Occidentul Romanesc 2 by Occidentul Romanesc

Ziar

GRATUIT Aprilie, 2011

APARE LUNAR www.occidentul-romanesc.com

Nr. 2/2011

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Terminalul în formă de vioară

„Standardele înalte la care se ridică acum aeroportul bucureştean se doresc un argument în sprijinul aderării României la spaţiul Schengen încă din acest an, conform Ministrului de Interne...”

Petrecere de pomină la Pro Vita Lex

„Asociaţia Pro Vita Lex luptă pentru o viaţă mai bună a românilor având ca scop: ajutorul umanitar pentru copii...”

Pagina 06

Despre România...

„Unii dintre noi o iubim cu frenezie, alţii sunt mândri că sunt români, o parte nu mai vor să audă de ea, altora le este ruşine că sunt români...”

Pagina 10

Cititorii întreabă, Consulatul răspunde:

„Formularele E301 şi E302 sunt formulare europene standard ce fac parte din seria 300 (E301, E302, E303) şi sunt folosite de către instituţiile care se ocupă cu ajutoarele de şomaj din ţările membre UE...”.

Pagina 11 Tudor Petruţ - românul care a cucerit Hollywood „Liceenii, filmul care a făcut furori printre tinerii din România anilor ’80 şi i-a făcut celebri pe Oana Sârbu, Ştefan Bănică Jr...”

Pagina 09

Pagina 13 Alergie de primăvară la... escroci

„Puţini sunt cei care n-au căzut măcar o dată în viaţă în plasa unui escroc. Mereu în căutare de noi victime, aceştia sunt foarte inventivi, stăpânesc la perfecţie arta înşelăciunii şi au obţinut, graţie acestui talent...”

Pagina 15

Reţeta succesului în relaţia de cuplu...

„Într-o relaţie este importantă conduita ambilor parteneri deopotrivă. Prin urmare, comportamentul într-o relaţie este foarte important, pentru că în spatele lui se poate ascunde o atitudine...”

Pagina 20 Tradiţii de Sfintele Sărbători de Paşte

„Pe lângă tradiţionalele ouă roşii, cozonac, miel şi pască, obiceiurile pascale româneşti sunt îmbogăţite de tradiţiile regionale...”

Pagina 16

Sărbători Fericite, în culori de Paşte!

Informaţii şi adrese utile

OBŢINEREA PAŞAPORTULUI SIMPLU PENTRU CETATENII CU DOMICILIUL IN STRĂINĂTATE (CRDS) Atenţie! Dacă vă adresaţi Secţiei Consulare Madrid, pentru obţinerea paşapoartelor electronice temporare, simple şi CRDS este necesară solicitarea unei programări la adresa electronică: programari@consuladoderumania.e.telefonica.net, prin fax: 914 165 025 sau direct la sediul consulatului. Pentru a vă adresa unui alt consulat, puteţi obţine datele de contact ale acestuia accesând rubrica „Alte misiuni” PAŞAPORTUL SIMPLU PENTRU CETĂŢENII CU DOMICILIUL ÎN STRĂINĂTATE Documente necesare: • permisul de şedere original (certificado de residencia comunitaria) sau atestatul de înscriere în registrul de populaţie rezidentă (certificado de empadronamiento) sau orice alt document care atestă dreptul de şedere legală în original, tradus la un traducator autorizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România; • certificatul de naştere românesc în original; • certificatul de căsătorie românesc în original (pentru cei căsătoriţi şi pentru cei văduvi); • sentinţa de divorţ rămasă definitivă în original (pentru cei divorţaţi); • certificatul deces românesc al soţului/soţiei, in original (pentru cei văduvi); • paşaportul vechi în original; • buletinele sau cărţile de identitate româneşti în original (in cazul în care se solicită pentru prima dată acest tip de paşaport); • În cazul declarării furtului/pierderii paşaportului simplu, este necesară prezentarea dovezii eliberate de organele de poliţie a statului de reşedinţă cu traducerea efectuată de un traducător autorizat; • În cazul distrugerii paşaportului simplu, se va prezenta paşaportul distrus sau deteriorat sau fragmente din acesta, cu condiţia ca acestea să cuprindă elemente care să facă posibilă identificarea documentului. Termen de eliberare: maxim 3 luni de zile de la data depunerii cererii.

Documente necesare pentru obţinerea unui paşaport CRDS pentru minor: • permisul de şedere original al părinţilor/părintelui ori permis de şedere emis de autorităţile statului de reşedinţă având ca titular minorul sau atestatul de înscriere în registrul de populaţie rezidentă de la autoritatea ţării de domiciliu sau orice alt document care atestă dreptul de şedere legală (ex: certificat de rezidenţă pe numele minorului eliberat de primăria locală, etc.) în original, tradus la un traducator autorizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţenesti din R omânia; • certificatul de naştere românesc în original; • certificatul de căsătorie românesc în original al părinţilor; • sentinţa de divorţ emisă de o autoritate judecătorească din România, rămasă definitivă, în original (in cazul părinţilor divorţaţi), din care să rezulte cărui părinte i-a fost încredinţat minorul; • certificatul de deces românesc al părintelui, în original (în cazul în care un părinte este decedat); • cărţile de identitate sau paşapoartele părinţilor in original; • În cazul declarării furtului/pierderii paşaportului simplu, este necesară prezentarea dovezii eliberate de organele de poliţie a statului de reşedinţă cu traducerea efectuată de un traducător autorizat; • În cazul distrugerii paşaportului simplu, se va prezenta paşaportul distrus sau deteriorat sau fragmente din acesta, cu condiţia ca acestea să cuprindă elemente care să facă posibilă identificarea documentului; • Un minor nu poate avea paşaport simplu electronic cu domiciliul în străinătate (tip CRDS) fără ca, măcar unul din părinţi să aibă domiciliul în străinătate. Termen de eliberare: maxim 3 luni de zile de la data depunerii cererii.

OBŢINEREA PAŞAPORTULUI SIMPLU TEMPORAR Atenţie! Dacă vă adresaţi Secţiei Consulare Madrid, pentru obţinerea paşapoartelor electronice temporare, simple şi CRDS este necesară solicitarea unei programări la adresa electronică: programari@consuladoderumania.e.telefonica.net, prin fax: 914 165 025 sau direct la sediul consulatului. Pentru a vă adresa unui alt consulat, puteţi obţine datele de contact ale acestuia accesând rubrica „Alte misiuni” PAŞAPORTUL SIMPLU PENTRU CETĂŢENII CU DOMICILIUL ÎN STRĂINĂTATE

PAŞAPORTUL SIMPLU TEMPORAR se eliberează cetăţenilor români care nu mai posedă un document de călătorie valabil, iar în perioada imediat următoare au nevoie urgentă demonstrată de un paşaport valabil. Paşaportul temporar are o valabilitate de maxim un an şi se eliberează doar o singură dată. Noua procedură de eliberare a paşapoartelor electronice şi a titlurilor de călătorie presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul Consulatului, inclusiv a minorilor, având în vedere că este necesară prelevarea amprentelor, fotografia şi semnătura digitală. De asemenea, este necesară prezentarea în original a tuturor actelor necesare eliberării documentelor de călătorie.

Documentele necesare pentru eliberarea paşaportului simplu temporar: • Cartea de identitate/buletinul de identitate/paşaportul expirat; • În situaţia pierderii/furtului, denunţul făcut în faţa autorităţilor spaniole, tradus de către un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România; • Pentru minori, este necesară prezenţa ambilor părinţi cu documente de identitate valabile (cartea de identitate/buletinul de identitate/paşaportul), precum şi certificatul românesc de naştere al minorului. Termen de eliberare: paşaportul simplu temporar pentru cetăţenii cu domiciliul în străinătate, se eliberează în aceeaşi zi.

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI

Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034-913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@ consuladoderumania.e.telefonica.net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Petre Constantin. Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Consul General: Radu I onescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www.sevilla.mae.ro. •Consul General: Monica Ştirbu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), M urcia, Ceuta, Melilla. Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •E-mail: cgrumaniabilbao@ telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Florin Ghica. •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006. •Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351, 964203342, 964206764. Fax: 0034964257053. E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile Valencia, Castellón şi Alicante). Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, H uesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@telefonica.net. •Viceconsul: Eliza Diaconescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •E-mail: consuladomurcia@xplorasolutions. com. •Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean EDITORI: Ana-Maria Marinescu (Spania) Dan Caragea (Portugalia) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian Ioanoviciu (Spania)

REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Anastasia Criste (Barcelona) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Alicante) Mircea Fluieraş (Málaga) Sebastian Rus (Boston) Vasile Mureşan (Illinois) Tiberiu Grădiştean (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia) SPECIALIŞTI: Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com

Tipărit la: FED Print ISSN 2069 – 8801

Înainte de toate

Catastrofă în ţara Soarelui Răsare

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Maşini luate de ape din parcare, vapoare purtate de valuri în stânga şi-n dreapta, mii de hectare de pământ indundate. Un tablou negru al unei zile de 11 martie 2011. În faţa unei asemenea catastrofe te-ai fi aşteptat să-i vezi pe cetăţenii japonezi călcându-se în picioare, încercând să plece din calea dezastrului. Dar n-am văzut asta. Am rămas uimiţi de calmul cu care japonezii au tratat acest eveniment sumbru din viaţa lor. Cu toate acestea, am avut timp să ne închinăm în faţa poate a celei mai demne naţiuni cunoscute vreodată. Rar mi-a fost dat să văd o aşa dovadă de solidaritate, cum se întâmplă în acest moment în Japonia. Deşi dezastrele sunt la fiecare pas după cutremur, n-am văzut nici urmă de exod al japonezilor către alte ţări. Nu, ei au rămas în ţara lor, pe pământul părinţilor lor, ajutându-se unul pe celălalt. O naţiune unită în faţa unui dezastru care, în mod normal, ar despărţi orice comunitate în fuga disperată către un pământ salvator. „Ne merităm soarta!” Toate nenorocirile din lume îi ridică pe japonezi în picioare, cu mâinile întinse pentru a-l ajuta pe cel de lângă ei. Orice instinct de supravieţuire, care împinge toate făpturile spre adăpost, nu e nici măcar ulti-

ma opţiune. Poporul japonez nu se salvează fugind, poporul japonez rămâne demn să lupte pentru ţara sa, pentru cei loviţi de năpasta ultimelor zile. Dar ce s-ar întâmpla dacă România ar ajunge într-o astfel de situaţie? Mă şi înspăimântă acest gând. În primele secunde, am vedea toată pleiada naţiunii zburând către alte meleaguri, mai sigure. Toţi îmbogăţiţii ţării şi-ar goli casetele de bani şi ar căuta imediat refugiu în alte părţi. Top 300 ar fi po-top 300 în Alpi sau în alte zone ultraprotejate. Şi lucrurile nu s-ar opri aici. Am vedea imediat un atac al termitelor, o înhăitare pentru a jefui ţinuturile lovite de suferinţa pământului. Un asalt al căutătorilor de comori în casele celor ce nu mai sunt. Un vis mârşav de înavuţire din speranţele năruite ale celorlalţi. Dar nu în Japonia! N-am auzit de nicio instaurare a legii marţiale, aşa cum se întâmplă în astfel de situaţii, când apar hoardele de scormonitori. Şi, din nou, lucrurile nu s-ar opri aici. Chipuri travestite în icoana bunătăţii pe pământ ar crea zeci de emisiuni televizate pentru a exploata dezastrele. Ar stoarce sentimentele de compasiune pentru a se promova mai mult pe ei decât pentru a oferi o mână de ajutor. Într-un spectacol monstruos al goanei după rating, într-un spectacol macabru de propagare a panicii care subjugă. Dar nu în Japonia! Ei preţuiesc fiecare respiraţie, fiecare clipă irosită ce costă secunde importante. M-am

întrebat de mii de ori în zilele acestea, ce anume îi ţine pe oamenii aceştia laolaltă? Ce-i ţine alături, înlănţuiţi împotriva suferinţei? Există momente în viaţă când individualismul uman este depăşit, când soarta unei naţiuni este mai presus decât fiinţarea întru singularitate. Nu contest nevoia omului de a încerca să-şi protejeze viaţa. Nu, doar că sunt momente în istoria lumii când naţiunea e mult mai importantă, când istoria poate fi scrisă cu mai puţin sânge dacă întindem mâna către celălalt. Exact ceea ce ne învăţă acum japonezii. Exact conştiinţa spre care ar trebui să tindem. Ei au ştiut ce trebuie să facă în astfel de situaţii, indiferent că este primul ministru sau un simplu cetăţean. Mi-aş dori să pot afirma că şi-n România există educaţie preventivă. Conform cazuisticii româneşti, noi ne pricepem cel mai bine să privim ca viţelul la poartă nouă şi să bârfim pe la toate colţurile. Şi ne mai întrebăm de ce batem pasul tot pe loc. De foarte multe ori am auzit că acesta e destinul pe care de fapt îl merităm, adică: ne merităm soarta! Doar fiinţe singure şi neajutorate Am urmărit ştirile şi pe diverse canale de televiziune din România întrebându-mă dacă această faţă a societăţii româneşti este, într-adevăr, un efect al crizei economice ori reprezintă, de fapt, ceva ce noi am creat, asemenea lui Frankenstein. Mi-e teamă că suntem supuşi unui proces de dezumanizare şi că, pe lângă această criză financiară, parcurgem una mult mai gravă,

a umanului. Este normal, probabil, ca o societate să fie sacrificată, dar ura claselor şi a categoriilor de orice fel între ele se naşte doar din mijlocul unei societăţi bolnave. Am urmărit cu surprindere, un reportaj cu o femeie bolnavă de cancer, care spunea că se teme mai tare că va deveni o povară şi mai grea pentru fiica ei, după ce pensia îi va fi diminuată, decât de boala în sine. Am aflat astfel că, pentru unii oameni, demnitatea este mai importantă decât viaţa. Nu e demnitatea unui om un lucru pe care şeful lui ar trebui să-l preţuiască? Nu este important pentru un conducător ce fel de oameni i se supun? Singurul motiv de bucurie nestăvilită a rămas şansa de a spune „eu sunt mai presus de tine”? Cum s-a ajuns ca aceasta să fie esenţa existenţei noastre? Era o vreme când ne puteam simţi conectaţi unul cu celălalt. Te uitai în ochii unui om şi ştiai imediat dacă poţi avea încredere în el. Strângeai mâna unui necunoscut şi, poate, legai o prietenie. Este greşit să credem că aceste aptitudini s-au pierdut de frica sărăciei. Vinovată este sărăcia dinăuntrul nostru, faptul că am depăşit graniţa difuză dintre vigilenţă şi paranoia, că nevoia de putere şi de dominaţie care s-a ivit din frumoasa dorinţă de a străluci, s-a transformat în fetiş, că puterea este folosită pentru a distruge nu pentru a proteja, că s-au găsit unităţi de măsură pentru om cum ar fi banul sau competenţa, că atunci când avem control sau putere asupra altora nu ne gândim decât la ceea ce aceştia pot face pentru noi.

O despărţire definitivă între om şi realitatea pe care tot el a zămislit-o ameninţă să se întâmple, iar odată cu ea se va produce prăbuşirea uneia din părţi. Pentru om, această prăbuşire va însemna ori moarte, ori altoirea fiecărei celule din el cu cinism şi nepăsare. Unii vor încerca să scape ple-

când, însă vor fi puţini. Nu şi femeia despre care vorbeam mai devreme, nu şi bătrânii, nu şi milioanele de oameni care au învăţat că nu-şi pot influenţa destinul. Aceştia se vor transforma, dacă n-au făcut-o încă, în fiinţe singure şi neajutorate...

Comunitate

BIBLIOTECĂ ROMÂNEASCĂ Asociaţia Românilor din Comunitatea Madrid, inaugurează în data de 13 aprilie 2011, Biblioteca Românească din Madrid. La acest proiect Primăria din Câmpia Turzii participă cu o donaţie

importantă de cărţi în semn de solidaritate cu românii stabiliţi în Provincia Madrid. La eveniment va participa printre alţi invitaţi şi primarul oraşului Câmpia Turzii care apreciază în mod deose-

bit iniţiativa acestui proiect. Biblioteca Românească va funcţiona după un orar care să fie benefic românilor din Comunitatea Madrid, în Calle Alcalá nr. 20, 5º, 504-6-8, Madrid.

Omagiu adus poetului Gabriel Celaya Biblioteca “Rafael Alberti“ din San Fernando de Henares a adus vineri, 18 martie 2011, un pios omagiu lui Gabriel Celaya: 100 de ani de la naşterea poetului. La eveniment au participat printre mulţi invitaţi, Şcoala Municipală de Muzică şi Balet, Jesús Valentín Varas şi Marisa Peña. Directorul Bibliotecii, Jesús Rodríguez, a avut amabilitatea de a invita la lectură poetică şi pe Dragoş Popa şi Marin Traşcă, asidui colaboratori ai Programului Biblioteca Abierta (Biblioteca pentru Toţi) şi coordonatori ai Cenaclului Literar din Coslada şi Arganda del Rey. La celebrarea aniversării poetului au participat şi personalităţi politice locale: Julio Setién, primarul municipiului şi Javier Corpa, consilier de cultură care de asemenea au adus un omagiu celui ce a scris “poezie pentru săraci, necesară ca pâinea cea de toate zilele”.

“¡Aprendamos Rumano!” “Să învăţăm româneşte!” Din luna martie, Centrul Hispano-Român din Coslada îşi îmbogăţeşte oferta de activităţi cu un nou curs – “Să învăţăm româneşte!”, adresat, în special, copiilor români născuţi în Spania, în familii mixte, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani. Cursul va fi predat, pe bază

de voluntariat, de Luminiţa Cojocaru, şi va avea loc o dată pe săptămână – joia, de la 17:30 la 18:30. Persoanele interesate, trebuie să-şi înscrie copiii personal la CEPI din Coslada. Numărul locurilor este limitat, iar cursul este gratuit.

Pasiunea mea: goblenul Centrul Hispano - Român din Coslada invită toate persoanele cărora le place să facă goblen, să ia legătura cu echipa noastră, în vederea realizării unei expoziţii colective de goblenuri. Mulţi dintre dumneavoas-

tră au această îndeletnicire, aşa că nu lăsaţi să vă scape această ocazie de a arăta şi altora frumuseţea acestei arte, şi de a schimba impresii cu alte persoane care împărtăşesc aceeaşi pasiune.

Comunitate

1881-2011: 130 de ani de relaţii diplomatice Romania-Spania Ambasada României informează că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României a lansat un curs on-line care se adresează tuturor celor care îşi doresc să dobândească sau să îşi perfecţioneze cunoştinţele de limba română.

Accesarea modulelor este gratuită pe site-ul www.dprp.gov. ro/elearning şi prin acest curs se urmăreşte stimularea capacităţii de întelegere, de dialog şi de asimilare a unei pronunţii corecte în limba română. Materialele didactice şi ilustraţiile fac referire la situaţii şi fapte ce se pot regăsi

în viaţa cotidiană din România. DRP a susţinut dezvoltarea unui curs de limba română în varianţă electronică adresat românilor de peste hotare ca şi instrument de consolidare a identităţii culturale şi lingvistice, dar şi tuturor celor care doresc să studieze limba română.

Înscrieri la cursul de legislaţie spaniolă „Cunoaşte-ţi legile!”

Ajuns la cea de-a cincea ediţie, „Cunoaşte-ţi legile!” (“Conoce tus leyes”) este un curs gratuit de legislaţie, care oferă posibilitatea participanţilor de a se familiariza cu legile şi principiile legislative pe care se bazează societatea spaniolă, tratând în mod spe-

cial teme de interes general pentru imigranţi. Cu o durată de nouă ore, cursul este susţinut (în limba spaniolă) de avocaţi de prestigiu din Baroul de avocaţi din Madrid şi se va desfăşura în toate centrele hispano din capitală. Absolvenţii cursului vor primi

o diplomă oficială de la Comunitatea Madrid. Cei interesaţi se pot înscrie, la orice centru hispano din Madrid sau la numărul de telefon 012. Recomandăm Centrul Hispano-Român din Coslada, unde vă puteţi înscrie telefonic, personal sau via e-mail.

Când? Sâmbătă, 26 martie, 2 şi 9 aprilie, între orele 17:00 şi 20:00 Unde? La Centrul HispanoRomân din Coslada (Travesía del Curtidor, 1; E-mail: c e n t r o h i s p a n o r u m a n o @ madrid.org, Tel. 91.674.12.63)

Muzeul Thyssen prezintă expoziţia „Heroínas” - Conferinţă CEPI Român din Coslada, 14 aprilie, orele 18:00 (Travesia del Curtidor, 1) - Vizită la Muzeul Thyssen-Bornemisza (Paseo del Prado, 8), 08 mai la orele 16:00 - Conferinţă CEPI Român din Alcalá de Henares, 15 aprilie, orele 18:00 (Goya, 5- Local) - Vizită la Muyeul Thyssen-Bornemisza (Paseo del Prado, 8) 15 mai la orele 17:30 O nouă ediţie a „Thyssen în stradă” prezintă expoziţia „Heroínas”, în 17 Centre de Participare a Imigranţilor (CEPI) din Comunitatea Madrid. Acest proiect, sponsorizat de Fundaţia Barclays, va încuraja comunitatea de imigranţi să vină la Muzeu în această primăvară pentru a cunoaşte protagonistele acestei acestei expoziţii: femei curajoase, puternice şi revoluţionare. O echipă formată din Carolina Martinez Villen şi White Ugarte Marisa, se va desplasa la cele 17 CEPI să prezinte o serie de sesiuni informative despre „Heroínas”, expoziţia de primăvară Thyssen. Aceste sesiuni, cu o notă de divertisment şi care vor face uz de desene, muzică şi diferite materiale de sprijin, sunt o sugestie pentru ca publicul să depăşească distanţa ce poate presupune abordarea unei opere de artă. În acest an, Thyssen va lansa această expoziţie între 17 martie şi 27 mai, în care se va vorbi despre „eroinele” protagoniste: femei puternice, active, independente, sfidătoare, dominatoare, departe de reprezentarea femeilor pe scară largă în care apar ca fiind învinse, supuse sau sclave. „Heroínas” oferă o privire prin 120 de lucrări, care includ mituri greceşti şi creştine prin reprezentarea de femei sportive, vânătoare, magiciene, prezentând astfel o largă varietate de faţete ignorate în mod tradiţional. Aceasta este o dovadă ce nu poate lăsa indiferent publicul spectator şi care intenţionează să exploreze scenarii şi vocaţii de femei „eroine” ce pot fi sursă de inspiraţie pentru alte femei. • Se va beneficia de o reducere de 50% pentru vizitarea muzeului, respectiv 3,50 € de persoană.

Comunitate

Petrecere de pomină la Pro Vita Lex

Sâmbătă 26 martie, în Torrejón de Ardoz, Asociaţia Pro Vita Lex a organizat petrecerea ,,Femeia Pro Vita”, petrecere dedicată în exclusivitate doamnelor şi domnişoarelor. Au fost prezente în jur de 56 de invitate, într-un cadru festiv, la restaurantul ,,Dracula” din Torrejón, unde doamnele au fost primite cu şampanie şi caviar. Surpriza a fost atunci când au trebuit să semneze ,,condica de prezenţă”: li s-a pus la dispoziţie un ruj şi, pe un panou special, a trebuit să lase amprenta buzelor peste care fiecare şi-a trecut numele. Programul a fost împărţit în două părţi: prima parte a fost dedicată femeii mame, moment în care grupul de copii Pro Vita a recitat poezii în cinstea mămicilor, iar solista Gabriela Tone a emoţionat fiecare doamnă în parte cu vocea şi cântecele ei dedicate mamei. S-au servit aperitive şi desert din bucătaria românească (cordon bleu, chifteluţe etc. ecler, salam de biscuiţi, cozonac etc.). Bineînţeles că n-au

lipsit nici băuturile precum lichiorul Angelli şi Grasă de Cotnari. A doua parte a programului a fost pentru divertismentul tuturor doamnelor şi domni-

şoarelor, constând în: concurs de ghicitori. S-au format două echipe, iar echipa care nu ştia răspunsul ghicitorii respective trebuia să delege o doamnă pentru a îndeplini o pedeapsă. Spre amuzamentul tuturor s-a dansat pe melodia ,,O răţuşcă

stă pe lac” sau pe muzica lui Joe Cocker şi multe alte pedepse amuzante. De asemenea a fost şi un Karaoke unde şapte echipe au cântat melodii din repertoriul românesc precum: Ţărăncuţă, ţărăncuţă, Vitezomanul Gică, Bubulina, Gospodina, Fată dragă nu fi tristă, iar la final atât de mare a fost distracţia încât toată lumea cânta. În cadrul evenimentului s-a organizat şi o acţiune umanitară pentru a ajuta un băieţel român în vârstă de patru ani cu transplant de ficat, care se află într-o situaţie dificilă în urma unor complicaţii. Pentru aceasta, conducerea Asociaţiei a organizat o tombolă cu premii iar doamnele şi domnişoarele prezente au contribuit cu o sumă de bani (cât a dorit fiecare) urmând ca banii strânşi să fie donaţi băieţelului Ştefan. S-a continuat petrecerea cu dansuri populare, Pinguinul, Braşovenaca, iar la final s-a dansat pe ritmuri de lambada.

Ambientul a fost extraordinar, între aplauze, cântece, şi dansuri, doamnele au declarat că sunt ani de când nu s-au mai distrat aşa de frumos şi au mulţumit organizatorilor pentru organizarea evenimentului.

Luna Sfintelor Paşti la Centrul Hispano-Român din Coslada

Asociaţia Pro Vita Lex funcţionează în Torrejón de Ardoz de la 1 iunie 2010 şi are deja destule evenimente în palmares, precum Ziua copilului, Moş Crăciun, Colindeţele, Ansamblul de dansuri populare şi colaborează cu diferite Asociaţii printre care: Asociaţia Românilor din Brunete, Asociaţia Scânteia din Alcobendas, Asociaţia Românilor din Comunidad de

Madrid, Asociaţia RoIntergra din Alcalá de Henares. Proiectul Femeia Pro Vita a fost realizat de Valentina Petre (Preşedinte), Angela Petre (Secretar), Marian Crivăţ (Trezorier) şi Flori Chiriţă (purtător de cuvânt) şi a fost sponsorizat de Alina şi George Maeruţiu, patronii localului Dracula, cărora ,,dorim să le mulţumim în mod special pentru că ne-au ajutat foarte mult în nenumărate rânduri. Suntem bucuroşi că i-am întâlnit, că i-am cunoscut pentru că sunt nişte oameni deosebiţi, de valoare”, a spus Valentina Petre, preşedinta Asociaţiei. Asociaţia Pro Vita Lex luptă pentru o viaţă mai bună a românilor având ca scop: ajutorul umanitar pentru copii, lupta pentru drepturile femeii, oferă informaţii juridice pentru cetăţenii români şi organizează diverse evenimente culturale. Foto şi comunicat: Asociaţia Pro Vita Lex

În luna Sfintelor Paşti, Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la o serie de activităţi pentru celebrarea acestei importante sărbători. Ciclul acestora se deschide sâmbătă, 9 aprilie, când, începând cu ora 17.00, la sediul din Travesía del Curtidor, nr. 1, Coslada, vor avea loc două evenimente realizate în colaborare cu Asociaţia de români “Pro Vita Lex” din Torrejón de Ardoz: prezentarea unei

expoziţii de costume populare româneşti, puse la dispoziţie de Valentina Petre, preşedinta asociaţiei, şi un atelier de încondeiat ouă de Paşte, atelier adresat publicului larg, şi în special copiilor. Mai multe informaţii la: Centrul Hispano-Român din Coslada Tel.: 91 674 12 63 E-mail: c e n t r o h i s p a n o r u m a n o @ madrid.org

Asociaţia „ROINTEGRA” (Alcalá de Henares) anunţă cu onoare că la „Turneul de fotbal de sală”, care a avut loc pe data de 20 martie 2011, la Sala Polideportivă „El Juncal” din Alcalá de Henares, echipa românilor (care este formată din membrii asociaţiei) a câştigat locul întâi şi cupa pe anul acesta.

A fost un turneu organizat de Partidul Popular din localitate, turneu care are deja un prestigiu în această regiune. Echipele jucătoare care au luat parte au fost: echipa Partidului Popular, cea a polonezilor, cea a bulgarilor, cea a ucrainienilor, cea a columbienilor şi echipa română. La decernarea cupei a fost prezent primarul din Alcalá de Henares, Bartolomé González. Asociaţia „ROINTEGRA” le multumeşte pe această cale jucătorilor şi le doreşte „La cât mai multe cupe!”. (rointegra@yahoo.es)

Comunitate

Cursuri gratuite de limba spaniolă În contextul Anului European al Voluntariatului, Ambasada României are plăcerea de a vă comunica iniţiativa d oamnei profesor Reyes Miler Gamboa, expert în predarea limbii spaniole ca limbă străină, de a oferi cursuri de limba spaniolă care se adresează cetăţenilor români. Cursurile se vor organiza gratuit, săptămânal, de la orele 19:00, în perioada mai-iulie. Vor fi adaptate profilului persoanelor interesate şi se vor desfăşura la sediul Ambasadei României la Madrid Persoanele interesate se pot înscrie până la data de 20 aprilie, la adresa e-mail: camelia.teodorescu@embajadaderumania.es.

Ştiri din Spania

Cluburile încasează din prostituţie peste 100 de milioane de euro pe lună „Bordelurile de şosea”, acele cluburi de noapte-lupanare de pe marginea autostrăzilor, dar mai ales a drumurilor naţionale din Spania, au scăpat de criză. Afacerea continuă să fie rentabilă. În 1943, Guvernul lui Franco contabiliza 652 de bordeluri în toată Spania, asta fără să le socotească pe cele din Madrid. Acum, numărul localurilor de acest gen, caracteristice pentru firmele luminoase cu numele „CLUB”, se menţine stabil în ultimul deceniu. Dacă Garda Civilă avea în evidenţă 878 de cluburi-lupanar în 2000, în 2009 (cele mai recente date), existau 945. În 2005 numărul acestora a atins maximul istoric: 1.037, scrie 20 minutos. În aceste bordeluri se prostituează imigrante. 97% din totalul prostituatelor din cluburi nu sunt născute în Spania. Braziliene, românce, columbiene, paraguayene, nigeriene şi rusoaice, în această ordine, sunt naţionalităţile cele mai frecvente în lupanare. Câte sunt? „Este dificil de cuantificat. Fetele sunt adesea mutate dintr-un club în altul. Reţelele de proxeneţi ştiu că pentru clienţi este important să vadă

Se scumpeşte şi gazul

chipuri noi din când în când şi le rotesc”, explică surse din Garda Civilă. În acest deceniu, datele Gărzii Civile vorbesc de un număr între 14.000 şi 21.000 de prostituate. Dar sunt doar datele din cluburile de şosea, departe de marile nuclee rezidenţiale. În marile oraşe mai există bordeluri în apartamente private, saune şi pub-uri. Surse din Ministerul de Interne susţin că s-a ajuns la numărul de 1.600 de bordeluri în cele 17 comunităţi spaniole, unde „munceau” 96.000 de prostituate. Alte 6.900 prestează servicii pe stradă şi în poligoane industriale, în oraşe. Rapoartele Gărzii Civile susţin, totuşi, că „80% din femeile care se prostituează în Spania o fac în „cluburile de şosea”. Poliţiştii susţin că au loc controale periodice în aceste localuri, „pentru a preveni prostituţia minorilor şi pentru a anihila reţelele de trafic de carne vie”. Tot mai multe minore românce, de 16-17 ani În aceşti zece ani, Garda Civilă a anihilat 205 de astfel de mafii şi a arestat 2.139 proxeneţi. „90% din femeile din cluburi sunt aici obligate

şi păcălite”, explică Rocio Nieto, de la Asociaţia pentru Reinserţia Femeilor Prostituate (Apramp), care reclamă că se detectează o creştere a numărului de minore de 16 şi 17 ani aduse de mafii în Spania pentru a fi exploatate. „Mai ales românce”, confirmă surse din Poliţie. Multe dintre fete vin în Spania înşelate, ademenite de false promisiuni de muncă „ca menajere, ospătăriţe, dansatoare, îngrijitoare de bătrâni sau stewardese” şi cu documente false. Dar ajungând aici se izbesc de o realitate mult diferită. „Au contractat o datorie economică faţă de reţea şi trebuie să o achite”. Zilele trecute, Poliţia Naţională a arestat 12 persoane care aduceau prin asemenea metode femei românce, unele dintre ele minore, şi le obligau să se prostitueze în două astfel de cluburi-bordel din Girona. Dar cele mai crude sunt reţelele nigeriene. „Le păcălesc pe fete, le ameninţă cu vrăji voodoo, pentru că sunt foarte superstiţioase şi, ulterior, recurg chiar la violenţă fizică extremă”. Cluburile încasează din prostituţie peste 100 de mi-

lioane de euro pe lună Dar cât câştigă un club de şosea-lupanar? Aceste localuri nu simt criza? „Nu există criză în cerere, clienţii continuă să vină la bordel, doar preţurile au scăzut. Tarifele variază între 20 şi 50 de euro”, susţine Rocio Nieto. Veniturile totale generate de această „industrie” sunt dificil de cuantificat. Cele 945 de cluburi generează 27,1 milioane de euro săptămânal. Fetele obişnuiesc să plătească o sumă de bani zilnică pentru găzduire şi mâncare, în ciuda faptului că majoritatea sunt obligate să facă asta şi sunt sechestrate. Apoi, mare parte din câştigurile femeilor ajung la proxeneţi, pentru a plăti „datoria contractată cu drumul în Spania”. Media de prostituate per club este de 21 de femei, fiecare prestând, în medie, 5,5 „servicii” zilnic, cu un tarif mediu de 41,5 euro. Rezulatul? 4.790 de euro înmulţit cu şase zile pe săptămână, rezultă venituri de 28.740 de euro pentru club. Adică cele 945 de cluburi generează, împreună, 27,1 milioane de euro săptămânal, fără a socoti aici vânzările de alcool şi, adesea,

După scumpirea record a benzinei, de la 1 aprilie va creşte şi costul facturii energetice, după ce gazul se va scumpi cu 4,1%, ceea ce reprezintă o creştere lunară de 1,44 euro şi de 17,28 euro anual, a anunţat Ministerul Industriei, Turismului şi Comerţului, potrivit El Mundo.

Astfel, tariful de ultimă instanţă, TUR 1 (consumul de apă caldă şi bucătărie) va creşte cu 3,3%, ceea ce echivalează cu 0,57 euro, în timp ce TUR 2 (care include şi căldura), va creşte cu 4,3% sau 2,31 euro în valori absolute. În schimb, tariful energiei electrice va fi parţial „îngheţat”. Conform departamentului de Industrie, în jur de 20 de milioane de clienţi ai tarifului de ultimă instanţă TUR şi ai abonamentului social nu vor avea parte de scumpiri a facturii la lumină. Totuşi, pentru şapte milioane de locuinţe preţul va creşte cu 10%, ceea ce înseamnă între 40 şi 100 de euro pe an. Sunt acei consumatori care sunt pe „piaţa liberă”. Şi buteliile se scumpesc Preţul unei butelii cu butan va creşte, la rândul său, cu 6%, începând cu 1 aprilie 2011, astfel încât o butelie medie, de 12,5 kilograme va costa după impozitare 13,87 euro, cu 68 de eurocenţi mai mult decât acum. După această scumpire, butelia de butan va marca a doua creştere trimestrială consecutivă de preţ şi acumulează o scumpire de 8,8% din ianuarie încoace, când Ministerul Industriei a aplicat o creştere de 3,13%. Sursa: El Mundo

Acest nou maxim, care depăşeşte vechiul record de 1,324 euro pe litru, înregistrat la mijlocul lunii, se produce după ce acest combustibil a înregistrat o scumpire de 1,7% în luna martie şi 5,8% de la începutul anului, scrie 20 minutos. Celălalt combustibil de referinţă, motorina, s-a ieftinit cu 0,4% în această săptămână şi se situează la 1,287 euro litrul, cu care încheie o scumpire de 1,5% în martie şi 8,4% de la începutul anului. Cu actualele preţuri, benzina costă cu 13% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce motorina a înregistrat o scumpire cu 22% faţă de sfârşitul lunii martie 2010. Un şofer cu un autoturism pe benzină, cu un rezervor mediu de 55 de litri, trebuie să scoată din buzunar 73,1 euro pentru un plin, cu 8,9 euro mai mult decât anul trecut, în timp ce unul cu maşină pe motorină va plăti 70,7 euro pe un plin, cu 12,8 euro mai mult. Preţurile din Spania rămân mai mici decât media europeană Scumpirea benzinei coincide cu menţinerea preţului ţiţeiului la niveluri superioare pragului de 100 de dolari pe baril. Barilul Brent, de referinţă în Europa, costă 115 dolari, la niveluri similare

de droguri, ce se realizează în aceste localuri. Adică 108,4 milioane de euro pe lună! Bani frumoşi pentru ziare din publicitatea sexuală Consiliul de Stat a recomandat interzicerea sau măcar reducerea „severă” a anunţurilor de prostituţie din presă. De aceea, a cerut Guvernului o lege specifică, pentru a regulariza acest tip de publicitate, care generează venituri importante pentru ziare. De exemplu, El Pais publică 700 de astfel de anunţuri pe zi, El Mundo, 670, iar ABC, 225. În februarie 2007, cotidianul gratuit 20 minutos, a fost primul ziar spaniol care a renunţat la acest gen de publicitate în paginile sale. „Publico” a decis să nu admită nici el acest tip de publicitate, încă de la înfiinţare, „Avui” a renunţat pe parcurs la aceste anunţuri, iar „La Razon” s-a alăturat şi el grupului, de curând. Prostituţia nu este interzisă în Spania Prostituţia nu este interzisă prin lege în Spania, iar singurele măsuri împotriva acesteia se pot lua dacă se dovedeşte că femeile sunt exploatate sexual, practicând această meserie obligate. Cu alte cuvin-

te, proxenetismul este ilegal, la fel ca traficul de persoane, dar prostituţia nu. De multe ori, autorităţile şi Poliţia trebuie să dea dovadă de ingeniozitate pentru a ţine în frâu fenomenul, încadrând faptele la alte contravenţii şi infracţiuni. De exemplu, în Alcala de Henares şi Malaga, autorităţile au votat o ordonanţă de urgenţă care le amendează pe prostituate pentru disturbarea ordinii publice, dacă acestea îşi practică meseria la mai puţin de 500 de metri de cartiere de locuinţe, puncte comerciale sau centre de fabricaţie.

În provincia catalană Lleida, prostituatele au fost obligate să poarte veste reflectorizante noaptea, în caz contrar urmând a fi amendate pentru că generează „pericol public” pe şosele. Sursa: 20 minutos

Preţul mediu al benzinei în Spania a ajuns la 1,33 euro pe litru

celor de săptămâna trecută, în timp ce barilul Texas, de referinţă în S.U.A., s-a ieftinit un dolar, până la 104,9 dolari. Preţurile de vânzare către public ale carburanţilor din Spania se află sub media europeană. Un litru de benzină costă, în medie, 1,506 euro în UE 27 şi 1,534 euro în Zona Euro. În cazul motorinei, preţul se situează la

1,385 euro în UE 27 şi 1,370 în Zona Euro. Asta deşi preţul fără impozite în Spania este superior mediei comunitare. Preţul unui litru de benzină fără impozite ajunge la 0,684 euro în Spania, faţă de 0,658 euro în UE 27, în timp ce motorina fără impozite costă 0,745 euro litrul, faţă de 0,720 euro în UE 27. Sursa: El Mundo

România

Suprafaţa utilă a noului terminal este de trei ori mai mare decât cea a celui existent (de la 8.000 de metri pătraţi s-a ajuns la 24.000 de metri pătraţi). Aeroportul bucureştean are acum în plus 24 de porţi de îmbarcare, dintre care 14 cu burduf.

Investiţia a presupus şi construcţia a 11 lifturi, 12 scări rulante, 3 trotuare mobile, 29 de grupuri sanitare, 1.500 de locuri de aşteptare, 9 ghişee ale poliţiei de frontieră şi 62 de monitoare de informaţii pentru pasageri.

Pregătit pentru Schengen Standardele înalte la care se ridică acum aeroportul bucureştean se doresc un argument în sprijinul aderării României la spaţiul Schengen încă din acest an, conform Ministrului de Interne. Rămâne o certitudine faptul că infrastructura

Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Codului Muncii. În noul Cod al Muncii a fost introdusă prevederea potrivit căreia în termen de 45 zile calendaristice de la data concedierii colective salariatul concediat are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă. Noul Cod al Muncii introduce şi perioada de stagiu, pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, aceasta constând în primele

şase luni după debutul în profesie. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu adeverinţa care este vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul. Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel

românească „a făcut un pas mic, pe linia corectă”, după cum declara Emil Boc. Iar cifrele prezentate de reprezentanţii MTI sunt pline de optimism. Traficul pe aeroportul Henri Coandă va creşte anul viitor la 7,5 milioane pasageri, de la nivelul estimat de 5,25 milioane călători în 2011, afirma Anca Boagiu. În 2015, traficul pe Otopeni ar putea ajunge la 12 milioane de pasageri, prognozează ministrul Transporturilor. „Investiţia se justifică economic, politic şi geostrategic. Suntem în momentul în care putem spune că realizarea unui hub regional pe Otopeni începe să se contureze”, a mai spus membrul Cabinetului. Traficul pe Otopeni, cel mai mare aeroport din România, a urcat anul trecut cu aproape 10%, la 4,91 milioane pasageri, iar cel de pe Băneasa, Aurel Vlaicu, a avansat cu 7,5%, la 2,11 milioane călători. Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti şi-a început activitatea în februarie 2010 şi a fost înfiinţată prin fuziunea societăţilor care gestionau cele două aeroporturi din Capitală.

Terminalul în formă de vioară

Sursa: Mediafax

Ajutoarele

mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie, faţă de 30 în prezent, şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere, faţă de 90 în prezent. Termenul de preaviz nu poate fi, potrivit Codului Muncii, mai mare de 20 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie sau 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere. Sursa: Mediafax

de stat, subiectul discuţiei dintre guvern şi

Birocraţia se va reduce când funcţionarii vor fi puşi să alerge după hârtii Obligarea angajaţilor administraţiilor fiscale să obţină de la alte instituţii documentele de care au nevoie contribuabilii, cum se întâmplă la Registrul Comer¬ţului cu cazierul fiscal, este o soluţie pentru reducerea birocraţiei, în viziunea Asociaţiei pentru Reformarea Sistemului de Impozite şi Taxe (ARSIT). „Problema este cum putem contracara eficient tendinţa funcţionarului de a creşte permanent numărul de hârtii «care trebuie». Ne aşteptăm ca funcţionarii să reducă numărul de hârtii când vor fi puşi ei să alerge după ele. Administraţia este obligată să obţină singură hârtiile de care are nevoie de la alte instituţii ale statului. Acest lucru se întâmplă deja la contituirea unei firme când Registrul Comerţului obţine

singur cazierul fiscal. Este necesară o «lege a autobirocraţiei»”, a declarat Florin Cojocariu, directorul executiv al ARSIT, la conferinţa de lansare a asociaţiei. Ziarul Financiar a scris în februarie o serie de articole în care a arătat de câţi funcţionari publici este nevoie ca să fie trimisă o hârtie. Articolele au stârnit reacţii în rândul foştilor funcţionari, care au spus

că un document emis de un minister poate avea 14 semnături. Succesiunea de semnături şi ştampile de pe majoritatea documentelor emise de instituţiile statului nu face altceva decât să acopere incompetenţa funcţionarilor din administraţie, sector din care au dispărut peste 100.000 de oameni anul trecut, dar a cărui reformă nu a schimbat nimic.

compania Bosch Grupul german Bosch prospectează posibilităţile de extindere a investiţiilor companiei în România, a anunţat zilele trecute guvernul, după o întâlnire între premierul Emil Boc şi reprezentanţii companiei germane. Potrivit sursei citate, prim-ministrul i-a asigurat că: „Executivul are la îndemână pârghia ajutoarelor de stat, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi cu reglementările europene, pentru sprijinirea investiţiilor care creează locuri de muncă”. Din partea companiei germane, Rudolf Colm, membru al Comitetului Director, a transmis autorită-

ţilor de la Bucureşti mesajul că „România ocupa un loc important pe lista noastră de interes investiţional”. Potrivit unor surse apropiate discuţiilor, intrevederea a fost una de protocol, nu s-au decis termene ori cifre concrete, însă compania ar vrea să îşi extindă investiţiile anul acesta. În prezent, societatea germană are puncte de lucru în Bucureşti, Blaj şi Timişoara şi a asigurat 1.135 de locuri de muncă în 2010, în creştere cu 21% faţă de 2009. Volumul de achiziţii realizat de Grupul Bosch în România a atins 94 de milioane de euro. Sursa: Fin.ro

Istorie

Despre România… A vorbi despre România nu este uşor, fiecare dintre noi, cetăţeni români, nutrim pentru ea sentimente puternice şi amestecate. Unii dintre noi o iubim cu frenezie, alţii sunt mândri că sunt români, o parte nu mai vor să audă de ea, altora le este ruşine că sunt români, iar unii au părăsit-o. Toate aceste trăiri sunt personale şi subiective şi aşa trebuie să fie. Un loc, un personaj, o tradiţie, o atitudine, o cruce, o familie, toate acestea animă în noi sentimentele descrise mai sus, toate acestea formează un tot, iar acest tot se numeşte România. Ca peste tot în Europa, şi în România sunt patru anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă. Primăvara începe la noi cu luna martie, luna Mărţişorului, această sărbătoare străveche care vesteşte renaşterea vieţii după o iarnă grea, începutul unui nou ciclu al vieţii. Printr-o coincidenţă, sau prin voinţa Domnului, luna martie a anului 1918 reprezintă pentru noi, românii, începutul procesului istoric al reîntregirii naţionale. Proces care a început, să fie oare tot o coincidenţă, în locul unde răsare pentru prima oară soarele pentru români, în Basarabia. O Basarabie care, împotriva cursului evenimentelor, a ales să revină la trupul patriei mamă şi să se unească cu România, o ţară care în acele momente era învinsă şi umilită. Acest act de curaj şi demnitate a fost statuat de către Sfatul Ţării la 27 Martie 1918, când cu o majoritate zdrobitoare, organul legis-

lativ de peste Prut a proclamat „Unirea B asarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna”. Ceea ce nu trebuie să uităm însă este că Sfatul Ţării era format din oameni. Oameni care pentru idealurile lor naţionale, pentru libertate şi pentru că n-au încetat să vorbească limba română, au suportat chinuri şi deportări în Siberia şi Extremul Nord rusesc. Iar unii dintre aceştia aveau să plătească cu viaţa faptul că au ales România, faptul că au fost români. Printre cei care şi-au adus contribuţia la realizarea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă România s-au numă-

rat şi Ion Inculeţ, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Ion Buzdugan şi Onisifor Ghibu.

Primul preşedinte al Sfatului Ţării a fost marele om politic român, Ion Inculeţ, născut la Răzeni, judeţul Lăpuşna în centrul Basarabiei. Fiul unor răzeşi, Ion Inculeţ absolvă în 1915 cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii Imperiale din Petrograd, devenind profesor de matematică, fizică şi astronomie. Încă din anii studenţiei se remarcă ca un promotor şi susţinător al renaşterii politice a Basarabiei. În 1917 este ales în Sovietul din Petrograd şi este trimis de către guvernul Kerenski ca

unionistă, dar şi culturală, iar de la revenirea în 1913 în Basarabia, se implică total în viaţa publicistică de la Chişinău, răspândind necontenit idealul unităţii românilor. În calitatea sa de preşedinte al ultimei legislaturi a Sfatului Ţării, a conştientizat pe deplin pericolul pe care în acele momente îl reprezenta pentru România politica regionalismului şi susţinut de către deputaţii Sfatului a proclamat Unirea fără condiţii a Basarabiei cu România şi autodizolvarea Sfatului Ţării la 27.11.1918, anulând

emisar în Basarabia pentru a răspândi idealurile revoluţiei burgheze. Odată ajuns la Chişinău, Inculeţ începe o muncă asiduă de redeşteptare naţională, reuşind să pună bazele primului organ legislativ al Basarabiei, Sfatul Ţării, în care va fi ales întâi ca deputat, iar apoi ca preşedinte. Însă în Rusia lucrurile se complică odată cu revoluţia bolşevică. Lenin, conform angajamentului luat faţă de germani, scoate Rusia din Război, obligând astfel România să încheie o pace umilitoare, şi începe procesul de bolşevizare a anacronicei Rusii. În Basarabia, revoluţia roşie nu are succes, iar Sfatul Ţării va proclama pe 24 ianuarie 1918 independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, iar la 27 Martie 1918, sub preşedinţia lui Ion Inculeţ, Unirea cu R omânia. Inculeţ a fost însoţit în munca sa de desăvârşire a unităţii românilor dintre Prut şi Nistru cu Patria Mamă România de către Pantelimon Halippa, vicepreşedintele Sfatului Ţării la momentul votării Unirii şi al treilea şi ultimul preşedinte al acestuia. Născut la Cubolta, în judeţul Soroca, Pan Halippa îşi începe studiile superioare în Imperiul ţarist, însă din cauza activităţii sale febrile pentru renaşterea naţională a românilor basarabeni este nevoit să se refugieze în România, la Iaşi, unde va urma cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie. În toată această perioadă desfăşoară o puternică activitate pro-

astfel statutul de autonomie al Basarabiei în cadrul Regatului României, desăvârşind practic Unirea proclamată la 27 Martie. Al doilea preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales la 02.04.1918, marele patriot român Constantin Stere. Născut în judeţul Soroca, Stere a cunoscut de foarte tânăr metodele de represiune ţariste, fiind deportat în Siberia încă de la vârsta de 20 de ani. După şapte ani de surghiun, Constantin Stere revine în Basarabia de unde se refugiază la Iaşi. În România urmează studii de drept în cadrul Universităţii din Iaşi, al cărei rector va fi între anii 1913-1916. În perioada Primului Război Mondial se stabileşte la Bucureşti şi devine un apropiat al guvernului Marghiloman. În primăvara lui 1918 pleacă la Chişinău, pentru a-l sprijini pe Ion Inculeţ în realizarea dezideratului naţional, Unirea cu România. Munca sa îşi arată roadele pe data de 27 Martie 1918, iar din 2 aprilie 1918, este ales Preşedintele Sfatului Ţării. Constantin Stere a fost un om politic incomod pentru întreaga clasă politică româ-

nească. Acuzat pe nedrept de bolşevism, stigmatizat şi ocolit de către politicieni, Stere a fost unul dintre cei mai mari gânditori politici români, un politician care a iubit mai presus de interesele meschine de partid, dreptatea, ţăranul, Basarabia şi România. Şi pentru că orice proclamaţie are un glas, Unirea Basarabiei cu România s-a realizat prin vocea poetului basarabean Ion Buzdugan, deputat şi secretar al Sfatului Ţării. Personalitate erudită, Ion Buzdugan s-a remarcat în anii tulburi ai războiului de reîntregire prin curajul de care a dat dovadă deconspirând un atentat al unor soldaţi ruşi împotriva regelui Ferdinand I. Ales în Sfatul Ţării, Buzdugan este numit secretar al acestui organism şi în ziua proclamării Unirii citeşte de la tribuna legislativului basarabean de-

istoric de la 27 Martie 1918 fără a-l aminti pe Onisifor Ghibu. Român transilvănean, Onisifor Ghibu se refugiază în anii războiului de reîntregire în România, unde pledează pentru unitatea tuturor românilor, fapt care îi atrage o pedeapsă cu moartea pronunţată în contumacie de către autorităţile maghiare. Din 1917 se stabileşte la Chişinău unde începe o muncă titanică de redeşteptare şi reafirmare naţională a românilor dintre Prut şi Nistru. Împreună cu câţiva fruntaşi basarabeni, printre care şi Pantelimon Halippa, creează Partidul Naţional Moldovenesc. Desfăşoară o febrilă activitate publicistică, fiind iniţiatorul primei tipărituri în limba română cu caractere latine din Imperiul ţarist. Dar mai presus de toate, organizează învăţământul în limba română, deschizând şcoli ro-

claraţia de Unire. Tot atunci, cere deputaţilor prezenţi să voteze prin vot deschis pentru ca istoria să consemneze adevărata opţiune a basarabenilor, fapt care ne permite astăzi să cunoaştem şi să înscriem cu mândrie în cartea neamului românesc numele a 86 de basarabeni, români şi membri ai altor minorităţi care au desăvârşit un ideal naţional şi au îndreptat o nedreptate istorică. Iar în final trebuie să mai spunem că nu putem încheia nicio discuţie despre actul

mâneşti pe tot cuprinsul teritoriului basarabean. Despre aceşti „oameni care au fost” şi despre mulţi alţii, neamintiţi aici, se pot scrie cărţi întregi, însă ceea ce trebuie să rămână este că aceştia s-au transformat în portavocele a milioane de români, că nu au renunţat la idealurile lor şi nici la mandatul atribuit lor. Aceşti oameni au înfruntat nu doar vitregia timpurilor, dar şi moartea, şi toate acestea pentru că erau români şi credeau cu tărie în România. Andrei Bărbuţă - Madrid

Rubrica permanentă

02 - Româna şi limbile surori

Dan Caragea (Portugalia) Critic literar

Limba pe care o vorbim din pruncie şi până în ceasul când plecăm spre marea trecere este o limbă izvodită din graiuri daco-moesice peste care latina şi-a pus imperiala ei pecete şi peste care greaca, slava şi atâtea alte limbi şi-au aşternut influenţele, pentru ca să se ajungă la sonoritatea ei inconfundabilă de astăzi. Dar

mersul limbii, ca şi al neamului românesc, nu se va opri atâta vreme cât ne va ţine pământul. Străbuna limbii actuale sau protoromâna pare să se fi născut pe malul drept al Dunării, cam pe locul Serbiei istorice, căci altminteri nu ne-am putea explica înrudirile cu albaneza, caracterul bulgăresc al influenţei slavei asupra graiului romanic, dar nici absenţa elementelor germanice. Fron-

tierele limbii noastre sunt şi astăzi revărsate peste spaţiul geopolitic al României, în Balcani. Marelui lingvist Al. Rossetti, îi plăcea să spună că limba noastră este „limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a imperiului roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate […], din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele noastre” (Al. Rossetti, Istoria limbii române, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968, p. 77). Sute de ani s-au străduit învăţaţii patrioţi să susţină această genealogie nu fără adversităţi pornite din interese străine. Tema latinităţii limbii a făcut să curgă mai multă cerneală decât în oricare alt idiom neolatin, a cărui identitate apărea ca evidentă. Nu ştiu cum veţi gândi voi, dar eu prefer stilului riguros şi cam anost al lingviştilor, acel „poem în proză” pe care George Călinescu l-a aşezat la începutul magnificei sale Istorii a literaturii române, din 1941: „Românul crede în Dumnezeu, în îngeri, în zâne şi a fost botezat de preot la biserică, unde duminica, mai ales bătrân, îşi face cruce şi se roagă. El nu e păgân, căci

vede deasupra lui pe cer, soarele, luna şi stele, şi nici sălbatic. E domn, om vechi de cetate şi ţăran, având o ţară, o lege, ascultând de un împărat. Având pământ, lucrează face arătură, semănătură, mânuieşte sapa, secera, împinge boii. Seamănă secară, trifoi, cânepă. La pădure, la munte, la şes, încalecă pe cal sau se duce pedestru ori cu carul. Toamna pe ploaie, vânt, ceaţă, fulger, iarna pe ger de crapă pietrele stă la adăpost. Are casă cu scoarţe pe pereţi, cu uşă, o curte, un staul, un câine, vacă cu lapte, scroafă, oi, găini. De la fântână aduce apa cu ulciorul ori cu găleata. De-i e foame stă la masă pe scaun şi prânzeşte ori cinează mâncând pâine, ceapă cu sare, ai, caş, carne fiartă în oală sau friptă pe tăciuni. Se slujeşte de lingură, mestecă şi înghite îmbucătura încet. Toamna pune curechi în bute ale cărei doage le astupă cu papură iar mai târziu taie şi afumă porcul. Seara îşi aşterne, se culcă, se acoperă şi doarme. Umblă desculţ sau încălţat, se purecă, se scarpină, se scaldă, se îmbăiază, se tunde, pune cămaşă, se îmbracă. Are simţire, cuget, şi-i place când păsările cânta în arbori, când înfloresc şi

înverzesc pomii, merii, cireşii. Dacă e înăcrit, amărât, zice din frunză şi din ceteră. În tinereţe merge în peţit, şi-şi alege muiere, făcând nuntă. Are socru, soacră, părinţi, frate, soră, nepoţi, feciori, cumnaţi, fini. Mortul se pune în mormânt şi femeile îl bocesc. Corpul are oase, sânge, cap, frunte, tâmple, ochi, urechi, rost, dinţi, limbă, barbă, mustăţi, piept, spinare, şale, maţe, buric, pulpe, genunchi, şi insul e gras, vârtos, păros, pântecos, subţire, întreg după cum e cazul. Bărbatul se face luntre şi punte toate zilele săptămânii: (luni, marţi etc.), aleargă, înşeauă şi închingă calul, încarcă carul, bate fierul, arama, e păcurar; vinde, cumpără, împrumută. Femeia coase având ac, aţă, foarfece, scarmănă lâna, toarce, mulge, scutură, şterge, merge prin vecini.” Ce bucurie mai mare aţi putea avea dacă ibericii vor primi din mâna voastră acest revelator text, căci limba noastră şi-a iubit suratele neolatine de unde a împrumutat, după mode şi nevoi, zeci de mii de cuvinte.... Din italiană, începând cu veacul al XIV-lea, am luat: canelă, sardelă; monedă; armată; maestru; revistă; locotenent;

11 naţiune; piaţă... Din franceză, de prin secolul al XVIII, direct sau indirect, am primit cele mai multe elemente de vocabular neologic: bezea; reghiment; uvraj; angoasă; fetişism; bleu; Jean; Denisa; or; contra; război rece; din cauză că; pe măsura ce... Din portugheză, pe căi la început indirecte, ne-au venit: acaju; albatros; anil; bambus; banană; caravelă; cobai; fetiş; jaguar; macac; mandarin; maharajah; marmeladă; muson; pagodă; palanchin; rajah; rupie; verandă; fado... În fine, tot din secolul trecut, au pătruns, pe cale cultă, spaniolisme ca: conchistador; infantă; pesetă; zarzuelă; coridă; patio; fiesta; salsa... În ţara lui Don Quijote, rostiţi zilnic vorbele existenţei voastre pe acele meleaguri, dar îmi place să sper că visaţi mai degrabă în româneşte. Copiii voştri merită această mărturisire, în timp ce eu îmi voi continua povestea...

Cititorii întreabă, Consulatul Român la Madrid răspunde Dragnea M. - San Fernando de Henares

Constantin L. - Paracuellos del Jarama

În momentul de faţă sunt în şomaj. De la

Avem un băiat care împlineşte 14 ani în luna

Agenţia de şomaj din Getafe mi s-a cerut să

mai anul acesta.

completez două formulare. E301 şi E302. Vă

Ce trebuie să facem pentru a obţine prima

rog să mă lămuriţi pentru ce mi se cer aceste

carte de identitate la împlinirea vârstei de 14

formulare şi de unde le pot obţine?

ani a fiului nostru?

Răspuns: Formularele E 301 şi E 302 sunt formulare europene standard ce fac parte din seria 300 (E301, E302, E303) şi sunt folosite de către instituţiile care se ocupă cu ajutoarele de şomaj din ţările membre UE. Pentru a obţine formularele menţionate (necesare pentru calculul prestaţiilor de şomaj), trebuie să vă adresaţi Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă din judeţul de domiciliu din România,

aceasta fiind singura instituţie românească ce îl eliberează. Solicitarea formularului în România o pot face cei de la Agenţia de Şomaj spaniolă sau direct dvs., transmiţând o cerere prin poştă (la adresa agenţiei judeţene), fax (0040/213 039 855) sau email (adriana.pert@anofm. ro, adrianapert@yahoo.com). Numărul de telefon la care puteţi apela pentru mai multe informaţii este: 0040/213 039 856

EMBAJADA DE RUMANIA - SECCION CONSULAR AVDA. CARDENAL HERRERA ORIA 134, MADRID, 28034, tel: 917.344.004, fax: 914.165.025 http://www.madrid.mae.ro/

Răspuns: PRIMA CARTE DE IDENTITATE - PÂNÂ LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 18 ANI Documente necesare: • documentul eliberat de autorităţile statului din care să rezulte motivul intemeiat (boală, studii) pentru care nu se poate deplasa în ţară, tradus de un traducător autorizat şi legalizat de Secţia Consulară • certificatul de naştere • actele de identitate ale pă-

rinţilor: certificatul de căsătorie al părinţilor sau sentinţa de divorţ definitivă şi irevocabilă, actul de proprietate al locuinţei sau documentul cu care părinţii fac dovada adresei de domiciliu din România • 5 fotografii marimea ¾ cm având la bază o bandă albă de 7 mm • contravaloarea cărţii de identitate • timbru fiscal sau contravaloarea taxei extrajudiciare de timbru

PROGRAM CU PUBLICUL: SOLICITARI SERVICII CONSULARE: LUNI-VINERI 9-17, SOLICITARI PROGRAMARI TITLURI DE CALATORIE/ PASAPOARTE LA ADRESA: programari@consuladoderumania.e.telefonica.net ELIBERARI PASAPOARTE , LUNI-JOI 15.00-16.45

Pentru acest demers nu este nevoie de programare. NOTĂ: • Documentele sus menţionate vor fi prezentate în original şi cate 2 fotocopii din fiecare document. • Minorul poate depune cererea pentru eliberarea primului act de identitate, însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul său legal la sediul consulatului. • Persoana care solicită actul de identitate va indica o persoană din România care se va

prezenta la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor pe raza căruia solicitantul are domiciliul, pentru achitarea contravalorii taxelor (contravaloare carte de identitate şi timbru fiscal). În cazul în care solicitantul nu poate indica o persoană va solicita la Serviciul comunitar numărul contului în care poate plăti taxele prin transfer bancar şi va depune la dosar chitanţa tradusă de un traducător autorizat. • Termen de rezolvare: 3 luni

Români de succes

În lumea de vis

Firme de avocatură renumite, bănci şi spitale, companii petroliere şi de telefonie mobilă au salariaţi români angajaţi în poziţii importante. Cu toţii visăm la aşa ceva, dar numai unii dintre noi au avut curajul, inteligenţa, perseverenţa şi... norocul necesare pentru a convinge importante companii din întreaga lume că ţara din care provin nu are legătură cu abilităţile lor profesionale. Ce au ei în comun, pe lângă studii şi experienţa peste medie? Disponibilitatea de a se muta în altă ţară, tenacita-

tea de a trece peste prejudecăţi, îndrăzneala de a lua totul de la zero printre străini şi ambiţia de a dovedi că sunt buni. Realmente, foarte buni. Mai mulţi români decât neam putea imagina au reuşit să pătrundă în lumea unde mulţi doar visează, au reuşit să ajungă în poziţii importante la mari corporaţii internaţionale, lucrează la imaginea României mai bine decât ar putea să o facă toate ambasadele din lume. Românii sunt mai bine văzuţi în Canada şi Statele

Unite ale Americii decât în Europa. Dacă în Europa trebuie să te lupţi cu prejudecăţile, în Canada, America sau Australia dacă eşti bun, eşti bun. Sunt foarte mulţi români în Statele Unite şi Canada care urmează doctorate, masterate sau profesează ca avocaţi, medici, ingineri, profesori, cercetători şi care sunt extrem de apreciaţi la locul de muncă. În Europa, numărul mare de infractori cu paşaport românesc şi publicitatea negativă pe care o fac creează bariere pentru ceilalţi.

Tamara Precup - Fernández este managerul uneia dintre cele mai cunoscute agenţii imobiliare din Málaga. Este o femeie puternică, independentă, care a înţeles că succesul în afaceri constă în servicii fără cusur şi într-o imagine impecabilă a firmei. Şi-a început activitatea ca secretară la o firmă de pu-

blicitate, în urmă cu peste 10, când a ajuns în Spania cu un contract trimis de către cel care avea să-i devină soţ. După şase luni a renunţat la slujbă pentru a intra în afaceri alături de soţul şi cumnatul ei. Pentru ea, cel mai important element dintro firmă ce prestează servicii este: echipa.

În Spania

Nu poţi scrie despre succesele românilor din Canada sau SUA fără să vorbeşti şi despre Voicu Mihaiu. Provine din Maramureş, zona care a dat lumii oameni de valoare. În România a studiat în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj. Tânăr şi dornic să scape de consecinţele dictaturii ceauşiste, Voicu a căutat o cale de ieşire din România. Soarta i-a zâmbit când, cu o „escală” de trei ani în Anglia pentru a obţine o diplomă în business and management, post graduate diploma, a emigrat în Canada. A plecat fără să se uite în urmă. Avea la el câţiva dolari şi un milion de speranţe. „Dacă privesc acum în urmă? Da, a fost greu. Am plecat din România fără să clipesc. În Canada am luat totul de la capăt. Practic, am renăscut. Acum sunt Manufacturing Engineer şi Engi-

neering co-ordinator pentru „divizia de metale”. Cu alte cuvinte, legătura dintre design şi producţie; în principiu stabilesc procesele de producţie pentru piesele noi, metal şi aluminiu, care intră în componenţa mobilierului de birou. De asemenea, responsabil cu îmbunătăţirea procesului tehnologic din cadrul companiei, în particular divizia la care lucrez”, povesteşte Voicu într-o limbă română perfectă. L-am întrebat dacă i-a fost greu să se adapteze în societatea unei ţări precum Canada, la stilul de muncă şi nu numai... Mi-a răspuns cu un zâmbet de aduceri aminte şi cu o oarecare emoţie controlată: „Adaptarea la stilul de muncă de aici. Da... Să nu uităm că am ajuns să lucrez în industria canadiană, guvernată de principiile economiei de piaţă, direct după experi-

enţa destul de deprimantă din economia şi industria comunistă. În al doilea rând, trebuie să avem în vedere faptul că baza personală de cunoştinţe tehnice trebuia îmbunătăţită rapid pentru a fi în pas cu cerinţele de aici. Deci, acumularea de cunoştinţe noi, în scurt timp, necondiţionat. Şi, nu în ultimul rând, adaptarea atât la stilul de lucru al echipelor manageriale, cât şi la dinamica grupurilor din care făceam parte”. Un idealist Pentru Voicu nu este complicat să fii şi process designer, şi manager în acelaşi timp, mai ales că spiritul artistic şi cel antreprenorial nu merg des mână în mână. Însă, pe de altă parte, el este un lider creativ, care face lucrurile altfel decât le fac ceilalţi şi are curajul să îşi asume riscuri. E şi mai important să ai entuziasm şi să faci ceea ce faci pentru că îţi place activitatea în sine, fie că e vorba despre branding, design sau management, nu doar pentru rezultate. Voicu e visător şi idealist, pentru că doar aşa poţi să ai curajul să faci ceva ce alţii zic că e imposibil sau o pierdere de timp. Şi, culmea, să mai şi reuşeşti. Cu Voicu se poate discuta relaxat despre orice situaţie. Viaţa decentă şi liniştită pe care o trăieşte în ţara de adopţie l-a modificat în bine pe toate planurile. Şi e mulţumit, fericit. Mi-a mărturisit, cu aceeaşi emoţie controlată, faptul că, în curtea casei, alături de drapelul cu frunza de arţar, flutură şi

Mihai Chiş, proprietarul uneia dintre pensiunile de cinci stele din Barcelona, a dorit să facă o unitate de cazare care să se remarce atât prin aspect, cât şi prin calitatea serviciilor. La aproape doi ani de la înfiinţare, toţi cei care au trecut pragul pensiunii spun că Mihai a reuşit să-şi împlinească dorinţa: arhitectură „art nouveau” de inspiraţie Gaudí mobilier vechi de colecţie, camere cu grădini proprii, antichităţi, personal amabil şi atent la nevoile clienţilor, toate se reunesc într-o locaţie retrasă de zgomotul oraşului. În interviul pe care mi l-a acordat, Mihai Chiş a dovedit că este mai mult decât un om de afaceri, este un iubitor şi un colecţionar de frumos, cu un ascuţit simţ critic. Mihai este o persoană modestă, nu-i face plăcere să iasă „în faţă...”, pentru că „numai despre oameni renumiţi trebuie ştiute anumite lucruri”, spune el. Mihai este unul dintre acei români care au înţeles că banul nu vine de unul singur, ci trebuie ademenit. Nu oricum, ci prin muncă, talent şi dăruire. Şi totuşi, despre românul Mihai Chiş se poate spune că este un om normal, este produsul „epocii de glorie”

Iubitor Gaudi cu „reminiscenţele” ei, cum, de altfel, este toată generaţia lui. Un om căruia orice gest fără spirit îi repugnă, căruia lipsa de bun-simţ îi creează un sentiment de tristeţe, căruia fără Led Zeppelin , U2 şi Heidegger lumea i se pare mai puţină. Un om care savurează mai toate „sloavele” lui Pleşu. Primul job al lui Mihai în Spania a fost asemănător cu al lui Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni: hamal. Iar primul salariu a fost derizoriu. În ţară a urmat mai multe şcoli, câteodată chiar „cu plăcere”, şi a obţinut o diplomă de economist. În Spania afacerile lui au evoluat de la stadiul de „capitalism feroce” până la cel „cu cravată”. În 2010, peste 11 mii de persoane din

Germania, Olanda, Norvegia, Austria, Italia, Franţa, Anglia şi… România au ales pensiunea „Gaudí”, an în care a reuşit să stabilească serviciile la un anumit nivel. De ce „Gaudí”? Pentru că înseamnă idee novatoare!

Desigur, privesc uneori cu nostalgie în urmă, la copilărie, la tinereţe, la anii de studenţie petrecuţi la Cluj. Am amintirile mele plăcute sau mai puţin plăcute legate de acea perioadă. Cu toate acestea, viaţa mea a prins poate rădăcini mult prea puternice aici pentru a contempla o eventuală întoarcere definitivă pe plaiurile natale. Dar, cum spun cei de aici, „never say never”. De când a ajuns în Canada, viaţa i-a aşternut

un covor roşu al provocărilor. La început lupta să supravieţuiască într-un program foarte competitiv. Acum lupta cu sine într-un continuu proces al perfecţionării. Maramureşeanul Voicu Mihaiu a materializat la maximum ocazia oferită de soartă, folosindu-şi toate atributele: cunoştinţe, dorinţa, dragostea de libertate, aprecierea faţă de un popor care l-a adoptat şi, mai ales, optimismul. KKN

Maramureş, plai cu flori tricolorul. L-am întrebat dacă îşi doreşte să se întoarcă mai târziu în România, definitiv. După câteva secunde de tăcere, mi-a răspuns că este posibil să nu se mai întoarcă în ţara de origine: „Din poziţia în care mă găsesc astăzi, nu, nu cred că mă voi mai întoarce în ţară. Canada nu e perfectă, dar, cu siguranţă, mă simt aici „acasă”. Probabil am plecat de prea multă vreme ca să mai asociez planurile mele de viitor cu România.

Români de succes

Tudor Petruţ - românul care a cucerit Hollywood

Liceenii, filmul care a făcut furori printre tinerii din omânia anilor ’80 şi i-a făcut celebri pe Oana Sârbu, Ştefan R Bănică Jr., Cesonia Postelnicu, Mihai Constantin şi Tudor Petruţ, este filmul care a revoluţionat generaţia de tineri a acelor vremuri. Un film de succes care a încununat tinerii actori cu premiul ACIN al Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolurile lor şi cu premiul de popularitate la celebrul, pe atunci, Festival al Filmului Pentru Tineret de la Costineşti. Tudor Petruţ, actorul care la aproape 20 de ani a jucat alături de celebrii Tamara Buciuceanu, Ion Caramitru, Cristina Deleanu, Sebastian Papaiani şi Mihai Mereuţă, a devenit cunoscut ca actor în mult râvnitele studiouri de la Hollywood, după ce a fost protagonist în câteva spoturi publicitare iar, în prezent, speră să dea lovitura cu un scenariu personal la una din casele de producţie americane. Kassandra K. Năsăudean: Ca actor, ai debutat în Misterul lui Herodot în anii copilăriei, apoi ai apărut alături de mult regretatul Emanoil Petruţ, în filmul Femeia din Ursa Mare şi i-ai cântat serenade Biancăi Brad în filmul muzical Zâmbet de soare, regizat de Elisabeta Bostan. Ai devenit faimos interpretând roulul tânărului Şerban Pascu în filmul de mare succes al anilor ’80, Liceenii. Care sunt amintirile tale de suflet din acea perioadă? Tudor Petruţ: Ce poate fi mai important decât acele câteva cadre alături de Mimi Petruţ, unchiul meu, în singurul film în care am fost împreună? Pentru familia noastră, pentru părinţii mei Sanda şi George Petruţ care încă locuiesc în Bucureşti, înseamnă mai mult decât o amintire trecătoare... Apoi au urmat liceenii hoinari care ne-au stabilit ca o generaţie de tineri actori într-

un film al tuturor. Mă leagă de vremurile acelea prietenia care nu s-a şters pentru colegii mei. Şi mă bucur pentru carierele lor minunate. Am trăit o experinţă unică, în contextul de atunci, cu coadă la bilete în plin centrul Bucureştilor. Am realizat într-un târziu că românii sunt liceeni în spirit şi ne-au adoptat cu drag. Muzicalul Zâmbet de soare a fost o lecţie pentru tânărul actor, din care am învăţat multe din detaliile meseriei. Să nu uităm că eu sunt absolvent de regie. Experienţa actoricească din fime m-a ajutat enorm să înţeleg relaţia cu actorul de pe scena teatrală, sau din faţa aparatului de filmat. KKN: Ai emigrat în Statele Unite ale Americii. Când şi care au fost primii tăi paşi în America? TP: La vremea respectivă, după ce a căzut zidul, am fost foarte bine primiţi. Eram exotici pentru că veneam din spa-

tele cortinei de fier. Am avut norocul să regizez un spectacol de teatru la Magnolia Playhouse în Hollywood, „Doi tineri din Verona” de Shakespeare. Am realizat atunci că teatrul, pasiunea şi meseria mea, nu însemna mare lucru în cetatea filmului. După ce am regizat o altă piesă în premieră pentru Long Beach Playhouse, am fost dezamăgit, deşi am avut succes de critică. Am recunoscut că singura mea şansa e totuşi lumea fimului. Şi nu eram încă pregătit. KKN: Regizorul şi actorul Tudor Petruţ a devenit profesor de matematică şi predă într-un liceu din California. Cum reuşeşti să îmbini cele două profesii? TP: Poate că atunci când eşti la catedră eşti ca pe scenă. Trebuie să motivezi, să îndrumi, să facilitezi accesul la informaţie, să „păcăleşti” tinerii către cunoaştere. Folosesc faptul că sunt o persona publică şi în acelaşi timp predau algebra de liceu drept exempu pentru adolescenţii mei elevi că orice se poate. Cu efort şi pasiune, cu sudoare, cu limitele pe care ţi le impune viaţa, trebuie mers înainte. KKN: Am înţeles că ţi-ai întemeiat o familie, că ai doi băieţi, că te-ai stabilit în California. În această situaţie, ai un rol extrem de important. Cum te descurci? TP: M-am stabilit în America pentru că, deşi divorţat, am vrut să fiu tatăl copiilor noştri. Am o relaţie minunată cu băieţii mei, şi mă bucur nespus de parcursul lor. Alexandru Petruţ va absolvi în curând Washington State University, cu specializare în PR/Sports Management şi sunt fericit că se mută cu noi în California pentru a-şi clădi o carieră. Cel mic, Ştefan Petruţ, termină liceul la vară şi a fost acceptat la Facultatea de Marketing. Mă uit la ei şi parcă nu am îmbătrânit degeaba. M-am recăsătorit cu o minunatată doamnă americană de origine romană, care este director de bancă la noi în Orange County. Împreună încercăm cu dragoste să avem o viaţă frumoasă: ne distrăm, călătorim, ne sprijinim unul pe celalat. KKN: Ştiu că ai scris scenarii de lung metraj. Care este situaţia lor? TP: Spun mereu, mai în glumă mai în serios, că şansa de a vinde un scenariu în Hollywood este mai mică decât a câştiga loteria... Am scris comedie romantică, aventură ştiinţifico-fantastică, o poveste despre un fost mare

jucător de baseball. Chiar şi câteva scenarii care se pot filma în România, cu speranţa să colaborez din nou cu prietenii şi colegii mei de acasă. Scenariile sunt pe piaţă, prin intermediul agentului meu, şi din când în când intrăm în discuţii mai mult sau mai puţin serioase. În medie, un scenariu original circulă cam cinci ani până când îşi găseşte producător. Aşa că sunt, încă, sub medie, deci mai sper în viabilitatea lor. Şi am alte idei la care lucrez constant. Mă ţin ocupat. KKN: De curând ai apărut într-o serie de spoturi publicitare pentru Discover Card. Ce ne poţi spune despre revenirea pe platourile de filmare, despre momentele petrecute în faimosul Studio 28 din celebrul Universal Studios? TP: Trebuie să recunosc că m-am simţit ca „acasă”... Am fost parte din echipa de producţie a filmului Bram Stoker’s Dracula cu ani în urmă, şi am avut şansa să lucrez pentru celebrul regizor Francis Ford Coppola. De atunci am fost numai vizitator pe platourile de filmare din Hollywood. Când am fost ales pentru rolul „Peggy” din campania de publicitate a firmei Discover Card, peste noapte am ajuns din nou să am scaunul meu. Şi toată atenţia echipei de filmare. Ca pe vremuri în studiourile Buftea. KKN: Mai păstrezi vreo legătură cu prietenii tăi din Liceenii? TP: Corespondăm prin email, că e la moda. Şi le urmăresc carierele cu interes şi bucurie. Chiar de curând ne-au vizitat actorul Adrian Vâlcu cu soţia sa Beatrice, şi Vlad şi Daniela Enăchescu. De la ei am aflat mult mai multe amănunte. Despre copiii şi familiile tutu-

ror, despre scenă şi film, despre viaţa diurnă de acasă. KKN: Dar cu România? TP: De mulţi ani am plăcerea de a înregistra un comentariu radio săptămânal, în cadrul emisiunii „Români de peste mări şi ţări”, regizată de simpaticul Radu Micu pentru Radio Timişoara. O parte din aceste comentarii pot fi ascultate şi pe Radio România Cultural, în emisiunile realizate de Corina Mădălina Diaconu. KKN: Care sunt planurile tale de viitor ca profesor de matematică, jurnalist, actor şi scenarist? TP: Cred că a venit vremea să iau în serios cariera mea artistică. Că nu mai am prea mult timp. Am format casa de producţie Ma Vie en Blonde Films, şi mă prezint în continuare la probe de film şi televiziune, sub îndrumarea agentei mele. Tot ce n-am făcut în ultimii zece ani trebuie să concentrez astăzi, să mă implic, să umblu, să cunosc lume. Cu răbdare şi multă muncă, cred în şansele mele să merg mai departe. Şi nu renunţ la învăţământ, pentru că sunt printre acei destui de puţini care merg cu drag la

muncă. Elevii mei îmi umplu zilele de voie bună. KKN: Ai devenit cetăţean american de origine română. În planurile tale de viitor, teai gândit vreodată să te întorci în România? TP: După două decenii de America am devenit american. Aici e familia mea, aici sunt băieţii mei, aici decurge viaţa mea. Sunt integrat în mecanismul politic şi social. Mă ridic în picioare şi mă emoţionez de fiecare dată când se cântă imnul naţional, aşa cum îmi dau lacrimile mereu când ascult imnul naţional românesc. Sunt patriot pentru ţara mea de adopţie la fel cum sunt patriot pentru ţara mamă. Şi, la bine şi la rau, aici, în California sunt acum acasă. KKN: Vom sărbători curând Sfintele Sărbători de Paşte. Ce doreşti să transmiţi cititorilor noştri, românilor de acasă şi de pretutindeni? TP: Doresc tuturor să sărbătorească în liniste şi pace, alături de cei dragi. Eliberaţi, în sfinţenia momentului, de probleme şi nevoi. Şi să ştie că nouă, celor de aici din California, ne sunt dragi, oriune ar fi!

Ştiri externe

Fiica lui G addafi ridică moralul trupelor tatălui său Aisha Gaddafi (34 ani), supranumită „Claudia Schiffer a Africii de Nord”, a fost avocatul preşedintelui irakian Saddam Hussein, iar acum încurajează trupele „obosite” ale tatălui său, în conflictul cu Occidentul, scrie Daily Mail. Publicaţia scrie că blonda atent îmbrăcată şi aranjată este „ultima armă a lui Gaddafi” împotriva revoluţionarilor din Libia. Aisha a fost văzută fluturând steagul verde al ţării, în mijlocul membrilor armatei. Fiica lui Gaddafi vrea să se răzbune pe occidentali, după ce Hanan, sora ei adoptată în vârstă de 9 ani, a fost ucisă în timpul unui raid american asupra capitalei Tripoli. Despre acel moment, fiica lui Gaddafi povesteşte: „M-am trezit în ţipetele surorii mele, iar sângele ei era peste tot corpul meu”.

Într-un interviu acordat anul trecut, Aisha a spus că, la acel moment, era ambasador ONU pentru drepturile femeilor din Libia. Întrebată despre abuzurile din ţara sa privind drepturile omului şi justiţia, fiica lui Gaddafi a susţinut că „aceste critici sunt complet nefondate” şi că „e de neînţeles de ce oamenii spun aşa ceva”. Aisha a spus că dragostea pentru tatăl ei nu poate fi descrisă în cuvinte. „Oamenii uită că, înainte de a fi un om minunat şi un lider foarte bun, este tatăl meu, prietenul meu şi fratele meu. Suntem foarte apropiaţi şi mă simt în deplină siguranţă când sunt în preajma lui”, a declarat blonda în vârstă de 34 de ani. De când au început protestele din Libia, Aisha nu mai lucrează pentru ONU, ci pentru tatăl ei.

entrala C nucleară Fukushima trebuie dărâmată Premierul japonez, Naoto Kan, a afirmat joi că centrala nucleară avariată Fukushima, din nord-estul Japoniei, trebuie dărâmată, în cadrul unei conversaţii cu liderul Partidului Comunist nipon, relatează agenţia de presă Kyodo. Această informaţie a fost prezentată de Kazuo Shii în cadrul unei conferinţe de presă, la finalul întrevederii sale cu şeful Guvernului de centrustânga, a precizat agenţia. Tokyo Electric Power, operatorul şi proprietarul centralei Fukushima Daiichi, a apreciat drept inevitabilă dărâmarea primelor patru reactoare, după ce se vor în-

cheia operaţiunile dificile de răcire, care ar putea dura mai multe luni. Aceste reactoare au fost grav avariate după cutremurul puternic urmat de un tsunami la 11 martie. Preşedintele onorific al grupului, Tsunehisa Katsumata, a sugerat însă miercuri că reactoarele 5 şi 6, care nu au fost afectate de catastrofă, ar putea fi menţinute. Primele elemente ale centralei Fukushima Daiichi au fost instalate în urmă cu mai mult de 40 de ani pe coasta Pacificului, la 250 de kilometri nord de metropola Tokyo şi cei 35 de milioane de locuitori ai săi.

Moscova, pas important spre r ezolvarea conflictului transnistrean. Tiraspolul pune piedici Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat ieri, la o întâlnire cu omologul său din Republica Moldova, că Rusia se pronunţă pentru modificarea formatului misiunii de menţinere a păcii în Transnistria şi pentru retragerea muniţiilor de pe teritoriul transnistrean. Liderul separatist de la Tirapol pune însă

piedici. „Urmează o reorganizare a operaţiunii de menţinere a păcii”, a spus şeful diplomaţiei ruse, potrivit Agerpres. „Se pune problema adaptării prezenţei internaţionale la acele misiuni care vor decurge din reglementarea conflictului, care vor fi diferite şi nu se vor limita la asigurarea păcii în-

tre părţi”, a adăugat Lavrov. Între misiunile ce ar urma să fie îndeplinite se are în vedere conferirea unui statut special Transnistriei „în cadrul unui stat unitar neutru Republica Moldova”. „În ceea ce priveşte retragerea muniţiilor, atunci când negocierile la documentul din 2003 continuau, din

ransnistria au fost evacuate T peste 50 de eşaloane de muniţii. Acolo mai rămâne mai puţin de jumătate din ceea ce a fost, aceste depozite necesită o atenţie permanentă, pentru că pot fi furate. Este o cantitate însemnată de obiecte periculoase”, a astras atenţia şeful diplomaţiei ruse. Sursa: Mediafax

unde au avut loc violenţe sângeroase. „Încercările siriene de a atribui actualele tulburări unor influenţe externe riscă să crească sentimentul de ostilitate faţă de străini”, a avertizat Departamentul de Stat. „Cetăţenii americani arestaţi riscă să fie acuzaţi de incitare la violenţe sau spionaj”, continuă acesta. În plus, Washingtonul notează că, în general, Siria informează Statele Unite după mai multe „zile, chiar săptămâni” în legătură cu arestarea cetăţenilor săi. Diplomaţia americană a anunţat marţi arestarea a trei cetă-

ţeni americani, în ultimele zile, la Damasc, unul dintre ei fiind, ulterior, eliberat. Presa oficială siriană a anunţat, duminică, arestarea unui cetăţean american, pe care l-a prezentat ca incitând la manifestaţii contra puterii. Preşedintele Bashar al-Assad a însărcinat, joi, o comisie să redacteze un proiect legislativ pentru înlocuirea legii privind starea de urgenţă, respingând, astfel, abrogarea acesteia, în contextul în care activişti din domeniul drepturilor omului anunţau noi violenţe sângeroase la Latakia (nord).

Washingtonul le cere cetăţenilor americani să părăsească Siria Administraţia Statelor Unite le-a cerut joi cetăţenilor americani să părăsească Siria, ţară care a devenit, de două săptămâni, teatrul unei mişcări de contestare fără precedent, relatează AFP. „Departamentul de Stat avertizează cetăţenii americani asupra posibilităţii unor tulburări politice şi civile în Siria”, anunţă o notă diplomatică americană. Washingtonul le cere cetăţenilor americani să părăsească Siria Administraţia Statelor Unite le-a cerut joi cetăţenilor americani să părăsească Siria, ţară care a devenit, de două săptă-

mâni, teatrul unei mişcări de contestare fără precedent, relatează AFP. „Departamentul de Stat avertizează cetăţenii americani asupra posibilităţii unor tulburări politice şi civile în Siria”, anunţă o notă diplomatică americană. „Cerem cetăţenilor americani ca, din acest moment, să amâne orice călătorie neesenţială. Cetăţenii americani care se află, în prezent, în Siria, trebuie să se gândească să părăsească ţara”, continuă comunicatul. Americanii sunt îndemnaţi să evite în special oraşele Latakia şi Deraa, în nord,

Sursa: Reuters

Alertă

Alergie de primăvară la... escroci Puţini sunt cei care n-au căzut măcar o dată în viaţă în plasa unui escroc. Mereu în căutare de noi victime, aceştia sunt foarte inventivi, stăpânesc la perfecţie arta înşelăciunii şi au obţinut, graţie acestui talent, bani şi... glorie. Infractorii dovedesc abilităţi sociale deosebite, reuşind de cele mai multe ori ca pretinderea unor sume de bani să pară firească. Iar atâta vreme cât există oameni naivi, vor funcţiona şi înşelătoriile. În Spania există sute de mii de români de bună credinţă, oameni care au venit în această ţară cu gânduri bune. Au emigrat pentru a-şi schimba viaţa, pentru a oferi familiei lor un trai decent, un trai mai bun. Muncesc de dimineaţă şi până-n noapte şi fac cinste comunităţii unde trăiesc. Majoritatea sunt oameni simpli, fără diplome academice... dar cu toate acestea ştiu săşi păstreze cinstea şi omenia, ştiu ce-i ruşinea şi minimum de bun simţ. Din nefericire pentru noi, ca naţie, mai există prin preajma noastră şi personaje care cu bună ştiinţă reuşesc zi de zi să şifoneze imaginea bună a românilor. Prin escrocheriile pe care le fac fără nicio strângere de inimă şi fără nicio teamă, prin comportamentul golănesc pe care îl afişează în mijloacele de transport, în instituţiile pe care le vizitează, pe stradă, în parcuri, etc. • Zilele trecute, în vecinătatea Gării din Alcalá de Henares, o tânără cerea trecătorilor un mic ajutor bănesc pentru o fetiţă de cinci anişori, diagnosticată cu tetrapareză spastică, ai cărei părinţi ar fi fost lipsiţi de posibilităţi financiare. Ba chiar, drept argumente, ea prezenta copii xerox după nişte acte medicale. Îndârjirea ei s-a diminuat însă, repede, când a trebuit să spună ce asociaţie umanitară reprezintă. „Scrie în acte, ce, nu ai citit?”, a replicat femeia, după care a dispărut din zonă.

În Madrid, au apărut ca ciupercile după o ploaie de vară cu soare... o mulţime de traducători, de avocaţi, asociaţii umanitare şi tot felul de organizaţii, etc. Nici nu ştii pe cine şi cum să alegi să-ţi traducă un act sau să te reprezinte într-o instanţă, să-ţi ofere sfaturi contabiliceşti şi în tot felul de specializări. Majoritatea sunt autorizaţi de Ministerul de Justiţie din

omânia, îşi văd de treabă, R fac traduceri corecte şi legale, sunt prompţi, punctuali şi de cuvânt, au diplome reale şi legale în profesiile lor, alţii îşi flutură doar ecusoanele, cărţile de vizită şi tot felul de copii cu titluri şi diplome false prin diverse locuri din Coslada sau Madrid, trâmbiţând în gura mare că reprezină Ambasada sau Consulatul Român în Spania, diverse instituţii de prin România, partide politice în culorile curcubeului şi escrochează românii de bună credinţă care au venit în Spania la muncă cinstită şi nu pot face verificări din lipsă de timp şi informaţii, din neştiinţă.

• Nicolae P. din Getafe declară faptul că a fost escrocat de o persoană care i-a fost recomandată de către o cunoştinţă ca fiind reprezentant al Consulatului român la Madrid: „Am avut nevoie urgentă de o traducere a certificatului de naştere la unul dintre copii şi cum lucrez de luni până vineri câte 10 – 12 ore pe zi, nu am avut timp să mă duc la Consulatul din Madrid şi am apelat la persoana recomandată. Mi-a cerut actul în original şi buletinul de identitate,160 de euro, urmând ca a doua zi să îmi aducă actele şi traducerea. De atunci a trecut aproape o lună de zile şi nu reuşesc să îmi recuperez nici măcar actele originale de care am mare nevoie că banii... sunt conştient că s-au păpat de mult. La numărul de telefon nu mi se mai răspunde iar cunoştinţa care mi-a recomandat traducătorul ca fiind reprezentant al Consulatului spune că nu ştie nimic unde ce şi cum e persoana în cauză”. După câteva verificări simple am aflat că aceeaşi persoană, în urmă cu un an, se prezenta ca fiind preşedinte de asociaţie umanitară şi oferea locuri de muncă. Cum? Pe bani! Vrei de muncă şi un salar de 800 euro? Nicio problemă. Plăteşti înainte 800 de euro (c.v. primului salar pe care îl cedezi plasatorului...) şi locul e al tău.

• Maricica J., văduvă, povesteşte că după un şomaj de 10 luni, şi-a căutat disperată de muncă având trei copii rămaşi în ţară în grija părinţilor. S-a agăţat de oferta acelui preşedinte ca de ultima salvare de la un dezastru... „Mi-a spus că mă trimite într-o casă de români cu doi copii minori, să fac curat, mâncare şi să am grijă de copii de luni până vineri între orele 6 şi 20, pentru 500 de euro, cu condiţia să-i plătesc la intrarea în casă c.v. primului salar. În disperarea în care eram m-am împrumutat şi i-am dat banii înainte. Ce puteam face? După doar o lună de zile stăpânii m-au concediat şi au adus altă româncă de la care am aflat apoi că se procedase şi cu ea la fel ca şi cu mine.” Verificând spusele doamnei de mai sus, am descoperit că toată afacerea se realiza în familie şi că timp de un an, la familia respectivă, au fost angajate la recomandarea preşedintelui şi apoi concediate din motive inventate, şapte persoane. Şapte românce. Dintr-un calcul rapid, 7 x 500 euro fac exact 3.500 euro. O sumă bunicică câştigată din greu şi cu sudoare! • Dacă eşti autonom şi vrei să fentezi statul spaniol, poţi apela contra unor sume de bani la un expert în contabilitate din Coslada care în cârdăşie cu un alt expert în legislaţie, prin „chichiţe” contabiliceşti şi avocăţeşti te scutesc de plăţi către stat. Legal, cică. Oare aşa să fie? Sau tot o găselniţă din care se mai poate câştiga un ban muncit din greu... • Vrei un act legalizat şi nu ai timp să ajungi la Consulat? Nicio problemă. În Coslada poţi obţine contra cost, acte de toate neamurile. Doar bani să ai. Cât de mulţi. Au grijă alţii să vă tapeze de ei. Meseriaş!

Stimaţi concetăţeni! Ambasada şi Consulatul Român la Madrid nu au reprezentanţi stradali nici în Coslada şi nici în alte locaţii din Provincia Madrid. Dacă aveţi nevoie de anumite documente, de informaţii, le puteţi obţine doar de la CONSULATUL ROMÂN, situat în Avenida del Cardenal Herrera Oria nr. 134 Madrid, de la Consulatele cunoscute din Spania (vezi pagina 02: Reprezentarea Diplomatică a României în Regatul Spaniol) sau atunci când se organizează Consulatele intinerante anunţate din timp pe site-ul Ambasadei, http:// madrid.mae.ro sau în massmedia. Doar în aceste situaţii puteţi obţine informaţiile şi documentele legale de care aveţi nevoie. Nu mai apelaţi la persoane necunoscute care pretind că reprezintă diverse instituţii. Nu mai credeţi în persoane care susţin că vă pot oferi servicii consulare, documente, etc. Clandestin. Pe

stradă, în parc, în tren sau la o cafenea, altfel veţi deveni foarte uşor victime ale acestor infractori. • Vă aşteptăm în continuare sesizările voastre, problemele cu care vă confruntaţi în relaţiile cu concetăţenii noştri certaţi cu legea din Spania, pe adresa: investigatii@ occidentul-romanesc.com • Dacă în urma verificărilor noastre vom considera că sesizările dumneavoastră sunt reale, le vom publica pentru a putea fi cunoscute în toată comunitatea românească din Spania. Români, feriţi-vă de români...! Un material realizat şi redactat de, Cristian Ioanoviciu - Madrid

Sfatul psihologului

Reţeta succesului în relaţia de cuplu, pentru femei Cum trebuie să fie o femeie pentru a ajunge la inima unui bărbat?

Jeni Chiriac - Psiholog • Competenţă în consiliere psihologică şi psihoterapie, în psihologie clinică şi psihologia muncii • Membru a Comitetului Filialei Teritoriale Bucureşti a Colegiului Psihologilor din România, comisia de deontologie • Consilier de specialitate al Asociaţiei Naţionale a Taţilor din România

Depresia De ce se instalează la unele femei depresia prenatală?

Cu toate că se ştie că femeia gravidă are o frumuseţe aparte, schimbările pe care femeia le suferă în timpul sarcinii: creşterea în greutate, apariţia măştii gravidei, faptul că nu o mai încap hainele, faptul că nu se poate opri din mâncat etc., pot avea un efect devastator asupra psihicului şi sunt cele mai frecvente motive ale apariţiei depresiei. Raţional, multe dintre noi putem minimaliza astfel de aspecte, „obligându-ne” conştient să le acceptam ca fiind normale, ca fiind tributul pe care suntem dispuse să îl plătim pentru bucuria de a avea un copil. Şi este adevărat, poate fi, însă fiecare zi poate fi o negociere continuă cu noi înşine în care ce este nevoie să gestionăm, este partea emoţională a acestui tribut acceptat inconştient! Cercetătorii se raportează la depresie ca şi la una dintre cele mai comune complicaţii din timpul sarcinii şi după sarcina în viaţa unei femei. De aici şi conceptul de depresie prenatala şi postnatală sau post-partum. Depresia ce intervine în timpul sarcinii sau

poate cu un an înainte de sarcină (adică încă din perioada de preconcepţie) este numită depresie prenatală. Oboseala, problemele cu somnul, reacţiile emoţionale puternice şi schimbările de greutate ale corpului tău pot interveni în timpul sarcinii şi după sarcină. Aceste simptome pot fi de asemenea semne ale unei depresii. Din acest motiv, depresia nu este recunoscută sau tratată, deoarece unele schimbări normale din timpul sarcinii pot genera simptome similare şi se pot întâmpla în acelaşi timp. Cauzele care duc la declanşarea unei astfel de depresii pe timpul sarcinii pot fi nenumărate şi, chiar dacă pentru unii sau unele dintre noi par neînsemnate, pentru o femeie însărcinată, în primul rând datorită schimbărilor hormonale, chiar şi o cauză “minoră” poate declanşa o depresie. Depresia şi stările asociate ei pot avea un caracter ereditar şi prin urmare, dacă cineva din familia ta a mai suferit astfel de depresii prenatale, se poate să ţi se intample şi ţie, existând o predispoziţie în acest sens.

Este de preferat să fie ea însăşi întrucât viaţa ne demonstrează că practic CUM TREBUIE SĂ ARATE, nu rezistă prea mult şi astfel de modele sau pozări prin simulare sau disimulare, pot transforma o relaţie într-una disfuncţională/ frustrantă atât pentru bărbat, dar mai ales pentru femeia în cauză sau pot duce chiar spre o despărţire a celor doi.

Cât de important este comportamentul femeii într-o relaţie? Poate deveni acesta mai important decât atracţia fizică sau decât împărtăşirea unui interes comun? Într-o relaţie este importantă conduita ambilor parteneri deopotrivă. O relaţie satisfăcătoare pentru cei doi presupune mai multe ingrediente, incluzând atrac-

ţia sexuală care poate potenţa dorinţa sexuala într-un cuplu, interesele comune care pot face ca timpul petrecut împreună să devină unul calitativ, indiferent de cantitate, cum de altfel şi comportamentul unuia faţă de celalalt care are un acelaşi nepreţuit rol. Prin urmare, comportamentul într-o relaţie este foarte important, pentru că în spatele lui se poate ascunde o atitudine hrănită de sentimente, credinţe, prejudecăţi, emoţii mai mult sau mai puţin pozitive, etc. În acelaşi timp, ştim cu toţii că o atitudine poate naşte o altă atitudine în celălalt şi astfel se poate crea un cerc vicios al disfuncţionalităţii relaţionale într-un cuplu stabil.

Se poate vorbi despre trucuri la care poate recurge o femeie pentru a cuceri un bărbat?

Trucurile cele mai eficiente sunt cele care le aplicăm pe

Iată ce indici ar fi bine să îi ai în vedere odată ce te hotărăşti şi să aduci pe lume un copil: • Istoricul stărilor psihice din viaţa ta: depresie, abuz de substanţe sau medicamente • Istoricul dereglărilor psihice în familie sau bolile mintale • Lipsa de suport din partea familiei şi a prietenilor • Anxietatea legată de făt şi sarcina în general • Problemele cu o sarcină anterioară sau cu o naştere • Problemele în căsnicie sau problemele financiare • Vârsta prea tânără (pentru unele mame) • Când bifezi unul sau mai mulţi indici din cei amintiţi mai sus, este de preferat să vizitezi cabinetul unui psiholog. • Discuţia cu un specialist te poate ajuta să îţi înţelegi şi să îţi gestionezi emoţiile într-o manieră mai adaptată la modificările prin care vei trece, modificări fizice, fiziologice şi psihologice implicit.

redactia@occidentul-

noi înşine pentru ca în fiecare zi să fim binedispuşi, proactivi, cuceritori, curtenitori, atenţi, etc., cu cel de lângă noi şi cu noi înşine. Fireşte că este important să nu uităm de ascultarea activă la nivel de comunicare şi relaţionare.

Deşi nu se poate generaliza, care sunt principalele aspecte asupra căreia trebuie să insiste o femeie?

Se poate generaliza, atrăgând atenţia asupra tendinţei femeii fie de a se abandona pe sine pierzându-şi identitatea întro relaţie, fie când vorbim de acea încăpăţânare a femeii moderne, acea îndârjire cu care femeia se poate atârna cu dinţii de ideea deficitar înţeleasă de independenţă. Independenţa este departe de a însemna mesaje de tipul “Hei, eu nu am nevoie de nimeni, mă descurc şi singură.” sau “Şi cu tine şi fără tine, îmi este egal!”, etc. La care să nu uităm de atenţia acordată nouă înşine ca femei - timpul pentru noi înşine pentru a ne simţi bine în pielea noastră fără a pica în capcana grandomaniei sau narcisismului! Dar şi multe alte trucuri ce se nasc la graniţa NOI, ca şi cuplu, întrucât este foarte definitorie în acest joc, şi dinamica relaţiei de cuplu, cât şi partenerul de joc!

Avocatul dumneavoastră

Sfaturi juridice pentru cititori Bucur C. - Torrejón de Ardoz

Mariana G.D. - Gijón, Provincia de Asturias

Am cunoscut o doamnă avocat în Alcalá de

Soţul meu e stabilit în Madrid de cinci ani şi tot de atunci a uitat să mai

Henares . Mi s-a părut că e serioasă şi am apelat

vină acasă. Avem un băiat de 11 ani care locuieşte cu mine. Din toamna

la dânsa pentru un divorţ. Asta a fost acum trei

anului 2010 m-am mutat la sora mea stabilită în Asturias. Lucrez, locuiesc

luni. I-am dat un avans de 400 de euro şi mi-a

cu familia surorii mele, băiatul l-am dat la şcoală aici şi vreau să divorţez,

cerut toate actele mele în original şi paşaportul. De atunci nu o mai găsesc. O sun şi îmi spune că

Ionuţ Niţu - Avocat/Spania

Avocatul răspunde: În primul rând ne trebuiesc date referitoare la identitatea şi apartenenţa profesională (Baroul de care aparţine) a ,,avocatei” din Alcalá de Henares. În situaţia în care obţinem aceste date le putem verifica în România. Referitor la procedura de iniţiere a divorţului nu erau necesare actele dumneavoastră în original inclusiv paşaportul, ci trebuia să-i puneţi la dispoziţie o copie a cărţii de identitate (pentru stabilirea ultimului domiciliu comun din România, unde legal trebuie să se desfaşoare procedura de divorţ) eventual copii de pe certificatele de naştere ale copiilor minori

e în România la procese, sau prin sudul S paniei. Şi mă tot amână de la o zi la alta. Acum o caut şi e de negăsit, iar actele nu am de unde să le recuperez. Ce să fac? Nu mai am n iciun act pe numele meu. Doar câteva copii la xerox. Ce pot face în a ceastă situaţie? Cui să mă adresez? rezultaţi din căsătorie, certificatul de căsătorie original şi ce era cel mai important, o procură specială de reprezentare în procesul respectiv (element fără de care nu vă poate reprezenta o altă persoană în procesul de divorţ – din această procură, în cazul în care i-aţi făcut, putem să ne dăm seama despre datele ei de identificare şi Baroul de care aparţine).

Dacă reuşiţi să mai luaţi legătura cu această persoană spuneţi-i să vă comunice nr. dosarului dumneavoastră, Judecătoria la care se desfăşoară şi termenul de judecată (în situaţia în care există o desfăşurare a procesului în România). În situaţia în care nu veţi reuşi acest lucru vă sugerez să luaţi legătura cu noi pentru a vă soluţiona problema.

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR LUNII APRILIE LA CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA DATA

ORA

NUMELE ACTIVITĂŢII

02, “Conoce Tus Leyes” (5ª Ed.). Cea de-a cincea ediţie a cursului de legislaţie 17:00 – 20:00 09/04/2011 spaniolă “Cunoaşte-ţi legile!” “Sport, imigraţie şi valori pentru integrare” – Concurs de postere (Prezentarea 07/04/2011 18:00 concursului şi a condiţiilor de participare de către un membru al asociaţiei “Red Deporte y Cooperación”). 08/04/2011 18:00 Aniversare Nichita Stănescu, în cadrul Cenaclului literar “Marin Sorescu”. “Să învăţăm să reciclăm!” (“Aprender a reciclar”). Atelier pentru copii, în 08/04/2011 17:00 – 20:00 cadrul căruia participanţii învaţă cum să recicleze. “CEPI colaborează”: Expoziţie (cu demonstraţie în direct) de ouă încondeiate. 11/04/2011 16:00 CEPI colaborează cu Biblioteca Municipală “Rafael Alberti” din San Fernando de Henares, în cadrul programului “Biblioteca abierta”. “EL THYSSEN SALE A LA CALLE”. Conferinţă în cadrul căreia se prezintă expoziţia temporară “Heroínas”. Conferenţiari: Carolina Martínez şi Blanca 14/04/2011 18:00 de Ugarte. Participanţii vor beneficia ulterior (8 mai, ora 16:00) de o vizită cu ghid la Muzeul Thyssen. A se consulta Centrul participă cu grupul de copii “Ghiocelul” la “Prima Întâlnire Internaţi16/04/2011 programul onală a Cetăţenilor Europeni”. Eveniment organizat de Primăria municipiului centrului San Fernando de Henares. “Sărbătorim Paştele în Spania!”(“¡Vive la Semana Santa en España!”). Atelier 18/04/2011 17:00 – 20:00 de lucru manual pentru copii. “Încondeiază un ou de Paşte!” (“¡Crea tu propio huevo de Pascua!”). Atelier de 20/04/2011 17:00 – 20:00 Paşte pentru copii. 20/04/2011 18:00 Aniversare Adrian Păunescu, în cadrul Cenaclului literar “Marin Sorescu”. “Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Atelier pentru copii, pentru a sărbători 27/04/2011 18:00 – 20:00 Ziua de 1 Mai. 02, 09, 16, 17:30 – 19:00 “Istoria, prin intermediul cinematografiei”. Ciclu de film istoric. 30/04/2011 Sâmbătă A se consulta Expoziţie de costume populare româneşti şi atelier de încondeiat ouă de Paşte.

(a se consulta programul centrului)

programul centrului

să împart bunurile din ţară şi să rămân cu copilul. Am luat legătura cu soţul dar nici măcar pe baiat nu vrea să-l vadă. Nu l-a mai văzut de la vârsta de 6 ani. Refuză să se întâlnească cu noi sau să păstreze o legătură. Cum să procedez? Avocatul răspunde: În soluţionarea problemei legate de divorţul dumneavoastră va fi necesar să fiţi în posesia următoarelor elemente: • Certificat căsătorie (în cazul în care nu-l aveţi se poate obţine de către noi un duplicat) • copie după certificatul de naştere al minorului • procură specială de repre-

zentare pe numele avocatului reprezentant Durata unui astfel de proces este de aproximativ patru luni, desfăşurându-se la judecătoria de pe raza ultimului domiciliu din tară al cuplului conform legilor în vigoare. În vederea obţineri custodiei copilului va trebui să prezentaţi o serie de documente

din care să rezulte că sunteţi capabilă să-i asiguraţi acestuia condiţii materiale şi de educaţie, decente. Pentru mai multe detalii şi în vederea soluţionării cu succes a problemei dumneavoastră, vă rugăm să ne contactaţi la numerele de telefon din ziar.

Florentina L. - Madrid Sunt în Spania de peste 3 ani. Lucrez ca internă pentru salariul de 750 euro, din care lunar trimit acasă 700 euro. De aproape 3 ani. În fiecare lună. Am doi copii minori, un baiat de 12 ani şi un altul de 15. Au rămas cu soţul în ţară. De atunci eu nu am mai fost acasă. De teamă că pierd serviciul. Zilele trecute m-a anunţat mama mea care locuieşte într-o altă localitate, că soţul a vândut casa şi s-a mutat cu copii cu tot, la o femeie cu care se spune că e într-o relaţie de când am venit eu în Spania. Cu mine nu a discutat niciodată despre vânzarea casei. E posibil sa poată vinde singur fără mine casa, când suntem amandoi proprietari? În situaţia de faţă, dacă întradevar a vândut casa, mi se cuvine jumătate, dar eu nu sunt de acord cu vânzarea. Nu mi-am dat acordul niciodată. De fapt nici nu mi s-a cerut. Ce aş putea face în această situaţie? Avocatul răspunde: În condiţii de legalitate, un bun imobil aparţinând soţilor nu se poate vinde unilateral decât cu acordul ambilor dobânditori (dacă acest bun a fost dobândit de către soţi pe timpul căsătoriei, în acest caz fiind considerat bun comun). În cazul în care această vân-

zare s-a realizat totuşi, actul respectiv poate fi anulat de către partea interesată, acest lucru realizându-se pe cale judiciară în cadrul unei acţiuni desfăşurate la judecătoria pe raza căreia se află bunul respectiv. De asemenea poate fi promovată o acţiune penală pentru fals în declaraţii şi uz de fals atât

împotriva soţului cât şi a notarului ce a întocmit actul respectiv . La oficiul de cadastru local se poate verifica dacă există modificării în evidenţa Cărţii Funciare a imobilului. Pentru mai multe informaţii vă asteptăm să luaţi legătura cu noi telefonic sau pe e-mail: av_nitu@hotmail.com.

Eveniment realizat în colaborare cu Asociaţia românilor “Pro Vita Lex” din Torrejón de Ardoz.

Notă: Toate activităţile sunt gratuite. Program: De luni până sâmbătă, de la 10:00 la 21:00. Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră. De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii şi cursuri, cum ar fi: consultanţă juridică, acces la Internet, oferte de muncă, cursuri de limbile spaniolă şi franceză, cursuri de informatică, cursuri de desen pentru copii şi multe altele. Pentru mai multe informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi la:

CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA Travesía del Curtidor, 1 (local). Staţia de metrou Barrio del Puerto (L7), Coslada E-mail: centrohispanorumano@madrid.org, Tel.: 91.674.12.63, Fax: 91.247.11.96 Nu te izola! Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm!

Stimaţi cititori, aşteptăm să ne scrieţi despre problemele juridice cu care vă confruntaţi şi pentru care aveţi nevoie de consilierea noastră de specialitate, pe adresa de e-mail:

redactia@occidentul-romanesc.com

şi vă vom răspunde în cel mai scurt scurt timp. Redacţia

Costa Blanca

SEMANA SANTA

Gabriela Căluţiu Sonnenberg

În materie de sărbători religioase, nimic nu-i depăşeşte pe spanioli. Fastul neobişnuit al Sărbătorii Paştelui se datorează poate concurenţei latente a musulmanilor, cu care au convieţuit de-a lungul secolelor. Fenomenul Semana Santa fascinează atât de mult încât puhoaie de gură-cască de pe întreaga Planetă iau cu asalt marile oraşe spaniole, ca să contemple Minunea. Sărbătorirea Paştelui e însă o problemă extrem de delicată, aproape intimă. Fiecare popor o interpretează în manieră personală. Nu arareori, simţim o reacţie de respingere involuntară, un fel de rugăminte mută din partea creştinilor, care parcă îşi doresc liniştea pentru a se concentra asupra lor înşişi. Fiecare tinde să se confeseze Divinităţii după “reţete” proprii, mai mult sau mai puţin infailibile. Unii îmbrăţişează Postul, alţii primenirea fizică şi spoveditul, sau ambele, concomitent. Însă nu spaniolii. Andaluzii nu pun mare preţ pe postit. Parcă mai cu spor decât oricând, se înfruptă în Săptămâna Patimilor cu cantităţi considerabile de dulciuri de patiserie: el roscón de Pascua (un colac cu un ou vopsit, ascuns în el), pestiños (gogoşi prăjite în ulei de măsline, cu miere şi cu suc de lămâie) sau torrijos (felli de pâine albă, prăjită şi îmbibată în vin şi miere). Parcă vrând să contrasteze cu restul lumii, şochează maxima extrovertire cu care obişnuiesc să comemoreze marele eveniment al Învierii. Pe lângă alte adorări,

cărora li se dedică înfocaţi, Paştile deţin supremaţia incontestabilă. Suferinţa lui Isus se retrăieşte însutit şi înmiit în public, în fiecare an, atingând punctele culminante în oraşele andaluze. În dumnica dinainte de Paşti („Domingo de Ramos”, de la ramurile de palmier, împletite cu multă fantezie), există în Spania regula nescrisă de a se purta haine sau încălţăminte nouă. În Joia dinainte de Paşti, femeile se îmbracă complet în negru şi îşi prind în păr pieptenele cu creastă înaltă („peine”) de care atârnă vălul dantelat („mantilla”). Îndeosebi la sate, unde femeile se roagă în fiecare zi la biserică între orele 12 şi 12:30 (fix!), codul vestimentar se respectă cu stricteţe. Săptămâna care precede festivităţile propriu zise este cel puţin la fel de pasionantă ca şi finalul ei. Punctul culminant se atinge în noaptea de joi, înainte de Vinerea Mare, în aşa numita “La Madrugá”, noaptea în care nimeni nu doarme. În jurul orei unu, după cina târzie, se iese pe stradă pentru a întâmpina prima procesiune, cea a Tăcerii. Potrivit unei superstiţii, cine se culcă înainte de întâiul cântat al cocoşilor în această noapte, va fi urmărit de năpastă. Procesiunile de Paşti s-au ţinut in continuu, începând cu secolul al XVI-lea, când Biserica Catolică a decis să

joace scenele biblice direct în stradă, ca să fie mai aproape de popor. M-am întrebat şi eu, nu fără mirare, ce anume Doamne iartă-mă poate fi aşa de spectaculos în defilarea cu pas de melc a unui cortegiu sobru de oameni trişti, purtând pe umeri povara unei statui grele ca plumbul? Imaginile vizionate la ştiri nu transmit nimic din fiorul mistic. Nu vom găsi niciun spaniol dispus să ne explice mirajul procesiunilor. Deşi sunt comunicativi din fire, oricând gata să facă o pauză, pentru a povesti verzi şi uscate, guralivi şi puşi pe şotii, în cazul Sfintelor Paşti localnicii se rezumă la practicatul ritualurilor, fără explicaţii. Dar să nu disperăm! Cu prima ocazie, asistând la o procesiune de Paşti, scânteia electrizantă ne va atinge cele mai sensibile corzi, topind până şi firile sceptice. Chiar cei mai neastâmpăraţi copii rămân înmărmuriţi, potoloţi parcă de o nevăzută şi blândă mână divină. Poate fi fixat în cuvinte secretul ? Pare imposibil, dar eu mă încumet măcar să încerc. Primul pas este în biserică. Poate aţi observat, prin nişele laterale sunt dispuse statui în mărime naturală ale sfinţilor locali, ale Fecioarei Maria sau ale lui Isus răstignit pe cruce. Mulţi dintre turiştii care se perindă zilnic prin faţa lor nu realizează că, pe lângă menirea de exponată, fiecare statuie îndeplineşte şi un rol practic. Nu există parohie care să nu aibă măcar odată pe an un pelegrinaj local cu statuia proprie în frunte. Renumită peste tot în lume graţie rolului regesc pe care îl joacă la procesiunea de Paşti este statuia Mântuitorului din Catedrala din Sevilla, protagonistă a unor spectacole itinerante fără egal. Bărbaţii desemnaţi să poarte tronul se pregătesc timp de un an de zile pentru lungul lor marş. Platforme alegorice, numite “pasos” ilustrează etapele parcurse de Isus spre cruce. Purtătorii lor sunt supranumiţi “costaleros”, termen derivat de la bucata de stofă, “costal”,

cu care îşi protejează umerii. La origine erau selectaţi din rândurile celor mai puternici meşteşugari locali. Cei 350, aleşi pe sprânceană, chiar au de ce să fie mândri de onoarea acordată, căci marşul e un adevărat calvar. În oraşele mari, cum sunt Sevilla, Córdoba sau Málaga, durează între 13 şi 18 ore, timp în care greutatea, susţinută apoape fără pauze, este de 23 de kilograme pe cap om. Se admit doar evadări scurte, la răstimp de ore. În acest zgârcit răgaz, colegii preiau povara celui scutit. E doar un exemplu de încredere oarbă pe care şi-o acordă în virtutea tainicelor legături frăţeşti, care sudează colectivul în suferinţă. De aici şi denumirea de “Hermandad” dată Ordinului pe care îl compun (din spaniolul „hermano”, frate). Lungimea câte unei platforme este atât de mare încât simpla cotire după un colţ de stradă necesită ghidaj la milimetru şi poate dura o jumătate de oră. Graţie coordonării perfecte dintre purtători, convoiul se mişcă la unison, ca un organism de sine stătător. Cu paşi mărunţi, de o încetineală ritualică, identică bătăilor unei inimi invizibile, statuia se pune în mişcare, prinzând viaţă. Dacă întrebaţi un spaniol care este în opinia sa momentul culminant al Procesiunii, va răspunde fără ezitare că e clipa în care “costaleros”, printr-un efort aproape supraomenesc, înalţă încet platforma cu statuia Fecioarei Maria. Imaginaţi-vă o pădure de braţe paralele, care se întind milimetru cu milimetru, până rămân toate la maxim, cu coatele drepte. Tremurul lor imperceptibil se transmite statuii îmbrăcate în aur iar mulţimea electrizată strigă într-un glas: “¡Que Viva, Viva, Viva la Virgen Maria!” În fruntea procesiunii înaintează distribuiţi pe două rânduri “nazarinenii” desculţi. Îmbrăcaţi în costumele ritualice, glugile şi coifurile înalte îi maschează complet, lăsând spaţiu liber doar pentru ochi. Asemănarea cu uniformele rău famate ale membrilor KuKlux-Klanului nord-american este frapantă. Paralela este însă nemeritată. Uniformele catolice sunt de origine mult mai veche. Modelul croielii lor a rămas practic neschimbat de mai bine de cinci sute de ani. Clanul rasist doar s-a inspirat după ele. În urma tronului merg spăşiţi penitenţii, şi ei mascaţi cu glugi trase peste cap, dar fără coifuri ascuţite. Mulţi poartă câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. În urma lor

rămân şiroaie întregi de ceară topită, prelingându-se încet şi implacabil pe caldarâm, ca o aluzie subtilă la sângele martirilor. Copiii aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară, adunând cât mai multe picături, întrecându-se în a compune un bulgăre cât mai mare. „Mingile” de ceară se păstrează în casă de pe un an pe altul. Alţi penitenţi poartă în spate cruci grele şi lanţuri la glezne. Explicaţia “deghizării” lor e simplă: nu-şi divulgă identitatea, din cauza brutalităţii cu care se autoflagelează. Biciuirea, cătuşele fixate strâns şi lanţurile grele sunt forma lor de a se pedepsi pentru păcatele comise. Cei care poate se aşteaptau să asiste la o defilare teatrală artificială, vor înţelege cel târziu cum că aici nu avem de-a face cu actori, ci cu oameni care se torturează pe viu. Nu e jucărie, ci chin sistematic, metodic, autoimpus, care cere disciplină şi convingere. Importantă nu e doar forma, ci şi nuanţa straielor lor. Culorile variază în funcţie de apartenenţa la una sau alta din frăţii. Cincizeci de “hermandades”, numite uneori şi “cofradias” există în oraşul Sevilla, fiecare cu culorile ei, responsabilă pentru un alt convoi, cu statuie şi traseu propriu. Gama variază de la albul imaculat, până la roşul turbat, violet, bordo, verde

perfectă. S-ar putea auzi cum un ac cade. Dintr-un balcon din apropiere izbucneşte ca un fulger un vaiet tânguitor. Săgeata, ţipătul sfâşietor îşi croieşte drum până în măduva spinării,. Nu puţini sunt cei care se trezesc înfioraţi, cu părul măciucă la auzul “saetei” (săgeata), cântate de o singură voce penetrantă, evocând suferinţele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se opreşte brusc iar mulţimea îi pecetluieşte finalul printr-un “olé” unanim. Paso îşi continuă drumul, de parcă n-ar fi fost nimic. Singura procesiune care îşi rezervă dreptul de a se desfăşura de la cap la coadă fără acompaniament muzical, într-o tăcere mormântală este renumitul “Paso del Silencio”. Vestit, cu incantaţii inegalabile în ritm de flamenco, este şi “El Paso de los Gitanos”. Temperamentul învolburat specific ţiganilor individualizează procesiunea. Şi, bineînţeles, statuile Fecioarei Maria şi a Domnului Isus Hristos, cu ten tuciuriu. Mai nou, generaţiile tinere, în loc să se bulucească pe la procesiuni, preferă să profite de întâia “punte” de zile libere din an pentru a întreprinde prima ieşire în natură. Asaltate de turişti gălăgioşi însetaţi de soare, destinaţiile turistice de pe litoralul Mediteranei se

sau albastru. Doar negrul pare să deţină un rol aparte, strecurându-se răzleţ printre petele multicolore. Penitenţii cerniţi sunt priviţi cu teamă, în tăcere. Sub costumul lor se ascund răufăcători condamnaţi pe viaţă, acei puţini cărora li se permite să iasă din temniţă doar o singură dată, cu această ocazie, în semn de căinţă. Ei sunt adevăraţii eroi negativi. Cortegiul se încheie cu întreaga suflare a oraşului. Să nu uităm că Sevilla numără aproape 900.000 de locuitori, la care se adaugă mulţimea de turişti sosiţi anume pentru a asista la Marea Sărbătoare! Muzica stridentă a instrumentelor de suflat face parte din spectacol. La răstimpuri, mulţimea se opreşte brusc, încremenind într-o linişte

trezesc parcă dintr-un somn hibernal, pleznind din toate încheieturile, amintindu-ne de cîte un 1 Mai la Marea Neagră. Ziua cu deverul cel mai mare nu e de Crăciun, ca prin alte părţi, ci în Vinerea Paştilor. Semn că Hristos adevărat a-nviat!

Povestea mea

Prietenie sau interes?

Imigrant în Spania Cum bine se ştie, ca imigrant, indiferent unde trăim în această lume tristă şi de multe ori atât de cenuşie, mulţi dintre noi nu suntem altceva decât sclavi şi suntem trataţi ca atare. Doar când avem norocul de-a primi rezidenţa ţării respective şi un contract legal de muncă se schimbă situaţia, dar până atunci, îndurăm şi iar îndurăm. De toate! Şi Ancuţa Dobre a trecut prin situaţii de umilire, prin acele momente de sclavie prin care trec mulţi imigranţi, indiferent de culoare sau naţie. Ea însă a reuşit să-şi păstreze echilibrul şi verticalitatea şi să suporte totul fără să cârtească. Şi toate acestea până într-o bună zi. Ceea ce a îndurat în aproape trei ani în Spania muncind ilegal într-o firmă cu o activitate dubioasă, nu are termen de comparaţie cu suferinţa prin care a trecut în momentul în care a descoperit trădarea prietenei, a singurei românce în care a avut atât de multă încredere când a plecat din România. Desigur, Ancuţa este într-o situaţie bună acum. Are aproape 43 de ani, se simte tânără şi în putere, îşi conduce propria afacere. Şi-a adus mama, pe Mihai şi singurul fiu aproape de ea şi în-

cearcă să facă faţă cerinţelor acestora. Viaţa de sclav Ancuţa şi Mihai Dobre au fost printre inginerii rămaşi şomeri în momentul în care Combinatul Siderurgic Galaţi s-a transformat în Arcelor Mittal Galaţi, moment în care siderurgiştilor gălăţeni le-au fost îngheţate salariile, au fost trimişi în concedii forţate sau în şomaj tehnic. Se spune că de la lipsa de bani, pornesc toate necazurile. Aşa s-a întâmplat şi în familia Dobre. Ajunşi şomeri cu diplomă, au pierdut casa cumpărată cu un credit bancar fiind în imposibilitate să-şi mai achite ratele lunare, au fost nevoiţi să-şi vândă maşina, apoi bunurile ca să poată supravieţui ei doi, fiul lor Bogdan elev pe atunci şi mama Ancuţei aflată în grija lor. La îndemnul unei foste colege de facultate stabilite în Barcelona după 1989, Ancuţa a fost prima din familie care a luat drumul pribegiei. La cei 38 de ani, sănătoasă, plină de entuziasm şi optimism, în toamna anului 2005, ajutată de cea care-i promisese câte toate şi-n care a avut încredere totală, a început o altă viaţă în Barcelona. Cu aju-

torul prietenei, s-a angajat la o firmă unde Ancuţa a muncit de luni şi până sâmbătă, câte 10-14 ore pe zi, timp de aproape trei ani. Firma, specializată în distribuţie, avea un

sector care se ocupa de export şi în România. La început, a muncit la ambalare, apoi fiind remarcată de şefi, Ancuţa a ajuns să răspundă de întreaga reţea de distribuţie pentru România, nu foarte mare, începând de la facturarea produselor, contabilizarea, urmărirea clienţilor din România, efectuarea plăţilor la timp de către aceştia şi menţinerea unei relaţii comerciale poziti-

ve pentru firmă. O răspundere mare, o muncă de specialitate cât pentru trei specialişti la un loc efectuată de către Ancuţa cu multă responsabilitate şi succes. Dar, la negru..., pentru umilul salar de 800 euro pe lună. Atât şi nimic în plus! Doar frământări Faptul că munca îi era apreciată, a ajuns ca prietena, Rodica C. să o privească cu multă duşmănie, egoism şi invidie. Şeful Ancuţei, un spaniol cumsecade, a propus de multe ori ca acesteia să-i fie întocmite actele legale, să poată beneficia şi ea de tot ceea ce beneficiază un angajat cu un contract legal de muncă. Surprinzător însă, propunerile şefului se opreau de fiecare dată la secretariatul firmei şi după aproape trei ani de sclavie, Ancuţa a aflat adevărul. Cea în care a avut încredere şi-n mâinile căreia şi-a încredinţat oarecum viaţa, era cea care în calitate de secretară şi iubită a unuia dintre şefii cei mari de naţionalitate ucrainiană, a avut grijă să influienţeze gândirea acestuia atât de bine încât, cea care, „... a uitat de unde a plecat...”, să rămână doar o sclavă oarecare, fără drepturi, dar care să depună muncă de specialitate cât pentru trei, să muncească între 10-14 ore pe zi şi să se mulţumească cu salariul umil de sclav, „... eram urmărită de câte ori mergeam la baie, câtă hârtie igienică consum, cu cine şi ce vorbesc la telefon. La prânz, toţi plecau la masă, eu nu puteam pentru că telefoanele sunau, facturile trebuiau transmise şi câte toate...”. Simţindu-se trădată şi umilită într-un mod mârşav şi greu de imaginat, Ancuţa a luat o hotărâre pentru care acum se felicită. A

avut puterea şi curajul să pună punct sclaviei ei, chiar dacă a riscat rămânând fără muncă aproape un an, „m-am simţit atât de batjocorită şi umilită încât eram hotărâtă să-mi caut de muncă la curăţenie sau ca internă, numai să mă văd scăpată din mocirla în care intrasem cu voia mea...”. De peste doi ani, Ancuţa are căsuţa ei cu grădină unde a deschis şi o mică afacere. O cafenea. Este respectată şi are timp pentru ea şi familie. Bogdan urmează cursurile unei universităţi din Madrid, soţul ei lucrează la o fabrică de cauciucuri, iar mama Ancuţei, fostă profesoară, este cea care reuşeşte să creeze de fiecare dată pentru ei, acea oază de linişte ca în vremurile bune acasă în România. Este mulţumită de tot ce a realizat, dar totuşi privirea ei a povestit mai mult decât a dorit a spune. Am întrebat-o cu teamă dacă e împlinită sufleteşte, însă aşa cum am bănuit, ochii aceia mari şi verzi nu au avut lumina pe care am căutat-o îndelung, ci au fost inundaţi de lacrimi care nu au contenit să cadă. Chipul şi ochii ei frumoşi au spus mai mult decât era necesar. Desigur, se consideră printre românii care s-au realizat departe de ţară, printre oameni de culori şi naţii diferite, printre străinii care

i-au oferit mai mult decât cei din aceeaşi naţie cu ea. Câteodată e tristă şi se întreabă cum va fi? Este posibil ca românii de calitate şi forţă spirituală să piară rând pe rând şi să rămână cei frustaţi, plini de răutate şi egoism care trăiesc cu spaima clipei în care cineva mai bun şi mai capabil decât ei le va lua locul?! Crede că este nevoie de o alianţă a tuturor românilor de bine, o alianţă împotriva acelora care doresc să distrugă educaţia şi copilăria copiilor noştri, dragostea şi respectul faţă de părinţi, dragostea faţă de semenii noştrii, dragostea faţă de omenie şi respect. Iată, întrebări şi frământări care ar trebui să ne dea de gândit fiecăruia dintre noi. Zoe Stoleru şi KKN

Tradiţii româneşti

Primăvara - Luna Aprilie - Tradiţii Denumirile populare ale lunii Aprilie: • Prier (deschizător), • Florariu (înfloritor), • Traistă-n Băţ (când vremea era înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături). Tradiţii: „Solomon a făcut că luna lui april e jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii sămăna pământul, să se facă degrabă, căci înainte era toată luna friguroasă. Dacă

Tradiţii de Sfintele Sărbători de Paşte Sărbătorirea Sfintelor Paşti, a Învierii Domnului, este pentru întreaga creştinătate prilej de bucurie şi praznic împărătesc pentru că prin Învierea Domnului se mântuieşte tot păcătosul primind iertare de greşelile spovedite şi hrănindu-se trupeşte şi sufleteşte cu Sfintele Paşti. Postul Sfintelor Paşti, cel mai lung şi cel mai aspru post de peste an, presupune ca trecerea la mâncăruri de dulce să fie cumpătată şi cu chibzuială. Masa tradiţională pentru Sfintele Paşti este alcătuită la creştinii români din: drob de miel, ciorbă de miel, friptură de miel. Ca dulciuri se mănâncă cozonacul cu diverse umpluturi şi pasca cu brânză. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă roşii. Tradiţia populară spune că, la răstignirea lui Iisus Hristos, Maica Domnului a adus un coş cu ouă pe care a vrut să le dea paznicilor. Aceştia au refuzat darul, batjocorindu-L şi mai mult pe Iisus. Plângând în hohote, Maica Domnului a lăsat coşul la picioarele Răstignitului. Sângele, şiroind din trup, a împestriţat ouăle. Uitânduse la ele, Iisus Hristos a şoptit că din acea zi toţi creştinii vor vopsi ouă roşii. În felul acesta, ouăle roşii au devenit un simbol al Învierii Mântuitorului. Pe lângă tradiţionalele ouă roşii, cozonac, miel şi pască, obiceiurile pascale româneşti sunt îmbogăţite de tradiţiile regionale.

În Bucovina, în noaptea de Paşte, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Pe dealuri şi coline sunt aprinse

focuri puternice care ard toată noaptea. În jurul lor, se adună sătenii care povestesc întâmplări din viaţă lui Iisus, iar băieţii sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele. Tot în Bucovina, se obişnuieşte ca, în noaptea de Înviere, fetele să meargă în clopotniţa bisericii din sat şi să spele limba clopotului cu „apa neîncepută”. Apa neîncepută presupune că persoana care a scos-o din fântână să nu vorbească până când apa va fi folosită la spălatul clopotului. Apoi, în zorii zilei de Paşte, fetele se spală cu această apă ca să fie frumoase şi atrăgătoare tot anul. Tot aici, obiceiul străvechi românesc al încondeierii ouălor este ridicat la rang de artă. Motivele folclorice folosite sunt cele tradiţionale (spicul, soarele, frunza şi crucea), dar măiestria cu care sunt pictate aici nu se regăseşte în nicio altă regiune a ţării.

În Transilvania, a două zi de Paşte, tinerele fete sunt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcaţi în haine tradiţionale. Acestea, la rândul lor, oferă băieţilor de băut şi câteva mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc tot anul, iar bărbaţii care uită de acest obicei, vor fi urmăriţi de ghinion. Mai demult, obiceiul era ca fetele să fie stropite cu apă de fântână. În ţara Moţilor, în noaptea de Paşte, toaca de la biserică este dusă în cimitir, unde trebuie să fie păzită de către feciorii din sat. Dacă nu reuşesc să o păstreze în siguranţă şi este furată, paznicii care au dat greş vor oferi, a două zi, o masă bogată. Dacă aceia care

au încercat să fure toaca nu au reuşit, ei vor fi gazdele ospăţului. În Banat, în dimineaţă zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă de la fântână în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarbă verde. Masa tradiţională se serveşte doar după ce bucatele au fost tămâiate şi include ciolan de porc fiert, ouă roşii şi friptură de miel. Tot în Banat, dar şi în Muntenia, există obiceiul că tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune că are noroc în viaţa personală şi este bine văzut de cei din jur.

În regiunea Sibiului, există obiceiul ca de Paşte să fie împodobit un pom de dimensiuni reduse, un arbust, asemănător cu cel de Crăciun. Doar că, de data aceasta, în locul globurilor se agăţă ouă vopsite, golite de conţinut. Pomul poate fi aşezat într-o vază şi păstrat ca şi podoabă a casei. În Maramureş, tradiţia spune că în prima zi de Paşte, e bine ca prima persoană care îţi intră în casă să fie un bărbat. Altfel, va fi discordie în casă în acel an. Dimineaţa devreme, copiii merg la prieteni şi la vecini să anunţe Învierea Domnului, iar gazda îi întâmpină cu ouă încondeiate. În nordul Sucevei se pregătesc diferite dulciuri speciale cum ar fi „Babele” simbolul vieţii cumpătate. Prăjitură este făcută din nucă, rahat şi

zilele Babelor ţin mai mult de douăsprezece zile, atunci zilele întrecătoare se numesc zile împrumutate sau împrumuturi. Adeseori trec zilele acestea şi în luna Prier, când sunt stricăcioase, mai ales pentru pomii înfloriţi şi pentru vieţuitoarele mai plăpânde”. De aici vine proverbul: „Prier prieşte, multe piei de miel beleşte”. Prevestiri de timp: • dacă luna lui Prier e frumoasă şi călduroasă, se aşteaptă

ca luna mai să fie rece, chiar îngheţuri; • dacă e posomorâtă şi friguroasă, atunci e semn că luna mai va fi călduroasă şi frumoasă; • Prier frumos, mai viforos; • negura din aprilie la răsărit şi miazăzi e semn bun; • de tună în aprilie, nu te mai teme de ger; • Prier frumos, vară furtunoasă; • de vor fi flori multe de vişine şi bune, trage nădejde de vii.

stafide, asemenea cozonacului, doar că această compoziţie se toarnă în forme speciale. „Babele” sunt duse la slujba de Înviere, alături de bucăţele tradiţionale din coşul pascal.

protejează gospodăria. Se pare că iepuraşul de Paşte îşi are originea în credinţele precreştine ale fertilităţii, când era văzut ca un simbol al renaşterii întregii naturi în perioadă primăverii. Iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi, dar prezenţa lui în tradiţia pascală a fost atestată pentru prima oară în Germania, în anul 1500. Germanii sunt şi cei care au inventat dulciurile în formă de iepuraşi, din aluat şi zahăr, în anul 1800. În aceeaşi perioadă, în Franţa,

Povestea Iepuraşului de Paşte Deşi nu e autohton, iepuraşul de Paşte a fost primit cu braţele deschise de toţi copiii, pentru că e la fel de generos că Moş Crăciun. În tradiţia noastră populară ouăle vopsite au puteri miraculoase: Te apără de rele, vindecă bolile şi

au apărut primele ouă din ciocolată. În Statele Unite ale Americii, tradiţia iepuraşului de Paşte care aduce cadouri copiilor cuminţi a fost adusă de emigranţii germani. Acum, alături de moş Crăciun, iepuraşul de Paşte cel darnic este prezent în toate ţările creştine.

Foto: Adrian Mihalcea

Bucătăria de acasă

Friptură de miel la cuptor

Drob de miel Odată cu sărbătoarea Paştelui, pentru cei cărora le place să sărbătorească în mod tradiţional şi să pună pe masă bucate alese specifice de Paşti, ca ouă roşii, pască, drob de miel, stufat de miel şi cozonac le recomand reţeta de drob de miel care sper să fie şi pe gustul vostru. Ingrediente: • măruntaiele unui mielului de aprox. 7-8 kg (ficat, plămâni, splina şi rinichi) • 8 ouă • 3 legături de ceapă verde • 1 legătură pătrunjel • 3 legături mărar • 2 linguri smântâna • 1 lingură de unt • 2 linguri de făină • 50 g ulei • 1 linguriţă de sare • 1 linguriţă de piper Cum se prepară drobul de miel: Se fierb măruntaiele de miel şi se lasă să se răcească, apoi se taie în bucăţele mici. Ceapa se taie mărunt şi se

căleşte puţin în ulei. Se toacă mărunt şi verdeaţa (pătrunjelul şi mărarul) şi apoi se adaugă peste carnea tocată, peste care se adaugă şi ceapa călită şi 7 ouă bătute spumă cu mixerul. Amestecaţi şi adăugaţi şi sare, piper şi 2 linguri de făină. Se unge o tavă bine cu ulei sau cu unt şi se tapează cu restul de făină, se pune amestecul de drob şi se dă la cuptor la foc potrivit. După aproximativ 10-15 minute se scoate şi se adaugă deasupra oul rămas, bătut spumă. Se mai dă la cuptor pentru aproximativ încă 30-35 de minute. Se urmăreşte până prinde o crustă rumenită. Se serveşte atât cald cât şi rece, tăiat felii, aşezate pe frunze de salată verde şi după preferinţă, cu smântână. Această reţetă de drob de miel este o reţetă tradiţională care se serveşte ca aperitiv şi care nu trebuie să lipsească de pe nicio masă de Paşti. Poftă bună! Paşte Fericit!

Borş de miel Ingrediente: • capul, oase de miel • 250 g zarzavat de ciorbă (pătrunjel, morcov, ţelină) • verdeaţă pentru ciorbă de miel: tarhon, leuştean • 1 ceapă • 500 ml borş • 1 lingură orez • 100 ml smântână • 1 gălbenuş • 2 linguri ulei • sare Modul de preparare: La ciorba de miel se folosesc în special părţile osoase: capul de miel, oasele pulpelor, pieptul, gâtul. Acestea se pun într-o oală de 5 litri cu 2 litri

de apă rece şi se lasă 20 de minute. Între timp se toacă ceapa şi se pune la călit în ulei, se adaugă şi zarzavatul tocat cubuleţe mici şi după 2 minute, oasele şi carnea de miel, 1 linguriţă de sare şi apă. Ciorba de miel se fierbe 1 oră, la foc mic, cu oala acoperită, se adaugă orezul şi după încă 15 minute, 1/2 litru de borş. Se mai lasă să dea câteva clocote, se gustă apoi de sare, se stinge focul şi se adaugă la ciorba de miel smântână bătută cu un gălbenuş de ou şi verdeaţă tocată - tarhon şi leuştean. Se acoperă şi se ţine caldă până în momentul servirii.

Ingrediente: • carne de miel • piper • boia dulce de ardei • untdelemn/untură de porc • sare • 3-4 căţei de usturoi • cartofi • salată verde • ceapă Mod de preparare: Pentru friptură, partea cea mai bună este piciorul din spate până la rinichi. Carnea, neudată, se pârleşte la flacără, ca să se ardă firele de par, apoi se spală bine. Carnea de miel scade mult la fript; cu osul îşi va păstra mai bine forma. Bucata de carne se aşează într-

o tavă sau cratiţă potrivită cu mărimea ei pentru a nu rămâne loc liber în jur (altfel se va arde sosul), se presară cu un vârf de cuţit de piper şi un vârf de cuţit de boia dulce de ardei (care se întinde cu mâna la suprafaţă), ca să se rumenească frumos, apoi se unge bine cu untură de porc sau cu untdelemn. Tava se introduce în cuptorul bine încins, unde se lasă circa 20 minute, până când se rumeneşte puţin; apoi se presară cu puţină sare fină şi în cratiţă se adaugă 3-4 linguri de apă. Din când în când, carnea se întoarce, ca să se rumenească uniform, stropindu-se de fiecare dată cu sosul din tavă, care

se completează cu apă cât este necesar ca să nu se ardă. După ce s-a rumenit puţin, carnea se acoperă, ca să rămână mai suculentă. Se frige în circa 1 1/2 oră. Când este gata, se pun în sos 3-4 căţei de usturoi, tăiaţi în felii şi cu acest sos se stro-

peşte bine friptura, astfel, usturoiul aromează mai intens. Se serveşte cu salată de cartofi preparată cu ceapă, cu salată verde, cu cartofi prăjiţi, etc. Cartofii se pot prăji în grăsimea în care s-a fript carnea.

Pască cu brânză

Posturile anului 2011

Nu se fac nunţi

Nu se fac parastase

• Postul Sfintelor Paşti 2011: 07 martie - 23 aprilie 2011 (Sfintele Paşti pe 24 Aprilie 2011) • Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel 2011 (variază de la un an la altul în funcţie de ziua Cincizecimii) : 20 iunie 28 iunie 2011 • Postul Adormirii Maicii Domnului: 1-14 august • Postul Naşterii Domnului: 15 noiembrie-24 decembrie • Toate zilele de miercuri şi vineri de peste an, în afara celor notate cu Harţi • 3 zile excepţionale: Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

• În toate zilele de post de peste an • În zilele praznicelor împărăteşti şi în ajunul lor • În săptămâna lăsatului de carne (28 februarie - 06 martie 2011) • În Postul Sfintelor Paşti (07 martie - 23 aprilie 2011) • În Săptămâna Luminată (24 aprilie - 30 aprilie 2011) • În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (20 iunie - 28 iunie 2011) • În Postul Adormirii Maicii Domnului (1-14 august) • În Postul Naşterii Domnului (14 noiembrie - 24 decembrie) • De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie)

• În ziua Praznicelor Împărăteşti = (†) • săptămâna brânzei: 28 februarie - 06 martie 2011 • zilele de luni până vineri din Postul Mare • săptămâna mare şi săptămâna luminată • De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie)

Aluat pentru pască • 500 gr făină • 125 gr zahăr • 50 gr unt • 2 linguri ulei • 250 ml lapte • 3 ouă • 1 lingură rom • esenţa de vanilie • 25 gr drojdie instant • 1 linguriţă rasă sare Umplutura pentru pască • 1 kg brânză de vaci • 200 gr zahăr pudră • 50 gr unt • 2 pacheţele zahăr vanilat • 5 ouă • 3 linguri smântână • 1 lingură rom • 1 esenţă de rom • 100 gr stafide • câte 1 lingură gris şi făină • 1 lămâie pentru coajă • 1 linguriţă rasă sare Mod de preparare Se înmoaie drojdia cu puţin lapte călduţ şi puţin zahăr. Se opăresc 3-4 linguri de făină cu puţin lapte clocotit, amestecând să nu facă cocoloşi. După ce s-a răcorit se amestecă cu drojdia (dacă este instant cu atât mai bine), se acoperă cu un şervet şi se pune la loc cald să crească. Se freacă gălbenuşurile, întâi cu sare, ca să se închidă la culoare, apoi cu zahărul, până devine ca o cremă spumoasă. Când drojdia cu făina au crescut se toarnă peste restul de făină şi se amestecă adăugând gălbenuşurile, puţin lapte călduţ şi albuşurile bătute spumă. Se frământă cel puţin jumătate de oră, aducând aluatul de pe margini în centru şi adaugându-se treptat uleiul, romul, untul topit cald, iar dacă aluatul este prea tare se mai adaugă puţin lapte călduţ. Se adună aluatul în covată, se presară cu făină, se acoperă cu un şervet, se aşează la cald, departe de uşă sau fereastră şi se lasă să crească cam 1 oră. Când a crescut aluatul se împarte odată în 2 jumătăţi şi o jumătate în 3 bucăţi

Calendarul ortodox

Zile aliturgice (în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie) • miercuri şi vineri în săptămâna brânzei • luni şi marţi la începutul Postului Mare • Vinerea mare

Spiritualitate

Taina Sfântului Maslu în biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul” Coslada „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.” (Iacov 5, 14).

În preajma oamenilor aflaţi în mari suferinţe ne simţim de multe ori neajutoraţi. Neajutoraţi şi vinovaţi. Stăm lângă ei, le observăm trăsăturile feţei contorsionate de durere, le auzim oftăturile şi suntem conştienţi de prăpastia care ne desparte. Nu putem întotdeauna pătrunde în lumea durerii lor, putem doar să o observăm de la distanţă. „Unde este Dumnezeu când suferim? De ce nu pare prezent în momentul în care avem cel mai mult nevoie de El? De ce nu ne răspunde imediat? Ce încearcă El să ne spună prin suferinţă? De ce permite suferinţa în lume?” – sunt întrebări frecvente care tulbură minţile celor care suferă. În faţa suferinţei în general şi în faţa bolii în special, nu există soluţie umană. Atitudinea creştină faţă de suferinţă decurge din revelaţie,

din învăţătura pe care Iisus Hristos Domnul ne-o oferă cu privire la sensul şi valoarea suferinţei. Este o atitudine întemeiată pe credinţa în Hristos. De aceea, pentru a cunoaşte atitudinea creştină în faţa suferinţei, trebuie să ne îndreptăm privirile asupra Mântuitorului Hristos. Citind Evanghelia, rămânem impresionaţi de imensa compătimire pe care Domnul o avea faţă de bolnavi: „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele vindecând orice boală şi orice neputinţă!” (Mt. 9, 35). Nu găsim în Evanghelie nici măcar un caz în care un bolnav să-I fi cerut vindecarea şi El să nu-l fi vindecat. Misiunea Sa, însă, nu era aceea de a vindeca pe toţi bolnavii din lume de toate bolile trupeşti, ci de a-i vindeca pe toţi oamenii de aceea boală a sufletului din care izvorăsc

toate bolile şi relele în lume, care este păcatul. Iubirea şi compătimirea Mântuitorului faţă de bolnavi înlătură mentalitatea potrivit căreia bolnavul este un om bătut, pedepsit, blestemat de Dumnezeu. Dimpotrivă, ne asigură că toţi bolnavii din lume sunt favoriţii lui Dumnezeu. Simpatia şi dragostea Lui se îndreaptă în mod special către ei. Hristos ne arată că suferinţa şi boala nu sunt nici absurde, nici nedrepte. Hristos nu a venit în lume să facă teorii asupra suferinţei, nici să creeze doar un curent de simpatie şi solidaritate cu cei bolnavi, dar a făcut un lucru extraordinar, pe care numai Fiul lui Dumnezeu îl putea face, şi anume: a dat sens suferinţei, a transformat boala în cea mai mare valoare posibilă, asemenea farmacistului care transformă veninul dătător de moarte al viperei

în medicament care salvează viaţa. Prin suferinţele bolnavilor, Iisus Hristos Domnul continuă în lume lucrarea Sa mântuitoare. Biserica, ne învaţă Sf. Ap. Pavel, este Trupul tainic al lui Hristos. În acest trup, Hristos este capul, iar noi cei botezaţi suntem mădularele Lui. Bolnavii sunt mădularele privilegiate şi nici într-un caz oameni bătuţi sau pedepsiţi de Dumnezeu. Ei au o vocaţie specială, aceea de a colabora prin suferinţa lor la misiunea de mântuire a lumii. Numai în această concepţie creştină despre suferinţă bolnavul găseşte răspuns la întrebările pe care boala i le pune minţii şi inimii. Bolnavul, datorită suferinţei sale, are un caracter sacru. Cineva spunea că spitalul este cea mai măreaţă catedrală din lume. În prezenţa bolnavului, ca şi în prezenţa Mântuitorului, se

cere o atitudine de respect şi tăcere. Nimeni nu poate „împacheta” sau „îmbutelia” reacţia adecvată în faţa suferinţei. Cuvintele de încurajare sau argumentele pregătite pentru toţi oamenii care suferă nu au întotdeauna efectul dorit. Dacă am întreba oamenii care au suferit cum ar putea fi încurajaţi prin cuvinte, am observa că sunt în dezacord unii cu alţii. Pe scurt, nu există un remediu magic pentru omul aflat în durere. În principal, un astfel de om are nevoie de dragoste, pentru că dragostea îşi dă seama în mod instinctiv de ceea ce are nevoie omul care suferă. Cred că răspunsul la întrebarea: „Cum îi ajut pe cei care suferă?” este acelaşi cu răspunsul la întrebarea: „Cum iubesc?”. Maslul este un mod de a iubi, de a ne apleca asupra bolilor celor din jur şi asupra bolilor noastre. Este taina prin care creştinul bolnav, uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte, cu rugăciunile preoţilor, harul vindecării de bolile trupeşti şi iertare de păcate. Sfântul Apostol Iacov ne-a lăsat scris: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungân-

du-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 14– 15). În Duminica Sfintei Cruci, 27 martie a.c., s-a săvârşit slujba maslului în biserica parohială din Coslada, după Sfânta Liturghie, pentu a oferi posibilitatea cât mai multor credincioşi să poată participa. Am ales această duminică, mai ales că suntem în Postul cel Mare, la mijlocul lui, pentru a prelungi binefacerile crucii în viaţa noastră şi a ne întări sufleteşte şi trupeşte în drumul pe care îl mai avem de străbătut până la Învierea Domnului. A urmat o agapă la care au participat toţi cei prezenţi. Le mulţumesc tuturor credincioşilor care ne sunt aproape, ştiuţi şi neştiuţi! Darul cel mai de preţ pe care ni-l dă Sfântul Maslu este prezenţa în mijlocul nostru a lui Hristos-Vindecătorul, Mângâietorul. De aceea simţim că taina aceasta ne mângîie, ne vindecă, ne ridică pe picioare şi ne obligă să mergem mai departe. Dumnezeu să ne umple pe toţi de bucurie duhovnicească! Pr. George Cimpoca

bisericii, a fost pusă piatra de temelie a noului locaş de către Preasfinţitul Episcop Timotei, lucrările începând abia după mai bine de un an şi jumătate, din cauza lipsei fondurilor. Biserica este o construcţie în formă de cruce, aşezată pe piloni de 25 m adâncime, are o turla principală mare şi două turle mici. Lucrarile au fost executate de către o

firma spaniolă specializată, întreaga construcţie având un cost de 550.000 €, în această sumă intrând execuţia finisată a construcţiei, precum şi iconostasul, clopotele, dotarile necesare exercitării cultului. Toate lucrarile au fost achitate până în prezent din banii obţinuţi printr-un credit bancar de 200.000 € a cărui rată lunară este suportată de către

parohie, şi din donaţiile credincioşilor. Dorim să mulţumim tuturor celor care au contribuit şi vor mai contribui pentru ducerea la bun sfărşit a acestui proiect deosebit, una dintre cele dintâi biserici ortodoxe române construite în Regatul Spaniei.

Doamne ajută! Cu voia lui Dumnezeu, în aproape 100 de zile în Roquetas de Mar, Provincia Almeria din Spania a fost ridicată în roşu noua biserică ortodoxă română. După ce în anul 2008 Parohia Ortodoxă Română „Botezul Domului” din Roquetas de Mar a primit din partea primăriei un teren de 1339 mp în concesiune pentru o perioadă de 50 de ani, s-a procedat la întocmirea unui proiect realizat de către un arhitect spaniol. Definitivarea proiectului de execuţie a fost facută în urma consultărilor cu Episcopul locului, Preasfinţitul Timotei al Spaniei şi Portugaliei, care şi-a dat şi girul ca acesta să fie pus în practică. La data de 06 Ianuarie 2009, ziua Bobotezei şi a hramului

Paroh, Pr. Emil - Ioan Şomodean

Mica publicitate OFERTE - COLABORARE

< Tânăr de 32 ani din Madrid, absolvent de Conservator, canto clasic caut un cor profesional sau să activez ca solist. De asemenea doresc să cunosc alţi muzicieni pentru schimb de experienţă sau pentru a înfiinţă o formaţie în care să abordăm atât muzică tradiţională românească cât şi muzică uşoară şi clasică. Am experienţă, am cântat la diverse ocazii şi aştept oferte. bogdanpavaroty@yahoo.com OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ

INTERNAŢIONAL MASS MEDIA, este interesat de persoane cu experienţă în următoarele domenii: IT Software, IT&C Marketing/ Cercetare de piaţă, Mass - media, Publicitate/PR, Vânzări < Eşti de profesie jurnalist?

Ai experienţă? Eşti la curent cu toate evenimentele sociopolitice. Eşti interesat de ce se întâmplă în jurul tău. Îţi place să aduni informaţii din diverse surse, să le verifici şi să prezinţi subiectele. Îţi place să fii cu un pas înaintea celorlalţi? Îţi place să fii recunoscut? Vrei să faci parte dintr-o echipă dinamică? Vrei ceva nou şi original? Atunci, locul tău este alături de noi. CV-ul însoţit obligatoriu de o fotografie îl poţi trimite la adresa: internationaltrustmedia@ rocketmail.com < Eşti Web Content Writer / Editor? Dacă cunoşti activitatea în domeniul IT, dacă foloseşti cele mai noi tehnologii în crearea de siteuri şi aplicaţii web, dacă eşti la curent cu noile tendinţe în web design, programare web şi seo, nu ezita şi trimite CV-ul tău însoţit obligatoriu de o fotografie, pe adresa de e-mail:

i nternationaltrustmedia@ rocketmail.com ÎNCHIRIERI

< Închiriez cameră în Úrgel – Madrid, pentru o persoană sau două, într-un apartament liniştit, aproape de liniile de Metro L6, L5. Telefon : 622 166 266 < Caut spre închiriere, apartament sau spatiu la casă, în Braşov, Romania. Perioadă lungă. Ofer seriozitate. De preferat contra întreţinere apartament/gospodărie. Telefon: 0040 724 016753, Email: v alyb_bv@yahoo.com. CUMPĂRĂRI

< Doresc să cumpăr un apartament în Madrid, eventual schimb cu apartament în România plus diferenţa, sau preiau contract pentru acei care nu mai au posibilitatea să

îşi achite ratele. Rog seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 649 488 865 VÂNZĂRI

< Vând teren 485 mp. suprafaţă, front stradal 25 m, intravilan, cu toate utilităţile, zona BOD, Braşov, România. Preţ 8000 euro negociabil. Telefon: 0040 785 857101, E-mail: istrate100@yahoo. com. < Teren de vânzare, 650 mp. zona Avantgarden, Braşov, România, zonă de case, intravilan, utilităţi în apropiere. Preţ 52 euro/mp negociabil. Telefon: 0040 745 982410, E-mail: brb_liliana@yahoo. com. < Vând garsonieră 24 mp., gresie, faianţă, parchet, bloc izolat, zona Bartolomeu, Braşov, România. Preţ 22500 euro negociabil. Telefon: 0040 745 982410, E-mail: brb_liliana@yahoo.com.

23 MATRIMONIALE

< Bună, mă numesc Ovidiu am 34 ani şi locuiesc în Madrid. Locuiesc de 7 ani in Spania. Am loc de muncă stabil! Sunt brunet, ochi caprui, 178 cm, 70 kg. Caut să cunosc o fată pentru prietenie etc. Dacă vrei sa afli mai multe despre mine, mă poţi contacta pe mess, sau îmi poţi lăsa un mesaj prin e-mail la adresa: ovidiu_34_2011@yahoo.es. < Bună! Crezi ca viaţa nu înseamnă doar muncă? Crezi ca viaţa e mai uşoara şi mai frumoasă în doi? Crezi că mai există bărbaţi pe care te poţi baza? Sinceri, romantici şi cu simţul umorului? Dacă răspunsul tău e DA, nu trebuie decât să suni la 692 976 709. Sunt un bărbat de 45 de ani, locuiesc in Barcelona, sunt singur şi am nevoie de tine! Nu ezita, curaj!

Cauţi de muncă? Oferi un loc de muncă? Te simţi singur(ă)? Doreşti să închiriezi, să vinzi sau să cumperi? Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE! Contactează-ne! E-mail: redactia@ occidentulromanesc.com Telefon: 642 823 497 (luni-vineri, 11:00– 19:00)

Prea săraci? Nu. Prea pomanagii Aproape că nu e zi în care să nu vedem la televizor scene apocaliptice din interiorul sau din faţa marilor magazine care oferă promoţii. Oameni de toate vârstele, femei, bărbaţi şi copii îşi rup hainele de pe ei, se calcă în picioare, se înjură, se bat, leşină şi hohotesc de plâns în încercarea furibundă de a pune mâna pe o sticlă de ulei, o pungă de zahăr, una de cafea sau detergent la jumatate de preţ. Cam la fel s-a întâmplat şi la lansarea unui mare lanţ de magazine de haine, când mii de oameni s-au aşezat la coadă cu noaptea în cap în speranţa că vor prinde câte un cupon de reduceri. Dar nebunia a continuat şi după epuizarea râvnitelor vouchere. Fiecare dintre aceste întâmplări este prezentată cu lux de amănunte de televiziunile de ştiri şi devine un argument hotărâtor pentru dovedirea sărăciei în care ar fi ajuns românii din cauza actualei guvernări. Adică oamenii se comportă ca animalele sălbatice impinse exclusiv de instictul de supravieţuire în lupta cu pericolul iminent al existenţei. Aşa să fie? Niciunde nu am mai văzut

bătaie pe ulei, zahăr, cafea, pe alimente în general. Pentru că noi o ducem mai greu, veţi spune. Poate, dar nu cred că în acest moment ne este mai greu decât japonezilor, rămaşi fără case, fără alimente, fără benzină, fără lumină. Ei bine, după cum nota într-o scrisoare deschisă o româncă doctorandă în Ţara Soarelui Răsare, n-am văzut nici măcar o imagine cu japonezi care să se omoare între ei pentru o pungă de zahăr sau o sticlă de ulei. N-am văzut nici sârbi făcând asta în timpul cruntelor războaie prin care au trecut în anii ’90. După cum putem înţelege fenomenul cozii în sine, intrat în gena românului din anii comunismului, coada a devenit un loc de socializare, de împărtăşire, de îmbogăţire spirituală cu ultimele bârfe, de răcorire pentru necazul cotidian, mai ales pentru cei care nu erau chiar copii în 1989. Dar sălbaticia nu o pot înţelege şi nu-mi aduc aminte să se fi manifestat la asemenea cote nici măcar în crunţii ani ’80. Am mai văzut naţiuni lovite de nenorociri chiar mai mari decât cea traversată acum de România, dar n-am mai văzut

vreuna care să se comporte atât de jalnic. Căci ceea ce îi împinge pe acei oameni la lupta pentru punga cu ceva nu este foamea, ci lăcomia şi pomanageala. Uitându-ne la fizionomiile şi hainele „luptătorilor” n-am văzut decât foarte puţini cu aspect de amărâţi. Am văzut în schimb cucoane aranjate, cu părul vopsit, cu haine de blană. Aşa cum la promoţiile Petrom am văzut înghesuindu-se mai multe Audi, Mercedes şi BMW, decât Dacii, Trabant sau Tico. Dar să zicem că sunt oameni recent scăpătaţi, care poartă încă urmele unei bunăstări trecute. De ce sunt la buscu-

lade în loc să fie la muncă sau în căutarea unui loc de muncă? Când vom veda primul oficiu al forţelor de muncă luat cu asalt precum raftul cu ulei, vom admite că la mijloc ar putea fi sărăcia sau disperarea. Dar cât timp nu găseşti o femeie să te ajute la curăţenie nici să dai cu tunul, cât timp nu găseşti vreun bărbat să-ţi cosească iarba sau să taie nişte lemne, cât timp firmele duc lipsă acută de zilieri pentru munca brută, descărcat camioane de exemplu, nu cred că e vorba de sărăcie. E vorba de faptul că românii au dat dovadă că sunt needucaţi, lacomi, pomanagii...

De tu interés

Lectura poética en homenaje a Gabriel Celaya La Biblioteca “Rafael Alberti” de San Fernando de Henares rindió el viernes 18 de marzo un entrañable homenaje a Gabriel Celaya: 100 años del nacimiento del poeta. En el evento han colaborado la Escuela Municipal

de Música y Danza así como Jesús Valentín Varas y Marisa Peña, entre otros. El director de la Biblioteca, D. Jesús Rodríguez, ha tenido la amabilidad de invitarles a participar en la lectura poética a D ragos Popa y Marín Trasca, asi-

duos colaboradores del Programa “Biblioteca Abierta” y coordinadores de los Círculos Literarios de Coslada y Arganda del Rey, respectivamente. La celebración ha contado con la presencia de personalidades políticas locales:

Julio Setién, alcalde del municipio y Javier Corpa, concejal de Cultura, que también han mostrado su reconocimiento al que escribió “poesía para el pobre, poesía necesaria/ como el pan de cada día…”.

Ciclo de actividades para celebrar la Pascua en el Centro HispanoRumano de Coslada El Centro Hispano- Rumano de Coslada les invita este mes a participar en una serie de actividades dedicadas a la P ascua. Este ciclo se abre sábado, 9 de abril, a las 17:00 horas, con la inauguración de una exposición de trajes típicos rumanos, y un taller de huevos de Pascua pintados. Los dos eventos se organizan en colaboración con la Aso-

ciación de rumanos “Pro Vita Lex” de Torrejón de Ardoz, cuya presidenta es la joven Valentina Petre. Más información en el: Centro Hispano Rumano de Coslada Tlf.: 91 674 12 63 E-mail: c e n t r o h i s p a n o r u m a n o @ madrid.org