Occidentul romanesc 16

Ziar

GRATUIT

Distribución gratuita

Iunie, 2012

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com

Anul II - Nr. 16/2012

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Spania este lider mondial

Victor Ponta: Sarcina ­Diasporei româneşti nu este uşoară - Voi sunteţi adevăraţii mesageri ai ­României

A obţinut 540 „steaguri albastre” p ­ entru plaje şi 98 pentru porturi s ­ portive

„Steagul albastru” este o distincţie internaţională care premiază îndeplinirea unor standarde ­prestabilite, precum calitatea apelor, informaţia medioambientală pusă la dispoziţia turiştilor...”

„În România avem nevoie de o dezbatere politică reală...”

Pagina 04

TVR a acumulat ­datorii şi către instituţii ­internaţionale - Pentru angajaţi nu s-a plătit CAS de doi ani „Din cauza acestor ­datorii, ­A genţia Naţională de ­Administrare ­Fiscală a blocat...”

Pagina 08

Uneori, cea mai ­p roastă afacere este să fi ­cetăţean român „Românii au dreptul la un trai decent, la şosele care să le ofere siguranţă, la ­locuri de muncă care să-i ţină acasă nu să plece în lume să fie slugi la s­ trăini...”

Pagina 10 Amintiri din copilărie

„Copilăria, piatra de ­temelie a ceea ce suntem ­astăzi, ­perioada esenţială din ­viaţa noastră, timpul în care ­construim, treaptă cu treaptă, cei şapte ani de-acasă, are...”

Pagina 12-13 În economie ce pierd unii, câştigă alţii

„Având în vedere istoria ­ultimelor patru decenii cât şi evenimentele actuale din jurul nostru atât cele economice, cât şi cele politice şi sociale...”

Pagina 14

Pagina 16

Pagina 17 Cititorii întreabă, avocatul răspunde

„În 24 aprilie 2012, în baza politicilor economice şi de străini ale Guvernului Spaniei s-a decis modificarea art. 7 din ­Decretul Regal menţionat limitându-se accesul la rezidenţă doar la...”

Occidentul R ­ omânesc este o ­publicaţie independentă.

Nu are ­niciun fel de a ­ filiere ­politică sau r­ eligioasă.

02

IUNIE 2012

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ­ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Petre Constantin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: ­Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@­telefonica.net. Site: http://www.­barcelona.mae.ro/ •Consul General: Radu ­Ionescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña ­(Barcelona, ­Girona, Lleída, ­Tarragona), Insulele Baleare.­ Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: ­secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Consul General: Monica ­Ştirbu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Andalucía ­(Huelva, Cádiz, Málaga, ­Sevilla, ­Córdoba, Jaén, ­Granada, Almería), ­Murcia, ­Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@­telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Florin ­Ghica. •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, ­Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351,

964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@­ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile ­Valencia, C ­ astellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: ­secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-­vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la ­Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ­ARAGON (Provinciile ­Zaragoza, ­Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@­ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Castilla-La ­Mancha ­(Toledo, Ciudad Real, ­Albacete, ­Cuenca şi ­Guadalajara), ­Extremadura (­Caceres şi Badajoz).­ Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, ­Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: ­consuladomurcia@­xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, ­Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

Concursul de poezie „Mihai Eminescu” Asociaţia Româno - ­Americană Friends şi Şcoala ­Specială de Limba Engleză ­Barbara ­Hamilton Cartland din ­Barcelona în colaborare cu Occidentul Românesc, organizează Concursul de poezie „Mihai Eminescu”.

La concurs pot participa toţi iubitorii de poezie (de origine română rezidenţi în ­Spania), indiferent de sex, vârstă sau locaţie.

Concursul se desfăşoară pe parcursul a şase luni calendaristice, începând cu data de 15 ianuarie 2012.

Doritorii se pot înscrie la concurs cu minimum două poezii proprii care să aibă cel puţin opt strofe a câte patru versuri. Se acceptă doar texte scrise în limba română.

Câştigătorul va beneficia de o mini vacanţă de cinci zile oferită de compania ­American Plastics Corp din SUA care include următoarele: un bilet dus-întors cu ­British Airways pe ruta ­Madrid - Londra (Heathrow), cazare şi meniu zilnic asigurat pentru cinci zile la Cromwell Road din Londra, o colecţie de carte a scriitoarei ­Barbara ­Hamilton ­Cartland şi trei excursii pentru cunoaşterea Londrei incluse în acelaşi pachet de servicii. Începând cu data de 15 ianuarie 2012, poeziile se pot trimite la următoarea adresă: redactia@occidentul-românesc. com

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean SENIOR EDITORI: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca) Dan Caragea (Portugalia)

Noua locaţie a Bisericii Ortodoxe din Valdemoro Începând cu data de 01 iunie 2012 noua locaţie a Bisericii Ortodoxe Române “­Sfinţii Mărturisitori Visarion, ­Sofronie şi Oprea” ­Valdemoro/ Pinto este spaţiul situat în ­Calle Marte, nr. 76, (parter), cartier Reston I, Valdemoro (fostul sediu al Parohiei ­Catolice ­Nuestra Señora del Pilar, lângă Telepizza). Accesul în imediata vecinătate a bisericii este posibil cu mijloacele de transport public local: nr. 2 (orarul

plecării curselor de la gară în zile de Sâmbătă şi Duminică: 08:30; 09:00; 09:30; 10: 00; 10:30; 11:00; etc) precum şi cu autobuzul nr. 3.

Credincioşii din Pinto pot ajunge cu trenul (o staţie) până în gara din Valdemoro de unde pot lua autobuzul local nr. 2.

Informaţii suplimentare: Pr. Paroh - Dorin Sas Telefon: 642 603 855, 911 641 680 E-mail: csamdt@yahoo.com

Servicii consulare itinerante în provincia Albacete

În continuarea programului “Consulat itinerant”, o echipă a Consulatului României la ­Ciudad Real se va afla în zilele de 8 şi 9 iunie 2012 în provincia Albacete pentru a oferi asistenţă şi servicii cetăţenilor români.

Programul serviciilor consulare este urmatorul: •Vineri, 8 iunie 2012, între orele 17:00 şi 20:00 •Sâmbătă, 9 iunie 2012, între orele 10:00 şi 18:00 Locul: Centro Sociocultural ,,José Oliva”, Aula 4, Calle ­Teruel, nr. 12, Albacete.

Vor fi efectuate urmatoarele categorii de servicii consulare: •Înscrieri de acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie, deces), inclusiv traducerile şi legalizările certificatelor spaniole aferente; •Servicii consulare notariale (autentificări procuri /declaraţii, legalizări etc.); •Emiterea de certificate şi inscripţii consulare, adeverinţe, etc.; •Preluarea de cereri de verificare a permiselor auto româneşti (urmând ca verificarea şi emiterea certificatelor să se facă la sediul consulatului);

•Consultaţii pe teme consulare.

Nu se vor putea prelua cereri pentru emiterea paşapoartelor şi a titlurilor de călătorie. Procedura de eliberare a paşapoartelor electronice şi a titlurilor de călătorie presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul consulatului, având în vedere că este necesară prelevarea amprentelor, fotografia şi semnătura digitală.

Accesul se va face numai pe bază de programare obţinuta direct de la Consulatul ­Romaniei din Ciudad Real prin: e-mail: cruciudadreal@­ telefonica.net, fax: 926231170 Cetăţenii români care doresc o programare sunt rugaţi să menţioneze în cerere numele şi prenumele, tipul serviciului solicitat, localitatea de domiciliu sau de rezidenţă din provincia ­Albacete, un număr de telefon sau o adresă de e-mail pentru contact.

Toate documentele se vor prezenta în original şi fotocopie.

Pentru acte necesare, taxe si informaţii suplimentare poate fi accesată pagina de internet a consulatului: http://ciudadreal. mae.ro, secţiunea “Vize şi servicii Consulare”.

EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona)

REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Anastasia Criste (Barcelona) Mircea Fluieraş (Málaga) Vasile Mureşan (Illinois) Tiberiu Grădiştean (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog

Cuvânt înainte

IUNIE 2012

03

Voinţă şi onoare

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Am răsfoit zilele trecute presa înternaţională şi cu o oarecare frustare, am apreciat sincer ceea ce BBC afirma despre desfăşurarea ­Jubileului de Diamant cu prilejul împlinirii a 60 de ani de domnie a ­Majestăţii Sale, Regina ­Elisabeta a doua a Marii ­Britanii: „Jubileul este un tribut adus reginei şi efortului depus de aceasta în slujba poporului, timp de şase decenii. Deşi rolul său, de monarh, este separat de politică, regina nu a fost niciodată pe timpul domniei sale desprinsă de evenimente şi a întruchipat Marea Britanie în ochii lumii întregi, acţionând în acelaşi timp ca un factor de coeziune pe plan intern”. Desigur că, şi Regatul Unit traversează o perioadă grea, de recesiune, şi cu toate acestea, nimeni nu a huiduit familia regală, şi iată că, dupa 60 de ani, adesea dificili, britanicii îşi iubesc la fel de mult regina şi respectă la fel de mult monarhia. Şi se întâmplă toate acestea pentru că, indiferent de greutăţi, crize, viaţă mai bună sau mai aspră, indiferent de scandaluri

sau nemulţumiri, birtanicii ştiu că monarhia este stanca existenţei lor ca naţiune.

Regina Elisabeta a doua, la fel ca toţi predecesorii şi toţi urmaşii săi, reprezintă cheia stabilităţii Marii Britanii, este întruchiparea tradiţiei şi a regulilor esenţiale, a valorilor reale. Este reperul spre care se întorc britanicii indiferent care partid guvernează, este factorul care oferă unitate, stabilitate şi siguranţă. Britancii ştiu că, dincolo de ceea ce poate părea dinafară, dincolo de superficialitatea celor care văd doar privilegiile Casei Regale, în primul rând, regina este în slujba ţării şi abia apoi cetăţenii sunt supuşii reginei. În toate marile monarhii europene, şi în primul rând în cea din Marea Britanie, unde cei mai mulţi oameni nu au trăit decât sub domnia Elisabetei a II-a, există între popor şi suverani o legătură de care relaţia dintre electorat şi un preşedinte, indiferent cât de popular sau de iubit este, nu o va putea concura. E ceva special, apoape mistic, desupra vremurilor, pasiunilor şi opţiunilor de moment. O legătură pe care eu, sincer, o invidiez şi care face din moharhiile europene statele cele mai stabile ale Europei.

De la Jubileul de Diamant care s-a desfăşurat cu atât de multă decenţă la Londra, m-am oprit la un alt articol semnat de aceaşi sursă, din care am aflat că japonezii refuză ajutoarele de la stat. De ce? De ruşine. Nu mă sur-

prinde gestul lor şi îmi aduc aminte de catastrofa care s-a abătut asupra Japoniei anul trecut. În faţa unui asemenea eveniment tragic te-ai fi aşteptat să-i vezi pe cetăţenii japonezi călcându-se în picioare, încercând să plece din calea dezastrului, dar nu s-a întâmplat aşa ceva. Am rămas uimiţi de calmul cu care au tratat acel eveniment sumbru din viaţa lor. Deşi dezastrele sunt la fiecare pas după cutremur, n-am văzut nici urmă de exod al japonezilor către alte ţări. Ei au rămas în ţara lor, ajutânduse unul pe celălalt. O naţiune unită în faţa unui dezastru care, în mod normal, ar despărţi orice comunitate în fuga disperată către un pământ salvator. Toate nenorocirile din lume îi ridică pe japonezi în picioare, cu mâinile întinse pentru a-l ajuta pe cel de lângă ei. Orice instinct de supravieţuire, care împinge toate făpturile spre adăpost, nu e nici măcar ultima opţiune. Poporul japonez a rămas demn să lupte pentru ţara sa, pentru cei loviţi de năpasta dezastrului.

M-am întrebat atunci, mă întreb şi acum, ce s-ar întâmpla dacă România ar ajunge într-o astfel de situaţie? Mă cutremură numai gândul. Încă din primele secunde, am vedea toţi îmbogăţiţii naţiunii zburând către alte locuri, mai sigure. Toţi şpăgarii, trădătorii, toţi cei care au prăduit ­România în ultimii opt ani, toţi băieţii deştepţi, ar căuta imediat refugiu în

alte părţi.

Am urmărit ştirile şi pe diverse canale de televiziune întrebându-mă dacă această faţă a societăţii româneşti este, într-adevăr, un efect al crizei economice ori reprezintă, de fapt, ceva ce noi am creat. Mi-e teamă că suntem supuşi unui proces de dezumanizare şi că, pe lângă criza financiară, parcurgem una mult mai gravă, cea a umanului. Războiul electoral din aceste zile este umilitor. Ura claselor şi a categoriilor de orice fel între ele se naşte doar din mijlocul unei societăţi bolnave şi societatea românească se confruntă cu grave probleme în acest sens. Românii nu au

curaj şi putere să discearnă şi să aleagă valoarea, şi revenind cu gândul la poporul japonez, la cel din Marea ­Britanie, la modul lor de comportament, am convingerea tot mai mare că, pentru aceştia, demnitatea este mai importantă decât viaţa, o valoare pentru care românii ar trebui să înveţe să o dobândească începând chiar de la alegerile de duminică. Nu e greu, dar este nevoie de vo-

inţă şi onoare, mai presus de orice interese. Prin demnitate, onoare şi decenţă, se poate construi o altă societate.

Una sănătoasă, educată şi de mare valoare. Şi toate acestea se pot obţine pentru că fundaţia tocmai s-a construit şi este cea mai puternică şi mai sigură din ultimii 22 de ani. Voinţă să fie şi onoare, din partea noastră, a voastră, şi a tuturor românilor de acasă şi de pretutindeni.

04

De interes

IUNIE 2012

Dragi colegi, Partidul Social Democrat şi eu personal salutăm iniţiativa celor două organizaţii PSD din Diaspora, PSD Belgia şi PSD Anglia, de a facilita implicarea românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării în actul de guvernare. Această iniţiativă vine în întâmpinarea politicii noastre de promovare a valorilor româneşti din străinătate printr-un parteneriat din care să beneficieze românii şi ­R omânia. Sarcina ­D iasporei româneşti nu este deloc uşoară – voi sunteţi adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce faceţi, puteţi schimba felul în care România este văzută în afară, dar vocea voastră trebuie auzită şi recunoscută. În România avem nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul de resurse umane. În acest sens dilema integrării expertizei românilor din Diaspora în noua Guvernare este prezentă. Atât

Victor ­Ponta: Sarcina ­Diasporei româneşti nu este ­deloc uşoară – Voi sunteţi adevăraţii mesageri ai României Bruxelles cât şi Londra reprezintă surse importante de expertiză în domeniul afacerilor europene sau în cel antreprenorial, care ar putea avea o contribuţie

majoră la efortul nostru de a repune România pe lista ţărilor importante în ­U niunea Europeană.

Vreau să începem un dialog cât mai deschis şi sincer, şi

aştept cu mult interes ideile voastre pe probleme sectoriale. Orice idee bună ajută, şi vă asigur de întreaga mea deschidere cu privire la sfaturile pe care le puteţi

“Contribuţia Diasporei la Guvernarea Romaniei”, dezbătută la Bruxelles În martie 2012, conducerile PSD Anglia şi PSD ­Belgia au lansat parteneriatul “­Bruxelles – pol politic, ­Londra – pol financiar”, un proiect care îşi propune să stimuleze şi să creeze condiţii reale pentru implicarea românilor din ­Diaspora în actul de guvernare. Iniţiativa a fost foarte bine primită de către publicul român din capitala Europei.

Prima dezbatere, organizată pe 31 mai 2012, în incinta Parlamentului ­European din Bruxelles s-a axat pe “Contribuţia Diasporei la Guvernarea ­României”. „În România avem nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul ­Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul de resurse umane”, preciza în mesajul de deschidere ­Victor Ponta, Preşedintele PSD. „Partidul Social ­Democrat şi eu personal salutăm iniţiativa celor două organizaţii PSD din Diaspora, PSD Belgia şi PSD Anglia, de a facilita implicarea românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării în actul de guvernare. Această iniţiativă

vine în intâmpinarea politicii noastre de promovare a valorilor româneşti din străinătate printr-un parteneriat din care să beneficieze românii şi ­România”, adauga liderul social-democrat.

România dispune de un potenţial uman pe care îl valorifică din păcate încă foarte puţin. În februarie 2008 s-a lansat la Bruxelles un concept inovator în politica românească, acela de racordare politică a Diasporei prin înfiinţarea filialelor partidelor politice româneşti în afara României. „Succesele acestui proiect prind viaţă. Românii din Diaspora pot acum să se implice în mod real în politica românească şi în cea a ţării de adopţie”, preciza Dan Luca, vicepreşedinte PSD Diaspora şi preşedinte PSD Belgia. „Nu trebuie să ne oprim aici, avem nevoie să dezvoltăm împreună oferte reale pentru ca cei plecaţi să se reîntoarcă şi să contribuie la Guvernarea ­României”, adăuga Luca. „Nu ne-am îndepărtat niciodată de valorile româneşti şi suntem mândri de tradiţiile şi obiceiurile ţării

din care provenim. Avem de oferit R ­ omâniei oameni calificaţi, dornici să se implice şi cu o considerabilă expertiză dobândită în medii internaţionale performante”,

transmitea prin mesajul său Alexandru Petrescu, vicepreşedinte al PSD Diaspora şi preşedinte PSD Anglia.

Proiectul “Bruxelles – pol politic, Londra – pol finan-

avea. Guvernarea trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor dumneavoastră, ca cetăţeni, şi vocea dumneavoastră este cu atât mai îndreptăţită, cu cât vine pe

baza unei expertize superioare. Vă mulţumesc şi vă urez succes!

Victor Ponta - Preşedinte PSD ***

ciar” este susţinut de către echipa europarlamentarilor social-democraţi, reprezentaţi la discuţii de Ciprian Tănăsescu, europarlamentar PSD, un suporter activ al dezvoltării organizaţiilor PSD din Diaspora. „Dezbaterea de azi dovedeşte încă o dată că PSD este un partid care evoluează în permanenţă, un partid deschis spre Europa, spre politicile europene, iar schimbările din România se vor face simţite cu siguranţă şi în viaţa românilor din ­Diaspora”, preciza

Tănăsescu.

O dezbatere asemănătoare cu cea de la Bruxelles va avea loc în luna septembrie 2012, la Londra, în incinta ­Parliamentului de la Westminter. Scopul final al acţiunilor este definitivarea unor programe concrete care vor stipula condiţiile de implicare a românilor Diasporei în aparatul administraţiei locale şi centrale în România, pentru acei conaţionali ce doresc să revină în ţară.

PSD Belgia: Dan Luca Bruxelles, iunie 2012

Comunitate

IUNIE 2012

05

„Limba noastră cea frumoasă”

- curs de limba şi literatura română pentru copiii români din oraşul Cuenca şi localităţile provinciei, finanţat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României Proiectul se desfăşoară în perioada 28 aprilie - 30 noiembrie 2012 şi se adresează unui număr de 30 copii, cu vârste între 4 şi 14 ani, proveniţi din familii de origine română sau familii mixte, rezidente în provincia C ­ uenca.

Cursul se desfăşoară la sediul Asociaţiei Hispano-Române din oraşul Cuenca, Calle ­Pedro Almodovar s/n, la sfârşit de săptămână. În prezenţa unui profesor coordonator de proiect, un învăţător şi doi voluntari din cadrul asociaţiei, elevii participanţi vor învăţa să vorbească şi să scrie corect, vor cunoaşte faptul că limba română este „averea” noastră ca naţie şi că nu trebuie să ne uităm locurile natale şi rădăcinile, oriunde trăim în această lume. În oraşul Cuenca învaţă 213 elevi de naţionalitate română iar în localităţile limitrofe încă 300. Pentru aceştia, echipa asociaţiei a efectuat o statistică la începutul anului şcolar 2011/2012 pe baza căreia au prezentat proiectul „Limba noastră cea frumoasă” Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Proiectul a fost prezentat unor instituţii de învăţământ din oraşul Cuenca unde cadrele didactice spaniole

au salutat iniţiativa asociaţiei şi au promis colaborarea în acest proiect. Părinte ca şi Cornelia Găman care îşi aduce copiii la curs de la 45 km, afirma: „Copiii mei sunt români şi doresc să vorbească limba română corect, să ştie de unde vin, cine sunt şi să cunoască bogata cultură românească, pe care, din păcate, mulţi concetăţeni au uitat-o. Nu ştim dacă vom reveni în România, dar aceasta este ţara noastră şi ne mândrim că suntem români, astfel că salut cu respect acest proiect foarte important pentru noi.”

Mihaela, mama lui Dumitru, din oraşul Cuenca, a menţionat faptul că: „Am găsit anunţul pe pagina de Facebook a asociaţiei. Am înscris copilul imediat, pentru că este o ocazie pe care o aştept de mult timp.

Sunt impresionată, iar fiul meu încântat. Nu înţeleg părinţii care consideră că se poate învăţa limbă română în familie, din mers. Între lupta noastră zilnică de a oferi copiilor noştri un trăi decent, mă îndoiesc că sunt părinţi care le vor aminti de Eminescu sau Coşbuc, de semnificaţia Zilei Naţionale sau de Delta Dunării. Toate acestea nu se pot învăţa decât organizat.”

Pentru astfel de români, pentru cei care nu şi-au uitat rădăcinile şi sunt rezidenţi în provincia Cuenca, Asociaţia HispanoRomână va continua astfel de proiecte cu sprijinul necondiţionat a Guvernului României prin Departamentul Românilor de Pretutindeni.

A consemnat Anca Mariana Lovaszi

Voluntariatul uneşte Tarancón/ Spania – Bacău/România Asociaţia Hiaspano-Română din Provincia Cuenca a selectat un grup de tineri spanioli care să participe în cadrul

proiectului Health and Smiles - Sănătate şi Zâmbete, alături de alţi tineri din România, Danemarca şi Grecia la un

schimb de experienţă în care participanţii vor trăi timp de 10 zile conform unor anumite principii de viaţă sănătoase. Activităţile cuprinse în proiect se vor desfăşura în judeţul Bacău/România, unde cei 24 de tineri vor fi implicaţi în activităţi sportive şi vor cunoaşte alimentele benefice unei vieţi sănătoase. În perioada 20 – 22 aprilie a avut loc o vizită de iniţiere la Bacău, unde au participat câte doi tineri din fiecare grup al ţărilor participante, tineri cu vârsta între 18 şi 35 de ani.

Din grupul care reprezintă Spania a participat Javier Collado, coordonatorul gru-

pului, educator social în cadrul serviciilor sociale ale primariei oraşului Tarancón şi Maura, de profesie inginer, în calitate de reporter şi fotograf. La întoarcere, aceştia au împărtăşit cu tinerii grupului spaniol, impresiile trăite în România şi au finalizat ultimele instrucţiuni.

Pe data de 28 mai membrii grupului spaniol participant, format din studenţi, profesori, ingineri şi educatori sociali, s-au întâlnit cu membrii Asociaţiei ­Hispano-Române din Cuenca şi au realizat împreună un plan de activităţi pe care grupul spaniol îl vor propune organizatorilor proiectului din România, să fie inclus în ghidul privind stilul de viaţă sănătos.

La finalul întâlnirii, preşedinta asociaţiei, Violeta Vartic, a

menţionat faptul că “astfel de proiecte favorizează întărirea relaţiilor dintre comunităţile româneşti aflate în anumite zone ale Spaniei, în acest caz Provincia Cuenca, cu societatea spaniolă şi implicit cu cei din România, evidenţiind anumite valori ale poporului român”.

Evenimentul este în atenţia mediilor de comunicare spaniole din regiune, precum Dia de Cuenca şi CNC, iar autorităţile spaniole au salutat cu multă căldură iniţiativa şi urmăresc cu interes finalizarea proiectului.

A consemnat Vasilica Ştir

06

Comunitate

IUNIE 2012

E x p o z iţ i e d e p ic tu r ă Cu prilejul Zilei Europei, Asociaţia Hispano-­Română din provincia Cuenca, în colaborare cu Consulatul ­României la Ciudad Real, au organizat o expoziţie de

pictură a româncei Violeta Peşea, rezidentă de mai mulţi ani în oraşul Cuenca, membru activ al asociaţiei şi coordonatorul cercului de pictură.

Vernisajul a avut loc în sala de expoziţie a Centrului Mirador din oraşul Cuenca, eve-

niment la care, au fost prezenţi: domnul Rogelio Pardo Gabaldón - delegatul Comunităţii Autonome Castilia-La Mancha, domnul Benjamín Prieto Valencia - preşedintele guvernului provincial, domnul Carlos Navarro ­Arribas - coordonator provincial pentru sănătate şi asistenţă socială, doamna Ana Josefa de la Hoz Martín - consilier pentru emigraţie şi asistenţă socială al Primăriei Cuenca, Liviu Popa - şeful oficiului consular, numeroşi reprezentanţi ai mediului asociativ şi ai societăţii civile, precum şi cetăţeni români din regiune. În intervenţiile lor, invitaţii au subliniat importanţa bunelor relaţii ale autorităţilor

locale cu rezidenţii europeni şi, în mod special, rolul pozitiv al comunităţii româneşti

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR LUNII IUNIE LA CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA DATA

ORA

02/06/2012

16:00

02/06/2012 07/06/2012 09/06/2012 12/06/2012

17:00 – 19:00 17:00 – 18:00 17:00 – 19:00 12:00

13/06/2012

17:00 – 19:00

14/06/2012

16/06/2012 18/06/2012

17:00 – 18:00 A se consulta orarul ­Centrului 17:00 – 19:00 18:00 – 19:00

20/06/2012

19:00

21/06/2012 22/06/2012 23/06/2012

17:00 – 18:00 17:00 17:00 – 19:00

25/06/2012

18:00 – 19:00

25/06/2012

18:00

26/06/2012

17:00

26/06/2012

17:30

27/06/2012

18:00

28/06/2012

16:00 – 18:00

29/06/2012

17:00

Până la 15/06/2012

din provincia Cuenca la dezvoltarea vieţii economice, sociale şi culturale, exemplu de integrare şi convieţuire paşnică.

Cei prezenţi au apreciat lucrările ca având un stil de adâncă fineţe, care transmite pace şi linişte.

La final, au fost oferite spre degustare produse tradiţionale româneşti şi spaniole.

Nota reporterului: Născută în urmă cu 40 de ani în Craiova, Violeta a descoperit încă din copilărie faptul că arta este un har care sălăşluieşte în interiorul persoanei, ce înseamnă să simţi ceea ce nu poţi descrie în cuvinte, ci numai în imagini. Acest har este moştenit de la tatăl său, căruia îi plăcea să deseneze. Atunci când Violeta pictează, în interiorul său se aşterne liniştea, care îi permite să se deconecteze de la realitate.

Destinul a adus-o în Spania, în oraşul Cuenca, unde s-a stabilit. Aici, prin intermediul a diferite cursuri, şi-a continuat perfecţionarea artistică, având ca plan de viitor să urmeze studii de specialitate în cadrul Facultăţii de Bellas Artes din Cuenca, visul său din copilărie.

Toţi acei care cunosc operele sale, descriu stilul său ca fiind unul special, fin şi cu multe detalii. Îi place mult uleiul, pentru că amestecurile de culori se pot obţine uşor, însă realizează desene şi utlizând creta-pastel, creion sau acrilice. În momentul de faţă, Violeta lucrează portrete, peisaje sau reproduceri ale pictorilor faimoşi, în special Van Gogh, Velasquez sau Boticelli.

A consemnat Anca Mariana Lovaszi

30/06/2012 Data nu era confirmată la data publicării

ACTIVITATEA „Five O’Clock”: Adaptare după piesa cu acelaşi nume a scriitorului Ion Luca Caragiale, în interpretarea grupului de copii al Centrului. Activitate organizată cu prilejul Zilei Internaţionale a Copiilor şi al centenarului morţii autorului român. „Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Herramientas para tu integración”. „Sfaturi utile pentru accesul pe piaţa muncii”: Atelier pe probleme de muncă. „Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Derechos y deberes. Marco ­Constitucional”. „Cum să faci faţă stresului în momente de criză”: Atelier psihosocial. „Amintiri din copilărie”: Atelier de proză scurtă pentru copii. Activitate organizată cu prilejul Zilei Internaţionale a Copiilor. „Cum să-ţi deschizi propria afacere”: Atelier pe probleme de muncă. „Femei imigrante în artă – Natura”: Expoziţie de pictură a artistei Alina ­Burlacu. „Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Herramientas para el acceso al empleo”. „Tehnici de relaxare”: Taller psihosocial.

Expoziţie colectivă de pictură. Expun elevii de la cursul de pictură al ­Centrului, coordonat de pictorul Juan del Pozo. „Cum să-ţi găseşti de muncă pe Internet”: Atelier pe probleme de muncă. „Vacanţa de vis”: Atelier ludic-educativ pentru copii. „Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Normativa española de extranjería”. „Acţiuni de sensibilizare prin intermediul valorilor interculturale” (Partea a IV-a). „Cunoaşte oferta cursurilor de formare profesională din Comunitatea ­Madrid!”: Atelier pe probleme de muncă. „Ce pot face două mâini dibace”: Expoziţie de artizanat, cu lucrările realizate în cadrul activităţii “Encuentro de Mujeres”.

Prezentarea volumului bilingv de basme populare româneşti: „Greuceanu”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” şi „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. „Suntem absolvenţi!”: Festivitatea de premiere a absolvenţilor cursurilor susţinute în cadrul CEPI, în anul şcolar 2011-2012. Se vor înmâna şi diplomele LETRA şi va avea loc un spectacol de sevillanas. „Chiriaşi/Proprietari: Noutăţi privind închirierea locuinţelor”: Conferinţă pe probleme juridice. „Let’s Dance!”: Concurs de dans pentru copii.

17:00 – 19:00 „Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Herramientas para tu integración”.

Ora nu era confirmată la data publicării

„Caragiale, mereu actual”: Proiectarea ecranizării unei piese de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale. În colaborare cu Institutul Cultural Român din Madrid.

Notă: Toate activităţile sunt gratuite.

Program: De luni până sâmbătă, de la 10:00 la 21:00 (în luna iunie, programul poate suferi modificări).

Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră. De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii (consultanţă juridică, consiliere psihologică, acces la Internet, oferte de muncă) şi cursuri (de spaniolă, engleză, franceză şi română, informatică, pictură, desen) şi multe altele.

Pentru mai multe informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi la: CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA Travesía del Curtidor, 1 (local). Staţia de metrou Barrio del Puerto (Linia 7), Coslada E-mail: centrohispanorumano@madrid.org, Tel.: 91.674.12.63, Fax: 91.673.43.32 Nu te izola! Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm!

08

România

IUNIE 2012

Dacia a lansat modelul de familie Lodgy Dacia a lansat modelul de familie Lodgy în România, unde a primit deja 200 de comenzi, din cele 8.000 de cereri la nivel mondial, maşina urmând să fie prezentă, de joi, în showroom-uri. „Până acum, peste tot în lume au fost lansate 8.000 de comenzi din partea cli-

enţilor noştri. Până în prezent avem 200 de comenzi din partea clienţilor români, care nu au văzut maşina, ceea ce pentru noi reprezintă un vot de încredere”, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, Thomas Dubruel, directorul comercial Dacia.

Modelul Lodgy vizează un nou segment de clienţi, respectiv al familiilor, şi este primul model Dacia produs în afara României.

Maşina poate fi achiziţionată pe piaţa românească la preţuri începând de la 9.500 de euro, TVA inclus. Dacia va derula în perioada 7-10

TVR a acumulat datorii şi către instituţii internaţionale. Pentru angajaţi nu s-a plătit CAS de doi ani Televiziunea publică a acumulat datorii şi către instituţii internaţionale, nu doar către ANAF, ceea ce ar fi putut periclita transmisia Campionatului European de fotbal, existând şi date care indică reţinerea, dar neplata contribuţiilor de asigurări sociale pentru doi ani, susţine premierul Victor Ponta. „Zilele acestea, am constatat că datoriile televiziunii românilor nu sunt doar către ANAF

şi instituţii publice româneşti, ci şi către instituţii internaţionale, iar din trimestrul IV al anului trecut şi trimestrul I al acestui an nu s-au plătit ratele contractuale aferente transmisiunilor şi s-ar fi putut să ne trezim că nu se transmite Campionatul European de fotbal, nu mai vorbesc de ­Olimpiadă.

Deci, pe lângă cele 120 milioane de euro, se pare că sunt şi alte datorii”, a spus Ponta.

Premierul a arătat totodată că există date care indică reţinerea, dar neplata de către TVR a contribuţiilor de asigurări sociale pentru salariaţi pe o perioadă de doi ani, ceea ce poate fi considerată infracţiune. El a precizat că săptămâna viitoare, când Parlamentul va dezbate raportul de activitate al televiziunii publice, va susţine depolitizarea TVR. Alexandru Lăzescu a prezen-

iunie o campanie de lansare a noului model. „Cu Dacia Lodgy concretizăm dimensiunea internaţională a mărcii Dacia.

Modelul este fabricat în Maroc, însă are genele mărcii ­D acia”, a spus, la rândul său, Jerome Olive, directorul general al Dacia şi al Grup Renault în România.

Reprezentanţii Dacia nu au oferit cifre privind nivelul estimat al vânzărilor pentru noul model, dar au precizat că grupul are ambiţii foarte mari pe piaţa vest-europeană, iar pentru cea locală tat, pe 24 mai, într-o conferinţă de presă, cauzele care au făcut ca Televiziunea Română să aibă datorii acumulate din 2005 până la sfârşitul lui 2011 - către bugetul de stat în valoare de 272.699.000 lei.

Din cauza acestor datorii, pe 22 mai, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a blocat în totalitate conturile operaţionale ale Televiziunii Române.

La aceeaşi conferinţă de presă, Lăzescu a mai spus că nu a luat în calcul posibilitatea de a demisiona, pentru că nu este el responsabil de actuala situaţie financiară a instituţiei, iar dacă demersul ANAF de blocare a conturilor televiziunii este unul politic, el trebuie asumat ca atare.

Totodată, Lăzescu a precizat

vizează poziţia de lider de segment.

Modelul a fost prezentat în martie, la Salonul Auto de la

Geneva, şi poate fi comandat de circa 30 de zile de către clienţii din ­România.

Sursa: Antena3

că Televiziunea Română va trimite o adresă la ANAF în care va solicita reeşalonarea datoriilor Televiziunii ­Române, precizând că speră că ANAF va avea suficientă deschidere pentru a debloca funcţionarea televiziunii. Însă, prim-ministrul Victor Ponta a declarat, duminică, în

legătură cu situaţia financiară a TVR, că nu are în vedere deblocarea conturilor instituţiei de către Guvern, întrucât conducerea instituţiei trebuie să prezinte o soluţie pentru datoriile de 120 de milioane de euro.

Sursa: Reuters ***

10

Imigranţii

IUNIE 2012

A plecat din România de ruşine. A avut o afacere proprie, o familie pentru care s-a sacrificat ani de zile, un rost bine conturat. Dar perioada de după 1989 nu i-a adus decât suferinţă pentru că şi-a pierdut casa şi toată agoniseala. Creditul contractat la una din băncile din România pe care l-a solicitat pentru a începe mica-i afacere şi-a mărit dobânda de la 24% la 124% în câteva luni de zile, astfel că în mai puţin de doi ani şi-a pierdut casa. Banca l-a executat silit şi l-a lăsat pe drumuri. Soţia nu a acceptat eşecul şi l-a părăsit în cele mai grele momente ale vieţii pentru că i-a fost alături doar când le mergea bine şi aveau bani. Toate rudele i-au întors spatele doar un bun prieten l-a găzduit două luni de zile, timp în care l-a ajutat să obţină viză pentru Spania şi şi-a luat lumea-n cap. Cu 100 de dolari în buzaunar şi câteva schimburi a aterizat în ţara lui Don Quijote, iar din aeroport, cu un autobuz a ajuns în ­Méndez Álvaro/Madrid unde ar fi trebuit să-l aştepte un cunoscut din Rădăuţi. Zile în şir a dormit pe băncile din apropierea autogării şi a cărat bagaje pentru câţiva cenţi, dar persoana de contact nu a mai apărut niciodată.

Kasandra Kalmann ­Năsăudean: Au trecut 15 ani de atunci. Ai mai fost în ­România? Ţi-ai mai revăzut familia?

Mircea Sorodoc: În primii cinci ani nu am fost, dar după decesul mamei, m-am dus în fiecare an. Să-l văd pe tata. De fiecare dată am încercat să iau legătura cu fosta mea soţie dar rudele ei nu mi-au permis să mă apropii şi mi-au interzis să-i mai caut vreodată. Băiatul are acum 19 ani. Nici nu mai ştiu cum arată. Am cerut prin lege dreptul să-mi văd copilul dar procesul nu s-a finalizat nici astăzi. Am pierdut doar mulţi bani în acest sens, timp şi nervi.

KKN: Cum a fost începutul în Spania?

M. S.: Criminal. Din Madrid, după trei săptămâni prin parcuri, am ajuns în mijlocul viilor din Castilla-La Mancha. Un grup de băieţi din Bistriţa pe care i-am întâlnit în autogară m-au luat cu ei. Din milă. Eram flămând, murdar, obosit şi suferind. Tinerii bistriţeni mergeau la cules de struguri pentru câteva luni. Cu contract. Erau cazaţi la ferma unde munceau şi aveau nevoie de cineva să le pregătească mâncarea la prânz.

Uneori, cea mai proastă afacere este să fi cetăţean român I-am rugat să mă pună la încercare. A fost norocul meu. Aşa am devenit bucătarul grupului lor, apoi am rămas în fermă şi găteam pentru românii şi alţi emigranţi din Europa de Est care veneau la lucru. Cinci ani.

Am adunat ban cu ban, am respectat pe toată lumea şi am dat dovadă de multă corectitudine şi seriozitate.

KKN: Care a fost impactul cu fermierii şi lucrătorii spanioli?

M. S.: O vreme se uitau la mine ca la un ciumat pentru că nu ştiam un cuvând în limba lor, eram speriat pentru că nu aveam acte, pentru că eram dezorientat, pentru că nu înţelegeam ce vor de la mine. În câteva luni s-au obişnuit cu morocăneala mea şi m-au adoptat.

Eram pentru ei, Ucra, Ucraina, pentru că niciodată nu eram în stare să leg două vorbe şi pentru că la primul meu contact cu spaniolii am declarat că sunt ucrainian. Îmi era teamă şi ruşine să spun că sunt român.

KKN: Eşti şeful unui restaurant bine cotat în zonă. Cum ai reuşit să ajungi în acest punct?

M. S.: Am urmat câteva cursuri din bucătăria spaniolă şi franţuzească în Albacete ajutat de şeful meu de la fermă. Apoi altele la Madrid şi în San Sebastian. În total vreo trei ani şi opt luni. Între timp m-am pus la punct şi cu limba spaniolă şi franceză. Ziua munceam 12 – 14 ore iar noaptea învăţam până picam de oboseală. În opt ani de zile nu mi-am luat vacanţă decât câteva zile libere. Eram precum un robot. Când a sosit momentul, m-am mutat în San Sebastian şi am participat la câteva interviuri. La un restaurant cu specific franţuzesc am avut noroc. M-au ales după primele examene practice. Şi iată-mă în acelaşi loc.

KKN: De unde pasiunea pentru gătit?

M. S.: Mama a fost bucătăreasă cu diplomă toată viaţa ei. Acasă făcea tot felul de experienţe culinare şi când gătea mă lua pe lângă ea şi-mi explica tot ceea ce face. Când am crescut mai mare eu găteam în casă pentru că mă pasiona şi-mi plăcea să le fac fel şi fel de surprize părinţilor. Nu am avut alţi fraţi aşa că mama a considerat că trebuie să-mi împărtăşească din secretele ei în domeniu. Cine se gândea pe atunci că toate lecţiile ei îmi vor ajuta mai târziu să supravieţuiesc într-o altă lume?!

KKN: 15 ani fără să ai vreo veste din România? Despre fiul şi fosta soţie?

M. S.: Prin intermediul unui avocat, soţia a scăpat de mine pentru totdeauna iar copilul,

crescut doar de socrii, a fost instruit să nu aibă de-a face cu mine. M-am întrebat de milioane de ori dacă eu am fost singurul perdant din acei ani când dobânzile bancare oscilau şi şpăgile erau de peste 15% din creditul contractat. M-am întrebat care a fost marele meu păcat când după 1989 toată lumea a vrut să se privatizeze iar fosta nevastă a insistat să mă las de serviciu şi să mă apuc de afaceri ca „toată lumea”?

KKN: Cui ai de reproşat pentru că ţi-ai pierdut casa, familia, serviciul?

M. S.: Singurul vinovat de drama mea este statul român.

Dacă existau legi care să se respecte nu ajungeam pe drumuri.

Aveam familia, casa şi munca mea. Trăiam poate modest, dar în siguranţă. Statul a încurajat privatizarea, creditele bancare, şpaga şi corupţia fiind la rang de cinste. Şpaga era la ordinea zilei şi trebuia dată şi la bancă şi la finanţe şi la toate instituţiile statului, iar taxele erau distrugătoare.

KKN: Care a fost profesia ta în România?

M. S.: Am absolvit un liceu cu profil farmaceutic. Sunt din Rădăuţi dar am lucrat la ­Antibiotice Iaşi mulţi ani.

Aveam un loc de muncă stabil, un salariu acceptabil. Mi-am iubit foarte mult soţia. Ea era învăţătoare dar nu a profesat niciodată pentru că era greu la acea vreme să prinzi un post în învăţământ într-un oraş ca şi Iaşi. A fost casnică mult timp, apoi s-a ocupat de copil. Era bine. Nu eram bogaţi, dar eram oarecum liniştiţi.

KKN: Nu te bate gândul să te întorci în ţară şi să încerci să-ţi regăseşti familia?

M. S.: În momentul de faţă este prea târziu. Am îndurat mult prea multă umilinţă şi durere ca să dau uitării totul şi să mă întorc în România. Şi apoi fosta soţie are o altă familie. Fiecare suntem pe alte drumuri.

Total diferite. Iar din păcate, România nu are ce să-mi ofere în momentul de faţă. Situaţia dezastruoasă în care se găseşte nu e una încântătoare pentru românii din afara graniţelor. Totul este jefuit şi prădat, oamenii sunt în pragul sărăciei.

KKN: Care-i părerea ta în legătură cu politica din ­R omânia?

M. S.: Sunt la curent cu toate mişcările şi pot spune fără teama că greşesc, faptul că România nu a avut noroc de oameni cinstiţi care să o conducă în anii de după 1989. Românii au avut parte doar de nişte derbedei în majoritatea lor, fără ­Dumnezeu, care au defilat pe podiumul po-

liticii şi care nu au făcut altceva în toţi aceşti ani decât să-i mintă în faţă, să-i fure şi să-i prăduiască pe români şi să se îmbogăţească. Ei, şi numai ei!

Acest nou guvern consider că este singurul de până acum care, întradevăr, într-un timp scurt a demonstrat că e pus pe treabă. Zic să le ţină Dumnezeu năravul cât mai mult pentru că ce fac, fac bine, dar dacă nu-i pedepsesc pe toţi cei care au adus ţara în pragul sărăciei, e grav. Nu trebuie iertat nimeni, de la preşedintele ţării şi până la portarul de la spitalul judeţean care ia şpagă ca să intri. Oamenii aceştia nu trebuie iertaţi. Şiau făcut averi şi palate pe spatele amărâţilor, au ajuns în funcţii de conducere pe pile politice şi şpagă. Aşa ceva nu poate trece nepedepsit. Românii au avut dreptul la un trai decent, la şosele care să le ofere siguranţă, la locuri de muncă care să-i ţină acasă nu să plece în lume să fie slugi la străini.

KKN: Toţi cei pe care i-am cunoscut la restaurant te strigă Ucra. Chiar şi prietenii tăi, José, Carlos, iubita ta ­Carmen. De ce?

M. S.: De când am venit în Spania, am declarat că sunt din Ucraina. Mi-a fost frică să spun că sunt din România, că sunt român, iar aici în nord, emigranţii români nu sunt simpatizaţi prea mult şi toate acestea pentru că mulţi români au creat probleme pe unde au trecut. Majoritatea îşi văd de treburi dar sunt şi din aceia care fac numai nenorociri. Sigur că toţi ştiu acum că provin din România dar numele mi-a rămas şi nu mă deranjează. Îmi aduce aminte de perioada când lucram la ferma din Albacete şi de şeful meu care m-a botezat aşa. Ţin legătura în permanenţă cu el, cu familia lui. Prin grija şi comportamentul lor faţă de mine, îi consider familia mea din Spania. Singura, de altfel.

KKN: În viitor, te vei întoarce în România? Te-ai găndit vreodată şi la această posibilitate?

M. S.: Dacă România se va schimba în bine şi statul român va oferi cetăţenilor săi un minimum de siguranţă şi stabilitate în ceea ce priveşte sănătatea, siguranţa şoselelor, educaţia şi o viaţă socială decentă, poate că la vârsta pensionării m-aş putea întoarce. Deocamdată însă, această zonă nordică a Spaniei m-a adoptat şi a devenit ţara mea, locul unde am fost şi sunt apreciat pentru ceea ce sunt, locul care mi-a redat liniştea şi siguranţa zilei de mâine, locul unde am reuşit să uit că puteam fi mort sau închis întrun ospiciu prin România gra-

ţie dramei prin care am trecut.

Am avut norocul să cunosc aici nişte oameni extraordinari care mi-au acordat înţelegere, răbdare, mult ajutor şi respect în cele mai grele momente din viaţa mea când cei din propria familie mi-au întors spatele.

Aşa ceva nu se poate uita uşor.

Prin munca mea, am reuşit sămi ofer o viaţă decentă, liniştită, să-mi aduc tatăl în fiecare iarnă să se bucure de soare şi aer curat, să consulte diverşi specialişti pentru bolile de care suferă fără să fie nevoit a le da şpagă, să uite de necazurile şi greutăţile din România...

care le-a avut cândva şi deci, merită să li se dea această şansă. Românii trebuie să înveţe să-şi ceară drepturile şi să reclame abuzurile, hoţiile şi nedreptatea. Să o facă fără teamă, chiar dacă uneori, în vremurile acestea, atât în străinătate cât şi în România, cea mai proastă afacere este să fi cetăţean român...

Un material realizat, redactat şi editat de ­Kasandra ­Kalmann Năsăudean şi ­Alexandru Stancu.

Nota redacţiei: Acest inverviu face parte dintr-un amplu reportaj realizat prin grija lui

Pentru Mircea Sorodoc, ­România este şi rămâne ţara în care s-a născut. Aceasta nu are nicio vină pentru dramele românilor de acolo sau din străinătate. Statul român, sistemul corupt şi şpăgar este principalul vinovat şi singurul de altfel. Trăiesc cu speranţa că cei care sunt acum la guvernare vor reda României respectul şi strălucirea pe

Alexandru Stancu în comunitatea de români din nordul Spaniei. Mulţumim şi pe această cale pentru sprijinul acordat familiei ­Sorodoc şi Munteanu din ­Rădăuţi, domnului profesor Paul ­Liteanu din Iaşi, lui Carmen Escamilla Cáceres, Manolo Plunkett şi Alejandro ­Delgado din San Sebastian. ***

Rubrica permanentă

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (II) Dan Caragea - Critic literar Portugalia

În comparaţie cu prietenii noştri spanioli, care, ca şi amicii francezi, pronunţă numele străine adaptate sistemului limbii lor, românii au ales o altă cale, erudită, prin care ne străduim să pronunţăm aceste nume după idiomul din care provin. Este, neîndoios, un gest de respect şi eleganţă culturală, dar care reflectă şi flexibilitatea sistemului fonologic al limbii române.

Astfel, numele englezeşti vor trebui pronunţate ca în engleză, cele franţuzeşti, ca în franceză, cele nemţeşti, ca în germană etc. Acesta este principiul, deşi o imitare prea fidelă, ca a unui britanic get-beget, să zicem, deranjează, pentru că introduce sunete străine în limba noastră. Erudiţia îşi are şi ea limitele ei, pentru că un vorbitor obişnuit nu are cum să domine zeci de limbi şi nici inspiraţia de a cerceta dicţionare enciclopedice cu transcriere fonetică care să îi lămurească pronunţia. Iată de ce, mai cu ştiinţă, mai după ureche, sau după cum zic şi alţii, ortoepia numelor proprii ne dă serios de furcă. Deşi lista însemnărilor mele este extrem de lungă, voi alege,

în articolul de astăzi, doar câteva exemple. Dacă va fi nevoie, voi mai reveni.

Carrefour Carrefour este un cunoscut grup francez, fondat în 1959, care, după 1990, a pătruns şi în România. Cuvântul înseamnă, în franceză, „răscruce, răspântie”. Deşi românii erau destul de familiarizaţi cu franceză, din păcate s-a încetăţenit pronunţia Carfur, cu accentul pe „a”, în loc de Carfur. Se pare că tinerii iau azi ca reper limba engleză, indiferent dacă o stăpânesc sau nu, ceea ce conduce la rostiri eronate.

Chicago Faimosul oraş american este pronunţat când Cicago, când Şicago. Deşi lingviştii au atras deseori atenţia asupra pronunţiei numelui acestui

oraş, cu etimologie indiană, se pare că rostirea corectă nu s-a impus. DOOM-ul ne recomandă rostirea cu „ş”. Cu toate aceste, la un post de televiziune, am auzit de curând Cicago, ceea ce mă face să insist asupra rostirii corecte: Şicago.

Dostoievski Am văzut de mai multe ori grafii imitate din alte limbi.

Numele marelui romancier rus nu trebuie scris, în română, nici ­Dostoiewski, nici Dostoievsky, nici ­Dostoiewsky, cum scrie o simpatică absolventă de ­Litere. Chiar dacă o fi la modă să ignorăm transcrierile româneşti ale numelor ruseşti, deşi avem soluţii destul de fidele, cred că ignorarea soluţiilor academice, în astfel de cazuri, este ruşinoasă

Mihail Sadoveanu Puşa Roth - Bucureşti (continuare din numărul trecut) În anul 1921 devine membru corespondent, apoi membru plin al Academiei Române în 1923, cu un discurs de recepţie despre Poezia populară, în care vorbeşte despre pasiunea sa pentru artă, istorie, pentru trecut: „Între zădărnicii şi trecătoarele lucruri ale oamenilor, singură arta sparge negura viitorimilor”. Publică aproape o sută de volume, din care unele marchează momente esenţiale în istoria literaturii române: Hanu Ancuţei (1928), Împărăţia apelor (1928), Zodia ­Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Fraţii Jderi, vol. I–III (1935–1942), Divanul persian (1940), Ostrovul lupilor (1941). După al doilea război mondial, rescrie ­Şoimii sub titlul Nicoară ­Potcoavă (1952). A semnat şi cu pseudonimele M. Sadoveanu ­Cobuz, ­Sadoveanu Prisăcaru, C. Săteanu, Ilie ­Puşcaşu. Traduce din H. ­Heine şi I. ­Turgheniev. Sadoveanu a primit Premiul Academiei ­Române pentru volumul Povestiri (1904), Premiul de Stat pentru romanele Mitrea Cocor (1949) şi Nicoară ­Potcoavă (1952). A fost recompensat cu Medalia de aur a păcii pe anul 1950 şi cu Premiul Lenin pentru pace pe anul 1961.

La împlinirea vârstei de 80 de ani, este sărbătorit cu toate onorurile. Nu peste mult timp va trece în lumea umbrelor, moment descris de G. Călinescu într-o memorabilă Cronică a optimistului: „Omul de toate zilele s-a mistuit lăsând în locui simulacrele sale de piatră şi de bronz. Ce-a fost al fiecăruia dintre noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului din care a ieşit.”

Mihail Sadoveanu debutează în anul 1904 cu volumul Povestiri, fiind influenţat de proza secolului al XIX-lea, după cum singur mărturiseşte, recunoscând o parte din surse: Daudet, Maupassant, Zola, Dickens, ­Turgheniev, Sienkiewicz. ­Sadoveanu se înscrie în chip firesc în linia realismului sentimental si a naturalismului descriptiv. În privinţa modelelor din literatura română, acestea sunt: Ion Neculce, Ion ­Creangă, I. L. Caragiale, Alexandru ­Vlahuţă, G. Sion, N. Gane şi Duiliu Zamfirescu.

Sadoveanu a fost de fapt comparat cu aproape toţi scriitorii lumii. G. Călinescu a fost cel care a dat tonul : „El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic”. Pentru Paul Georgescu este „un scriitor de tip arhaic, epopeic, mitic şi tragic”, într-un moment în care romanul e psihologist, intelectualist, experimental şi autobiografic. Scriitorul are drumul său, propria sa traiectorie, nefiind tentat să adere la tendinţele înnoitoare ale prozei moderne.

Are o viziune romantic-paseistă asupra lumii, fiind un contem-

plator ce tinde spre împăcarea conflictelor reale prin meditaţie. De aceea lumea sa nu este bântuită de nelinişte, nu este revoltată, ci este o lume supusă legilor străvechi pe care are obligaţia morală să le respecte.

Această lume omogenă, reconciliată cu ea însăşi aparţine vârstei epopeii, aşa cum o defineşte Georg Lukács (Teoria romanului). Sadoveanu este, înainte de toate, un povestitor. Sigur, voi începe această incursiune cu romanul Baltagul, roman poliţist, roman psihologic, mitologic, operă ce a stârnit atâtea controverse şi care continuă şi astăzi să capteze atenţia. Scris în numai 17 zile şi compus din 16 capitole, a fost publicat în noiembrie 1930. Sursa de inspiraţie a romanului a fost balada populară Mioriţa. Rolul măicuţei bătrâne îl are Vitoria Lipan, iar Gheorghiţă este urmaşul păstorului moldovean. Romanul este considerat o monografie a satului prezentând aspecte ale firii ţăranului, tradiţiile şi obiceiurile, precum botezul, nunta şi înmormântarea. „Nicio altă carte a lui ­Sadoveanu (care a publicat peste o sută) şi puţine din literatura română au fost citite în moduri atât de diferite şi de contradictorii precum Baltagul. I-am întrebat deseori pe studenţii mei de ce socotesc ei că romanul cel mai lipsit de ambiguitate poetică dintre toate ale lui Sadoveanu a declanşat o bătălie hermeneutică unică în critica noastră. De ce, cu alte cuvinte, o intrigă poliţistă a făcut să curgă mai multă cerneală decât mitologicalele

spre care autorul Crengii de aur părea dintotdeauna să aibă o mare aplecare?” , întreba şi se întreba criticul literar Nicolae ­Manolescu. Sigur, această întrebare comportă multe răspunsuri, în funcţie de cititor şi de părerea acestuia în privinţa unei opere care aduce în prim-plan viaţa ţăranului de la munte cu toate obiceiurile ei străvechi, cu legile nescrise, diferite de cele ale orăşanului. Ţăranul din opera sadoveniană, spre deosebire de cel al lui Liviu Rebreanu sau Marin Preda, este prezentat ca păstrător al lumii vechi, cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al libertăţii, ducându-şi existenţa după legi morale stabilite din vremuri străvechi. Personajul care sintetizează aceste virtuţi este Vitoria Lipan care reprezintă „un exponent al speţei”, după cum o caracteriza George Călinescu, şi nu o individualitate precis conturată. Titlul este simbolic, deoarece în mitologia românească baltagul este arma magică şi simbolică menită sa împlinească dreptatea. „Creanga de aur este cea mai tulburătoare şi fermecătoare carte a lui Sadoveanu, deci a prozei române. Ea este, după unghiul din care e privită, basm, roman istoric, parabolă [...] sau poveste de iubire. [...]

Multiplicitatea de structuri şi suprapunerea de planuri nu tulbură limpezimea epică şi cursivitatea lecturii, nu există nici un ermetism narativ sau expresiv.”

(Paul Georgescu).

Apărută în anul 1933, Creanga de aur are 17 capitole. Acţiunea se petrece între 780–797, la în-

IUNIE 2012

11

şi greu de acceptat.

New York Aud în jurul meu pronunţia Niu Iorc, cu accentul pe „i”, deşi americanii pronunţă Niu Iorc. Nu ştiu cum se face că tinerii, atât de atraşi de americanisme, unii chiar călătoriţi prin State, continuă să pronunţe la fel de greşit ca şi bunicii lor. O serie de rostiri au devenit nu numai înrădăcinate, ci şi „îndărătnice”.

Nobel Celebrul premiu, după numele inventatorului dinamitei, Alfred Nobel, este pronunţat greşit de aproape de toată lumea: Nobăl. Să le amintim compatrioţilor numele nu este nici englez, nici german, ci suedez, prin urmare trebuie pronunţat Nobel, ca în franţuzeşte, cu

accentul pe „e”.

Roosevelt Apare des numele preşedintelui american Franklin ­Delano Roosevelt mai ales în documentare istorice despre Al Doilea Război Mondial, despre conferinţa de la Ialta... S-a răspândit pe la noi pronunţia Rusvelt, greşită, în ciuda spoielii de anglofonie de care dau dovadă comentatorii televiziunilor şi radiourilor. Numele acesta se rosteşte corect Rozevelt, indiferent dacă vorbim de preşedinţii Theodore ­Roosevelt, de mai sus pomenitul ­Franklin Delano, sau de ceea ce a fost botezat cu numele lor.

Ucraina Ţara vecină se pronunţă în ruseşte cu accentul pe „a”, ­U-crai-na, dar ucrainenii pronunţă U-cra-i-na. „­Ucraina” înseamnă „ţinutul de la graniţă”, fiind format din „u”, prefix, şi „krai”, cu sensul de „margine”. Aşadar, rostirea corectă este ­Ucraina, ucrainean (cra-i), şi nu cu „ai” diftong. ***

ceput în Dacia, apoi pe Muntele Ascuns (capitolele II–III), în Bizanţ (capitolele IV–XVI), din nou la Munte (capitolul XVII).

Creanga de aur este considerată un roman mitic, iar tema centrală este întoarcerea în timpul şi spaţiul primordial.

Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric in literatura română ilustrând trei secole din istoria Moldovei: secolul al XV-lea avându-l ca protagonist pe Ştefan cel Mare, secolul al XVI-lea, cu Ion Vodă cel Viteaz, secolul al XVII-lea (Ştefan Tomşa, Vasile Lupu şi Duca-Vodă).

Armonizând realul cu legendarul, într-o dimensiune fabuloasă, scriitorul îşi ridică personajele la statutul unor semizei, prin etică, dar şi prin faptele lor exemplare: Ştefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit, Nicoară Potcoavă etc.

Operă de maturitate, Hanu Ancuţei (1928) este o combinaţie ideală între genul epic şi cel liric. Critica de specialitate a asemănat această lucrare cu Decameronul lui ­Boccacio. ­Sadoveanu grupează nouă naraţiuni: Iapa lui Vodă,

­ aralambie, Balaurul, Fântâna H dintre plopi. Cealaltă Ancuţă, Judeţ al sărmanilor, Negustor lipscan, Orb sărac, Istorisirea Zahariei Fântânarul, spuse, întro toamnă aurie, la lumina focului, cu o ulcică de vin în mână, de călătorii adunaţi la Hanu ­Ancuţei, un loc mitic, unde timpul capătă o altă dimensiune.

Dacă Ion Creangă este chiar personajul central al Amintirilor din copilărie, Sadoveanu se mulţumeste să povestească, dar fără o implicare directă, după cum propria sa mărturisire: „Desigur, în foarte multe din nuvelele mele e vorba şi de simţăminte şi de amintiri proprii, mai ales de amintiri din epoca îndepărtată a copilăriei.

Acesta însă nu este autobiografie, e cu totul altceva. Am fost şi eu copil, am fost nebunatic, am alergat spre viaţă. Dar în afară de momentele pe care le-am fixat în psihologia mea de copil, nu am fost ispitit să mă autobiografiez niciodată după ce am ieşit în larg. Eu am urmat însă şi evoluţia umanităţii. [...] Tocmai de aceea cred că instinctiv nu m-am reprezentat în nici unul din eroii mei.”

12

IUNIE 2012

Ana-Maria Marinescu Madrid ...cândva copii. Cu toţii.

Unii am rămas copii, alţii neam maturizat, fie că am vrut ori nu; alţii mai păstrăm în noi copilul care se trezeşte cel puţin o dată pe an, atunci când, de 1 Iunie, îl sărbătorim cu fast, rememorând astfel toate momentele sale de glorie. Copilăria, piatra de temelie a ceea ce suntem astăzi, perioada esenţială din viaţa noastră, timpul în care construim, treaptă cu treaptă, cei şapte ani de-acasă, are un rol indubitabil, datorat, nu numai importanţei sale ca punct de pornire, cât şi frumuseţii incontestabile a acelei „lumi de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă, proaspătă şi uluitoare”, după cum o descria Eugen Ionescu.

Sunt atât de multe momentele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la copilăria mea, dar şi când anumite lucruri sau trăiri din prezent îmi provoacă flashbackuri: obiecte, locuri, persoane, situaţii, gesturi etc., care trezesc amintiri frumoase, ce au rămas adânc întipărite în memorie. Până nu le-am cerut intervievaţilor mei să descrie momentul care le-a marcat copilăria, nu am conştientizat cât de greu este să alegi unul sau să realizezi un top al celor mai frumoase amintiri. Există atâtea lucruri care rămân în adâncul sufletului nostru, pe care în mod surprinzător le scoatem la suprafaţă, dându-ne seama că, la momentul respectiv, nu conştientizam incomensurabilitatea valorii sentimentale pe care urmau să o aibă mai târziu. Abia când copilăria devine un univers îndepărtat, înţelegem mai bine acest fapt şi parcă ne vine a reciti capodopera minunată a lui Ion Creangă pentru că acum înţelegem de unde a izvorât puterea creaţiei, şi o parcurgem cu alţi ochi, trăind emoţii mult mai profunde. În tolba mea cu amintiri, locul fruntaş îl ocupă o imagi-

Amintiri din copilărie ne din epoca ceauşistă – neagră, pentru adulţii de atunci, dar plină de lumină pentru mine, ca dovadă că lucrurile au cu totul o altă conotaţie atunci când sunt privite prin prisma unui copil. Mă refer la intervalul orar în care se întrerupea curentul, în special în zilele scurte, de iarnă.

Timp de câteva ore, seara, ne strângeam toată familia în aceeaşi cameră şi stăteam la lumina unei lămpi cu gaz, depănând, la gura sobei, păţaniile de peste zi – părinţii, cele de la serviciu, noi, copiii, cele de la şcoală. M-am bucurat sincer că la noi în casă nu s-a implementat invenţia românilor din acea perioadă (anii ’80), şi anume, iluminarea locuinţei cu ajutorul unui generator şi a unei baterii de tractor. Chiar şi cu intensitatea redusă pe care o aveau, becurile folosite la dispozitivul respectiv ar fi stricat farmecul atmosferei rustice şi mirifice care se crea în sânul familiei unite. Ca să nu mai vorbesc de flăcările din sobă care dănţuiau pe tavan, dând viaţă unor monştri, balauri sau cadâne – depinzând de starea noastră de spirit sau de poveştile citite peste zi - ce ne ofereau un adevărat spectacol odată cu lăsarea întunericului şi cu aprinderea focului pentru încălzirea camerei.

Ileana Bucurenciu (68), Alcalá de Henares ... „Ţ uşcă mi că ” sau ­„ Tu tilica”, pentru

mama, care era chiar de părere că doar în somn trebuie sărutaţi copiii; şi TinghiLinghi, cum îmi spunea tata, căruia îi duceam papucii, când venea obosit <<de pe sate>> (era medic veterinar), căci aşa -cred-, repetam eu, ca un clopoţel, în drum spre el”, mărturiseşte Ileana ­Bucurenciu, profesor doctor de limbile spaniolă şi română, de loc din Ocna Mureş, judeţul Alba, deşi aspira să aibă o cu totul altă profesie: „Aş fi vrut să fiu medic. Dar... franceza m-a dus pe alte căi.

De fapt teama de prea mare răspundere: cum să ai viaţa unui om în mâinile tale?”. De vină să fi fost oare „Monsieur ­Ghica - judecător şi inginer, cu domiciulul forţat în oraşul nostru, care ne-a învăţat franţuzeşte şi multe altele de folos! În niciun caz politică!”?!

Sau cărţile preferate: „Citeam şi răsciteam ­Basmele

Românilor, dar cel mai mult m-au marcat Lebedele ­Fraţilor Grimm. Asta pentru că doamna Zoe ­Dumitrescu - ­Buşulenga nu tradusese încă Winnie ­Ursuleţul, care a devenit pentru copiii mei şi pentru un grup de prieteni ai noştri ...Cartea!!”?!

Folosindu-se de amintirile din copilărie, Ileana ne transpune şi ea într-un loc de basm, din frumoasa ­Românie pitorească: „În fiecare vară mergeam la bunicii dinspre tata, la ­Cârţişoara, în ­Făgăraş. ­Lunca, unde curgea râul ­Bâlea, îmi apare şi acum în ochi. Şi în ureche, ori de câte ori vreau să-mi imaginez... raiul! Apoi cabana şi poiana de la Cascada Bâlea. Ce linişte, ce aer, ce miresme!

Erau şi nişte măgăruşi!”.

... „ochişor de inimioară, pentru bunica mea” –

bunicii fiind persoanele care i-au marcat copilăria -, mărturiseşte L.S., în vârstă de 52 de ani şi originară din Beclean, judeţul ­Bistriţa- ­Năsăud, care a dorit să îşi păstreze anonimatul. În prezent profesoară, odinioară, L.S. visa să devină arhitect şi inventator „ca să pot face oraşe rotunde în mijlocul pădurilor unde să nu circule maşini (străduţele pietonale să pornească din centru ca razele soarelui), iar pentru maşini să fie o şosea rotundă în afara oraşului.

Visam un oraş unde să fie primiţi doar cei care aveau bunătate. Apoi îmi amintesc că doream să inventez multe lucruri ca să nu mai sufere atâta oamenii”. „Fetiţa cu chibrituri”, de Andersen, şi „Micul prinţ”, de Exupery, au fost cărţile cele mai savurate de copilul L.S., iar amintirea cea mai dragă pe care ne-o împărtăseşte, următoarea: „După ploaie, ne plăcea să ne ducem prin pădure şi la râu. Ne mai plăcea să luăm cu noi pâine caldă, să mergem în livadă, la vie, ca să căutăm nuci verzi şi struguri, pe care îi mâncam cu coajă de pâine caldă. Făceam asta în fiecare vineri, cât ţineau strugurii. Apoi, după ce terminam de mâncat, mergeam să culegem ciuperci şi flori.”

„Madgalena”, pentru părinţi şi bunici”, spune ­Elena Şerb, născută în Câmpina, Prahova. După principiul „socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă”, putem afirma că „socoteala” din copilărie nu se potriveşte cu cea de la maturitate, însă nu vorbim de o cauză pierdută, după cum reiese din declaraţia Elenei, de profesie prelucrător prin aşchiere-galvanizator: „Am vrut foarte mult să fiu doctor. Nu a fost să fie aşa, dar ­Dumnezeu mi-a împlinit dorinţa prin faptul că fiica mea este medic stomatolog”. În evoluţia Elenei, „au fost multe persoane care au jucat un rol important. Nu pot numi pe cineva anume, deoarece am încercat să culeg de la fiecare câte ceva folositor”, iar în ceea ce priveşte cărţile sau personajele preferate din copilărie, aflăm: „Cel mai mult cred că m-a impresionat când am citit Puiul de A.B. Voineşti. Şi acum parcă îl văd în faţa ochilor când rămâne singur şi apoi cum este prezentat îngheţat.”

Viaţa la ţară se regăseşte şi în copilăria Elenei Şerb: „Sunt multe lucruri plăcute despre care aş putea vorbi. În primul rând frumuseţea copilăriei petrecute într-un sat. Posibilităţile vacanţelor în care ne adunam mulţi copii, stăteam în grădină, la umbră, seara ne jucam Pititea până târziu în noapte. Făceam fân pentru animale, adunam alune, flori de câmp. Nu aveam nicio grijă, toate erau altfel privite prin ochii de copil. Din păcate, copiii de astăzi nu cred că trăiesc aceeaşi bucurie a copilăriei noastre.”

Carmen Roşu (43), Valdilecha ... „specială”, pentru buni-

Elena Şerb (48), Arroyomolinos

Am

...

cii mei, care munceau enorm de mult şi nu aveau timp să mă alinte, dar mă făceau să mă simt importantă”, spune ­Carmen Roşu, originară din Vălenii de Munte, Prahova, care îşi dorea să fie profesoară de educaţie fizică, devenind însă ingineră. „Când eram copil, cel mai

mult îmi plăcea să merg la pădure şi să adun grămezi de frunze uscate şi să mă arunc în ele. Ce plăcere!”, mărturiseşte. În ceea ce priveşte persoana şi cărţile care au jucat un rol primordial în copilăria sa, Carmen declară din tot sufletul: „Întotdeauna am iubit-o şi o voi iubi pe bunica mea, Paula”, adăugând: „Am oscilat mereu între „Sans ­Famille” (n.a.„Singur pe lume”), de Hector Malot, şi minunata serie „Cireşarii”.”

Marilena Guriţă (34), Velilla de San Antonio ...„Mary, Marilu sau ­M ariluş” , pentru toată lu-

mea care mă cunoştea”, mărturiseşte Marilena Guriţă din ­Olteniţa, Călăraşi. Profesia actuală, cea de psiholog, se apropie destul de mult de dorinţa din adolescenţă – aceea de a deveni asistent social, dar nu are nimic de-a face cu cea din copilărie, materializată şi ea, într-o oarecare măsură, în prezent: „La întrebarea <<Ce vrei să te faci când vei fi mare?>> răspundeam că vreau să <<mă fac>> musafir (pentru că văzusem eu că musafirii primesc tot ce este mai bun) şi de asemenea vroiam să fiu mama (pentru că mama avea întotdeauna dreptate şi-mi doream să am şi eu dreptate în tot şi în toate...). Astăzi sunt mamă şi, din când în când, musafir!”. Persoanele de seamă din copilăria Marilenei au fost bunica din partea tatălui şi sora mai mare a mamei sale (aceasta fiind dintotdeauna un exemplu pentru fiica sa). Filmele – preferate fiind „­Sunetul muzicii”, „Şapte mirese pentru 7 fraţi” şi toate filmele lui Elvis Presley-, precum şi cărţile de beletristică s-au numărat printre „îndeletnicirile” copilului ­Marilu, favorita fiind Jane Eyre de ­Charlotte Brontë: „Era în

vacanţa de vară din clasa a V-a şi, deşi avea vreo 600700 de pagini, nu m-am lăsat până când nu am terminato, fiind plăcut impresionată de devotamentul, dragostea, dar mai ales de buna creştere a personajului principal”, îşi aminteşte Marilena. Despre momentele frumoase din copilărie spune: „Copil fiind, mergeam la sora mai mare a mamei mele într-o localitate din apropierea ­Bucureştiului (Lehliu) şi, împreună cu verişoarele mele, trei la număr, mergeam la gârlă şi la livadă. Dar, pentru că trebuia să ajutăm şi la treburile din gospodărie, ne-au însărcinat să avem grijă de vacă: să o ducem la păscut, să o adăpăm etc. Cum eram patru, fiecare avea grijă ca văcuţa să fie bine „îngrijită”, dar, între copiii care veneau la gârlă s-a organizat un concurs de pescuit cu ...fusta, respectiv cu pantalonii. Prinşi de „febra” concursului, cu toţii am uitat ca la ora amiezii să mutăm vacile la umbră, drept pentru care bietele animale erau deshidratate şi flămânde când am ajuns cu ele acasă. În seara aceea tot satul „plângea” - fiecare copil care trebuia să îngrijească văcuţa familiei şi a uitat, a primit o „bucăţică” din dragostea părintească.”

Alina Burlacu (28), Coslada ...„alintată”, dar nicioda-

tă nu mi s-a spus altfel decât Alina”, spune Alina Burlacu, născută în Dorohoi. I-ar fi plăcut să devină profesoară de geografie, însă pe parcurs a ales un alt drum, specializându-se în relaţii publice.

Mărturiseşte că „de la fiecare persoană din jurul meu am adunat calităţile bune, dar părinţii au fost exemplul cel

Amintiri din copilărie

fo s t... mai bun.” Spre deosebire de alţi copii, Alina nu a avut o carte favorită, dar i-au plăcut foarte mult poeziile lui ­G eorge ­Topârceanu şi îşi aminteşte de „Sailor Moon”, desenele animate preferate. Şi copilăria Alinei este legată de viaţa la ţară: „Am avut bucuria să copilăresc într-o zonă rurală, aşadar, peripeţiile şi întâmplările hazlii s-au tot adunat de-a lungul anilor... Am foarte multe amintiri frumoase şi mi-e greu să mă opresc la una dar, cred că dintre toate care îmi vin acum în minte, aş putea să o amintesc pe cea în care mergeam cu puii găinii la păscut iarbă. Luam o sfoară, la un capăt legam piciorul puiului, iar la celălalt capăt, un cui... şi aşa.. îl târâiam după mine prin tot lanul de iarbă. Bineînţeles, această pasiune de a duce puii la păscut o aveam doar pentru că părinţii mei nu au avut niciodată animale domestice şi aveam o admiraţie pentru vecinii mei care duceau vacile la păscut.

Acest „joc”, pentru că aşa îl numeam eu, poate fi continuat cu multe alte jocuri asemănătoare, precum acela în care, într-o bună zi, mi-a venit ideea să găuresc urechile pisicii şi să-i pun cercei. A fost culmea culmilor, pisică neagră cu cercei din mărgele albe”.

Augustina David (49), Bucureşti ...un copil necenzurat,

spune Augustina David, din ­Călineşti, Teleorman, în prezent manager la Centrul de Sănătate şi Viaţă O&D ­Bucureşti, rememorând o serie de amintiri frumoase ale copilăriei sale: „Amintirile copilăriei îmi revin ca un tăvălug la fiecare 1 Iunie şi sunt asemenea unui mozaic de culori, soare blând, imagini frumoase ale jocurilor şi prietenilor de la ţară, aroma pâinii calde, pe care o scotea mamaia din ţest, pădurea de la marginea satului. Cu cât trec anii, cu atât devin mai nostalgică şi mă cuprinde dorul de ceea ce a fost atunci. Poate pentru faptul că am avut o copilărie frumoasă, în care joaca era necenzurată. Alergam toata ziulica împreună cu prietenii mei, mai mici sau mai mari, nepăziţi de bunici, sau vreun alt adult. Întotdeauna copiii cei mari aveau grija celor mai mici. Eram mulţi şi nu ştiu să fi păţit cineva ceva

vreodată. Nu cunoşteam sensul cuvântului „accident”.

Când ne apuca foamea (de lup!... cum ziceam adesea) fugeam acasă pe rând şi rupeam un colţ de pâine - de cele mai multe ori aburindă, abia scoasă din ţestul căptuşit cu frunze de salcâm.

Aroma acelei pâini o simt şi acum. S-a păstrat intactă în lada cu amintiri.

Cred că vacanţele de vară făceau deliciul copilăriei.

Eram mulţi copii pe strada mea, dar îi aşteptam, ca pe pâinea caldă, pe prietenii noştri de la oraş care se mutau la bunicii de la ţară pe perioada vacanţei. Veneau la noi cu poveştile lor urbane.

Ne adunam în fiecare seară în jurul unui foc de tabară şi, pentru moment, imaginaţia noastră lucra intens şi în mintea fiecăruia se derula filmul acelor povestiri. Spre miezul nopţii mergeam fiecare la casa lui şi adormeam întotdeauna fericiţi.

Nu eram înstăriţi, dar ştiam că, dacă aveam „de toate” în hambar, în grădină, şi eram sănătoşi, nu aveam de ce să ne plângem. Îmi este dor de feţele zâmbitoare ale oamenilor lângă care am crescut. Priviţi orice poză făcută acum 30 de ani şi veţi observa privirea şi zâmbetul oamenilor acelor vremuri: nu cunoşteau cuvântul stres şi nici boală. Erau deschişi la suflet şi munceau pe rupte. Rar era bolnav cineva. Bunicii mei au murit de bătrâneţe, s-au stins încet, conştientizând orice moment al vieţii. Bunicul meu (matern) era pe moarte şi ne-a spus: <<Eu voi muri mâine dimineaţă>>. Avea 83 de ani şi, în dimineaţa următoare, a

murit, după ce a oftat de câteva ori.

Pentru că nu aveam televizor, când era frig şi nu ne puteam juca afară, citeam în casă, lângă sobă. La biblioteca din sat era coadă.

Mergeam dimineaţa şi luam cărţi pe care le înapoiam în aceeaşi zi sau în zilele următoare. Nu numai eu am făcut asta. Era un obicei. Ştiam să ne aşternem gândurile pe hârtie. Corespondenţa se făcea prin scrisori şi toate acele cărţi ne-au ajutat să ne ordonăm şi să ne controlăm mintea şi gândurile. La orele de limba română, compunerile făcute de noi erau un deliciu... nu erau toate geniale, dar erau nesfârşite şi ştiu că râdeam mult împreună cu doamna învăţătoare pe tema fanteziilor din lucrări.

Fratele meu este mai mare decât mine cu şase ani. Primăvara, mai ales toamna, ploua mult şi era tare frig.

Toamna ploua şi câte o săptămână fără oprire şi atunci fratele meu „nenea” - cum îi spuneam, mă trimitea în via din faţa casei după „un castron plin cu struguri cu bobul mare şi parfumat”. Erau atât de buni... Ne plăcea să stăm în pat, înveliţi până la gât, să citim romane (nu erau atunci reviste) şi să mâncăm strugurii aceia atât de dulci şi reci, udaţi fiind din belşug de ploaia nesfârşită. Era un moment special pentru noi: când ploua, se auzea puternic ropotul ploii pe tabla de pe acoperişul casei, noi citeam şi mâncam struguri... şi dacă nu erau struguri, erau eugenii sau spirale!” ... cu toţii, cei care am citit mărturiile de mai sus, în acest „loc de refugiu al pro-

blemelor insolubile” - copilăria, aşa cum o numea Marin Preda, evadând pentru câteva clipe din cotidian, uitând că acum suntem „oameni mari” şi trebuie să ne comportăm ca atare. Persoane diferite, din mai multe colţuri ale ţării, cu vârste şi profesii diferite, unite de un numitor comun - copilăria cu miros de pâine caldă şi gust de ciuperci, struguri dulci şi reci şi nuci verzi; răpăind a ploaie şi foşnind a frunze uscate; cu ape curgătoare, lunci şi cascade ameţitoare; cu păduri fermecate; cu miresme de fân şi flori de câmp; cu pui care pasc, pisici cu cercei şi vaci „bronzate”; cu întuneric plin de lumină şi căldură umană...

Copilăria... Raiul! *** NOTĂ: Materialul a fost realizat pe un eşantion de 15 persoane, dintre care numai şapte au binevoit să dezvolte tema propusă - amintiri din copilărie -, una dintre ele dorind să rămână anonimă. Declaraţiile de mai sus au la bază cinci întrebări/puncte la care in-

IUNIE 2012

13

tervievaţii au trebuit să răspundă: „Cum vă alintau părinţii/bunicii…?”; „Copil fiind, ce doreai să ajungi la maturitate? Ţi s-a împlinit dorinţa?”; „Persoana cea mai importantă din copilăria ta, care ţi-a fost mentor sau exemplu, sau care a avut un rol esenţial în evoluţia ta.”; „Numele cărţii/ personajului de film care ţi-a marcat copilăria.” şi „Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilărie?”.

Pe lângă declaraţiile făcute, oamenii intervievaţi mi-au mulţumit la rândul lor pentru „posibilitatea de a se întoarce pentru câteva clipe în timpul celor mai frumoşi ani”, pentru „...aduceri aminte” şi pentru „provocare”.

Eu mulţumesc tuturor persoanelor care au făcut posibilă realizarea acestui material, oferind cititorilor o incursiune în timp, pe tărâmuri mirifice ale României noastre pitoreşti, în lumea minunată a copilăriei.

Un material realizat de Ana-Maria Marinescu

14

Spania

IUNIE 2012

Spania a cerut ajutor internaţional pentru recapitalizarea băncilor

Spania a obţinut 618 „steaguri albastre” (540 pentru plaje şi 98 pentru porturi sportive) în 2012, menţinându-se în fruntea celor 51 de teritorii din cele 46 de ţări participante din emisfera nordică, şi înregistrând cel mai bun rezultat istoric, după ce a „primit” cu 35 de steaguri mai mult decât cele 608 obţinute anul trecut.

Acest rezultat coincide cu aniversarea a 25 de ani de la crearea acestui premiu medioambiental, turistic şi al calităţii. „Steagul albastru” este o distincţie internaţională care premiază îndeplinirea unor standarde prestabilite, precum accesibilitate, calitatea apelor, informaţia medioambientală pusă la dispoziţia turiştilor şi respectul faţă de legislaţie.

Spania a primit cu 35 mai multe astfel de steaguri ca în 2011 - 29 pentru plaje şi 6 pentru porturi -, graţie creşterii cu 14

steaguri în ­Murcia, cu 13 în Galicia, 12 în ­Andaluzia şi 7 în Canare, şi în ciuda scăderii cu 17 steaguri în Baleare.

Pe kilometri de plajă cu steag albastru Andaluzia continuă să fie lider, cu 116,3 kilometri, urmată de Galicia (95 de kilometri) şi Comunitatea ­Valenciană (87,62 kilometri).

Cu cele 540 de plaje premiate, Spania este lider global, urmată, de departe, de ­Grecia (394), Franţa (358), ­Turcia (335), Portugalia (275), ­Danemarca (253) şi Italia (247). În ceea ce priveşte porturile sportive premiate, ­Spania este abia pe locul 2, dat fiind că Germania, cu 110 porturi premiate, depăşeşte cele 98 ale Spaniei. În continuare, se situează Olanda (88), Franţa (84) şi Italia (62).

Sursa: El Mundo.

Mariano Rajoy, primul ministru al Spaniei, a avertizat, că ţara sa se află într-o situaţie „extrem de dificilă”, anunţă publicaţia financiară „Financial Times”. El a îndemnat Europa să dovedească faptul că uniunea monetară este „ireversibilă” prin înfiinţarea unei uniuni bancare şi introducerea de obligaţiuni comune europene, numite şi eurobonduri.

Cristobal Montoro, ministrul Bugetului Spaniei, şi-a exprimat, la rândul său, îngrijorările, recunoscând că riscul asupra intrării ţării sale în incapacitate de plată face ca „uşa pieţelor financiare să nu fie complet deschisă” pentru guvernul de la Madrid.

Aceste declaraţii au surprins analiştii şi investitorii, mai ales că Spania intenţionează, joi, să vândă obligaţiuni suverane în valoare de 2 miliarde de euro. La nivel naţional, Germania îşi menţine opoziţia faţă de acordarea de asistenţă financiară băncilor spaniole fără ca guvernul de la Madrid să facă o cerere formală în această privinţă.

Cu toate acestea, autorităţile spaniole se opun unui program de asistenţă financiară

de tipul celui acordat Greciei, Portugaliei şi Irlandei, considerând că acesta ar fi „ridicol de scump” datorită dimensiunilor economiei Spaniei, a patra economie din cadrul zonei euro. Totodată, oficialii de la Madrid sunt reticenţi să ceară până şi un program parţial de asistenţă financiară, temânduse de condiţiile care ar putea fi impuse de către FMI şi de instituţiile financiare europene, lucru pe care oficialii germani îl consideră inevitabil.

Montoro a declarat că suma necesară recapitalizării băncilor, estimată la 40 de miliarde de euro, nu este una „astronomică”: „Problema constă în găsirea acestor fonduri”, a adăugat Montoro. „Instituţiile europene trebuie să se implice şi să susţină această recapitalizare”.

Ministrul bugetului a susţinut că este în interesul Europei să ajute Spania. „Nu este o procedură de asistenţă a unei anume ţări ci de promovare a unei uniuni bancare pentru a crea un sistem financiar european cu aceleaşi garanţii pentru toţi membrii”, a argumentat acesta. În prezent, planurile pentru crearea unei uniuni bancare, parte a unui proiect „ultim”

Regele Juan Carlos al ­Spaniei, aflat în vizită în Chile, a făcut marţi, apel la „solidaritate” din partea Uniunii Europene pentru salvarea „proiectului european”, pentru care este nevoie de „austeritate şi disciplină”, dar şi de soluţii politice şi dezvoltare. „Europa are nevoie de austeritate şi disciplină, dar austeritatea nu este suficientă pentru a salva Europa”, a declarat monarhul într-un discurs rostit la palatul Moneda, invitat de preşedintele Chile, ­Sebastian Pinera. „Solidaritatea este de asemenea necesară pentru reducerea obligaţiilor financiare care apasă în prezent asupra unora dintre state”, a dezvăluit acesta. „Fără solidaritate este posibil ca proiectul european să supravieţuiască, dar ceea ce nu va supravieţui, va fi proiectul politic european”, a adăugat Juan Carlos.

În ceea ce priveşte situaţia Spaniei, Juan Carlos şi-a exprimat optimismul şi a dat asigurări că în urma rectificărilor bugetare „fără precedent”, şi a reformelor „de mare anvergură” ale Guvernului, ţara a început să recupereze „competitivitatea pierdută”.

Situaţia „a început să se îmbunătăţească”, afirmă monarhul.

Potrivit suveranului ­Spaniei, investitorii au plecat din ­Uniunea Europeană pentru că „se îndoiesc de dorinţa noastră de a rămâne împreună, de a apăra moneda comună”. Din acest motiv, în opinia sa, „dacă problema este politică, şi soluţia trebuie să fie politică”.

După Brazilia, regele Juan Carlos a ajuns în Chile, unde va participa miercuri la Summitul prezidenţial al Alianţei Pacificului, care se va desfăşura la Cerro Paranal, la circa 1.200 de kilometri nord de Santiago. Preşedintele

de integrare, conceput de Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, şi care vor fi prezentate la summitul UE de luna viitoare, sunt pe termen lung şi nu au ca scop explicit rezolvarea problemelor Spaniei.

Guvernul de la Madrid a obţinut din partea Comisiei

­ uropene şi a Franţei susţineE re în vederea unei injecţii de lichidităţi în sistemul bancar spaniol din partea fondului de urgenţă al Uniunii ­Europene, ESM, în valoare de 500 de miliarde de euro. Însă, în prezent, nici fondul temporar (EFSF) şi nici ESM nu sunt în poziţie de a lua aceste măsuri.

chilian, Sebastian Pinera, al Mexicului, Felipe Calderon, al Peru, Ollanta Humala, şi al Columbiei, Juan Manuel Santos, vor participa la acest summit.

Preşedintele statului Costa

Rica, Laura Chinchilla, şi adjunctul ministrului de Externe al statului Panama, Francisco Alvarez, vor fi la rândul lor prezenţi la eveniment în calitate de observatori.

Sursa: El Mundo.

En español

Color y emoción en el CEPI de Coslada

IUNIE 2012

15

PROGRAMACIÓN MES DE ­JUNIO / 2012 CENTRO HISPANO RUMANO DE COSLADA FECHA

HORA

ACTIVIDADES PUNTUALES

17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Herramientas para tu integración” “Five O’Clock”: Puesta en escena de la obra de teatro del escritor Ion Luca 02/06/2012 16:00 Caragiale, realizada por los niños del Centro, con motivo de la celebración del Día del Niño y del centenario de la muerte del escritor rumano.

“Consejos y habilidades para acceder al mercado laboral”: Taller de 07/06/2012 17:00 – 18:00 empleo.

09/06/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Derechos y deberes. Marco Constitucional”.

“Recuerdos de mi infancia”: Taller infantil de relato corto, con motivo de la 13/06/2012 17:00 – 19:00 celebración del Día del Niño.

14/06/2012 17:00 – 18:00 “Cómo crear tu propia empresa”: Taller de empleo.

Consultar Hasta el “Mujeres inmigrantes con el arte: La naturaleza” - Exposición de pintura de horario del 15/06/2012 Alina Burlacu.

Centro 16/06/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Herramientas para el acceso al empleo”.

18/06/2012 18:00 – 19:00 Taller de relajación: Taller psicosocial.

Exposición colectiva del grupo de pintura del Centro, dirigida por el pintor 20/06/2012 19:00 Juan del Pozo.

21/06/2012 17:00 – 18:00 “Encuentra trabajo en la red”: Taller de empleo.

22/06/2012 17:00 “Las vacaciones de mis sueños”: Taller infantil lúdico-educativo.

23/06/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Normativa española de extranjería.”

“Acciones de sensibilización en valores interculturales”: 4ª sesión. (Para 25/06/2012 18:00 – 19:00 niños de primaria). “¡Conoce los recursos de formación existentes en la Comunidad de 25/06/2012 18:00 ­Madrid!”: Taller de empleo.

“Manos creativas”: Exposición de las manualidades realizadas por las 26/06/2012 17:00 usuarias del Centro, en la actividad “Encuentro de Mujeres” durante el curso 2011-2012.

Presentación del libro bilingüe de cuentos rumanos infantiles: “Greuceanu”, “Praslea el valiente y las manzanas de oro” y “Juventud sin 26/06/2012 17:30 vejez y la vida sin muerte”. “¡Hemos aprobado!”: Fiesta de fin de curso y entrega de diplomas a los 27/06/2012 18:00 alumnos de los cursos del Centro, así como de los diplomas LETRA. Con una actuación de sevillanas por las alumnas del curso de baile del CEPI. “Inquilinos/Propietarios: Novedades sobre el alquiler de viviendas”: Charla 28/06/2012 16:00 – 18:00 jurídica.

29/06/2012 17:00 “Let’s Dance!”: Concurso infantil de baile.

30/06/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Herramientas para tu integración”.

“Caragiale, siempre actual”: Proyección de una película rumana subtitulada, Pendiente Pendiente por con motivo del centenario de la muerte del escritor rumano Ion Luca Caragiale. por confirmar confirmar En colaboración con el Instituto Cultural Rumano de Madrid.

Pendiente Pendiente por “Cómo superar el estrés en tiempos de crisis”: Taller de habilidades psicosopor confirmar confirmar ciales.

02/06/2012

La artista rumana Alina Burlacu presentó la exposición “ La Naturaleza” El Centro Hispano-Rumano de Coslada, gestionado por la Fundación Iberoamérica Europa, inauguró el pasado miércoles 23 de mayo, la exposición de pintura “La Naturaleza”, a cargo de la

autora Alina Burlacu. En el acto contamos con la presencia de nuestro profesor de pintura Juan del Pozo, quien explicó a los presentes detalles sobre la técnica empleada por la artista. La muestra, que contiene oleos y acrílicos sobre lienzos, la mayoría representando pai-

sajes y flores, permanecerá abierta al público hasta el 15 de junio.

Gracias al “Proyecto de Atención Social Integral a la Mujer Inmigrante” en cuyo marco realizamos esta actividad, damos una oportunidad a todas aquellas mujeres que quieren expresarse a través del arte, compartiendo con los demás sus ideas creativas, cumpliendo con uno de los objetivos de este proyecto, que es promover la igualdad de oportunidades. Es el caso de Alina Burlacu, artista rumana que expone en el Centro Hispano Rumano de C oslada, dando a conocer ­ su obra realizada durante casi dos años de estancia en España.

Nota: Todas las actividades son gratuitas.

Program: Horario de atención al público:

De lunes a sábado, de 10:00 a 21:00 horas.

DÍAS

HORARIOS

De lunes a viernes De lunes a jueves Martes y miércoles Lunes y jueves Lunes y miércoles Martes Miércoles Martes Miércoles Martes Jueves Martes Martes Jueves Martes y jueves Viernes Lunes y miércoles Jueves Sábado Miércoles Viernes Martes

10:00 – 14:00; 15:00 – 19:00 10:00 - 15:00 15:00 - 20:00 18:00 – 20:00 12:00 – 13:00 18:00 – 19:00 13:00 – 14:00 19:00 – 20:00 14:00 – 15:00 12:00 – 14:00 18:00 – 19:00 19:00 – 20:00 11:00 – 12:00 11:00 – 12:00 17:00 – 19:00 11:00 – 13:00 17:00 – 18:30 17:00 – 19:00 18:00 – 19:00 10:30 – 11:30 17:00 – 19:00 10:30 – 11:30 11:30 – 12:30 12:30 – 13:30

Martes Jueves Lunes y miércoles Viernes Todas las tardes Sábados Lunes a sábados Lunes a sábados

16:30 -18:00

ACTIVIDADES PERMANENTES Orientación laboral individual (por orden de llegada) Atención jurídica individual (por orden de llegada) Atención psicológica individual (con cita previa) Curso de informática (nivel inicial I) Curso de informática (nivel inicial II) Curso de informática (nivel medio I) Curso de informática (nivel medio II) Curso de Internet Curso de Rumano (nivel inicial) Curso de Español I (nivel inicial) Curso de Español I (nivel medio) Rumano avanzado (Conversación) Inglés para principiantes “Parlez-Vous Français?”: Curso de francés nivel básico.

Curso de pintura para adultos Curso de escultura Curso de sevillanas Encuentro de Mujeres Pilates (Ejercicios físicos con el método Pilates).

Cesión de espacio.

Apoyo Escolar (Supervisión para la realización de deberes escolares y repaso) “Los cuentos de mi infancia”: Taller infantil de cuentacuentos.

Taller infantil de folklore rumano Tardes de cine

17:00 – 19:00 18:00 – 20:00 17:30 – 19:00 Consultar horario Acceso a Internet del centro Consultar horario Acceso a la Biblioteca del centro

16

Opinii

IUNIE 2012

Ca să ieşi din criză trebuie să produci

Cristian Ioanoviciu Guitars - Barcelona Este hilar să asişti la o dezbatere despre ce trebuie să facă ţările din Vest ca să nu ajungă în situaţia de a avea doar doi salariaţi la un pensionar în 2030 faţă de un raport de patru la unu în prezent - adică un scenariu dezastruos în opinia experţilor, când în România sunt deja mai mulţi pensionari decât salariaţi. „Guvernele nu realizează încă ce povară viitoare vor fi generaţiile vârstnice. În ­Franţa prognozele făcute în 2000 despre proporţia populaţiei de peste 65 de ani în totalul populaţiei în 2040 au

fost deja îndeplinite”, a spus Adelina Comas - Herrera, profesor la London School of Economics, în cadrul unei dezbateri organizate de compania franceză de asigurări AXA săptămâna trecută.

La suprafaţă, subiectele cele mai fierbinţi din Europa sunt criza euro, criza datoriilor suverane, criza Greciei. Dar în adâncime, problema este simplă: pierderea de competitivitate - de aici şi numărul prea mic de salariaţi, de aici povara fiscală din ce în ce mai mare.

Nu deficitele bugetare sunt sursa reală a dificultăţilor, ci deficitele comerciale: pur şi simplu nu mai ştii/nu mai poţi să exporţi pe măsura a ceea ce vrei/te-ai învăţat să consumi.

Când pierzi piaţa şi mai ai cui să vinzi, întoarcerea firmelor, a băncilor sau a indivizilor către stat, deci umflarea deficitelor publice

şi apoi a datoriilor publice, nu este decât o amortizare a căderii. Într-un fel, România este imaginea a ceea ce poate deveni Europa în următorii 20 de ani dacă procesul de dezindustrializare va continua în favoarea Asiei.

Ca o apă care sapă, sapă pe dedesubt până clatină şi surpă stânca, Asia vine şi subminează tot: state, multinaţionale, pieţe. Importurile din China au crescut de zece ori în România în ultimii zece ani, până la 2,5 miliarde de euro, şi provoacă 2 miliarde de euro deficit comercial anual. Importurile UE din China au fost de 292 mld. euro anul trecut, de cinci ori mai mari decât în 2000 şi provoacă 156 miliarde de euro deficit comercial anual. Încet - încet apar şi explicaţii pentru care periferia Europei - Grecia, Portugalia, Irlanda - crapă. Motorul

extinderii UE, adică firmele multinaţionale, nu mai au ca şi cap-compas UE, ci alte teritorii. Asia, America Latină - acestea sunt high-growth market (pieţe cu creştere înaltă) acum. Spre exemplu, pentru Henri de Castries, şeful AXA, companie cu venituri de 86 miliarde de euro în 2011, din care 80% din afara Franţei, drumul pe care merge Europa este pierzător. Injecţiile monetare ale ­Băncii Centrale Europene aduc stagnare pentru că dobânzile mici nu impulsionează investiţiile pe termen lung, iar oamenii talentaţi sunt alungaţi de taxele prea mari.

De la vârf vin şi trimiteri în istorie. Nu este obligatoriu ca Europa să rămână bogată.

Argentina era ţara cu cel mai mare PIB per capita în 1945, dar a fost adusă la ruină de liderii politici. De pe margine, istoricii, intelectualii, cronicarii spun că niciodată Grecia nu va fi lăsată să cadă. Multinaţionalele îşi iau măsuri de prevedere până la detaliu între timp. Nimic nu este exclus.

Din ce se vede, România

În economie ce pierd unii, câştigă alţii

Irina Georgescu Şova - Bucureşti Zilele trecute am avut o conversaţie foarte interesantă cu unul dintre colegi şi mă întreba unde să investeşti, în ce produs de economisire şi în ce monedă, astfel încât trecerea anilor şi evenimentele care apar să nu îţi înghită banii pe care i-ai pus de o parte? În 1966, părinţii lui au făcut prima depunere la CEC. În 1977, soldul carnetului de economii de la CEC indica 10.000-11.000 de lei. De atunci, părinţii nu au mai efectuat vreo depunere, dar nici nu au scos vreun ban.

Ce se aduna era doar din dobândă. La vremea respectivă, în 1977, 10.000 de lei însemnau cam 1.000 de dolari. Sau 10 luni de salariu. O Dacie era cam 70.000 de lei (7.000 de dolari), iar o casă/ apartament era cam 50.00070.000 de lei (5.000-7.000 de dolari). În 1994, deci peste 17 ani şi la patru ani după Revoluţie, în soldul contului de economii de la CEC se adunaseră 21.774 de lei. Adică 5 dolari

şi ceva. În 2005, când a venit denominarea în care s-au şters patru zerouri din coada leului, în soldul libretului de economii se adunaseră 33.163 de lei, adică 3,3 în lei noi, adică 1 dolar.

Iar întrebarea colegului meu este simplă: Cine îmi dă mie banii? Banii din 1977, nu cei de acum.

Cei cărora li s-au naţionalizat casele în 1947 au primit despăgubire. Cei care au avut bani pentru Dacie la CEC au mai primit şi ei ceva, dar cei care au avut încredere în sistemul naţional de economisire, în moneda naţională ce primesc? Cine să îi facă lui dreptate, că şi-a pierdut banii, de fapt valoarea banilor în 35 de ani? Iliescu, Constantinescu, ­B ăsescu, Isărescu sau toţi premierii şi miniştri de finanţe care au condus România? Sub cei 22 de ani de domnie a lor s-au devalorizat banii. Cum să facă ei dreptate? Asta ar însemna să se acuze pe ei, privind modul cum au administrat ţara, resursele şi economiile oamenilor.

Părinţii lui au economisit de bună credinţă şi în 1977 au pus de o parte echivalentul a 1.000 de dolari, a zece luni de muncă, a 20% dintro casă, de fapt avansul. El a moştenit libretul şi s-a trezit că are 1 dolar sau trei cafele

la dozator.

Cum să înţelegi că între timp am avut inflaţie de trei cifre, iar dobânda bancară la economii nu a putut să ţină pasul cu ea, am avut devalorizarea monedei naţionale de nu ştiu câte ori în raport cu dolarul, între timp a mai crescut şi preţul la case. Numai preţul la maşină a rămas pe loc.

Cum te poţi apăra în decenii, cât ţine viaţa unui om, de tot ce se întâmplă în jurul tău, care afectează valoarea banilor? Bancherii se plâng că nu pot da credite în ­România pe termen lung în moneda naţională, pentru că nu au resurse pe termen lung, adică deponenţii nu îşi pun banii pe 20 de ani, ci îşi ţin economiile pe cel mult un an. Şi cine e de vină că oamenii nu mai au încredere în ceea ce se cheamă economii pe termen lung? Părinţii colegului meu şi chiar el au avut încredere în conceptul de economisire, de fapt de moştenire pe termen lung şi au pierdut. De la 1.000 de dolari au ajuns la 1 dolar, în bani reali. Şi ca ei sunt mulţi alţii cărora li s-a întâmplat la fel. De foarte multe ori ne întrebăm unii pe alţii unde este mai bine să îţi ţii economiile, adică partea din salariu pe care ai putea să o pui de o parte. Să avem încredere în leu, aşa cum spunea Banca

Naţională între 2003 şi 2008, până a venit criza? În dolari? În euro? În aur? În franci elveţieni? Mai este valabilă noţiunea de economisire pe termen lung, în condiţiile fluctuaţilor valutare de monede? Sau, de fapt, trebuie să îţi evaluezi an de an situaţia economiilor şi să dai cu banul, în ce monedă mergi mai departe? Dacă am fi investit în dolari în ultimul deceniu, ai fi pierdut comparativ cu plasamentele în leu sau euro.

Dolarul a crescut comparativ cu leul cu numai 12% între 2002 şi 2012. Iar dacă ne uităm puţin la ce s-a întâmplat acum 4-5 ani, când dolarul a scăzut la 2,2 lei faţă de 3,6 acum, toţi cei care au avut încredere în moneda verde ar fi pierdut.

Dacă am fi mers pe euro, între 2004 şi 2012, am fi câştigat din aprecierea monedei europene comparativ cu leul 10%. Dacă aveam norocul să ne plasăm leii în 2002, când euro era cotat la 2,8 lei, am fi câştigat până acum 60%.

Pe de altă parte, dacă am fi ţinut leii în bancă, cu dobânzile acumulate într-un deceniu, am fi câştigat în lei cam 160%. Dacă excludem deprecierea leu-euro de 60%, plus dobânda la euro, am fi avut un câştig de 40%.

Aceste calcule sunt postfactum. Nu ştiu dacă în 2002

trebuie să-şi construiască un parcurs propriu dacă vrea să iasă din ratele marginale de 1-2% creştere economică pe an în următoarea decadă. „Sânge” nu mai vine de la Vest. S-a terminat. De acum teritoriile de la margine sunt folosite mai mult pentru a extrage ce se mai poate extrage - vezi profiturile din petrol. Şi încă invers, Occidentul poate învăţa din ceea ce a experimentat România în ultimii 30 de ani în care puţine au fost momentele de stabilitate economică: investiţii fără sens care au stors economia de puteri, devalorizare, dezindustrializare.

Nu diferă mult de Casa ­Poporului stadioanele care stau acum goale în ­Grecia (care le-a făcut pentru ­Olimpiadă) sau de cele din Portugalia (pentru Campionatul European de Fotbal). Şi nici complexul arhitectural de miliarde de euro sub semnătura lui ­Santiago ­Calatrava din Valencia, ­pania, de exemplu. În cazul României a însemnat epuizarea economiei pentru o

întreprindere faraonică, în cazul grecilor, portughezilor sau spaniolilor au fost miliarde de euro adăugate la datoria publică şi care s-au întors de multe ori în braţele companiilor germane. Ca să ieşi din criză trebuie să produci - ce să produci când tu ai investit în ciment şi fierbeton?

Dacă Grecia iese mâine din zona euro şi are loc o devalorizare de 75%, aşa cum este prevăzut într-un scenariu extrem, salariul minim de 870 de euro pe lună va ajunge la 210 euro, aproape de ­România, calculează ­Vasilis Georgas, un jurnalist grec prezent şi el la dezbateri. Singura deosebire este că muncitorul român a mai avut un spaţiu de respiraţie în satul unde s-a întors şi a trăit din ceea ce a semănat după 1990. Jumătate dintre cei 10 milioane de greci trăiesc deja în Atena. Vor mai şti cum să-şi îngrijească livada de portocali şi să trăiască cu lunile sub cerul liber, aşa cum o făceau părinţii şi bunicii lor, se întreabă Georgas?

puteai să îi spui cuiva să scoată toţi banii pe care îi ţinea în valută şi să îi bage în lei, că va câştiga mai mult.

Sau îşi va conserva valoarea banilor mai bine. Aşa cum se mişcă lumea acum, unde toate ţările încearcă să iasă din menghina datoriilor şi din recesiune, economisirea pe termen lung într-o singură monedă este un pariu extrem de riscant. Nu ştii ce îţi vor aduce evenimentele şi care ţări se vor confrunta cu devalorizări sau cu aprecieri atât a monedelor, cât şi a activelor. În 1977, un apartament era 5.000-7.000 $, aproape de anii ‚90 probabil că urcase la 8.000-10.000 de dolari, după Revoluţie coborâse din nou spre 5.000-7.000 $, nivel unde a stat aproape un deceniu. După 2000, acelaşi apartament urcase la 50.00070.000 $, pentru ca acum să coboare spre 30.000-40.000 $. E investiţia într-un apartament mai bună decât într-un depozit bancar? Ce laşi moştenire copiiilor? Un libret de economii în moneda naţională, cumperi acum dolari şi îi ţii la saltea că s-ar putea ca euro să nu mai existe? Cumperi aur sau franci elveţieni?

Cumperi tacâmuri şi covoare aşa cum făceau părinţii noştri ca să ne lase moştenire ceva util, care nu risca să se deprecieze?

Având în vedere istoria ultimelor patru decenii cât şi evenimentele actuale din jurul nostru atât cele economice, cât şi cele politice şi sociale, Conceptul de eco-

nomisire pe termen lung, într-un singur coş, nu mai există. Împărţiţi-vă economiile în două, trei sau chiar patru monede, nu investiţi numai într-un singur activ şi uitaţi-vă ce se întâmplă în jurul vostru!

Nici statul, nici bancherii nu vor avea grijă de păstrarea în timp a valorii banilor voştri. Pentru că nici ei nu ştiu şi, de aceea, se uită mai degrabă pe termen scurt decât pe termen lung. Iar criza a arătat acest lucru. Un preşedinte stă patru sau opt ani şi sigur nu se gândeşte zi de zi la cei care economisesc, iar premier sau un ministru de finanţe stă mult mai puţin. Şi nici Mugur Isărescu, care stă de 22 de ani în fruntea Băncii ­Naţionale nu a putut să oprească devalorizarea în timp a monedei naţionale, în special după 1990. Şi totuşi, până la urmă, cine îl despăgubeşte pe colegul meu, ai cărui părinţi au economisit an de an, au lăsat dobânda acolo, cu credinţa că îi vor lăsa ceva moştenire fiului lor? De la 1.000 de dolari să ajungi la un dolar după 35 de ani este cumplit. Iar cei 999 de dolari care lipsesc din valoarea banilor nu înseamnă altceva decât preţul plătit, de cei mai mulţi pentru cele trei decenii pierdute din punct de vedere economic.

Ultimul deceniu al perioadei ­Ceauşescu plus cele două decenii de după Revoluţie.

Dar gândiţi-vă că în economie ce pierd unii, câştigă alţii. ***

Avocatul răspunde Dreptul la rezidenţă, dreptul la asistenţă ­s anitară şi dreptul la un contract de muncă pe teritoriul Spaniei, a cetăţenilor români

Marius Vili Sârbu - Avocat/­Spania

Cifrele statistice indică o creştere a populaţiei româneşti pe teritoriul Spaniei în ultimii 2 ani, ajungându-se oficial la un număr de 920.000 români în data de 31 decembrie 2011.

Aşadar, cu aproape un milion de cetăţeni români care trăiesc în Spania, suntem una dintre cele mai importante categorii de imigranţi din această ţară, motiv pentru care din punct de vedere juridic aduce consecinţe, din păcate, nu dintre cele mai fericite. Principalele drepturi ale unui cetăţean român ajuns în Spania sau care are deja mai mulţi ani de şedere în această ţară sunt: • dreptul la rezidenţă, • dreptul de-a opta pentru un loc de muncă în condiţii de egalitate cu restul populaţiei, • dreptul la asistenţă sanitară, • dreptul de a vota la alegerile municipale spaniole, • dreptul de a fi aleşi pe listele municipale ca şi consilieri locali, • dreptul de a participa la vot pentru alegerile locale şi generale din România în secţii specializate, dreptul la învăţământul de stat spaniol al copiilor români, • dreptul la burse şcolare şi studenţeşti, • dreptul la asistenţă juridică gratuită (pentru cei fără venituri suficiente), • dreptul de a manifesta public, • dreptul de a înfiinţa asociaţii şi fundaţii etc.

Să nu uităm însă că avem şi o serie de obligaţii care ţin strict de relaţia cetăţeanului român cu statul spaniol: • obligaţia de a declara în mod legal toate veniturile obţinute, • obligaţia de a respecta legislaţia spaniolă,

• obligaţia de a solicita rezidenţă după cele 3 luni de şedere continuă pe teritoriul spaniol, • obligaţia de preschimbare a certificatelor de rezidenţă, • obligaţia de a avea întotdeauna documente de identitate româneşti valabile, obligaţia de a plăti toate taxele şi impozitele legal stabilite către organismele spaniole. În mod normal trebuie să existe întotdeauna un echilibru între drepturi şi obligaţii pentru a nu fi provocată în special marginalizarea socială - stare de ilegalitate, imposibilitatea de a accede la servicii sanitare, educaţie, posibilitatea de a lucra de o manieră legală ceea ce conferă drepturile de asigurări sociale (pensii, şomaj, ajutoare sociale). Când acest echilibru este fragil, segmentul de populaţie român devine sensibil şi expus riscurilor de excluziune socială: De exemplu fără rezidenţă cetăţeanul român nu poate fi contractat de către o firmă, nu poate încheia un contract de închiriere, nu poate achiziţiona bunuri mobile sau imobile, nu poate rămâne de o formă legală pe teritoriu spaniol mai mult de 3 luni, nu-şi poate înfiinţa o firmă sau o afacere personală.

Dreptul la rezidenţă Aderarea României la UE aprobată încă din anul 2004 şi pusă în aplicare de la 1 ianuarie 2007 a adus o serie de beneficii românilor aflaţi în afara graniţelor României.

S-a pus capăt astfel stării de ilegalitate a multora dintre concetăţenii noştrii, putând în acest fel să-şi construiască o viaţă împreună cu familiile lor acolo unde au decis să locuiască în Spania, Italia, Franţa, Germania etc. În Spania, rezidenţa a fost reglementată prin Decretul ­Regal 240/2007 care a recunoscut dreptul cetăţenilor români de a-şi solicita şi obţine rezidenţa (şederea legală) în acest stat de o manieră

indiscriminatorie. În sensul că ­Europa devenise pentru români un singur stat. Deşi iniţial dreptul la muncă a fost limitat printr-o moratorie în vigoare până la 1 ianuarie 2009, mii de cetăţeni români au ieşit din zona gri a ilegalităţii declarându-se rezidenţi legali. În 24 aprilie 2012, în baza politicilor economice şi de străini ale Guvernului ­Spaniei s-a decis modificarea art. 7 din Decretul Regal menţionat limitându-se accesul la rezidenţă doar la românii care îndeplinesc anumite criterii şi anume: • deţin un loc de muncă sau au suficienţe venituri lunare (peste 640 de euro) pentru a se întreţine. Este de ştiut că situaţia economica a Spaniei cu un 24% de şomaj (peste 5 milioane de cetăţeni) este şi va fi complicată atât pentru spanioli cât şi pentru români Ideea acestei măsuri este limitare a accesului la şedere legală a imigranţilor români va conduce la accesul cetăţenilor spanioli pe piaţa muncii, neavând în acest sens nici un contracandidat.

Astfel, în conformitate cu noul art. 7 din Decretul Regal 240/2007 au dreptul la rezidenţă în Spania cei care: a) sunt angajaţi sau lucrează pe cont propriu (ca autonomi) în Spania, b) dispun, pentru ei şi membrii familiei, de venituri suficiente pentru a nu recurge la ajutoarele oferite de asistenţa socială spaniolă pe timpul perioadei lor de şedere, precum şi de asigurare sanitară care să prevină riscurile de îmbolnăvire în Spania, c) sunt înscrişi într-un centru public sau privat, acreditat sau finanţat de către autorităţile educaţionale competente conform legislaţiei în vigoare, cu scopul principal de a studia, inclusiv cursuri de formare profesională; dispun de asigurare de boală care acoperă toate riscurile în Spania şi garantează autoritaţii na-

ţionale competente, printr-o declaraţie sau prin orice alt mijloc echivalent, la alegere, că dispun de venituri suficiente pentru ei şi membrii familiilor lor, aşa încât să nu trebuiască să recurgă la ajutorul oferit de asistenţa socială a statului spaniol pe tot timpul şederii lor, d) sunt membri ai familiei ce însoţesc un cetăţean al ­Uniunii Europene sau dintr-un alt stat european parte al Acordului privind Spaţiul Economic European , sau vin pentru a se reuni cu acesta, şi îndeplinesc condiţiile menţionate la literele a), b), sau c).

2. Dreptul de şedere prevăzut la alineatul 1 se extinde asupra membrilor familiei care nu provin dintr-un stat membru când însoţesc un cetăţean al Uniunii Europene sau al unui alt stat parte a ­Acordului privind Spaţiul Economic ­European, sau i se alăturează pe teritoriul spaniol, atâta vreme cât respectivul cetăţean îndeplineşte condiţiile menţionate la literele a), b) sau c) ale alineatului 1.

3. Conform celor menţionate la punctul A), alineatul 1, un cetăţean al Uniunii Europene sau membru al unui stat parte a Acordului asupra Spaţiului Economic European care nu mai este angajat sau nu mai lucrează ca autonom îşi va menţine drepturile ca lucrător sau autonom în următoarele cazuri: a) Dacă suferă de incapacitate temporară de muncă generată de boală sau accident; b) Dacă, intrând în şomaj involuntar dovedit şi înregistrat în mod corespunzător, în urma unui contract de muncă pe o durată de mai mult de un an, s-a înscris la serviciul competent pentru ocuparea forţei de muncă în scopul de a găsi din nou un loc de muncă; c) Dacă, intrând în şomaj involuntar dovedit şi înregistrat în mod corespunzător, în urma încheierii unui contract de muncă pe o durată de mai puţin de un an, sau intrând în şomaj involuntar pe timpul

IUNIE 2012

17

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid, este un cabinet profesional românesc fondat în anul 2009 de Marius Vili Sârbu, avocat titular al cabinetului, colegiat în Ilustre Colegio de Abogados de Madrid cu nr. 90513.

Membru al Council of Bars and Law Societies of ­Europe, Cabinetul de avocatură în baza autorizaţiei Consiliului ­General de Avocatură Spaniol, are dreptul de a reprezenta cetăţeni ai Uniunii Europene pe întreg teritoriul statelor membre UE, inclusiv România, prin asociaţii cabinetului sau birourile de avocatură asociate.

Site-ul Cabinetul de avocatură exclusiv cetăţenilor români este: www.e-avocat.es

Date de contact: Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid www.sarbu-abogados.eu Calle de Los Hermanos Machado nr. 3 Bis - 28017 Madrid Telefon: 913 775 246, 697 355 235 E-mail: sarbu-abogados@icam.es

Notă: Materialele publicate la pagina Avocatul răspunde, sunt rezultatul studiului de specialitate efectuat în exclusivitate pentru Occidentul ­Românesc şi nu pot fi reproduse. primelor douăsprezece luni, s-a înscris la serviciul competent pentru ocuparea forţei de muncă în scopul de a găsi din nou un loc de muncă; în acest caz, drepturile derivate din condiţia sa de angajat se vor menţine pe o perioadă ce nu poate fi inferioară a şase luni. d) Dacă urmează cursuri de pregătire profesională. Cu excepţia cazului în care este în şomaj involuntar, menţinerea drepturilor derivate din condiţia de angajat presupune că pregătirea profesională să fie relaţionată cu postul de muncă ocupat anterior.

4. În ciuda dispoziţiilor din paragraful d) alineatul 1 şi alineatul 2, numai soţul sau persoana menţionată la punctul b) din articolul 2 şi copiii aflaţi în întreţinere au drept de şedere în calitate de membri ai familiei unui cetăţean al Uniunii sau al unui alt stat european parte a Acordului privind Spaţiul Economic European, care îndeplineşte condiţiile prevazute la litera c) din punctul 1 de mai sus.

5. Cetăţenii care provin dintr-un stat membru al ­Uniunii ­Europene sau din alt Stat parte a Acordului asupra ­Spaţiului Economic European vor fi obligaţi să solicite, personal, la biroul ce se ocupă de cetăţenii străini situat în regiunea în care vor să se stabileas-

că sau să ramână pentru un timp, înscrierea în ­Registrul Central al ­Cetăţenilor ­Străini.

Cererea trebuie să fie depusă în termen de trei luni de la data de intrare în Spania, şi se va emite imediat un certificat de înregistrare în care se menţionează numele, naţionalitatea şi adresa persoanei respective, numărul cărţii de identitate ca străin şi data de înregistrare.

6. Împreună cu formularul de cerere, solicitantul va trebui să prezinte şi paşaportul sau cartea de identitate naţională în vigoare, precum şi actele care să dovedească îndeplinirea celor menţionate în acest articol de lege. În cazul în care paşaportul sau cartea naţională de identitate au expirat, solicitantul trebuie să furnizeze copii ale acestora însoţite de cererea de renovare.

7. În ceea ce priveşte veniturile suficiente, nu se poate stabili o sumă fixă, ci va trebui să se ia în considerare situaţia personală a cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Parte sau dintr-un alt stat european parte a Acordului privind Spaţiul economic european. În orice caz, această sumă nu trebuie să depăşească nivelul de venituri pentru care se acordă asistenţă social spaniolă sau cuantumul pensiei minime de Securitate Socială.

18

Costa Blanca

IUNIE 2012

2012 – mai stau puţin şi-mi trece

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa - Costa Blanca

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la profeţiile care circulă pe seama anului 2012, mai că simt un imbold să-mi iau călcâiele la spinare şi să fac un sprint până dincolo de el, cât mai departe, spre viitorul cincinal, dacă se poate.

Sunt de acord cu prezicătorii de grozăvii, doar e evident pentru toată lumea că „trăim în miezul unui ev aprins“. De când suntem, n-am făcut altceva; mereu omenirea a fost pe muchie de cuţit. Dar azi problema se pune mai în profunzime. Avem dificultăţi cu gradul de comparaţie, pentru că mulţi nu doar cred, ci sunt chiar siguri şi pot dovedi că am depăşit schema clasică şi că intrăm la superlativul absolut: ne sună la toţi ceasul.

Deodată. Cândva, undeva, în decembrie, anul curent.

Pentru cine nu e la curent, enumăr aici doar câteva din constatările îngrijorătoare, care ne bombardează din toate părţile.

Climatologii constată alarmaţi că zăpezile veşnice de la poli se topesc cu o viteză neaşteptat de mare, mult superioară celei preconizate până acum. Oamenii de ştiină susţin de comun acord că ne-am întins mai mult decât ne era plapuma şi că, în stadiul de faţă, consumăm mai mult decât producem. Suntem un fel de planetofagi şi în curând ne vom „mânca” pâmântul de sub picioare. Fizicienii afirmă că Polii planetei sunt pe cale să se inverseze, Nordul devenind Sud şi viceversa.

Geneticienii se pregătesc să dezlege misterul celor douăsprezece secvenţe ale ADNului uman, din care doar două au fost active până acum. În

consecinţă, se preconizează un salt evolutiv al speciei, care ne va ascuţi simţurile într-atât încât vom putea comunica pe căi telepatice, în mai multe „lumi” deodată. Sistemul informatic se globalizează, devenind un colosal creier unic, iar noi ne întrebăm deja cum va fi când ni se vor deschide mai mult decât banalele trei dimensiuni cu care ne-am familiarizat de-atâta amar de vreme.

Tot cu privire la sensibilitatea suprasenzoială, dar cu bătaie mai lungă e constatarea fizicienilor şi astronomilor: se observă o intensificare a activităţii solare, lucru care, după unii, s-ar putea solda cu apariţia unui nimb vizibil în jurul nostru, ca-n icoanele care-i reprezintă pe sfinţi. Această aură ar face o surprinzătoare punte de legătură între aspectele concrete, ştiinţifice din viaţa noastră şi cele spirituale, legate de credinţă, transcedental, viaţă de apoi.

Profeţii religioşi nu se lasă nici ei mai prejos şi ne îndeamnă la căinţă cât mai din vreme, căci s-ar putea ca judecata de apoi să ne prindă nepregătiţi. Nivelul apelor creşte, capitalismul, ca sistem economic, se dovedeşte neadecvat, comunismul la fel; oamenii se revoltă, iar calendarul maya ne prezice acel temut sfârşit, care pe de altă parte ar putea fi şansa unui nou început.

Poţi să-i contrazici? Nu poţi. Şi parcă nici nu eşti sigur că vrei. La o adică, schimbarea o vrem, dar numai pe ici colo, ştiţi Dumneavoastră... Întrebarea e cum distingem dacă de data aceasta e mai grav decât prin ocaziile precedente, decât în Antichitate, în negurosul Ev Mediu sau pe vremea celui de-al doilea Război Mondial?

Ursitoare, pieze rele, dar şi cele bune, cercetători şi sacerdoţi, politicieni, astronomi, fizicieni şi geneticieni, meteorologi, Nostradamus şi mayaşi, aşadar toţi cei care de obicei se întreceau în a se contrazice, par a fi picat la învoială, proclamânduse subit de aceeaşi părere: anul 2012 va aduce Marea Cotitură. Încotro? Nimeni nu ştie exact.

Important e numai că mergem într-acolo. Toţi, vrem nu vrem.

Mai bine zis merg cei care merită, pregătiţi spiritual şi sufleteşte.

Dar cine decide dacă eşti sau nu pregătit, apt de „promovare”?

Iată punctul la care din nou opiniile sunt divergente, după cum era de aşteptat. Căci despre aşteptat e vorba, fiind acesta singurul lucru pe care îl putem face. De dorit ar fi să nu încremenim imobili, ci într-o elastică relaxare, cumva vigilenţi, dar fără panică, ca să nu creăm buluceală la bordul scumpei noastre Terra. Deşi, dacă mă

depun contestaţie? Bănuiesc că nu, din moment ce totul evolueză oricum spre mai bine. Intru cel mult la rebuturi sau la pierderi colaterale.

Educaţia de care am beneficiat până acum lasă impresia că lucrurile au un sens unic, dinspre trecut spre viitor şi că vin pe făgaşul lor cumpănit. E firesc să nu ne iasă la socoteală o eliberare forţată de orice invidie şi de meschinării, devenind altruişti, protectori ai mediului ambiant şi mereu bine dispuşi. Fiecare dintre noi îşi poate închipui la orice oră din zi şi din noapte cum ar emana o aură vizibilă de

gândesc bine, o adormire instantanee precum în „Frumoasa din Pădurea ­Adormită” ar fi soluţia perfectă: ne-am trezi anul viitor, proaspeţi şi neschimbaţi, ca şi cum nimic n-ar fi fost.

Vizionarii ne prezic însă altceva: o renaştere pe un plan mai înalt, o înnobilare şi eficientizare a omului din toate punctele de vedere. Cum nouă, românilor teoria omului nou, „multilateral dezvoltat” ne sună cunoscut, n-avem motive de îngrijorare. În sine, idealul e naiv şi imposibil de pus în practică, lucru dovedit de eşecul monstruos al sistemului socialist. Înţelepciunea Mioarei ne-a învăţat însă să ne declarăm de acord, cel puţin deocamdată, iar apoi vom vedea.

Preveniţi aşadar, nu ne mai sperie prea uşor perspectiva „schimbării noastre la faţă” în anul pe care l-am început. Doar faptul că numita fiinţă superioară ar veni precipitat şi instantaneu, aterizând la punct fix în corpul fiecăruia dintre noi, la un moment prestabilit (2012), asupra căruia nu avem niciun fel de control, ne nelinişteşte.

Cum să nu te intrige când te gândeşti că vei fi anihilat şi înlocuit cu altcineva, fie el chiar şi superior ţie, un personaj care vine cumva decojindu-se din însăşi conturul tău, ca-n filmele cu extratereştri?

Inevitabil mă bântuie cele mai sumbre premoniţii. Ce mă fac dacă mă sortează cineva din greşeală, clasându-mă la materie primă neadecvată? Dacă mă trezesc abandonată pe halda omenirii? Mai pot atunci să

bunătate şi evlavie. Mai greu ne vine însă să-i vedem pe ceilalţi înnobilaţi ca atare, mai ales pe cei care adesea ne fac zile fripte. Eu una pur şi simplu nu pot să-mi închipui aura vânzătoarei de la chioşcul de ziare, cea pe care nimeni n-a văzut-o zâmbind vreodată.

Degeaba ne asigură profeţii că „indivizii nedemni” nu vor supravieţui şocului schimbării explozive. Cum să te bucuri că scapi de ei? Dacă le-am dori răul, am deveni şi noi suspecţi.

Nu cumva am fi atunci noi înşine pasibili de a fi expulzaţi din „brava lume nouă”?

Ajungând la acest punct, cu toată sobrietatea de care sunt în stare, nu pot să-mi reprim gândul fugar la una din înţelepciunile noastre populare unanim răspândite: „mai stau puţin şi-mi trece”. Dar până una-alta, ca să nu bat la ochi cu nemişcarea mea, încerc să trag măcar un folos din isteria generală. Ia să vedem, câte din „defectele” rutinei noastre cotidiene nu se relativizează dacă le filtrăm prin scuza cu „finalul e pe noi”?

Eu una, n-aş mai avea nevoie să mă justific faţă de prietena mea pentru că separ cu grijă deşeurile de plastic, hârtie şi sticlă. Doar n-o să-mi risc actualizarea în plan spiritual aşa, din nimica toată! Nu mai uit nici să ud florile până când li se apleacă frunzele a îndurare şi, de asemenea, mă voi gândi să opresc apa de la robinet în timp ce mă spăl pe dinţi. Abandonez lectura unei cărţi plictisitoare, fără riscul de a necăji persoana care mi-a împrumutat-o, spu-

nându-i simplu că am altă carte cu care prefer să păşesc pragul eternităţii. La fel, renunţ la conversaţiile de complezenţă şi nu mai încerc să-mi explic logic tot ce întreprind oamenii de sex opus sau cum funcţionează pisica noastră. În fond, ce mai contează, când oricum nu mai e timp decât pentru lucrurile cu adevărat esenţiale?

Poate că nici obiceiul zgomotos al vecinului de a crăpa lemne la orele de odihnă nu m-ar mai deranja.

Un lucru mai bun decât acest update general din anul 2012 nici că se putea să ni se întâmple! La o adică, până şi în cazul în care el nu va avea loc, tot se va fi înfăptuit un grozav cataclism. Cu condiţia să credem în catastrofa care se apropie şi, automat, să ne „resetăm” de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Nici nu vom mai şti exact dacă s-a produs cu adevărat fenomenul, sau doar asistăm la proiecţia în plan real a închipuirii noastre, obligaţi să ne comportăm ultracivilizat, doar de teama de a nu pierde ultimul tren.

Pe vremuri exista un refren îndrăgit: „Fii calm, dragul meu/ Că e mai bine /Pentru cei din jur/ Şi pentru tine./ Nu te enerva/ Şi până-ţi tre-

ce/numără încet/ Până la zece”. Am numărat între timp mai departe, până la douămiidoisprezece, dar încrederea într-o constelaţie prielnică tot nu piere! Curiozitatea învinge teama.

Să vedem dacă ne putem baza mai bine pe calendarul mayaş decât pe renumitele calende greceşti, ale lui Sfântu-­ Aşteaptă. În cazul grecilor, previziunea se adevereşte amar, căci se pare că au primit un an 2012 cu ghinion grămadă, dar şi cu pedepse pentru greşeli mai vechi, exact ca-n teorie.

Se-alege grâul de neghină?

Replica istorică atribuită viteazului nostru precursor, confruntat cu o situaţie–limită similară celei de azi, se arcuieşte la final, metamorfozându-se din afirmaţie într-o întrebare retorică: „Bucuroşi le-om duce toate?” Riscăm priviri furişe prin portiţa crăpată spre un viitor apropiat incert şi tânjim după un final fericit, ca-n basmul cu visul de o sută de ani. Oricum trece. Dar am vrea să mai stăm puţin...

Luna Iunie – Luna copiilor

Orice Copil de George Ţărnea Orice copil are un nume, Orice copil are o zi, Lumina lui aprinsă-n lume De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară, Orice copil are părinţi, Descoperind din vară-n vară Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale, Orice copil are un gând, Călătorind pe cer la vale Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn, Orice copil crede-n poveşti, Adăpostind o lume-ntreagă-n Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare Pe care-şi poartă barca lui, Dar nu se-aşteaptă să coboare

La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi, De dorul unei mângâieri, Şi-ntoarce vremea la-nceputuri Cu teama de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face Şi floare şi păun şi cerb, Silabisind cuvântul pace Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene Şi stropi de rouă şi gheţari, Hrăniţi din legile viclene Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte Destinul primului cuvânt, Putând să strângă în cuvinte Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune Irepetabilă precum Ivirea zilei din genune Şi focul soarelui din scrum.

Spiritualitate

IUNIE 2012

creştinii ortodocşi din Valdemoro După câteva luni de aşteptare şi nenumărate demersuri oficiale, creştinii ortodocşi din Valdemoro au avut imensa bucurie ca de Rusalii să fie oficiată prima Sfântă ­Liturghie într-un spaţiu adecvat, situat în centrul localităţii, pe str. Calle Marte nr. 36, cartier­ ­Reston I, la parterul unui bloc de locuinţe. Locaţia, în suprafaţă totală de 270 mp, a găzduit timp de 10 ani sediul ­Parohiei Nuestra ­Seňora del Pilar, cu care comunitatea ortodoxă are foarte bune relaţii de colaborare. Pe lângă sala mare dedicată oficierii serviciilor religioase, locaţia deţine şi alte două camere care vor fi destinate activităţilor catehetice şi întâlnirilor cu tinerii din parohie.

Contractul de închiriere este încheiat pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitate de prelungire, chiria lunară fiind stabilită la suma de 700 euro pe anul

în curs, urmând ca din 01 ianuarie 2013 aceasta să ajungă la 1.500 euro /lunar. La aceasta se adaugă şi contravaloarea cheltuielilor de funcţionare (apă + curent electric).

La evenimentul din ­Duminica Cincizecimii au participat un număr mare de credincioşi (peste 150) atât din ­Valdemoro cât şi din filiala Pinto, aflată în imediata apropiere a localităţii. Din partea autorităţilor locale au fost prezenţi Ángel Marcos ­Morante Consilier de ­Imigrări şi Jesús Moreno Torres - Consilier de Presidencia. După oficierea Vecerniei plecării genunchilor şi rostirea cuvântului de învăţătură, Pr. Paroh Dorin Sas a salutat prezenţa celor doi oficiali, transmiţând prin aceştia şi un mesaj de mulţumire către primarul localităţii ­Valdemoro, José Carlos Boza Lechuga. Din respect şi consideraţie pentru musafirii

aflaţi la slujbă, Rugăciunea Amvonului a fost citită în limba spaniolă, de asemenea şi ­Rugăciunea Domnească (Padre Nuestro) de la final.

Din partea parohiei aceştia au primit în dar cîte o icoană bizantină.

După miruirea credincioşilor, acestora li s-au împărţit spice de grâu şi frunze de nuc binecuvântate, spre împodobirea şi sfinţirea caselor.

La mijlocul lunii iunie, la finele anului şcolar, în noua locaţie a bisericii va fi organizată serbarea elevilor de la Cercul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească din Valdemoro, coordonat de prof. Mirela Vanina Stoian, cu care Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea” are un Protocol de ­Colaborare pentru derularea în comun a unor activităţi didactice şi cultural-spirituale.

Calendarul ortodox - iunie 2012

Asociaţia Alegria de los Afligidos funcţionează cu binecuvântarea Preasfinţitului Timotei, episcopul Spaniei şi Portugaliei, din luna martie a anului 2012, pe lângă Parohia Ortodoxă Română ”Sfântul ­Dionisie Exiguul” din localitatea Albacete, Spania.

Existenţa unei asociaţii care să funcţioneze în cadrul parohiei noastre era necesară pentru o mai bună administrare a problemelor de natură socială, în principal, dar şi cultural-misionară, astfel încât beneficiarii direcţi

ai activităţilor implementate de noi să fie cât mai numeroşi.

Gestionarea relaţiilor cu partenerii noştri actuali sau potenţiali, este mult facilitată, considerăm noi, dacă principiile moralei creştine şi a celei sociale sunt diseminate pe diferite căi, una dintre acestea fiind Asociaţia ”Alegria de los Afligidos”.

Strădaniile ne sunt puse sub oblăduirea Pururea ­Fecioarei Maria, bucuria tuturor necăjiţilor, astfel încât mica noastră echipă inimoasă să poată să-şi îndeplinească obiec-

tivele propuse: • Reglementarea şi utilizarea adecvată a tradiţiilor noastre pentru realizarea unei solide integrări în societatea spaniolă.

• Realizarea unor legături socio-culturale, economice prin intermediul cărora să fie captată simpatia societăţii spaniole.

• Ajutorarea celor aflaţi în situaţii sociale precare.

• Sprijinirea tinerilor şi copiilor din parohie, precum şi a celor din România, pentru a evita abandonul şcolar, dând astfel posibilitatea de a avea acces liber la educaţie.

• Promovarea valorilor interumane şi culturale în interiorul comunităţii europene.

A consemnat Elena Daniela Hogea, Preşedinte al Asociaţiei Alegria de los Afligidos

19

20

Tradiţii româneşti

IUNIE 2012

Luna iunie - “Cireşar” sau “luna cireşelor”

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Luna iunie conform tradiţiei populare româneşti mai este denumită şi “Cireşar” sau “luna cireşelor”, deoarce acum se coc aceste fructe .

Totodată denumirea lunii iunie, provine de la zeiţa “Iuno”, protectoare a femeilor căsătorite. Astfel, se spune că luna iunie este favorabilă pentru nunţi fiindcă, în decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice căsnicii. Vegetaţia şi timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă de peste an. Totuşi, recoltele, oricât de promiţătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torenţială poate distruge lanul de grâu şi porumb, livezile sau viţa de vie. În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători şi evenimente folclorice.

Dintre sărbătorile lunii iunie, amintim: • Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, pe data de 2 iunie; • Pogorârea Sfântului Duh

sau Rusaliile, pe data de 3 iunie; • Sfântul Vartolomeu, pe data de 11 iunie; • Sfântul Onufrie, pe data de 12 iunie; • Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica, pe data de 24 iunie; • Sfinţii Apostoli Petru şi ­Pavel sau Sânpetru de Vară, pe data de 29 iunie.

Luna iunie, de asemenea, este înconjurată de o serie de superstiţii cu privire la vreme şi la productivitatea anului agricol.

Câteva dintre superstiţiile lunii iunie: • Dacă tună şi fulgeră mult în luna iunie, atunci vara va fi noroasă; • Dacă în luna iunie avem parte de ploi, atunci la ­Crăciun vom avea parte de belşug; • Dacă vântul de la miazănoapte va bate în luna lui iunie, atunci grâul va avea roade bogate; • Dacă plouă în luna iunie, atunci nu vom avea recolte prea bune la porumb, etc.

• Pe lângă superstiţii, luna iunie este înconjurată şi de multe obiceiuri, cele mai multe în data de 24 şi 29 ale lunii, când se sărbătoreşte Drăgaica, respectiv ­Sânpetrul de Vară.

Sărbători în luna iunie Luna iunie, numită şi ­Cireşar, este prima lună care anunţă sosirea verii, un anotimp al zilelor pline de soare, căldură, vacanţe la munte sau la mare. În luna iunie există şi câteva sărbă-

tori care au la rândul lor o serie de tradiţii şi superstiţii.

Anul acesta, seria sărbătorilor importante ale lunii se deschide cu sărbătoarea de Rusalii, celebrată pe data de 3 iunie, se continuă apoi cu Sânzienele, pe 24 iunie şi se încheie cu sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Aceste superstiţii şi tradiţii au circulat de-a lungul timpului, din generaţie în generaţie şi se mai păstrează şi astăzi.

Rusaliile - reprezintă o importantă sărbătoare creştină, sărbătorită întotdeauna la 50 de zile după Paşti şi de aceea mai poartă şi numele de Cincizecime. În această zi, Sfântul Duh s-a pogorât asupra ucenicilor lui Iisus.

Fiicele lui Rusalim ­Împărat, Rusaliile sunt nişte femei fantastice, din categoria ielelor. Înzestrate cu puteri magice, ele umblă în acele zile prin văzduh şi se crede că îi schimonosesc sau înnebunesc pe cei care nu le respectă zilele. Potrivit legendelor, noaptea, în lumina lunii, Rusaliile se scaldă goale şi despletite în apa izvoarelor, apoi se prind într-un dans numit „Hora Ielelor” şi dansează într-un cerc, cu părul despletit, sânii goi, clopoţei la picioare şi voaluri transparente. Cel care surprinde dansul Ielelor îşi va pierde minţile. În ziua de Rusalii, oamenii duc la biserică crenuţe de tei şi nuc pentru a fi sfinţite, şi când ajung acasă, le agaţă la icoane, sau la ştreaşina caselor, pentru a-i apăra de rele.

Ramurile de tei sunt ţinute pentru a fi utilizate în alungarea furtunilor sau a grindinii, iar florile şi frunzele de tei sfinţite vindecă surzenia.

Pentru a fi sănătoase şi voinice, femeile trebuie să poarte pelin şi să bea vin cu pelin. Femeile care sunt udate în această zi vor fi mai sănătoase şi frumoase tot anul, iar obiceiul este cunoscut sub numele de „udatul nevestelor”.

Dansul căluşarilor se practică a doua zi de Rusalii, în judeţul Olt, se referă la săritul peste foc şi este un remediu

pentru vindecarea celui care a privit Dansul Ielelor, care i-a luat minţile. În sâmbăta Rusaliior se ţin Moşii de vară, numiţi şi Moşii de Rusalii, un moment important al cultului morţilor .

albă de ferigă, care îi va purta noroc persoanei care o culege. Se mai crede că în Noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi cei trecuţi în lumea celor drepţi vin în contact cu lumea pământeană.

iar Sf. Pavel în stânga. Sfântul Petru este mâna dreaptă a lui Dumnezeu şi lui îi sunt încredinţate cheile Raiului.

Această zi coincide în calendarul popular cu perioada secerişului şi miezul verii agrare. Sf. Petru este patro-

Pe data de 24 iunie, românii sărbătoresc Sânzienele, o sărbătoare care în tradiţia populară reprezintă un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice anotimpului vara. Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută şi sub denumirea populară de „Amuţitul ­C ucului”, deoarece se spune că această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la sărbătoarea Bunei Vestiri, până la sărbătoarea de Sânziene.

Conform tradiţiei populare, în noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează un dans în pădure, iar cine le priveşte rămâne mut sau înnebuneşte.

Noaptea de Sânziene este noaptea în care se pot descoperi comorile ascunse şi tot acum răsare şi floarea

De sărbătoarea Sânzienelor se practică de tinerele fete , în judeţul Teleorman, un obicei numit Drăgaica, pentru a apăra culturile agricole de grindină şi insecte dăunătoare. Drăgaicele poartă cămăşi cusute, batice, şorţuri şi brăţări. În această zi, fetele culeg de pe câmp flori şi le împletesc în cununi, pe care le aruncă peste casă sau în grajdul vitelor. Dacă coroniţele se agaţă de casă, fata care a aruncat-o se va căsători în acel an.

Sfinţii Apostoli Petru şi ­Pavel –se sărbătoresc în fiecare an pe data de 29 iunie şi sunt cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi dintre sfinţi. Amândoi şi-au găsit sfârşitul ca martiri, în anul 67 . Tradiţia spune că Sf. Petru stă cu Sf. Pavel în lună, el în dreapta,

nul agricultorilor, stăpâneşte piatra şi apără de grindină.

El fierbe piatra adevărată trei zile, pentru a o mărunţi, ca să nu distrugă câmpurile.

Dacă oamenii nu-i respectă ziua, Sf. Petru dă cu piatră asupra lor. Tot în această zi se duc la biserică mere, zarzăre, colivă.

Cei care respectă această zi de sărbătoare, vor avea vitele apărate de lupi, pentru că Sf. Petru mai este numit şi patronul lupilor.

Bucătăria de acasă

IUNIE 2012

21

Borş de lobodă cu leuştean

Bucătarul lunii iunie: Delia Crişan Glauber - Strasbourg Minunata lună iunie vine încărcată cu cireşe dolofane şi căpşuni parfumate. E o desfătare a ochiului şi simţurilor. Cireşe putem mânca fară să ne plictisim. Mai ales dacă le facem compot sau le presarăm pe un pandişpan galben, pufos şi vanilat. În Germania de exemplu, cireşele sunt murate sau adăugate în mâncăruri dulci – acrişoare, iar în Alsacia sunt folosite la supă.

Sosul de cireşe e delicios alături de raţă sau vânat. Poftă bună!

E preferata mea în sezonul cald. Cel mai mult îmi place să o mănânc rece direct de la frigider. E atât de bună, acră şi răcoritoare. Ador pe de altă parte leuşteanul proaspăt. Nu mă sfiesc să rup pe loc o frunză şi să o strivesc între degete, apoi să simt aroma inegalabilă care mă proiectează înapoi în timp în perioada copilăriei când bunica mea pregătea cea mai bună ciorbă de fasole din lume. Şi nu oricum, ci cu leuştean!

Ingrediente: •6 legături de lobodă roşie •1 legătură de ceapă verde •2 cartofi, 2 morcovi •500 ml borş, tăiţei, sare, ulei •leuştean proaspăt Mod de preparare: Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în ulei împreună cu morcovul dat pe răzătoarea cu ochiuri mari. Se adaugă carto-

fii tăiaţi în cubuleţe şi apă şi se lasă să fiarbă.

Când cartofii sunt aproape fierţi se adaugă loboda tocată, borşul clocotit, tăiţeii şi apă

dacă mai este nevoie. Se mai lasă să fiarbă împreună câteva minute, apoi se potriveşte gustul cu sare.

Se stinge focul şi se adaugă

leuşteanul tocat mărunt. Se poate servi şi caldă şi rece, cu ceapă verde şi eventual smântână. ***

amestecă iaurtul, brânza Mascarpone, brânza de vacă şi zahărul tos rămas. Se mixează până când nu se mai simte zahărul, se adaugă frişca mixată, gelatina răcită şi se

amestecă. Se pune o parte din cremă peste o foaie, se suprapune cealaltă foaie şi se unge cu restul de cremă. Se decorează cu cireşe şi vişine fără sâmburi şi mentă.

Prăjitură cu Raţă cu ­portocale, ţelină cireşe şi vişine şi ­usturoi la ­cuptor Raţa are un gust mult mai intens decât puiul. Dacă folosiţi o reţetă bună de raţă veţi dori să o mai repetaţi. Îmi place că este o carne uşoară şi se potriveşte pentru orice eveniment în familie, fiind ceva mai deosebit. Pentru garnitură puteţi să alegeţi chiar şi numai o salată, sau ceva uşor, cum ar fi nişte tăiţei de orez.

•1 raţă întreagă, aproximativ 2 kg •1 lingură sare de mare •1 1/2 linguriţă piper negru proaspăt măcinat •1 linguriţă boia de ardei, 1 portocală tăiată în 4 •1 căciulie de usturoi, tăiaţi la un capăt, 2 bucăţi de ţelină Dacă folosiţi raţă congelată asiguraţi-vă că este complet decongelată înainte să o gătiţi.

Puneţi apa la încălzit folosind un vas mare în care va intră toată raţa. Dacă raţa conţine şi măruntaie, puneţi-le separat pentru a le folosi la un alt fel de mâncare, de exemplu, la o supă.

Spălaţi raţa bine sub jet de apă rece. Ştergeţi-o cu hârtie de bucătărie. Cu o fuculiţă înţepaţi pielea acesteia din loc în loc, în aşa fel încât să nu străpungeţi carnea, ci doar pielea. Este un detaliu important pentru că dacă împungeţi şi carnea această se va usca mai mult decât trebuie.

Cu grijă, puneţi raţa în apa

care fierbe şi lăsaţi 10 minute la fiert. Scoateţi raţa pe un dog de lemn şi lăsaţi-o la răcit. După ce e rece înlăturaţi restul de apă care a rămas folosind hârtie de bucătărie.

Amestecaţi sarea cu piperul şi boiaua. Daţi raţa pe dinăuntru şi pe dinafară cu acest mix de condimente. Gâtul raţei se leagă strâns cu o aţă de bucătărie.

Umpleţi raţa cu bucăţile de porocale, căciulia de usturoi şi ţelina. Apoi puneţi-o în tavă cu pieptul în sus. Introduceţi raţa în cuptorul încălzit la 220° C. După 15 minute reduceţi temperatura la 175° C. După alte 45 min., scoateţi raţa din cuptor şi înlăturaţi, cu o lingură, excesul de grăsime care s-a adunat în tavă. Apoi cu grijă, întoarceţi raţa pe cealaltă parte, cu pieptul în jos, şi o introduceţi în cuptor pentru încă 35 min. După cele 35 min. repetaţi procedeul, scoateţi raţa din cuptor şi înlăturaţi excesul de grăsime care s-a adunat în tavă. Întoarceţi raţa cu pieptul în sus şi puneţi-o înapoi în cuptor pentru încă 20 min. Scoateţi raţa din cuptor şi din tavă şi puneţi-o pe un dog de lemn, aşteptaţi să se răcească cam 15 minute, apoi înlăturaţi portocala, usturoiul şi ţelina din interior. Serviţi împreună cu tăiţei de orez sau orice altă garnitură preferaţi.

Ingrediente: •500 g brânză cremă Mascarpone •250 g brânză de vacă •250 ml frişcă, 125 ml iaurt •6 ouă, 320 g zahăr tos •300 g vişine, 300 g cireşe •zahăr vanilinat, 180 g făină •1/2 linguriţă de sare, 5 g gelatină, mentă, ulei Mod de preparare: Gelatina se pune la înmuiat în apă rece, apoi se topeşte la bain-marie. Ouăle se mixează

împreună cu 180 g zahăr tos, două pliculeţe cu zahăr vanilinat şi sarea, până când îşi dublează volumul. Se adaugă făina, se amestecă, şi compoziţia rezultată se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie de copt unsă cu ulei. Se introduce în cuptor şi se coace la foc mediu circa 10-15 minute. Se îndepărtează hârtia, se taie blatul în două foi şi se lasă la răcit. Într-un vas mai mare, se

Spumă de căpşuni Ce poate fi mai de sezon decât o spumă de căpşune delicioasă?

Nimic mai simplu.

Pregătim următoarele ingrediente (pentru 4 porţii): • 300 gr de căpşune • 100 gr de zahăr pudră • 3 albuşuri de ouă • zahăr vanilat • câteva pişcoturi mici cu ciocolată Modul de preparere: Se taie căpşunii pe jumătate şi se pasează cu blenderul. Într-un vas se pun albuşurile şi se bat foarte bine cu mixterul. La început la viteză mică, timp de 3-5 minu-

te, după care la viteză mare, până când albuşurile devin spumă şi nu se desprinde de pe braţul mixterului. Se adaugă zahărul pudră şi se omogenizează tot cu mixerul timp de 3-4 minute.

Pasta de căpşuni, se încorporează uşor în spuma de albuşuri cu o paletă de lemn, amestecând încet, apoi se toarnă toată compoziţia într-un bol şi se lasă la frigider câteva ore, înainte de a fi consumată. Se umplu cupele cu spumă şi se decorează cu bucăţi de căpşuni şi pişcoturi cu ciocolată.

22

Terapia verde

IUNIE 2012

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/­Anglia Foto: Dan Gherman

Luna iunie poartă numele zeiţei Iunana, soţia lui Jupiter. Iar în calendarul popular, iunie, lună de vară, poartă un nume drag copiilor, cireşar. Nu trebuie uitat că florile, ierburile de leac şi fructele capătă o încărcătură magică în preajma Sânzienelor, la 24 iunie. Fructele acestei luni sunt pline de vitalitate, parfum şi savoare. Şi, pline de culoarea roşie, specifică acestui anotimp: cireşele, căpşunile şi dudele sunt vedetele acestei luni şi singurele fructe asimilate cu copilăria.

• culoarea roşie este o culoare dinamică şi stimulentă a sistemului circulator • cireşele pot fi consumate de bolnavii cu litiaze renale şi biliare • au efecte bune în constipaţie şi sunt recomandate în demineralizări • consumul de căpşuni ajută la eliminarea acidului uric • dudele sunt printre fructele cele mai tonice ale lunii, ele ajută la eliminarea ureii.

Culoarea lor roşie este o culoare dinamică, agresivă, afrodisiacă, stimulentă a sistemului cardiocirculator, a aparatului renal, a ficatului. Dar roşu are şi vibraţie marţiană fiind corespunzătoare zodiei Berbecului şi ­Scorpionului. Este energetică, dinamică, sportivă şi mobilizatoare corespunzând curentului respirator Pingala. Aşa cum roşul este un stimulent, tot aşa, pentru fortifierea şi acumularea focului acestui anotimp, fructele roşii ale lunii iunie să le savurăm în toată această perioadă.

Căpşunele şi fragii Sunt cunoscute din Antichitate pentru proprietăţile lor diuretice. Datorită conţinutului bogat

de săruri minerale şi vitamine (c, a, b1 şi b2), sunt recomandate în dieta diabeticilor. Au acţiune diuretică, hipotensivă, tonică, remineralizantă, depurativă, au efect laxativ şi antibacterial şi ajută la eliminarea acidul uric.

Este indicată cura de căpşuni de 1-2 kg pe zi (pentru diabetici 300 g/zi) timp de 7-14 zile dar nu este recomandată pentru pesoanele alergice.

Cireşele Sunt cultivate de peste 2500 de ani. Cireşele sunt bogate în vitaminele a, b, c, fier, fosfor, calciu, potasiu, magneziu, zinc, cobalt, cupru şi mangan. Au acţiune depurativă şi energizantă, acţionând împotrivă infecţiilor, au rol în regenerarea ţesuturilor şi sunt benefice în tratarea reumatismului, afecţiunilor hepatice şi a diabetului. Pot fi consumate şi de bolnavii cu litiaze renale şi biliare.

Deoarece inhibă foamea, pot fi consumate şi de persoanele obeze.

Sunt recomandate curele de 1-2 zile cu cireşe (exclusiv) deoarece favorizeză eliminarea toxinelor. Uleiul extras din sâmburii lor este utilizat în tratamentul afecţiunilor reumatismale şi în tratarea tenului pătat. Cozile sunt bogate în flavonoide, saponine, săruri de potasiu, taninuri şi au acţiune diuretică şi sunt recomandate în afecţiuni renale, cardiace însoţite, de retenţie hidrosalin şi reumatism. Cireşele stimulează pofta de viaţă, umorul şi buna dispoziţie.

Dudele Sunt printre cele mai tonice fructe ale lunii iunie. Conţin 85% apă, glucoză, zahăr, tanin, vitaminele a şi c. Au acţiune depurativă, laxativă, antiscorbutică, împotriva asteniei, afecţiuniunilor pulmonare, stomatitelor şi aftelor. Sucul de dude se poate utiliza pentru gargară în tratamentul anginelor şi stomatitelor. Infuzia de frunze de dud este recomandată în tratamentul

diabeticilor şi în tratamentul afecţiunilor inflamatorii de la nivelul gâtului.

Vişinele Conţin un aport mare de apă, acid folic şi săruri minerale.

Sucul de vişine este benefic persoanelor care au diabet, cărora le este recomandată o cură de trei săptămâni. Consumul de vişine combate depresiile şi migrenele, datorită flavonoizilor (substanţe antioxidante) şi elimină kilogramele în exces.

Zmeura Este bogată în vitamine, fosfor, mangan, potasiu şi zinc şi este unul dintre cele mai eficiente fructe împotriva obezităţii deoarece scade pofta de mâncare.

Zmeura ajută în tratarea bolilor digestive şi ale sistemului respirator. Pe lângă fructe, luna iunie este bogată şi în oferta de legume, a căror consum ne ajută să avem un regim alimentar sănătos.

Legumele şi peştele apără copiii de astm şi alergii Copiii care consumă peşte şi produse vegetale sunt mai puţin expuşi riscului de a dezvolta alergii sau astm, pentru că antioxidanţii din vegetale şi acizii graşi omega-3 conţinuţi de peşte întăresc sistemul imunitar, potrivit unui studiu recent prezentat de Reuters.

Cercetătorii au monitorizat evoluţia sănătăţii a 450 de copii spanioli de la naştere până la vârsta de 6 ani şi au observat că micuţii care au consumat peşte des au fost mai puţin sensibili la alergii, comparativ cu copiii în a căror alimentaţie nu intră foarte des acest aliment.

De asemenea, astmul a afectat mai puţini copiii care mâncau frecvent legume ca: roşii, vinete, dovlecei şi mazăre. Coordonatorul cercetării, Dr. Leda Chatzi de la Universitatea Heraklion din Creta, a declarat că rezultatele studiului trebuie să îi facă pe părinţi să includă în alimentaţia copiilor lor aceste alimente. Medicul consideră că acest gen de alimentaţie este foarte important mai ales în cazul în care în familie există deja cazuri de astm sau alergii, iar copii ar putea moşteni această boală. Rezultatele studiului arată că micuţii care au mâncat mult peşte prezintă cu 57% mai

puţine riscuri de a dezvolta alergii, faţă de cei care nu consumau acest aliment, iar cei care consumau des legume prezintă un risc mai mic cu 62% de a prezenta simptome de astm faţă de restul copiilor. Potrivit Dr. Chatzi, antioxidanţii din vegetale protejează ţesuturile plămânilor de agresiuni, iar roşiile şi mazărea conţin antioxidanţi alfa, betacaroten şi vitamină C, iar peştele, precum somonul conţine acizi graşi omega-3 care întăresc sitemul imunitar al copiilor şi îi protejează împotrivă alergiilor.

Dovlecelul Potrivit datelor Societăţii Române de Cardiologie, patru din zece adulţi români suferă de hipertensiune arterială. Potrivit medicilor cardiologi, această afecţiune favorizează apariţia accidentelor vasculare şi a infarctului de miocard.

Specialiştii în nutriţie spun că dovlecelul poate fi o soluţie naturală în scăderea tensiunii arteriale, datorită conţinutului ridicat de potasiu. Această legumă este bogată în vitaminele C şi E, beta şi alfa-caroten, antioxidanţi ce protejează organismul împotriva cancerului de prostată. În plus, dovlecelul scade riscul apariţiei maladiilor cardiovasculare, deoarece previne formarea plăcilor de ateron şi creşte rezistenţa corpului împotriva răcelii şi gripei.

De asemenea, dovlecelul conţine 0,35 miligrame de vitamina B3 şi provitamina A, care sunt prezente mai ales în coaja dovlecelului. La acestea se adaugă 7 miligrame de vitamina C, totul în doar 100 grame. Alimentul are un conţinut caloric scăzut, astfel că la 100 de grame dovlecelul conţine 15 kilocalorii. Potrivit acestora, leguma are capacitatea de a bloca radicalii liberii, este o bogată sursă de fibre, dar cantitatea şi calitatea substanţelor nutritive variază în funcţie de vârsta dovlecelului.

Cei tineri conţin pectină, în timp ce dovlecelul matur conţine celuloză. În plus, alimentul este un veritabil pansament gastric, fiind indicat în gastrite, ulcere şi alte afecţiuni ale aparatului digestiv.

Beneficiile fructelor şi a legumelor lunii iunie Dovlecelul mai conţine importante substanţe nutritive precum fosfor, cupru, magneziu, acid folic, zinc, fier calciu, vitaminele A şi K. Iată câteva câteva dintre beneficiile dovlecelului: • E un ingredient nelipsit din salate, supe dar şi din prăjituri.

Fie că se consumă copt pe grătar sau prăjit, dovlecelul se poate servi cu sosuri de usturoi şi mentă.

• Conţine vitaminele E şi A şi acizi graşi omega-3 care stimulează absorbţia de grăsimi solu-

dere. Are excelente proprietăţi anti-îmbătrânire, poate îmbunătăţi memoria şi reduce procesele infecţioase.

• Conţine acid folic, reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge şi de atac de cord. Cercetările au demonstrat eficacitatea dovlecelului pentru îmbunătăţirea metabolismului, prevenirea cancerului pulmonar şi reducerea simptomelor în boli precum hiperplazia benignă de prostată.

• Reduce procesele inflamatoare din organism.

• Conţine vitamina C şi luteină,

bile. Mai conţine anti-oxidanţi şi ajută la reconstrucţia eficientă a celulelor cerebrale. În plus, conţinutul ridicat de carotenoizi (luteină) face din dovlecei un remediu perfect pe bază de plante pentru probleme de ve-

care susţin sănătatea ochilor şi ajută la tratamentul astmului. În plus, vitamina C ajută la prevenirea scorbutului.

• E foarte bun în regimurile de slăbire, căci conţine 20 de calorii la 100 grame.

Mica publicitate OFERTE - COLABORARE

< Duo muzical Puiu şi Doina Costea, oferă în orice zonă a Spaniei, o atmosferă specială la nunţi, botezuri şi orice alt fel de petrecere prin muzică populară ardelenească, etno şi muzică uşoară de cea mai bună calitate. Echipa de specialişti realizează efecte luminoase specifice fiecărui eveniment. Preţurile sunt negociabile.

Mai multe informaţii la telefon: 626 568 729, 649 031 754. < Solişti de muzică populară românească (duet), căutăm instrumentişti (orgă, vioară, fluier...) din zona Alcalá de Henares sau oraşe apropiate în vederea alcătuirii unei formaţii pentru spectacole, nunţi, evenimente. Persoana de contact: Iancu Aurica, telefon: 677 101 964, sau email: hajbobby@yahoo.es < Licenţiată în psihopedagogie şi cu diplomă de engleză-Şcoala Oficială de Limbi-Coslada, dau clase de ajutor şcolar în limba spaniolă, matematică, cunoştiinţe de mediu şi engleză pentru copiii români din Coslada. Mai multe informaţii la telefon: 911 281 622 OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ

< Doamnă serioasă şi responsabilă, 40 de ani, de profesie asistent medical, caută de muncă ca şi internă în orice regiune. Are o experienţă de peste 10 ani în serviciul domestic în Spania. Mai multe informaţii la telefon: 665 223 757. < Tânăr serios, caut de lucru pe o platformă petrolieră maritimă sau gaz, în orice zonă a lumii. În acest sens, aş vrea să susţin probă de lucru sau să depun CV-ul. Cine are informaţii despre aşa ceva, vă rog să mă contactaţi la telefon: 679 904 511 sau e-mail: gserban14@yahoo.com. Nu răspund la beep! Mulţumesc. < Tânăr, 38 de ani, caut de lucru în orice domeniu ca şo-

fer-categoria B, sau ca stivuitorist, peon în construcţii. Mai multe informaţii la telefon: 617 884 980. < Caut croitoreasă cu experienţă pentru un atelier în ­Guadalajara. Mai multe informaţii la telefon: 642 767 332. < Doamnă serioasă şi responsabilă, 47 de ani, caut de muncă în curăţenie, ca externă în Comunitatea Madrid.

Am drepturi legale de muncă, experienţă şi bune recomandări. Telefon: 692 331 305. < Doamnă serioasă, muncitoare, 42 ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid. Am experienţă de peste 5 ani în curăţenie, călcat, îngrijit copii şi bătrâni. Am referinţe foarte bune. Mai multe informaţii la telefon: 617 933 417. < Tânără 30 ani, caut de muncă în orice zonă a ­Spaniei în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu/firme, în fermă de animale, îngrijit persoane în vârstă, curăţenie în restaurante, domenii în care am experienţă. Mai multe informaţii la: 642 982 951 < Fizioterapeut, caut de muncă în domeniu în zona Madrid. Dacă aveţi dureri sau aveţi nevoie de recuperare, sunaţi la telefon: 664 060 124 < Inginer mecanic, caut de muncă în domeniu sau ca şofer, categoria B. Posed permis de conducere (din 1990) spaniol. Am drept de muncă. Mai multe informaţii la telefon: 617 080 531 < Doamnă serioasă, muncitoare, 4o de ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid.

Am experienţă în curăţenie, călcat, îngrijit copii sau bătrâni. Mai multe informaţii la telefon: 697 330 751 < Doresc angajare/colaborare (Alcorcón, Madrid, provincia Madrid) ca electrician modernizare, automatizare şi reparaţii capitale utilaje industriale (strunguri, freze, maşini de rectificat...) domenii în care am 21 de ani de experienţă, şi, ca tehnician IT (reparaţii calculatoare desktop /laptop, hardware/ software) am o experienţă de 6 ani. Mai multe informaţii la

telefon: 632 631 903 sau email: artene_iulian@yahoo. com < Tânără, 28 de ani, caut de muncă în Madrid ca internă sau externă. Telefon: 632 608 564 < Asistent medical stomatologie, vârsta 27 ani, din zona Madrid, caut un loc de muncă în domeniu. Experienţă în stomatologie 3 ani. Mai multe informaţii la telefon 626 835 872 < Tânără, 27 de ani, singură şi fără obligaţii, din Mérida, caut de muncă în orice zonă a Spaniei. Ca bucătărească sau ospătară. Am experienţă în bucătăria spaniolă, românească şi italiană. De asemenea, am experienţă în îngrijirea copiilor. Mai multe informaţii la telefon: 695 740 277 < Electrician în construcţii civile, caut de muncă în domeniu dar şi în reforme. Ofer recompensă! Telefon: 642 756 225 < Familie serioasă din ­Madrid, căutăm de muncă ca matrimoniu. Soţul posedă carnet de conducere, categoria: B, C şi tractor. Mai multe informaţii la telefon: 697726258 <Caut de muncă. Ca măcelar, am o experienţă de 13 ani. Şofer B, C, D, E, experienţă - 2 ani, sau motostivuitorist – experienţă 1 an. Telefon: 617 613 160 ÎNCHIRIERI

< Închiriez o cameră pentru un cuplu în Moratalaz, foarte aproape de mijloacele de transport şi supermarketuri, cu orice dată. Mai multe informaţii la telefon: 642 832 651 sau 634 653 237. < Închiriez cameră în ­Atocha Renfe pentru o persoană sau pentru o doamnă internă, începând cu 01 aprilie 2012.

Telefon: 698 495 159. < Închiriez cameră pentru o persoană, doamnă (domnişoară) în zona Las ­Veredillas. Persoane puţine (2) apartament 3 camere, condiţii foarte bune, cu orice dată a lunii. Pret 180€. Pentru mai multe informaţii sunaţi la: 642 861 179. < Închiriem avantajos cameră pentru o doamnă in-

terna, în Madrid-Entrevias.

Pret 100 euro, cu cheltueli incluse. Telefon de contact: 697 774 620. < Se închiriază o cameră pentru o persoană, întrun apartament liniştit în ­Leganés. Preţ informativ, 190 euro. Mai multe informaţii la telefon: 666 737 014. < Închiriez cameră de matrimoniu în Torrejón de Ardóz, începând cu orice dată a lunii în curs. Condiţii foarte bune: internet, piscină, puţine persoane în apartament, staţie de autobuz în faţa blocului. Preţul camerei este de 210 euro pentru o familie sau 170 pentru o persoană. Mai multe informaţii la rtelefon: 642 853 948. < Închiriez o cameră pentru o familie sau o persoană singură în Moratalaz/Madrid, într-un apartament aproape de mijloacele de transport. Preţ informativ, 230 euro. Mai multe informaţii la telefon: 655 641 665. < Închiriez cameră în ­Madrid la 5 minute de metro, staţia Batan (L 10) pentro o persoană, de preferinţă femeie, cu orice dată a lunii decembrie. În apartament mai locuiesc doar două persoane. Preţ informativ, 200 euro plus cheltuieli. Mai multe informaţii la telefon: 687 609 782 VÂNZĂRI

< Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii, judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară, la un preţ foarte atractiv şi cu acte în regulă. În momentul de faţă, casa nu este locuită. Mai multe informaţii la telefon: 0034/916 194 027, 0034/686 569 718, sau email: acacovean@yahoo.es. < Vând casă dotată cu toate utilităţile, în Cugir, judeţul Alba, situată în zona centrală.

Casa este compusă din 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, în suprafaţă totală de 650 mp.

Există şi posibilitate de privatizare. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041. < Vând 5000 mp în livada Paleu/Oradea. Mai multe

IUNIE 2012 informaţii la telefon: 642 761 1951 < Vând teren în suprafaţă de 5.000 mp la preţul de 40.000 euro sau în parcele de 250 mp la preţul de 2.500 euro.

Terenul este în localitatea Corbu, judeţul Constanţa, situat între Corbu şi Marea Neagră şi are o deschidere de 20/250 la două străzi. Pentru mai multe informaţii, sunaţi la telefon: 600 284 594, 911 166 360.

CUMPĂRĂRI

< Doresc să cumpăr un apartament în Madrid, ­eventual schimb cu apartament în România plus diferenţa, sau preiau contract pentru acei care nu mai au posibilitatea să îşi achite ratele. Rog seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 649 488 865 MATRIMONIALE

< Tânăr, 38 ani, din comunitatea Madrid, situaţie economică stabilă, singur, doresc să cunosc o doamnă/ domnişoară, fără obligaţii, sinceră şi devotată, vârstă apropiată, pentru o relaţie serioasă de prietenie. Telefon: 602 615 709. < Ardelean , 44 ani, din comunitatea Madrid, 1,74m, singur, necăsătorit, fără obligaţii, nefumător, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară între 30 - 40 ani fără obligaţii, nefumătoare, pentru o relaţie de prietenie/căsătorie. Rog multă seriozitate. Telefon: 697 306 208. < Bărbat văduv, 44 de ani, stabilit în Madrid de peste 11 ani, fără obligaţii, caut o doamnă serioasă pentru o relaţie de prietenie/căsătorie.

Mai multe amanunte la telefon: 675 382 009. < Tânăr din Alcorcón, caută o fată serioasă cu vârsta între 25 – 30 de ani, pentru prietenie. Mai multe informaţii la telefon: 685 280 540. < Tânăr, 29 de ani, 170 cm/75 kg, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară de vârstă

23

apropiată pentru o relaţie serioasă. Rog, fără beep-uri!

Telefon: 642 890 306. < Tânăr serios, din comunitatea Madrid, doresc să cunosc o fată pentru o relaţie serioasă de prietenie/căsătorie. Mai multe informaţii la telefon: 672 526 772. < Tânăr 31 de ani, 175 cm, brunet, ochi căprui, cu situaţie stabilă în Cuenca, doresc să cunosc o tânără de aceeaşi vârstă pentru prietenie. Mai multe informaţii la telefon: 673 334 921 < Tânăr, 32 de ani, 184 cm, educat, ochi albastri, cu serviciu stabil, caut o fată pentru prietenie/căsătorie din Comunitatea Madrid. Telefon: 662 433 916. < Bărbat de 42 ani, fără obligaţii, 1,70m, fără vicii, caut o doamnă serioasă pentru a intemeia o familie. Din zona: Logroño - ­Calahorra - Pamplona. Mai multe informaţii la telefon: 637 092 992

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE! Contactează-ne!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

642 823 497 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Occidentul ­Românesc nu îşi asumă ­responsabilitatea pentru conţinutul acestor anunţuri!

Apel umanitar

Dedicaţie pentru Elena Şerb:

Fără a fi în discrepanţă cu fizicul, la tine iese în evidenţă acea frumuseţe interioară despre

care mulţi vorbesc, dar puţini o au. Pe lângă asta, Dumnezeu te-a înzestrat cu mult talent, dar ai şi o mulţime de calităţi pe care le-ai dobândit graţie caracterului şi firii tale deosebite. Îţi doresc să trăieşti ani mulţi, pentru a pune în valoare toate aceste virtuţi care te fac specială. La mulţi ani şi multă sănătate! Cu drag, Ana-Maria.

Mihai Feraru, la 55 de ani, se luptă să-şi salveze viaţa. Conform documentelor medicale, acesta suferă din 1994 de boli cardiovasculare, diabet, re-

umatism. După două atacuri cerebrale, se găseşte în momentul de faţă în incapacitate de muncă şi este dependent de insulină. E foarte bolnav şi sărac şi singura lui speranţă este la Dumnezeu şi la ajutorul creştinilor de pretutindeni.

Cei interesaţi, îl pot contacta pe Mihai Feraru la telefon: 0034/642 624 824 şi pot dona pentru acesta, în contul deschis în euro pe numele său la RAIFFAISEN BANK, cod swift RZBRROBU: RO72 rzbr0000060004438690.

• Las Vegas Romanian ­Journal / Nevada – USA şi ­Occidentul Românesc/Spania au publicat apelul umanitar, conform documentaţiei arhivate.

Să întindem o mână de ­ajutor lui Mihai ­Feraru pentru a-şi ­prelungi viaţa alături de ­familia sa!