiţi şi a romilor.

Manifestanţii i-au adus un omagiu unui tânăr bulgar lovit mortal cu maşina - cu premeditare potrivit poliţiei - în urmă cu zece zile, în satul Katuniţa din apropiere, de apropiaţi ai unui lider interlop local, Kiril Raşkov, supranumit „Ţarul Kiro”.

Agitând drapelul naţional, manifestanţii purtau banderole pe care scria: „Nu vom uita, nu vom ierta” şi „Nu vrem să plătim pentru ţigani”.

Manifestanţii i-au huiduit pe premier şi pe preşedinte, precum şi pe Procurorul general şi pe preşedintele consiliului judiciar, reproşându-le că „nu

făcut apel la organizarea de noi manifestaţii miercuri, în cartierul financiar din New York.

Soros, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a precizat că o proporţie importantă din furia exprimată de manifestanţii anticapitalişti şi ultraconservatorii din cadrul „tea party” vizează acţiunile băncilor. „Le înţeleg reacţia, sincer”, a spus Soros, subliniind situaţia micilor întreprinderi, ale căror dobânzi la credite au crescut de la opt la 28 de procente, după criza din 2008. „Şi pentru că depindeau de acest credit pentru a-şi gestiona întreprinderile, mulţi dintre ei au fost nevoiţi, în realitate, să îşi înceteze ac-

ciind că aceasta face dificilă şcolarizarea copiilor şi accesul la îngrijiri medicale.

Klarsfeld, un apropiat al preşedintelui Nicolas Sarkozy, a apreciat că problema romilor este „o problemă europeană”. „Ei au suferit hărţuieli în toate ţările de mai multe secole, deci Europa are o responsabilitate pentru ca ei să atingă un nivel de trai suportabil”, a adăugat oficialul francez. Sursa: BBC

impun aplicarea legii”. Adresându-se instituţiilor statului, ei au cerut măsuri „împotriva corupţiei şi arbitrarului”.

Vizând romii fără a-i numi, manifestanţii au cerut „să fie eliminată cerşetoria”, „construcţiile ilegale să fie distruse”, părinţii ai căror copii nu merg la şcoală să nu primească ajutoare sociale, iar furturile şinelor de cale ferată, panourilor şi capacelor de

tivitatea”, a continuat el. „Iar, în acelaşi timp, hotărârea de a nu injecta capitaluri în bănci, ci, în realitate, de a le scăpa de activele neperformante şi a le permite să iasă din gaură, lasă băncile cu super-profituri şi le permite să ofere super-bonusuri”, a adăugat miliardarul. „Contrastul între cele două (situaţii) este, cred eu, principalul motiv” al manifestaţiilor anticapitaliste şi ale „tea party”, a mai apreciat Soros.

El a acumulat o avere imensă din speculaţii, inclusiv peste un miliard de dolari, mizând împotriva lirei sterline, în 1992.

Soros a făcut aceste declaraţii într-o conferinţă de presă în care a anunţat că donează

canalizare „să fie considerate acte teroriste”. În ghetoul romilor din Plovdiv, Stolipinovo, putea fi percepută îngrijorarea locuitorilor, alimentată de zvonuri privind atacuri iminente ale manifestanţilor. „Partidele naţionaliste care vor să câştige voturi la alegeri (23 octombrie-n.r.) sunt cele care îi incită pe aceşti tineri împotriva noastră”, a apreciat Ranghel Palamudov, un rom de 71 de ani.

Situaţia a rămas însă calmă, manifestanţii susţinând o declaraţie a asociaţiilor studenţeşti potrivit căreia protestele „nu au un caracter etnic”.

Sursa: mediafax

până la 40 de milioane de dolari pentru un proiect de dezvoltare în numeroase ţări africane.

Mobilizarea anticapitalistă a luat sâmbătă, 01 octombrie, o nouă amploare. Peste 700 de persoane care au blocat circulaţia rutieră pe Podul Brooklyn au fost arestate, potrivit Poliţiei din New York, provocând o puternică susţinere pe Internet şi o „publicitate” fără precedent pentru mişcare.

Inspirându-se totodată din mişcarea de protest a „indignaţilor” şi revoltelor din timpul „primăverii arabe”, mişcarea „Ocupăm Wall Street” a fost lansată la jumătatea lui septembrie. De atunci, câteva sute de persoane organizează în fiecare zi mitinguri în faţa Bursei din New York.

Sursa: mediafax

Opinii

15

Diaspora, laboratorul politicii româneşti Dan Luca/ Bruxelles Cultura României este, după unele definiţii, ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul ­României. Românii care trăiesc în afara teritoriului Statului Român au avut însă, de-a lungul istoriei, o contribuţie hotărâtoare în păstrarea identităţii culturale româneşti. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat şi boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliţi în străinătate ca „transfugi” sau uneori chiar ca trădători de ţară.

Situaţia actuală din România naşte discuţii fierbinţi, foarte polarizate în contextul politic contemporan. Românii din Diasporă sunt prinşi în acest subiect, chiar dacă nu urmăresc cu acceaşi pasiune talk show-urile politice televizate precum compatrioţii din ­România. Ţara noastră nu duce lipsă de critici şi aceasta este bine pentru o societate democratică. Ceea ce este important e să se trecă peste acest nivel, al românului care critică şi se plânge în permanenţă (adevărat sport naţional) şi să încercăm să venim cu soluţii, de preferat cele sectoriale.

Cred că Diaspora românească are puterea de a se responsabiliza pentru România, de a se avânta în proiecte politice de amploare, chiar dacă politica trezeşte multă adversitate celor plecaţi din România. În tot ceea ce facem însă să avem simţul responsabilităţii, fără a arunca idei la întâmplare.

Din afara României se doreşte o implicare şi o responsabilizare în dosarele în care poate să se aducă valoarea adăugată. Să nu uităm, românii plecaţi au capacitatea de a ajuta ţara de origine, aşa cum au făcut-o la începutul secolului al XX-lea, când Diaspora românească a jucat un rol crucial în crearea Statului român modern.

Politica europeană a ­României are nevoie de românii din afara României. Se pot consolida adevărate Consilii Consultative ale Diasporei, cu o presă care să deservească comunităţile româneşti. Contribuţiile se vor simţi treptat, atât în îmbunătăţirea imaginii ­României, cât şi în dezvoltarea turismului şi infrastructurii din ţara noastră.

Este nevoie de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Ne referim aici la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul

european. România trebuie să îşi calibreze strategia pe situaţia actuală, membru al UE, iar sectorul privat trebuie implicat în acest mecanism.

Diaspora românească trebuie să fie consultată în mod real pe dosarele sensibile ale ­României. Nu este prima dată când sublinez contribuţia pe care pot să o aibă românii din afara ţării când vorbim despre imaginea României şi tot ce ţine de diplomaţie publică.

Media poate juca diverse roluri pentru Diaspora românească: de informare asupra realităţilor din ţara gazdă (în sensul prezentării chestiunilor de interes practic), de ‘‘interfaţă’’ cu ţara-gazdă, dar şi ca platformă de socializare şi relaţionare între membrii comunităţii.

Diaspora românească poate contribui de asemenea la regândirea turismului românesc prin relaţionarea cu agenţiile de turism din ţară şi din afara ţării. Încurajarea creării de agenţii de turism în afara României de către reprezentanţi ai Diasporei româneşti şi acordarea primei de incoming este un proiect viabil.

Nu mai surprinde pe nimeni când Diaspora românească vede în infrastructura ţării principala problemă a ­României. Recent, prin studiul viitorul României în opinia românilor din Belgia

(septembrie 2010), 80,3% din persoanele chestionate au considerat că îmbunătătirea infrastructurii (şosele, drumuri, autostrăzi, etc) ar trebui să primeze în ordinea prioritătilor Guvernului României.

Există şi o frustrare ascunsă a românilor din afară, prea puţin mediatizată încă. Românii din Diaspora doresc să fie implicaţi în proiecte de mo-

Irina Georgescu Şova Peste două milioane de români lucrează în străinătate. Asta ne spun datele oficiale, dar dincolo de ele se află foarte mulţi alţii care la un moment dat au decis că România nu le oferă ce doresc şi au plecat din ţară.

Criza le-a adus însă probleme şi acolo, iar acum au de făcut o alegere mult mai grea - ce să facă şi încotro să se mai îndrepte?

Trei, patru ani (nu mulţi) au fost suficienţi pentru ca ­Spania şi Italia să devină paradisul emigranţilor români, dispuşi să muncească şi să câştige.

Oameni care în ţară nu aveau unde să muncească sau care trăiau de pe o zi pe alta au plecat acolo unde auziseră că e

sau chiar şi-au pierdut locul de muncă. Pentru 2010, banii trimişi acasă de românii care lucrează în afară au scăzut în primele patru luni cu 37% faţă de anul trecut, ajungând la 1,55 miliarde de euro.

Spania, ţara unde au plecat cei mai mulţi, a ajuns să aibă cea mai ridicată rată a şomajului din toată Europa, iar imigranţii au fost primii care au rămas fără serviciu. Potrivit ­Eurostat, în luna iunie, Spania avea o rată a şomajului de 19,9%, aproape de trei ori mai mare decât în România. Românii, ca şi alţi străini, au fost puşi în faţă unei decizii dificile - să rămână în Spania, în speranţa că piaţa îşi va reveni, să se întoarcă acasă, acolo unde lucrurile mergeau şi mai rău decât atunci când au plecat sau să găsească o altă ţară unde să se mute. Dar unde? De data asta unde să mai plece bietul român?

Dan LUCA trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în Consiliul Naţional PSD.

Românul – poet, deştept şi frumos

Frate române, încotro? loc pentru oricine, iar cei mai mulţi au găsit ce căutau: locuri de muncă plătite cu mult peste nivelul din România şi o viaţă mult mai confortabilă. În scurt timp, câteva plecări s-au transformat într-un fenomen de pe urmă căruia au avut de câştigat ei, familiile de acasă şi bugetul de stat, alimentat consistent din banii trimişi în fiecare an în ţara. Drept urmare, la sfârşitul anului 2007, BUSINESS Magazin le dedică un cover story „căpşunarilor”, consideraţi în mod colectiv personalitatea anului, după ce, cu 7,16 miliarde de euro, aduseseră în ţară aproape la fel de mulţi bani precum investitorii străini direcţi.

Euforia banilor câştigaţi rapid în străinătate a început să se dilueze însă către sfârşitul lui 2008, când mulţi dintre cei ce munceau în străinătate au început să câştige mai puţin

dernizare a ţării, dar nu doar ca muncitori necalificaţi, ci şi ca manageri de proiect.

Experienţa lor managerială în atâtea şantiere din Italia şi Spania poate să fie benefică pentru România. Dar cred că autorităţile româneşti au decis deja, facem autostrăzile patriei cu chinezi şi pakistanezi, iar compatrioţilor plecaţi nu le propunem nici un

plan c­oncret de implicare.

Este foarte bine că avem filiale ale partidelor româneşti în Diasporă. Dar atenţie, aceşti români doresc o politică aşa cum o simt în ţara de adopţie, nu aşa cum o vizualizează pe Digi TV. Nu le pasă de găleţi de culoare portocalie, chiar dacă lucrează în construcţii, şi nici nu vor să fie duşi cu autobuze la vot, chiar dacă cea mai apropiată secţie de votare este la 100 km. Vor altceva de la clasa politică din care doresc poate să facă şi ei parte.

Cristian Ioanoviciu Guitars Românii se consideră destepţi, frumoşi, ospitalieri, poeţi şi, în general, cred că se descurcă.

Avem o ţara frumoasă şi cu mult potenţial, însă e întotdeauna vina vecinului pentru că acesta nu este exploatat.

Avem momente de glorie când vine vorba de afaceri, dar sunt conjuncturale şi doar puţine se transformă în businessuri de anvergură. Sunt frânturi despre cum se descriu românii, mai în glumă, mai în serios.

Să pornim în aceste aprecieri de la sintagma „românul s-a născut poet”, ca fiind printre cel mai des folosit dintre mituri. Până la urmă, nu e nimic

rău în a fi poet şi chiar n-ar fi nimic rău în a fi grânarul Europei. Problema apare atunci când vorba în cauză îşi pierde esenţa şi devine un fel de proverb, o vorbă de duh spusă ca să umple o conversaţie sau ca să scuze o greşeală.

Aşadar, ne reprezintă, ne onorează sau ne acuză faptul că românii se consideră frumoşi, inteligenţi, ospitalieri? Sunt în România cele mai frumoase femei din lume şi cei mai buni croitori şi ingineri software?

Până la urmă, fiecare popor are părerile lui, mai mult sau mai puţin măgulitoare, la adresa cetăţenilor săi.

Fiecare naţie consideră că are cele mai frumoase femei şi fiecare popor vorbeşte despre plăcerea de a primi oaspeţi. În valoare absolută, cele mai multe dintre aceste ziceri despre România sunt adevărate - românii sunt plăcuţi la înfăţişare, scriu poezie, omenesc oaspeţii şi aşa mai departe, dar totul e în regulă atât timp cât

nu ne comparăm cu alţii. De ce credem că am fi noi mai ospitalieri decât bolivienii, croaţii, marocanii sau eschimoşii?

Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca naţiune, avem propria proiecţie a imaginii despre noi înşine. Important este că aceeaşi percepţie să o aibă şi cei din exterior, esenţial este ca evaluarea acestora să fie similară celei la care noi ne raportăm mental. În general noi, ca români, avem tendinţa de a ne asuma merite care nu ne aparţin în mod direct şi ne vedem mai frumoşi, mai isteţi nativ, mai înzestraţi de mama natură, dar niciodată mai punctuali, mai serioşi, mai conştiincioşi.

Odată ieşiţi „în lume”, calităţile pe care şi le atribuie românii devin în mare parte cu adevărat mituri. Adică, aşa cum spune DEX-ul, „povestire de origine populară, cu conţinut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii şi viaţă socială”.

16

Sfatul psihologului Când este nevoie de consiliere psihologică?

Jeni Chiriac - Psiholog • Competenţă în consiliere psihologică şi psihoterapie, în psihologie clinică şi psihologia muncii • Membru a Comitetului Filialei Teritoriale Bucureşti a Colegiului Psihologilor din România, comisia de deontologie • Consilier de specialitate al Asociaţiei Naţionale a Taţilor din România

Adesea se întâmplă să rămânem blocaţi într-un amalgam de idei, şi încercăm puternic senzaţia că batem pasul pe loc.

Alteori se întâmplă să resimţim o acută lipsă a ceva şi să nu conştientizăm despre ce anume ar fi vorba.

Ni se pot întâmplă multe, ni se pot părea şi mai multe, însă ceea ce este important să înţelegem pentru noi înşine este faptul că în faţa problemelor nu suntem singuri şi că putem oricând cere un ajutor, un sfat, o părere, o oglindă obiectivă a

propriei noastre vieţi.

Acest lucru este posibil prin consiliere.

Putem conştientiza mai uşor care au fost motivele pentru care am reacţionat sau acţionat într-o anumită manieră şi nu alta, putem căpăta răspunsuri, sens, clarificări şi astfel avem ocazia deosebită de a ne dezvolta, de a ne cunoaşte şi accepta mai uşor. Lucrurile se pun în mişcare. Această consiliere se poate face direct, faţă în faţă sau online cu un consilier psiholog.

Pierderile din viaţa noastră şi costurile lor ascunse Este foarte important să înţelegem că odată trecuţi prin viaţă şi încercaţi de multe şi de toate, adesea este necesar să mai descărcăm din încărcătură, şi aici mă refer la încărcătura de refulări, resentimente, emoţii negative etc.

Fiecare dintre noi le resimţim diferit însă ce este mai important este să ne înţelegem în acele momente, să ne iertăm, să avem răbdare şi, mai ales să alegem să mergem înainte, asimilând lecţia de viaţă asociată acestor experienţe de viaţă mai mult sau mai puţin plăcute.

Ca şi voi, ştiu că ele pot fi însoţite de multă suferinţă şi mulţi dintre noi fugim! Ştiinţific vorbind, putem spune că prin activism înţelegem gestionarea conflictelor psihice sau a situaţiilor traumatice externe prin recurgerea la acţiune, în locul reflecţiei sau al trăirii emoţiilor şi implicit, a sentimentelor noastre. Cu alte cuvinte, prin activism înţelegem refugierea în muncă, sarcini, activităţi diverse pentru a ne umple mintea de alte lucruri sau alte griji decât problemele care cu adevărat ne supăra.

Atunci când activismul maschează o pasivitate subiacentă sau chiar o stare depresivă, el poate fi considerat ca o reacţie de apărare ce se manifestă prin refuzul unui segment de realitate care la momentul acum şi aici, este intolerabil pentru tine. În faţa refuzului pierderii, reacţia de apărare poate căpăta o nuanţă activă (agitaţie chiar), opunându-se astfel reparaţiei.

Apare astfel blocajul. Aparent tu eşti OK, dar de fapt nu faci decât să fugi, să fugi de sentimentele tale, găsindu-ţi preocupări, refugii, compensări

Refugierea în muncă sau cu alte cuvinte, activismul din noi sau setea inexplicabilă de acţiune neconstructive pe termen lung, dar de mare ajutor pe termen scurt pentru a face faţă unei stări de şoc sau unei depresii neasumate.

Altruismul se îmbină deseori cu activismul. De exemplu, o persoană căreia îi place la nebunie să pună la cale căsătoria altora şi care primeşte o sumedenie de confidenţe amoroase, adesea va avea propria viata in standby, însă nu va resimţi lipsa vreunei vieţi personale prea mult datorită implicării totale în viaţa celorlalţi. Putem observa că acest altruism activ (sau activism altruist) se sprijină pe alte două modalităţi defensive: proiecţia şi identificarea, ştiut fiind că identificarea cu salvatorul participă la construirea identităţii

unui individ care se dedică îngrijirii celorlalţi, însă un salvator în aşteptarea inconştientă a propriului salvator.

Ce se întâmpla când foloseşti o acţiune pentru a compensa o emoţie negativa? Simplu!

Pot apărea tot felul de dependenţe de genul: a nu putea să nu bei, a nu putea să nu te droghezi, a nu putea să nu mănânci etc.

Un alt fenomen răspândit poate fi uneori resimţit la decesul unei fiinţe sau pierderea unui obiect şi anume, o semnificativă creştere a libidoului cu dorinţa imperioasă de descărcare a tensiunii sexuale acumulate. Tot acest întreg mecanism poate fi adesea întreţinut de puternice sentimente de culpabilitate şi ruşine. Se manifestă astfel func-

Fugim de durere, fugim de sinceritate, fugim de emoţie, fugim de conştientizare, considerând-o o traumă mult prea mare de suportat, pe lângă pierderea suferinţa şi impactul ei social sau economic.

Este de preferat să alegem să ne exteriorizăm, să alegem să ne descărcăm suferinţa şi să ne asumăm emoţiile, fiecare dintre noi în ritm propriu, treptat, în etape ce ne ajută să facem faţă suferinţei psihologice asociate.

Adesea simţim nevoia să negăm, să evadăm sau să ne minţim pentru a trece peste întâmplările vieţii.

Corect, o putem face, dar pentru scurtă perioadă; odată întremaţi sufleteşte este de preferat să ne reîntoarcem acolo!

Acest acolo pentru mulţi poate fi zonă de umbre, de frici şi temeri, zonă faţă de care simţim oroare şi fugim de ea, renegându-i existenţa şi astfel intrând într-o altă etapă: ace-

ea a psihosomatizării.

Pentru unii psihosomatizarea nu există, mulţi consideră că mintea este ultimul nostru inamic! Oare aşa să fie?

Câţi dintre noi am experimentat stări de anxietate sau episoade depresive aparent fără o cauză palpabilă? Câţi dintre noi am fost încercaţi de senzaţii dificil de catalogat? Câţi dintre noi ne înţelegem durerile de cap, crizele de litiază renală sau biliară sau durerile de spate când viaţa noastră pare să ne ia pe sus, asemenea unui carusel care ne răvăşeste reperele în viaţa sau grila personală de valori? În astfel de momente poţi alege să faci ceva!

Poţi alege să te opreşti un pic, să stai cu tine şi emoţiile/trăirile tale, să încerci un monolog intern tu cu ţine însuţi şi dacă acesta dă greş, să alegi să mergi la un specialist care îţi poate fi aproape în drumul vieţii tale.

ţia defensivă a acţiunii ca lupta împotriva angoasei şi modalitatea de scurtcircuitare a gândirii.

Ce îţi rămane de făcut? Este bine să îţi acorzi timp însă nu la nesfarşit, astfel ca după ce ne refugiem în acţiune este de preferat să ne trezim la realitate şi să reîncepem să trăim în pre-

zent, făcând faţă emoţiilor, angoaselor sau durerii întru cât ce a fost mai greu a trecut. Amânarea la nesfârşit nu face decât să îngreuneze situaţia şi mai mult.

Pune piciorul în prag dezvoltând comportamente alternative conduitelor neconstructive şi schimbarea va putea avea loc.

Avocatul răspunde Întrebare: Alina B. - Barakaldo Sunt studentă în Spania.

Aş dori să ştiu dacă studenţii sunt afectaţi de această nouă restricţie?

Ionuţ Niţu - Avocat/Spania

Răspuns la întrebările d­umneavoastră Întrebare:

Cristi N. - Los Alcázares Ce condiţii trebuie să îndeplinesc pentru a da examenul de rezident în medicină în Spania în anul 2012 ?

Răspuns: Condiţiile de omologare de ordin general sunt cele legate de prezentarea documentelor dumneavoastră de studiu, traduse şi legalizate la organele spaniole competente ale Ministerului Învăţământului.

După această etapă, urmează să vă adresaţi Colegiului Medicilor local (din provincia dumneavoastră de reşedinţă), deoarece condiţiile în această etapă sunt uşor diferite de la provincie la provincie.

Întrebare:

Nicuşor O. - San José de la Vega Muncesc în agricultură în Almeria de opt ani, cu contracte obţinute prin selecţii. Persoanele aflate în situaţia mea pot primi pensie la bătrâneţe?

Răspuns: Perioada pe care dumneavoastră o lucraţi cu acte în regulă în orice ţară europeană vi se va adăuga la vechimea dumneavoastră în muncă din România şi se va ţine seama de aceasta la stabilirea pensiei de vârstă.

Răspuns: Veţi fi afectată de această lege numai în măsura în care, la data de 22 iulie 2011 nu aveaţi contract de muncă în vigoare sau nu eraţi în una din formele de ajutor social oferite de statul spaniol. Vă puteţi continua liniştită studiile, iar dacă ve-ţi dori să lucraţi undeva, puteţi solicita o ofertă de muncă, eventual şi „part-time”.

Întrebare: Vasilica Z. - Torrejón de Ardoz Sunt cetăţean român dar fiica mea s-a născut în Spania. M-am întors în ţară pentru ceva timp şi mi s-a spus că pe certificatul de naştere spaniol nu am apostila de la Haga. Ce fac?

Răspuns: Copilul fiind român, chiar şi născut în Spania, trebuie să aibă şi certificat de naştere românesc, pentru ca ulterior să i se poată face paşaport (certificatul de inscripţionare al naşterii copilului de la Registrul de Stare Civilă din Spania, neţinând loc de certificat de naştere). Într-adevăr, unul din documentele necesare pentru a putea obţine certificatul românesc este certificatul de registru spaniol, tradus şi legalizat în limba română, care anterior trebuie apostilat pe original. În acest sens trebuind să vă adresaţi serviciului „apostiliere” din zona dvs.

Întrebare: Miron H. – Pozuelo de ­Alcorcón Cum pot beneficia de asistenţă sanitară în Spania?

Răspuns: Fiind beneficiarul unui contract de muncă valabil, situaţie în care vi se atribuie un număr de asigurări sociale, pe baza căruia puteţi beneficia de asistenţă socială.

Întrebare:

Lucian F. - Marbella Sunt în Spania de trei ani.

Sunt divorţat de cinci ani şi copilul meu de 11 ani a rămas la fosta soţie. De câteva luni m-a dat în judecată pentru mărirea pensiei alimentare. S-a luat în calcul salariul minim pe economie din Spania. Conform legii din ­România plăteam lunar în jur de 50 de euro, acum mi se cere să plătesc 200. Menţionez că nu am fost niciodată angajat cu acte aici. Am lucrat numai la negru. Pe 750 de euro.

Pot contesta cererea ei prin care solicită marirea având în vedere faptul că trăesc la limita sub existenţei?

Răspuns: Bănuiesc că v-a dat în judecată la o instanţă în Spania.

Aveţi două variante: fie să vă prezentaţi la instanţă şi faceţi demonstraţia lipsei de venituri oficiale, fie să nu mergeţi, deoarece, în acestă situaţie, chiar dacă se va da o hotărâre împotriva dumneavoastră şi se va stabili un cuantum superior celui stabilit în ­România, aveţi posibilitatea să transcrieţi acea hotărâre în România şi ulterior să faceţi dumneavoastră o acţiune de MICŞORARE a pensiei, susţinându-vă cererea cu un certificat emis de autorităţile competente, din care rezultă că nu aveţi o sursă de venit stabilă (acţiune de majorare sau micşorare a pensiei alimentare fiind o acţiune perenă – adică se poate introduce de către oricare dintre părţi, ori de câte ori au loc modificări în situaţia materială a unuia dintre ei, până la data majoratului copilului.)

Întrebare:

Bibiana M. - Barcelona Am fost păcălită să semnez o solicitare de date a European City Guide ­Barcelona. Cum pot anula aşa zisul contract?

Răspuns: Puteţi solicita anularea unilaterală a contractului numai dacă nu aveţi stipulată în contract o clauză ce interzice

17

acest lucru sau aveţi impus un termen prescriptiv la contract. În caz contrar, anularea respectivului contract se poate face numai pe cale judecătorească, situaţie în care va trebui să faceţi dovada că acel contract este lovit de nulitate (există în cadrul său unul din viciile la contract prevăzute de lege (eroare, nu aţi ştiut ce semnaţi; aţi fost înşelată privind obiectul respectivui contract; violenţă (aţi fost pusă să semnaţi împotriva voinţei dumneavoastră).

Întrebare: Corina S. - Burgos Sunt în Spania de patru ani cu contract de muncă.

Soţul meu a divorţat de mine fără să mă consulte. Cu bani, prin internet.

Avem un copil de 11 ani care este cu mine. Luna trecută a cerut copilul.

Cum procedez?

Răspuns: Dacă soţul dumneavoastră a divorţat fără ca dumneavoastră să fiţi citată pentru a vă prezenta la judecătorie, ar trebui să va procuraţi un exemplar din hotărârea de divorţ, în primul rând pentru a vedea dacă acest proces s-a finalizat şi pentru a lua la cunoştinţă despre termenii în care acesta a luat sfârşit (dacă s-a solicitat ca dumneavoastră să reveniţi la numele avut anterior căsătoriei, din vina cui s-a dispus desfacerea căsătoriei şi nu în ultimul rând, ce a hotărât instanţa referitor la încredinţarea copilului, deoarece, în asemenea procese, intanţa solicită date foarte exacte din partea ambilor părinţi, referitor la situaţia lor materială şi morală -ancheta socială- pentru a cântări foarte bine la părintele căruia i se va încredinţa custodia copilului. Sfatul meu: nu-i daţi copilul până nu luaţi la cunoştinţă de elementele despre care v-am menţionat mai sus. În cazul în care fostul soţ nu vă pune la dispoziţie hotărârea de divorţ, puteţi solicita unul la instanţa unde s-a desfăşurat procesul – personal sau prin avocat.

Întrebare: Lenuţa L. - Alcalá de ­Henares Sunt divorţată şi doresc să mă căsătoresc în Spania cu un bărbat din Maroc.

Care sunt actele de care am nevoie pentru a mă căsători?

Răspuns: Vă trebuiesc următoarele documente: - Certificatul de naştere, tradus legalizat şi apostilat; - Certificat de solterie (un certificat care se solicită la primăria din România unde dumneavoastră v-ati născut şi unde se stipulează dacă sunteţi sau aţi mai fost căsătorită) - Hotărârea de divorţ tradusă şi legalizată (dacă este cazul)

Întrebare: Georgică P. - Mejorada del Campo Sunt medic rezident anul I în România. Aş dori să-mi practic meseria în Spania.

Ce paşi trebuie să urmez ca să ajung să dau examenul MIR în Spania?

Răspuns: În primul rând va trebui să vă faceţi omologarea studiilor dumneavoastră efectuate în România, documente ce anterior trebuiesc traduse, legalizate şi apostilate, iar ulterior să vă adresaţi ­Colegiului Medicilor din zona unde

dumneavoastră sunteţi împatronat, care funcţie de specialitatea şi vechimea ca medic, vă va comunica condiţiile şi termenii de susţinere ai MIR-ului. În caz că sunteţi interesat, vă putem sprijini în găsirea unui loc de muncă în Germania, unde vă puteţi continua rezidenţiatul sau studiile de specialitate în condiţii materiale şi financiare deosebite.

Întrebare: Aurelia M. - Salobreña Copilul meu s-a născut în Spania. Datorită unor greşeli de ortografie în certificatul de naştere, de doi ani mă chinui să îi fac certificat românesc. Ce şanse de câştig am dacă dau statul român în judecată?

Răspuns: Puteţi da în judecată absolut pe oricine, fie că este vorba de o persoană fizică, fie că este vorba de o persoană juridică.

Ideea este că. pentru a câştiga în faţa acestora trebuie să aveţi un probatoriu solid, respectiv acţiunea greşită sau inacţiunea statului, în cazul dumneavoastră (reprezentată de organismul care v-a prejudiciat într-un anume drept) să fie demonstrată şi susţinută prin probe de netăgăduit. Înainte însă de vă adresa instanţei ar trebui să epuizaţi toate variantele amiabile de soluţionare a situaţiei conflictuale.

Costa Blanca

18

Moros y Cristianos

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa - Costa Blanca

„Costa Blanca” sună familiar şi armonios, trezind amintiri din cele mai diverse, mai cu seamă plăcute. Pe-un ecran imaginar se proiectează plajele, într-o Mediterană bleu, de-un marin indubitabil. Umbrelele şi şezlongurile pestriţe sugerează forfota vacanţelor.

Coastele, periculos de abrupte pe alocuri, trezesc ambiţiile drumeţilor temerari. Zgârienorii cei mai înalţi din ­Europa străjiuiesc Benidormul, pe post de ciclopi moderni.

Fără îndoială, componenta „la vedere” e predominanta amintirilor din această zonă eminamente estivală a ­Spaniei. Însă ar fi mare păcat să reducem frumuseţea locurilor la un tablou strâmt, cu titlul „­Benidorm şi împrejurimi”. Am comite o nedreptate la adresa localnicilor, spanioli vioi, cu preocupări care depăşesc cadrul strict al... visurilor unor nopţi de vară.

Dincolo de vioiciunea şi veselia care, fără tăgadă, îi caracterizează pe locuitorii „Coastei Albe”, există şi o încrengătură complicată de reţele sociale şi tradiţii responsabile pentru unitatea lor de, să-i spunem aşa „monolit”. Căci monolitic e simbolul „Peñon de ­Ifach”, uriaşa stâncă răsturnată în Mediterană lângă portul oraşului Calpe, care ar avea de povestit multe, dacă ar fi putea vorbi. Sub numele de „Micul Gibraltar”, piramida semeaţă era cunoscută navigatorilor din cele mai vechi timpuri. De la înălţimea celor 333 de metri pe care îi măsoară, „Peñonul” a fost martorul confruntărilor neîntrerupte dintre localnici şi vizitatori din lumea largă, mai mult sau mai puţin bineveniţi. De la fenicieni, greci şi romani până la hoardele maure şi, mai nou,

la puhoaiele de turişti occidentali, nimic omenesc posibil nu le-a fost străin celor de aici.

Odată cu sosirea toamnei, când ultimii menţionaţi în enumerarea de mai sus prind să-şi rărească rândurile, viaţa de pe Costa Blanca revine la ritmul ei „normal”. Ghilimelele sunt pentru că o normalitate în sensul consacrat nu se instalează niciodată. Prea blândă şi primitoare se arată clima în sezonul rece, pentru a putea garanta retragerea completă a musafirilor. Ba dimpotrivă, cetăţenii nord-europeni preferă să vină tocmai acum la casele lor de vacanţă.

Vor rezida până la vara următoare, aidoma coloniei de păsări flamingo din laguna oraşului Calpe, care a renunţat la neajunsurile migraţiei de zburătoare călătoare.

Impasibili la „valurile migratoare”, precum Mediterana când bate vântul, localnicii îşi îndreaptă acum atenţia spre orarul sărbătorilor locale. ­Andaluzia are Feria de Abril, Semana Santa, romerii şi coride, Valencia se mândreşte cu înflăcăratele Fallas, Santiago de Compostela cu pelegrinajele creştinilor, dar şi Costa Blanca îşi atinge punctul de „maximă fiestă” în parada „Moros y C ­ ristianos”. Şi pentru că sunt ingenioşi, localnicii nu au rezervat o dată unică evenimentului.

Alegerea săptămânii dedicate acestei nemaipomenite beţii sonore şi coloristice este la latitudinea fiecărui municipiu în parte. Aşa se întâmplă că, dacă ar fi să căutăm deliberat o ocazie de a participa la una din parade, am putea s-o facem aproape în fiecare weekend, migrând dintr-un loc în altul. În oraşul Calpe – mai noi „Calp” - „Maurii” şi „Creştinii” defilează în mod tradiţional în luna octombrie. Sărbătoarea se ţine aici toamna, nu primăvara, cum este cazul multora din oraşele vecine.

Motivul este comemorarea unei întâmplări stranii, petrecute acum câteva sute de ani: Potrivit legendei, cu ocazia

unui asalt pirateresc dintr-un octombrie medieval, una din porţile de închidere a cetăţii s-a blocat, lâsând o breşă periculoasă la îndemâna atacanţilor mauri. Încremeniţi de spaimă, cetăţenii baricadaţi în incintă pierduseră deja orice speranţă de scăpare. În ultima clipă, o tânără firavă a reuşit ca prin minune să închidă poarta grea, la doar câţiva centimetri de nasul întâiului războinic păgân. Gestul ei eroic a salvat vieţile concetăţenilor, intrând în istorie. Portalul „încăpăţânat” e astăzi una din căile de acces spre oraşul vechi iar ziua cu minunea e prilej de comemorare.

Un alt motiv care împiedică stabilirea unei date comune e – cum se putea altfel? - de ordin financiar: fastuoasele straie de sărbătoare ale actorilor amatori sunt atât de scumpe încât nimeni nu-şi poate permite să le comande din buzunarul propriu. Aşa că se închiriază de la agenţi specializaţi.

Obişnuită de pe acum să tolerez politicoasă exagerările entuziaste ale unora dintre spanioli, n-am dat prea mare crezare zvonurilor pe această temă, până n-am văzut cu ochii mei despre ce este vorba. De fapt îmi imaginam nişte ţinute de carnaval din stambă ieftină şi ceva săbii din tinichele sclipicioase. Nu mică mi-a fost însă mirarea să pot admira reginele creştine şi prinţesele orientale împovărate de adevărate comori din catifea şi brocat, mătase sau ţesături cu fir de aur, ornate cu giuvaerurile corespunzătoare, care cântăresc adesea multe kilograme. Cu siguranţă, suveranii şi războinicii din realitate ar fi crăpat de ciudă la vederea imitatorilor lor de astăzi, adevăraţi eroi de film istoric. Dar cine poate verifica dacă, spre exemplu, porfira şi vizonul voievozilor din filmele lui Sergiu Nicolaescu au avut un corespondent real în rutina Curţilor Princiare?

Se zvoneşte că ar exista o concurenţă acerbă între echipele care se întrec an de an în fast şi splendoare. O adevărată industrie manufacturieră s-a dezvoltat pe marginea acestor evenimente de prioritate maximă. Meşteşugari destoinici se îndeletnicesc pe tot parcursul anului cu confecţionatul încălţărilor şi straielor după moda de acum un secol. Fanfare şi orchestre exersează neîntrerupt muzica de marş, care se intrepretează numai şi numai în astfel de ocazii. „Maurii”, respectiv „Creştinii” se adună săptămânal la sediile lor, pentru a exersa pasul

lent al defileelor de gală sau pentru a discuta programul şi situaţia colectării de fonduri.

Frecvenţa şi seriozitatea cu care ei vizitează sedinţele ar face să pălească orice celulă de partid din zonă. În ce constă concret această Sărbătoare? Să ne imaginăm că retrăim o pagină de istorie pe viu. O zi normală de lucru, o dimineaţă aparent oarecare. Brusc bat clopotele, sună trâmbiţele iar vestitorii aleargă pe străzi, dând alarma în gura mare. Vin piraţii! Zarvă mare, tămbălău! Pe măsură ce se apropie bărcile „maurilor”, grupurile de „creştini” îmbracă armurile şi ies în întâmpinarea duşmanului. Pe fundalul asurzitor al armelor de foc, în nori de fum şi miros pătrunzător de praf de puşcă, lupta se dă cot la cot, pe plajă. Proaspăt debarcaţii ies învingători. Mai apoi, atât „maurii”, cât şi „creştinii” se retrag prin corturi; primii ca să sărbătorească victoria iar ultimii ca să-şi „lingă rănile”.

Săptămâna care urmează se derulează sub semnul trezirii timpurii, cu sonor tare. Ocupanţii sunt prezenţi la posturile-cheie din incinta oraşului. „Creştinii” provoacă „maurii” şi încearcă să-i alunge prin diverse ambuscade şi stratageme. Întreaga acţiune se finalizează în weekend, când tabăra musulmană depune armele. Urmează fraternizarea celor două tabere şi sărbătoarea propriu-zisă. Punctul culminant se atinge de obicei duminica, la parada participanţilor. În oraşul nostru se mai întâmplă să se devanseze parada cu o zi-două. Gurile rele spun că ar fi vina primarului petrecăreţ, care uneori e invitat concomitent şi la câte o nuntă.

Săptămâna „Maurilor şi Creştinilor” nu reflectă doar un episod sporadic din istoria unei localităţi, ci un capitol întreg din istoria poporului spaniol, capitol care nu a durat doar o săptămână, ci peste o jumătate de mileniu. E fapt ştiut că maurii au cucerit Peninsula Iberică, menţinându-se aici mai bine de şase sute de ani, dar câţi dintre noi realizează că singura lor cale de acces a fost Marea ­Mediterană? „Aşadar şi prin urmare”, nu doar „grecii făceau comerţ pe mare”. Spre deosebire de vremurile postmoderne, pe atunci nu era o plăcere să locuieşti pe litoral, ba chiar era pericol de moarte.

Rămâne pentru mine un mister cum de creştinii şi maurii s-au despărţit după atâtea secole, ca şi când s-ar fi adunat

abia în urmă cu o zi. Ce-ar fi dacă acum yancheii s-ar întoarce în Europa şi Lumea Nouă le-ar rămâne reprezentanţilor First Nations? Au supravieţuit puţini, dar din punct de vedere strict temporal, tot pe parcursul a şase veacuri.

Spaniolii au un cult inexplicabil pentru maurii înfrânţi.

Pentru tot ce au adus şi lăsat aici în materie de obiceiuri şi construcţii civilizatoare, deşi au fost izgoniţi, sunt respectaţi în continuare, chiar şi în

scumpă, dar merită banii, căci spectacolul perindării sutelor de personaje ţine peste trei ore.

Trec agale caruri alegorice flancate de alaiuri răsărite parcă din basm, unii călare pe armăsari superbi, alţii chiar şi pe dromaderi. Bubuie asurzitor tobele heralzilor şi ţiuie bicele păzitorilor ordinii, un fel de body-guarzi timpurii, îmbrăcaţi în pânză simplă de sac. Într-un final apoteotic, undeva către miezul nopţii,

lipsă. Asta explică îmbulzeala la distribuirea rolurilor de căpetenii şi războinici barbari.

Un alt argument este şi farmecul exotic al costumelor fistichii, podoabele excesive ale dansatoarelor din buric sau stilul sfidător cu care pufăie din ţigările groase de foi mai toţi purtătorii de turbane. Neglijenţa los studiată contrastează net cu scrobeala mândră a cruciaţilor reci.

Se cuvine menţionat în treacăt la acest punct că nu e caz de hlizeală permanentă şi ploaie de bomboane ca pe la carnavalurile clasice din Veneţia, Köln sau Rio de Janeiro. Maurii şi creştinii defilează încet şi sobri, salutând cumpănit la intervale regulate plebeimea bulucită pe margini. Chiria pentru un scaun în faţă e

explodează exorbitantele focuri de artificii. Îşi merită din plin faima de final glorios, pentru că durează zeci de minute, spre bucuria pirotehnicienilor şi spre spaima responsabililor cu bugetul municipiului. Asurzim şi ne înecăm în norii de catran, dar ochii înlăcrimaţi sclipesc de încântare. Întorşi acasă, corpurile încă ne trepidează nervos, urechile repetă ca-ntr-o buclă interminabilă eternul refren marţial iar inimile bat involuntar tactul ritualic al tobelor de război.

Nu, n-a fost carnaval, cum cred câte unii. Doar cine vede cu ochii săi, se convinge. Atacanţi, apărători şi gură-cască, am ieşit cu toţii învingători.

Sănătate, frumuseţe, stil

Stil de viaţă sănătos

Zoe Stoleru / Valencia

În general o persoană care îşi doreşte să trăiască sănătos renunţă la ţigări, mănâncă sănătos, are o greutate normală pe care şi-o verifică periodic şi face sport. Sună bine, nu?

Trucul constă în realizarea de mici schimbări. Să mergi mai mult pe jos, să consumi fructe, cereale, să bei mai multă apă decât de obicei, acestea reprezintă doar câţiva păşi din ceea ce înseamnă un stil de viaţă sănătos.

Importanţa sportului Una dintre marile probleme cu care se confruntă societatea de azi este sedentarismul.

Oamenii s-au obişnuit să găsească întotdeauna soluţia cea mai uşoară, aleg să stea în faţă televizorului decât să facă câţiva paşi, merg cu maşina când ar putea să meargă la plimbare prin parc, urcă cu liftul când ar putea alege scările.

Trist este că lipsa de activitate reprezintă adesea cauza pentru multe afecţiuni, ca de exemplu obezitatea. Iar aceasta reprezintă primul pas către declanşarea altor boli.

Sportul este un aliat important dintr-un stil de viaţă sănătos şi ca să înţelegi importanţa lui gândeşte-te că într-un puzzle fiecare piesă are importanţa ei în realizarea imaginii. Evităm să facem sport că ne ia prea mult timp ori obosim repede şi ne pierdem răbdarea. Perseverenţa trebuie să fie cuvântul de ordine în toată această problemă. Adevărul este că mişcarea tot mişcare rămâne şi cu cât faci mai mult sport cu atât eşti mai sănătos. Chiar şi exerciţiile fizice uşoare ajută foarte mult pentru că orice schimbare este resimţită de către organism. Poţi lua ca exemplu plimbările prin parc.

Te relaxezi, îţi oxigenezi creierul, îţi pui oasele şi muşchii în mişcare.

Doar făcând un pic de sport poţi reduce riscul dezvoltării unor afecţiuni la inimă, infarct şi diabet, rămâi în formă, îţi menţii oasele ţări, previi

osteoporoza şi fracturile cauzate de instalarea acestei boli.

Tot prin sport se combate: anxietatea, stresul şi depresia.

Persoanele în vârstă care fac exerciţii fizice îşi îmbunătăţesc memoria. Chiar şi dacă optezi pentru schimbări mici tot se vor vedea rezultatele, cel mai greu este să te apuci de un sport, că treptat îţi va plăcea noul stil de viaţă şi nuţi vei mai dori să te despărţi de el. Un studiu a demonstrat că o reducere a greutăţii corporale cu 10% ajută în scăderea tensiunii sângelui, a colesterolului şi creşterea speranţei de viaţă la pacienţii bolnavi de obezitate.

De câte calorii am nevoie?

Alegerile mari nu trebuie mereu să le luăm de unii singuri, putem să şi greşim. Ştim oare asta? Nu! Şi atunci când ne simţim singuri, când situaţia nu decurge aşa cum am fi vrut, când kilogramele nu dispar ne simţim pur şi simplu copleşiţi, lipsiţi de putere.

Trebuie să înţelegem că domeniul nutriţiei este unul vast şi de aceea nu trebuie să ne aruncăm din prima în încercarea de a rezolvă situaţia de unii singuri.

Bun, şi pentru că mi-am dat seama că mulţi dintre voi nu ştiu de câte calorii au nevoie zi de zi, m-am gândit să abordăm acest subiect. Eu câte calorii trebuie să consum zilnic?

Aşa şi-au zis probabil multe persoane care la un moment dat în viaţă au încercat de unii singuri să rezolve problema kilogramelor. Nu uita că medicul nutriţionist nu-i degeaba medic nutriţionist. Nu ar trebui să ne temem, să respingem din start ideea că poate este cazul să-i facem o vizită acestui specialist.

Pun pariu că adesea ţi-ai pus întrebarea: „Oare ce sunt ca-

loriile şi de ce am nevoie de ele?”. Însă, nu a fost nimeni lângă tine ca să-ţi răspundă.

Ei bine, caloria este un termen care se referă la conţinutul energetic al fiecărui produs alimentar. Există unele produse alimentare care au densitatea energetică mare, de exemplu untul şi uleiul vegetal. În schimb, alimente precum ţelina şi castravetele au densitatea calorică mică. Ca să înţelegi principiul caloriilor, îţi spun doar atât că, o singură lingură cu ulei de rapiţă, care are 100 de calorii îţi va oferi mai multă energie decât o lingură cu ţelină rasă, care nu are nici mai mult nici mai puţin de 1 calorie. Însă un consum prea mare de calorii favorizează creşterea ţesutului adipos. Nu, nu socoţi greşit că nu avem nevoie de grăsime, din contră.

Important este să fim atenţi de fiecare dată la ce mâncăm, ca să nu permitem o creştere a ţesutului adipos sau în traducere liberă să nu ne îngrăşăm şi să pierdem controlul asupra situaţiei.

De câte calorii am nevoie zi de zi?

Trebuie să înţelegi că fixarea dozei corecte de calorii necesare zi de zi, nu este floare la ureche. Stabilirea dozei necesare de calorii de zi cu zi este limitată de cercetăriile ştiinţifice. Astfel, în timp ce subiecţii sunt închişi într-o încăpere, timp de o oră, oamenii de ştiinţă măsoară cantitatea de oxigen arsă de organism. Şi când vine vorba de cantitatea de oxigen arsă se poate stabili numărul de calorii necesare zi de zi. Dar, adesea se folosesc calcule matematice, în funcţie de vârstă, greutate, sex şi înălţime. Însă, calculele au şi limite.

Cum se calculează numărul de calorii Şi dacă vrei cu orice preţ să ştii de câte calorii ai nevoie zilnică ca să te menţii, iată o formulă.

Pentru femei: 655 + (4,3 x cu greutatea în

kilograme) + (4,7 x înălţimea în centimetrii) - (4,7 x vârsta în ani).

Pentru bărbaţi: 66+ (6,3 x greutatea în kilograme)+12,9 x înălţima în centimetrii) - (6,8 x vârstă în ani). Însă acest calcul se aplică doar în cazul adulţilor. Şi eu câte calorii trebuie să consum zilnic?

Femeile şi bărbaţii a căror vârstă este cuprinsă între între 31 şi 50 de ani şi fac mai puţin de 30 de minute de exerciţii fizice pe zi, va trebui să consume zilnic 1800 de calorii (pentru femei) şi 2200 pentru bărbaţi. Dacă ai mai puţin de 30 de ani mai adaugă 200 de

calorii şi dacă eşti peste 50 de ani taie 200 de calorii. În schimb femeile şi bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 31 şi 50 de ani, care fac zilnic exerciţii fizice moderate, pot să consume 2200 de calorii (pentru femei) şi respectiv 2400 de calorii (pentru bărbaţi). Dacă eşti femeie şi ai mai puţin de 30 de ani nu ai voie să mai adaugi 200 de calorii, aşa cum se întâmplă în cazul bărbaţilor. Şi pe de altă parte femeile şi bărbaţii a cărora vârstă este cuprinsă între 31 şi 50 de ani şi fac mult sport zi de zi, să zicem 60 de minute sau chiar mai mult de atât, vor consumă 2200 de calorii zi de zi femeile şi respectiv 3000 de calorii

bărbaţii. Dacă eşti femeie şi ai sub 30 de ani adaugă 200 de calorii (în schimb bărbaţii nu au voie). Şi dacă eşti bărbat şi ai peste 50 de ani trebuie să consumi zilnic mai puţin cu 200 de calorii.

Greşeli în dietă Nu e niciodată uşor să slăbeşti sănătos. Nu scapi de kilograme peste noapte, sau dacă o faci, nu e deloc benefic pentru organism. Iată câteva greşeli în dietă pe care nu e bine să le faci.

Sărim peste mese, ne cântărim în fiecare zi, alegem să mâncăm două-trei feluri de alimente şi băgam în noi pastile de slăbit până nu mai putem. Cam acesta este comportamentul unei persoane care ţine o dietă haotică, dietă care repet- dăunează grav sănătăţii.

Una din cele mai mari greşeli este că mulţi dintre noi ajung să se înfometeze. Tăiem adânc în numărul de calorii, ceea ce duce la pierderea rapidă dar deloc sănătoasă, de grăsimi şi muşchi. În plus, astfel de diete drastice favorizează apariţia diabetului de tip 2, susţin experţii.

E foarte important să ai un aport zilnic de cel puţin 1200

de calorii. Altfel vei fi obosit, nu te vei putea concentra şi vei trăi cu o permanentă senzaţie frustrantă de foame.

19 Greşeala numărul doi în dietă se referă la pastilele de slăbit care promit marea cu sarea.

Nu vei face decât să te deshidratezi şi să dai o grămadă de bani pe nişte medicamente care îţi vor da metabolismul peste cap. Uită de suplimentele alimentare şi de pastilele de slăbit. Axează-te mai degrabă pe un regim de viaţă sănătos în care să ai o dietă abundentă în alimente proaspete.

Sfaturi pentru o nutriţie sănătoasă Mâncaţi 4 porţii de fructe şi legume pe zi!

Consumul de alimente ce conţin antioxidanţi poate reduce cu 70% riscul bolilor de inimă, cu 40% al diabetului şi cu 20% al cancerului mamar. În topul alimentelor bogate în antioxidanţi se află: prunele, murele, usturoiul şi spanacul.

Consumaţi peşte de 2-3 ori pe săptămâna!

Acesta conţine suficient Omega 3 pentru a preveni bolile de inimă, artrita şi disfuncţiile creierului. Uleiul de peşte protejează celulele creierului, suprimă inflamaţia şi bătăile neregulate ale inimii. Consumul de peşte, măcar o dată pe săptămână, reduce cu 60% riscul apariţiei bolii Alzheimer. Vă recomandăm: somon, sardine (proaspete sau la conservă) şi hering.

Reduceţi consumul de carne roşie la o dată pe săptămână (vită, porc, miel), pentru a preveni cancerul de colon, pancreas, mamar şi de prostată!

Motive: substanţele cancerigene care se formează în carne pe parcursul preparării acesteia. Cele mai periculoase metode în prepararea cărnii sunt prajitul şi grătarul. Cele mai bune sunt prepararea la cuptor sau fierberea.

Mâncaţi cel puţin 25 de grame de fibre pe zi!

Majoritatea adulţilor consumă pe zi mai puţin de o jumătate din cantitatea aceasta. Fibrele scad colesterolul şi presiunea sângelui; reduc riscul bolilor de inimă, al diabetului şi al cancerului şi ajută la controlarea greutăţii corporale.

Folosiţi ulei de măsline!

Acesta este principalul ulei utilizat de oamenii care trăiesc mai mult.

Tradiţii româneşti

20 O C TO M B R IE

Denumire populară a lunii Octombrie: brumărel (începe a bruma, încep a cădea brumele cele mici)

Sfaturi generale: „Săpaţi gropi prin livezile umede; puneţi gunoi pe câmpurile cu trifoi, curăţiţi pomii

de uscături până să nu vină frigul; săpaţi împrejur şi puneţi pământ gras pe lângă rădăcini; răsădiţi zmeura şi

fragii; strângeţi sâmburi de poame şi păstraţi-i în nisip.

Culesul poamelor ţine încă.

Griji, nu cumva să le aduni pe timp ploios şi nici dimineaţa, înainte de a se fi luat apa de pe ele, că putrezesc.

Straturile din cari s-au scos legumele trebuiesc săpate din nou, ca preste iarnă să degere. Resădeşte în straturi bine lucrate sălată iernatică. Culege cucuruzul. Cartofii şi napii de nutreţ se sapă pe timp uscat, – se curăţesc de rădă-

cinile mai subţiri şi se pun să se sbicească înainte de a se aşeza în pivniţă ori în groapă. Îndată ce am terminat cu semănatul se ară numaidecât pământul menit a se semăna de cu primăvară. Gerul şi frigul de peste iarnă îl îmbunătăţeşte. Când la culesul viilor, strugurii trebuiesc clasificaţi după cum sunt unii putrezi, alţii copţi ori rescopţi. Numai aşa putem face bani cumsecade, dacă producem mai multe feluri de vin.”

Prevestiri de timp: • Dacă în octombrie cade multă brumă şi zăpadă, luna ianuarie va fi moale şi călduţă.

• Dacă în octombrie şi noiembrie este multă ploaie, poţi aştepta în decembrie mari vânturi.

• Brumărel şi Mărţişor sunt luni surori.

• Cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor.

• Gerul şi frigul din octombrie îmblânzeşte pe ianuarie şi Faur.

• Lumina de miazănoapte aduce curând ger mare.

• Şoarecii de câmp, de trag către sat, iarna e aproape.

• Când arborii ţin frunza mult, iarna e departe, dar va fi grea, şi la anul vor fi multe omide.

• Sunt semne de iarnă uşoară când o bubui în luna lui octombrie şi noiembrie.

• Vântul de octombrie este vânt bogat.

• Dacă în octombrie este multă ceaţă (buraca), atunci va fi multă neauă în decembrie.

că începe şi iarna. Sâmedru era înfăţişat ca o zeitate populară care murea şi învia apoi într-un ceremonial nocturn numit „focul lui Sâmedru”.

Acesta este motivul pentru care tinerii adună grămezi de lemne cu care aprind un foc mare în noaptea de 25 spre 26 octombrie. În jurul lui mănâncă ofrande aduse de femei văduve şi petrec peste noapte. Iată şi

spune că va da dublu înapoi; • se împart colaci, grâu fiert, lapte şi unt pentru sufletele morţilor; • se fac previziuni meteorologice. Dacă în această zi este vreme rea, se crede că aşa va fi toată iarna, iar dacă este lună plină, neacoperită de nori, atunci iarna va fi blândă; • în zonele unde se mai practică obiceiul focului de Sâmedru

alte obiceiuri legate de această sărbătoare: • se plătesc toate datoriile. Ziua de 26 octombrie este cunoscută şi ca „Ziua Soroacelor”, iar cine nu-şi stinge datoriile se

(Argeş, Dâmboviţa, ­Vâlcea), • copiii sar peste foc, pentru a fi sănătoşi tot anul.

Toate acestea ne conduc la înţelegerea că Sâmedru depăşeşte cadrul unei mici sărbători de toamnă, devenind un reper agrar şi pastoral al anului ţărănesc.

Sâmedru devine astfel o sărbătoare plenară a întregii comunităţi, având în prim plan, un moment definitoriu – Focul lui Sâmedru – ca un scenariu al morţii şi renaşterii naturii la cumpăna între 25 şi 26 octombrie. Caracterul funerar al focului, într-o veghe ritualică specifică, se pare că are rădăcini în timpul arhaic ca un cult al strămoşilor pentru câştigarea bunăvoinţei în asigurarea unui an viitor fertil şi bogat în r­ ecolte.

Acest cult al strămoşilor este concretizat în “pomenile de Sâmedru”, când se dădeau ofrande “de sufletul morţilor”, fiind una din “sâmbetele morţilor”.

Focul lui Sâmedru

Timeea Opreanu Cluj Napoca În tradiţia populară, luna octombrie este cunoscută drept luna lui Brumărel, a cărui misiune este de a anunţa sosirea iernii. Despre Brumărel se spune că ar fi un voinic ce călăreşte peste câmpii, dealuri şi munţi ca să veştejească florile şi să scuture frunzele copacilor.

Brumărel este luna în care începe să cadă bruma. Dacă e multă brumă sau chiar zăpadă, ianuarie se va bucura de timp frumos. Dacă frunzele îngălbenesc şi se duc repede, e semn că anul ce urmează va fi unul roditor. Dacă ploaia de toamnă e generoasă, decembrie va fi zguduit de vânt puternic. În octombrie se sărbătoresc mai mulţi sfinţi: Sf. ­Procoavă – 1 octombrie, Sfânta ­Paraschiva – 14 octombrie, Lucinul (Sf. Luca) - zeul protector al lupilor – 18 octombrie, Ajunul lui ­Sânmedru (Moşii de toamnă) – 25 octombrie, Sânmedru (Sf. ­Dumitru) – 26 octombrie.

Sfântul Procoavă este cel care acoperă pământul cu zăpadă.

Este important mai ales în viaţa tinerelor fete, deoarece le sare în ajutor şi le umple capul cu

păr bogat, oferindu-le şansa de a se mărita mai repede. Îi este dedicată prima săptămână a lunii despre care vorbim.

Sfânta Paraschiva Sfânta Cuvioasa Paraschiva este o sărbătoare foarte importantă pentru români, deoarece moaştele Sfintei se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi de sute de ani, aduse fiind de domnitorul Vasile Lupu la 13 iunie 1641 (în timpul Mitropolitului Varlaam). Sfânta Paraschiva este Protectoarea Moldovei.

Astfel, în acatistul scris special pentru ea este numită „luminătoarea casnică a Moldovei”.

Ce se cunoaşte despre viaţa sfintei? S-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea la Epivat (azi Boiados) în ­Tracia, pe ţărmul Mării ­Marmara, în apropiere de Constantinopol.

Se spune că, pe la vârsta de zece ani, a auzit citindu-se în biserică „Oricine voieşte să vina după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34).” Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor.

A repetat gestul, în ciuda nemulţumirii părinţilor.

După câţiva ani, şi-a părăsit părinţii şi s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit prima oară la mănăstirea Maicii ­Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. De aici a plecat spre Ţara ­Sfântă şi s-a aşezat întro mănăstire de călugăriţe în pustiul ­Iordanului. Mitropolitul ­Varlaam al ­Moldovei povesteşte în ­Cazania sa (1643) cum Sfânta „pururea suspina şi nepărăsit tânjea cumu-şi va înfrumuseţa sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea ­Mirelui sau, de slava şi de lumina şi de bucuria cea fericită. De aceasta... ochii de lacrimi îi erau întunecaţi pururea.” Într-o noapte însă, pe la vârsta de 25 de ani, un înger i-a apărut în vis şi i-a spus să lase pustia

pentru ca trupul să se întoarcă în pământul pe care s-a născut.

S-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine, şi şi-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era. Dar, mai târziu, când creştinii care trăiau acolo au trebuit să îngroape un marinar ce murise pe o corabie şi fusese adus la mal de valuri, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului. Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa i s-a aratat în vis o împărăteasă înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustra că n-a scos din groapă trupul ­Cuvioasei. Iar împărăteasa i-a poruncit să ia degrabă trupul şi să-l aşeze la loc de cinste.

Tradiţiile şi Sfânta Paraschiva De Sfânta Paraschiva se posteşte şi nu se lucrează, existând pericolul apariţiei unor boli de ochi şi de cap. Cine coase sau toarce se va alege cu negi la mână. Fetele o ţin să fie cinstite. O ţin toţi oamenii dealtfel pentru ca anul care vine să fie bogat în bucate. Cât despre vreme, aşa cum este această zi, frumoasă sau mohorâtă, aşa vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Dacă toamna de până la Sfânta Paraschiva nu a fost una ploioasă, e semn că iarna se va lăsa curând.

Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri”.

Sfântul Dumitru În calendarul românesc există doi Dumitru, adeseori confundaţi: Sfântul Mucenic ­Dumitru şi Cuviosul Dumitru.

Despre viaţa Sfântului Mare ­Mucenic Dumitru protector al ­Tesalonicului (Izvorâtorul de mir, prăznuit pe 26 octombrie) nu se cunosc foarte multe lucruri. A trăit în secolul al III-lea şi a trebuit într-un moment de răscruce al existenţei sale să aleagă între a renunţa la creştinism şi propria viaţă. Sfântul

Dumitru a rămas creştin şi a devenit un propovăduitor al credinţei. Împăratul ­Maximian a poruncit ca sfântul să fie străpuns cu lăncile. În loc de sânge însă, din trupul martirului a ieşit mir. Se spune că bolnavii care s-au uns cu acest mir frumos mirositor s-au vindecat imediat.

Moaştele Cuviosului Dumitru zis „cel nou” sau „­Basarabov” ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit pe 27 octombrie) se află în catedrala patriahală din capitală. S-a născut în secolul al XIII-lea în satul Basarabi şi s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a aşezat într-o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo şi-a petrecut restul vieţii, complet izolat de lume. Nu se cunoaşte data exactă când a murit. Moaştele i-au rămas ascunse până când s-a arătat în vis unei fetiţe bolnave. Ele au fost căutate şi scoase din apă, devenind făcătoare de minuni. Prima vindecată a fost fetiţa care îl visase.

Tradiţiile şi Sfântul Dumitru Sf. Dumitru a devenit în folclor Sâmedru, patronul păstorilor. Este stapân peste iarna care se apropie. Anul seamănă cu o casă cu două uşi: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă o deschide Sf. ­Dumitru, când îi vine ziua.

Aşa cum s-a înţeles cu Sf. ­Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi la sărbătoarea recoltei.

Ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se aşază o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă. Sau pândesc toată noaptea oile care dorm şi, dacă dimineaţa se trezeşte întâi o oaie albă care pleacă spre sud, iarna va fi grea, dacă se trezeşte o oaie neagră şi pleacă spre nord, iarna va fi uşoară. În tradiţia populară, Sâmedru era sărbătorit pe data de 26 octombrie. Odată cu el, se spune

Bucătăria de acasă Salată de conopidă Este un aperitiv minunat, dar şi o garnitură la friptură.

Ingrediente: o conopidă, două cepe roşii, trei gălbenuşuri de ou, ulei, sare, piper, 150 grame iaurt sau o lingură, două de smântână.

Preparare: Fierbe conopida, desfăcută bucheţele, dar şi cotoarele tăiate bucăţele, în abur. Dacă nu ai o oală specială, pentru fiert în abur, foloseşte o oală înaltă şi o sită cu diametrul cât gura oalei. Pune apa cât să atingă fundul sitei şi adaugă conopida în sită. Pune totul pe foc, acoperit cu un capac sau cu

Perişoare de pui cu tarhon

Ingrediente: • doi piepţi de pui • doi morcovi • trei cepe roşii • un căţel de usturoi • patru-cinci roşii • două legături de tarhon • sare, piper, două ­gălbenuşuri, ulei Preparare: Dă prin maşina de tocat pieptul de pui. Toacă, tot prin maşină, o ceapă şi morcovii.

Tăie mărunt şi adaugă usturoiul. Pune două gălbenuşuri şi

amestecă bine, cu mâna. Potriveşte de sare. Formează cu mâna udă perişoare, pe care le pui la fiert în apa care clocoteşte. Ţine vasul la foc mic, că să nu se sfărâme perişoarele şi scoate-le pe măsură ce se ridică la suprafaţă.

Toacă ceapa şi pune-o la călit. Stinge cu sucul făcut din roşii (le dai prin răzătoare).

Lasă sosul să fiarbă puţin.

Adaugă două legături de tarhon, tăiate mărunt. Potriveşte de sare şi piper. Amestecă.

Plăcintă cu mere Ingrediente: • 15 linguri apă minerală • 15 linguri făină • 7 linguri ulei • 50 g margarină sau unt • 10 mere mari

• 8 linguri zahăr • scorţişoară • 1 plic zahăr vanilat Mod de preparare: Pentru foi: Amestecă apa minerală cu făina şi uleiul până

folie de aluminiu. Când este gata, striveşte-o usor cu furculiţa, fără să o pasezi. Striveşte mai ales cotoarele şi lasă florile cât mai întregi.

Cât fierbe conopida, prepară din trei gălbenuşuri circa 250 grame maioneză. Taie ceapa fin şi amestec-o cu mâna, ca să se înmoaie, după ce ai pus un praf de sare. Amestecă conopida, maioneza şi ceapa. Adaugă smântâna sau iaurtul şi mai amestecă puţin.

Poţi pune în salată şi verdeaţă tăiată mărunt şi un ardei iute mic, tăiat foarte fin. Dă salata la rece o oră/două.

Supă cremă de dovleac Ingrediente: • pulpă de pui • 750 grame dovleac • o bucată de ţelină • unul-doi morcovi • un cartof • două cepe • frunze de ţelină • 50 grame unt • un pahar de lapte şi trei linguri de smântână • sare, piper, un vârf de cuţit de nucşoară Preparare: Curăţă dovleacul de coajă şi taie-l în bucăţi potrivit de mari. Împachetează-l în folie de aluminiu, cât mai etanş, după ce ai Adaugă încet perişoarele şi completează mâncarea, cu apa în care au fiert. Dă vasul la cuptor la foc mic circa 20-30 de minute. Serveşte-le simple sau cu smântână ori iaurt.

Dacă nu îţi place tarhonul, înlocuieşte-l cu un amestec făcut din mărar şi funze de ţelină. se formează o cocă, care să nu se lipească de mâini. Amestecă apoi două linguri de făină cu margarină la temperatura camerei şi va rezulta o cocă moale. Presară făină pe masă şi întinde aluatul cât se poate de subţire. Întinde pe deasupra foii coca moale şi las-o la frigider jumătate de oră în timp ce pregăteşti umplutura.

Pentru umplutura:Rade merele şi amestecă-le cu zahăr şi scorţişoară şi pune-le într-o oală la foc mic pentru a avea mai puţină zeamă. Unge tava cu ulei şi presară făină uniform.

Umple foile cu umplutura în funcţie de cât de mare este tava apoi băga-le la cuptor la foc mediu.

La sfârşit presară după gust zahăr pudră sau nucă de cocos.

Timp de preparare: 1 oră 30 de minute

Poftă bună!

Reţete trimise de Rodica Cîmpean din Alba Iulia

pus pe dovleac bucăţele de unt.

Pune-l într-o tavă şi bagă-l în cuptorul încins bine, la foc potrivit, circa 45-50 de minute, să se coacă. Când s-a înmuiat (îl poţi încerca cu degetul), scoate-l şi lasă-l să se răcorească fără să desfaci pachetul. Pune la foc pulpa de pui, împreună cu morcovul, ţelina şi cartoful, cu apă, într-o oală cu capac şi lasă-le să fiarbă bine.

Toacă ceapa mărunt şi pune-o la călit în puţin ulei. Nu trebuie să se ardă şi nici să se prăjească, ci doar să se înmoaie puţin.

Adaugă peste ceapă, dovleacul, strivit cu furculiţa şi tot

sucul lăsat de dovleac la copt.

Amestecă.

Scoate carnea de pe os. Într-un vas, pune legumele fierte, dovleacul călit cu ceapă şi carnea de pui. Foloseşte un blender sau un mixer şi omogenizează totul până rezultă un piure.

Subţiază cu supa rămasă, până la consistenţa care îţi place.

Pune pe foc şi lasă supa să mai dea un clocot. Adaugă laptele şi smântâna, piperul şi nucşoara. Potriveşte de sare. Când este gata, pune frunzele de ţelină tocate mărunt.

Serveşte supa cu pâine neagră.

Calendarul ortodox - octombrie 2011

21

22

Terapia verde

Legumele şi fructele lunii octombrie

cla roşie şi, neapărat, smochinele. Pentru bucuria noastră pe lista cu fructe şi legume de octombrie se mai află: nucile, castanele şi ultimele mure de pădure.

Zemoasele pere Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/­Anglia

Septembrie a trecut. Octombrie bate la uşă. Şi, ca într-un spectacol, legumele şi fructele lui septembrie părăsesc încet scena, ca să lase loc fructelor şi legumelor de octombrie.

Se poate spune că octombrie este cea mai bogată lună a toamnei, pentru că pe lângă noutăţile de sezon, rămân în actualitate şi legumele şi fructele din septembrie.

Astfel ne putem bucura mai departe de vinete şi conopidă, de prune şi struguri. Alături de acestea găsim în pieţe pere şi praz, dar şi ridichi şi ceapă verde, din cultură a ÎI-a. Evident că merele sunt la discreţie şi ne vor fi alături până în primăvara viitoare.

Intră în scenă însă şi fructele şi legumele lui octombrie. Cap de lista, ţelină. Delicioasă, sănătoasă şi proaspătă. Ideală pentru piureuri, supe de legume şi supe cremă. Are foarte puţine calorii, iar aroma rafinată face din orice mâncare care are şi ţelină, un răsfăţ.

Prunele brumării sunt deliciul lui octombrie. Dulci şi săţioase sunt un aliat preţios în dietă pentru că au multe fibre, vitamine şi minerale şi sunt perfecte pentru sănătatea ochilor.

Vedeta perioadei sunt dovlecii.

De toate felurile. Octombrie este perioada optimă în care ne putem bucura de dulceaţa dovlecilor. Copţi, sub formă de supă, în piureuri sau prăjituri, dovleacul este bucuria lunii octombrie.

Varza albă este perfectă în octombrie. Este dulce, moale şi numai bună pentru salată. Are puţine calorii şi este plină de fitonutrienţi sănătoşi şi antioxidanţi preţioşi. În plus, pe la finele lui octombrie, o să găsim şi varză murată, care este o excelentă sursă de vitamină C naturală.

Nu trebuie omise ciupercile de toamnă, care sunt în plin sezon toată luna octombrie. Şi mă gândesc la ciupercile sălbatice, nu la cele din culturi.

Gustul şi aroma ciupercilor sălbatice nu are egal. Despre beneficiile pentru sănătate nu mai vorbesc. Ciupercile au calorii puţine şi proteine de foarte bună calitate. Vegetarienii ştiu cel mai bine despre ce vorbesc.

Pe lista cu legume şi fructe a lui octombrie mai trebuie trecută anghinarea, fenelul, sfe-

Dulci şi zemoase, despre pere ar trebui scrise câteva poveşti.

Cine nu-şi aminteşte de părul din curtea bunicilor, de perele din copilărie, ronţăite mai întâi aproape crude şi descoperite dintr-o dată, în luna septembrie, în ultimele zile de vacanţă, coapte, parfumate şi incredibil de dulci. Despre pere se poate spune că sunt rude apropiate cu merele şi gutuile. Azi, se cultivă câteva zeci de soiuri de pere, în zonele temeperate peste tot în lume. Ca marea majoritate a fructelor, şi perele, îşi au originea în Asia, unde se pare că au fost cultivate prima dată. Homer spunea despre pere că sunt „unul din darurile făcute de zei oamenilor”.

Din punct de vedere al proprietăţilor şi beneficiilor pentru sănătate, despre pere se poate spune că sunt foarte bogate în fibre, o pară asigurând circa 16% din necesarul zilnic de fibre. Conţin cupru şi multă vitamina C, o pară fiind sursa pentru zece la sută din doza zilnică necesară, pentru cele două elemente. Perele sunt o foarte bună sursă de vitamină K, foarte importantă mai ales în dieta vegetarienilor. Perele sunt remarcate şi prin cantitatea mare de fructoză, cel mai dulce zahăr natural. Zaharoza este foarte utilă activităţii cerebrale, astfel că perele trebuie incluse în dieta zilnică a celor care depun efort intelectual.

Pe lângă acestea perele conţin calciu, fosfor, potasiu, vitaminele din grupul B. Perele sunt surse demne de luat în seamă şi în ceea ce priveşte aportul vitaminele A, B1, B2, E, precum şi caroten şi acid folic.

Perele au calităţi terapeutice deosebite: înlătura greaţa şi voma, scad temperatura corpului, sunt astringente, depurative, uşor hipotensive. O calitate extraordinară este aceea că dizolvă calculii renali. Reprezintă un excelent stimulent al funcţiei glandelor endocrine, vitaminizează şi mineralizează organismul.

Recomandări terapeutice: • Împotrivă hipertensiunii, aritmiei cardiace, bolilor cardio-vasculare se consumă cât ţine sezonul pere proaspete, o excelentă sursă de polifenoli, substanţe preţioase pentru sănătatea inimii.

• În litiază renală se consumă zilnic, preţ de 2-3 săptămâni, câte 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu numai că dizolvă şi mărunţeşte pietrele, ci şi favorizează eliminarea lor, prin mărirea diurezei. Perele sunt un excelent stimulent al activităţii rinichilor, fiind folosite şi în scop profilactic, împotrivă litiazelor de orice fel.

• Împotriva anemiei se consumă zilnic minimum un kilogram de pere proespete sau sub formă de nectar. Perele sunt bogate în fier dar stimulează şi procesul de formare a globulelor roşii (hematopoeza).

• În caz de colită mâncaţi înaintea fiecărei mese principale, vreme de o săptămână, câte o jumătate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar în această perioadă şi două luni după tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fără nici un fel de carne sau ouă. Se pot consuma doar unt, smântână de fermentaţie şi iaurt.

• În infecţii asociate cu febră, deficiente imunitare se face o cură de 1-2 săptămâni cu nectar de pere, din care beţi minimum 1 litru pe zi. Aceste fructe favorizează producţia de celule cu rol imunitar, amelioreză stările febrile, hrănesc organismul şi îl ajută să lupte cu boala.

De luat în seamă este că, preparate termic, sub formă de prăjituri, coapte sau în compot, perele păstrează multe din proprietăţile nutritive ale fructelor proaspete. Despre pere sunt încă multe de spus, dar ne oprim că să aveţi timp de savuraţi o pară!

Murele de pădure Cercetătorii din America au ajuns la concluzia că, murele protejează organismul împotriva cancerului la esofag. Motivul pentru care murele previn boala, se datorează reducerii oxidării celulelor de către radicalii liberi, la pacienţii cu Esofag Barrett, o condiţie pre-canceroasă, care de obicei provoacă afecţiuni gastroesofagiene.

Potrivit cercetătorilor, pacienţii care prezentau Esofag Barrett aveau 30%-40% şanse să dezvolte o formă gravă de cancer la esofag, a cărui şansă de supravieţuire pe an este de 15%. Mai mult de-atât există un număr de opţiuni de tratament valabile pacienţilor, care prezintă simptome de Esofag

Barrett, dar nicuna nu a reuşit să trateze afecţiunea sau să elimine riscul evoluţiei cancerului. Studiile scot la iveală faptul că, murele reduc din procesul de oxidare al celulelor, diminuează din numărul

celulelor pre-canceroase din esofag şi colon. Timp de şase luni de zile pacienţii de Esofag Barett au consumat un amestec de pudra de mure şi apă.

S-a descoperit că fructele i-au ajutat pe mulţi dintre pacienţi, inversând impactul negativ al refluxului acid. 4 din 10 pacienţi au observat o creştere a numărului de enzime protectoare pentru organism, în timp ce 6 din 10 pacienţi au văzut o reducere a procesului de oxidare la nivelul celulelor. Dacă putem include ceva în dietă care să ne protejeze de aceşti agenţi, atunci acest lucru ar putea avea un impact asupra evoluţiei bolii, afirmă Laura Kresty purtător de cuvânt la Centrul pentru Cancer al Universităţii Ohio. Cercetătorii sunt de părere că nutrienţii din aceste fructe constituie adevărată putere vindecătoare. Despre ce poate fi vorba?

Despre antioxidanţi, ei sunt compuşii ce transformă murele în fructele-minune ce previn cancerul. În plus, murele sunt o sursă de multivitamine şi minerale.

Ciupercile, aliatul tău Ciupercile sunt o legumă atipică, dar deosebită atât în ceea ce priveşte gustul, cât şi în ceea ce priveşte beneficiile pentru sănătate.

Alături de valoarea incredibil de mică a caloriilor (15calorii/100 de grame de ciuperci crude), acestea conţin, în 100

de grame, 0,5 grame de lipide, 0,5 grame de glucide, 2,1 grame de proteine, 2,5 grame de fibre, calciu, fier, magneziu, potasiu, vitaminele B, C, E şi acid folic, din belşug.

Toate acestea fac din ciuperci unul dintre cele mai nutritive alimente. Un beneficiu în plus este faptul că pot fi pregătite în toate felurile posibile: coapte, prăjite sau la grătar, călite şi fierte. Ciupercile sunt vedetele perioadei, pentru că sunt la nivelul maxim al gustului şi aromei. Se pot conserva uşor în saramură lejeră, dar nu se pot congela. Ciupercile sunt un ajutor nepreţuit în bună funcţionare a tubului digestiv, pledează Cuisine AZ, care consideră ”champignon”, campioni ai bucătăriei şi un aliat de bază în toate curele de slăbire.

Ciupercile sunt foarte bogate în zinc, reduc nivelul colesterolului din sânge, reglează tensiunea, reduc glicemia. Dacă ciupercile de pădure trebuie neapărat preparate, ciupercile de cultură, sunt singurele care se pot consuma şi crude, în salate, fără niciun fel de probleme.

Ciupercile se combină foarte bine cu diferite tipuri de brânză, cu sosuri de muştar sau de usturoi, dar şi cu iaurt, smântână, piper şi lămâie. Imaginaţie să fie!

Descoperite de egipteni, care au fost primii care au mâncat ciuperci, acestea au făcut carieră începând după 1500 încoace, mai ales în bucătăria franţuzească. Ciupercile erau nelipsite de pe masa capetelor încoronate, dar şi din alimentaţia oamenilor simplii, care le găseau la discreţie în păduri, unde cresc spontan.

Un truc util este acela de a folosi sucul lăsat de ciupercile preparate, călite sau fierte, pentru că este foarte aromat şi are foarte puţine calorii.

Ciupercile sunt un înlocuitor ideal pentru carne, astfel că sunt temelia dietelor vegetariene. Se pot include în orice dietă fiind foarte uşor de digerat, mai ales dacă sunt înăbuşite sau fierte.

Sfecla roşie Până acum, sfecla a fost lăudată doar pentru proprietăţile sale de a luptă împotriva excesului de grăsime. Sfecla, şi vorbim aici de ambele tipuri, constitue o sursă excelentă de fibrejumătate solubile şi jumătate dintre ele insolubile. Ambele

tipuri de fibre joacă un rol important în lupta cu excesul de grăsime. Aceste legume puternic colorate conţin nutrienţi, care reduc riscul de declanşare a unor boli de inimă, defecte la naştere şi a unor tipuri de cancer, mai ales cel de colon.

Pigmentul roşu închis rezultă de pe urma prezenţei amino acizilor (betanin). Betaninul este folosit ca şi aditiv natural în mâncăruri şi este un agent anticancer. Aşa cum probabil bănuiai sfecla are cel mai ridicat nivel de zahăr dintre toate legumele, dar spectaculos nu are aşa multe calorii, ceea ce este un lucru bun, pentru că servind sfeclă nu te îngraşi.

Sfecla este bogată în acid folic, calciu şi fier. Consumul unei cantităţi adecvate de acid folic de-a lungul sarcinii este foarte important pentru orice femeie însărcinată pentru că numai aşa poate scade riscul de apariţie al afecţiunilor neurologice la naştere. Însă aceste vitamine sunt critice în menţinerea stării de sănătate deopotrivă pentru femei, bărbaţi şi copii.

De ce? Pentru că deficitele pe termen lung au fost asociate cu afecţiunile la inimă şi cancer.

Dacă nu am reuşit să te conving în privinţa nutrienţilor puternici regăsiţi în sfeclă îţi zic doar atât, că două sfecle conţin: 88 de calorii, 1 gram de grăsimi, 0 grame grăsimi saturate, 0 mg de colesterol, 20 de grame de carbohidraţi, 3 grame de proteine, 4 grame de fibre, 154 de mg de sodiu, 160 de mg de acid folic, 46 de mg de magneziu, 1 mg de mangan, 610 de mg de potasiu şi 21 de mg de carotenoizi.

După cum observi sfecla este bogată în nutrienţi, iar unii dintre ei, referindu-ne aici la potasiu este benefic în prevenirea şi tratarea afecţiunilor la inimă. Magneziul este recomandat în restabilirea echilibrului psihic.

Dar, lista beneficiilor consumului de sfeclă roşie nu se încheie aici. Includerea acestei legume în dieta zilnica te va ajută să reduci riscul de apariţie a dezechilibrelor cognitive (boala Alzheimer), osteoporoză şi afecţiunile cauzate de un nivel prea mare de colesterol, căci printre multe efecte asupra stării de sănătate a fost înregistrat şi acesta şi anume, reducerea nivelului de colesterol.

Mica publicitate OFERTE - COLABORARE

< Licenţiată în psihopedagogie şi cu diplomă de engleză-Şcoala Oficială de Limbi-Coslada, dau clase de ajutor şcolar în limba spaniolă, matematică, cunoştiinţe de mediu şi engleză pentru copiii români din Coslada. Mai multe informaţii la telefon: 911 281 622 < Tânăr de 32 ani din ­Madrid, absolvent de Conservator, canto clasic caut un cor profesional sau să activez ca solist. De asemenea doresc să cunosc alţi muzicieni pentru schimb de experienţă sau pentru a înfiinţă o formaţie în care să abordăm atât muzică tradiţională românească cât şi muzică uşoară şi clasică.

Am experienţă, am cântat la diverse ocazii şi aştept oferte. ­bogdanpavaroty@yahoo.com OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ

< Tânără, 28 de ani, caut de muncă în Madrid ca internă sau externă. Telefon: 632 608 564 < Asistent medical stomatologie, varsta 27 ani, din zona Madrid, caut un loc de munca in domeniu. Experienta in

stomatologie 3 ani. Mai multe informatii la telefon 626 835 872 < Tânără, 27 de ani, singură şi fără obligaţii, din Mérida, caut de muncă în orice zonă a Spaniei. Ca bucătărească sau ospătară. Am experienţă în bucătăria spaniolă, românească şi italiană. De asemenea, am experienţă în îngrijirea copiilor. Mai multe informaţii la telefon: 695 740 277 < Electrician în construcţii civile, caut de muncă în domeniu dar şi în reforme. Ofer recompensă! Telefon: 642 756 225 < Familie serioasă din ­Madrid, căutăm de muncă ca matrimoniu. Soţul posedă carnet de conducere, categoria: B, C şi tractor. Mai multe informaţii la telefon: 697 726 258 INTERNAŢIONAL MASS MEDIA, este interesat de persoane cu experienţă în următoarele domenii: IT Software, IT&C Marketing/ Cercetare de piaţă, Mass - media, Publicitate/PR, Vânzări < Eşti de profesie jurnalist?

Ai experienţă? Eşti la curent cu toate evenimentele sociopolitice. Eşti interesat de ce se întâmplă în jurul tău. Îţi place să aduni informaţii din

diverse surse, să le verifici şi să prezinţi subiectele. Îţi place să fii cu un pas înaintea celorlalţi? Îţi place să fii recunoscut? Vrei să faci parte dintr-o echipă dinamică? Vrei ceva nou şi original? Atunci, locul tău este alături de noi. CV-ul însoţit obligatoriu de o fotografie îl poţi trimite la adresa: internationaltrustmedia­­@ rocketmail.com < Eşti Web Content Writer / Editor?

Dacă cunoşti activitatea în domeniul IT, dacă foloseşti cele mai noi tehnologii în crearea de siteuri şi aplicaţii web, dacă eşti la curent cu noile tendinţe în web design, programare web şi seo, nu ezita şi trimite CV-ul tău însoţit obligatoriu de o fotografie, pe adresa de e-mail: ­i nternationaltrustmedia@ rocketmail.com <Caut de muncă. Ca măcelar, am o experienţă de 13 ani. Şofer B, C, D, E, experienţă - 2 ani, sau motostivuitorist – experienţă 1 an. Telefon: 617 613 160 ÎNCHIRIERI

< Se închiriază 2 camere în cartierul Moratalaz din ­Madrid la 400 m de intrarea la metrou (Estación de Vinater-

os - Linia 9). Mai multe informaţii la telefon: 610 819 662 < Închiriez cameră în Úrgel – Madrid, pentru o persoană sau două, într-un apartament liniştit, aproape de liniile de Metro L6, L5. Telefon : 622 166 266 CUMPĂRĂRI

< Doresc să cumpăr un apartament în Madrid, ­eventual schimb cu apartament în România plus diferenţa, sau preiau contract pentru acei care nu mai au posibilitatea să îşi achite ratele. Rog seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 649 488 865 VÂNZĂRI

< Vând 5000 mp în livada Paleu/Oradea. Mai multe informaţii la telefon: 642 761 1951 < Vând teren în suprafaţă de 5.000 mp la preţul de 40.000 euro sau în parcele de 250 mp la preţul de 2.500 euro. Terenul este în localitatea Corbu, judeţul Constanţa, situat între Corbu şi Marea Neagră şi are o deschidere de 20/250 la două străzi. Pentru mai multe informaţii, sunaţi la telefon: 600 284 594, 911 166 360.

23 < Teren de vânzare, 650 mp. zona Avantgarden, Braşov, România, zonă de case, intravilan, utilităţi în apropiere.

Preţ 35 euro/mp negociabil.

Telefon: 0040 745 982410, E-mail: ­brb_liliana@yahoo. com < Vând garsonieră 24 mp., gresie, faianţă, parchet, bloc izolat, zona Bartolomeu, Braşov, România. Preţ 19900 euro negociabil. Telefon: 0040 745 982410, E-mail: ­brb_liliana@yahoo.com MATRIMONIALE

< Bărbat de 42 ani, fără obligaţii, 1,70m, fără vicii, caut o doamnă serioasă pentru a intemeia o familie. Din zona: Logroño - ­Calahorra - Pamplona. Mai multe informaţii la telefon: 637 092 992 < Bărbat singur, 40 ani, caut doamnă/domnişoară pentru a petrece un placut sfârşit de săptămână. Aragón, La Rioja.

Nu contează vârsta. Telefon: 634 063 820 < Bună! Crezi ca viaţa nu înseamnă doar muncă? Crezi ca viaţa e mai uşoara şi mai frumoasă în doi? Crezi că mai există bărbaţi pe care te poţi baza? Sinceri, romantici şi cu simţul umorului? Dacă

răspunsul tău e DA, nu trebuie decât să suni la 692 976 709. Sunt un bărbat de 45 de ani, locuiesc in Barcelona, sunt singur şi am nevoie de tine! Nu ezita, curaj! www.occidentul-romanesc.com

Cauţi de muncă?

Oferi un loc de muncă?

Te simţi singur(ă)?

Doreşti să închiriezi, să vinzi sau să cumperi?

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE! Contactează-ne!

E-mail: redactia@ occidentulromanesc.com Telefon: 642 823 497 (luni-vineri, 11:00– 19:00) Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

• ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ • ULTIMA ORĂ •

Cursuri la şcoala parohială pentru copii şi adulţi din Parohia Coslada (Spania)

Din 24 septembrie a.c., copiii Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” se vor reuni pentru a reîncepe cursurile. În fiecare sâmbătă, începând cu orele 17.30, în sala de curs special amenajată în cadrul parohiei, ei vor continua efortul din anii anteriori de însuşire a cunoştinţelor de catehism, de limba şi literatura română şi istoria românilor.

La acestea se vor adăuga şi activităţile complementare care vor contribui la o mai bună integrare a lor. Ca în fiecare an, elevul cel mai implicat în activităţile şcolii va primi o bursă de 500 de euro.

Duminică, 2 octombrie a.c., este prima zi de curs pentru

adulţii Şcolii parohiale „Cuvântul care zideşte”. În fiecare zi de duminică, începând cu orele 18.00, aceştia vor avea ocazia să pătrundă în tai-

nele Sfintei Scripturi şi ale învăţăturilor de credinţă creştinortodoxe. Cel mai bun cursant va merge gratuit în pelerinaj în Ţara Sfântă în anul 2012.

24

Rumania con acento latino

LA POESÍA INTEGRA

La integración es un proceso dinámico y multifactorial que supone que gente que se encuentra en diferentes grupos sociales (ya sea por cuestiones económicas, culturales, religiosas o nacionales) se reúna bajo un mismo objetivo o precepto.

La integración de los rumanos en España implica un esfuerzo coordinado, una planeación conjunta y una convivencia pacífica entre el los dos pueblos.

Es muy importante que la parte que quiere integrarse pueda constituir un todo con la parte integradora sin que ninguna pierda su individualidad.

Sin hacer un análisis exhaustivo de cómo los españoles ven a los rumanos, sí podemos decir que algunos nos perciben como una gran competencia a la hora de encontrar un empleo, otros como bandas de delincuentes, otros como trabajadores serios, responsables y eficientes, otros como embajadores de una cultura diferente que despierta el interés precisamente por la novedad, etc. El español que aprovecha la oportunidad de poder conocer al rumano en persona, se da cuenta de que al fin y al cabo no son tan distintos, y que los rumanos tienen sus defectos, pero también sus cualidades. Es el caso de Javier Helgueta a quien los rumanos le resultan “cercanos, familiares y tradicionales”.

Javier Helgueta Manso es licenciado en Filología Hispánica por la Universidad de Alcalá.

Lleva dos años estudiando el idioma rumano en el Centro de ­ Lenguas Extranjeras de la misma universidad, con la Dra. Ileana Bucurenciu, y fue alumno del curso de rumano impartido en el Centro Hispano-­Rumano de Coslada. Soñando con “acercar la poesía al pueblo”, Javier muestra un gran interés por la literatura en general y por la poesía (también la rumana) en especial. En esta línea, el joven filólogo tuvo varias ponencias en las que hizo un análisis literario del poema “Autorretrato” de Lucian Blaga. Es más, inspirado por el magnífico poeta Mihai Eminescu, escribió un poema dedicado al pueblo rumano que

publicamos en esta página.

Ana-Maria Marinescu: Ya no es una novedad que un español tenga interés por la lengua y la cultura rumanas. Pero no puedo no preguntarte, ¿por qué elegiste aprender nuestro idioma y no otro de circulación internacional?

Javier Helgueta: Hay muchas razones aunque no convenzan a todo el mundo. Básicamente, partimos del hecho de que un filólogo debe conocer cuantas más lenguas mejor: inglés y francés se pueden aprender en cualquier parte; pero rumano, no. Por ello, tener la posibilidad de aprender y practicar otro idioma diferente en tu propio país e incluso practicarlo por la calle es una ventaja inmensa, una oportunidad que no se debe rechazar. En mi elección también jugaba el hecho de buscar algo distinto, que me pudiese abrir puertas en lo profesional precisamente por ser minoritario (aunque relativamente, porque un profesor de filología románica me animó a estudiarla entendiéndola como una lengua “al alza”): ahí me quedé con el rumano porque era una lengua media para la intercomprensión con el español: no era tan difícil de aprender para un español como el chino, el ruso, etc. por ser lengua románica, como la nuestra y, al mismo tiempo, no era tan parecida (en algunas características) como el catalán o el italiano. Todo ello y la curiosidad por lo que de repente, por cuestiones socioeconómicas, tienes cerca, me llevaron a decidirme por el rumano.

A.M.M.: Eres filólogo, te acabas de licenciar por la Universidad de Alcalá. Durante la carrera, en la asignatura de literatura universal, por ejemplo, ¿estudiaste algún escritor o poeta rumano? ¿Cuál?

J.H.: En la carrera de filología hispánica no hemos gozado de asignaturas de literatura universal, porque los contenidos son ya demasiado amplios; como mucho, de literatura románica, pero medieval: autores como Chrétien de Troyes, Petrarca, Dante, etc. absorbían demasiado tiempo, lógicamente. Así que en filología, tan solo han aparecido los nombres del grandísimo Coseriu, uno de los principales pilares de la lingüística europea, así como Ionescu, como principal representante del teatro del absurdo. El problema es que, para este caso, se le suele tomar como francés, por su inserción en la cultura francesa; algo parecido ocurre con Cioran, filósofo al que estudié un poco

en una asignatura optativa de Historia: animo a los rumanos a reivindicar más sus figuras que, aun exiliadas, no olvidaron sus raíces, Espero que el curso que viene, en “Teoría de la literatura y literatura comparada”, carrera más proclive a este tipo de asignaturas, tenga la posibilidad de estudiar más la literatura rumana y de insertarla en el contexto europeo para ver las influencias recíprocas y para reivindicar su relevancia en la cultura general.

A.M.M.: Llevas - ¿cuántos años? - estudiando rumano.

Expusiste, hace poco, una maravillosa presentación sobre el poeta Lucian Blaga. Después de tener contacto con la literatura rumana, ¿tienes algún poeta o escritor rumano favorito?

J.H.: Llevo dos años estudiando, poco a poco, rumano, aunque no dedicándole el tiempo que se merece. Aquí, en el Centro ­Hispano Rumano de Coslada y en la Universidad de Alcalá, con magníficas profesoras. Al haber dedicado tanto tiempo a la carrera, a algún trabajo y a otros idiomas no he podido leer mucho.

Sin embargo, le hice un encargo a una amiga rumana que vive en España y me compró en la misma Rumanía Istoria critică a literaturii române de Manolescu; obra que leeré de vez en cuando en rumano para aprender tanta lengua como literatura. De lo visto hasta ahora, Blaga es mi favorito por su relación con la filosofía y por su aportación del concepto de silencio a la poesía.

Aunque, por la época en que vivió, el romanticismo, antes o después Eminescu será mi favorito, seguro.

A.M.M.: Tu contacto con ­Rumania no ha sido solamente a través de la literatura y el idioma, también has tenido la oportunidad de conocer a gente rumana. ¿Qué impresión te ha hecho? ¿Algo que te ha llamado la atención? ¿Podrías describir a los rumanos en tres palabras?

J.H.: La inmigración rumana, por lo menos a Coslada, comenzó cuando yo era niño y desde el principio nos entendimos bien con un balón de por medio: recuerdo en la plaza de mi barrio muchos “EspañaRumania”. Y todavía hoy muchas veces prefiero jugar al fútbol con rumanos que con españoles porque por aquí estamos perdiendo el espíritu y la pasión por las cosas cotidianas (es el problema de que un país cambie demasiado rápido en solo tres generaciones). Diré de los rumanos, aunque esto habría que pensárselo mucho, que me resultan cercanos (nos parecemos mucho, especialmente algunos amigos y conocidos que llevan aquí muchos años), familiares y hombres del pueblo, tradicionales, o bastante más que los españoles (sin que tradicionales sea negativo ni deba

equipararse a “conservadores” o cosas por el estilo). Quizás esto último es lo que más admiro: que hay una relación mucho más intrínseca con las raíces, con el pueblo, con el bosque, con la tradición. Se ve perfectamente en la literatura, mucho más popularizante. Eso es extraordinario: hay una sintonía entre los creadores y el pueblo y, además, así la gente no olvida de dónde procede. Aunque mi visión es relativa porque conozco demasiado poco.

A.M.M.: En alguna ocasión contaste que tu sueño es acercar la poesía al pueblo. En estos tiempos que vivimos, ¿de verdad crees que la gente sigue leyendo poesía? Los adultos a penas tienen tiempo de leer el periódico y los adolescentes casi no leen. ¿Cómo ves tú la poesía?

J.H.: Precisamente en esa pretensión (“sueño” en cuanto a utópico) he de mirar al pueblo y a los poetas rumanos, como indiqué anteriormente. Poesía se asocia, indebidamente a conceptos como “romántico”, “bohemio” e incluso “cursi”…

Hablando el otro día con una bibliotecaria me daba la clave: el problema de la gente que no lee es que todavía no ha dado con el libro adecuado, que le guste.

Con la poesía es aún peor… por todos los prejuicios que tiene a sus espaldas. Ceo que a mucha gente le daría vergüenza, incluso hoy día, confesar que lee poemas… Pero precisamente en un supuesto “mundo posmoderno”, explicado en términos de velocidad… la poesía debería ser el género más exitoso, porque es el que menos tiempo exige y casi el único que permite una lectura aleatoria e intermitente puedes abrir el libro por cualquier página (esto debería matizarse, pero no tenemos tiempo). La prueba la intentaré hacer algún día en un instituto si doy clase: tratar de mostrar las ilimitadas expresiones poéticas que pueden conectar con cualquier persona. ¿Cómo veo yo la poesía? Me gustaría saber cómo me ve Ella a mí. Sin caer en un idealismo exacerbado mi visión es global: el poema no está ahí, sino que yo, como instrumento de otras cosas más grandes, como la Poesía, trato de vivir y vivo, sin remedio, rítmicamente, poéticamente. Solo así, llegado el momento, puedes transmitir la realidad de forma diferente y bella porque es necesario hacerlo, porque a través de los versos descubres muchas cosas sobre el mundo, sobre el hombre y sobre ti mismo que no puedes encontrar en ningún otro espacio, ni en la vida ni en la psicología ni en la filosofía.

A.M.M.: Volviendo a la lengua rumana, ¿te resultó difícil aprenderla?

J.H.: ¡Uy! Estoy aprendiendo todavía, empezando… Nivel básico. Que sea románica ayu-

da mucho, sobre todo para entenderlo por la calle, que es mi punto débil en los idiomas.

A.M.M.: Dicen que los españoles tienen más dificultad en aprender lenguas extranjeras. Tú rompes este mito porque has aprendido rumano, hablas también francés, inglés… ¿Qué opinas al respecto?

J.H.: Gracias, pero decir que hablo estas lenguas es mucho decir. Puedo comunicarme, llegado el momento, pero debería tener mucho más nivel. Que los españoles hayan tenido en el pasado más dificultades para aprender idiomas y que esa losa continúe pesando hoy día creo que se debe sobre todo a una razón histórica, incluso geográfica. Histórica porque durante muchas épocas, en el pasado, miramos demasiado hacia adentro, mientras que Europa era algo diferente (de ahí frases tan horribles como “África comienza en los P ­ irineos” o “­Spain is different”), pero también hay que entenderlo geográficamente: desde siempre, las vías económicas y comerciales por dentro del continente exigieron la comunicación entre hombres de países distintos y, como consecuencia, se volvía necesario aprender otros idiomas y se veía como algo natural el multilingüismo (de hecho, la mayor parte de los países del mundo son multilingües, algunos con cientos de lenguas); mientras que España está en la esquina de Europa y su contacto (así como su espíritu europeo) ha sido menor, pero no por razones genéticas ni tonterías por el estilo. Luego también está la forma de enseñar, que se está mejorando. Pero sigue habiendo cosas que, mientras no se cambien, dificultarán nuestro nivel: por ejemplo, doblar las películas al español. Aunque esto no hay quien lo cambie…

A.M.M.: ¿Crees que las instituciones autorizadas (asociaciones, embajada, consulado, medios de comunicación, los centros hispano-rumanos, el Instituto Cultural Rumano, la oficina de turismo, etc.) hacen todo lo posible para promover nuestro país en España? ¿Cuál es tu relación con éstas?

J.H.: No dudo de que lo hacen,

pero no puedo opinar porque no conozco lo suficiente este asunto. Solo puedo hablar del Centro Hispano Rumano de Coslada que funciona muy bien y tiene multitud de actividades, pero no sé la acogida que éstas tienen en el pueblo de Coslada ni tampoco sabría decirte, por desgracia, qué hacen otras instituciones.

Voluntad seguro que no les falta y adaptación han debido de tenerla, seguro, porque España ya se ha acostumbrado a convivir con personas de fuera, de multitud de países y creo que, por lo menos en el día a día, con los vecinos, etc. existe una gran convivencia que hubiera sido difícil en otros países.

A.M.M.: ¿Has estado en Rumania? Si la respuesta es ­ afirmativa, ¡cuéntanos algunas impresiones! Si no, ¿piensas ir?

J.H.: Todavía no he estado porque he empezado a viajar un poco tarde y prefiero ir subiendo el nivel de dificultad.

Pero claro que quiero ir, como a tantos otros sitios. En el caso de Rumanía me gustaría ir porque me atrae su paisaje y su cultura tradicional, dos elementos en peligro de extinción en Europa.

Además, estoy convencido de que algún día podré colaborar con instituciones o universidades rumanas, así como escribir o publicar sobre literatura de ese país o trabajos comparativos entre su literatura y la europea (o incluso la española); es decir, para disfrutar y fotografiar, pero también para reforzar el idioma (con alguna beca, que las hay desde el Instituto Cultural ­Rumano) e investigar, algún día, no muy lejano, viajaré a Rumanía.

A.M.M.: Cuando alguien menciona Rumania, ¿qué es lo primero en lo que piensas?

J.H.: En lo más cercano: en vosotros, mis profesoras, mis vecinos…

Ana-Maria Marinescu

Improvisación para Eminescu Al pueblo rumano El poeta solo es el que nace del campo y habla de melancolía, del dorul-dor, que los pueblos de las azadas, de la familia y de las sopas, cantaban antes del Big Bang.

Sus brazos aún llegan a todos partes extendiéndose hasta los bosques pues infinitos se han vuelto sus versos.

Lloviendo el poeta sobre la Dacia las almas y los campos enverdecen para cumplir los ciclos del rito y de la mies; la hozada ya más limpia al tallo humedecido.