Occidentul romanesc nr. 24

Ziar

GRATUIT

Distribución gratuita

Februarie, 2013

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com

Anul III - Nr. 24, 24 de pagini, 1-28 februarie 2013

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Titus Corlăţean: Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a încălcat regulile diplomatice internaţionale

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă.

Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă.

Valencia: Pregătiri pentru carnaval

„Asociaţia românească Alma Rumana din Valencia, va participa pentru al treilea an consecutiv la Carnavalul Cultural Russafa care se va desfăşura în data de...”

Pagina 04

Noi precizări privind accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii din Spania

„Este o atitudine care încalcă normele de bază elementare ale regulilor diplomatice, ale convenţii- „Pornind de la solicitările şi sesizările cetăţenilor, lor internaţionale şi ale legilor statului român...”

Ambasada României la Madrid a realizat demersurile necesare...”

Pagina 05

Dreptul de a încasa a jutorul de şomaj în perioada cât aţi călătorit în afara teritoriului spaniol „Fac precizarea că, în jursiprudenţa de referinţă, se concluzionează că absenţa pe o perioadă mai mare de 15 zile...”

Pagina 08

Interviu cu ambasadorul României în Regatul Spaniei, Ion Vîlcu „În cuvinte mai simple, îmi propun să reuşim ca Ambasada să devină o „prezenţă” efectivă în casa fiecărui român din Spania, prin...”

Pagina 12-13

Pagina 15

02

Adrese şi informaţii utile

FEBRUARIE 2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Irina Marin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Monica Mihaela Ştirbu •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351, 964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile Valencia, Castellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

Campania

“Aproape de tine!”

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca)

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Elisabeta Iosif – Bucureşti Mircea Fluieraş (Málaga) Oana Moşniagu (Madrid) Vasile Mureşan (Illinois) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) MARKETING-PUBLICITATE: Răzvan Ionescu SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Dat fiind faptul că ne-a fost solicitat ajutorul în diverse situaţii sociale din comunitatea românească din Spania, am hotărât să întindem o mână de ajutor celor care au nevoie de noi, pe cât este posibil. Legat de aceste aspecte, am organizat o campanie de ajutor la care s-au alăturat români de bine, prieteni cu suflet din diverse domenii şi zone geografice.

Campania “Aproape de tine” este organizată de publicaţia Occidentul Românesc, în urma numeroaselor reportaje şi investigaţii realizate în comunităţile româneşti din Spania. Scopul acestei campanii este de a sprijini românii mediatizaţi prin reportajele noastre, copiii şi persoanele de vârsta a treia abandonaţi şi uitaţi de familiile lor. Campania “Aproape de tine” este sprijinită de: Jett Media Group CA - USA, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Firma de transport Nelu Bârsan - Madrid, Biserica Ortodoxă Leganés, Biroul de avocatură Sârbu Abogados - Madrid, Carmangeria Românească - Zaragoza, Asociaţia Plaiuri Năsăudene - Benidorm şi Radio Diaspora Chicago - USA. Cei interesaţi să ajute acest proiect pot să doneze direct în contul Asociaţiei El Occidente Rumano, deschis la banca”la Caixa”, numărul: 2100-2992-72200062464, cu menţiunea: Pentru Campania Aproape de tine!

De asemenea, cei care doresc un abonament pentru publicaţia Occidentul Românesc, pot depune în contul Asociaţiei El Occidente Rumano: • 3,00 euro-un abonament pentru 3 luni • 6,00 euro-un abonament pentru 6 luni • 12,00 euro-un abonament pentru 12 luni Banii proveniţi din abonamente, vor fi donaţi proiectului Aproape de tine!

Cuvânt înainte

FEBRUARIE 2013

03

Lupta pentru ideal Kasandra Kalmann-Năsăudean

Toată viaţa încercăm să ne facem remarcaţi, încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti unii cu alţii şi mai drepţi. Ne doare să ştim că ceea ce visăm nu se găşeste pe lumea aceasta plină de ură şi de prostie.

Deşi trăim în colectivităţi, avem prieteni, avem apropiaţi, totuşi nu avem certitudinea că sunt de încredere şi toate acestea pentru că trăim într-o lume relativă în care sinceritatea şi încrederea nu mai există de multă vreme.

Toate aceste valori au fost înlocuite cu valori perfide, fără nuanţă, fără contur, cuvinte fără sens, fără rost, fără substanţă....

Cu toţii avem idealuri. Visăm la ele, sperăm la ele, luptăm, muncim, transpirăm ca să le atingem. Cât de mult mai înseamnă idealul unui om în această lume în care totul se măsoară în bani, ignoranţă şi putere?

Mai merită oare să luptăm pentru vise spulberabile sau mai bine ne complacem şi

ne intregrăm în acest imens sistem al fluxului materialist? Suntem oare doar nişte pioni într-un motor mare de circulaţie al banului şi al influenţei sau încă mai suntem în stare să visăm şi să avem satisfacţia că am ajuns undeva anume prin propria sudoare!? Ce se întâmplă când visele şi speranţele noastre sunt spulberate de puterea banului, când toată munca noastră rămâne doar o amintire a unei lupte crâncene cu noi înşine şi totul intră într-un fatidic declin către prăbuşirea turnului nostru de idealitate? Şi cu toate acestea plecăm la drum în căutarea unui rost. Totul se naşte de la un hazard, devine o pasiune, devine un mod de viaţă, devine un ideal. Calea este lungă şi obositoare presărată cu obstacole. Urcuşul este greu, picioarele ne dor, pietrele ne înţeapă tălpile goale iar dacă suntem slabi ne prăbuşim. Şi totuşi continuăm să urcăm. Ne sprijinim în toiagul speranţei şi mergem înainte. Chiar dacă muşchii ne dor iar tălpile ne sângerează, ridicăm ochii către înălţimi şi ne privim încă o dată idealul. Şi sufletul nostru ne spune să nu ne lăsăm doborâţi. În jurul nostru vedem oameni care ne

trag de-o mână atunci când simţim că toiagul speranţei se năruie sub propria noastră senzaţie de neputinţă. Oameni fără de care drumul nostru ar fi doar o aventură nebunatică pe o pantă imposibilă. Îi ajutăm şi ne ajută să mergem înainte, să nu ne prăbuşim sub greutatea lipsei de voinţă. Şi apoi, ajungem sus. Sus de tot. Încununarea unui drum lung şi obositor. Picurii de sudoare ne ustură ochii, ne brăzdează fruntea, muşchii încordaţi la maximum ne dor, sângele vărsat pe altarul idealului nostru pulsează mai viu ca niciodată.

Suntem murdari şi obosiţi, dar am ajuns acolo... sus. O lacrimă de fericire se scurge neobservată pe obrazul nostru aspru, ars de muncă. Am ajuns acolo unde ne-am dorit. Pe treapta cea mai înaltă a podiumului vieţii, pe piscul cel mai înalt al visurilor noastre. Şi suntem fericiţi, suntem pe acoperişul lumii şi nimeni nu ne poate da jos de acolo.

Dar, totul durează doar o fracţiune de secundă. Credeam că mai sus nu se poate şi totuşi în faţa noastră se desfăşoară un nou urcuş.

Mai greu, mai dureros, mai presărat cu provocări. Şi

ne scuturăm de praf şi ne ştergem fruntea şi pornim iarăşi cu forţe noi la drum.

Momentele frumoase petrecute alături de cei pe care i-am cunoscut în drumul nostru, pe care i-am ajutat şi care ne-au ajutat, se mută în amintire şi rămân doar nişte frânturi înscrise pe o bucată de hârtie... Moartea, înainte să ne întâlnim cu ea faţă în faţă, are ea grijă să treacă pe langa noi, răpindu-ne fiinţe dragi, suflete pereche, oameni pe care îi iubim şi-i preţuim. Şi ne întrebăm banal, ca toţi ceilalţi ce au trecut prin aşa ceva: de ce, sau de ce nu? Cu ce suntem mai speciali unii decât alţii încât să fim scutiţi de acest tratament!?

Moartea aduce cu sine atât de multă durere, atât de multă suferinţă încât atunci când este vorba de cineva de lângă noi, moartea ne ia şi o parte din viaţa noastră cu ea. Şi pleacă...

Drumul a luat sfârşit. În întunericul nopţii reci care se lasă asupra ruinelor visului nostru, descoperim că trebuie să mergem mai departe, şi mai departe, păstrând pe veci în amintire doar momentele extraordinare, unice şi de neuitat din viaţa noastră...

Stimaţi români,

Odată cu formarea noului Guvern al României a fost constituit, pentru prima dată, un nou portofoliu ministerial, dedicat românilor de pretutindeni. Am făcut acest lucru pentru că avem ambiţia de a realiza lucruri importante pentru toţi românii, aşa cum ne-am angajat în cursul campaniei electorale de anul trecut. De acum înainte, problemele românilor care trăiesc în afara ţării vor putea primi răspuns de la o structură guvernamentală reprezentată la nivelul Guvernului, adică la cel mai înalt nivel al Statului român.

Mesajul principal pe care îl trimitem astfel, este acela că apărărea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii românilor reprezintă o prioritate. Tratamentul egal şi nediscriminatoriu sau garantarea exercitării complete a cetăţeniei europene trebuie să aibă impact direct asupra vieţii românilor.

Relaţia cu românii de pretutindeni este acum o dimensiune importantă a politicii externe a României. Suntem cu toţii cetăţeni europeni, iar prezenţa noastră în structurile euro-atlantice trebuie să ajute la maximizarea oportunităţi-

lor existente pentru români.

O altă parte importantă a activităţii noastre va fi reprezentată de sprijinul pe care îl vom da pentru prezervarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din afară graniţelor.

Chestiunea apropierii românilor care trăiesc în străinătate de familiile rămase în ţară reprezintă un obiectiv important, iar în acest sens vom arăta sprijin pentru cei care doresc să se întoarcă în România şi să pornească mici afaceri. În privinţa serviciilor consulare, dorim să reducem birocraţia şi vom analiza oportunitatea reducerii taxelor consulare şi a costurilor administrative.

Sunt convins că relaţia mea cu toate comunităţile de români din afara ţării va fi una privilegiată. Pentru mine, acest mandat de ministru delegat pentru românii de pretutindeni reprezintă o onoare deosebită pentru că îmi dă prilejul să lucrez în mod direct pentru români. Mesajul meu se îndreaptă către dumneavoastră împreună cu toate urările de bine.

Ministru delegat pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Cristian David

04

Comunitate

FEBRUARIE 2013

Tarancón: Ziua Mihai Eminescu - Ziua culturii române Cu prilejul comemorării a 163 de ani de la naşterea marelui nostru poet, Mihai Eminescu, dar şi pentru a celebra pentru a doua oară în Tarancón Ziua Culturii Române, Asociaţia Hispano Română din provincia Cuenca a organizat o seară de poezie eminesciană. “În orice colţ al lumii, unde există o mână de români, se sărbătoreşte ziua de 15 ianuarie, declarată Ziua Culturii Române” a menţionat Violeta Vartic, preşedinta asociaţiei, în faţa reprezentanţilor mass-media prezenţi la eveniment. În sediul din Tarancón

al asociaţiei s-au reunit atât membri şi voluntari ai comunităţii româneşti, copii participanţi la cursul de limba şi literatura romană “Limba noastră cea frumoasă”, reprezentanţi ai autorităţilor locale, precum Jose Antonio Magro Bonilla, membri ai Clubului de Lectură din Centru pentru Adulţi, dintre care amintim pe Charo Domenech, preşedinta Clubului, cât şi prieteni de diferite naţionalităţi, care au dorit să împartă cu comunitatea română această seară specială.

Dincolo de momentul comemorativ sau de celebrarea

A treia ediţie a concursului „Cunoaşte România!”

Ambasada României la Madrid are plăcerea de a anunţa organizarea, în perioada februarie – iunie 2013, a celei de-a treia ediţii a concursului de cultură generală, „Cunoaşte România!”, adresat copiilor români, rezidenţi în Spania, cu vârste între 8 şi 12 ani.

Ediţia din acest an va include patru etape preliminare, la Madrid şi în alte localităţi spaniole, în funcţie de solicitările primite şi, finala concursului care va fi organizată la Madrid, la

începutul lunii iunie 2013.

Ca şi la ediţiile precedente, concurenţii vor răspunde la întrebări din istoria, geografia, arta sau literatura română.

La concurs vor putea participa echipe formate din câte trei copii. Înscrierea echipelor la concurs se va face până la data de 25 ianuarie 2013 la adresa: concurs@ embajadaderumania.es, în ordinea primirii solicitărilor de înscriere, în limita a maximum 10 echipe/ediţie.

Zile Culturii Române, unul dintre obiectivele activităţii a fost şi acela de a face cunoscută cultura romană, atât prietenilor şi colaboratorilor noştri de alte naţionalităţi cât şi copiilor români, veniţi din ţară la vârste mici, născuţi aici sau proveniţi din familii mixte. “Este foarte important ca generaţiile de copii români care au studiat foarte puţin sau nu avut prilejul de a studia în România, să cunoască opera lui Eminecu, care este cheia pentru cunoaşterea culturii române”, a declarat Nicoleta Paula Nădrag, voluntară a asociaţiei şi licenţi-

ată în Filologie.

Seara culturală a fost iniţiată cu o proiecţie a unui material video comemorativ Eminescu, în care s-a pus accent atât pe opera eminesciană şi tot ceea ce reprezintă ea pentru cultura română şi mondială, cât şi pe faptul că aceasta a fost tradusă în 60 de limbi, Eminescu fiind poate cel mai cunoscut poet român pe plan internaţional. Materialul a fost acompaniat de muzica regretaţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, care l-au înălţat pe Eminescu la rang de simbol al dorului de ţară şi de limba romană.

După realizarea acestei prezentări şi, implicit, contactul cu lumea poetică a lui Eminescu, toţi cei prezenţi, cu mic cu mare, au dat glas poeziilor scrise de marele poet.

Acestea au fost citite atât în limba română, cât şi traduceri ale lor în limba spaniolă, multe dintre ele realizate de către

Valencia: Pregatiri pentru carnaval

Asociaţia românească Alma Rumana din Valencia, va participa pentru al treilea an consecutiv la Carnavalul Cultural Russafa care se va desfăşura în data de 2 martie 2013 în cartierul Russafa din Valencia. Carnavalul este organizat de către Jarit Asociación Civil, eveniment

la care vor participa 60 de grupuri din 15 ţări.

Cu această ocazie, Asociaţia Alma Rumana va pregăti patru afişe pe pânză ce vor fi expuse pe traseul unde vor defila participanţii la carnaval şi voluntari ai asociaţiei vor defila în costume tradiţionale româneşti.

Cuenca: Întâlnire între asociaţii româneşti Duminică, o delegaţie a asociaţiei “Suflet Românesc Alma Rumana” din Valencia a vizitat Asociaţia Hispano Română din provincia

Cuenca.

Din partea asociaţiei la întâlnire a participat Violeta Vartic – preşedinte, şi reprezentanta filialei din Cuenca, Violeta Peşea, în timp ce din partea asociaţiei “Suflet Românesc Alma Rumana”

Rafael Alberti. Câteva materiale video-audio, cu versurile poetului transpuse în imagini şi cântec, sau recitate de către mari actori români, au întregit seara, şi au incitat curiozitatea celor prezenţi de a cunoaşte mai mult despre Eminescu, ultimul mare poet romantic al lumii.

au participat: Mitruţ Sabin Ureche – preşedinte, Daniel Iacob – secretar şi Mariana Ureche, coregraf şi “sufletul” activităţilor culturale realizate de către asociaţia valenciană.

Vizita a avut ca obiectiv principal, un schimb de

experienţă între cele două asociaţii. După trecerea în revistă a activităţilor desfăşurate de ambele asociaţii în domeniul cultural şi social, s-au identificat puncte de vedere comune şi s-au stabilit câteva linii de colaborare

pentru anul 2013. În partea a doua a întâlnirii s-a analizat situaţia comunităţii româneşti din cele două provincii, problemele cu care se confruntă aceasta în perioada actuală şi perspectivele de implicare şi colaborare în proiectele celor

două asociaţii, a instituţiilor locale, provinciale dar şi ale statului român.

Materiale realizate de Anca Mariana Lovaszi

De interes

FEBRUARIE 2013

05

Noi precizări privind accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii din Spania Pornind de la solicitările şi sesizările cetăţenilor, Ambasada României la Madrid a realizat demersurile necesare pe lângă autorităţile spaniole competente, în cadrul mecanismului instituţional românospaniol creat pentru monitorizarea aplicării restricţiilor de acces pe piaţa muncii, din care au reieşit următoarele clarificări şi elemente de interes: În plus faţă de categoriile cunoscute, beneficiază de liber acces pe piaţa muncii din Spania şi Membrii de familie români (soţ, soţie, copil sub 21 de ani sau aflat în întreţinere) ai unui cetăţean european cu liber acces pe piaţa muncii din Spania: Cetăţeanul român care este soţul, soţia, copilul sub 21 de ani sau aflat în întreţinerea unui cetăţean al unui

stat membru UE (nu neapărat român) care are drept de liber acces pe piaţa muncii din Spania, conform legislaţiei europene în vigoare, beneficiază de dreptul la liberă angajare.

Persoanele care au avut un contract de practică Persoanele care, la data de 22 iulie 2012, beneficiau de un contract de practică aflat în derulare, beneficiază de drept de liber acces pe piaţa muncii din Spania.

Nu beneficiază de liber acces pe piaţa muncii din Spania • Partenerii înregistraţi („pareja de hecho”) ai unui cetăţean european cu liber acces pe piaţa muncii din Spania • Conform Anexei VII a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, dreptul de liber acces pe piaţa muncii din Spania

se transferă doar soţului sau soţiei şi copiilor sub 21 de ani sau peste această vârstă aflaţi în întreţinere, NU şi partenerului înregistrat (“pareja de hecho”), pentru care angajatorul va trebui să solicite o autorizaţie de muncă, pentru a putea lucra legal în Spania.

Alte situaţii speciale Cazul autorizaţiilor de muncă acordate până la 31 decembrie 2012, deşi contractul pentru care fuseseră solicitate depăşea această dată În cazul în care perioada prevăzută în contractul de muncă pentru care s-a solicitat o autorizaţie de muncă pentru un lucrător român depăşeşte data de 31 decembrie 2012, dar autorizaţia a fost acordată doar până la acea dată, se va prelungi din oficiu autorizaţia, după cum urmează:

• contractele pentru perioadă determinată, sub 1 an - se va prelungi autorizaţia conform perioadei rămase din contract; • contractele pentru 1 an - se prelungeşte autorizaţia conform perioadei rămase, apoi cetăţeanul român beneficiază de liber acces pe piaţa muncii; • contractele pe perioadă nedeterminată - se prelungeşte autorizaţia până la finalul anului 2013.

Schimbarea menţiunii referitoare la dreptul de muncă pe teritoriul Spaniei care apare în certificatele de rezidenţă eliberate după 22 iulie 2011 În situaţia în care persoanei care la 22 iulie 2012 avea drept de liber acces pe piaţa muncii spaniolă sau membrilor de familie li s-a trecut în certificatul de rezidenţă menţiunea că nu pot lucra în contul

terţilor fără autorizaţie de muncă, sau dacă ulterior acestei date cetăţeanul a dobândit drept de angajare (la fel membrii de familie) poate solicita, prin prezentarea documentelor doveditoare („vida laboral”, certificat de căsătorie/naştere, după caz) eliberarea unui alt certificat de rezidenţă în care să nu mai apară menţiunea respectivă.

Drepturile persoanelor care, în ciuda restricţiilor, au fost înregistrate cu contract la Securitatea Socială spaniolă fără autorizaţie de muncă, deşi nu aveau drept de liber acces pe piaţa muncii Din raţiuni birocratice care ţin de partea spaniolă, un număr restrâns de cetăţeni români au fost angajaţi cu contract de muncă înregistrat la Securitatea Socială spaniolă, cu toate că nu aveau drept

de liberă angajare.

Deşi li se vor lua în considerare perioadele cotizate, atât pentru stabilirea dreptului la şomaj, cât şi pentru pensie, aceşti cetăţeni nu au drept de liber acces pe piaţa muncii şi pentru regularizarea situaţiei în care se află sau pentru o nouă angajare, angajatorul trebuie să solicite pentru ei autorizaţia de muncă. *** Notă: Pentru detalii şi clarificări suplimentare vă puteţi adresa Ambasadei României la Madrid: Biroul ataşatului pe probleme de muncă şi afaceri sociale • telefon: 0034/913 507 356 • fax: 0034/913 452 917 • email: cristina.florea@ embajadaderumania.es; agregado.trabajo@ embajadaderumania.es.

06

Părinţi şi copii

FEBRUARIE 2013

Prof. Irina Georgescu Şova - Bucureşti Mulţi copii ai părinţilor alcoolici au crescut luptânduse cu alcoolismul părinţilor.

Este înţelept să studiem efectele pe care acest mod de viaţă le are asupra copiilor, pentru a vedea cum putem repara ceea ce a fost greşit. O copilărie

Când creşti în familie de părinţi alcoolici nefericită are consecinţe de lungă durată care continuă şi la maturitate. Când creşti întro familie de părinţi alcoolici, eşti tentat să crezi că familia ta este singura care are probleme cu alcoolismul.

Unii copii devin oameni care produc necazuri, iar al-

ţii devin clovnii familiei. Alţi copii pot deveni paşnici sau foarte plăcuţi, adaptându-se la orice schimbare fără nici o problemă. Unii devin responsabili, adulţi în miniatură.

Toate aceste trăsături ale comportamentului sunt deprinderi pe care copilul le dezvoltă ca mijloc de luptă şi supravieţuire în viaţa din familia de alcoolici. Copii crescuţi într-o casă de alcoolici suferă adesea de abuz psihic, sexual sau emoţional. Mama Mariei P. era genul de mamă iubitoare când era trează, dar atunci când cădea sub influenţa alcoolului devenea mânioasă, certăreaţă şi abuzivă verbal.

Unii părinţi aruncă vina pentru beţia lor asupra copiilor, iar copii pot lua această vină asupra lor total nejus-

Re z is ten ţ ă la „a tacur ile” s oa crei Relaţia noră - soacră este, în multe cazuri, una generatoare de tensiuni. Ai auzit multe mituri, bancuri, întâmplări reale despre fapte petrecute între noră şi soacră. Unii spun că trebuie să fii prefăcută, alţii că trebuie să stai la distanţă de ambii părinţi... Tu ce să mai crezi din toate astea?

Este adevărat că această relaţie este, în fond, una între două persoane cu caractere, personalităţi şi preferinţe di-

ferite şi, deci, se poate ca ele să se placă sau nu. Important este ca tu să conştientizezi că vă uneşte omul pe care îl iubeşti şi să faci totul astfel încât să nu fie afectată relaţia ta cu acesta. Iată câteva sfaturi, care te învaţă cum să acţionezi în patru situaţii concrete, cele mai importante din viaţa ta, pentru a avea o relaţie cel puţin decentă cu soacra. Întâlnirea Chiar de la prima întâl-

nire, îţi dai seama că nu este genul tău. Deşi se comportă politicos şi drăgălaş chiar, nu pare a-ţi acorda prea multă atenţie. Îţi adresează întrebări, dar acestea sună ca un chestionar şi nu se arată interesată de tine ca persoană, ci de relaţia voastră.

Vrea să afle, de fapt, dacă eşti bună sau nu pentru fiul ei, ce faci bine, ce faci rău şi, evident, să te îndrume ea. În plus, abordează cu fiul ei anumite subiecte care nu îţi permit să iei parte la conversaţie, fiind în necunoştinţă de cauză. Când vorbeşti despre prima vizită cu iubitul la părinţii lui, afli că el crede că ai făcut o impresie bună. Dar ţie îţi este deja teamă de viitoarea întâlnire cu aceştia.

Ce trebuie să ştii: Mama lui nu are nimic cu tine, ci este mai curând îngrijorată de soarta fiului ei. În al doilea rând, înţelege apariţia ta în viaţa fiului

tificat. Viaţa într-o casă de alcoolici de multe ori este plină de dezamăgiri, minciuni şi numeroase promisiuni neîmplinite. Aceasta îi face pe copii să nu aibă încredere, să-şi formeze aptitudini slabe de comunicare şi să aibă o dezvoltare a intimităţii deformată. De multe ori au anumite anxietăţi datorită lipsei de control al împrejurărilor, temeri legate de lucrurile nesigure în viaţa lor şi vinovăţie legată de sentimentul lor de responsabilitate faţă de faptele părinţilor lor. În cazul copiilor cu părinţi alcoolici, comportamentul de depăşire a problemelor din copilărie continuă adesea şi în viaţa de adult. Clovnul familiei poate continua să fie foarte distractiv, dar irespon-

sabil. Cel care produce necazuri poate avea probleme financiare sau cu legea. Persoana pasivă poate continua să aibă probleme în relaţionare. Persoana super responsabilă poate creşte un adult care pretinde mereu perfecţiune de la sine şi de la cei din jur, făcând o adevărată tragedie din tot ce este mai puţin perfect. Din păcate, aceasta este categoria în care a căzut şi Maria P. S-a simţit neiubită, neatrăgătoare, o ratată şi o incompetentă, fiind-

că niciodată nu a reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor.

Acestea erau aşteptări nerealistice pe care Maria le-a făcut, crezând că şi alţii le au de la ea. Mulţi copiii ai părinţilor alcoolici, când devin adulţi, au o imagine de sine negativă, nu se pot bucura de viaţă, au o atitudine foarte serioasă şi severă faţă de sine, cât şi o constantă nevoie de a căuta aprobarea celorlalţi, în încearcarea de a li se confirma că sunt oameni buni.

ei, ca, de altfel, pe a oricărei femei, ca pe o excludere. Ea îşi dă seama că, într-un fel sau altul, relaţia ei cu fiul se va schimba, fie din lipsă de timp, fie pentru că şi el îşi schimbă viziunea. Ţine minte că ei îi este total indiferent dacă eşti tu sau altă aleasă.

Tot ce o interesează este soarta fiului ei şi relaţia dintre ei doi. Când vii în casa ei, intri într-o familie cu propriile legi şi obiceiuri, deci este normal să nu te simţi chiar în apele tale. Încearcă să îi atragi simpatia, să fii comunicativă, dar nu indiscretă, să te araţi respectuoasă şi foarte ataşată de fiul ei.

Pregătirile de nuntă Sunteţi hotărâţi să vă oficializaţi relaţia şi le faceţi cunoscută celor dragi decizia voastră. Unii se bucură, alţii mai puţin. Soacra ta pare entuziasmată şi nu încetează să se preocupe de organizarea nunţii. Se interesează de bunul mers al lucrurilor, cere tot felul de detalii, dă sfaturi şi chiar se oferă să dea şi ea o mână de ajutor. O puteţi refuza sau îi puteţi accepta sprijinul, depinde despre ce este vorba.

Există însă şi altfel de situaţii: înainte chiar de a începe voi căutările, vă propune un restaurant al cărui raport calitate/preţ este excelent.

Aceasta doar în opinia ei, pentru că voi doriţi cu totul altceva. Chiar vă face propuneri de decorare, iar iubitul

tău nu îndrăzneşte să îi spună „Nu”, pentru că, înainte de toate, ea sponsorizează o parte din nuntă şi îi face mare plăcere să se ocupe de ea. Toată lumea te face să simţi că, în ciuda ideilor tale bune, nu ai timp să le pui în practică. Chiar dacă această situaţie te deranjează, nu ştii cum să preiei controlul.

Ce trebuie să ştii: Această situaţie dovedeşte faptul că tu nu eşti percepută de viitoarea soacră drept o persoană adultă, cu opiniile şi dorinţele ei. Dacă viitorul tău soţ se comportă ca un copil, soacra va prelua puterea, pentru că el i-o permite.

Astfel, apar conflictele între voi doi şi tu ajungi să îi deteşti mama. Fii diplomată, dar hotărâtă, şi impuneţi punctul de vedere. Vei reuşi doar implicandu-te.

Stabileşte anumite limite şi spune „Nu”. Fă tu rezervările, dă telefoane, vino prima cu propuneri şi discută totul doar cu soţul tău, atunci când soacra ta nu este de faţă. Dacă reuşeşti ca ea să fie simplă invitată, fără contribuţii prea mari la organizarea nunţii voastre, este foarte bine. Dacă te ajută financiar, ţine minte că este un cadou pentru voi, şi nu o modalitate ca ea să deţină puterea!

08

De interes

FEBRUARIE 2013

Dreptul de a încasa ajutorul de şomaj în perioada cât aţi călătorit în afara teritoriului spaniol

Material realizat de avocat Liliana Cureraru Dobrescu •colegiată în Ilustru Colegiu de Avocaţi din Madrid din anul 2007 •colegiată în Uniunea Naţională a Barourilor din România din anul 2000.

Date de contact: Telefon: 0034/637 237 964 E-mail : lianad2000@yahoo.es Cu puţin timp în urmă, în revista online a Colegiului de Avocaţi din Madrid “Otrosí. net” din 10 ianuarie 2013 a fost publicată Sentinţa Tr i b u n a l u l u i S u p r e m , Camera de Muncă, Secţia nr.

1, prin care sunt recunoscute drepturile persoanelor aflate în şomaj în sistemul de securitate socială spaniolă care au călătorit în străinătate, încasând în tot acest timp contribuţia lunară de şomaj (în sentinţa de referinţă, fiind vorba de drepturile unui ce-

tăţean ucrainian de a încasa ajutorul de şomaj şi în acelaşi timp de a călători în Ucraina, 21 de zile).

Făcând referinţă în materia dreptului muncii, această sentinţă recunoaşte că neîndeplinirea obligaţiilor ex antes (pentru ieşirea programată) sau imediată ex post (pentru o eventuală circumstanţă neprevăzută) generează de forma automatică suspendarea sau pierderea temporală (“baja”) a ajutorului de şomaj care corespunde zilelor de şedere nedeclarate în străinătate.

Prima dispoziţie legală, pe care o invocă SERVICIO PUBLICO DE EMPLEO ESTATAL, când ia o decizie de suspendare sau stingerea dreptului de încasare a şomajului şi când deschide deja un dosar sancţionator pentru absenţa din terioriul naţional, împotriva beneficiarilor de prestări de şomaj, este articolul 203 din Legea Generală a Securităţii Sociale (LGSS).

Această normativă conţine chiar definiţia clasică a şomajului. O a doua normă legală este articolul 213.g din LGSS care stabileşte că astfel, cauzele de stingere sau combatere a şomajului: ”transferul de reşedinţă în străinătate, cu excepţia cazurilor prevăzute de regulament” sunt de fapt şi normativa cel mai des invocată de SERVICIO PUBLICO DE EMPLEO ESTATAL (SPEE), în momentul în care deschide un dosar sancţionator. A treia dispoziţie legală, des invocată, fiind în coroborare directă cu primele două normative, face referinţă la articolul 231. 1 din LGSS , care prevede că: deplasarea sau ieşirea în străinătate a beneficiarului de prestaţii de şomaj, poate afecta disponibilitatea efectivă pentru activităţi formative sau pentru ocuparea pe piaţa muncii spaniole, şi care trebuie comunicată entităţilor administrative sau serviciilor de muncă înainte de a realiza respectiva călătorie în străină-

Servicii consulare: Obţinerea paşaportului simplu electronic Important! Începând cu data de 1 februarie 2013, nu mai este necesară programarea pentru solicitarea paşaportului.

Vă puteţi prezenta la Secţia Consulară de luni până joi, între orele 10:00-15:00. În cazul în care, din motive întemeiate, doriţi programare, vă rugăm să transmiteţi solicitarea la adresa: programari@consuladoderumania.es sau la numărul de fax: 0034/914 165 025.

Taxa consulară este de 100 euro, iar termenul de eliberare este de aproximativ 30 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

PAŞAPORTUL SIMPLU ELECTRONIC se elibereazã cetăţenilor români cu domiciliul în România (conform legii, o persoană poate avea un singur domiciliu şi o singură reşedinţă) şi cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate.

Noua procedură de eliberare a paşapoartelor electronice şi a titlurilor de călătorie presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul consulatului, inclusiv a minorilor, având în vedere că este necesară prelevarea amprentelor, fotografia şi semnătura digitală. De asemenea, este necesară prezentarea în original a tuturor actelor necesare eliberării documentelor de călătorie.

tate. A nu comunica din timp acest fapt (din causa imposibilităţii obiective), presupune stingerea automată a dreptului de şomaj DOAR PE PERIOADA IEŞIRII ÎN STRĂINĂTATE. Trebuie să reţinem că această comunicare cu privire la durata călătoriei programate în afara teritoriului spaniol, se poate face şi de la locul de destinaţie, dar cât mai curând posibil. Serviciul Public Statal de Muncă, va face în acest caz o notificare prealabilă, ca această şedere în străinătate să fie de o durată de maximum 15 zile în conformitate cu articolul 6.3 din Decretul Real 625/1985.

Această normativă referitoare la comunicarea imediată sau anticipată a deplasării, sau ieşirea în străinătate se extinde asupra beneficiarilor de naţionalitate străină cât şi a beneficiarilor spanioli.

Având în vedere diversitatea cazurilor litigioase şi complexitatea normativei aplicabile Tribunalului Suprem în Sentinţa invocată la începutul

articolului, prezintă patru tipuri de situaţii de protecţie socială (şomaj): 1. O prestaţie “menţinută” în cazurile de ieşire în străinătate pentru o perioadă mai mică de 15 zile naturale pe an, o singură dată, şi în cazurile în care s-a comunicat aceasta Administraţiei spaniole într-un timp oportun.

2. O prestaţie “dispărută” în cazurile în care s-a prelungit deplasarea în străinătate, înseamnă un “ transfer de reşedinţă”, ce implică mai mult de 90 de zile, ceea ce determină trecerea în alt plan al legislaţiei (imigraţiei), fiind vorba de o şedere temporară.

3 . Pr e st a ţ i e “ su sp e n da t ă ” , prevăzută de art. 6.3 din Decretul Real 625/1985 (completat şi modificat prin Decretul Real 200/2006), de a “căuta sau a realiza lucrări profesionale” sau “dezvoltare profesională” în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni.

4. Prestaţie “suspendată” în toate cazurile în care s-a produs deplasarea în străinătate, pe o perioadă inferioară a 90 de zile, cu consecinţele respective de pe piaţa muncii spaniole a beneficiarului de prestaţie de şomaj.

Fac precizarea că, în

jursiprudenţa de referinţă, se concluzionează că absenţa pe o perioadă mai mare de 15 zile naturale, comunicată sau nu, nu constituie schimbare de reşedinţă (“transaldo de residencia”) la care face referire Serviciul Public Statal de Muncă în toate dosarele de sancţionare a cetăţenilor care au călătorit în afara teritoriului spaniol în perioada de încasare a drepturilor de şomaj.

Un lucru foarte important este perioada de prescripţie a declarării sau prezentării unei reclamaţii importiva acestor rezoluţii şi, ca urmare, dacă termenul este prescris, nu se mai poate face nici un tip de reclamaţie (Reclamacion Previa a Via Judicial). În momentul în care un cetăţean primeşte o astfel de Rezolţie din partea Ministerului de Muncă) există un termen de prezentare a acestei reclamaţii care este de altfel primul pas în deschiderea unei proceduri judiciare care va concluziona cu o sentinţă judecătorească prin care sunt recunsocute drepturile beneficiarilor ajutorului de şomaj în cazul în care SPEE menţine rezoluţia de denegare a prestaţiei de şomaj.

Înscrierea actelor de stare civilă emise de autorităţile spaniole Certificate de naştere Documente necesare pentru ÎNSCRIEREA CERTIFICATULUI DE NAŞTERE SPANIOL şi obţinerea unui CERTIFICAT DE NAŞTERE ROMÂNESC: 1. Certificatul de naştere spaniol eliberat de Registrul Civil, legalizat cu Apostila de la Haga la Tribunalul Superior de Justiţie (va trebui prezentat „certificación literal”, şi NU „certificación del acta de nacimiento”) 2. Traducerea certificatului spaniol de naştere (efectuată la un traducător autorizat sau la Consulat) 3. Certificatele de naştere ale părinţilor în original 4. Certificatul de căsătorie românesc în original (pentru persoanele căsătorite) 5. Sentinţa de divorţ, definitivă şi irevocabilă (dacă este cazul) 6. Cărţile de identitate/ Paşapoartele părinţilor, valabile NOTĂ:

• Documentele sus menţionate vor fi prezentate atât în original cât şi în fotocopie.

• Documentele pot fi depuse de un singur părinte; în cazul în care unul dintre părinţi nu este cetăţean român, solicitarea va fi prezentată de părintele cetăţean român.

• Certificatul spaniol va fi tradus în limba română de un traducător autorizat sau de către oficiul consular.

• În cazul în care unul dintre părinţi nu este cetăţean român, va trebui să prezinte certificatul de naştere legalizat cu apostila de la Haga (dacă ţara din care provine este semnatară a Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961, sau supralegalizat pe cale diplomatică, în cazul ţărilor nesemnatare a Convenţiei de la Haga); certificatul de naştere al părintelui cetăţean străin va trebui tradus în limba română de un traducător

autorizat şi legalizat.

• În cazul în care părinţii sunt căsătoriţi în Spania şi nu au certificat românesc de căsătorie, ei vor trebui, în prealabil sau concomitent, să transcrie acest certificat în registrele de acte de stare civilă româneşti la oficiul consular.

• În situaţia în care hotărârea de divorţ a fost pronunţată în străinătate, va trebui să prezentaţi şi hotărârea judecătorească de recunoaştere a acesteia în România.

• Lipsa unuia dintre documentele de mai sus duce la respingerea dosarului. În cazul înscrierii certificatului de naştere eliberat de către autorităţile spaniole pentru copiii născuţi înainte de data 01.01.2004, pentru care oficiul consular nu dispune de coduri numerice personale, părintele va solicita acordarea unui CNP, serviciul de procurare a acestuia fiind efectuat după încasarea taxei consulare aferente.

Avocatul răspunde GHID JURIDIC PRACTIC PENTRU CETĂŢEANUL ROMÂN REZIDENT ÎN SPANIA

Marius Vili Sârbu - Avocat/Spania

APLICAREA LEGII SPANIOLE ÎN PROCESELE CETĂŢENILOR ROMÂNI Articolul din acest număr vine să răspundă numeroaselor întrebări sosite la biroul nostru atât din partea colegilor avocaţi spanioli cât şi din partea cetăţenilor români care au deschise diverse proceduri în cadrul instanţelor spaniole. Întrebarea este mereu aceeaşi: care este legea care se aplică pe teritoriul Spaniei când părţile sunt cetăţeni români? Îmi trebuie o traducere oficială (traducción jurada) în cazul în care am un divorţ în faţa Judecătoriei de Familie?

Deşi răspunsul este simplu, în multe din cazuri aceste proceduri se întârzie nejustificat din pricina lipsei de informaţie. Astfel, vom încerca să lămurim aceste aspecte destul de importante în rândurile care urmează. ÎN MATERIE PENALĂ În momentul în care un cetăţean român a comis o infracţiune pe teritoriul Spaniei legea aplicabilă este cea spaniolă. În acest domeniu lucrurile sunt mult mai clare: atât procedura de

cercetare cât şi pedepsele obţinute - care sunt mult mai mari în raport cu prevederile Codului Penal român - funcţionează şi se aplică în conformitate cu legea penală spaniolă. În numerele trecute ale “Occidentului Românesc” am prezentat pe larg procedura infracţiunilor uşoare – juicio de faltas – şi am prezentat şi o parte din pedepsele pe care legea locală le prevede în aceste cazuri. ÎN MATERIE CIVILĂ Problemele apar în momentul în care cetăţenii români doresc să divorţeze. Instanţele care nu au o practică constantă în materia dreptului civil - familia- pot solicita ca părţile să prezinte prevederi ale legii româneşti în materia divorţului, regimului de vizite cu privire la minori, separarea de bunuri, pensia alimentară, precum şi referitor la fundamentul divorţului în România.

Considerăm, iar practica noastră vastă în materie ne-o confirmă, o greşeală din partea instanţelor care solicită lamuririri cu privire la Codul Civil românesc în materia familiei. Totul pleacă însă din momentul în care este formulată plângerea divorţului. Divorţul între cetăţenii străini pe teritoriul Spaniei trebuie să cuprindă o serie de aspecte din materia dreptului spaniol, dreptului internaţional şi Convenţii la care România şi Spania sunt părţi. În acest

fel, invocând legislaţia atât spaniolă cât şi cea europeană este suficient ca un divorţ sau măsuri legate de acesta să poată fi pronunţate de către instanţele din Spania.

Mai mult decât aceasta, sentinţa de divorţ este deplin recunoscută de către instanţele româneşti şi instituţiile din România, având în vedere convenţia bilaterală în acest domeniu dintre cele două state.

Unde apare însă această problemă, care induce în eroare, provoacă fiori părţilor şi duce la efectuarea unor gestiuni total nefolositoare în România? În primul rând chiar legea spaniolă menţionează competenţa judecătoriilor în materia civilă. Astfel, art.

21 din Legea de Organizare a Puterii Judecătoreşti: “judecătoriile şi tribunalele spaniole au competenţa de a judeca cauze civile care au loc în teritoriu spaniol, între cetăţeni spanioli, între străini şi între spanioli şi străini”. În dreptul internaţional aceste prevederi sunt întărite prin Decizia Consiliului Uniunii Europene din 12 iulie 2010 prin care se autorizează cooperarea între statele membre ale U.E. în materia de divorţ sau separare legală, mentionându-se că procesele judecate aplicând legea statului de rezidenţă nu este un obstacol şi nici o discriminare între Statele membre, nici nu provoacă

distorsiuni de competenţă între ele.

Aşa cum am mai menţionat în articolele trecute, trebuie avut în vedere că ambii cetăţeni români care accesează justiţia spaniolă trebuie să fie rezidenţi legali în Spania, adică să dispună de Número de Identificación de Extranjero (NIE).

Tribunalul European de Justiţie vine şi întăreşte aceste prevederi, explicând pe larg ce înseamnă ca o persoană să fie rezident într-un stat membru al U.E. :”locul unde persoana s-a stabilit cu caracter stabil, un centru permanent sau habitual ale intereselor sale” mărind astfel sfera aplicării acestui concept de rezidenţă. *** IMPORTANT! Atragem atenţia cititorilor noştri, că în momentul în care apelează la un avocat (fie că e român sau spaniol), pentru a evita orice fraudă şi pentru a fi siguri că problemele lor sunt soluţionate de specialişti calificaţi în domeniu, să se informeze despre respectiva persoană şi în special, să solicite NUMĂRUL DE COLEGIU al respectivului avocat, precum şi colegiul din care face parte pe teritoriul Spaniei. Este îngrijorător faptul că, multe persoane sunt înşelate atât prin mica publicitate din diverse publicaţii cât şi prin abordarea directă ca intermediari care îşi atribuie calitatea de avocaţi

FEBRUARIE 2013

09

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid, este un cabinet profesional românesc fondat în anul 2009 de Marius Vili Sârbu, avocat titular al cabinetului, colegiat în Ilustre Colegio de Abogados de Madrid cu nr. 90513.

Membru al Council of Bars and Law Societies of Europe, Cabinetul de avocatură în baza autorizaţiei Consiliului General de Avocatură Spaniol, are dreptul de a reprezenta cetăţeni ai Uniunii Europene pe întreg teritoriul statelor membre UE, inclusiv România, prin asociaţii cabinetului sau birourile de avocatură asociate.

Site-ul Cabinetul de avocatură exclusiv cetăţenilor români este:

www.e-avocat.es

Date de contact:

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid Calle de la Estrella, nr. 7, 2º F, Madrid (Metro Callao, Plaza de España, Noviciado, Santo Domingo)

Telefon mobil: 642 344 000 Telefon fix: 915 321 827, Telefon/fax: 910 085 988 ACEST MATERIAL NU POATE FI REPRODUS FĂRĂ ACCEPTUL PUBLICAŢIEI OCCIDENTUL ROMANESC!

în Spania. Aceste aspecte pot fi evitate printr-o simplă verificare pe paginile de internet ale colegiilor de avocaţi din provinciile spaniole. De exemplu, numărul de colegiu al titularului biroului de avocatură SÂRBU ABOGADOS este 90513 şi prin simpla verificare pe pagina Colegiului de avocaţi din Madrid

(www.icam.es) se poate afla dacă persoana este avocat în exerciţiu pe teritoriul Spaniei. De asemenea, trebuie reţinut faptul că, persoanele care îşi atribuie calitatea de avocaţi în Spania şi nu sunt înscrise în tabelul colegiilor de avocaţi, săvârşesc o faptă penală pedepsită cu închisoarea.

10

Opinii

FEBRUARIE 2013

dacă e mai semnificativă cearta permanentă între palate sau defilarea în justiţie a unor acte de corupţie care nu ajung, însă, la fonduri de partid; cumpărarea locurilor electorale sau galopul scumpirii preţurilor; lipsa de securitate sanitară care devine fenomen social, sau lipsurile edilitare cu care intrăm în iarnă; pierderea trăsăturilor doctrinare din programele electorale ale partidelor, sau ridicarea imunităţii parlamentarilor ale căror nume le auzim numai cu prilejul fraudelor; precipitarea crescândă în rândurile traseiştilor politici sau, iată ce mare problemă: nu obţinerea de fonduri europene pentru nevoile noastre, ci procedura solicitării acestora cu sau fără veto!... Etc, etc, etc, încât îţi pui mâinile-n cap de câtă manipulare se încearcă tocmai pentru a acoperi deturnarea acestui stat de la obligaţiile lui de drept. Şi atunci se pune problema dacă acest stat înseamnă ceva pentru cetăţean, în aşa fel încât să se simtă măcar sprijinit, dacă nu apărat? Îi oferă vreo perspectivă certă pentru îmbunătăţirea traiului său, sau

are instrumente prin care să pună în discuţie, nu destinul generaţiei prezente şi al celei imediat următoare, ci măcar al nivelului taxelor, sau al recuperării reale de salariu în funcţie de rata inflaţiei în legislatura viitoare? Face cineva vreo promisiune despre modul cum se va guverna în perioada post-Băsescu, sau se mulţumeşte să-l înjure şi să-l lase să se jure mincinos în continuare? În afară de acestea, sau de alte elemente total asemănătoare cu acestea şi lipsite de orice legătură cu apărarea cetăţeanului de abuzurile autorităţilor, există şi o altă percepţie a contribuabilului român faţă de statul în care trăieşte plătind taxe?

La el, cert fapt că nu există. Dar nici din partea politicienilor care îl gâdilă acum aşteptându-i votul sau ducându-se să-i reprezinte cererile faţă de Uniunea Europeană, nu există vreo creionare în acest sens! Şi, din păcate, când în numele celei mai evidente demagogii privind statul de drept se face caz de existenţa şi corpusul acestuia, nimeni nu vine să spună răspicat că, unde n-a existat stat de drept vreme de un mandat prezidenţial şi trei sferturi, nici în sfertul rămas nu vom avea parte de altceva decât de scandalul creat pe seama unor proceduri care distrag atenţia şi blazează electoratul prin jignitoarea ignorare a îndatoririlor faţă de el.

De o subtilitate inegalabilă este regretul autorului pentru compromiterea biologismului de către nazişti. Fără acest abuz al biologismului, crede teoreticianul elitist german, societatea nu ar refuza curentul biologic în educaţie şi politică. În mod surprinzător, în presa germană a apărut un lanţ întreg de laude la adresa acestei infatuări publicistice. Frankfurter Allgemeine Zeitung o consideră „o carte edificatoare care merită citită”, Die Zeit îl elogiază pe autor numindu-l „incoruptibil” şi opera sa neo-ariană „o carte ne-ideologică lămuritoare”, iar alt ziar de limba germană, Basler Zeitung, o recomandă drept „o carte ştiinţifică acaparantă”. Popularitatea acestei cărţi în Germania este pe măsura aşteptărilor la un autor distins cu cele mai cunoscute premii publicistice germane.

Renumitul sociolog şi genealog Volkmar Weiss le mulţumeste lui Eduard Zimmer şi editurii pentru curajul lor. El

precizează că a publica media de inteligenţă a anumitor naţiuni sau a germanilor şi non-germanilor este în conformitate cu constituţia germană. Zimmer nu înţelege de ce ar putea fi criticat pentru clarificările sale, deoarece nici nemţii nu se supară că locuitorii Hong Kong-ului sunt mai inteligenţi decât ei.

Bizar este că niciun organ de presă semnificativ din Germania nu a luat o atitudine critică. Astfel de explicaţii de natură să îngrădească selectiv şansele de dezvoltare în viitor în Europa, printr-un dictat pe măsura „inteligenţei scăzute”, aduce aminte de vremuri zbuciumate ale trecutului relativ recent al Europei. Generos cu europenii mai puţin înzestraţi, Dieter Zimmer, găseşte cuvinte de consolare: inteligenţa nu este o trăsătură individuală, ci o caracteristică a unui grup. Drept care şi indivizii în cauză se pot simţi comfortabil printr-o solidaritate europeană „a proştilor”, născută din imaginaţia debordantă a lui Dieter Zimmer.

Statul, cetăţeanul şi abuzul autorităţii – Despre unele sensibilităţi democratice Corneliu Leu - Scriitor, dramaturg şi regizor de film S-ar cuveni acum, după ce am văzut modul în care concep, apreciază, interpretează, sau eludează statul de drept unii lideri politici, fie europeni, fie naţionali, să medităm puţin şi la modul cum se prezintă acest sistem democratic al propriei sale existenţe pentru cetăţeanul României contemporane ori, mai precis, pentru cetăţeanul regimului democratic din România. Şi, dacă ajungem prin aceasta la aspiraţiile lui, atunci, categoric vom constata că a doua dintre trăsăturile menţionate este cea care îl interesează cel mai mult la ora de faţă; adică a avea un stat care să-i asigure protecţia împotriva unor autorităţi abuzive sa a abuzurilor pe care şi le permite autoritatea. Pentru că garanţia cealaltă, cu mai presus sau mai prejos de lege priveşte mai degrabă anumite categorii şi în anumite condiţii, pe unii interesându-i aplicarea legilor privind drepturile lor, pe alţii interesându-i sau intimându-i cu legile mai mult aspectele îndatoririlor şi pretenţiilor care există de

la ei, iar pe cei mai păcătoşi interesându-i mai ales confruntarea cu legea, dintre aceştia, majoritatea dorinduşi-o cât mai blândă şi numai unii, cei crescuţi în spiritul „caprei vecinului”, fiind atenţi şi la modul cum alţii ar putea fi mai presus sau mai prejos decât ei.

Acelaşi lucru cu participarea publică la funcţionarea instituţiilor democratice şi la adâncirea democratismului, acestea fiind probleme care interesează doar o anumită parte a opiniei publice, absenteismul spunându-şi cuvântul de la cea mai largă instituţie dintre acestea – cea a votului, iar ignorarea fiind modul de abordare al altora. Ceea ce începe a reclama o anumită educaţie, precum şi funcţiile de model ale celor introduşi în practicile politice. Adică ale celor interesaţi de mersul politic al lucrurilor: aceştia sunt fie anagajaţi ai statului meniţi prin funcţie să asigure un asemenea aspect de cultură politică, dar care, uneori, nu dovedesc a fi meniţi şi prin vocaţie; fie politicieni care cred în această nevoie de aplicare şi lărgire continuă a preceptelor democratice

sau, dimpotrivă, nu cred.

Elementele negative din cele două categorii, funcţionarii lipsiţi de vocaţie civică şi politicienii care sfidează preceptele democratice fiind direct sau indirect deranjaţi de ele, devin astfel opozanţii aspiraţiilor de libertate şi egalitate încercând mereu să le atenueze, să sară peste prevederile lor, să le estompeze din prim planul atenţiei publice, spre a-şi întări ei puterea. Şi, astfel, se lasă loc altui fel de relaţii sociale decât cele ortodoxe ale democraţiei, relaţii clientelare, priorităţi, favoritisme, căpuşări, până la relaţiile mafiote de grup organizat; fapte care stau chiar la baza acelor stări conflictuale care subminează democraţia şi care nu se combate decât prin conjugarea legii cu asigurarea unui puternic curent de opinie publică capabil să influenţeze în permanenţă factorii decizionali. Iar aceasta este o problemă care mereu se amână de pe agenda noastră politică. În vreme ce, din păcate, trebuie să o recunoaştem, funcţia de apărare împotriva abuzurilor guvernării este solicitată permanent şi impera-

tiv în condiţiile moştenite de noi de la vechea orânduire.

Statul de drept aşezat cu fermitate ca o pavăză de apărare a cetăţeanului faţă de abuzurile istoriceşte demonstrate şi evoluate ale diverselor forme de autoritate care încearcă să-l subjuge, este o nevoie prioritară pentru întreaga populaţie a ţării, dacă nu chiar speranţa principală a celor mai mulţi, devenind unanimă şi vehement cerută în condiţiile crizei. Pentru că abuzurile au loc în numele unor nevoi publice asupra cărora cetăţeanul însuşi ar trebui să-şi spună părerea şi cu care intră în conflict tocmai pentru că îi sunt impuse fără o asemenea consultare pe care ar fi trebuit să o asigure statul de drept; de data aceasta ca o obligaţie a lui faţă de cetăţean. Stare datorită căreia, pe lângă cele trei trăsături pe care leam meţionat mai înainte, o a patra, cea a îndatoririlor pe care, în egală măsură le are şi statul faţă de cetăţean devine deosebit de importantă.

Deoarece, dacă ar fi să descriem care e, pentru cetăţean, imaginea din ziua de azi a statului care-l ocroteşte cu guvernarea sa, n-avem a ne întreba altceva decât

Căruţa cu proştii Europei, teoretizată în presa germană

Radu Golban - Bucureşti Pentru un ziarist german, căruţa europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut, a apărut la editura reputată germană Rowohlt cartea „Ist Intelligenz erblich?

- Eine Klarstellung“ („Este inteligenţa ereditară? – o clarificare”). Autorul cărţii, Dieter E. Zimmer, s-a născut în 1934 şi a studiat publicistică, ştiinţe politice şi istorie.

Din 1959 până în 1999 a fost redactor la săptămânalul Die Zeit, apoi jurnalist ştiinţific în domeniile psihologie, medicină şi biologie.

Această carte explică citito-

rului că inteligenţa este o caracteristică a unui grup sau a unei populaţii şi că educaţia favorabilă a individului trebuie să ţină cont de biologism - deci de un determinism genetic - pentru a-i asigura cea mai bună dezvoltare. Analizele autorului sunt un mix pseudo-ştiinţific, acoperind o gamă foarte largă de surse de inspiraţie, de la studiile PISA (randamentul şcolar reflectat internaţional), până la speculaţii darwiniste cu inflexiuni de tristă amintire. Copiii din ţările musulmane Bosnia, Liban, Maroc, Pakistan şi Turcia, care au participat la studiul PISA, stau, după cum ne relatează autorul, cu cinci puncte mai prost decât copiii din ţări ne-musulmane din centrul Europei. Rezultatele slabe, subliniază autorul, ale copiilor musulmani din Germania, conform studiu-

lui PISA, nu se explică prin statutul lor de imigranţi, deoarece se confruntă şi acasă cu aceleaşi slăbiciuni la matematică. Această slăbiciune este răspândită în întreaga zonă mediteraneană, precizează Zimmer, şi este mai degrabă un „defileu al IQ-ului”, care împiedică deopotrivă musulmanii şi ne-musulmanii. Autorul precizează că cel mai jos punct al acestui defileu este situat în Albania, Bulgaria, Grecia, România şi Serbia.

Autorul cărţii continună discursul cu aer de superioritate la adresa altor popoare, explicându-ne că doar prin educaţie nu poate fi suprimat factorul genetic. Tocmai de aceea - apreciază exponentul acestei noi teorii a superiorităţii, Dieter Zimmer - a eşuat în SUA o politică educaţională care a plecat de la o idee

politică a egalităţii, pentru că ignoră cu desăvârşire biologismul. Jurnalistul Zimmer susţine că gena inteligenţei este recesivă în copilărie şi devine dominantă la maturitate. De aceea, ajunşi la vârsta matură, cei din valea proştilor pierd şi efectele educaţiei, continuă el aserţiunile.

Concretizarea ştiinţifică a căruţei cu proştii din Balcani nu este singulară; şi behaviorismul american, ca şi curent socio-pedagogic de a înlătura prin educaţie inegalitatea în societate, îl consideră feuilletonistul cu distincţii „naiv” şi „absurd”. Politica educaţională a zonelor sau ţărilor cu o populaţie cu IQ scăzut ar fi pus bazele unei adevărate „industrii a promovării” şi educării copiilor, afirmă Zimmer, fără succes, deoarece au ignorat biologismul.

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„crenvurst” Mărturisesc că acest cuvânt se poate auzi în nenumărate feluri şi, cum găsim astfel de produse şi prin carmangeriile din Spania, m-am gândit să-l aşez în fruntea articolului de astăzi. Mi-aş fi dorit să vă deschid apetitul lingvistic, deşi, să recunoaştem, românii nu pronunţă deloc cum se cuvine cuvântul „crenvurst”.

Să ne lămurim aşadar, plecând de la etimologie. În germană, „Wurst” este un substantiv feminin şi înseamnă „cârnat”. Diminutivul lui este „Würstchen”, care înseamnă „cârnăciori” sau, cum spun spaniolii, „salchicha”. Sunt foarte cunoscuţi „Frankfurter Würstchen”, cei folosiţi la prepararea „hot dog-ului” şi pe care îi mâncăm şi noi, de obicei cu muştar, sau „Wiener Würstchen”, adică cei de tip vienez. În română a intrat însă termenul „ Krenwürstchen” (deşi ceea ce avem noi în farfurie este un „Frankfurter Würstchen”!) de care vor-

Puşa Roth - Bucureşti Deşi era la începuturile carierei sale de dramaturg, Alecsandri a înţeles că trebuie să ţină cont în realizarea repertoriului naţional de realităţile vremii şi, aşa cum afirma şi în prefaţa la volumul Teatru (1885), era conştient de faptul că un dramaturg are menirea dar şi obligaţia „a compune piese uşoare şi potrivite cu puterile diletanţilor şi a merge înainte treptat, punând frâu imaginaţiei sale, făcînd act de abnegare, condamnându-se la o lucrare restrînsă şi ridicându-şi inspirările la talia interpretatorilor...” Din societatea „împestriţată cu felurite tipuri comice”, autorul Chiriţelor creează situaţii care vor scoate la iveală caractere care să provoace râsul dezaprobator. Desigur, Alecsandri are ca model piesele comice franceze, deşi realităţile dar şi gustul publicului, public aflat în formare, impuneau „piese plăcute, lesne de giucat”.

Prudent, Alecsandri rămâne la comedie şi nu agreează „mania traducătorilor de drame cu mare spectacol şi cu situaţii exagerate”. Într-o jumătate de secol opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, scriind peste 50 de piese de teatru, rămânând cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în princi-

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (X)

FEBRUARIE 2013

11

„delicvent”, „delicvenţă”, aşa cum se aude tot mai des.

Problema o pune aici grupul consonantic -ncv-, care nu este frecvent nici uşor de pronunţat, deşi „perechea” „lingvist”, „lingvistică” nu pare a pune atâtea probleme.

Cu toate acestea, am auzit deseori „linvist” şi, mai ales, „linvistică”, cu g practic mut.

Trebuie să admitem că, în evoluţia limbilor neolatine, grupurile consonantice dificile s-au redus, ceea ce face din formele „delicvent” şi „delicvenţă” forme corecte de vreme ce nici corectorul ortografic automat nu le mai semnalează. În ciuda însă a facilităţii şi opiniei DEXului, încă singulară, să nu ne pripim, mai ales acum când biata ţară s-a umplut de delincvenţi. „în flagrant delict” Comite lumea tot felul de delicte, dar a fi prins „ în flagrant delict”, însemnă că delictul tău nu este mai mare sau mai scandalos, ci doar că ai fost surprins „în momentul comiterii faptei”. Trebuie să mai

spunem că aceasta contravine legii penale. Cum s-au înmulţit cazurile în care soţiile sau iubitele îşi surprind soţii sau iubiţii cu altele sau cu alţii chiar în patul matrimonial, din tot felul de pricini, oamenii pomenesc des de acest delict, mai ales la emisiunile tabloid, numai că spun că şiau surprins perechea „în flagrant”. Aşadar, „în flagrant” a început să însemne la noi „în timpul comiterii faptei”.

Cred că acest fenomen se datorează semantismului lui „flagrant”: „evident, izbitor, incontestabil”, după DN din 1986. Cu alte cuvinte, unor vorbitori li s-a părut mult mai „grav” adjectivul „flagrant” decât substantivul „delict”. În latina medievală se spunea „in flagrante delicto”, francezii spun „en flagrant délit”, de unde am preluat şi noi expresia. Este interesant de arătat că italienii reţin în limbajul juridic „flagranza”, portughezii „flagrante”, iar spaniolii vorbesc de „delito flagrante”.

Am pomenit de toate astea pentru că expresia româneas-

că „în flagrant” nu este atât de eronată, după cum se poate vedea comparativ, nici atât de departe de amantlâcuri, după cum spun englezii: „In flagrante delicto is a Latin phrase referring to someone being caught during the act of a crime or sexual act”. Altfel spus, românii, deşi nu sunt scrupuloşi cu terminologia juridică, sunt cum nu se poate mai iscusiţi când vorbesc de bunele comportamente. Ca să nu mai pomenim de picanterii. „escroc” „Escroc”, escrocherie”, deşi familiare, sunt pronunţate foarte des „excroc” şi „excrocherie”. Ambele ne vin din franceză, „escrocul” fiind un „pungaş, un coţcar, un şarlatan”. Urechea românului a crezut că e o greşeală, ca şi cum am fi zis „esterior”, „estemporal” în loc de „exterior” şi „extemporal”, aşa că a „corectat” pronunţia după mai frecventul ex-. De câte ori aud pronunţia hipercorectă, îmi vine să spun: „Ex-croc este un fost croc!”, iar „crocul”, de care doar Dicţionarul de sinonime a auzit, este, scrie el, o cobilă. Eu cred (zic şi eu în glumă) că „crocii” sunt delincvenţii de azi, iar „excrocii” „pungaşii de altădată”, de pe vremea când le făceam pe toate mai bine, mai cu minte şi mai cu frica lui Dumnezeu.

Vasile Alecsandri – Nume şi caractere (2)

Bârzoieni, din comediile Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă şi Chiriţa în provincie, canţoneta Cucoana Chiriţa în voiaj şi farsa de carnaval Cucoana Chiriţa în balon. Contesa d’Escarbagnas a lui Molière şi Madame Angot a lui Monnier se contopesc în această mică moşiereasă cu ifose, personificând arivismul micilor proprietari, provinciali dornici de trai bun în capitală. Ca să nu rămână mai prejos de cei de la oraş, Chiriţa umblă îmbrăcată în amazoană, are preceptor de franceză pentru odrasla ei, Guliţă, şi a învăţat ea însăşi franţuzeşte, traducând în limba lui Molière expresiile româneşti intraductibile: «boire une cigarre», «tambour d’instruction», «pour les fleurs de coucou», «parler comme l’eau».

Sub pretext că la 1848 a pierdut «vro zăce capete de vite», a avut friguri de frică şi a durut-o o măsea, vrea să devină ispravniceasă, «să mai fantaxăsc şi eu pân târg, ca altele», s-o ducă numai în «bontonuri şi tenechele». Aceeaşi duce pe Guliţă la Paris «să-nveţe politica» şi dansează french-cancan la Mabille, riscând chiar a se «ascensiunarsi», «hailafă», cum e, în balon. Eroina e privită mai mult cu simpatie decât cu aversiune, unicul scop al autorului fiind hazul.” (Alexandru Piru, Istoria literaturii române, Bucureşti, Editura Grai şi suflet – Cultura naţională, 1994, p. 62).

Spectacolul lingvistic îşi propune la Alecsandri sa valorifice cu pragmatism teatral contrastul dintre vorbire populară şi amestecul care poate părea bizar astăzi, de franţuzisme, grecisme, turcisme ş.a.m.d. O lume artifi-

cială se suprapune straniu peste o realitate pierdută pentru simţul contemporan. Mai mult decât prin situaţii, tipurile comice, aceste întruchipări exponenţiale ale epocii, devin caractere prin limbaj. Nume proprii, nume comune, cuvinte care se ciocnesc, cuvinte care se reflectă, cuvinte care sunt ele însele sunetele hilare ale unei muzici parodice, construiesc formele, dar şi fondul desfăşurării scenice. Veşmântul este de fapt însăşi substanţa.

Caragiale nu e deloc departe. Întâia comedie cu tematică originală a lui Alecsandri este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, care reflectă contradicţiile din societatea vremii, conflictele dintre nou şi vechi.

Iorgu, nepotul pitarului Enachi Damian, bonjurist educat întrun centru imaginar de cultură, la Sadagura, tip superficial, observă că Iaşul este o urbe anchilozată, unde cartoanele vechilor forme de existenţă nu pot fi dărâmate de suflul înnoirii. Enachi Damian ştie bine că franţuzitul Iorgu trebuie să-şi înalţe neamul nu prin exerciţiul livresc, pe care-l dispreţuieşte de altfel, ci prin puterea banului.

Iaşii în carnaval, farsă bazată pe o încurcătură, este prefaţa moldovenească la D’ale carnavalului.

Satirizând obiceiul micii boierimi ieşene de a transforma căsătoria într-un târg meschin, Piatra din casă, scrisă în Sicilia, pe vapor, pentru a o amuza pe Elena Negri, încearcă să se înscrie într-o tipologie universală, chiar dacă schematismul dramatic este evident.

bitorii nativi de germană nu prea au habar, pentru că, deşi înţeleg formal termenul, ei nu spun aşa. „Kren” este un regionalism folosit şi prin Austria pentru „hrean” (literar, în germană, la „hrean” se spune „Meerrettich”), aşa că ne putem duce cu gândul la o varietate preparată de „Würstchen” cu hrean sau, mai degrabă, care se mănâncă cu hrean. Cuvântul nu putea intra în română decât prin filieră austriacă.

DEX-ul (1998) ne dă o definiţie destul de lămuritoare, dar istorică: „Produs alimentar în formă de cârnăcior, obţinut din carne de vită şi slănină tocate fin, introduse în intestine de oaie sau în material plastic şi adesea prinse în pereche”, pentru că în zilele noastre nu prea mai ştim cum sunt făcuţi. Şi apoi, noi cerem: „crenvurşti de porc, de pui…”, în nici un caz „de vacă”.

Pronunţia corectă ar fi: „crenvurst, crenvurşti”, prin reapropiere de „Wurst” la singular, aşa cu recomandă DOOM-ul din 2005, şi unde nu mi se pare o greşeală tipografică, întrucât

palele sale direcţii: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar în februarie 1841, Cinovnicul şi modista, ambele preluate după piese străine. În anul1842 călătoreşte în munţii Moldovei şi cu acestă ocazie descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română, pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine şi care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămânalul „Propăşirea”, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine şi lăcrimioare, iar în 23 ianuarie se joacă piesa Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, comedie pe gustul publicului din vremea sa.

Premiera comediei Iorgu de la Sadagura a constituit pentru tânarul autor de douăzeci şi trei de ani cel dintâi succes notabil. „Teatrul plin! – notează el, amintindu-şi momentul – domnitorul Sturza şi toată societatea înaltă veniseră pentru întîia oară, de nu ştiu câţi ani. Eram în loja tatălui meu şi tremuram. Dumnezeu ştie cum.

Actul întîi se termină cu aplauze ; al doilea în ropotul bătăilor în picioare; la al treilea sala (lumea) se scoală în picioare şi cheamă pe autor: un adevărat vuiet de furtună. Stau la îndoială; ceilalţi mă silesc să mă arăt în marginea lojei; strigătele de bravo mă asurzesc; iar la ieşi-

cuvântul românesc sună mai îndepărtat de „Würstchen”, de unde am fi păstrat mai curând conceptul. Deocamdată, nu ne putem răzvrăti împotriva formei tradiţionale: „crenvurşt”, care trebuie admisă cum e şi firesc.

Ne dau însă dureri da cap, la fel de mari ca şi incertitudinile din care sunt făcute aceste produse, pronunţiile greşite însă des auzite: „cremvurşti”, „cremvuşi”, „crenvuşi”, „crenviurşti” (la persoanele în vârstă ştiutoare de ceva germană) şi multe altele.

Dacă pronunţia va rămâne multă vreme oscilantă, căci şcoala nu se ocupă cu explicarea vorbelor, socotesc că pentru a se împăca măcar gastronomia cu etimologia ar trebui să mâncăm crenvurştii numai cu muştar de Dijon (care conţine hrean). „delincvent” Deşi dicţionarele noastre insistă, pe baza etimologiei latineşti, întărită prin franceză, asupra formei „delincvent”, „delincvenţă”, doar DEX-ul admite şi varianta fără -n- ,

rea din lojă, doamne, domni se reped la mine, mă îmbrăţişează, mă trec de la unul la altul aşa încât, după toate astea, mă întorc acasă bolnav de emoţie şi zac în pat o săptămînă. Dar răsplata cea mai dulce m-aştepta acasă... în îmbrăţişările tatălui meu.

Plângea, sărutându-mă.”

Satisfacţia dramaturgului e consemnată şi într-o scrisoare din seria celor reproduse în prefaţa la ediţia Teatru din 1875: „Astăzi glasul clevetirii a amuţit; nime nu mai îndrăzneşte să înfigă cuţitul înveninat în sânul ţării, căci eleganţii cuconaşi se tem de a fi arătaţi cu degetul şi porecliţi: Iorgu de la Sadagura, iar cuconiţele de a fi puse în rând cu Gahiţa Rosmarinovici”.

Ceea ce numim îndeobşte caracter, referindu-ne la noţiunea psihologică, reprezintă din punct de vedere literar tentativa de cucerire a psihicului. Trăsăturile psihice tipice însemnă trăsături stabile, care fac dintr-un personaj şi din relaţiile întreţinute de acesta portretul-robot social.

Cu trei-patru decenii mai târziu, când gustul pentru gazetărie se sprijinea pe o producţie jurnalistică substanţială, policromă, Caragiale avea să transforme gazeta în teatru.

Comediile-vodevil aveau în anii ’40–’50 ai secolului al XIX-lea multă trecere la public; murea lent o lume, cea fanariotă, se năştea o alta, burghezia, care cu greu abandona vechile obiceiuri.

Acest gen de piesă comică în care cupletele şi refrenele punctau at-

mosfera şi caracterele, era preferată şi pregătea terenul marilor creaţii dramatice. Privite astăzi cu superioară îngăduinţă, dacă nu chiar cu persiflare, aceste „întâmplări” la urma urmei banale, pe care replica usturătoare, sprijinită de o muzică uşor de fredonat, le arunca dezinvolt în urechea unor spectatori înfometaţi de ei înşişi, păstrează farmecul, prospeţimea dar şi culorile unui muzeu de mucava.

Deşi în saloane moda occidentală devine regulă, pe scenele uneori de mărimea unei scoici se înfruntau pitoresc epoca cronicilor cu vremea elegantelor veşminte franţuzeşti. În această lume care declina inevitabil în atmosferă de carnaval, numele personajelor trebuia să ofere rapid cheia caracterelor. Era, dacă acceptaţi paralelismul, un mod direct de adresare spectatorului, tot aşa cum gazeta doreşte să transmită în limbaj direct o lume cu trimitere către toţi cititorii. „Din teatrul comic se memorizează figurile lui Iorgu «bonjur cu plete lungi» care «şi-a ascuţit mintea de tocila civilizaţiei» întrun centru imaginar de cultură (Iorgu de la Sadagura), a comisarului funcţionând ca un ecou faţă de superiorul sau, Săbiuţă (Iaşii în carnaval), Clevetici ultrademagogul, Sandu Napoilă ultraretrogradul, Gură-cască, om politic, Paraponisitul, Kera Nastasia, pensionara veleitară din cântecelele comice, mai cu seamă figura cucoanei Chiriţa, soţia boiernaşului de ţară Grigore Bârzoi ot

12

Interviu

FEBRUARIE 2013

Interviu cu ambasadorul României în Regatul Spaniei, Ion Vîlcu Kasandra Kalmann-Năsăudean Redactor Şef Occidentul Românesc

Kasandra Kalmann Năsăudean: În octombrie 2012 s-a împlinit un an de când aţi fost numit ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Spaniei. Cum caracterizaţi relaţiile bilaterale dintre Spania şi România la început de 2013?

Ambasador Ion Vîlcu: Relaţiile bilaterale româno-spaniole sunt foarte bune şi, ceea ce este şi mai important, evoluează într-o „logică de etapă” de intensificare, în care Bucureşti-ul şi Madrid-ul căutăm împreună cele mai adecvate modalităţi de amplificare a schimburilor economice, ca premisă importantă pentru situarea relaţiei mai aproape de nivelul de intensitate la care suntem îndreptăţiţi să aspirăm, având în vedere legătura puternică dintre societăţile română şi spaniolă pe care o conferă prezenţa în Spania a unei numeroase şi apreciate comunităţi româneşti. În contextul actual, pilonul economic este resortul fundamental prin care ar urma să obţinem atât de necesara intensificare a relaţiilor româno-spaniole. Eu sunt ferm convins că acest proces, de plasare a României pe o poziţie mult mai atractivă pe „harta” intereselor economice spaniole, precum şi de transformare a Spaniei într-o „ţintă” mai interesantă pentru operatorii economici din România, va evolua foarte bine, deoarece există un cumul de factori favorizanţi. În rezumat, şi o spun cu fermitate şi convingere: relaţiile românospaniole sunt în prezent foarte bune şi, totodată, parcurg o etapă cu perspective certe de amplificare notabilă.

K.K.N.: Care este bilanţul unui an şi trei luni de activitate ca ambasador al României în Spania? Aţi avut reuşite? Dar eşecuri?

Ion Vîlcu: Analiza pe care am făcut-o la finalul acestui prim an de mandat în Spania îmi conferă argumente pentru a mă declara pe ansamblu satisfăcut de evoluţia înregistrată, prin ra-

portare la obiectivele urmărite şi, în acelaşi timp, cu luarea în considerare a limitărilor inevitabile ce au decurs din contextul ce a marcat evoluţiile României şi Spaniei în 2012.

Astfel, după cum este binecunoscut, acest prim an al mandatului meu s-a derulat într-un context de reaşezări politice de amploare în ambele ţări. În Spania a avut loc procesul de instalare a noilor autorităţi – guvernul PP rezultat din alegerile de la finalul anului 2011 – şi de lansare a procesului dur de ajustare bugetară şi de reforme structurale, cu efecte severe inevitabile pe termen foarte scurt, iar în România impactul inevitabil al crizei economice s-a conjugat cu evoluţii interne de ample reaşezări pe scena politică, ce au inclus trei schimbări succesive de guvern în mai puţin de un an şi câteva procese electorale. În acest context, construcţia bilaterală în care a fost angrenată Ambasada din Madrid a vizat cu prioritate două linii majore de acţiune: stabilirea cât mai rapidă a unei relaţii solide şi a unui dialog eficient între noile autorităţi de la Madrid şi Bucureşti, dialog orientat şi articulat de obiectivul, menţionat anterior, de a duce relaţia bilaterală la un nou nivel de consistenţă, mai ales pe dimensiunea economică, şi îmbunătăţirea prestaţiei Ambasadei în relaţia cu comunitatea românilor din Spania (sub toate aspectele: pe linia promovării şi apărării intereselor acestora; întărire ceziune şi spirit comunitar / identitar; informare; servicii consulare etc.).

Pe ambele direcţii prioritare de acţiune am înregistrat succese importante şi dătătoare de speranţe, precum şi unele nerealizări generatoare de firească frustrare.

Cu titlu de exemplu, la prima categorie: contactele bilaterale la cel mai înalt nivel realizate în octombrie 2012 la Bucureşti (întrevederile Băsescu-Rajoy şi Ponta-Rajoy) au însemnat mult mai mult decât două noi contacte bilaterale româno-spaniole la cel mai înalt nivel, au constituit validarea politică a unei agende bilaterale ambiţioase, orientate spre a transpune în realitate obiectivul de etapă menţionat anterior şi, prin urmare, ne-au „furnizat” nouă, diplomaţiilor română şi

spaniolă, suportul politic şi o agendă comună de etapă extrem de pragmatică şi de ambiţioasă.

De asemenea, în 2012 a crescut notabil ponderea participării unor mari companii spaniole la marile proiecte (ex: de infrastructură) în derulare în România, cu efecte benefice de sporire a „vizibilităţii” şi atractivităţii economiei româneşti şi a oportunităţilor de afaceri şi învestiţii pe care aceasta le oferă în interiorul cercurilor economice spaniole. Am procedat în 2012 la o extindere notabilă a programului de Limbă Cultură şi Civilizaţie Română -de organizare de clase de limba română în şcoli din localităţile cu importante comunităţi române- în alte câteva Comunităţi Autonome. Au fost şi alte evoluţii şi rezultate concrete care contribuie la „activul” unui bilanţ pozitiv pe 2012.

La polul opus, al proiectelor şi iniţiativelor prioritare ce nu s-au soldat cu rezultatul dorit de Ambasadă, menţionez în primul rând prelungirea şi în 2013 a restricţiilor de muncă pentru români. După un an de permanent dialog purtat cu responsabilii spanioli pe această temă, la toate nivelele decizionale şi în spirit de deschidere şi abordare constructivă, în care am pus la dispoziţia Madridului argumente consistente de natură să evidenţieze că măsura restricţiilor nu serveşte scopului avut în vedere -presupusa protejare a pieţei muncii spaniole- aveam îndreptăţite motive să credem că în final se va impune logica şi spiritul acestor argumente, în pofida contextului dificil cunoscut de pe piaţa muncii din Spania. Din păcate, statisticile defavorabile şi „veştile proaste” privind şomajul ce au dominat finalul de an 2012 s-au impus în raport cu logica şi argumentele noastre, conducând la decizia defavorabilă adoptată. În condiţiile în care această temă a concentrat atenţia prioritară şi a ocazionat permanente demersuri ale guvernului român şi Ambasadei din Madrid, este de înţeles că am perceput decizia ca pe o nereuşită şi că a provocat o frustrare firească în cadrul colectivului diplomatic al Ambasadei pe care o conduc.

Aş mai menţiona, la aceeaşi categorie, şi faptul că, din motive obiective şi independente de voinţa noastră, nu am reuşit să finalizăm atât de repede pe cât ne-am propus un alt proiect de maximă prioritate: cel de mutare a Consulatului din Madrid într-un sediu nou, conform cu standardele la care românii din Spania aspiră în mod îndreptăţit.

E un obiectiv pe care îl doream finalizat în 2012, este marea mea prioritate pentru următoarele luni şi sunt convins că vom avea veşti

bune în acest sens în scurt timp.

Cu aceste exemplificări, apreciez că după acest an în care acţiunea Ambasadei a fost orientată de obiective ambiţioase, iar acţiunile noastre s-au desfăşurat într-un context defavorabil precum cel descris, avem motive să considerăm că bilanţul înregistrat este pozitiv şi, totodată, să abordăm etapa următoare cu optimism. Un optimism prudent, dar perfect justificat de factorii favorizanţi acumulaţi în „construcţia” bilaterală.

K.K.N.: În ce măsură criza globală afectează relaţiile economice româno-spaniole?

Ion Vîlcu: Consider că relaţiile economice româno-spaniole NU resimt în mod notabil impactul crizei. Aşa cum am menţionat anterior, este loc de mult mai mult în plan economic între România şi Spania, relaţia economică e departe de nivelul la care ar putea să se situeze (atât d.p.d.v. al schimburilor comerciale, cât şi al învestiţiilor reciproce şi cooperării economice), dacă avem în vedere, spre exemplu, nivelul net superior al schimburilor României cu economii din UE de anvergură similară cu Spania, sau legătura pe care o creează între ţările noastre prezenţa aici a unei atât de importante comunităţi de români. În aceste condiţii, provocarea majoră a noastră în plan economic este să aducem relaţia economică la un nivel conform cu substanţa relaţiei româno-spaniole, şi nu atât să acţionăm pentru a diminua impactul crizei. Criza economică acţionează în cazul nostru mai degrabă ca o oportunitate, în sensul că este mult mai uşor acum decât în trecutul recent, spre exemplu, să „atragem atenţia” companiilor şi învestitorilor spanioli către oportunităţile oferite de România, oportunităţi care nu s-au dovedit la fel de atrăgătoare în „vremurile bune”, când piaţa internă spaniolă şi pieţele tradiţionale (gen America Latină) asigurau firmelor spaniole un „orizont” suficient de acţiune. Criza a devenit un impuls major către „internaţionalizarea” companiilor spaniole, iar această nouă realitate plasează România –repet, având o relaţie economică cu Spania mult „subdimensionată” prin raportare la potenţial- într-o lumină mult mai atractivă pentru capitalul spaniol.

De altfel, atât evoluţia schimburilor comerciale româno-spaniole, cât şi a cifrei de afaceri şi învestiţii ale companiilor spaniole în România, de după izbucnirea crizei, arată că evoluţia a continuat să fie ascendentă. Problema noastră nu este, aşadar, faptul că scad raporturile economice ca urmare a crizei –acest lucru nu se întâmplă- ci faptul că, creşterea

nu este încă atât de accelerată cum credem că ar putea fi, inclusiv în actualul context advers. În rezumat, datorită specificului menţionat, în planul relaţiilor economice româno-spaniole criza este în primul rând o oportunitate, pentru că reorientează atenţia unor agenţi economici către oportunităţi pe care până acum le ignorau sau subestimau.

K.K.N.: Aveţi o evidenţă a numărului de români care trăiesc şi muncesc legal în Spania?

Ion Vîlcu: În condiţiile în care apartenenţa României la UE înseamnă apartenenţă la un spaţiu integrat, de libertate de mişcare a cetăţenilor, NU se mai poate pune problema existenţei unor evidenţe precise a numărului de cetăţeni ai unui stat aflat la un moment dat pe teritoriul altui stat UE. Ceea ce avem la îndemână sunt diferite statistici oficiale, care reflectă, cu diferite grade de precizie, numărul la un moment sau evoluţia fluxurilor. Astfel, potrivit evidenţei realizate şi publicate periodic de către Observatorul Permanent al Imigraţiei, privind numărul cetăţenilor străini deţinători ai certificatelor de rezidenţă, la 30 septembrie 2012 erau înregistraţi ca rezidenţi 913.405 români (17,03% din totalul străinilor).

Totodată, la începutul lunii decembrie 2012, erau înregistrate 263.616 persoane care cotizau la Sistemul de Securitate Socială spaniol, deci care muncesc legal în Spania, dintre care 23.939 „autonomi”. În virtutea acestor repere statistice, comunitatea română este cea mai numeroasă

comunitate străină din Spania.

Aceste cifre oficiale trebuiesc însă interpretate cu luarea în considerare a limitărilor obiective care fac imposibilă cuantificarea exactă a numărului de rezidenţi, în contextul liberei circulaţii. Spre exemplu, dat fiind faptul că nu există obligaţia legală de a anunţa renunţarea la rezidenţă (plecarea din Spania), respectiv faptul că în evidenţa menţionată în funcţie de NIE persoanele care decid să abandoneze Spania nu sunt eliminate din evidenţe, rezultă logic că numărul menţionat -913.405 români rezidenţi la 30 septembrie 2012- trebuie „ajustat” prin diminuarea cu numărul celor care eventual au decis să părăsească această ţară, spre exemplu din cauza efectelor crizei economice, despre care nu avem însă niciun reper statistic.

K.K.N.: În prezent, nouă state din UE - Austria, Germania, Olanda, Luxemburg, Malta, Franţa, Marea Britanie, Irlanda şi Spania - aplică cetăţenilor români şi bulgări restricţii în materie de acces pe piaţa muncii. Comisia Europeană a aprobat în decembrie 2012 o cerere transmisă de autorităţile din Spania privind prelungirea restricţiilor impuse lucrătorilor români până la 31 decembrie 2013 din cauza problemelor care afectează piaţa muncii din această ţară, cel mai greu afectată de criza economică.

Iniţial, Spania şi-a deschis piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari în 2009, dar a introdus

Interviu restricţii în august 2011 pentru români. Aceste restricţîi ar fi trebuit să fie aplicate până la 31 decembrie 2012 dar s-au prelungit până la data de 31 decembrie 2013. Care este părerea dumneavoastră în legătură cu aceste aspecte neaşteptate şi nedorite de către românii care trăiesc şi muncesc în Spania?

Ion Vîlcu: Sunt ferm convins că restricţiile de muncă impuse (reintroduse) românilor la 22 iulie 2011 sunt absolut ineficiente prin raportare la scopul declarat al acestora –acela de pretinsă „protejare a pieţei muncii” spaniole- şi că partea spaniolă nu va dispune vreodată de argumente obiective care să demonstreze că şi-au produs efectul dorit, de „protecţie”. Fără a intra în analize mai detaliate, aş evidenţia că la momentul reintroducerii restricţiilor, în iulie 2011, şomajul în Spania era de cca. 20%, iar în decembrie 2012, când au fost prelungite, ajunsese la 26%.

Cauzele deteriorării situaţiei de pe piaţa muncii, cauzele pierderii capacităţii economiei spaniole de a crea locuri de muncă, sunt mult mai profunde, sunt structurale şi, de altfel, observăm că întreaga strategie prin care Guvernul Rajoy înfruntă această problemă „ţinteşte” tocmai spre corectarea acelor probleme organizatorice, prin reforme structurale profunde.

Guvernul spaniol nu înfruntă această problemă prin măsuri de „protejare” a pieţei interne a muncii, ci de efectuare a corecţiilor structurale de natură să redea competitivitatea economiei spaniole, inclusiv prin flexibilizarea pieţei muncii. Această filozofie este exact opusul celei care stă la baza măsurii adoptate de fostul guvern spaniol faţă de lucrătorii români. În alţi termeni, este evident că nu presupusul flux masiv de lucrători români explică şomajul spaniol.

Acestea fiind deci evaluarea mea asupra fondului problemei, trebuie să subliniez că procedural restricţiile reintroduse de Spania în 2011 şi prelungite pentru 2013 sunt perfect legale, bazându-se pe clauze din legislaţia comunitară în materie, ce permit unui stat membru să suspende temporar, în condiţii excepţionale, libera circulaţie a lucrătorilor comunitari în spaţiul UE. În aceste condiţii, măsura spaniolă este legală şi o respectăm ca atare.

Spania a apreciat că se confruntă cu o situaţie excepţională pe piaţa muncii şi a adoptat măsura excepţională de restricţionare a accesului lucrătorilor români.

Că situaţia înregistrată este excepţională nimeni nu poate contesta, iar Comisia Europeană a validat în mod firesc această realitate. Şi partea română este pe deplin de acord cu acest argument –că Spania se înfruntă cu o situaţie excepţională- ceea ce subliniază partea română este că măsura „excepţională” adoptată, care vizează cetăţenii români, este una profund ineficientă prin raportare la scopul declarat urmărit.

Eu îndrăznesc să apreciez că ac-

tualul Guvern spaniol are o imagine foarte clară asupra acestui aspect, iar în decizia de prelungire unicul „argument” care a înclinat balanţa a fost persistenţa situaţiei dramatice ce se înregistrează în materie de şomaj, care conferă o enormă „sensibilitate” internă a oricărui eventual anunţ de tipul relaxării regimului de „protecţie” temporară a pieţei muncii. Acestea fiind spuse, o subliniere importantă: la nivel practic colaborarea cu autorităţile spaniole este foarte bună, avem un dialog constant şi constructiv cu ministerul de resort, avem un mecanism de dialog bilateral permanent, care ne permite să discutăm şi să abordăm cu eficienţă toate sesizările şi problemele practice ce ne sunt sesizate de cetăţenii români. În principal acţionăm pentru a acorda sprijinin compatrioţilor noştri care sesizează situaţii de aplicarea incorectă în teritoriu a măsurilor/restricţiilor, şi trebuie să evidenţiez că pe parcursul anului trecut au fost numeroase situaţiile în care dialogul Ambasadă – Ministerul spaniol al Muncii s-a soldat cu corecţii, modificări ale normelor metodologice, clarificări, rezolvări de cazuri punctuale etc.

K.K.N.: Cunoaşteţi situaţia românilor din Spania rămăşi fără muncă, a celor care şiau pierdut casele şi trăiesc la limita subzistenţei? Îi pot ajuta autorităţile române pe aceşti năpăstuiţi? Cum? Ion Vîlcu: Am convingerea că reuşesc să mă menţin foarte bine informat în ceea ce priveşte problematica compatrioţilor aflaţi în situaţii delicate, extreme, care se confruntă cu greutăţi majore în acest context economic dificil.

Consulatul din Madrid şi, în general, reţeaua noastră consulară din Spania, sunt, în virtutea activităţii lor specifice, în contact permanent cu cazurile deosebite la care faceţi referire şi pe care le tratăm cu toată seriozitatea.

Fiecare caz „social” grav de care avem cunoştinţă este întotdeauna gestionat de consulatele noastre –în particular de Consulatul din Madrid- cu criteriul de a găsi o soluţie, de a acorda sprijin, în pofida limitărilor bugetare cunoscute. Însă înainte de a intra mai mult în analiză pe fondul acestei chestiuni, cred că e important să fac o subliniere: zilnic cunoaştem din mass-media numeroase cazuri absolut dramatice de familii modeste, de bătrâni, persoane în situaţii de vulnerabilitate, care îşi pierd locuinţele deoarece au ajuns în şomaj şi nu mai pot plăti ratele la credite. Este vorba de mii de cazuri dramatice ce afectează cetăţeni spanioli, latino-americani, alţi extra-comunitari, comunitari etc.

Ceea ce vreau să subliniez este că aici nu vorbim despre un flagel care afecteză în mod special comunitatea românilor din Spania, vorbim de o criză profundă –insist, 26% şomaj şi nivel de 55% în rândul tinerilor nu sunt indicatori pe care îi putem întâlni frecvent în istoria modernă a Europei!- care loveşte necruţător

în toate straturile sociale spaniole, indiferent de naţionalitatea celor afectaţi. Evident, românii nu constituie excepţia şi nu au cum să evite impactul dramatic al crizei.

Cu această precizare importantă, subliniez că, deşi poate nu sunt foarte vizibile, eforturile colegilor mei de la Consulat angrenaţi în gestionarea cazurilor sociale deosebite se traduc săptămânal în acordarea de asistenţă pentru zeci de compatrioţi ajunşi în situaţii limită. Repatrieri, asistenţă consulară diversă, colaborarea cu autorităţile spaniole, ONGuri, fundaţii şi asociaţii care au ca activitate acordarea de asistenţă cetăţenilor aflaţi în situaţii vulnerabile, pentru rezolvarea unor cazuri delicate sau sprijinirea românilor care fie au nevoie de documente de identitate, fie doresc reîntoarcerea în România.

De asemenea, cetăţenii români care solicită sprijinul misiunii, sunt consiliaţi de diplomaţii Secţiei Consulare sau de ataşaţii pe problemă de muncă, în funcţie de specificul fiecărei situaţii în parte.

Poate că nu ar fi lipsit de interes ca noi, Ambasada să acţionăm pe viitor pentru a menţine şi presa de limba română la curent cu universul demersurilor constante pe care le facem pentru a veni în sprijinul compatrioţilor noştri aflaţi în situaţii limită, pentru a evita riscul propagării percepţiei că Ambasada ar fi prea puţin la curent şi în contact cu problematica efectelor sociale ale crizei. Chiar dacă este mai puţin vizibilă, din motive fireşti, este o componentă importantă - şi dramatică! - a activităţii noastre.

K.K.N.: De ani de zile Consulatul din Madrid îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi clădire neîncăpătoare pentru numărul mare de români ce-i păşesc zilnic pragul. Din mesajele concetăţenilor noştri primite la redacţie sau postate pe pagina de facebook a ambasadei am înţeles că românii sunt „nemulţumiţi de condiţiile de aşteptare şi igienă din consulatul din Madrid, de serviciile şi taxele foarte mari”.

Dumneavoastră aveţi în vedere aceste aspecte care au fost multă vreme comentate şi nerezolvate? Cum consideraţi că se pot soluţiona în mod favorabil?

Ion Vîlcu: Primul aspect important pe care l-am perceput la debutul în misiune în Spania a fost nemulţumirea şi criticile severe ale românilor din Spania la adresa reţelei consulare, cu deosebire la adresa Consulatului din Madrid.

Această realitate m-a determinat ca ameliorarea urgentă a calităţii serviciilor Consulatului din Madrid să devină maxima mea prioritate pe termen foarte scurt, şi vă informez că am acţionat în consecinţă.

Astfel, în perioada parcursă de la începerea mandatului la Madrid nu a existat nicio lună în care la Secţia Consulară din Madrid să nu realizăm îmbunătăţiri în planul organizării, dotării cu materiale şi cu resurse umane, al procedurilor etc. În paralel

am iniţiat un proces intens de căutare a unui sediu nou, adecvat, cu speranţa de a reuşi mutarea Consulatului în noul sediu cât mai rapid, eventual înainte de finalizarea anului trecut.

Chiar dacă rămân multe de făcut, progresele concrete cred că sunt vizibile. Câteva menţiuni doar pentru exemplificare: spuneţi că „românii sunt nemulţumiţi de condiţiile de aşteptare şi igienă din consulat”, de „servicii” etc.

Permiteţi-mi să nu împărtăşesc aprecierea aceasta. Spre exemplu, situaţia curăţeniei la Consulat a cunoscut o ameliorare notabilă, şi vă mărturisesc că vorbesc foarte în cunoştinţă de cauză deoarece aceasta este –ca de altfel multe altele- o temă de care m-am ocupat chiar personal. Am dispus schimbarea personalului care se ocupă de serviciile de curăţenie şi sporirea, în pofida limitărilor bugetare, a fondurilor alocate acestor servicii, am recurs la alte ameliorări aparent minore, dar eficiente (ex: sporirea considerabilă a numărului de recipiente pentru gunoi din zona curţii consulatului). Am verificat personal de numeroase ori situaţia curăţeniei la Consulat şi vă mărturisesc că nu am mai avut nicio surpriză neplăcută. În planul calităţii serviciilor consulare, am procedat la alocarea de resurse umane consistente (prin reasignarea de personal de la alte domenii, cât se poate de importante) pentru procesarea mai bună şi mai operativă a petiţiilor, reclamaţiilor etc, pentru a dispune astfel de un canal mai eficace de captare a sugestiilor şi nemulţumirilor românilor ce au nevoie de servicii consulare. În aceeaşi logică am înfiinţat un cont de facebook care s-a transformat progresiv într-un canal eficient de legătură şi dialog cu românii pe tematica consulară, prin care recepţionăm întrebări, critici, sugestii şi, din ce în ce mai des, şi aprecieri pentru unele ameliorări deja produse. În condiţiile în care a devenit clar că va dura puţin mai mult decât credeam iniţial să găsim un nou sediu adecvat, am procedat la realizarea în regim de urgenţă a unor reparaţii şi modernizări la actualul sediu, care, deşi condiţionate de resursele limitate existente, nu cred că au trecut neobservate de cetăţenii care au vizitat consulatul.

Am procedat, cu un efort deosebit, dată fiind încărcarea în materie de paşapoarte pe Consulatul de la Madrid, la reducerea progresivă şi în final eliminarea timpilor de aşteptare la programările pentru paşaport, de la circa trei luni în urmă cu un an, la „zero” în prezent. Începând cu 1 februarie a.c., la Madrid aplicaţia pentru paşaport se face „pe loc”, fără necesitate de programare prealabilă, cu luni de zile de anticipaţie.

Am dus o intensă campanie de informare pentru a-i determina pe cetăţenii noştri care, fie din lipsă de informaţie, fie în virtutea unor experienţe trecute nefericite, îşi petreceau noaptea pe trotuarul din faţa Consulatului, în

FEBRUARIE 2013

13

virtutea convingerii că nu-şi vor putea rezolva problema dacă nu se „înscriu pe listă” ce se organiza informal de persoane străine de Consulat. Am reuşit treptat să transmitem clar mesajul –şi o fac şi cu această ocazie- că la Consulatul din Madrid avem capacitatea şi disponibilitatea de a satisface în aceeaşi zi pe toţi solicitanţii de servicii consulare ce se prezintă în timpul programului de lucru, pentru ca lumea să nu mai cadă victimă confuziilor în virtutea cărora pierdeau nopţi de aşteptare în faţa Consulatului.

Cred că pot afirma deja că această „emblemă” nedorită a Consulatului din Madrid, imaginea mulţimii persoanelor ce populau trotuarul din faţa Consulatului de la ore avansate din noapte- este definitiv de domeniul trecutului. Toate aceste ameliorări exemplificate -şi multe altele pe care nu le voi menţiona aici- au avut în opinia mea rezultatul cumulat al producerii unei notabile îmbunătăţiri a imaginii şi prestaţiei Consulatului din Madrid. Mă bucură să constat

Sevilla şi din Barcelona să facă demersuri similare -deoarece şi acolo mutarea într-un sediu corespunzător este urgentă. Ne propunem să aprofundăm procesul început de comunicare mai bună cu comunitatea română, pe toate „canalele” la îndemână (pagini web şi facebook, pliante, presa de limba română, procesarea petiţiilor şi mesajelor recepţionate, prezenţa constantă a diplomaţilor ambasadei la acţiuni culturale ale comunităţii, la slujbele religioase etc), astfel încât să dispunem permanent de o imagine cât mai fidelă asupra aşteptărilor comunităţii române din partea Ambasadei şi, în acelaşi timp, să avem capacitatea de a oferi mai eficient compatrioţilor noştri răspunsuri la neclarităţile şi problemele cu care se confruntă, la sesizările şi întrebările pe care le prezintă. Şi ne propunem, de asemenea, ca anul acesta să marcheze producerea unor proiecte de afaceri şi învestiţii majore ale companiilor spaniole în România şi ale operatorilor economici români

că cetăţenii români au început să remarce şi să aprecieze acest lucru –în context, remarc cu multă satisfacţie că perioada în care 90% din mesajele pe care le primeam erau critici şi „vorbe grele” pare a fi rămas definitiv în urmă, deoarece în prezent recepţionăm din ce în ce mai numeroase mesaje de apreciere pentru prestaţie şi progresele înregistrate. Nu ne oprim aici, este doar o etapă, care cred că are un bilanţ promiţător. Vă asigur că vom reuşi să transformăm Secţia Consulară de la Madrid întruna de referinţă pentru reţeaua consulară a României în lume.

Acesta este un obiectiv prioritar al meu şi vă asigur că îl voi atinge!

K.K.N.: Care vă sunt proiectele pentru anul 2013 în legătură cu românii din Spania?

Ion Vîlcu: În primul rând, ne propunem finalizarea cu succes a procesului de modernizare şi ameliorare consulară deja iniţiat.

Mutarea Consulatului din Madrid într-un sediu nou şi modern şi, totodată, sprijinirea colegilor de la Consulatele Generale din

în Spania. O astfel de evoluţie pe componentă economică ar determina un dinamism care, în ultima instanţă, şi-ar răsfrânge efectele benefice, direct şi indirect, asupra comunităţii române din Spania, prin oportunităţile de locuri de muncă de calitate pe care le-ar genera. În cuvinte mai simple, îmi propun să reuşim ca Ambasada să devină o „prezenţă” efectivă în casa fiecărui român din Spania, prin serviciile diverse prestate şi prin informaţia generată, pe oricare din canalele menţionate.

K.K.N.: Vă mulţumesc pentru amabilitate şi pentru interviul acordat şi vă doresc ca toate proiectele pe care vi le-aţi propus pentru anul 2013 şi nu numai, să se realizeze cu succes.

14

România

FEBRUARIE 2013

tarea infrastructurii feroviare, construcţii de baraje, lucrări de irigaţii şi îmbunătăţiri funciare, foraje de apă şi construirea de reţele pentru apa potabilă, reparaţii navale şi construirea de ambarcaţiuni pentru pescuit, participarea la proiectele care vizează dezvoltarea sectorului agro-alimentar etc. Întâlnirea dintre cei doi miniştri a fost urmată de o reuniune cu caracter informativ, în cadrul căreia reprezentanţi ai Camerei de Comerţ a României, ai Ministerului

Finanţelor Publice şi al altor organisme cu atribuţii în domeniul susţinerii investitorilor străini au prezentat pe larg delegaţiei marocane aspecte privind extinderea cooperării româno-marocane, condiţiile în care statul român sprijină financiar construirea de obiective economice cu participare straină, programele româneşti de protecţie a mediului în zona fabricării şi comercializării de automobile, elemente de legislaţie a muncii pentru angajaţii străini în România.

Oaspeţii au primit clarificări detaliate asupra problemelor de interes: taxe şi impozite aplicabile investitorilor străini, ajutorul de stat, funcţionarea zonelor libere, regimul proprietăţii asupra terenurilor şi clădirilor, măsuri de susţinere a exporturilor s.a.

nal, care „se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”.

Preşedintele Consiliului Regional reprezintă regiunea în raporturile cu terţii, convoacă şi conduce şedinţele consiliului regional şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora, exercită funcţia de ordonator principal de credite, coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii, răspunde

de buna funcţionare a administraţiei publice regionale, asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului regional, precum şi a altor acte normative. În proiect se mai arată că fiecare regiune îşi stabileşte un buget multianual, care trebuie aprobat şi actualizat în fiecare an, şi care este elaborat având în vedere planificarea regională.

Varujan Vosganian:

Obiectivul României este să devină cel mai important producător de automobile din Europa de Est

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a primit o delegaţie de afaceri condusă de Abdelkader Amara, ministrul Industriilor, Comerţului şi Noilor Tehnologii din Regatul Maroc.

Convorbirile dintre cei doi demnitari s-au axat pe tradiţia colaborării româno-marocane, mai ales în planul cooperării pentru producerea de autoturisme DACIA. În context, au fost

evaluate perspectivele extinderii către noi sectoare a legăturilor economice dintre România şi Maroc, un rol important având contactele directe la nivelul oamenilor de afaceri.

O scurtă trecere în revistă a evoluţiei schimburilor de mărfuri a scos în evidenţă trendul ascendent înregistrat în ultimii cinci ani - Marocul ocupând o poziţie fruntaşă în rândul partenerilor comerciali ai României.

La finele lunii noiembrie 2012, volumul total al schimburilor înregistra o creştere cu 28%

faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011, din care exportul românesc 24%, iar exportul marocan în România - cca 46%. În cadrul discuţiilor, a avut loc un schimb reciproc de informaţii vizând principalii indicatori macro-economici, programele naţionale de dezvoltare economică şi socială, reglementări privind finanţarea şi fiscalitatea în sfera investiţiilor străine, ajutorul de stat şi altele.

Ministrul marocan l-a informat pe omologul său român despre strategia naţională

de dezvoltare energetică, bazată în principal pe crearea de surse nepoluante, cum ar fi cele solare sau eoliene, pentru care se proiectează o putere totală instalată de 4.000 MW. Demnitarul român a făcut cunoscută, la rândul său, expertiza tehnică şi potenţialul firmelor româneşti de a participa la realizarea acestor investiţii, precizând că lista acestora ar putea fi extinsă cu alte obiective înscrise în programele marocane de dezvoltare: modernizarea şi dezvol-

Proiect de lege: România, împărţită în 8 regiuni, cu buget multianual, conduse de consilii regionale România va avea 8 regiuni Bucureşti-Ilfov, Centru, NordEst, Nord-Vest, Vest, SudVest, Sud şi Sud-Est - care vor avea competenţe exclusive sau partajate cu cele ale statului, un buget multianual şi un preşedinte, în fruntea unui consiliu regional, potrivit proiectului Legii privind regiunile.

Proiectul prevede că teritoriul naţional al României este împărţit în 8 regiuni, cu reşedinţele la Bucureşti, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Brăila, Timişoara, Craiova, Călăraşi, iar fiecare regiune este formată din două sau mai multe judeţe.

Regiunile prevăzute de proiect sunt: Regiunea Bucureşti-Ilfov - municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, cu reşedinţa în mu-

nicipiul Bucureşti; Regiunea Centru - judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mures şi Sibiu, cu reşedinţa în municipiul Alba Iulia; Regiunea Nord Est - judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava şi Vaslui, cu reşedinţa în municipiul Piatra Neamţ; Regiunea Nord-Vest: judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, cu reşedinţa în municipiul Cluj-Napoca; Regiunea Vest: judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, cu reşedinţa în municipiul Timişoara; Regiunea Sud-Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi şi Gorj, cu reşedinţa în municipiul Craiova; Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi,

Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman, cu reşedinţa în municipiul Călăraşi; Regiunea Sud Est: judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea, cu reşedinţa în municipiul Brăila.

Regiunile sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia regională şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice regionale.

De asemenea, proiectul prevede că autorităţile administraţiei publice centrale şi regionale exercită competenţe exclusive ale statului, competenţe partajate (stat-regiune), în cazul în care ambele niveluri pot legifera, dar legile naţionale prevalează în caz de conflict, precum şi competenţele exclusive

Liviu Voinea: Bugetul din 2014 va fi orientat către scăderea CAS

Bugetul de stat pentru anul 2014 va fi elaborat având ca prioritate reducerea cotelor contribuţiilor la asigurările sociale (CAS), a declarat, ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea. “În acest an au crescut pensiile, s-au dat înapoi

salariile şi a crescut salariul minim, ca prim pas.

La anul, prioritate va avea scăderea CAS. Bugetul din 2014 va fi orientat către scăderea CAS”, a afirmat Liviu Voinea.

Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2013 a fost adoptat, joi, de plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului. Rectificarea bugetară din vara anului 2013 ar urma să fie una pozitivă, sursele indicate de autorităţi fiind creşterea colectării veniturilor şi posibilitatea renunţării la buffer-ul Ministerului Finanţelor Publice.

„Rectificarea poate să fie pozitivă dacă va creşte colectarea veniturilor. Am fost prudenţi în bugetul pentru acest an şi nu am considerat că vom avea venituri în plus din colectare. Dacă se va colecta mai bine, vor fi bani mai mulţi la buget. Dacă nu vor fi noi corecţii de la Uniunea Europeană, avem un buffer. Putem renunţa la el, este o altă sursă”, a adăugat Liviu Voinea.

Acesta a precizat că sumele suplimentare de la buget vor fi direcţionate către investiţii şi către proiectele pentru care au fost deja utilizate sumele alocate.

ale autorităţilor administraţiei publice regionale.

Competenţele exclusive ale statului vizează Constituţia; apărarea; cetăţenia, imigraţia, emigraţia şi extrădarea; finanţele şi sistemul monetar; frontierele şi unităţile vamale; siguranţa naţională.

Competenţele partajate (stat – regiune) vizează relaţiile internaţionale - în special cu UE, comerţul exterior, educaţia primară şi secundară, reţele de transport - rutier, căi ferate, naval şi maritim, aerian, împreună cu infrastructurile aferente (porturile şi aeroporturile pentru uz civil); protecţia şi securitatea forţei de muncă, prevenirea dezastrelor.

Proiectul stabileşte şi funcţionarea Consiliului regio-

Dan Şova: Activitatea CNADNR va fi verificată de Corpul de control al premierului Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, Dan Şova, a anunţat că activitatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) din perioada 2008-2012 va fi verificată, în următoarele şapte luni, de Corpul de control al premierului. „În legătură cu verificarea modului cum au fost cheltuiţi banii la CNADNR, vă informez că am solicitat Corpului de control al primului ministru declanşarea unui control tematic extrem de larg, care se va axa pe modul în

care compania a cheltuit banii publici în ultimii cinci ani. Am cerut să ne fie prezentate date despre absolut toate cheltuielile cu consultanţa, să vedem dacă s-au respectat termenele de contracte, de ce s-au dat bani în plus, în ce măsură s-au făcut licitaţii corecte. Controlul va fi realizat atât la centru, cât şi la nivelul celor şapte direcţii regionale de drumuri şi poduri din ţară ale CNADNR. Dacă s-a greşit ceva, cei care au greşit trebuie să-şi asume acest lucru”, a menţionat Dan Şova în declaraţia sa.

România Victor Ponta: Nu avem timp de discuţii sau de laude Premierul Victor Ponta a declarat, marţi, la reuniunea convocată la Palatul Parlamentului pentru a marca doi ani de la constituire USL, că evenimentul nu este unul fastuos şi că mesajul pe care USL vrea să-l dea este că nu îşi permite foarte mult timp pentru laude şi discuţii. „Nu va fi un eveniment fastuos.

Mesajul e că USL nu-şi permite foarte mult timp de discuţii, de laude. Acum responsabilitatea conducerii ţării ne aparţine şi viitorul ţării ne aparţine”, a

spus Ponta, care a deschis reuniunea.

El a rememorat faptul că în urmă cu doi ani în aceeaşi sală de la Palatul Parlamentului, dar fără scaune şi fără atâtea poziţii publice, s-au pus bazele unei idei politice care s-a transformat în doi ani în cea mai puternică construcţie politică de după 1989. „În acest moment aniversar e cazul să spun ce am spus de multe ori: USL a fost întemeiată prin semnătura a trei lideri politici, iar ulterior ideea s-a

Regele Mihai, la ceremoniile din Vatican dedicate împlinirii a 900 de ani de la recunoaşterea Ordinului de Malta Regele Mihai I va participa la ceremoniile prilejuite de împlinirea a 900 de ani de la recunoaşterea oficială a Ordinului Suveran Militar de Malta (1113), care vor avea loc sâmbătă, la Vatican, în prezenţa papei Benedict al XVI-lea.

Potrivit unui comunicat transmis de biroul de presă al Regelui Mihai, acesta va fi însoţit la eveniment de principesa moştenitoare Margareta, principele Radu şi principele Nicolae.

Regele Mihai răspunde astfel invitaţiei oficiale a lui Fra’ Mattew Festing, principe şi mare maestru al Ordinului Suveran Militar şi ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta. Sâmbătă, de la ora 10.30, Familia Regală a României va participa, la Vatican, la slujba oficiată la basilica Sfântul Petru. La ora 12.00, papa Benedict al XVIlea se va adresa participanţilor, iar la ora 13.00, o recepţie va fi găzduită de suveranul pontif în sala de audienţe Paul al VI-lea.

Ordinul Suveran Militar de Malta este un ordin religios, de natură tradiţional nobilă,

militar-cavalerească. Ordinul este subiect suveran de drept internaţional, activitatea sa desfăşurându-se pe baza Cartei Constituţionale şi a Codului Ordinului, revizuit în anul 1997. Ordinul cuprinde 10.000 de cavaleri, răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului, împărţiţi în trei categorii. Misiunea ordinului este sintetizată de motto-ul „Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum” (Apărarea credinţei şi asistenţă pentru cei săraci).

Ordinul Suveran de Malta a stabilit relaţii diplomatice cu România în anul 1932, sub domnia regelui Carol al II-lea.

Primele acţiuni umanitare ale ordinului s-au desfăşurat, însă, pe teritoriul ţării noastre începând cu secolul al XIII-lea. În zilele noastre, suveranul ordinului a efectuat vizite de stat la Bucureşti, în anii 2002 şi 2011.

Regele Mihai I a făcut o vizită la Roma, la invitaţia suveranului ordinului, în ianuarie 2012, iar principesa moştenitoare şi principele Radu au fost primiţi de suveranul ordinului, tot la Roma, în octombrie 2012.

pus în practică prin efortul tutoror celor care au reprezentat partidele. Dar ceea, ce s-a aflat la origini nu a fost nici iniţiativa mea, a lui Crin, Daniel, Liviu sau Radu Stroe, ci ce neau spus oamenii - uniţi-vă ca să puteţi lupta cu un regim politic mai rău decât a avut România în ultimii 20 de ani”, a spus Ponta.

El a arătat că în urmă cu doi ani, la înfiinţarea USL, România era marcată de lipsă de speranţă, de suferinţă după deciziile din 2010, în care banii erau irosiţi, fondurile europene blocate, iar puterea concentrată într-o singură mână.

Ponta a spus că USL a obţinut într-un timp scurt cel mai bun rezultat politic pe care l-a avut o construcţie politică în alegerile locale, câştigând 37 de preşedinţii de CJ, majoritatea

municipiilor reşedinţă de judeţ, marile primării, majoritatea în consiliile judeţene, cel mai mare număr de voturi pentru un proiect politic - destituirea preşedintelui în funcţie unde au votat favorabil 7,4 miioane de români, precum şi cea mai mare victorie politică în alegerile parlamentare. „Ce a fost până acum începe să mi se pară simplu. În perioada care urmează trebuie să facem pentru oameni ce aşteaptă de la noi. Ce ne aşteaptă va fi mai dificil, dacă nu chiar mai dificil decât în ultimii doi ani”, a spus Ponta.

El a arătat că USL are, dincolo de proiectul guvernamental şi de ce va reprezenta regionalizarea şi descentralizarea, obligaţia de a prezenta un nou proiect constituţional şi politic prin care să se asigu-

FEBRUARIE 2013

re faptul că în viitor crizele, blocajele şi abuzurile vor fi evitate în baza unor reguli pe

15

care USL poate să le facă mai clare şi să le instituie pentru „viitorul acestei ţări”.

Titus Corlăţean: Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a încălcat regulile diplomatice internaţionale Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a declarat despre afirmaţiile ambasadorului ungar privind modificarea Constituţiei României că reprezintă „o clară încălcare a regulilor diplomatice”, iar dacă nu se va întoarce în limitele mandatului, partea română va lua măsuri pentru încetarea acestuia. Corlăţean a precizat, într-o intervenţie la Antena 3, că a transmis instrucţiuni ambasadorului român la Budapesta să facă joi „un demers clarificator” la MAE ungar şi că va discuta şi el cu omologul Janos Martonyi.

Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, şi-a depăşit mandatul şi a încălcat regulile diplomatice internaţionale prin declaraţiile sale referitoare la oficializarea unui ţinut autonom, a declarat ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, care a anunţat că „face un anumit gest diplomatic”.

Reprezentanţii Uniunii Europene au decis deblocarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) şi reluarea plăţilor către România, în urma misiunii de audit organizate în perioada 29 ianuarie-1 februarie 2013, informează Guvernul.

Plăţile aferente POSDRU au fost suspendate în vara anului trecut, pentru nereguli identificate în atribuirea anterioară şi derularea unor proiecte. „Ca urmare a rezultatelor pozitive înregistrate în urma misiunii de audit a Comisiei Europene, organizată în perioada 29 ianuarie-1 februarie 2013, reprezentanţii UE au decis deblocarea POS DRU şi reluarea plăţilor către România. În acest context,

„Este o atitudine care încalcă normele de bază elementare ale regulilor diplomatice, ale convenţiilor internaţionale şi ale legilor statului român. Dacă un ambasador îşi depăşeşte mandatul, el trebuie fie să revină rapid în interiorul mandatului, fie îşi încetează mandatul pe care-l are la Bucureşti. Dacă lucrurile vor continua şi nu găsim înţelepciune şi deschidere din partea autorităţilor ungare, cei care greşesc în plan diplomatic aici, la Bucureşti, îşi vor înceta mandatul”, a afirmat Corlăţean.

De asemenea, ministrul de Externe a spus că speră să fie vorba de „o greşeală” a lui Fuzes şi că acesta are nevoie de „o perioadă de reflecţie foarte serioasă” asupra mandatului său. „Daţi-mi voie să vă spun că instrucţiunile au fost transmise. Eu însumi voi face un anumit gest diplomatic dar îmi rezerv drep-

tul să comentez mâine pe această temă. În orice caz, am văzut că domnul ambasador a devenit un star de televiziuni româneşti. Încalcă o cutumă diplomatică clară. Nu mai are uşi deschise, cel puţin în acest moment, din partea instituţiilor româneşti şi sper ca mâine sau în zilele următoare să clarificăm pe canal bilateral cu autorităţile de la Budapesta aceste aspecte şi să fie determinat acest ambasador să se reîntoarcă în mandatul său.

Dacă nu va face acest lucru, atunci mandatul său se va încheia mult mai rapid în România”, a mai subliniat Titus Corlăţean, la A ntena 3.

Referitor la arborarea steagului Ţinutului Secuiesc, Corlăţean a spus că în trecut instituţiile statului român au fost slabe, iar un fost ministru de interne a permis acest lucru, determinând „tentaţii” şi „probleme” în acest sens.

„Atunci cand instituţiile statului sunt slabe, iată, avem astfel de chestiuni, consecinţe ale unor astfel de episoade. Ceea ce spun şi eu, şi am spus-o de la bun început, statul trebuie să-şi facă datoria şi aştept şi de la prefecţi şi din discuţiile cu colegul de la Ministerul de Interne pur şi simplu ca legea să fie pusă în aplicare şi cei care încalcă legea să fie sancţionaţi. Şi eu ştiu acest lucru că guvernul şi actualele instituţii îşi vor face datoria”, a mai susţinut Corlăţean.

Ministru Afacerilor Externe român a mai menţionat că atitudinile inacceptabile ale Budapestei sunt notate şi condamnate şi la Bruxelles şi în marile capitale Paris şi Berlin, unde este apreciată poziţia României în relaţia de parteneriat strategic cu Ungaria.

Guvernul Ponta: UE a deblocat POSDRU şi a decis reluarea plăţilor către România Comisia Europeană va relua plăţile către România în urmatoarele zile, pentru cererile de rambursare transmise în luna decembrie 2012, în valoare de 148 milioane de euro, cu aplicarea corecţiilor financiare temporare de 25%, aşa cum a fost agreat cu partea română”, se arată într-un comunicat al Guvernului. În acelaşi timp, în cursul acestui an, auditorii Comisiei Europene vor efectua alte două

misiuni de verificare pentru POSDRU, în scopul ridicării corecţiilor financiare temporare de 25% aplicate cheltuielilor pe care România le va solicita Comisiei Europene pentru rambursare. „Autorităţile române vor informa direct beneficiarii proiectelor POS DRU cu privire la reluarea plăţilor, precum şi cu privire la calendarul acţiunilor din acest an”, se mai arată în comunicat. În luna octombrie, reprezen-

tanţii Guvernului declarau că plăţile pe programul POSDRU, aflat în presuspendare din august, ar putea fi reluate de către Comisia Europeană în decembrie, însă cu condiţia schimbării regulilor de gestionare a banilor europeni. Ei au precizat totodată că nivelul corecţiilor financiare în procent de 25% propuse de Comisia Europeană pentru proiectele programului POSDRU se ridică la aproximativ 180 de milioane de euro.

16

Diaspora

FEBRUARIE 2013

Diplomaţia publică şi Diaspora Dan Luca - Bruxelles Noţiuni precum “diplomaţie publică“, “diplomaţie efectivă“, “diplomaţie culturală“ sunt adesea întâlnite în discursurile mediatizate în ultimii ani, însă poate din cauza complexităţii acestor procese de comunicare se crează de multe ori confuzii. În contrast cu Diplomaţia Standard, mult mai vizibilă, - putând fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele Diplomaţia Publică se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-la-

terală) comunică cu cetăţenii altor state. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.

Dacă îmi permiteţi, e necesară o paralelă cu “faimoasa” strategie de comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni dintr-o perspectivă “diplomatică”.

Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare

ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.

Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât să amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care acesta îi influenţează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante. Acesta trebuie să fie informat corect şi complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc.

Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de mem-

bru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice ale Comisiei Europene.

Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, nu de fiecare dată cu rezultate pozitive. Cetăţenii, la rândul lor, îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi. Un “Congres al cetăţenilor”, propusă în 2011 de Valéry Giscard d’Estaing, Coordonatorul Convenţiei Europene, ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare. În cazul comunicării europene, mecanismul este cu atât mai complex, cu cât

vorbim de multilingvism, multiculturalism, etc., dar şi de un sistem care nu a rezolvat încă problemele de democraţie şi legitimitate. Construirea şi difuzarea discursul politic, electoral sau din afara campaniilor electorale trebuie să ţină cont de toate acestea.

Să nu uităm de comunicarea cu cetăţenii din Diaspora, a căror elemente trebuie introduse în strategia globală de Diaplomaţie Publică.

Trebuie gândite programe concrete pentru Diaspora, prin identificarea în primul rând a celor mai bune ”modele de infrastructură” care conectează ţara de origine de emigranţi, extinderea sentimentului de cetăţenie prin asigurarea bunei funcţiuni a administraţiei şi a drepturilor de vot, construirea devotamentului patriotic prin suportul cultural, dezvoltarea sustenabilă a remitenţelor şi a networkului de bussines, dar şi implicarea în politică a membrilor Diasporei.

Tot în cadrul subiectului

Fructuoasa complicitate deontologică Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Exact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă!

Aşa vuieşte presa internă.

Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vânzarea cât mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cât va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti când şi cu ce avion vine gripa, câte victime sunt stipulate în protocolul de găzduire şi câte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii.

Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu cel mai grav sezon din ultimii zece ani?

N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvârşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice?

Tot timpul se gândesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cât de grijulii sunt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor! Îmi amintesc bine, cu câţiva ani în urmă, cercelul străin, care infectase de-a binelea urechea sănătăţii româneşti, striga pe toate posturile t.v. naţionale că porcina va face peste douăzeci de mii de morţi. N-a fost aşa! Decesele naturale din spitale în acea perioadă erau fals puse pe seama gripei, tocmai pentru a întreţine efectul de panică în rândul populaţiei, care trebuia să dea fuga la porţia injectabilă de mercur de calitate. Străinul din cauza României a reuşit să

întreţină o psihoză în masă cu porcina. Din prima psihoză cu aviara, s-a căpătuit rapid. Am văzut cu toţii la televizor cum prin sate umblau extratereştrii în combinezoane şi glugi albe, cu măşti pe faţă şi le săltau bieţilor români orătăniile din ogradă, ca să le gazeze în tomberoane. Aşa au ridicat românii piaţa de carne de pasăre a comersanţilor din afară, îmbuibată de antibiotice.

Pe atunci, străinul curajos recomanda, ca pe o contracepţie femeilor, medicamentul Tamiflu, un antigripal fabricat de un concern farmaceutic, unde principal acţionar este Donald Rumsfeld - membru marcant al ideologiei care are ca obiect de activitate reducerea termenilor asemenea în lume. Vaccinarea este parte a politicii globale, ca neţărmurită grijă faţă de creşterea numărului de locuitori ai planetei. De aici, implementarea noilor „tehnici superioare”: cardul de sănătate, vaccinarea antigripală şi „imunizarea” fetiţelor cu vârste între 9 - 10 ani, distrugerea sistemelor de sănătate, florurarea apei,

toxifierea hranei cu diferite euri, proceduri experimentale, la care România aderă cu uşurinţă, graţie celor cărora le-am încredinţat ţara pe mână. Scopul vaccinării este unul singur. Nefiind ceva natural, compatibil umanului, serul aduce boli autoimune, paralizie, infertilitate şi moarte.

Nesiguranţa, sărăcia şi deruta în care trăim, au făcut din noi un popor de ipohondri. Ori, unei populaţii atinse de ipohondrie, ce-i trebuie? Cât mai multe farmacii! Când vezi cum se sting în jurul tău din ce în ce mai mulţi cunoscuţi şi tot mai mulţi tineri, când observi că spitalele se răresc şi se ruinează, când îţi dai seama că medicii emigrează cu miile, ce-ţi mai rămâne de făcut? Dai buzna în farmacii şi cu ultimii bănuţi umpli plăsuţele cu pastile, pe zi ce trece mai scumpe şi mai diversificate, în speranţa că vei obţine binecuvântata imunitate! Falsa iluzie!

Auzi în stânga, în dreapta, la radio, la televizor că au apărut alte medicamente miraculoase şi la următoarea pensie sau chenzină iar stai la rând la uşa farmaciei,

să-ţi umpli plăsuţa. Şi uite, aşa prosperă industria farmaceutică, în timp ce, paradoxal, starea de sănătate a populaţiei se agravează!

Nu reclame pentru medicamente, ci educaţie sanitară trebuie la televizor! Nu concurenţă între producători pentru livrarea de medicamente scumpe şi diversificate, ci medicamente de bază, ieftine şi eficiente. Nu pilule importate, vândute ca „suplimente alimentare” cu preţuri năucitoare, ci produse de plafar la preţ rezonabil şi cu aceleaşi efecte.

Dar Ministerul Sănătăţii sigur nu va avea astfel de preocupări. El este preocupat de carduri, de CIP-uri şi de valorificarea organelor noastre bolnave. „Să fie sănătoşi domnii din minister!

Măcar ei!”, scrie distinsul nostru cititor Vasile Bârea.

Aşadar, capitalismul, înţesat de paraziţi umani, a cotit lumea spre „programe” ce n-au de-a face cu sănătatea, pacea şi liniştea socială, ci cu exploatarea omului de către om, cu lărgirea sărăciei şi corupţiei, cu lărgirea zonelor de influenţă ale marilor puteri, care dispun acum de întreaga moşteni-

larg al Diplomaţiei Publice, apropiindu-ne puţin de România, putem aminti de “evenimente de diplomaţie publică” (prezentări de ţară, promovarea culturii şi tradiţiilor, organizarea de spectacole, concerte, expoziţii şi conferinţe), pe care Reprezentanţa Permanentă a României pe lânga UE de la Bruxelles le organizează cu regularitate, consolidând astfel poziţia României în cadrul instituţiilor europene şi îmbunătăţirea imaginii acesteia la nivel european, preciza într-o intervenţie recentă Raluca Norel. *** Dan Luca este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles.

Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării.

Este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora şi membru în Consiliul Naţional PSD. re a capitalismului. Când capitalismul îşi va da duhul (nu mai e mult), analiştii vor spune că omenirea a făcut concesii unui program al iluziei pe care trebuie să-l depăşească. Este prea corupt şi materialist, prea preocupat de câştiguri uriaşe. Orice ar fi capitalismul acum, nu mai are nimic bun la care să te uiţi cu gura căscată. Ci să te înfurii pe el ca pe un criminal în serie, care a ucis şefi de state, a ucis progresul, siguranţa şi independenţa popoarelor. Acum, când membranele capitalismului scârţîie şi tremură ca piftia, devenind ele şnsele convulsive, această etapă nefastă îşi aşteaptă sfârşitul. În treacăt fie spus, nu e deloc uşor să trăieşti într-o astfel de lume, în care istoria şi-a pierdut cursul.

Nicio direcţie discernabilă nu s-a ivit în sânul capitalismului, ci doar paroxismul sclaviei popoarelor, al sărăciei, al discordiei, corupţiei şi criminalităţii economice. La fel cum Marele Zid Chinezesc avea menirea să ţină departe hoardele mongole, la fel cum Zidul Berlinului trebuia să ferească inocentele popoare socialiste de toxinele capitalismului, tot astfel capitalismul democrat, insinuat între graniţele statale, trebuia să ferească popoarele vizate de progres, de linişte socială, de bunăstare şi pace internă.

Diaspora

FEBRUARIE 2013

17

Români transilvăneni în America America a constituit din totdeauna, un tărâm al făgăduinţei, un loc al libertăţilor şi egalităţii şanselor, un spaţiu mitic transformator de conştiinţe, un refugiu şi un nou început. Problema emigraţiei, una diferită de cea clasică, a pus în mişcare populaţii întregi din diferite colţuri ale Europei şi din întreaga lume, cu un anumit grad de cultură şi civilizaţie, care s-au îndreptat către Statele Unite ale Americii de-a lungul timpului.

Această migraţie a fost una de conjunctură, impulsionată de situaţii faptice, de condiţii demografice, economice şi politice. Din punct de vedere demografic, în perioada regimului neoabsolutist a avut

loc o semnificativă creştere a numărului de locuitori, mai cu seamă la sate, ca urmare a dezagregării relaţiilor feudale din 1853-1854. Astfel, a rezultat o migrare firească a ţăranilor spre oraş unde surplusul de populaţie nu a putut fi absorbit în industrie, mulţi luând drumul exilului peste ocean.

Fenomenul creşterii demografice trebuie corelat cu puternicul avânt pe care industrializarea l-a cunoscut, cu extinderea suprafeţelor cultivate. Au existat şi câteva excepţii datorate unor condiţii social-politice concrete. Considerentele economice au fost strâns legate tot de aspecte rurale, mai precis, de risipirea ultimelor rămăşiţe ale feudalismului ca rezultat al revoluţiilor de la 1848, când problema agrară a fost înscrisă în documentele programatice de inspiraţie franco-burgheză.

Cu toate acestea, situaţia ţăranului român transilvănean

şi a românilor dintre Carpaţi în general, nu s-a modificat, iar promulgarea dualismului a readus în prim-plan pericolul maghiarizării. Românii nu aveau voie să investească în industrie, ci numai în agricultură, dar şi în acest domeniu proprietatea funciară aparţinea în proporţie de 85% maghiarilor şi doar 6% românilor. Astfel, sărăcia a fost una din principalele cauze care au determinat emigrarea românilor. Legile unirii Transilvaniei cu Ungaria au constituit bazele politicii de maghiarizare promovate de guvernul de la Budapesta care a afectat învăţământul laic şi confesional românesc, scăzând numărul şcolilor în limba română. Spre exemplu, în protopopiatul Hunedoara, s-au închis peste 137 de şcoli româneşti între anii 1907-1910.

De bine nu fuge nimeni... În pragul primei conflagraţii mondiale numărul românilor din Statele Unite se cifra la aproximativ 100-150.000 de suflete. Din cei aproape 150.000 de români-americani, 98% proveneau din Transilvania. În anul 1910, în America au emigrat din judeţele Transilvaniei, 25.237 de persoane, din care, aproximativ 10.000 erau români, toţi plecaţi într-un singur an.

S-au scris foarte multe despre emigrările românilor transilvăneni în America. Articolele reflectau, în general, dimensiunile mari ale fenomenului, eforturile inutile ale autorităţilor maghiare de a-l stopa, încercările multora de a evada dintr-o lume a mizeriei într-o alta a speranţei, ca şi urmările lăsate de fenomen în sine, un fenomen în fază incipientă, bogat în conţinut şi forţat în fond. Multe ştiri erau preluate din publicaţii maghiare. Cotidianul Egyerteles sublinia că, dacă până atunci bărbaţii plecau pentru a munci 2-3 ani şi se întorceau acasă cu banii câştigaţi, mai nou, plecau şi femei şi copii pentru totdeauna.

Analizând datele statistice, se poate concluziona că cei mai mulţi emigranţi proveneau din Ungaria (inclusiv Boemia), ca efect al politicii autorităţilor de la Budapesta. Din cele peste 33.000 de persoane, circa 2/3 erau bărbaţi, 10.000 - femei, iar restul copii. Ţinând cont că emigranţii erau obligaţi ca la intrarea în SUA să aibă asupra lor fiecare “o sumă de 70 de dolari”, un calcul elementar ne-ar arăta că aceşti oameni au plecat din Austro-Ungaria cu aproape 1,5 milioane de dolari. Mergând pe aceiaşi linie statistică bazată

pe informaţii oficiale americane, aproximativ 5.000 din totalul imigranţilor erau agricultori, peste 6.000 muncitori industriali, 2.500 comercianţi, 500 de medici, învăţători şi artişti aproape 1.000 şi restul persoane cu profesie rară.

Conform unei statistici ulterioare, emigraţia din Ungaria spre America a căpătat proporţii apreciabile, cifrându-se între 1881-1885 la 13-14.000 de persoane anual, iar în 18861890 la 21-22.000 de persoane anual. Fenomenul a luat amploare după anul 1900 când, familii şi chiar sate întregi au optat pentru plecarea definitivă în America. În ianuarie 1905, Telegraful Român anunţa plecarea a încă 1.800 de emigranţi pe vaporul “Slavonia”, pentru ca în februarie, acelaşi vas să transporte 1.500 de emigranţi, iar vasul “Ultonia” un număr de 1.493. În New York, 19 vapoare au adus într-o singură săptămână, la jumătatea anului 1906, 45.000 de emigranţi, iar în luna septembrie, din Ungaria au emigrat 14.668 persoane. În scopul limitării numărului de emigranţi, atât autorităţile maghiare cât şi cele americane au încercat să elaboreze o serie de măsuri restrictive, mergând de la ilar la serios.

Românii din America au încercat să nu piardă contactul cu tradiţia, cu cei de aceiaşi etnie, dar, în acelaşi timp, au ieşit în evidenţă în diferite do-

menii. Doctorul I. Krainik, de pildă, a câştigat primele premii la Universitatea din Baltimore în 1893. Un ieşean a candidat la funcţia de consilier în New York, în 1897. Agatha Bârsescu avea mare succes pe scenele americane. Românii şi-au constituit asociaţii, precum “Vulturul”, “Învierea”, “Unirea Românească”, încercându-se chiar unificarea acestora. În 1902 numărul ortodocşilor din America era estimat la 30.000, aceştia provenind din Galiţia, Bucovina şi Ungaria, având 11 biserici, 61 de capele, un episcop, pe nume Tichon, 3 arhimandriţi, 7 ieromonahi şi 30 de preoţi.

Valul migraţionist transatlantic, cu adresă expresă SUA, s-a declanşat în jurul anului 1850,

unul dintre primii români care a ajuns în America, fiind celebrul Gheorghe Pomuţ, general al armatei Uniunii în timpul războiului de secesiune, devenit apoi reprezentant american la Petersburg şi a cărui avere a fost estimată, în 1906 la 62 milioane de coroane.

California Statul Aurului, statul însorit California, este al treilea stat american ca întindere geografică, cu o topografie şi un climat diversificat. Colonizarea Californiei a fost foarte înceată până în secolul al XIXlea, singura colonie cunoscută fiind cea a spaniolilor de la San Diego, stabilită în 1769, de Gaspar de Portola. Abia în perioada “goanei după aur”, valuri de colonişti din statele nord-estice ale Statelor Unite, din Canada şi din Europa, invadează California. Zvonurile descoperirii aurului în California ajung şi în România. În 1848, un grup de 15 aventurieri români se îmbarcă, la Constanţa pe o corabie cu pânze, cu destinaţia California.

Din păcate, naufragiază pe coasta Mexicului, unde se şi stabilesc. Un aşa-zis val al emigraţiei în California de sud începe în 1853, ca urmare a autorizării de către Congres a construirii caii ferate ce va lega California de statele nord-estice ale Statelor Unite.

Informaţii despre românii stabiliţi pâna în 1920 în sudul Californiei sunt foarte puţine. În perioada anilor 1912-1920 sunt cunoscute numai 15-16 familii de români în sudul Californiei. În jurul anului 1936, familiile de români existente în Los Angeles la acea vreme, s-au organizat într-o societate fraternală numită Viitorul Român, în scopul într-ajutorării reciproce. Între anii 1940 -1950, un număr de peste 300 de români-americani se mută din statele nordestice în însorita Californie, unde explozia economică, după cel de al doilea război mondial, oferă locuri de muncă şi condiţii favorabile de comerţ.

Perioada 1950-1960 este cunoscută în termeni tehnici de emigrare drept perioada persoanelor expulzate. Mulţi dintre românii veniţi în California au părăsit România ca urmare a instaurării regimului comunist.

Acest grup de refugiaţi politici era alcătuit, în general, din intelectuali (gazetari, avocaţi, profesori, medici, ingineri, etc.) şi militari de carieră, la care se adăugă un mare număr de foşti elevi ai şcolilor militare din Germania şi foşti prizonieri de război. Aproximativ 280 de fa-

milii, dintre cei menţionaţi mai sus se stabilesc în Los Angeles. În perioada 1960-1972, datorită unor presiuni internaţionale, şi a situaţiei tot mai grele din România, guvernul comunist român este nevoit să accepte o uşoară liberalizare în politica sa, astfel că, mulţi deţinuţi politici au fost eliberaţi din închisorile şi lagărele comuniste, şi câmpurile de muncă silnică, de stil sovietic.

Alegerea libertăţii cu destinaţia Occident de către mulţi dintre ei, se face fie legal (acordânduse “de ochii lumii” un număr restrâns de paşapoarte), fie ilegal, folosindu-se metode ingenioase de trecere a frontierei. Aceşti refugiaţi politici anti-comunişti

plecaţi în turnee, oameni de ştiinţă plecaţi la conferinţe internaţionale.

Motivele emigrării din această perioadă au fost situaţia politică grea din România, nivelul de viaţă scăzut, abuzurile sistemului de securitate în toate domeniile de activitate, inclusiv ştiinţific şi intelectual. Aceşti factori au creat o criză generală de nervozitate în întreaga Românie şi o dorinţă de emigrare spre vest, generalizată.

Din statisticile companiei Research Management Corporation (Falls Church, Virginia, 1986), aproximativ 800 de români au emigrat anual în Los Angeles în perioada 1972 – 1989, adică aproxi-

au părăsit România nu din considerente materiale, economice, sau de frustrări de moment, ci din cauza abuzurilor şi presiunilor politico-culturale exercitate cu asprime de comunişti asupra lor şi a familiilor lor. În perioada anilor 1972-1989, un mare grup de români vine în America în cadrul procesului de reîntregire a familiilor. Cei mai mulţi dintre imigranţii români sosesc în America în perioada preşedenţiei lui Jimmy Carter (1978-1982). Preşedintele Carter, de religie “Baptist din Sud” (Southern Baptist), a facilitat venirea în perioada preşedenţiei sale, din România, a mii şi mii de “baptişti”, pe întregul teritoriu al Statelor Unite, cu precădere în Sudul Californiei. Compoziţia noului val de imigranţi români este foarte diversificată. Printre ei găsim intelectuali, meseriaşi calificaţi sau necalificaţi, artişti

mativ 14.000 de persoane de religii diferite: baptişti, penticostali, adventişti, evanghelişti, ortodocşi şi catolici. Dintre aceştia, un număr semnificativ nu s-au mai întors niciodată în România...

Notă: Fragmentul face parte din The Mists of Time (Din negura vremii), carte editată în limba engleză în anul 2011/ Los Angeles-Pars Books & Publishing.

Autor: Michael Harrison Cronkite Coautori, traducere, corectură şi editare: Corina Simionescu Hudgens şi Kasandra Kalmann Năsăudean Documentare: County of Los Angeles Public Library, Los Angeles Immigration Court, Research Management Corporation, Direcţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale, Direcţia Judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale

18

Frumuseţile României

FEBRUARIE 2013

În Iaşi l-am regăsit pe Eminescu ELISABETA IOSIF Preşedinta Sucursalei Bucureşti a Ligii Scriitorilor

Ningea cu flori de tei – fluturi aurii pe bolta Iaşului – când revedeam (pentru a câta oară?!) coroana solară a teiului eminescian. Arborele respira ritmic, precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum. Îşi purta coama înflorită ca un tânăr cu pletele-n vânt, răspândind viaţă. Era în murmurul acela ceva din versul eminescian, „cu frunza-n freamăt” din Făt – Frumos din tei”, când „în mijloc de codru” am zărit o pereche de tineri. Întotdeauna mi-a plăcut să-i iau cu mine, pe urmele lui Eminescu, pe adolescenţi. S-au oprit şi-au stat nemişcaţi sub ploaia de flori: „Cu ochii mari la ea se uită/ Plini de vis, duioşi plutind/ Flori de tei în păru-i negru/ Şi la şold un corn de-argint.”

Fata întinse braţul să prindă o floare în cădere şi ca-n „Freamăt de codru”, „Teiul vechi un ram întins-a/ Ca să poată

să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-şi deie/ Şi de braţe-n sus s-o ieie/ Iară florile să ploaie/ Peste dânsa”. Le-am zâmbit şi într-un glas m-au întrebat: unde-l mai găsim pe Eminescu?

Ca şi mine, nu erau din Iaşi dar eu cunoşteam multe locuri care vorbeau de marele nostru poet.

Era un muzeu Eminescu deschis în parc dar puteam merge pe urmele sale şi „Sara pe deal” la Bojdeuca lui Creangă sau noaptea, amintirea sa răsunând şi în alt veac, la „Bolta rece” Eu cred, că mai mult decât oriunde i se aud şi acum paşii de demult, la Casa Pogor, azi Muzeul Literaturii din Iaşi, în acea cameră în care a aflat căldura unui cămin, a unui prieten, ca Vasile Pogor. Le-am povestit, cum tânărul Eminescu, sosit de la Berlin, de la studii, în 1874, a stat în casa Pogor, ştiută de ieşeni, încă de pe vremea vornicului Vasile Pogor, cunoscut în epocă, un om de o aleasă cultură, care în 1834 traducea Henriada lui Voltaire pe care o tipăreşte apoi în renumita tipografie a lui Heliade Rădulescu de la Bucureşti. Mai târziu, fiul său, tânărul Vasile Pogor, îi primea aici pe toţi aceia care erau

uniţi într-o singură iubire: literatura. Salonul casei a devenit salonul Junimii, sub bagheta lui Titu Maiorescu, cel care a ştiut să facă întâlniri de o înaltă ţinută ştiinţifică şi culturală, comparate cu marile întâlniri ale scriitorilor din Europa. Aici a fost găzduit şi Mihai Eminescu, într-o frumoasă încăpere, unde avea zilnic în faţa ochilor, cărţile unei biblioteci unice. În acest loc, prielnic firii lui, Eminescu începe să cerceteze până şi manuscrisele rămase de la vornicul Vasile Pogor, tatăl gazdei sale.

Ne întâmpină muzeograful şi scriitorul ieşean, Constantin Parascan. Observase, că mă uitam cu interes la peisajul parcului ce înconjura casa. „Este precum un chihlimbar în soare”, i-am răspuns. L-am rugat să ne conducă în camera în care a stat Mihai Eminescu. Cer amănunte despre un tablou aşezat deasupra fotoliului şi biroului la care scrisese marele poet.

Era o pictură originală, semnată de Octav Băncilă, fost elev a lui Creangă. „Ea îl reprezintă pe Creangă, marele povestitor, stând de vorbă la Bojdeuca din Ţicău cu Eminescu.” Cobor

privirea asupra biroului şi îmi imaginez cum au prins aici viaţă atâtea scrieri. Dar îmi atrag atenţia câteva preţioase obiecte prin care, parcă, îi simţeam prezenţa. Aud tic-tacul ceasului, care i-a măsurat orele, minutele sau secundele naşterii poemelor nemuritoare. Alături, inelul marelui poet, cu iniţialele sale, gravate adânc. Iniţiale folosite de Eminescu, după mărturiile contemporanilor, drept sigiliu.

Parcă simt atingerea degetelor sale subţiri şi respiraţia aceea unică a ritmului eminescian.

Observ satisfacţia tinerilor ce mă însoţeau, care văzuseră în vitrină documentul din care se ştie precis, când s-a stabilit la Iaşi: la întâi septembrie 1874, când este numit director al Bibliotecii Centrale. O vitrină cu manuscrise cu poeziile scrise în această perioadă, datate.

Altele sunt tipărite în revistă.

Primăverile celor trei ani ieşeni, cei mai frumoşi dar atât de frământaţi, au fost imortalizate în versuri nemuritoare, scrise, incredibil, majoritatea numai în luni de iarnă (februarie sau decembrie). Poetul însă cânta visător imaginile răscolitoare ale „codrilor făr de capăt”. Doar

Ctitorii luminate La poalele Munţilor Căpăţânii, între codrii străvechi, există un loc sacru, împlinit prin farmecul naturii dar şi prin aureola istorică şi spirituală cu care s-a încărcat de peste trei secole. În acest spaţiu, în care cultura înseamnă în primul rând religie şi artă, drumul gândirii colective s-a contopit cu cea a unui domn sfânt şi iubitor de neam: Constantin Brâncoveanu.

Cum poţi numi altfel Complexul mânăstiresc Hurezi, cel mai mare ansamblu monastic de arhitectură medievală din Ţara Românească, decât leagănul stilului arhitectural brâncovenesc? Aici te cuprinde atât fascinaţia unui har nestins peste veacuri, a unui superior intelectual, cum a fost Brâncoveanu, cât şi a unui abil şi înţelept domnitor, care a folosit arta şi religia pentru a dura în istorie.

Azi, monument în Patrimoniul

UNESCO, Mânăstirea Hurezi înfăţişează, de fapt, apogeul creaţiei geniului românesc de la sfârşitul secolului al XVIIlea. Este, în acelaşi timp, o convingătoare ilustrare a operei de creaţie spirituală multiseculară, pe care în volumul său „Bizanţ după Bizanţ”, Nicolae Iorga a numit-o „continuarea civilizaţiei romane a cărei moştenitori în Europa de Răsărit sunt românii”. Şi atunci, nu ne putem mira de ce vizitatorii din toate timpurile au fost atraşi de ctitoria numită de Charles Diehl „cea mai frumoasă din România”. Poate va intra şi în zilele noastre, în atenţia acelora care organizează evenimente pentru oaspeţii ce ne vizitează ţara, pentru a le face cunoscut primul stil românesc, unic în tot spaţiul răsăritean european, caracteristic prin prelucrarea artistică a pietrei şi a lemnu-

lui cu motive vegetale şi prin apariţia portretelor votive în pictură.

Mânăstirea Hurezi ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, luminatul domn al Ţării Româneşti, în al doilea an al domniei sale, a fost în acelaşi timp şi o faptă religioasă despre care putem citi în pisania de deasupra uşii bisericii: ”Nu voi intra în sălaşul casei mele, nu mă voi sui pe aşternutul patului meu de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi pleoapelor mele dormitoare şi repaos tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului lui Iacob”, domnitorul, urmând astfel în cuvânt şi faptă pe proorocul Psalmist.

Construcţia mânăstirii a fost supravegheată, la început, încă din 1690, de ruda sa, marele stolnic Pârvu Cantacuzino, având meşteri, ce au confirmat geniul poporului român, ziditor de spaţii spirituale, cum a fost vătaful zidarilor din acea vreme, Manea sau Istrate lemnarul

ori Vucaşin Caragea pietrarul, toţi pictaţi în pridvorul bisericii, frescă unică prin îmbinarea

„Povestea codrului” e datată 1 martie 1878: ”Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi”. Cu vocea sa suavă fata recită: „Pătrunză talanga al serii rece vânt/ Deasupra-mi teiul sfânt/ să-şi scuture creanga”…

Considerându-l „etalonul poeziei româneşti”, Constantin

Noica a lăsat câteva cuvinte memorabile: „Arborii nu cresc până la cer. Nici noi nu putem creşte dincolo de măsura noastră. Şi măsura noastră este Eminescu. Dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, vom rămâne în cultură mai departe înfometaţi.”

iconografiei religioase şi compoziţiei laice, renumită în zona balcanică, gen care a creat apoi o şcoală de pictură, înfiinţată aici în secolul al XVIII-lea.

Acestei zidiri, iubitorul de artă, Constantin Brâncoveanu i-a hărăzit şi un rol cultural deosebit.

S-a gândit să orânduiască şi un spaţiu al cărţii ”biblioteca aceasta este casa cu hrană sufletească ce oferă iubitorilor de cultură, masa cea înţeleaptă a cărţilor”. Li se adaugă comorile de artă şi istorie veche românească, preţioasele icoane şi picturi, muzeul cu obiecte de

o valoare inestimabilă. Dar nu poţi estima importanţa acestui ansamblu mânăstiresc în istoria neamului românesc, aflat la numai 3 km de oraşul Horezu, (un alt loc de cultură şi civilizaţie vâlceană), decât dacă o vezi cu ochii tăi, îi simţi pulsul pe cărările încărcate de ozon, auzind în liniştea nopţii huhuitul huhurezilor, păsări care, se pare, i-au dat melodioasa denumire de Hurezi. Aş asemui acest loc sacru şi cu o grădină care, în accepţia lui Borges, „nu este a cărărilor care se bifurcă, ci a celor ce se încrucişează mereu”.

Spania

Prima parte Cu o suprafaţă de 87 500 m², Andaluzia este mai mare decât cel mai important Land al Germaniei, Bavaria, dar are doar 7,8 milioane de locuitori, mult mai puţini decât cele 12,2 milioane existente de bavarezi.

Vecinii Andaluziei sunt: spre nord Portugalia, Extremadura şi Castilia – La Mancha, apoi Provincia Murcia şi Marea Mediterană la est şi sud, respectiv Oceanul Atlantic către vest.

Deşi populaţia are o densitate peste media Spaniei, Andaluzia se clasează printre regiunile cele mai modeste din punct de vedere economic. Agricultura şi, mai nou, turismul sunt ramurile sale de bază. 80 % din legumele şi fructele de pe piaţa Spaniei provin din Andaluzia.

Alături de steagul în culorile tradiţionale alb şi verde, simbolul unanim recunoscut al

Almería, Cádiz, Córdoba, Granada, Huelva, Jaén, Málaga şi Sevilla.

Autostrada se aşterne de-a lungul litoralului, flancată din loc în loc de panourile publicitare binecunoscute, reprezentând faimosul taur negru. „El Toro” a împlinit de curând 50 de ani de veghe ageră asupra a tot ce mişcă. Conceput iniţial ca gag publicitar al producătorilor de spirituoase Osborne, s-a strecurat tiptil în conştiinţe, devenind simbolul naţional absolut al Spaniei. Odată cu epuizarea licenţei campaniei publicitare, taurul a făcut obiectul unui referendum naţional, prin care spaniolii au decis unanim ridicarea lui la rang de „icoană profană”. Inima tresaltă, bucuroasă la gândul de a-l vizita la el acasă, în Andaluzia, acolo unde s-a inventat corida.

Pe multe dintre camioanele care străbat ţara-n lung şi-n lat, transportând fructele şi legumele produse aici este inscripţionat simpaticul Indalo, pictogramă care ne aminteşte de omuleţul lui Gopo. Are mâinile împreunate în semicerc protector deasupra capului. Aduce oarecum cu litera majuscula „A”, de la Almería sau ¿de ce nu? „A” de la Andalusía. Simpaticei mascote Indalo, despre care se crede că ar reprezenta un vrăjitor, îi sunt atribuite puteri magice.

Faima Andaluziei ca regiune propice agriculturii se datorea-

Andaluziei este steaua în opt colţuri, despre care se spune că ar fi reprezentat legendarul Imperiu Tartezian, aflat pe locul Andaluziei zilelor noastre.

Icoană vie a cultului soarelui, pe care tartezienii îl adorau, steaua a vegheat deasupra Andaluziei, perpetuându-se pe monede romane, în arabescurile maure şi pe edificiile moderne. Ca prin minune, cele opt colţuri se potrivesc perfect astăzi rolului de „ambasadoare” ale celor opt Provincii ce compun Comunitatea Autonomă Andalucía:

ză mai puţin fertilităţii solului, destul de arid dealtfel, cât climei sale blânde. Media anuală de 3000 de ore de soare i-a atras încă din Antichitate pe fenicieni, cartaginezi şi pe greci. În zilele noastre, pe primele locuri între naţiunile „invadatoare” se situează turiştii din Europa de Nord şi de pe continentul american, dar nu sunt de ignorat nici asiaticii, în special japonezii. De ce să nu ne aliniem şi noi în rând cu ei, descoperind la rândul nostru cea mai vestită provincie a Spaniei? Pas

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

cu pas, paso a paso.

Surprinzător de aproape de litoralul suprapopulat, Andaluzia ascunde pentru excursioniştii temerari peisaje idilice şi petece de natură neatinsă. La doar câţiva kilometri de Mediterană se leagănă în vânt lanuri de grâu şi plantaţii de floarea soarelui, urmate de sclipirile argintii ale măslinilor aliniaţi cât vezi cu ochii pe culmile domoale ale dealurilor proaspăt arate. Solul andaluz de un roşu aprins, bogat în minereuri de fier, contrastează cu verdele proaspăt al culturilor de cereale sau de păstăioase, din care năutul (garbanzos) are o pondere ridicată. Pe măsură ce înaintăm spre interiorul ţării, pământului roşu i se succed zonele de substrat nisipos şi galben. Se spune că alternanţa de roşu şi galben a pământului ar sta la baza alegerii culorilor din steagul naţional spaniol.

Dacă urmăm albia râurilor spre izvoare, surprinde ingeniozitatea cu care apele curgătoare sunt canalizate pentru a valorifica la maximum pământul arid. Acolo une canalele de irigaţie fac totul posibil, pe valea râului Guadalhorce, abundă plantaţiile de portocali, lămâi şi mandarini. Nu lipsesc nici palmierii ale căror frunze se folosesc pentru împletirea pălăriilor de soare, menite să dureze o viaţă de om. Din mugurii lor se recoltează şi renumitele „inimi de palmier”, cilindri albi, gustoşi ce înnobilează orice salată care se respectă. Mai sus, unde terenul e uscat, rezistă cu stoicism migdalii care dau anual 8000 de tone, aducând Andaluziei şase milioane de euro în fiecare toamnă.

Solurile aride sunt ideale pentru cultura plantelor de deşert, a cactuşilor şi pentru aloe vera.

Din gelul miraculos al aloei, combinat adeseori cu uleiul de măsline se fabrică acel adevărat lifting natural, cremele cosmetice din culturi bio. Nici cactuşii nu se lasă mai prejos; fructul lor cu carne de un portocaliu aprins constituie materia primă principală pentru gemuri şi lichioruri delicioase.

Dar atenţie, atrăgătoarele fructe dispun de ace ascuţite otrăvitoare, capabile să traverseze trei perechi de mănuşi! Graţie unui sistem de cârlig întors la capăt, supărătorii ţepi nu se mai pot extrage din piele şi provoacă infecţii dureroase.

Agricultura a fost ramura de bază a economiei andaluze, devansată doar de boomul recent al turismului estival. Culturile de plante variate se succed ca o ţesătură multicoloră, punctate din loc în loc de albul câte unei ferme izolate, parcă de jucărie.

Botezate „cortíjos”, înconjurate de adevărate ziduri de apărare, fermele andaluze abordează aspect de cetăţi în miniatură, menite să-şi protejeze stăpânii de atacurile cetelor de tâlhari.

Comparabile cu hanurile de pe la noi, „cortijos” sunt gospodării din vechime, dotate cu odăi pentru înnoptat şi grajdiuri

FEBRUARIE 2013

19

Andaluzia, paso a paso

pentru animale. Potrivit tradiţiei, călătorii obişnuiau să înnopteze aici, lăsând animalele de povară să se odihnească pentru câteva zile. În loc de plată, drumeţii prestau obol în natură, ajutând la adunatul recoltei.

Hrana provenea direct de pe pământul şi de la animalele fermierului. Toată lumea profita.

Se împlinesc patruzeci de ani de când temuta guardia civíl a pus capăt fărădelegilor cetelor de tâlhari, vestiţii „bandoleros” din Andaluzia, care prădau aici la drumul mare, forţând oamenii să se protejeze cu ziduri groase, de „cortijos”.

Puzderie de iepuri zburdă pe plantaţii. Deşi aridă şi excesiv de fierbinte, Peninsula Iberică e lideră europeană la populaţiile de vânat mic. În special urecheaţii au predilecţie pentru măslini, ideali ca ascunziş şi ca loc de joacă. Măslinii lasă loc straniilor alinieri de plopi, cu trunchiuri albe, ordonate minuţios în şiruri regulate. Par o armată încremenită în nemişcare, pepiniera materiei prime pentru mobilierul tipic andaluz, trunchiuri suple care vor dobândi într-un final aspectul noduros al scaunelor şi meselor, fiecare din ele un unicat. În zare strălucesc orbitor culmile înzăpezite ale Sierrei Nevada. Glamourul naturii izbeşte copleşitor, căci nimic nu e mai surprinzător decât un munte conic, aproape perfect, plantat în mijlocul unui deşert uscat, fără fir de iarbă. Piscul Mulhacén, cu cei 3.482 de metri de altitudine este cel mai înalt vârf al Spaniei continentale (devansat doar de El Teide, de pe insula Tenerife). Potrivit legendei, un rege maur pe numele de Mulhacén a dispus să fie îngropat aici, în muntele care de atunci îi poartă numele.

Din loc în loc, gospodăriile se grupează, formând localităţi care strălucesc în alb imaculat, vizibile de la distanţă, celebrele pueblos blancos (sate albe).

Par o mână de cuburi de zahăr, aruncate la întâmplare pe câte un versant de munte. Arta de a construi case pe pantă provine de la maúri. Dacă romanii alegeau locurile plane, cu suprafeţe întinse, pe care plasau vile, terme şi am-

fiteteatre, maurii au preferat dintotdeauna versanţii de deal. Prin sisteme ingenioase, adevărate proiecte inginereşti, aduceau apa prin cădere, alimentând astfel gospodăriile fără niciun fel de efort. Romanii au preferat apeductele, maurii canalele de irigaţie şi terasele numite “bancales”, care azi nu mai sunt folosite în scopuri agricole. Abandonate, ele continuă să orneze câte un versant de munte, desenând pe el linii paralele, parcă marcate cu o riglă supradimensională.

Străzile strâmte şerpuiesc ane-

Faţadele modeste ale caselor sunt aliniate la stradă, obloanele sunt coborâte, gratiile ferecate. Soclurile din faianţă la înălţimea unui stat de om sclipesc de curăţenie, cu aspect tern, sobru. Din când în când, câte o uşă întredeschisă lasă să se întrevadă intrarea într-un antreu sau coridor la fel de impecabil, care conduce spre un patio exotic cu plante luxurioase. E lucru ştiut că dincolo de faţadele modeste ale caselor andaluze se ascund adesea respectabile reşedinţe spaţioase.

voios printre casele date cu var proaspăt, ca să reflecte cât mai mult din căldura dogoritoare a verilor fierbinţi. Casele sunt atât de dese încât incinta animalelor se include în ele, de obicei la parter. Fără măgari şi catâri, viaţa în condiţiile grele de la munte ar fi de neimaginat; multe poteci sunt imposibil de accesat cu mijloace de transport motorizate.

Portul ţăranilor e sobru, cu opinci şi cioareci ca pe la noi.

Andaluzia este patria latifundiarilor. Plantaţiile imense de măslini sau câmpurile întinse de grâu se concentrează în mâinile câtorva proprietari de pământ. Structurile sunt realtiv neschimbate încă de la sfârşitul secolului al 15-lea, când, pe măsură ce avansa Reconquista şi creştinzarea, pământul s-a distribuit între nobili, cavaleri şi biserică. Ţăranului simplu nu i-a rămas altceva de făcut decât să muncească în arendă.

20

Tradiţii româneşti

FEBRUARIE 2013

Februarie –

Tradiţii şi obiceiuri

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Denumirea de Făurar vine de la Faur, adică timpul când se ascuţeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Pentru că are 28 sau 29 de zile, Făurar este considerat fratele cel mic al lunilor anului.

Sfântul Trifon (1 februarue-Trif Nebunul): sfânt care apară viile şi livezile de omizi, lăcuste, viermi, gândaci. Pentru a proteja holdele de insecte, era sărbătorit prin diferite interdicţii la muncă. Oamenii

se duc dimineaţa la biserică ca să ia aghiazma făcută anume, cu care stropesc viile, livezile, grădinile.

Numele de Trif Nebunul, după istorisirile populare, i se trage din faptul că a speriato pe Maica Domnului atunci când aceasta se ducea la biserică după 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos.

La 40 zile după Crăciun, la 2 februarie, când biserica ortodoxă sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului.

Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpu-

lui calendaristic.

Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin.

Pentru a câştiga bunăvoinţa animalului sălbatic, ei aşezau pe potecile pe unde obişnuia să treacă acesta, bucăţi de carne sau vase cu miere de albine.

Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceştia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs.

Bolnăvii de „sperietoare” erau trataţi în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs.

Se credea că, dacă în aceas-

Obiceiuri în ziua de Stretenie Numită popular „Stretenia”, după numele vechi slavon, această zi era respectată, în special, de crescătorii de animale, pentru ca fiarele sălbatice (urşii şi lupii), să nu le atace gospodăria. În unele locuri, aceasta era ziua boilor, când erau hrăniţi direct din mâinile oamenilor, nu cu furca, semn al respectului faţă de animale.

Se credea că dacă boii beau apă din urmele lăsate de picioarele lor, anul va fi unul mănos.

Stretenia sau Stratenia era considerată o femeie rea, periculoasă şi schimbătoare, asemănătoare, într-o oarecare măsură cu Baba Dochia. Ofensată de Trifon, îl pedepseşte pe acesta: turmele lui sunt mâncate de lupi. Firea ei capricioasă este observată şi în vremea din această perioadă. Dacă apa este dezgheţată, Stretenia o îngheaţă şi invers. Dacă este deja zăpadă, din această zi se va încălzi. Dacă de Stretenie este cald, vara va fi una călduroasă şi îmbelşugată, iar de va fi frig, vara nu va aduce rod. Înainte, oamenii nu lucrau în ziua Strateniei, de teamă să nu îngheţe. Se crede că, Stretenia ne apără de lupi, înec şi foc. Se zice că în această zi ursul iese din bărlog.

Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În unele zone, bărbaţii merg la vie, să o taie şi să o lege. Din bucăţile tăiate îşi împodobesc brâiele, pălăriile şi fac un praznic la care dezgroapă o sticlă de vin din anul trecut.

Obiceiuri: Târcolitul viilor – ocol ritual al viţei de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul familiei merge la vie în dimineaţa acestei zile cu bundăretele (un fel de caltaboş) şi plosca sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei ori viei şi se opreşte la colţurile plantaţiei, unde oficiază următorul cult: taie câte o bucată din bundărete şi o pune pe pământ, lângă butucul de vie, retează o coardă de viţă, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra focului şi amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viţă, mănâncă o bucată de bundărete şi bea o gură de vin. În final se pronunţă o formulă magică, sub formă de monolog sau dialog: „Doamne, să-mi faci strugurii cât bundăretele!“; „Cum este bundăretele de mare aşa să se facă strugurii de mari!“; „– Bună dimineaţa, vie!“/ „Mulţumesc, Ilie!“/ „– Faci vin sau te tai?“/ „– Fac!“, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se pun în cruciş pe piept, se fac cununi aşezate peste căciuli, se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viţei“. Proprietarii se cinstesc din belşug şi se întorc acasă cu chiote şi veselie.

Despre vreme: Dacă trece Stretenia peste apă şi apa e dezgheţată, atunci se mânie şişi face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă un viscol şi ger aşa de mare că îngheaţă toate

apele. Iar dacă trece Stretenia şi pe apă se află gheaţă, atunci e semn că are să fie cald. ♦ Dacă Stretenia găseşte pământul fără zăpadă şi gheaţă, apoi numaidecât a doua zi trebuie să ningă şi să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primăvăratic şi al căldurii. ♦ Dacă la Stretenie e zi frumoasă, atunci până la Sân-Georgiu tot aşa va fi, iar dacă numai dimineaţa e frumoasă – adică până când soarele e aşa de sus pe cer, încât ursul îşi poate vedea coada în umbra sa – atunci vremea va fi rea. Întâmpinarea Domnului După naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile, şi împlinindu-se vremea curăţirii celei legiuite, Prea Curata şi Prea binecuvântata Fecioara Maica, plecând din Vitleem cu sfântul Iosif, logodnicul, şi venind la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtând pre Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers ca să împlinească legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu şi prin rugăciunea preotului, apoi să pună înaintea Domnului pre Pruncul cel întâi născut şi să-l răscumpere cu preţul cel rânduit.

Sf. Mc. Iordan şi Gavriil.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1650, când de sabie s-a săvârşit. Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1676, când de sabie s-a săvârşit.

tă zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind,

Dragobetele era sărbătorit în preajma zilei de 1 martie, cel mai des pe 24 februarie fiind denumit şi Cap de primăvară sau Logodnicul păsărilor.

Este posibil ca luna februarie să fi fost considerată luna de primăvară, momentul de trezire al naturii în care păsările îşi caută cuiburi iar tinerii intră în rezonanţă cu atmosfera.

Tradiţii de Dragobete Se spune că, prin sate se auzea zicala :”Dragobetele sărută fetele”. În credinţa populară românească se spune că cei ce participă la Dragobete sunt feriţi de boli tot anul. Tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii îmbrăcaţi în cele mai bune straie. Porneau în grupuri cântând către pădure sau lunci pentru a căuta ghiocei şi alte plante folosite în descântecele de dragoste dacă vremea era frumoasă. Dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă pentru a se ţine de jocuri şi poveşti.

De Dragobete se făceau deasemenea logodne simbolice pentru următorul an (fiind foarte des urmate de logodne adevărate), sau frăţii de sânge între fete şi băieţi.

Se aprindeau focuri în pădure în jurul cărora fetele şi băieţii stăteau de vorbă. Acestea strângeau viorele şi tămâioasă pe care să le pună la icoane, fi-

astfel, prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul

este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.

Sfântul Vlăsie (11 februarie): în această zi încep să se întoarcă păsările migratoare; Sfântul Vlăsie este protectorul femeilor gravide; sărbătoarea este respectată de femeile gravide pentru a naşte copii sănătoşi.

Dragobete - Sărbătoarea Îndrăgostiţilor (24 februarie): este fiul Dochiei, identificat cu Cupidon în mitologia română şi Eros în mitologia greacă. În unele zone Dragobetele poartă numele de Năvalnicul, flăcău care ia minţile fetelor şi tinerelor femei. El a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu acelaşi nume. Acum păsările încep să îşi facă cuiburi. Băieţii şi fetele trebuie să se întâlnească de Dragobete că să rămână îndrăgostiţi tot anul.

”Dragobetele sărută fetele” ind folosite mai apoi în diverse farmece de dragoste. În unele zone fetele mari stâng apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Păstrau apa cu mare grijă pentru proprietăţile sale magice (spunându-se că este “născută din surâsul zânelor” şi că poate face fetele mai frumoase şi drăgăstoase). Când Dragobetele se ţinea în luna martie şi nu erau omăt şi fragi, fetele adunau apa de ploaie sau de izvor.

Există deasemenea obiceiul prin care fetele începeau la prânz să coboare spre sat în fugă, această goană fiind numită “zburătorit” în sudul României. Fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea iar dacă o ajungea şi fetei îi plăcea cel ce o urmărea, avea loc un sărut îndelung în văzul tuturor. Acesta semnifica o logodnă ludică a celor doi pentru un an de zile, aceste logodne venind de multe ori înaintea celor adevărate.

Conform tradiţiei cei ce se sărută în această zi sunt meniţi să rămână împreună tot restul anului.

Pentru comunitate era foarte important ce se întâmplă deoarece era un prilej de a afla la ce nunţi se va merge în toamnă. Petrecerea avea loc după-amiază unde toată lumea trebuia să se simtă bine deoarece se spunea că cei ce nu au petrecut de Dragobete sau n-au văzut o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche restul anului. În unele zone fetele nemăritate strâng zăpada şi o topesc pentru a se spălă pe faţă şi pe cap cu ea în dimineaţa de Dragobete pentru ca cel iubit să le considere mai frumoase.

Dacă în ziua de Dragobete ai noroc să auzi pupăza se spune că vei fi harnic tot anul.

Dacă plouă se spune că primăvară va veni devreme şi va fi frumoasă.

Treburile mărunte sunt socotite de bun augur în această zi, dar nu şi cele mari. Nu se coase, nu se spală sau merge la câmp dar se poate face curăţenie în toată casa pentru ca zilele ce urmează să fie pline de prospeţime şi spor.

Bucătăria de acasă Ceapa, farmacie

la purtător!

Rubrică realizată de Viorica Ilieş - Tg. Mureş Te dor dinţii? Nu te repezi la algocalmin sau ibuprofen! Taie mai bine o foaie de ceapă, zdrobeşteo şi aşază după aceea pasta direct pe gingie, în zona dintelui bolnav. Ceapa are ac şi de cojocul arsurilor, care se vor vindeca mult mai repede dacă pe locul bolnav aplici imediat după accident infuzie de ceapă. Adică, o ceapă opărită într-o cană cu apă, 10-15 minute. Viruşii vor fi răpuşi cu destulă uşurinţă de inhalaţiile cu... ciulama de ceapă. Fierbi 2-3 cepe, pasezi până obţii un fel de ciulama, pe care o pui apoi pe un tifon. Acoperi cu tifonul astfel tratat nasul şi gura şi respiri cât se poate de mult şi de profund. Jumătate de ceapă zdrobită şi aşezată pe tâmple sau pe frunte calmează durerile în cazul în care

te-a muşcat vreo viespe, albină sau chiar păianjen. Metoda este eficientă şi pentru calmarea durerilor de cap care prevestesc groaznicele migrene. *** O combinaţie puternic detoxifiantă, excelentă pentru o cură în această perioadă a anului, este cea formată din: •40 ml suc de ceapă •100 ml suc de ţelină •50 ml suc de ridiche (neagră sau roşie) Se ia din această combinaţie de suc câte 6 linguri, de 4-5 ori pe zi. Este un excelent drenor şi detoxifiant al organismului, este indicat pentru tratarea acneei, a psoriazisului, a eczemelor alergice, a lupusului eritematos. ***

21

Ciorbiţă delicioasă cu costiţe afumate

Este bine să foloseşti ceapă uscată, de anul trecut.

Piept de curcan umplut

Ingrediente: • 500-600 g piept de curcan • 100 g de carne de porc • 1 felie de pâine • 1ceaşcă de lapte dulce • 1ceapă, 1 ou • sare, piper, verdeaţă • 50 g caşcaval • 250 ml vin alb Mod de preparare: Se curăţă muşchiul de pieliţe şi se bate cu ciocanul până când se subţiază şi capătă o formă dreptunghiulară. Cele 100 g de muşchi de porc se dau prin maşina de tocat împreună cu felia de pâine muiată în lapte. Ceapa se curăţă, se spălă şi se taie mărunt apoi se căleşte. După ce s-a călit, se scurge de ulei şi se amestecă

FEBRUARIE 2013

cu tocătura, se adăugă oul întreg, sare, piper, mărar şi pătrunjel tocat. Se face un amestec omogen care se pune peste bucata de muşchi şi se rulează. Pe deasupra se împănează cu caşcaval tăiat în felii subţiri, se leagă strâns şi se aşează într-o tavă cu puţin ulei. Se adaugă vinul alb, se acoperă cu folie de aluminiu şi se lasă la cuptor la foc potrivit, 30-40 de minute, după care se scoate folia şi se lasă muşchiul încă 15-20 de minute să se rumenească. Când este gata, se scoate pe un platou şi când se răceşte, se feliază. Se serveşte ca aperitiv sau ca fel principal cu sote de legume ori cartofi prăjiţi şi salată.

Tort pentru ziua îndrăgostiţilor Ingrediente Pentru blat: • 10 ouă • 10 linguri făină • 10 linguri zahăr • 4 linguri cacao • 1 praf de copt • 100 g stafide Pentru cremă: • 300 g iaurt cu vişine • vişine din vişinată • 200 g frişcă bătută • 5 g gelatină Pentru sirop: • 50 g vişinată • 50 g apă • 3 linguri zahăr

Pentru ornat: • 200 g frişcă bătută • 2-3 cireşe/vişine confiate • felii de kiwi, ananas, portocale Mod de preparare Blatul: Stafidele se lasă în vişinată 24 de ore şi se scurg.

Gălbenuşurile se amestecă cu zahărul până devine spumos, se adăugă făina, se amestecă cu albuşurile bătute foarte bine, stafidele şi praful de copt. Se toarnă compoziţia în tava tapetată cu hârtie pentru copt şi se coace 40 de minute.

Crema: Iaurtul se amestecă

Ingrediente: • costiţe afumate • 1ceapă • 1 ţelină rădăcină • 1 pătrunjel rădăcină • 2 morcovi rădăcină • 2 cartofi • 4-5 bucheţele de conopidă şi broccoli • 300 g fasole albă din conservă • 50 g boabe de porumb fierte • 50 g caşcaval • verdeţuri: frunze de ţelină, leuştean şi pătrunjel • condimente: sare, piper, boia iute, boia dulce, bulion de roşii, borş magic sau borş acru făcut în casă Mod de preparare: Principiul e să fierbeţi în ordinea următoare: întâi fierbeţi bine costiţele afumate, înlăturaţi spuma şi apoi condimen-

taţi. Cu 15 minute înainte să fie gata, adăugaţi ceapa tăiată mărunt şi rădăcinoasele (ţelină, pătrunjel, morcov), date pe răzătoarea mică. După 7-10 minute puneţi şi cartofii tăiaţi cuburi. Între timp strecuraţi fasolea cu ajutorul unei site şi clătiţi-o foarte bine sub jetul de apă. Adăugaţi-o la ciorbă împreună cu boabele de porumb, când cartofii sunt încă destul de tari ca să mai poată sta la fierbere 5 minute, apoi puteţi să condimentaţi din nou dacă e cazul şi să puneţi boia şi bulion de roşii.

Când sunt gata toate, presăraţi o lingura de borş şi verdeţurile (leuştean, ţelină, pătrunjel) tăiate mărunt şi mai fierbeţi 1 minut. Deasupra presăraţi caşcaval ras prin răzătoarea mică. Poftă bună!

cu gelatina care a fost înmuiată în prealabil, după care se amestecă cu frişca bătută şi vişinele din vişinata stoarse de zeamă.

Asamblare: Ingredientele pentru sirop (inclusiv vişinata rămasă de la stafide) se fierb până ce se topeşte zahărul şi se răceşte. Blatul se

taie în trei şi se însiropează cu siropul răcit, apoi se ung cele 3 blaturi cu crema de iaurt. Se ornează cu frişcă, felii de fructe proaspete, confiate şi se lasă în frigider 24 de ore înainte de consum. Se serveşte după cina romantică din ziua de Valentine’s Day şi Dragobete!

22

Terapia verde

FEBRUARIE 2013

Alzheimer şi demenţă

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Multă lume confundă maladia Alzheimer cu demenţa. Care este diferenţa totuşi? Alzheimer-ul este o boală, în timp ce demenţa este un grup de simptome printre care se numără şi pierderea memoriei şi a capacităţii de a face raţionamente. Totuşi, demenţa nu este întotdeauna cauzată de boala Alzheimer. Şi alte probleme medicale pot conduce la demenţă.

Este adevărat că odată cu înaintarea în vârstă uneori începi să ai probleme de memorie, însă aceasta nu presupune nici demenţă, nici prezenţa iminentă a maladiei Alzheimer.

Uneori cei dragi şi în vârstă din jurul nostru ne îngrijorează cu unele modificări de comportament pe măsură ce îmbătrânesc şi ne temem pentru ei să nu aibă Alzheimer, o maladie specifică vârstei a treia din ce în ce mai răspândită şi mediatizată. Iar a duce la medic un părinte doar pentru că ţi s-a părut că a uitat ce i-ai spus ieri, poate fi deseori o misiune imposibilă.

Din păcate, Alzheimerul este deja instalat cu mult timp (une-

ori ani) înainte ca bolnavul să fie diagnosticat de cadre medicale de specialitate, întrucât procesul degenerativ ireversibil al celulelor neuronale din creier specific la această boală este deja declanşat dar se petrece mai lent, aşa încât nu este evident din prima că maladia este prezentă. De cele mai multe ori, cineva e diagnosticat cu Alzheimer pentru că celor dragi din anturajul lor li se pare că ceva e în neregulă cu comportamentul sau memoria bolnavului. Iată care sunt principalele semne pe care boala Alzheimer le manifestă încă de la debutul ei. Dacă identificaţi că o persoană dragă din jurul vostru are una sau mai multe din aceste simptome pe un interval de timp mai lung (câteva luni de zile) şi este sub atenţia voastră, este cazul să vă ridicaţi semne de întrebare şi să acţionaţi, pentru binele tuturor: Pierderea memoriei, primul semnal de alarmă la Alzheimer Amintirile vechi nu se pierd, însă oamenii care încep să dezvolte boala Alzheimer nu-şi mai amintesc lucruri petrecute recent. Cu toţii mai uităm diverse evenimente sau date pe care ni le vom aminti mai devreme sau mai târziu. Însă pentru cei care au Alzheimer aceste informaţii sunt pierdute definitiv.

Repetiţia, semn important timpuriu de Alzheimer Persoanele care suferă de Alzheimer vor repeta la nesfârşit poveşti, uneori folosindu-se exact de aceleaşi cuvinte, după cum vor pune exact aceleaşi

întrebări, chiar dacă au primit răspuns la respectivele întrebări foarte curând.

Confuzia sau uitarea datelor calendaristice, semnal de alarmă care indică instalarea maladiei Alzheimer În rutina vieţii de zi cu zi, nu avem obiceiul de a rememora date calendaristice importante, cum sunt aniversările, datele de naştere sau alte date ce sunt lesne de înţeles că le ţii minte întotdeauna şi nu ai cum să le încurci sau, mai rău, să le uiţi. Unul din marile semnale de alarmă apare

atunci când constaţi că o persoană dragă nu mai ştie date importante: când s-a născut, data căsătoriei, anul în care i s-a născut primul copil, etc. Când aveţi suspiciuni asupra cuiva dacă are sau nu un început de Alzheimer, faceţi-i un test simplu cu privire la memoria acestor date. Dacă le încurcă sau nu le mai ţine minte, ceea ce înainte era evident că nu se punea problema de aşa ceva, nu staţi pe gânduri şi luaţi mă-

Feriţi-vă de anumite alimente...

Tot mai mulţi oameni sunt preocupaţi să aibă un stil de viaţă corect din care fac parte alimentaţia sănătoasă şi mişcarea fizică. Cu toate acestea mai puţini doritori ştiu cum să aleagă alimentele sănătoase. Rafturile supermarketurilor sunt pline atât de alimente sănătoase cât şi de cele nesănătoase. Tocmai

de aceea, trebuie să faci alegerile corecte atunci când mergi la cumpărături şi să laşi acolo produsele care ar putea avea efecte pe termen lung dezastruoase în ceea ce priveşte sănătatea membrilor familiei.

• Zahărul sau carbohidraţii şi grăsimile nesănătoase. Renunţă la mâncărurile care au

în compoziţie zahăr, denumite carbohidraţi simpli. Cerealele pentru micul dejun pline de zahăr, gogoşile, plăcinţelele, prăjiturelele, îngheţata şi sucurile carbogazoase mustesc de zahăr. Denumite şi „calorii goale”, acestea sunt absorbite rapid de organism, cresc nivelul zahărului din sânge ceea ce

suri imediate.

Comportamentul ciudat poate fi pus pe seama Alzheimer-ului Cu toţii mai uităm unde ne-am pus cheile sau telefonul mobil.

Dar când pui periuţa de dinţi în frigider sau laptele în dulapul de la baie şi eşti convins că e bine aşa, ori dai semne că îţi e dificil să aprinzi aragazul sau încurci frigiderul cu aragazul atât ca expresii cât şi ca întrebuinţare, e clar că sunt probleme.

Oameni care încep să sufere de Alzheimer au un astfel de comportament ciudat care îi sperie pe cei din jurul lor.

Problemele de limbaj pot însemna Alzheimer Ni se întâmplă de multe ori să ne luptăm cu pronunţia unui cuvânt mai complicat sau neuzual. Însă pentru pentru persoanele cu debut de Alzheimer, chiar şi cele mai simple cuvinte pot părea o povară. Acestora li se potriveşte expresia “nu-şi găseşte cuvintele”. În timp, vorbirea unei persoane bolnave de Alzheimer este foarte greu de urmărit.

Schimbările de personalitate sunt frecvente la bolnavii de Alzheimer Persoanele care suferă de această boală au dese schimbări de comportament. Pot trece de la stări emotive la stări de furie, fără vreun motiv anume. Pot deveni foarte suspicioşi cu membrii familiei şi foarte prietenoşi cu străinii, de la postaş la agenţii de vânzări.

Confuzia şi stările de dezorientare, ceva comun pentru persoanele cu Alzheimer Persoanele care suferă de are ca efect o creştere pe termen scurt a energiei. Însă acest lucru va declanşa o reacţie a insulinei, energia va scădea, iar tu te vei simţi brusc obosit. Îţi va fi foame şi vei tânji după mai mult zahăr. În plus, caloriile rapid absorbite vor fi stocate sub forma de grăsime şi astfel va creşte riscul de obezitate. Alege inteligent prin selectarea produselor bogate în fibre, precum cereale integrale, orez brun sau pâine integrală. Optează pentru legume proaspete şi pentru carnea slabă. Dacă vrei ceva dulce, alege fructele de sezon precum mere, pere, afine. Totodată, dulciurile şi alimentele procesate conţin grăsimi saturate sau grăsimi trans care înfundă vasele de sânge şi te impiedică să pierzi în greutate. Cel mai bine este să cumpări grăsimi mononesaturate, benefice inimii, precum avocado şi nuci.

• Alimente cu ingrediente pe care nu le poţi pronunţa. Cum îţi sună mononitrat de tiamină, sulfat feros sau ulei de soia parţial hidrogenat? Respectă următoarea regulă când mergi la cumpărături: dacă eticheta produselor abundă în denumiri pentru care ai nevoie de un curs

Alzheimer se pot rătăci foarte uşor în locuri care până nu demult le erau mai mult decât familiare. După cum le poate fi foarte greu să gătească sau să se bărbierească.

Interesul pentru propria igienă este un alt semn de Alzheimer Oameni care nu ieşeau din casă fără să fie puşi la patru ace dintro dată sunt neglijenţi cu aspectul lor, nu-şi schimbă hainele şi nu se spălă. Iată un semn mai mult decât evident, alături de celelalte de mai sus, că boala Alzheimer şi-a intrat în drepturi.

Dacă observaţi în familia voastră vreunul din semnele menţionate mai sus, nu trebuie să vă culcaţi pe o ureche, sperând că vi se pare. La oricare din semnalele de mai sus trebuie să cereţi sfatul medicului. Este adevărat că boala Alzheimer nu are leac, însă nu trebuie amânat controlul medical, pentru a nu primi cât mai târziu posibilele veşti proaste. Mai mult, cu cât este depistată boala mai devreme, cu atât mai repede se începe tratamentul. Chiar dacă nu poate fi vindecat, Alzheimerul poate fi

ţinut sub control cu ajutorul medicamentelor, prelungindu-se speranţa de viaţă a pacientului cu ani de zile, datorită medicamentaţiei evoluate şi puternice ce încetineşte sau uneori stopează pe intervale lungi de timp degenerarea celulară, care în absenţa doctoriilor evoluează rapid. Există, de asemenea, şi persoane care, deşi sunt conştiente de unele din simptomele şi semnalele de mai sus pe care şi le recunosc în propriul comportament şi deci sunt conştiente de riscul de a avea această teribilă maladie, nu vor să fie duse la medic, pentru că li se pare că vor fi desconsiderate sau, mai rău, abandonate din pricina bolii. Dacă vă confruntaţi cu un asemenea caz în familie nu îl ascultaţi şi duceţi-l la doctor cât mai repede. Este spre binele lui, dar mai ales al vostru. Pe măsură ce evoluează, maladia Alzhemier afectează din toate punctele de vedere mai mult membrii familiei decât pe cel bolnav care se cufundă încet încet în propria-i uitare totală a lumii în care trăieşte.

de chimie ca să le înţelegi sau să le pronunţi, stai departe de ele.

• Produsele fals-sănătoase.

Produsele fals sănătoase sunt cele înşelătoare, pe a căror etichetă putem citi, sărac în grăsimi, precum anumite sortimente de prăjituri, dressing-uri pentru salate sau anumite feluri de iaurt. Citeşte cu atenţie eticheta pentru că producătorii adaugă zahăr şi/sau sare pentru un gust mai bun. Alte produse fals sănătoase includ pâinea împachetată şi biscuţii care au pe etichetă „conţin cereale integrale”. Însă acestea au mult mai puţine fibre decât produse-

le 10% integrale. Încă o dată, alege produsele adevărate. Spre exemplu, alege fructe uscate precum caisele sau mango dacă simţi nevoia de ceva dulce.

• Produse conservate cu un conţinut ridicat de sare. 80% din cantitatea de sare pe care o consumăm vine din produsele procesate şi conservate. De fapt, multe dintre alimentele conservate sunt pline de sare, ele conţin jumătate sau mai mult, din cantitatea recomandată a se consuma pe zi. Iar o dietă bogată în sodiu este foarte periculoasă de vreme ce poate duce la creşterea tensiunii arteriale.

Mica publicitate DIVERSE  Nou! Formaţie de muzică populară vă stă la dispoziţie cu folclor autentic pentru nunţi, botezuri, evenimente diverse.

Muzica este susţinută de un duet reprezentativ oltenesc. De asemenea, oferim în funcţie de specificul evenimentelor, folclor din toate zonele ţării. Telefon de contact: 632 490 632.  O caut pe Profira Negură din Piatra Neamţ, o prietenă dragă de care nu mai ştiu nimic de multă vreme. S-a mutat în Castellón de la Plana de foarte mulţi ani şi nu mai am contactele ei. Cine o cunoaşte sau deţine informaţii, rog să sune la telefon: 642 876 416. Mulţumesc.

Violeta.

OFERTE - COLABORARE  Licenţiată în matematică şi în limbi străine cu modulul pedagogic efectuat şi diplome omologate în Spania, ofer meditaţii la matematică, engleză, precum şi la limbile română sau spaniolă pentru copiii români. Amplă experienţă de predare. Persoană responsabilă, calmă, perseverentă şi cu multă răbdare. Zonele Alcorcón, Aluche, Fuenlabrada. Telefon: 697 508 489.

E-mail: clases.particulares10@ yahoo.com  Licenţiată în psihopedagogie şi cu diplomă de engleză-Şcoala Oficială de Limbi-Coslada, dau clase de ajutor şcolar în limba spaniolă, matematică, cunoştiinţe de mediu şi engleză pentru copiii români din Coslada. Mai multe informaţii la telefon: 911 281 622 OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ  Restaurant din Madrid caută tânăr responsabil, pentru a efectua comenzi la domiciliul clienţilor.

Mai multe informaţii la telefon: 603 234 420-Ruben.  Caut persoană responsabilă, serioasă, cu drept legal de muncă în Spania, pentru a lucra ca internă la o familie din Bilbao. Mai multe informaţii la: 609 401 701-Laura  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucataria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolă-românească) sau numai românească.

Telefon: 673 145 467.  Şofer, toate categoriile, caut de muncă în toată Spania. Telefon: 617 158 509  Doamnă serioasă şi responsabilă, 52 de ani, cu referinţe, caut de muncă în provinciile Barcelona şi Castellón. Am experienţă de peste 12 ani ca şi internă, îngrijit

copii şi persoane în vârstă. Mai multe informaţii la telefon: 642 876 413.  Căutăm bucătar sau bucătăreasă, cu experienţă, pentru un restaurant în Insulele Baleare. Persoană plăcută şi pozitivă. Puteţi suna la: 971 752 855.  Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/colaborare în domeniul juridic. Mai multe informaţii la telefon: 602 642 604.  Am experienţă în masaj terapeutic, anticelulitic, drenaj limfatic şi reflexologie. Caut de muncă în domeniu. Rog seriozitate. Informaţii la telefon: 697 811 339.  Caut de muncă în orice zonă a Spaniei ca şi confecţioner haine piele, blănărie, tăbăcărie, confecţioner croitorie în serie, reparaţii stofă. În construcţii ca dulgher sau montator rigips.

Menţionez că am calificări şi experienţă în domeniile respective, drept de muncă. Accept şi orice ofertă de muncă în agricultură sau zootehnie. Telefon: 642 819 260, 664 580 953.  Domn 45 ani, maseur calificat cu diplomă recunoscută în Europa, caut de muncă în domeniu. Mai multe informaţii la telefon: 644 090 107.  Angajăm croitori şi croitorese pentru un atelier de modificat haine de barbaţi, croitori calificaţi în comandă, în Madrid. Cerinţe: experienţă, seriozitate, drept de muncă.

Oferte: contract de muncă, salar după experienţa demonstrată. Mai multe informaţii la telefon: 600 839 128.  Doamnă, 37 de ani, din Madrid, caut de muncă în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu, restaurante sau firme, îngrijire persoane în vârstă. Mai multe informaţii la telefon: 602 483 668  Şofer cu multă experienţă, toate categoriile: B, C+E, BTP, caut de muncă în domeniu în toată Spania. Sau/şi în alte domenii.

Mai multe informaţii la telefon: 617 158 309  Caut de muncă în construcţii, grădinărit, ca şofer categoria B, publicitate, în comunitatea Madrid.

Telefon: 672 934 980.  Doamnă serioasă şi responsabilă caut de muncă (internă sau externă) în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, curăţenie, să îngrijesc persoane în vârstă. Am disponibilitate pentru a înlocui o persoană pe perioada vacanţei (ca internă/externă, curăţenie, etc.).

Mai multe informaţii la telefon: 642 729 723.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă în comu-

nitatea Madrid ca internă, sau cu ora. De asemenea, pot înlocui pe perioada vacanţei de vară, o persoană care lucrează ca internă.

Mai multe informaţii la telefon: 642 729 723.  Doamnă, în vârstă de 52 de ani, serioasă, caut de muncă ca şi internă în comunitatea Madrid sau Valladolid. Am experienţă în serviciul domestic, bune referinşe şi un curs pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Telefon: 642 961 380.  Doamnă serioasă şi responsabilă, 40 de ani, de profesie asistent medical, caută de muncă ca şi internă în orice regiune. Are o experienţă de peste 10 ani în serviciul domestic în Spania. Mai multe informaţii la telefon: 665223757  Tânăr serios, caut de lucru pe o platformă petrolieră maritimă sau gaz, în orice zonă a lumii. În acest sens, aş vrea să susţin probă de lucru sau să depun CV-ul. Cine are informaţii despre aşa ceva, vă rog să mă contactaţi la telefon: 679 904 511 sau e-mail: gserban14@ yahoo.com. Nu răspund la beep!

Mulţumesc.  Tânăr, 38 de ani, caut de lucru în orice domeniu ca şofer-categoria B, sau ca stivuitorist, peon în construcţii. Mai multe informaţii la telefon: 617 884 980.  Caut croitoreasă cu experienţă pentru un atelier în Guadalajara.

Mai multe informaţii la telefon: 642 767 332.  Doamnă serioasă şi responsabilă, 47 de ani, caut de muncă în curăţenie, ca externă în Comunitatea Madrid. Am drepturi legale de muncă, experienţă şi bune recomandări. Telefon: 692 331 305.  Doamnă serioasă, muncitoare, 42 ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid. Am experienţă de peste 5 ani în curăţenie, călcat, îngrijit copii şi bătrâni.

Am referinţe foarte bune. Mai multe informaţii la telefon: 617 933 417.  Tânără 30 ani, caut de muncă în orice zonă a Spaniei în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu/ firme, în fermă de animale, îngrijit persoane în vârstă, curăţenie în restaurante, domenii în care am experienţă. Mai multe informaţii la: 642 982 951  Fizioterapeut, caut de muncă în domeniu în zona Madrid. Dacă aveţi dureri sau aveţi nevoie de recuperare, sunaţi la telefon: 664 060 124  Inginer mecanic, caut de muncă în domeniu sau ca şofer, categoria B. Posed permis de conducere (din 1990) spaniol. Am drept de muncă.

Mai multe informaţii la telefon: 617 080 531  Doamnă serioasă, muncitoare, 4o de ani, caut de muncă în

Comunitatea Madrid. Am experienţă în curăţenie, călcat, îngrijit copii sau bătrâni. Mai multe informaţii la telefon: 697 330 751  Doresc angajare / colaborare (Alcorcón, Madrid, provincia Madrid) ca electrician modernizare, automatizare şi reparaţii capitale utilaje industriale (strunguri, freze, maşini de rectificat...) domenii în care am 21 de ani de experienţă, şi, ca tehnician IT (reparaţii calculatoare desktop /laptop, hardware/ software) am o experienţă de 6 ani.

Mai multe informaţii la telefon: 632 631 903 sau e-mail: artene_iulian@yahoo.com

DECESE

Lucky N. Cronkite a renunţat la posibilitatea de-a deveni inginer în industria petrolieră din Oklahoma şi a urmat cursurile facultăţii de medicină din cadrul University of Vermont, specializându-se în neurochirurgie. Cu toate că a fost un profesionist recunoscut în domeniul său, Lucky N. Cronkite şi-a dedicat marea parte a vieţii, familiei. Pentru Lucky familia a fost cea mai „importantă poveste” a vieţii sale, căreia i s-a dedicat cu toată fiinţa oferind bucurie şi înţelepciune, ocrotire şi aleasă educaţie, înţelegere şi multă dragoste până în ultimele clipe ale vieţii. În amintirea tuturor celor care au cunoscut-o, Lucky N. Cronkite rămâne un etalon de probitate morală, om de un talent unic, extraordinar, dotat cu multă bunătate sufletească şi caracter de

Nota redacţiei: Lucky N. Cronkite (n. Lucreţia N. Silaşi) s-a născut în anul 1924 în Oklahoma City, statul Oklahoma/ SUA şi a fost singurul copil rămas în viaţă al Victoriei şi al lui Iacob Silaşi, români care au emigrat în Statele Unite din zona Sighişoarei şi a Năsăudului în 1917 şi 1919.

S-au cunoscut în 1921 în statul Oklahoma unde s-au şi căsătorit în toamna anului 1923. Nu s-au mai întors niciodată în România, dar în 1952 reuşesc să-şi aducă rudele pentru a reîntregii familia. După mai bine de 40 de ani de muncă în industria de extracţie şi rafinare a ţiţeiului american din Tulsa, în anul 1962 familia se stabileşte pe coasta de vest a Americii, în statul California.

ÎNCHIRIERI  Închiriez 1 cameră de matrimonio, zona Usera/Madrid, aproape de staţia de metro. Încălzirea este cu gaz natural. Internet opţional.

Preţ, 200 euro plus cheltuieli. Telefon: 914 762 919, 672 586 559.  Închiriez 1 cameră pentru o doamnă/domnişoară în zona Monteros, L4 (Plaza Castilla), Madrid, într-un apartament liniştit şi curat. Preţ, 180 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 637 193 325.  Se închiriază cameră de matrimonio la casă, începând cu 15 decembrie, în Madrid, aproape de Avenida de America, într-o zonă cu centre comerciale. Suntem puţine persoane în apartament.

Posibilitate de internet, antena pentru programe tv. româneşti.

Avem 2 curţi. Una cu boltă de viţă de vie. Mai multe informaţii la telefon: 661 127 662 sau 670 775 056.  Caut colegă de cameră într-un apartament situat în zona staţiei de metro Nueva Numancia, L1.

Camera are 2 paturi şi balcon iar preţul este de 125 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 653 815 333.  Se închiriază 1 cameră pentru 1 persoană serioasă şi responsabilă, în Alcorcón Central. Preţ, 150 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 226 821, 662 586 688.  Închiriez cameră pentru o persoană (de preferat o doamnă/ domnişoară) în Puente de Vallecas începând cu orice dată a lunii. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane liniştite. Zonă comercială. Preţ 200 euro. Mai multe informaţii la telefon 687 090 030.  Închiriez în Madrid 1 cameră începând cu orice dată, pentru o familie (de preferinţă nefumători), în Aluche, într-o zonă liniştită, aproape de metro, tren şi staţia de autobuz. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane (antenă DIGI

FEBRUARIE 2013 TV). Mai multe informaţii la telefon: 607 981 828, 607 963 434, 602 491 055  Închiriez cameră pentru o doamnă externă/internă (150/100 euro), în Madrid/Entrevias, la o staţie de Atocha, încălzire centrală şi ambient liniştit (trei persoane).

Telefon: 697 774 620  Închiriez 1 cameră în Alcalá de Henares pentru o persoană. Dacă eşti internă, poţi avea camera ta în fiecare sfârşit de săptămână, la preţul de 100 euro/lună şi c.v. utilităţi incluse, iar dacă lucrezi, poţi beneficia de camera ta zi de zi, achitând 175 euro/lună şi c.v. utilităţi incluse, într-un apartament liniştit. Mai multe informaţii la telefon: 642 286 735.  Închiriez 1 cameră în Leganés, aproape de metro Julian Besteiro, pentru o doamnă / domnişoară nefumătoare. Condiţii foarte bune, locuim doar 2 persoane în apartament. Preţ: 180 euro/ lună, cu toate utilităţile incluse.

Informaţii la telefon: 666 706 724 sau 627 164 269.  Închiriez 1 cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 persoană, întrun apartament liniştit în care mai locuiesc doar 2 persoane. Preţul camerei este de 150 euro/lună, plus utilităţi. Mai multe informaţii la telefon: 642 841 814.

VÂNZĂRI - CUMPĂRĂRI  Vând cutie de viteză GOLF 4 VARIANTE în stare foarte bună de funcţionare. Cod. DRW.17011 14 20 02 271. Zona Madrid. Preţ 750 euro. Contact: ardelean52gheorghe@yahoo. com  Vând teren intravilan, 701 mp, în zona rezidenţială Cora din Timişoara. Mai multe informaţii la telefon: 617 158 509.  Vând casă în comuna Conţeşti/Teleorman, compusă din 5 camere, 2 bucătării de vară, două săli, una exterioară şi alta interioară, anexe gospodăreşti, fântână în curte. Teren: 1017 mp.

Mai multe informaţii la: 610 073 506 Cristian.  Cumpăr laptop Samsung L40 din comunitatea Madrid. Telefon: 644 090 107.  Vând unitate Power MAC G5, memorie ram 1GB. Preţ 300 euro.

Mai multe informaţii la telefon: 644 090 107.  Vând casă în roşu, în Iaşi, Lunca Cetăţui - Cartier Astoria, cu o suprafaţă de 450 mp. Casa este compusă din 4 camere, 2 băi, 2 balcoane, 1 bucătărie, living, toate utilităţile în apropiere, acte în legalitate. Preţ 34.000 euro, negociabil. Informaţii suplimenexcepţie.

• Redacţia publicaţiei în limba română Occidentul Românesc este alături de Michael Harrison Cronkite în clipe de tristeţe şi durere pricinuite de trecerea la cele veşnice a mamei sale, Lucky N. Cronkite. Sincere condoleanţe!

• Tristă şi dureroasă este despărţirea de tine. Tu ai fost sufletul nostru, raza de soare ce ne-a luminat calea într-o nouă viaţă pe care am început-o alături de tine, tu ne-ai îmbrăţişat cu dragostea ta unică în fiecare zi şi ne-ai ocrotit. Te vom conduce pe ultimul drum cu inimile frânte de durere, însă amintirea şi dragostea ta nemărginită ne va însoţi toată viaţa. Dumnezeu să te odihnească în pace! Familia Cronkite.

• Un gând de mângâiere pentru scumpii noştri prieteni din

23

tare la telefon: 0034/672 332 546, sau e-mail: ciprian.ciobanu12@ yahoo.es MATRIMONIALE  Cetăţean român stabilit în Madrid, 1,69 m, 65 kg, situaţie econonmică stabilă şi sigură, caut doamnă/domnişoară, cu sau fără obligaţii cu vârsta între 35-42 de ani, pentru o relaţie serioasă şi de lungă durată. Nu răspund la beepuri. Telefon: 642 919 410.  Tânăr atractiv, educat, serios, stabilitate economică, doresc să cunosc o fată draguţă, serioasă, până în 30 de ani, doar din comunitatea Madrid, pentru o relaţie de lungă durată.

Nu răspund la beep. Telefon: 627 192 719.  Tânăr, 29 de ani, 1,67 m, 70 kg, singur, fără obligaţii, doresc să cunosc o tânără de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă/căsătorie, din comunitatea valenciană. Mai multe informaţii la telefon: 632 108 300.  Bărbat, caut doamnă de 50/55 de ani din zona Banatului care doreşte să se stabilească în Reşiţa.

Mai multe informaţii, la telefon: 642 331 520.  Tânăr, 38 ani, din comunitatea Madrid, situaţie economică stabilă, singur, doresc să cunosc o doamnă / domnişoară, fără obligaţii, sinceră şi devotată, vârstă apropiată, pentru o relaţie serioasă de prietenie. Telefon: 602 615 709.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul acestor anunţuri!

California - familia Cronkite, în aceste zile pline de tristeţe şi durere. Sincere condoleanţe. Familia Prof. Mateescu/BenidormSpania.

• Nu există cuvinte îndeajuns ca să exprime durerea şi tristeţea pricinuită de plecarea scumpei noastre prietene Lucky N. Cronkite. Chipul ei blând va rămâne mereu în inimile noastre.

Dumnezeu să o odihnească în pace! Sincere condoleanţe familiei Cronkite. Donna şi Mihai Flatcher/Köln-Germania.

• Când se stinge o flacără o aprinzi din nou, iar când se stinge o viaţă, o plângi mereu. Inimile noastre sunt pline de durere şi lacrimi.

Primiţi sincere condoleanţe din partea noastră! Corina şi John Simionescu Hudgens/NorwichAnglia.