Occidentul romanesc nr 30 by Occidentul Romanesc

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul III - Nr. 30 / 24 pagini 1-31 august 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de aﬁliere politică sau religioasă!

Vizita ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, în Regatul Spaniei

Campania „Cu un capac de plastic poţi salva o viaţă!”

„O ﬁrmă de reciclare din Spania s-a arătat dispusă să valoriﬁce capace de plastic, însă cantitatea necesară pentru a acoperi costurile operaţiei este enormă...”

Pagina 02

„Ministrul delegat a avut o întrevedere cu primarul oraşului Barcelona, Xavier Trias, care a aﬁrmat Eugen Tomac a jefuit statul român - Ilegalităţile încă o dată dorinţa de consolidare a relaţiilor bilaterale dintre cele două societăţi...” au f ost d em ascat e d e Curtea de Conturi

„Rapoartele Curţii de Conturi a României arată că Eugen Tomac a acordat, în perioada 2010-2011, contracte...”

Pagina 09 La publicación „Occidentul românesc” y el editorial „Diaspora şi ciuma portocalie” premiadas en Chicago y Jacksonville

„ En Jacksonville, Florida, EEUU, se han otorgado, hace poco, los premios para la más profesional publicación rumana del extranjero: periódicos, revistas, libros, artículos, reportajes...”

Pagina 10

Ce mai înseamnă român plecat în străinătate?

„În momentul de faţă vorbim de români globalizaţi, care şi-au făcut curajul să încerce lumea largă, să îşi facă un rost pe alte meleaguri, să înveţe să gândească în alte limbi...”

Pagina 14 Mi-e drag de Apuseni „Se spune că există locuri în care

Pagina 04

ştii că vei reveni cândva chiar din clipa în care le vezi pentru prima dată, pentru că există în fiinţa noastră o atracţie inexplicabilă către frumosul creat de natură...”

Pagina 18

Adrese şi informaţii utile Campania „Cu un capac de REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI plastic poţi salva o viaţă!”

AUGUST 2013

Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla. Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu DIRECTOR EXECUTIV: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Gabriela C. Sonnenberg (Spania) MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois/USA) Puşa Roth (Bucureşti) Tudor Petrut (CA/USA) REDACTORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Malága) Oana Moşniagu (Madrid) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Alexandra Bianca Beretci s-a născut în anul 2000. Un copil normal de 4 kg şi scor APGAR 9. La două luni au apărut primele crize tonico-clonice, şi implicit primele investigaţii, iar la patru luni în urma unei encefalograme, un renumit neurolog pediatru din Cluj a diagnosticat-o cu Sindrom West şi a recomandat pentru Alexandra un tratament de specialitate care din păcate nu a reuşit să-i stopeze convulsiile. Părinţii fetiţei s-au decis să o aducă în Spania în martie 2002, unde muncea tatăl acesteia, în scopul de a căuta o soluţie pentru gravele probleme de sănătate ale Alexandrei. În ciuda tratamentelor şi a exerciţiilor pentru stimularea musculaturii efectuate la o şcoală specială, crizele au continuat, Alexandra devenind spastică, fapt pentru care tendoanele ei au început să se scurteze, mâinile şi picioarele să i se încleşteze, iar la ochi i-a apărut strabismul. Disperaţi, părinţii au reuşit să o interneze pentru investigaţii în Rusia, la Tula, unde Alexandrei i s-a efectuat o operaţie de fibrotomie. Efectele s-au văzut imediat. Strabismul a început să dispară, iar mâinile şi picioarele au deveni mult mai flexibile, însă cu trecerea anilor spasticitatea a revenit şi i s-au luxat amândouă şoldurile, motiv pentru care a suferit în ianuarie 2008 o operaţie la şolduri. În paralel, părinţii au trimis dosarul fetiţei în China pentru un implant de celule stem, care promitea rezultate foarte bune la pacienţii cu această boală. Primul implant de celule stem a fost realizat în octombrie 2008 în China, iar în 2009, intervenţia a fost repetată. Alexandra a început să fie mai atentă, să conştientize ce se în-

tâmplă în jurul ei, să îşi mişte mâinile, picioarele, să râdă. Deşi sunt lucruri care pentru mulţi nu reprezintă mare lucru, pentru părinţii Alexandrei aceste progrese au fost un adevărat triumf. Pentru a o ajuta în evoluţie, Alexandra ar trebui să facă aceste implanturi anual, dar părinţii nu au posibilitatea financiară de a susţine costurile tratamentului. O firmă de reciclare din Spania s-a arătat dispusă să valorifice capace de plastic, însă cantitatea necesară pentru a acoperi costurile operaţiei este enormă… aproape o sută de tone de capace. Părinţii fetiţei nu s-au lăsat descurajaţi, mai ales că toată Spania a fost receptivă la această campanie. Cu ajutorul românilor, şi nu numai, îi putem ajuta să strângă cantitatea rămasă necesară pentru a acoperi costurile următoarei intervenţii. Frăţie În parohia „Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul” din Leganés, provincia Madrid, părintele Alin Lucian Apahidean a iniţiat organizarea coletei de capace

din plastic pentru Alexandra. În duh de frăţietate cu această parohie, Daniel Şimon părintele parohiei ortodoxe române “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Lleida, a organizat o altă colectă de capace pentru Alexandra Bianca Beretci, fetiţa de 12 ani care trece printr-o grea încercare ﬁzică. Colecta va continua, de aceea vă rugăm să păstraţi capacele de plastic de la orice produs (sucuri, cutii de lapte, deodorante, cutii de margarină, unt, creme, capace de iaurt etc.) şi să le duceţi la biserica „Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul” din Leganés provincia Madrid, biserica “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Lleida şi în oricare alt loc unde auziţi că se organizează astfel de colecte.

Organizaţi puncte de colectare a capacelor în toată Spania! Deşi pare un gest neînsemnat, ﬁecare capac reciclat e un pas înainte spre vindecarea Alexandrei! Adună şi tu! Şi tu, şi tu!

Cuvânt înainte

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Uneori facem lucruri pe care nu le cunoaştem şi nu le simţim din dorinţa de a schimba ceva iar cel mai uşor este să schimbi un bine în rău. A face rău celuilalt din pură plăcere sau din necesitate, a fost dintotdeauna o atitudine în care s-a excelat la noi românii, pentru că răutatea este apogeul bârfei şi al invidiei. Observăm lângă noi pe invidiosul de zi cu zi pe care îl roade de ograda celuilalt şi care nu-şi vede gunoiul din cea proprie fiind pus tot timpul pe o competiţie bolnăvicioasă alimentată de cei câţiva neuroni adăpostiţi în cutia craniană. Faptul că multora dintre noi ne place mai degrabă să stăm la taclale decât să ne vedem de treabă este arhicunoscut. Şi nu ar fi chiar aşa de rău, dacă avem în vedere componenta socială pe care această acţiune o implică. Mai aflăm părerea unuia, a altuia, ne mai interesăm sau, mai exact, ne facem că ne interesăm, de unul sau de altul, în fine, într-un cuvânt -la modă astăzi-, socializăm. Problema

neplăcută este că discuţia, ia cel târziu la cel de-al treilea schimb de replici, caracterul unei bârfe. Ea nu poate ﬁ păstrată pe o linie neutră în care neimplicarea emoţională a participanţilor să primeze. Nu. Anume personaje nu sunt sănătoase până nu se apucă să bârfească şi, o fac cu o teribilă nonşalanţă deoarece pentru ei nu contează prea mult persoana luată la bani mărunţi, important este să ﬁe una. Astfel, dacă analizăm cu atenţie situaţiile, constatăm că, de la cei mai buni prieteni la cei mai aprigi duşmani, toţi sunt luaţi la fel în colimator. A-l vorbi pe altul pe la spate, a aduce veşti negative despre cineva sau a le inventa, este cu mult mai interesant decât persoana despre care se vorbeşte. Pentru cei care au devenit maeştri în bârfe, pentru cei care s-au ridicat prin şi datorită ei, doar persoanele care aduc cele mai calde şi bizare ştiri mai au o însemnătate. Şi, dacă îi vezi cumva bântuind palizi pe întunecate coridoare, sau stingheri pe la diverse evenimente, atunci ştii că sunt în căutare de subiecte, ştii că îi roade ceva, că trec prin chinuri creatoare. O altă trăsătură fundamentală a noastră, adiacentă bârfei, este invidia. Oricine este invidiat pentru orice. Invidia este o stare înnăscută care se hrăneşte din bârfă. Sigur, ca şi pentru bârfă, şi în cazul invidiei este nevoie de timp. Trebuie să ştii exact ce este cu cutare sau cu cutare, trebuie să ai nişte informaţii care nu îţi vin în niciun caz dacă stai liniştit la locul tău şi îţi vezi de treabă. Invidia este de mai multe tipuri. În primul rând, avem de-a face cu una bolnăvicioasă, o stare cu adevărat şi fără dubii înnăscută,

AUGUST 2013

Dezbinaţi şi lipsiţi de unire şi drag de aproape Herodot: „Tracii sunt cei mai viteji, cei mai credincioşi, cei mai drepţi, cei mai puternici dintre toate neamurile. Dar Dumnezeu nu le-a dat darul unirii”. care poate duce la grave boli psihice ulterioare. Invidia paroxistică a acestor oameni au sufletul plin până la debordare de frustrări cunoscute. Totuşi, nu trebuie uitat că, în acest caz, se produce cel mai mare rău. Se acţionează fără niciun fel de motivaţie, persoanele invidiate nu sunt alese pe anumite criterii, ci aleatoriu, astfel că, toţi cei care se înscriu în anumite tipare au şansa de a deveni pe parcursul timpului ţinte posibile. Există asemănări comportamentale cu cele ale unui criminal în serie. Ca să te poţi feri de el trebuie să înţelegi atât motivul declanşării invidiei, cât şi să analizezi ce au în comun persoanele osândite. Un alt tip de invidie este cel conjunctural. Sunt oameni care, în general, se ţin departe de bârfe şi de tot ceea ce implică ele. Nu îi interesează prea mult, îşi văd de treaba lor, merg la serviciu, apoi acasă, totul se produce într-un chip deja erodat de rutină. Şi în acest caz, tocmai din prea multă rutină a indiferenţei, poate deveni, subit, fără ca altcineva să înţeleagă, adevăratul motiv al unei invidii. În fine, mai există şi invidia jucată, sau falsa invidie. Există persoane care nu au nici în clin nici în mânecă cu alţii, pe care nu le interesează absolut deloc alte persoane, dar care se află, la un anumit moment, într-un cerc în care trebuie să

joace un rol, adică să îndeplinească anumite aşteptări. Atunci aruncă, cu nonşalanţă, câteva cuvinte în rândurile ascultătorilor, care, odată convinşi de buna credinţă a tuturor celor prezenţi, încep să ţină diverse expozeuri, pline de invidie şi asezonate cu bârfe. Deşi această categorie pare să ﬁe cea mai inocentă, în fapt, ea este cea mai periculoasă. Căci nişte indivizi fără niciun fel de convingere ajung la anumite informaţii, pe care le vor reda mai departe fără niciun fel de jenă. Lor nu le va păsa cui vor reproduce, cu sau fără propria sare şi propriul piper cele auzite, pentru că sunt întratât de detaşaţi de problemă, încât nu doar că nu au de ce să se ascundă, ci privesc totul dintr-o perspectivă comică. O situaţie comică, care, pentru alţii, se poate transforma într-o adevărată tragedie. Oricum ar fi, aidoma bârfei, invidia poate că este la

urma urmei, un act social. Şi o altă tristă paralelă arată că amândouă îl pot pune pe cel care se foloseşte sau este cuprins de ele, depinde de la caz la caz, într-o lumină favorabilă în ochii celorlalţi. Desigur, invidia produce mult mai mult rău, atât persoanei care este cuprinsă de ea, cât şi celor care sunt invidiaţi. Ograda vecinului a fost de când lumea, mai interesantă pentru român decât propria ogradă şi tot ceea ce se aﬂă acolo este un motiv de ranchiună. A observa ce are altul este activitatea de bază, a dori fără muncă ce are celălalt este primul pas spre invidie. Cu toţii ştiu mai bine ce posedă sau ce au făcut persoanele din anturajul lor, astfel încât încep să facă anchete peste anchete, asupra diverselor ogrăzi... În orice caz, nu este deloc de mirare cum de turnătorii au fost, sunt şi vor ﬁ în naţia noastră la atât de mare căutare. Pe nimeni nu trebuie să mire că

va ﬁ învinuit într-un anumit moment al vieţii, pe drept sau pe nedrept, de diverse lucruri. Sunt oameni care vor să toarne şi oameni care vor să audă, asta e tot. Ba nu: amândouă categoriile vor să facă rău! Deseori mă întreb cu ce se ”hrănesc” aceste sentimente. Locul sentimentului de bun concetăţean, amic sau prieten este luat de pornirea de a face rău altuia, de duşmănie şi invidie. Respectul a fost detronat de către obrăznicie, iar ordinea de către confuzie. Uităm că aceste „calităţi” ne dezbină iar dezbinaţi devenim vulnerabili. Fiind vulnerabili, cineva, va proﬁta din plin. Apoi ne vor lăsa cu degetul în gură, întrebândune copilăreşte unii pe alţii: de ce? Vrem identitate la nivel naţional, dar uităm de identitatea individuală. O identitate implică valori iar noi nu putem pretinde ceea ce nu suntem încă...

De interes

AUGUST 2013

Reconﬁrmarea poziţiei autorităţilor spaniole de liberalizare totală a pieţei muncii pentru lucrătorii români, începând cu 1 ianuarie 2014

Prim-ministrul Victor Ponta a efectuat o vizită de lucru la Madrid, unde s-a întâlnit cu omologul său spaniol Mariano Rajoy, precum şi cu Regele Juan Carlos I al Spaniei. De asemenea, premierul României a avut o întâlnire cu Ignacio Gonzalez Gonzalez, preşedintele Comunităţii Madrid, unde se aﬂă cea mai mare comunitate de români din Spania. Printre obiectivele vizitei s-a numărat intensiﬁcarea contactelor politice bilaterale, cu accent pe contactele la nivel ministerial, în domenii precum economie, transporturi, agricul-

tură, interne, justiţie, muncă. Identiﬁcarea unor proiecte de impact, cu participare spaniolă (în infrastructură, telecomunicaţii, energii regenerabile), captarea interesului investitorilor spanioli, în condiţiile în care Spania ocupă locul 8 în topul investitorilor din România, precum şi schimbul de experienţă în atragerea şi gestionarea fondurilor europene, s-au numărat pe agenda primului-ministru. O componentă importantă a vizitei s-a referit şi la cooperarea dintre autorităţile române şi cele spaniole în ceea ce priveşte

dezvoltarea de politici de protejare a comunităţii româneşti din Spania. Alte obiective importante ale vizitei au fost reconﬁrmarea sprijinului Spaniei pentru aderarea României la spaţiul Schengen, precum şi reconﬁrmarea poziţiei autorităţilor spaniole de liberalizare totală a pieţei muncii pentru lucrătorii români, începând cu 1 ianuarie 2014. Premierul Victor Ponta, a menţionat la finalul întrevederilor pe care le-a avut la Madrid cu Regele Juan Carlos I al Spaniei şi cu prim-

ministrul Mariano Rajoy: „Din partea tuturor celor cu care m-am întâlnit în calitate oﬁcială am auzit foarte multe vorbe frumoase despre românii din Spania. Oﬁcialităţile au spus că se bucură de comunitatea românească şi au precizat că românii muncesc bine şi plătesc taxe. Am rămas uimit să aud atâtea lucruri de bine şi am constatat că şi presa spaniolă ne tratează cu simpatie. Spania este o ţară specială, pentru că 1 milion de cetăţeni români trăiesc acum aici. Vreau să mulţu-

Vizita ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, în Regatul Spaniei Ministrul delegat Cristian David a avut o întrevedere cu primarul oraşului Barcelona, Xavier Trias, care a aﬁrmat încă o dată dorinţa de consolidare a relaţiilor bilaterale dintre cele două societăţi, apreciind oportunitatea organizării expoziţiei dedicată României la Barcelona în 2014. Împreună cu directorul Direcţiei de patrimoniu, muzee şi artă, ministrul Cristian David a avut o întâlnire cu preotul Aurel Bunda, care a prezentat situaţia privind stadiul lucrărilor construcţiei bisericii româneşti din Barcelona. Cu această ocazie, ministrul delegat Cristian David a solicitat sprijinul autorităţilor locale pentru ﬁnalizarea acestor lucrări, precum şi includerea viitoarei biserici în patrimoniul cultural şi spiritual al Barcelonei. În cadrul vizitei în Regatul Spaniei, ministrul delegat Cristian David s-a întâlnit şi cu şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Cataloniei, Manel Prat Peláez. Au fost discutate aspecte privind situaţia infracţionalităţii în rândul comunităţilor româneşti prezente în regiune şi aspecte ce ţin de combaterea

comportamentului infracţional şi antisocial. Totodată, au fost convenite intensiﬁcarea cooperării organelor de aplicare a legii, întărirea colaborării cu autorităţile locale din România şi din regiunea Cataloniei, precum şi susţinerea procesului de integrare. În încheierea întrevederii, au fost trecute în revistă diferite situaţii speciale aﬂate în atenţia autorităţilor poliţieneşti regionale. Kasandra Kalmann Năsăudean:

Domnule ministru, în debutul vizitei dumneavoastră la Barcelona în perioada 25-26 iulie, v-aţi întâlnit cu viceprimarul Jaume Ciurana. Care este părerea domniei sale legată de integrarea românilor în această zonă? Cristian David: Este esenţial să înţelegem importanţa păstrării culturii, limbii şi tradiţilor precum şi contribuţia pe care o au românii la viaţa economică şi socială spaniolă. Consider că românii s-au adaptat şi s-au integrat foarte bine în societatea spaniolă, ﬁind vorba de una dintre cele mai mari comunităţi de străini din această ţară. Domnia Sa, viceprimarul Barcelonei, Jaume Ciurana este

Ministrul român Maria Grapini a participat la o serie de întâlniri oﬁciale Ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism, Maria Grapini, a participat alături de primul ministru al României, Victor Ponta, la o vizită de lucru la Madrid, eveniment care s-a desfăşurat în perioada 21-23 iulie 2013. Pe lângă agenda comună, ministrul Maria Grapini a participat la o serie de întâlniri oﬁciale cu Carlos Espinosa, Înaltul Comisar pentru Marca Spania, cu Luis Valero Artola, Secretarul General pentru Industrie şi IMM-uri şi cu Taleb Rifai, Secretarul General

al Organizaţiei Mondiale a Turismului. Interesată în mod direct de revitalizarea industriei turismului şi de adoptarea unor politici eﬁciente de promovare a turismului românesc, Ministrul Delegat a dezbătut împreună cu Carlos Espinosa mecanismele şi strategiile implementate de statul spaniol pentru atingerea unor directive similare. Înaltul Comisar pentru Marca Spania are rolul de a coordona şi integra politicile existente în prezent la nivelul celor 17 regiuni spaniole, pen-

de părere că românii din Spania reprezintă un factor important în dezvoltarea economică a ţării de rezidenţă, fiind integraţi cu succes. K.K.N.: Credeţi că buna integrare a românilor în societatea spaniolă va putea contribui la consolidarea unui dialog bilateral între cele două ţări? C.D.: Românii au calităţi, sunt în majoritatea lor covârşitoare bine integraţi şi apreciaţi în comunităţile în care trăiesc. Comunitatea românilor din Spania reprezintă un exemplu de succes de coabitare cu poporul spaniol. Există români de înaltă ţinută profesională - fie că vorbim de medici, de oameni care lucrează în mediul academic, oameni de cultură, artişti, sportivi -, care pot fi reprezentanţi de cinste ai comunităţilor noastre româneşti, trebuie doar să ştim să îi punem în valoare. Eu cred că trebuie să strângem în jurul unei campanii de imagine, toate personalităţile care au recunoaştere de înaltă ţinută în acele comunităţi şi ei să fie, cu ghilimelele de rigoare, „ambasadorii” imaginii noastre de succes. Toţi aceşti factori ajută la consolidarea dialogului

bilateral între Spania şi România. K.K.N.: Care este situaţia lucrărilor construcţiei bisericii româneşti din Barcelona, când şi cum se poate ﬁnaliza acest proiect? C.D.: Lucrările pentru construcţia acestei biserici au fost începute în anul 2011, cu sprijinul Guvernului României. În prezent, stadiul construcţiei este destul de avansat. Am solcitat sprijin alături de Guvernul României, Guvernului Catalan şi autorităţilor locale pentru ﬁnalizarea acestui proiect, care are ca scop menţinerea spiritualităţii neamului românesc. K.K.N.: Primăria Barcelonei, v-a adresat o invitaţie privind organizarea unei expoziţii în legătură cu performanţele înregistrate de România în cei 25 de ani de tranziţie. Care este scopul acestei expoziţii? C.D.: În cadrul întâlnirii pe care am avut-o cu viceprimarul Barcelonei, Jaume Ciurama şi cu directorul Direcţiei de Patrimoniu, muzee şi artă a Primăriei, Josep Luis Alay, mi-a fost adresată o invitaţie pentru organizarea unei expoziţii des-

tru a promova Spania ca întreg. Potrivit acestuia, Marca Spania nu mai este însoţită de niciun slogan şi nici nu beneficiază de o grafică extrem de complexă. Decizia a venit ca urmare a unui studiu desfăşurat în circa 40 de ţări, din care a reieşit că niciuna dintre acestea nu mai recurge la promovarea printr-un slogan, deoarece acesta nu poate cuprinde întreaga diversitate turistică. Marca Spania urmăreşte în mod special promovarea ţării în rândul investitorilor, prin evidenţierea capacităţii firmelor spaniole de a concura la nivel mondial. Ministrul Maria Grapini a subliniat faptul că şi în România a existat o iniţiativă de introducere a unei mărci de ţară peste brandurile sectoriale şi urmează ca în viitor să se continue demersurile de promovare a tu-

rismului prin strategii coerente, integrate în programe eficiente, după modele europene care şiau dovedit eficacitatea. În ceea ce priveşte discuţiile cu privire la mediul de afaceri, ministrul român a avut o întrevedere cu Luis Valero Artola, Secretarul General pentru Industrie şi IMM-uri, care i-a prezentat proiectul de lege privind susţinerea întreprinzătorilor şi a procesului de internaţionalizare. Proiectul are ca obiectiv principal crearea unui cadru instituţional şi normativ modern şi flexibil, menit să faciliteze iniţierea şi dezvoltarea unei afaceri. Guvernul de la Madrid încearcă să găsească soluţii pentru impulsionarea spiritului întreprinzător ca pârghie majoră pentru crearea de noi locuri de muncă. În acest sens au fost

mesc Guvernului şi poporului spaniol pentru exemplul de integrare nediscriminatorie. 1 ianuarie va ﬁ momentul în care şi Spania şi Marea Britanie vor ridica toate restricţiile pentru intrarea românilor pe piaţa muncii”, a declarat premierul Victor Ponta în cadrul conferinţei de presă susţinută

la Madrid, alături de prim-ministrul spaniol, Mariano Rajoy. Unul dintre principalele obiective a fost atragerea de investitori spanioli în România. Exemplu al relaţiei bune cu o companie spaniolă: pasajul Basarab, construit de grupul spaniol FCC Construction, alături de Astaldi.

pre performanţele înregistrate în România în cei 25 de ani de tranziţie. Expoziţia are ca scop punerea în evidenţă a transformărilor majore înregistrate de societatea românească, a consolidării democratice şi a progresului economico-social. Salut iniţiativa autorităţilor locale spaniole de a ne include în cadrul expoziţiei care va avea loc la Muzeul Born din Barcelona. Acest moment reprezintă o punte de legătură extraordinar de importantă între cele două ţări, arătându-ne încă odată, că românii emigraţi în Spania fac cinste ţării mamă. K.K.N.: Se pot baza românii din Spania pe ajutorul şi sprijinul dumneavoastră continuu? C.D.: Consider că bilanţul celor şase luni de mandat ca ministru delegat pentru românii de pretutindeni transmite un mesaj important nu doar românilor din Spania, dar şi celor care au ales să trăiască în celelalte ţări europene, ro-

mânilor din comunităţile istorice, românilor din Republica Moldova. Mesajul principal pe care îl transmit este că apărarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii acestora pentru Guvernul României reprezintă o prioritate. Relaţia cu românii de pretutindeni este o dimensiune importantă a politicii externe a României. Le mulţumesc pe această cale tuturor românilor care văd în portofoliul pe care îl deţin şi implicit în Guvernul României un punct de sprijin şi doresc să le transmit că vor găsi întotdeauna în Statul Român un punct de sprijin şi un partener de încredere. K.K.N.: Aveţi un mesaj pentru cititorii publicaţiei în limba română Occidentul Românesc? C.D.: Cititorilor ziarului „Occidentul Românesc”, le doresc multă sănătate, să nu uite că sunt români şi că ţara de origine trebuie întotdeauna susţinută.

prezentate măsurile de ordin ﬁscal avute în vedere, precum şi eliminarea obstacolelor administrative. Demersurile rezonează cu iniţiativele Ministrului Delegat pentru IMM-uri, Mediu de afaceri şi Turism, care a propus măsuri similare în contextul economic românesc. În cadrul întâlnirii cu Taleb Rifai, Secretarul General al Organizaţiei Mondiale a Turismului, şi cu echipa de lucru, au fost discutate o serie de probleme legate atât de turism în general cât şi de aspectele legislative ale acestui domeniu. Printre temele abordate se numără: regimul internaţional de clasiﬁcare a hotelurilor; cadrul de lucru unitar la nivel european; turismul montan; creşterea numărului de turişti prin simpli-

ficarea metodelor de obţinere a vizelor, precum şi posibilităţile de abordare a turismului în contextul acordării vizei Schengen. Problematicile au fost prezentate la nivel general, urmând a se pune în practică planuri concrete de acţiune. La finalul vizitei, în cadrul agendei comune, au avut loc întrevederi cu o serie de miniştri din Guvernul Comunităţii Madrid, cu primari ai Comunităţii Madrid, cu Ministrul Regional pentru Asistenţă Socială şi cu Preşedintele Camerei de Comerţ. Nu în ultimul rând, au existat întâlniri cu membrii comunităţii române din Spania, în care s-a încercat identificarea problemelor cu care se confruntă aceştia în domeniile IMM, mediu de afaceri şi turism.

Părinţi şi copii

AUGUST 2013

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California Legătura părinte-copil trebuie să ﬁe una pozitivă şi echilibrată şi să crească progresiv. Ea este menită să atragă fericire, linişte, siguranţă şi zâmbete. Dacă părinţii îşi cresc copiii cu dragoste, căldură, grijă şi multă răbdare atunci aceştia vor creşte ca maturi responsabili, sănătoşi şi cu multă ambiţie. Totuşi, aceste legături între părinţi şi copii diferă în funcţie de religie, rădăcini de familie sau principii. Există mai multe tipuri de ataşament între copii şi părinţi, iar specialiştii au reuşit să le împartă în 4 categorii mari:

Ataşamentul securizat Este cea mai strânsă şi puternică legătură, în care copiii depind de părinţi foarte mult din nevoia de a se simţi în siguranţă. Ataşamentul dezorganizat În acest tip de ataşament, copiii nu ştiu la ce să se aştepte de la părinţii lor; ei nu ştiu să „citească” felul în care reacţionează părinţii pentru a se putea folosi de ei în atingerea scopurilor şi în satisfacerea dorinţelor; ei fac lucruri fără nicio noimă. Ataşamentul evitant Sunt copiii care realizează că dependenţa de părinţi nu le asigură acea siguranţă şi protecţie de care au nevoie şi aleg să aibă grijă de ei singuri. Ataşament ambivalent Ambivalenţii nu sunt complet siguri de ceea ce simt; însă se folosesc de observarea modurilor din trecut în care au atras atenţia părinţilor pentru a le folosi în viitor pentru a-şi atinge scopul. Ce tip de părinte eşti pentru copilul tău? Educaţia este esenţială în creşterea unui copil matur şi responsabil. Părinţii sunt

Ataşamentul părinte - copil cei care trasează direcţiile de educaţie ale copilului. În funcţie de acestea, ei se diferenţiază în mai multe tipuri de părinţi şi de legături cu copiii. Părinţii indulgenţi O educaţie fără restricţii, deci o permisivitate foarte mare în acţiunile copilului. Copilul se transformă în adult, iar părintele în copil. Relaţia dintre părinţi şi copii nu există într-o astfel de postură. Părintele indiferent Tipul de părinte care nu se implică foarte mult în educaţia şi creşterea copilului. El nu este respectat, ci mai degrabă ignorat. Practic, nu se construieşte niciun fel de relaţie între un astfel de părinte şi copilul lui, pentru că lipsesc interacţiunile dintre ei. Părintele protector Deşi pare a ﬁ cel mai indicat tip de părinte, acesta poate ﬁ extrem de sufocant pentru copil. Pe măsură ce creşte, el

Vacanţa în familie Este timpul să pui pe hârtie şi să planiﬁci deja vacanţele şi concediile de anul acesta. Poate că nu o să poţi să le şi rezervi şi să stabileşti datele lor exacte, însă merită să te gândeşti măcar la locurile pe care îţi doreşti cu tot dinadinsul să le vizitezi în acest an. Iată câteva care merită să ﬁe vizitate cu familia în 2013! Amsterdam, Olanda Reputaţia pe care şi-a câştigat-o Amsterdamul de-a lungul timpului, dacă e să ne luăm după popularitatea Cartierului Roşu sau a consumului de marijuana pe străzi, nu pare să îl facă cea mai atractivă destinaţie pentru un copil. Însă dincolo de această faimă mai puţin familistă pe care şi-a câştigat-o,

Amsterdamul este, în esenţă, un izvor bogat de cultură. În 2013, capitala Olandei este în plină sărbătoare culturală, deoarece Canal Ring împlineşte 400 de ani, muzeul Van Gogh împlineşte 40 de ani de existenţă, iar celebra Royal Concertgebouw Orchestra celebrează 125 de ani de cât a fost înﬁinţată. Un mare eveniment cultural al anului îl reprezintă redeschiderea muzeului Rijksmuseum, celebru pentru colecţiile sale de operă semnate de Rembrandt, Vermeer sau Durer, după 10 ani de la începerea renovării. Agenda culturală a Amsterdamului face din acest oraş un loc numai bun de vizitat împreună cu familia, din care copiii, dar şi adulţii au atât de multe de

învăţat şi descoperit pe plan artistic şi nu numai. Kosice, Slovacia Kosice este al doilea oraş ca mărime din Slovacia şi unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat din ţară. Chiar dacă mulţi turişti se orientează spre capitala ţării, Bratislava, pentru un sejur turistic, Kosice ajunge mult din urmă această destinaţie populară, ba chiar concurează cu ea. Slovacia face parte din top 10 destinaţii turistice ale anului 2013, iar oraşul Kosice este în acest an una dintre capitalele Culturale Europene, alături de Marsilia. Aşadar, atât tu, cât şi copiii, aveţi ce vizita în această regiune spectaculoasă din punct de vedere cultural şi nu numai. Este o zonă recunoscută

„scapă din mâna” părinţilor, tocmai din cauza faptului că a primit o prea mare protecţie în copilărie. Ajung să mintă şi să facă lucruri nepotrivite din dorinţa de a explora şi de a învăţa lucruri noi, la care nu au avut în trecut acces. Cel mai potrivit tip de părinte trebuie să fie cel echilibrat în educaţia copilului. Trebuie să se afle undeva la congruenţa toleranţei, indulgenţei şi protecţiei. Cum construieşti o legătură pozitivă cu copilul tău? Părinţii pot fi constrânşi de o mulţime de provocări şi probleme care compromit adesea capacitatea lor de a oferi ce e mai bun copilului, atât din punct de vedere material, cât şi emoţional. Este nevoie de un efort foarte mare şi de o investiţie bogată de sentimente pentru a reuşi să construieşti o relaţie pozitivă şi deschisă cu micuţul tău. Iată câteva trucuri: • Spune-i mereu că îl iubeşti – deşi se subînţelege că părinţii îşi iubesc copii, ei au nevoie să audă frecvent asta de la tine. • Fă cunoscute copilului credinţele şi convingerile tale - lasă-l să te cunoască mai bine prin intermediul lor şi să construiţi o relaţie consolidându-le împreună. • Creşte odată cu copilul tău - pentru aceasta trebuie să faci un lucru foarte simplu: să te joci cu el, să te implici cât poţi în lumea lui, să-i fii aproape. • Alege un nume special pentru el - nu încerca să alegi nume ciudate şi complicate, dar încearcă să îi pui un nume mai diferit de al celorlalţi

pentru a-şi da seama că l-ai ales în mod special pentru el şi pentru a se simţi apreciat şi iubit. Acest lucru te poate ajuta să întăreşti relaţia dintre voi şi copil. • Stabileşte şi păstrează o rutină de seară, înainte de culcare - creează momente unice şi speciale între tine şi copil, chiar şi prin citirea unei poveşti sau printr-o discuţie ca de la părinte la copil la ceas de seară. Este un mod util pentru a te apropia mai mult de el şi de a-l înţelege. • Luaţi masa în familie - faceţi un obicei de a mânca odată cu copilul sau de a stabili un program de masă astfel încât să se reunească toată familia în jurul ei; ajută la întărirea relaţiilor dintre membrii familiei. • Respectă-ţi copilul acest lucru nu înseamnă că

trebuie să i te supui; respectul se manifestă prin simplul fapt de a avea grijă de el, de a nu îi ignora dorinţele şi alegerile; chiar dacă ele nu sunt potrivite, nu le ignora, explică-i întotdeauna de ce nu pot ﬁ puse în practică. • Fă din copil o prioritate în viaţa ta - în măsura în care poţi, pune-l pe primul loc; nu există nicio scuză pentru care să îţi ignori copilul atunci când stai lângă el sau când ai timp pentru el, petrece cu el timp de calitate! • Comunică permanent cu micuţul tău! Ajută-l săşi dezvolte comunicarea, să spună mereu ce simte, pentru a consolida relaţia dintre voi. În acest mod va căpăta încredere în tine şi îţi va spune mereu dacă trece sau nu prin probleme, etc.

pentru schi şi deţine cea mai mare grădină zoologică din Europa Centrală şi de Est. Barcelona, Spania Barcelona este unul din oraşele Spaniei care îţi pune la dispoziţie o ofertă variată de metode de a-i distra pe cei mici, dar de a te bucura şi tu

de atracţiile zonei. În funcţie de anotimp, Barcelona îţi oferă şansa să vizitezi principalele obiective turistice ale unuia dintre oraşele importante ale Europei, să faci plajă şi să oferi copiilor şansa la o gamă diversiﬁcată de activităţi de distracţie şi voie bună: par-

curi, acvariu, grădina zoologică etc. Este un oraş fascinant din multe puncte de vedere şi o destinaţie turistică potrivită pentru a ﬁ vizitată de întreaga familie, de la cel mai mic membru al familiei, până la cel mai mare.

Spania

AUGUST 2013

Victimele accidentului de tren, omagiate în cadrul unei ceremonii solemne în Santiago de Compostela Santiago de Compostela se pregăteşte să aducă omagii victimelor accidentului de tren soldat cu 79 de morţi, în cadrul unei ceremonii solemne în catedrala acestui oraş din nordul Spaniei, un loc de pelerinaj celebru la nivel mondial. Mecanicul locomotivei, Francisco Jose Garzon Amo, în vârstă de 52 de ani, a fost pus sub acuzare pentru „79 de fapte de omucidere din culpă”. El a fost lăsat în libertate sub control judiciar după ce, potrivit presei, a recunoscut în faţa judecătorului că a avut un moment de „neatenţie” în timpul accidentului, apoi a plecat de la tribunal la bordul unei maşini într-un loc necunoscut.

Bărbatul, care avea experienţă în domeniul său de activitate, este suspectat că rula mult prea repede în momentul sosirii, în seara zilei de 24 iulie, într-o curbă periculoasă, la patru kilometri de Santiago de Compostela, unde trenul trece pe o distanţă foarte scurtă de la un tronson limitat la 220 de kilometri pe oră la un altul limitat la 80 de kilometri pe oră. În timp ce două anchete, administrativă şi judiciară, vor stabili responsabilităţile, oraşul se pregătea luni de funeralii. Începând de joi, tot mai mulţi pelerini depun, în catedrală şi în Piaţa Obradoiro, ﬂori, ofrande şi bileţele cu mesaje scrise de mână în semn de mărturisire

Una dintre cele mai vechi unelte din Europa, descoperită în Spania Arheologii care efectuează săpături în situl preistoric Atapuerca din nordul Spaniei au anunţat că au descoperit o unealtă din silex datând din urmă cu 1,4 milioane de ani, considerată cel mai vechi vestigiu al unei prezenţe umane descoperit în acel sit. Acea lamă de silex, măsurând doar trei centimetri în lungime, a fost descoperită în „Grotta Elefantului”, la aproximativ doi metri sub nivelul la care a fost găsit, în 2007, un maxilar uman datând din urmă cu 1,2 milioane de ani, declarat pe atunci ca ﬁind „cel mai vechi vestigiu uman european”. Fragmentul descoperit în acest an, un silex „de o mare valoare” care era îngropat sub trei tone de sedimente, a făcut parte dintr-un cuţit şlefuit în urmă cu 1,4 milioane de ani, a explicat unul dintre cei trei coordonatori ai săpăturilor arheologice, Eduald Carbonell. „Credem că prin această des-

coperire ne apropiem de limita admisă ca fiind aceea a primelor aşezări umane din Europa Occidentală, care datează din urmă cu 1,5 milioane de ani”, au precizat arheologii într-un comunicat. De o bogăţie excepţională, situl Sierra d’Atapuerca, clasat din anul 2000 în patrimoniul mondial UNESCO, aflat în apropiere de oraşul Burgos, conţine obiecte arheologice vechi de până la 1,5 milioane de ani, însă nici unelte, nici rămăşiţe umane, atât de vechi nu au fost descoperite până acum. În schimb, unelte din piatră descoperite în cadrul aceleiaşi campanii, „datând din urmă cu circa 1 milion de ani, confirmă continuitatea populaţiilor umane în Europa, de la originile sale, în urmă cu 1,5 milioane de ani, până la apariţia lui Homo Antecessor, în urmă cu 850.000 de ani”, se afirmă în comunicatul emis de arheologii spanioli. Aceste descoperiri, potrivit cer-

a compasiunii faţă de victime. După primele înmormântări care au avut loc în weekend în diferite oraşe din Spania, omagiul solemn va fi adus în catedrală începând cu ora locală 19:00. La ceremonie sunt aşteptate să participe personalităţi ca Mariano Rajoy, şeful Guvernului spaniol, Felipe şi Letizia, care formează cuplul princiar, sau infanta Cristina, fiica mai mare a regelui Juan Carlos. Pe calea ferată din Angrois, locul tragediei, lucrările de degajare a locomotivei accidentate s-au încheiat duminică. Traficul a fost restabilit luni dimineaţa cu o viteză limitată la 30 de kilometri pe oră în acest loc. cetătorilor, „contrazic ipotezele avansate de anumiţi experţi, care spun că prima populare a Europei a avut la bază o succesiune de mici valuri migratoare umane, fără continuitate în timp, condamnate la dispariţie, din cauza incapacităţii lor de a se adapta la noile spaţii”. „Deşi este vorba de unele foarte arhaice, acestea reflectă deja activităţi complexe, precum recuperarea animalelor căzute în grote”, care funcţionau pe atunci ca un fel de capcane, se afirmă în acelaşi comunicat. Din aceeaşi epocă, săpăturile au permis descoperirea rămăşiţelor a aceluia care era pe atunci „regele peşterilor din Atapuerca acum 1 milion de ani, Ursus dolinensis”, „un urs de talie mare, strămoş direct al viitorilor urşi ai cavernelor şi foarte apropiat de strămoşul comun al actualului urs brun”. Diverse rămăşiţe din acea epocă au fost găsite în acest sit arheologic, precum cele ale unor animale preistorice - rinoceri, cervide uriaşe, cerbi, bizoni şi măgari de pădure. La finalul acestei campanii arheologice pe 2013, arheologii au prezentat şi o piesă foarte rară: un omoplat, fosilizat, identificat ca aparţinând unui copil cu vârsta cuprinsă în intervalul 4-10 ani, datând din urmă cu 800.000 de ani. Descoperit în 2005, această fosilă era captivă într-un bloc de argilă calcificată şi a fost nevoie de şapte ani de muncă din partea arheologilor pentru ca aceştia să reuşească să îl extragă din acel bloc. Fragmentul osos, după ce va fi analizat, ar putea fi expus la Muzeul evoluţiei umane din Burgos, unde sunt expuse cele mai importante descoperiri făcute în situl Atapuerca.

Duminică seara, mecanicul locomotivei a sosit, încătuşat, la Tribunalul din Santiago de Compostela, unde a fost audiat timp de aproape două ore de către judecătorul Luis Alaez. Cu toate că a fost pus sub acuzare pentru „79 de fapte de omucidere şi un număr de fapte care au antrenat leziuni, toate comise din culpă profesională”, magistratul l-a eliberat, apreciind că nu există „risc de fugă sau de distrugere de probe”. Rănit în accident, mecanicul a fost luat de echipele de salvare ale locomotivei, iar o imagine luată în acel moment, în care apare speriat şi cu faţa plină de sânge, a făcut înconjurul lumii. De atunci, anchetatorii îşi pun întrebări în legătură cu ceea ce s-a întamplat în cabina de pilotaj înainte de ora locală 20:42, încercând să-şi explice de ce mecanicul de locomotivă, care mai parcursese de 60 de ori acest drum, descris de către colegii săi ca un profesionist desăvârşit, a avut un moment de neatenţie. Printre elementele reţinute împotriva sa, se regăseşte o înregistrare video de câteva secunde postată pe Internet,

care, se pare, provine de la o cameră de securitate şi arată un tren ce merge cu viteză în timp ce se angajează într-o curbă, după care vagoanele din partea de mijloc a garniturii ies de pe şine, antrenând răsturnarea locomotivei. În plus, alte întrebări au apărut cu privire la condiţiile de securitate existente pe acea porţiune de cale ferată, unde circulă atât convoaie convenţionale, cât şi trenuri de mare viteză. Acest tronson, de exemplu, nu este echipat cu un sistem automat de frânare.

Ori, potrivit publicaţiei El Mundo, preşedintele companiei Adif, care administrează reţeaua ferată, Gonzalo Ferre, a recunoscut că accidentul ar fi putut fi evitat dacă tronsonul ar fi fost echipat cu sistemul de securitate ERTMS, instalat pe căile de mare viteză. Şaptezeci şi nouă de persoane au fost ucise în tragicul accident, inclusiv un francez în vârstă de 35 de ani care locuia în Spania, Jean-Baptiste Loirat. Alţi 70 de răniţi sunt internaţi în spital, iar 22 dintre ei se află în stare gravă.

Siim Kallas recomandă de mulţi ani implementarea sistemului feroviar de frânare automată

C o mi s ar u l eu r o p ean a l Transporturilor, Siim Kallas, pledează de mulţi ani pentru obligativitatea implementării sistemului european de reducere automată a vitezei excesive pe

calea ferată (ERTMS), reaminteşte Biroul său de presă după accidentul din Spania, soldat cu 79 de morţi. „Vom lăsa autorităţile spaniole să stabilească faptele, iar apoi vom şti dacă trebuie luate măsuri la nivel european”, a declarat comisarul european al Transporturilor. Excesul de viteză este ipoteza privilegiată pentru a explica accidentul feroviar produs în apropierea gării din Santiago de Compostela. Siim Kallas pledează de la începerea mandatului său pentru accelerarea implementării Sistemului

European de Gestionare a Traﬁcului Feroviar (ERTMS). Calea ferată pe care se deplasa trenul care a deraiat în Spania este echipată în mare parte cu sistemul de reducere automată a vitezei, dar instalaţia nu există pe segmentul de patru kilometri dinaintea gării Santiago de Compostela. Unul dintre cei doi mecanici ai locomotivei trenului deraiat în Galicia comunicase că viteza de deplasare era de 190 de kilometri pe oră în momentul accidentului, pe un segment unde viteza maximă admisă era de 80 de kilometri pe oră.

Şomajul din Spania a scăzut pentru prima dată în ultimii doi ani

Şomajul din Spania a scăzut în trimestrul al doilea pentru prima dată în ultimii doi ani, de la 27,2% în primele trei luni ale anului la 26,3%, nivel care evidenţiază însă situaţia diﬁcilă a celei de-a patra mari economii din zona euro. Economia Spaniei are probleme, însă acestea nu sunt la fel de grave precum cele ale altor ţări din zona

euro care au primit ajutor ﬁnanciar, precum Grecia şi Portugalia. În Spania, locurile de muncă au reprezentt una dintre principalele probleme ale economiei, potrivit el.mundo.es. Rata şomajului a crescut constant din 2011, iar din 2008, an în care s-a declanşat criza ﬁnaciară globală iar piaţa imobiliară s-a prăbuşit, circa 3,8

milioane de persoane au intrat în rândul şomerilor. Spania a primt ajutor ﬁnanciar de la statele zonei euro pentru a-şi stabiliza sectorul bancar, după ce instituţiile de credit au fost afectate puternic de colapsul pieţei imobiliare. Până în prezent, băncile spaniole au primit 42 de milioane de euro de la statele zonei euro.

România

Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj vor ﬁ majorate Guvernul va majora cheltuielile cu asistenţa socială acoperite din bugetul pentru şomaj cu 60 milioane lei, pentru achitarea indemnizaţiilor de şomaj către 158.000 de şomeri, în timp ce indemnizaţia medie lunară rămâne de 487 lei. Astfel, cheltuielile pentru asistenţa socială vot fi majorate la prima rectificare bugetară din acest an ce va fi aprobată de Guvern, la şedinţa de marţi. Cum cheltuielile cu asistenţa socială cresc cu 60 milioane lei, bugetul revizuit al asigurărilor sociale de stat prevede de asemenea majorarea cheltuielilor sistemului asigurărilor pentru şomaj cu 136 milioane lei.

Eugen Tomac a jefuit statul român - Ilegalităţile au fost demascate de Curtea de Conturi

Eugen Tomac, noua marionetă a lui Traian Băsescu, a ocupat funcţii extrem de importante. În calitate de şef al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a cheltuit ilegal milioane de lei. Deputatul Eugen Tomac, preşedintele interimar al Partidului Mişcarea Populară, a profitat cât de mult a putut de funcţia pe care a

deţinut-o. Departamentul Românilor de Pretutindeni a acordat, ilegal, între 2010 şi 2011, premii în valoare de 448.200 de lei, unui număr de 58 de membri ai comunităţilor româneşti, în condiţiile în care aceştia trebuiau să primeasă doar distincţii. Rapoartele Curţii de Conturi a României arată că Eugen

Tomac a acordat, în perioada 2010-2011, contracte substanţiale firmelor cu afinităţi faţă de PDL, precum şi mai multor societăţi din Republica Moldova. Mihai Gâdea, realizator al emisiunii „Sinteza Zilei”, a prezentat în ediţia de marţi cum a prejudiciat Eugen Tomac statul român.

AUGUST 2013

TVA pentru pâine, la 9% din septembrie 2013 Premierul Victor Ponta a anunţat că guvernul va adopta o ordonanţă simplă în baza căreia Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) pentru pâine va fi redusă la 9% şi va intra în vigoare de la 1 septembrie. Potrivit premierului, impactul negativ al acestei măsuri va fi compensat prin creşterea accizelor la alcool şi introducerea de accize la bunuri de lux. „Eventualul impact negativ asupra bugetului de stat, produs de această măsură la care am ţinut foarte mult şi de la care sperăm să aducă efecte pozitive, în primul rând în ceea ce priveşte combaterea evaziunii, dar şi încasări suplimentare şi eventualele scăderi de preţuri sunt compensate de o creştere convenită la accizele pe alcool şi la bunuri de lux”, a declarat primul-ministru. Victor Ponta a afirmat că experţii FMI sunt în continuare sceptici legat de impactul favorabil al acestei măsuri în ceea ce priveşte scăderea evaziunii fiscale, dar au acceptat

scăderea TVA. Accize pentru bunurile de lux În cadrul aceleaşi conferinţe de presă, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, a precizat că acciza la alcool va creşte de la 750 euro/hectolitru la 1.000 euro/hectolitru, în timp ce pentru bunuri de lux vor fi introduse accize. Potrivit ministrului se vor introduce accize la aur, obiecte de aur, ceasuri, bijuterii care vor intra în vigoare de la 1 septembrie. Impactul lor bugetar este estimat la un plus de venituri de 300 milioane lei până la finele anului, a precizat Daniel Chiţoiu. De asemenea, se vor majora accizele la maşinile cu motoare peste 3.000 cmc. O misiune a FMI se află la Bucureşti pentru discuţii privind un nou acord de împrumut cu România, autorităţile precizând anterior că doresc ca un nou acord să fie încheiat pentru o perioadă de doi ani. Premierul Victor Ponta a

declarat, joi, că România va conveni, până în această toamnă, un nou acord preventiv cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, cu o valoare între 3 miliarde euro şi 5 miliarde euro şi cu mai puţine condiţii decât cele două înţelegeri anterioare.

Liderii PDL pregătesc ruperea deﬁnitivă de Traian Băsescu

Liderii PDL şi-au dat seama că dacă doresc să meargă pe cont propriu în viitor vor trebui să taie în carne vie şi să „cureţe” partidul de oamenii supuşi total lui Traian Băsescu. Nu sunt foarte impresionaţi de plecările spre Partidul Mişcarea Populară şi ar dori să îi excludă pe toţi potenţialii membri PDL care ar merge în noul partid făcut la comanda Palatului Cotroceni. SIMBOLUL ruperii totale de preşedinte ar ﬁ EXCLUDEREA din PDL a deputatului Elena Udrea. În Modrogan s-au ţesut tot felul de strategii în ultime-

le luni. În mare s-a ajuns la concluzia că PDL va trebui să meargă pe propriile picioare şi să se bată pentru un scor cât mai bun la europarlamentare pentru a demonstra că e principalul partid de opoziţie în ciuda multor plecări spre partidele din USL sau spre noul partid al preşedintelui Băsescu. Cum cine era să plece spre PNL, PSD sau PC a cam făcut-o... au rămas cei cuprinşi de mirajul Traian Băsescu. S-a ajuns la concluzia că de fapt plecările sunt canalizate organizat chiar din interiorul

PDL. Mai pe româneşte, sunt persoane din PDL care fac tot ce trebuie pentru ca din ce în ce mai mulţi oameni să plece la Partidul Mişcarea Populară cu promisiunea că oricum până la urmă cele două partide vor redeveni unul singur. Numai că actualii şeﬁ ai PDL au alte gânduri. Ei vor un PDL fără Traian Băsescu! În opinia celor mai mulţi din BPN al PDL o declaraţie publică totală de ruptură faţă de Traian Băsescu şi camarila sa ar ﬁ excluderea cât de repede se poate a Elenei Udrea din partid.

En español

AUGUST 2013

La publicación “Occidentul românesc” (“Occidente rumano”) y el editorial Diaspora şi ciuma portocalie (Diáspora y la peste naranja) premiadas en Chicago y Jacksonville

La publicación rumana Occidentul românesc ( Occidente rumano) ha sido galardonada con el Gran Trofeo por la profesionalidad en el Festival de los Medias que tuvo lugar en Jacksonville, Florida, EEUU. El editorial Diapora şi ciuma portocalie (Diáspora y la peste naranja), escrito por Kasandra Kalmann Năsăudean, ha sido integralmente publicado en las páginas del periódico rumano-americano Gândacul de Colorado (La cucaracha de Colorado), siendo distinguido con los más importantes galardones de Chicago y Jacksonville, Estados Unidos. El foro de la prensa rumana norte-americana ha sido organizado por “North American Romanian Press Association” (“Asociación de la Prensa Rumana Norte-americana”). La presidenta de NARPA, Petruta Marian declaraba en exclusiva para “Radio Diáspora” de Chicago: ”Hemos otorgado los premios para los mejores artículos y materialesde la prensa rumana en el continente norte-americano. Queremos valorar el trabajo que hacen los periodistas de Canadá y de los EEUU, que pasa casi desapercebido. Hemos propuesto, mediante el concurso anual de NARPA, reconocer el trabajo de los periodistas de Canadá y de los EEUU, seguir creciendo y atraer el mayor número posible de periodistas para nuestra organización, para que nos ayuden a consolidar nuestra posición, para fortalecernos

y llegar a ser una sola voz que implemente el código de ética y moral periodístico adoptado por nosotros.” Andrei Bodea Kleiner Varble: Has sido nominada y premiada muchas veces en diversos eventos por el hecho de defender la conservación inalterada de la lengua rumana, de las tradiciones y de los costumbres rumanos en diáspora, y porque lograste construir, mediante tus artículos y tus programas de radio, una excelente puente de unión entre los rumanos de EEUU, España y Rumania. En el foro de la prensa rumana norte - americana 2012, organizado por North American Romanian Press Association, que tuvo lugar en Chicago, has obtenido uno de los premios más deseados: Segundo Lugar en la sección “Editorial”, con el articulo “Diaspora şi ciuma portocalie” (“Diáspora y la peste naranja”), que salió en las páginas de la publicación rumano-americana, “Gândacul de colorado” (“La cucaracha de Colorado”). ¿Qué signiﬁca para ti este premio? Kasandra Kalmann Năsăudean:

El premio NARPA es el premio de mi alma, al que le tengo mucho cariño, a lo mejor, la más importante de las distinciones que recibí durante mi carrera de periodista rumano en el extranjero. Andrei Bodea Kleiner Varble: En Jacksonville, Florida, EEUU, se han otorgado, hace poco, los premios para la más profesional publicación rumana del extran-

jero (periódicos, revistas, libros, artículos, reportajes, etc.), para los más signiﬁcantes trabajos publicados, un evento organizado por la compañía americana “Jett Media Group”. El gran trofeo por la profesionalidad, para una de las más importantes publicaciones rumanas de diáspora, ha sido obtenido por “Occidentul Românesc”, y el editorial “Diaspora şi ciuma portocalie” (“Diáspora y la peste naranja”) ha sido nominado en cuatro categorías, obteniendo el Segundo Lugar en la sección “Diáspora”. Que es lo que sientes, como redactor jefe de la publicación que ha obtenido el Gran Trofeo, ¿qué siente el autor del editorial premiado por la segunda vez con las más importantes distinciones?

Kasandra Kalmann Năsăudean: Es una gran alegría y

un honor para mí, que, después de tres años de existencia, el equipo redactor de „Occidentul românesc” recoge los frutos de su trabajo. En todo este tiempo, el equipo formado por profesionales de distintas áreas, amigos queridos que viven en los lugares más remotos del mundo, ha producido,voluntariamente, las más importantes noticias, informaciones útiles, trabajos originales acerca

de la lengua rumana, de la educación, cultura y de los tradiciones y nuestros costumbres ancestrales, para los rumanos de la Península Ibérica y de todo el mundo. El Gran Trofeo representa el reconocimiento del trabajo y de la profesionalidad de este equipo que, con sus propios esfuerzos económicos, sacriﬁcios y entrega, han mantenido viva esta publicación que ha salido mansamente durante tres años, llegando a las más importantes comunidades rumanas del Reino de España, Inglaterra, Alemania, Bélgica, Rumania y otras más. A.B.KV.: Teniendo presente el Gran Trofeo obtenido por “Occidentul Romanesc” y los otros premios que recibiste por tus trabajos, ¿cuáles son las aptitudes de un buen periodista? K.K.N.: Primero, tiene que ser un profesional, tener estudios y experiencia en este campo, que sea una persona vertical y responsable, que no se venda políticamente o de otra manera. La obligación del periodista es defender la verdad y sacar a la luz la injusticia. Si un periodista no ama y no cree en la verdad, se convierte en alguien muy peligroso para la sociedad. Miremos atentamente alrededor y veremos los dichos “periodistas”, repor-

teros de radio y televisión, que fomentan las mentiras, las difamaciones, la inmoralidad. La obligación del periodista es defender a la gente y comunicarle la verdad, protegerles de las mentiras y las injusticias a las que se ven expuestos. Si alguien no quiere a las personas como a sí mismo, no puede ser un buen periodista. Por eso, algunos periodistas y blogueros se convierten en grandes difamadores y manipulan con sus mentiras a nivel de un país. Cualquier periodista se tiene que preguntar como sirve a los humanos mediante lo que escribe y publica. ¿Les está haciendo bien o mal? ¿Les está llevando hacia la verdad o les esclaviza en la mentira y la injusticia? La defensa y la proclamación de la verdad implican la batalla más difícil que se dio y se dará en este mundo. Un periodista tiene que estar siempre consciente de esta verdad y asumirse el riesgo de luchar hasta el ﬁnal. Dar la cara, no golpear por la espalda. La lucha por la verdad es extremadamente difícil porque la verdad está diariamente expuesta a graves ataques. El periodista integro tiene que ser consciente de esta lucha y ser perseverante hasta al ﬁnal. Sólo este tipo de periodista va realizar trabajos de alta ca-

lidad, sin esperar ser empujado por los demás. No cederá ni frente a los hombres, ni frente a las adversidades que desaniman. ¿Cómo puede defender y proclamar la verdad alguien que no tiene pasión por la verdad? En nuestras vidas intervienen personas, eventos y ciertos factores que afectan de una manera u otra nuestra pasión por lo que estamos haciendo. Pero un periodista integro seguirá obstinado en proclamar la verdad y servir a la gente. Los medios de comunicación piden de sus especialistas una disciplina militar. Ninguna publicación, emisora de radio o cadena de televisión no puede seguir en el podio si sus colaboradores no respectan la disciplina necesaria. A.B.KV.: Te agradezco tus bonitos pensamientos, te felicito a ti y al equipo de “Occidentul românesc” por los premios obtenidos, os aprecio y os respeto por vuestro trabajo y profesionalidad, y os deseo muchos éxitos en el futuro. Material realizado y editado por Andrei Bodea Kleiner Varble – correspondiente de “Occidentul Românesc”, California. Traducción: Oana Moşniagu Revisión: Dan Caragea

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„După mine, potopul!” Utilizăm această expresie ori de câte ori vrem să sugerăm că nu ne pasă de consecinţele actelor noastre, dacă ele vor fi judecate bine sau rău după moartea noastră. Este principiul de viaţă al egoistului extrem, la care tot ceea ce contează este doar binele lui momentan, chiar dacă acest lucru ar însemna prăbuşirea întregii lumi. Fireşte, oameni vorbesc, dar nu întotdeauna afirmaţiile lor, mai ales cele catastrofice, trebuie luate ca atare, pentru că, de cele mai multe ori, nu se pot echivala intenţiile verbale cu actele noastre concrete. Expresia este legată de istoria Franţei, de domnia lui Ludovic al XV-lea. A spus regele aceste cuvinte în pragul Revoluţiei de la 1789? Sunt, cu adevărat, cuvintele unui rege care simte că monarhia se prăbuşeşte sub atacul violent al re-

Puşa Roth - Bucureşti „Socotit în timp, Bacovia rezumă anticipat epoca noastră, prin influenţa unor mijloace artistice secundare; iar universul său poetic rămâne, tipologic, ca un obsedant şi neliniştitor document moral.” (Vladimir Streinu) „Legenda bacoviană a şi creat contrastul necesar caracterizării psihologice a lui Bacovia, marele, esenţialul, neegalatul provincial al poeziei româneşti.” (Felix Aderca) „Bacovia cânta pe o coardă unică un cântec simplu de jale, a anotimpului, a intemperiei, a monotoniei provinciale, a marasmului prevestitor de moarte, cântec monocord, care, descompus artistic în notele componente, poate nu rezista, dar care luat ca atare, cu o consimţită pasivitate, iscă stări sufleteşti echivalente.” (Şerban Cioculescu) „Eul bacovian răsuceşte un tragic, un obsedant scâncet, suferinţa se clatină într-o semisomnolenţă în care instinctul vital alterat posedă nu ştiu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conştiinţă de sine, vizibilă în însuşi propriul ei proces de dezatomizare; ea umple toată conştiinţa reflexivă a poetului, manifestată printr-o atentă notaţie.” (Pompiliu Constantinescu) „Poetul are o poză, pe care şi-o menţine puerilă ca orice mecanism şi deci de un secret umor. E foarte probabil că şi el crede în poză, ceea ce e o ingenuitate, folositoare însă procesu-

publicanilor? Alain Rey spune că memorabilele cuvinte sunt anterioare, ar fi fost spuse chiar cu decenii înainte, fie de rege, fie de favorita acestuia, doamna de Pompadour. Şi totuşi nu există nicio atestare scriptică, deşi este vorba de două personaje faimoase ale timpului. Oricum, „potopul” la care se face referinţă este cel biblic, al lui Noe, invocându-se un scenariu catastrofic. S-a mai spus că aceste vorbe ar fi fost poate adresate de rege delfinului Franţei, în bătaie de joc, arătându-şi astfel nepăsarea pentru tot ce s-ar fi putut întâmpla după moartea sa. Alte surse spun că doamna de Pompadour, pe când pictorul Quentin de la Tour îi făcea portretul devenit şi el celebru, i-ar fi spus regelui, care tocmai sosise preocupat de vestea că mareşalul Soubise fusese înfrânt la Rossbach, în 1757: „Nu trebuie să vă întristaţi: vă îmbolnăviţi, după noi potopul!” „a bate fierul cât e cald” Expresia înseamnă să nu scapi o bună ocazie, să ştii să profiţi de o situaţie favorabilă. Apare în franceză în secolul al XVI-lea, sub diverse forme analoge. În româneşte nu am reuşit să o datăm, deşi pare lui de sugestie. Toată problema estetică stă în putinţa acestei convenţii de a simboliza în chip de neuitat, ca o viziune stranie, momentele de mare sinceritate, ceea ce se şi întamplă uneori. Poetul este deci nu un simplu liric, ci un ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi şi gesturi proprii.” (George Călinescu) „Poeziile sale sunt scurte, versurile tăiate prea scurt, şi nici nu s-ar putea altfel. Bacovia nu construieşte un poem, nu lucrează asupra cuvântului ani în şir, el emană versurile – poemele sale sunt un triunghi de cocori, mai bine zis ţipetele acestui triunghi, triunghi dispus mereu în aceeaşi direcţie, înţepând, zgâriind sudul.” (Marin Sorescu) Într-o seară de toamnă târzie, am cunoscut-o pe Agatha Grigorescu Bacovia, la Rotonda 13, invitată de Şerban Cioculescu să vorbească despre soţul ei, poetul George Bacovia. Era în a doua jumătate a anilor ’70. Am întâlnit o femeie frumoasă, elegantă, cu pălărie, jucându-se cu şiragul de mărgele, cu mişcări graţioase, cochetând discret şi cu deosebită delicateţe cu cei din jur. Zâmbind, ne-a povestit despre soţul ei, despre universul poetic al acestuia, dar şi despre câteva dintre întâmplările vieţii în doi. În anul 1928, la data de 28 iunie, Agatha Grigorescu se căsătoreşte la Bucureşti cu poetul George Bacovia. Printre multele amintiri depănate atunci am să reamintesc doar o secvenţă, chiar din ziua căsătoriei lor. Povestea că, după plecarea musafirilor, a petrecut noaptea în fotoliu stând de vorbă cu soţul ei. Sigur, orice zi din viaţa unui cuplu este una deosebită, dar cei doi poeţi au preferat să înceapă viaţa în doi cu poveşti, „întrerupte” de lungi tăceri.

AUGUST 2013

Vorbe de duh şi de luare-aminte (III)

perfect împământenită la paşoptişti. Fireşte, la bază se află o situaţie de viaţă transpusă în limbaj metaforic. Pentru a putea fi prelucrat cu uşurinţă, fierul trebuie bătut cât încă este maleabil, pentru a se obţine forma dorită. Expresia ne duce imediat cu gândul la potcovari şi la vechimea acestei practici. Costache Negruzzi, în „Negru pe alb, Scrisoarea XII”, pune în gura lui moş Tândală, învăţăcelul lui Păcală, o serie de expresii ale înţelepciunii populare, repertoriu ce a orientat moral, alături de învăţămintele bisericeşti, viaţa tradiţională a românului. Este, în opinia mea, cel mai bogat discurs sapienţial din literatura noastră: „Iaca ce-mi zicea el: „Fine! De vrei să trăieşti bine şi să aibi ticnă, să te sileşti a fi totdauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară, pentru că e mai bine să fii fruntea cozii decât coada frunţii. Şezi strâmb

şi grăieşte drept. Nu baga mâna unde nu-ţi fierbe oala, nici căuta cai morţi să le iei potcoavele, căci pentru behehe vei prăpădi şi pre mihoho. Bate fierul păn-e cald,[s.n.] şi fă tot lucrul la vremea lui. Nu fii bun de gură, gura bate c... Vorba multă-i sărăcie omului şi toată paserea pe limba ei piere. Nu fii zgârcit, căci banii strângătorului intră în mâna cheltuitorului, şi scumpul mai mult păgubeşte, leneşul mai mult aleargă; dar nici scump la tărâţe şi ieftin la făină. Nu te apuca de multe trebi odată. Cine goneşte doi iepuri nu prinde nici unul. Nu te întovărăşi cu omul becisnic. Mai bine este să fii c-un om vrednic la pagubă decât c-un mişel la dobândă. Nu te vârî în judecăţi. În ţara orbilor, cel c-un ochi e împărat. Cel mai tare e şi mai mare, şi dreptul îmblă totdauna cu capul spart. La judecători, ce intră pe o ureche iase pe alta, căci sătulul nu crede celui

„Alb Orchestra începu cu-o indignare graţioasă. Salonul alb visa cu roze albe – Un vals de voaluri albe ... Spaţiu, infinit, de o tristeţe armonioasă ...

mare poet simbolist român, evident lăsat deoparte, din raţiuni pe care nu le pot descifra şi nici nu intenţionez a o face, pentru că rostul nostru (al meu şi al publicaţiei „Occidentul românesc”) e acela de a promova şi nu de a intra în polemici nefericite. Aşa cum am mai spus, textul nu se doreşte a fi unul critic, ci de prezentare a scriitorilor români, acum a lui George Bacovia. La data de 4/5 (16/17) septembrie 1881 vede lumina zilei Gheorghe Vasiliu, fiul lui Dimitrie Vasiliu şi al lui Zoe Vasiliu, născută Langa. Tatăl său, ofiţer în garda civilă din Bacău, Dimitrie Vasiliu, se căsătoreşte în 1870, la 25 de ani cu Zoe Langa, de 15 ani. Între anii 1870–1881 se nasc surorile mai mari ale poetului, Maria şi Ana (Aneta). Ambele vor urma Şcoala normală superioară din Iaşi, devenind institutoare. Cel de-al treilea copil al familiei, Nicolae, se stinge în primii ani de viaţă. Virginia, Ecaterina (Tinca) şi Elena (Lina) vor urma fie şcoala profesională, fie cursurile pensionului Camp Albert din Iaşi. Elena va fi subdirectoare a Şcolii normale din Bacău până la finalul vieţii. Copilăria şi-o petrece la Bacău (1881–1887), pe strada Bacău-Piatra, acolo unde tatăl său îşi deschide între timp un magazin de „coloniale” şi „băuturi spirtoase”. În anul 1887, viitorul poet este înscris la grădiniţa soţilor Schmidt, unde va deprinde primele noţiuni de limba germană. Anul următor, în 1888, bolnav fiind (friguri palustre) nu poate merge la şcoală, iar după o perioadă petrecută la bunicii paterni din Băgdăneşti, va figura pentru puţin timp, în1890, pe lista elevilor de la un pension

În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resﬁrat pe întinsele cărări Cântau clare sărutări ... Larg, miniatură de vremuri viitoare ...”

„În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată [...]. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţă colorantă. Întâi am făcut muzică şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoţit cu credinţă până azi. Am făcut şi compoziţii pentru mine. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile: alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am căutat să le redau cu inteligenţă, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea şi ultimul meu volum poartă titlul Scântei galbene. Roşul e sângele, e viaţa zgomotoasă [...]. În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben [...]. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben.” (I. Valerian, De vorbă cu George Bacovia, „Viaţa literară” nr. 107, 13–24 aprilie 1929). Plecând de la această mărturisire a poetului care ne introduce simplu în universul creaţiei sale, tulburător prin abordare şi expresie artistică, singular în literatura română, se impune să revenim asupra biografiei sale, conturând astfel portretul unui

ﬂămând, şi mai bună e o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă. Să n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu scoate ochii. Ce iase din mâţă, şoareci prinde, şi lupul părul schimbă, iar năravul ba. Nu te-ncrede în ciocoi. Ciocoiul e ca răchita; de ce-l tai, de ce răsare, şi din coadă de câine, sită de mătasă nu să mai face. Nu ﬁi duşmănos, căci cine face, face-i-se, şi nu e nici o faptă fără plată. Fereşte-te de proşti şi de nebuni. Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale, şi prostului nici să-i faci, nici să-ţi facă. El învaţă bărbieria la capul tău. Şede pe măgar, şi caută măgarul. Nu-l primesc în sat, şi el întreabă casa vornicului. Prostia din născare leac nu mai are. Cine se amestecă în tărâţe, îl mănâncă porcii; ş-apoi spunemi cu cine te aduni, să-ţi spun ce fel de om eşti. Nu te hrăni cu nădejdea şi cu făgăduinţele. Înţeleptul făgăduieşte, nebunul trage

nădejde. Să trăieşti, murgule, să paşti iarbă verde. Ce-i în mână nu-i minciună, şi e mai bine acum un ou decât la anul un bou. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie, pentru aceea nu te apuca de lucruri mari, căci e lesne a zice plăcinte, dar cu b... de fată mare nu se fac ouăle roşii. Dobânda mare rupe ciochinile, şi păn-a nu găsi mantaua, nu erai dator. Cu rudele bea şi benchetuieşte, dar neguţitorii nu face, căci deşi sângele apă nu se face şi cămeşa e mai aproape decât anteriul, dar nepotul e salba dracului. Frate, frate, brânza e cu bani. Nu ﬁi răpitor. Mai bine nici oaia cu doi miei, nici lupul ﬂămând. Să nu vie vremea să dai cinstea pe ruşine, şi să-ţi zică: c..., lupe, ce ai mâncat. Lasă pre oameni în ideile lor. Vântul bate; câinii latră. Altui îi e drag popa, şi altuia preuteasa. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul. Zic zece, tu taie una. Vrabia mălai visează, şi calicul comândare.” Cum spaţiul nu ne permite, vom publica continuarea în numărul viitor, pentru că este vorba de o pagină remarcabilă a literaturii noastre.

GEORGE BACOVIA (I) german din Bacău. Între 1891–1894, este elev la Şcoala Domnească, în clasa învăţătorului Nicolae Biberi, luând premiul întâi în fiecare an. După terminarea cursului primar, frecventează cursurile gimnaziului „Principele Ferdinand” (1894–1898). Obţine note maxime la desen, caligrafie, muzică, gimnastică. La fel ca şi sora sa Virginia, ia lecţii de vioară. Din clasa a III-a gimnazială începe să scrie versuri, unele dintre ele vor intra în primul său volum, Plumb, apărut la Bucureşti în anul 1916. În anul 1899 ia Premiul I la concursul de „desen artistic după natură” al Tinerimii Române de la Bucureşti. Îi apare în „Literatorul” din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În anul 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, pe care o va termina abia în 1902: „Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmânt – Stam singur în cavou... şi era vânt... Şi scârţâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig

Stam singur lângă mort... şi era frig... Şi-i atârnau aripile de plumb.”

În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului „Ferdinand”. Termină liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia Liceu, ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel

an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie. Citeşte în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista „Arta” de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 în Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului. Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I. M. Raşcu „Versuri”, mai târziu „Versuri şi proză”. Între 1909–1910 merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău, iar în 1911 obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează. În anul 1912, colaborează la „Românul literar” al lui Caion. O perioadă este suplinitor la Şcoala Primară din Bacău şi la Călugăra, suburbie a Bacăului. Colaborează la revista „Flacăra”. Este copist la Prefectura din Bacău, iar din anul 1913 devine ajutor contabil la aceeaşi prefectură. Fire sensibilă, poetul se îmbolnăveşte şi demisionează.

Investigaţii

AUGUST 2013

Nadăşul, un sat furat cu biserică şi cu cimitir cu tot • Mii de hectare de păduri, moşii şi castele, despăgubite de regele F e r d i n a n d , a u fost recuperate fraudulos. • Autorităţile române, chiar şi prin nepăsare, parte a unui furt uriaş. • Serviciile secrete urmăresc elevii şi ignoră infracţiuni care aduc atingere ţării noastre. • CSM-ul hain condus de procuroarea Hăineală nu-i vede pe judecătorii care au restituit pe acte false. Un serial despre jefurea Transilvaniei şi despre slăbiciunile statului român. Cotidianul.ro porneşte această campanie de informare a românilor în legătură cu recuperările banditeşti ale

terenurilor din Transilvania. Banditeşti prin felul în care au fost siluite legile ţării noastre, prin organizarea în grupuri infracţionale, prin încrengăturile mafiote care au speculat slăbiciunile magistraţilor şi corupţia din instituţii şi instante. Operaţiunile de restituire frauduloasă arată ca un plan abil de dezmembrare a ţării. Harta recuperărilor frauduloase, despăgubite de statul român după Unirea de la 1918, arată ca un puzzle ce demonstrează atacul unei mafii asupra statului român şi a unei mari părţi a populaţiei din Transilvania. Procurori, judecători, agenţi ai serviciilor româneşti, fucţionari publici, primari, corupţi toţi până-n măduva oaselor, elemente ale sistemului mafiot au pus umărul la ceea ce se poate numi Marele Jaf din Transilvania. Cotidianul.ro, graţie muncii unor oameni care şi-au lăsat

de-o parte viaţa personală şi au cotrobăit prin arhivele statului, pe bani proprii, vreme de douăzeci de ani, este acum în stare să demonteze toate retrocedările cu cântec din Transilvania şi nu numai... Între o şpagă la liceu (unde am văzut şi implicarea SRI!!!), o fâţă dezbrăcată la tv şi Suleyman Magniﬁcul, considerăm că este cazul să abordăm o problemă de acut interes naţional (de altfel o temă perimată pentru unii, prostii vadimiste după alţii, intoxicări de presă după postacii năimiţi ai serviciilor vândute), şi anume, situaţia pământurilor şi caselor pentru care un milion de români şi-au dat viaţa în cele două războaie mondiale.

Cazul Nadăş - Satul furat cu totul, sau vorba unui localnic: “Nadăşul este din nou iobag” În anul 2006, soţii Colţeu, pretinşi moştenitori ai unei evreice, Mairowitz, fac o plângere în instanţă pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra satului Nadăş (în proporţie de 90%). Mai precis, un teritoriu de 8.700 de hectare, cuprinzând păduri, fâneţe, păşuni, cabane, cimitir, biserică, vatra satului, case..., în contradictoriu cu Romsilva, comisiile locale şi judeţene de aplicare fond funciar. Sătenii nu ştiau nimic, practic nu existau, procesul se purta „deasupra” lor. Familia Colţeu a câştigat într-un singur (!?) termen de judecată în martie 2006. Hotărârea a fost apoi anulată printr-un recurs iniţiat de Romsilva şi Comisia Judeţeană. Apoi, s-a făcut contestaţie în anulare şi doi judecători din trei - culmea,

cel care s-a opus a fost un judecător de etnie maghiară, care n-a vrut să participe la această potlogărie - au admis această contestaţie. În 2009 - fără cadastru!!! -, s-a făcut intabularea acestor terenuri în cartea funciară prin Judecătoria Ineu. „Proprietarii” au început să execute terenurile, în prima fază pe cele extravilane, în baza respectivei întabulări. De ce? Anual, APIA le plăteşte peste 800.000 de euro pentru aceste terenuri. În pădure şi-au făcut ocol silvic privat unde exploatează 5.000 de hectare, s-au împroprietărit cu cabane şi au deschis un fond de vânătoare unde vine suspect de des, cine credeţi? ghici, ghicitoarea mea -, finul cetăţeanului Băsescu Traian, primarul Aradului, Gheorghe Falcă. „Manevra”, arborele „ginecologic” şi descâlcirea iţelor Această doamnă Mairowitz (Szerenyi), pe care soţii Colţeu ar fi îngrijit-o, devenind legatari testamentari, e menţionată într-un testament suspect al altei doamne, Weisz-Grosz, care în ‘55 a decedat în Israel şi a redactat un alt testament, totul fiind de fapt „o nepoată a unei mătuşi a străbunicii care era rudă cu un neica văr, noi fiind cei care i-am dus o ciorbă nepoatei”, o brambureală descifrată de doamna avocat Coroiu, explicată în acest recurs. Chiar şi la o eventuală despăgubire, ar fi fost în joc o mică fracţiune - practic din mai nimic - din ceea ce se solicita. Terenul, la 1918, era proprietatea grofului. Reforma agrară din 1921 până la 1939 a făcut ca 4.000 de hectare să fie răscumpărate de statul român, dându-se bani grei pentru teren, restul de 4.700 de hectare fiind vândut firmei Forestiera Nadăş. După moartea grofului Grosz, n-au existat moştenitori, astfel încât terenul a devenit proprietatea firmei „Forestiera”, controlată de un român pe nume Micloşi. Au mai existat şi acţiuni, care gradual, au fost vândute tot lui Micloşi. Apoi, Forestiera a

fost naţionalizată, patrimoniul societăţii a trecut în proprietatea statului, iar în astfel de situaţii, gen Malaxa sau Auschnitz (cel mai mare acţionar la Fondul Proprietatea), cel mult, puteau să ceară despăgubiri pe calea Fondului. Dar aici vorbim de moştenitorii lui Micloşi, care n-au nicio legătură cu familia Colţeu. Nebunia După executările silite demarate de soţii Colţeu, şi în urma scandalului creat, nepoata lui Micloşi, cea îndreptăţită eventual într-un proces de revendicare, l-a abordat pe avocatul apărării, prezentându-i documentele originale, prin care se demonstrează că doamna Grosz-Weisz a vândut terenul către Forestiera Nadăş. În baza acestor documente originale, s-a încercat revizuirea Hotărârii din 2006. S-au făcut cereri la Parchet pentru ca acesta să se sesizeze din oficiu şi să promoveze revizuirea, la Romsilva, la Comisia Judeţeană şi la Comisia Locală. Cele patru cereri au avut următoarele soluţionări: comisia locală a refuzat să facă revizuirea, primarul Nadăşului, suspectat de non-combat de către localnici, spunând că nu este necesar acest lucru deoarece l-a făcut comisia judeţeană, forul superior. Parchetul a făcut revizuire, dar la primul termen şi-a retras cererea, după cum spun gurile rele, la ordin primit de la Bucureşti. Singurele instituţii care au mers umăr la umăr cu românii din Nadăş au fost; Romsilva, care a făcut un dosar de revizuire profesional, pe cinci capitole, de dovedire a nulităţii hotărârii judecătoreşti din 2006 şi Comisia Judeţeană. Revizuirea a fost respinsă în fond, iar în sentinţă se constată că respingerea nu este motivată de judecătoarea Floriţa Boloş. La câteva săptămâni distanţă, judecătoarea Boloş a fost arestată pentru luare de mită într-un alt dosar. Primul termen al recursului de revizuire este fixat pe 10 iulie la Tribunalul Arad. La atac! Cum ardeleanul înţelege un pic mai greu ce i se întâmplă, dar când înţelege, înţelege bine, s-a trecut în sfârşit la contraofensivă. Pământurile şi casele moştenite de la bunici şi străbunici pot reveni la matcă. S-au constituit o asociaţie a localnicilor care luptă în justiţie, dar şi un grup de iniţiativă format din oameni sensibili la suferinţa aproapelui, decişi să meargă până la capăt. Cotidianul.ro le va fi alături, urmând ca săptămânal să dezvăluie grozăviile din Transilvania; români lăsaţi pe drumuri, deposedaţi abuziv de pământuri, poligoane ale armatei dezmembrate prin fals, moştenitori din Africa de Sud care fură domeniile Ministerului Culturii, sate româneşti „ciuntite” de composesoratele ungureşti, toate posibile doar prin complicităţi şi trădări la nivel înalt.

Valea Mare, din ce în ce mai mică!

Comuna Valea Mare din judeţul Covasna a fost înconjurată prin tehnica retrocedărilor „cu cântec” de composesorate ungureşti. Pe baza unor foi de avere de la 1871, fără a se ţine cont de Reforma Agrară din 1921, prin care fuseseră împroprietăriţi ţăranii români, se acordă acum titluri de proprietate, în ordine: urmaşilor grofilor şi conţilor, composesoratelor, iar ce rămâne, dacă mai rămâne, ţăranilor români. Totul, cu o suspectă lipsă de reacţie din partea primarului român, fost primar în Vâlcele, alungat cu pietre la revoluţie de oamenii din localitate. Spre deosebire de cazul Nadăş, luat cu totul, în Valea Mare, tehnica este mai subtilă. Pentru a nu mai exista procese prin care să se dovedească ilegalităţile, se profită de naivitatea locuitorilor comunei şi de faptul că nu au acte pe terenurile primite din moşi-strămoşi. Cum? Prin abuzurile unor poliţişti. Iată şi declaraţiile sătenilor lăsaţi „în izmene”: „Ne-o chemat agentul Mihai, câte doi, câte trei, în comuna vecină Boroşneu, şi ne-o zis că dacă nu vrem să plătim despăgubiri pentru pământul nostru, că oricum îl pierdem. Ai acte pe terenul ăsta? N-am! Apăi îl ştii pe Joos (n.r. - a se citi Ioş)? A fost pământul rudelor lui, uite-aici - şi ne-o arătat o hartă -, e intabulat pe Joos Tibor. Semnează aici că n-ai pretenţii la terenul ăla. Da’ noi n-avem niciun drept? l-am întrebat. Ne-o zis că noi avem drepturi peste deal, dincolo de graniţă! (n.r. - graniţa stabilită prin Diktatul de la Viena). Apoi ne-or venit hârtiile că am fost scoşi de sub urmărirea penală, tot noi, că i-am fi

tulburat posesia. Toţi sunt împotriva noastră, nu neajută nimeni. Şi uite-aşa o intrat Ioş pe terenurile noastre.” Valea Mare, o comună de moşneni români, nu a fost colectivizată, însă pe vremea comuniştilor s-au făcut translatări de terenuri, luîndu-li-se oamenilor din terenul agricol, pentru constituirea CAP Boroşneu, la schimb cu păşuni şi fâneţe. Acum sunt puşi în situaţia în care două composesorate ungureşti - Pădurea Mică şi Urbaliştii, primul, al cărui preşedinte era (aţi ghicit) Joos Ti bor - a u i nt r a t î n pă dur i , î n t e r e nul fostului CAP, dar şi în păşuni şi fâneţe. Comuna este deocamdată cu sute de hectare mai mică, pădurile obştii (200 de hectare), printr-o concesionare cu „cântec”, se taie de zor, iar cererile de retrocedare nu s-au oprit aici. Dar cine este acest Joos? Actualmente ocupă funcţia de secretar la Primăria Ghidfalău. Urmaş de grof, a cerut şi mai cere sute de hectare, deşi mai are fraţi care n-au revendicat nimic ştiind că terenurile au fost vândute, o dată prin expropriere, apoi, d u p ă e x p r o p r i e r e (!?), parte, unei nemţoaice. Şi dacă a mai rămas ceva în urma administraţiei ungureşti din perioada războiului unui anume Joos Andrei-Andor (declarat criminal de război), dacă persoanele sunt aceleaşi, Joos Tibor nu ar mai fi avut dreptul să revendice nici măcar aceste terenuri. Cine îi protejează pe „domnii Ioş” pe ﬁliera retrocedărilor ilegale din justiţie, din comisiile judeţene şi locale, via partide, Romsilva şi Cadastru? Vom aﬂa în curând.

Investigaţii

43.000 de hectare de pădure, retrocedate dintr-un singur condei • Furtul Transilvaniei, după legile austriece din 1871, trece şi prin Bacău, via Sfântu Gheorghe. • Parlamentarii-avocaţi Chiuariu, Adam şi „găştile” lucrează de zor la retrocedări. Fostul ministru al Justiţiei, actualul şef al comisiei juridice din senatul României, a fost văzut des ca lobbyist în diverse instituţii ale statului din Bacău şi din Sfântu Gheorghe în cazul Ghica. Ne întrebăm: oare mai poate în acest caz Parlamentul României să ia vreo decizie în problema revizuirii dosarelor privind retrocedările? • Adevăratul moştenitor, Christopher Ghica, şeful Irish Guard, românul „de bază” de la Palatul Buckingham, organizatorul nunţii regale şi instructorul armatei afgane, putea să dobândească legal 11.000 de hectare de pădure. Un gentleman rămâne însă un gentleman! • 12.000 de hectare din Covasna şi Buzău sunt date pe aceeaşi filieră a Tribunalului Sf. Gheorghe. Suntem caz unic în Europa în privinţa retrocedărilor în natură. • Gurile rele spun că un judecător român de etnie maghiară, şcolit la Budapesta, a afirmat: „V-am făcut, v-am luat pământul de sub picioare!”. Întrebăm şi noi: V-aţi echivalat studiile, domnule judecător? • Mai bine de jumătate din aşa-zisul ţinut secuiesc nu mai aparţine românilor sau României. • Multe dintre comisiile locale şi judeţene de aplicare a legii fondului funciar, simple marionete „şpăguite”? • Pădurile trecute deja în proprietatea „moştenitorilor”, aproape 500.000 de hectare, după estimările specialiştilor, se taie „la ras”, deşi un simplu ordin ar putea stopa dezastrul. O firmă-monopol alungată din Europa Occidentală face ravagii în România. • Serialul cotidianul.ro, subiect de analiză pentru CSAT, SRI, DNA, DIICOT, CSM, Inspecţia Judiciară. Elemente clare de înaltă trădare! • Din episoadele viitoare (de-om fi sănătoşi): Muntele Retezat, simbol al României, dat pe şest, unor „cetăţence” din Austria şi Ungaria; „Valea Mureşului, Arcuşul, Apusenii, conţi şi grofi care apar la tv (!!!!), proprietari de mucava (a câta oară?) pe pământ românesc”; „Armata cu cai de lemn - poligon militar luat cu japca în Covasna”; „N-avem noi lemn de brad cât pot ei tăia! - Jaful programat”. Poate vă întrebaţi ce legătură are Bacăul cu Transilvania. Are! Bacăul este în România, domeniile statului şi cele private sunt hăcuite, graţie unor „cozi de topor” care dau tonul Marelui Jaf Naţional. Se estimează că aşa-zisele retrocedări începute prin procese „en-gros” în 2006 ajung la o afacere de 60 de miliarde de euro! Cazurile Nadăş şi Valea Mare, prezentate până acum, sunt doar „elemente ajutătoare” într-un puzzle greu de refăcut, dar nu imposibil, cu o mică trecere prin Bacău şi Sfântu Gheorghe. Falsul, codoşia, trădarea şi slugărnicia sunt elemente-cheie care încep la Arad şi se termină (?) la Bacău. Povestea Ghica – Comăneşti Nicolae Ghica, decedat în 1851, a fost ultimul propri-

etar care a deţinut un domeniu forestier de 56.000 de hectare în Trotuşul Superior, j ude ţ ul Ba c ă u. Înt reaga avere a fost împărţită în zece moşii - conform testamentului -, câte două pentru ﬁecare copil: Dimitrie, Maria, Eugen, Nicolae şi Gheorghe, o fată, Natalia, stingându-se din viaţă în 1849. În discuţia privind partajul intră doar Maria şi Nicolae, moştenitorii lui Dimitrie. Maria (căsătorită Mavrocordat) a primit o treime din avere, doar bunuri mobile (bani), iar Nicolae, două treimi, moşiile Comăneşti şi Palanca. Maria, nemulţumită de partaj, a deschis procese în serie şi a mai primit o sumă de bani în 1923. Caz „clasat” inclusiv prin două hotărâri judecătoreşti.

Nicolae a avut un fiu, Dimitrie (căsătorit cu Valentina Bibescu), care l-a moştenit şi care la rându-i a avut un băiat - John Nicholas - tatăl lui Cristopher. Cine este locotenent-colonelul Christopher Ghica? Şeful Irish Guard, maestrul de ceremonii al nunţii regale şi preparatorul armatei afgane. Un prinţ român care n-a cerut un metru pătrat de pădure (deşi avea dreptul la 11.000 de hectare) alături de sora lui, Jeanne-Valentine, care a dobândit şi cetăţenia română. Cine a obţinut peste 43.000 de hectare şi castelul GhikaComăneşti? Urmaşii Mariei! Actele au fost înaintate de Elias Sturdza, procesul a fost continuat de Paltin Gheorghe Sturdza. Cine l-a apărat pe Paltin? Casele de avocatură Chiuariu şi Adam. Cine este Chiuariu? Aţi auzit de acest nume? Cumva şeful comisiei juridice din senatul României, fost ministru al Justiţiei? Cine este Adam? Cumva deputat PSD de Braşov? Ce caută aceste case de avocatură în retrocedări „cu cântec”? Mai putem avea încredere că parlamentul va porni cruciada împotriva retrocedărilor ilegale? Soluţia „salvatoare” în Moldova şi Transilvania: ORDOG LORAND ANDRAS! În 2006, Comisia judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor respingea cererea lui Sturdza. Judecătoria Oneşti şi Tribunalul Bacău, prin motivări de bun-simţ, au respins de asemenea aberaţia cu 43.000 de hectare de pădure. De ce? Moştenirea fusese o dată închisă, iar pe de altă parte, urmaşul era rudă de gradul 5, legea retrocedărilor având ca obiect doar bunurile confiscate de comunişti. Aşadar, se puteau retroceda eventual 11.000 de hectare intrate în posesia statului comunist şi doar prinţului Cristopher şi surorii sale, în cazul în care ei ar fi cerut acest lucru. Procesul se mută apoi la Judecătoria Sfântu Gheorghe, unde, la revizuire, în 2011,

AUGUST 2013

preşedintele Cosmin Traian Munteanu respinge şi el tentativa de acaparare a „şase munţi frumoşi”. Cităm din motivare: „Elie Vlad Sturdza nu poate să reprezinte pe Maria Ghica, pentru că a decedat după Nicolae Ghica. Astfel, instanţa constată că nu i se cuvine nici diferenţa între suprafaţa expropriată... În legătură cu celelalte înscrisuri din dosarul de moştenire al Mariei Mavrocordat, instanţa reţine ... că înscrisurile sunt în mare măsură copii ale actelor din dosarele civile ... astfel că o altă analiză a lor nu se impune, ele ﬁind de altfel irelevante. Prin urmare, instanţa respinge ca inadmisibilă şi nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul Elias Sturdza

Budapesta, odrasla fostului preşedinte al tribunalului, decide că domnul Paltin este stăpânul munţilor şi are liber la zeci de mii de hectare de pădure. Ignorând toate dovezile prezentate de celelalte instanţe, Ordog Lorand Andras spune: „Petiţionarul este moştenitor legal în linie directă al defunctului Dimitrie N. Ghica, decedat în 1923, pentru care are dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate... petentul nu a formulat cerere în calitate de moştenitor al lui Nicolae D. Ghica, ci în calitate de descendent al lui Dimitrie N. Ghica, al cărui strănepot este”. În tot recursul s-a analizat un act de partaj din 1902, iar după 110 ani Ordog constată că actul nu

şapte moşii. Dar despre decizii asemănătoare ale domnului Andras, privind alte mii de hectare de pădure în „Afacerea Ardeleana”, contele Mikes şi multe altele, vom vorbi curând. La această oră se fac măsurători de zor pentru a se identiﬁca terenuri ale statului, afectate ﬁind islazurile şi pădurile primăriilor de pe Valea Trotuşului, pentru a se lua în primire, pe bucăţi, terenul obţinut de casele de avocatură ale parlamentarilor români. Ce e de făcut? Sunt o grămadă de soluţii la îndemână: Prefectura Bacău poate deschide o acţiune de „lămurire şi îndreptare a dispozitivului”. Se poate de asemenea să se constate de către o altă instanţă nulitatea actului emis de domnul

Maurocordato (Elie Vlad S t u rd z a ) ş i c o n t i n u a t ă de succesorul său Sturdza Paltin-Gheorghe.” În ﬁne, în ultimă instanţă, la Tribunalul Sfântu Gheorghe, contrar tuturor dovezilor existente şi ţinându-se cont doar de documentele de la 1872, preşedintele Ordog Lorand Andras, şcolit la

era valabil, anulând un act al ÎCCJ din 1948, judecă după legea lui, Dimitrie fiind mort din 1923, neavând cum să fie deposedat de avere de către comunişti. Iar ceea ce este strigător la cer, ceea ce nu poate fi calificat în cuvinte, este faptul că în discuţie se aflau două moşii, iar Ordog reconstituie dreptul pentru

Andras. Inspecţia judiciară a CSM poate face lumină în acest caz, la fel cum un DNA şi DIICOT se pot autosesiza în următoarele zile, sau, mai corect, CSAT să considere problema retrocedărilor ilegale (şi nu presa) un pericol la adresa siguranţei naţionale! Materiale realízate de Marcel Bărbătei

Diaspora

AUGUST 2013

„Divide et impera! Dezbină şi stăpâneşte!”

„Prin unire cetăţile mici se dezvoltă, prin dezbinare şi cele mai mari se distrug.”

Expresia provine din latină unde exista şi ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca: „dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (14691527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (17971856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi. Strategia a fost folosită efectiv şi eﬁcient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi cel Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriva celuilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor cu un număr mic de trupe. Conceptul a fost mai proeminent în perioada în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că britanicii au folosit strategia pentru a câştiga control asupra teritoriului şi resurselor vaste ale Indiei prin menţinerea populaţiei divizate de-a lungul liniilor de demarcaţie date de religii, limbi vorbite, caste, etc. Folosind „divide et impera” au reuşit să-şi atingă scopul. Mi-am propus să mă opresc la cel care a rezumat această politică în citatul respectiv, la Niccolo Machiavelli, diplomat, ﬁlosof, istoric, dramaturg,

gânditor cinic, de altfel patriot înflăcărat, şi care, deşi a studiat mult şi a încercat să-şi impună gândirea, a eşuat în tot ce a întreprins în viaţa sa, consecinţă a unei judecăţi în afara conduitei morale. S-a născut la Florenţa, a încercat mai multe studii şi preocupări, dar domeniu asupra căruia s-a oprit cu insistenţă, a fost politica. Tânăr fiind, a fost fascinat de nobilul, omul politic şi cardinal spaniol Cesare Borgia (1475-1507), de reuşita acestuia de a-i prinde şi ucide pe cei care conspiraseră împotriva lui. I-a folosit drept lecţie de filozofie, în sensul că şi-a dat seama de distanţa dintre gândire şi acţiune, Borgia fiind pentru el bărbatul faptelor, eroul filosofiei lui, aşa după cum Bismarck, se spune, a devenit mai târziu eroul filosofiei lui Nietzsche. În galeriile Uffizi, cel mai cunoscut muzeu din Florenţa, se află un portret anonim al lui Machiavelli care îl înfăţişează, după spusele lui Will Durant în cartea sa Renaşterea, cu „o statură zveltă, o figură palidă, obraji subţiri, ochi întunecaţi, cu privirea pătrunzătoare, buze subţiri şi strâns încordate”. Autorul îşi exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaş, agăţându-se cu fanatism de câte o idee „aşa după cum în portret îşi strânge cu înverşunare mănuşile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se ţuguiau în sarcasm, afişa o viclenie atât de perfectă, încât avea aerul că

minte chiar şi atunci când spunea adevărul”. Machiavelli l-a divinizat pe Borgia cât timp a fost în culmea gloriei şi l-a condamnat când acesta a fost învins; când familia Medici a fost obligată să părăsească Florenţa i-a defăimat pe toţi membri familiei, când s-au întors „le-a lustruit pantofii pentru a primi o slujbă”. S-a avântat dând lecţii despre arta războiului, considerând că un neam care şi-a pierdut virtuţile marţiale, este condamnat, că o armată are nevoie nu de aur ci de bărbaţi puternici: „aurul singur nu poate procura soldaţi buni, însă soldaţii buni pot întotdeauna procura aur”. Aici, se pare că avea dreptate! Filosofia lui fiind prin excelenţă politică, departe de metafizică, teologie sau etică, a dat naştere termenului de machiavelism. Omul machiavelic este considerat omul ale cărui acţiuni sunt lipsite de morală şi scrupule, care foloseşte ingeniozitatea diabolică, dibăcia, calcul premeditat cu ţintă precisă şi acţionează sub deviza „scopul scuză mijloacele”. Pentru el politica este „arta elevată de a crea, de a acapara, de a apăra şi întări un stat”. Prin simplificare, cinismul său elaborează următoarea concluzie: „Virtutea produce pace, pacea produce repaus, iar repausul, dezordine; dezordinea atrage ruina. Ordinea se naşte din dezordine, virtutea din ordine, iar gloria şi bogăţia din virtute”. Şi îmi vin imediat în minte cele aflate în cartea Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, ca o che-

mare la paza legilor evanghelice. Neagoe Basarab considera că liniştea este începutul tuturor virtuţilor isihiei. „Când sufletul a ajuns la linişte, şi războiul din afară şi cel dinăuntru se potolesc”. Ascensiunea şi decadenţa, în viziunea lui Machiavelli, sunt determinate şi de conducători şi de şanse: „Destinul este arbitru a jumătate din acţiunile noastre, dar ne lasă să decidem cealaltă jumătate”. De asemenea, sunt determinate şi de legile care acţionează asupra oamenilor, în opinia sa - toţi lacomi, mincinoşi, cruzi, corupţi; politica trebuie să fie complet independentă de moralitate, un diplomat nu trebuie să fie legat de codul moralităţii: „Dacă actul îl acuză, rezultatul trebuie să îl scuze”, adică trebuie avut în vedere rezultatul final, ca o ţintă, astfel scopul va scuza mijloacele folosite, neţinând cont de moralitate; „a călca peste cadavre”, cum sună proverbul românesc. În cartea sa Principele, care poate fi asemuită cu un tratat despre guvernare, îi este atribuită acestuia acţiunea de delimitare a moralei de guvernare, delimitare a conştiinţei personale de binele public, aşa încât să fie „gata să facă pentru stat lucruri ce ar putea fi considerate nelegiuite în relaţiile dintre indivizi”. Ideile cărţii au fost condamnate de către filosofi şi oameni cu simţul moralităţii, pe motivul că formula percepe tirania, dar unii oameni de stat au pus şi mai încearcă şi în prezent să pună în aplicare multe dintre ideile sale. Cu cât cinism îşi exprima Machiavelli părerea că „drumul cel drept pe care se ajunge în paradis, este cunoaşterea infernului, pentru a-l putea evita”! Urmările acelei perioade în care s-au folosit perceptele sale, le ştim. Politica cu caracterul ei perfid, a făcut ca trădarea şi

Ce mai înseamnă român plecat în străinătate? Dan Luca - Bruxelles La aproape 25 de ani de la eliberarea de sistemul totalitar, România are încă probleme în a percepe cu adevarat realităţile anului 2013. Vreau să abordez în acest material o problemă care revine obsesiv în mass media românească. Este vorba de faimoasa plecare în străinatate şi apoi, şi mai spectaculoasă, reîntoarcere a românilor în ˝ţara mamă˝. E drept că înainte de anul 1989 era vorba de ceva de genul ˝fie în ţară, fie plecat˝. Nu exista fluiditatea de a veni şi a te întoarce. Această traumă o avem încă în limbajul colectiv al

României. Vorbim de românul care pleacă în străinătate, de parcă asistăm la ceva total, fără scăpare, fără întoarcere. Românii au fost obişnuiţi să călătorească, iar cei mai în vârstă îşi aduc aminte de faimoasele plecări ale ţăranilor români de la începutul secolului al XX-lea. Da, plecau la muncă în Statele Unite, lucrau în Chicago sau Detroit, iar dupa 2-3 ani se întorceau, iar cu venitul agonisit îşi cumpărau o pereche de boi pentru a lucra mai eﬁcient pământul. Dar nimeni nu zicea că ei au plecat din ţară. Închistaţi de dictatura comunistă, românul a pierdut sensul mobilităţii europene sau mondiale. Împinşi de oportunităţile oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul şi alte naţii libere au căutat binele chiar şi

departe de ţara lor. Nimeni însă nu consideră că un olandez care lucrează la un contract pentru o firmă de extracţia petrolului în Rusia a plecat din ţară, neamţul care lucrează în sectorul financiar din New York nu a părăsit de fapt Germania. Ei au căutat să îşi pună în valoare calităţile de care dispun pentru a avea o viaţă mai bună unde s-a ivit oportunitatea. Avem şi noi astfel de exemple, de compatrioţi pe care cu greu poţi să-i închistezi într-un pătrăţel geografic. Nadia Comăneci navighează fără probleme între Statele Unite şi România. A plecat Nadia din România? S-a întors? Da, a plecat din ţară pe vremea comuniştilor, dar acum e şi în ţară şi în afara ei, în acelaşi timp. Ion Ţiriac e la fel. E şi în ţară şi în loja de la Roland

Garros, fără să îţi dai seama. Nu trebuie să ne mai mirăm că există străini care sunt surprinşi de frumuseţile ţării noastre şi decid să se instaleze la noi. E normal, asta înseamnă globalizarea şi sistemul rezultat. Acel olandez care are un camping lâng Cluj, e similar cu alţi zeci de olandezi care derulează afaceri asemănătoare în Spania, Portugalia, Grecia sau chiar Mozambic. Chiar suntem aşa de uluiţi că un francez trăieşte de 5 ani în România reprezentând multinaţionale pe plan mioritic? Păi dacă observăm că are un salar de 10.000 de euro pe lună, parcă începem să mai venim de acasă cu modul de gândire. Acelaşi francez va pleca la anul în China dacă vreo companie îi va propune să deruleze un contract acolo pentru

crima să se răspândească în mai multe ţări, în secolele XIV şi XV. Până la consolidarea constructivă a libertăţii, viaţa a devenit mai extravertită, exuberanţa a îmbrăcat de multe ori forma violenţei, imoralitatea şi corupţia şi-au lărgit ariile, idealurile păgâne au năruit pentru o perioadă concepţia creştină. În literatură întâlnim un comportament similar dezbinării, manifestat între oameni, prieteni şi chiar în dragoste, sub denumirea de intrigă, definită ca o acţiune care foloseşte mijloace nepermise în realizarea unui scop. Exemplific piesa Intrigă şi iubire, povestea a doi tineri îndrăgostiţi şi a incapacităţii lor de a fi împreună într-o lume a maşinaţiunilor politice, a geloziei, a dualităţii emoţiilor cu impact distructiv, poveste de pe vremea poetului şi dramaturgului german Friedrich Schiller (17591805), care poate fi transcrisă în zilele noastre. Am aruncat o privire asupra concepţiilor cinice ale lui Machiavelli, pentru a arăta cum în prezent se încearcă, printre altele, o strategie croită pe mai vechea formulă „divide et impera”. Cinicul întotdeauna loveşte perfid pe cel rănit! Noi suntem, după cum spunea Lucian Blaga, pe un pământ de cumpănă, de aceea, România trebuie să-şi reia vocaţia diplomatică din perioada interbelică, folosind construcţiei europene. Răsăritul Europei, Orientul Apropiat dar şi cel Îndepărtat (China), pot găsi în noi un canal de comunicare cu ţările din Occident. Ar trebui să ştim să valorificăm poziţia noastră strategică. Avem nevoie de oameni politici vizionari, care să conştientizeze şi să folosească rolul nostru în Europa şi în lume. Este tot o politică „divide et impera” euroscepticismul, precum si naţionalismul şovin şi agresiv, care aşează pe poziţii de adver-

sitate naţiuni europene sau grupuri etnice, religioase. Cred că toleranţa este calitatea care trebuie dezvoltată şi folosită. Nu în zadar se vorbeşte de avantajul oferit de coeziunea socială. Într-un articol se menţionează: „de la voievozii medievali care se considerau apărătorii creştinismului şi până la primii muguri ai conştiinţei naţionale din epocă modernă, de la Şcoala Ardeleană şi Gheorghe Lazăr şi până la Mircea Eliade şi Constantin Noica, trecând prin opera lui Eminescu, Maiorescu, Iorga şi până în zilele noastre, conştiinţa românească nu s-a imaginat niciodată în afara Europei”. „Dezbină şi stăpâneşte” este o tactică de manipulare a comportamentului oamenilor, de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii, în concepţii dar şi ca formare de entităţi mai mici, care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt dezbinate şi împiedicate să se unească şi să devină mai puternice, sau să-şi păstreze integritatea. „Divide et impera” funcţionează în mod egoist, trufaş, neţinând cont de sensibilitate, şi are efect numai dacă cei supuşi acestor tactici sunt dispuşi să urmeze această cale. Am mai spus-o şi altădată, nu „dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”! În acest caz nu mai vorbim de toleranţă, ci, a se vedea cât şi până unde se poate tolera! Despre forţa maleﬁcă a acestei lumi pe care o numim diavol, a mărturisit Mitropolitul Antonie Plămădeală într-una din predicile sale, spunând că diavolul are numai atâta putere câtă îi dăm noi. Vavila Popovici – Raleigh, NC/ SUA

10.001 euro lunar. Nu mai putem vorbi de români plecaţi şi români care au ales ˝să reziste în ţară˝, ˝sacrificându-se pentru ţară, că trebuie să facă şi aceasta cineva˝. În momentul de faţă vorbim de români globalizaţi, care şi-au făcut curajul să încerce lumea largă, să îşi facă un rost pe alte meleaguri, să înveţe să gândească în alte limbi, să descopere cu adevarat ce înseamnă toleranţa culturală. Aceşti români îi întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite şi chiar în Bruxelles. Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandă, mâine cu serviciul şi viaţa în Marea Britanie. Călătoresc, descoperă, acumulează cunoştinţe, sunt utili în locuri greu de imaginat. Cunosc mii de astfel de români, implantaţi în firme farmaceutice din Brazilia, ITişti la companii grele americane, oameni de finanţe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructură în Germania. Locuiesc de 16 ani în Belgia,

dar nu am plecat din România. Doar în ultimele 12 luni am fost de 8 ori în ţară şi am călătorit în alte 15 ţări de pe trei continente. Sunt român şi român voi rămâne toată viaţa mea, chiar dacă soţia e olandeză, iar cei trei copii pe care îi avem împreună s-au născut în Belgia. Bun venit Românie în realităţile globalizării anului 2013! Dan Luca este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a trei cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înﬁinţat la Bruxelles prima ﬁlială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.

Opinii

Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Omar Hayssam, implicat în criza jurnaliştilor români răpiţi în Irak în aprilie-mai 2005, revine în vogă. Naiba ştie ce legătură are el cu scăderea drastică a nivelului de trai al românului sau cu aberanta regionalizare, dar ca mijloc de publicitate pentru Putere este excelent. Reuşita show-ului va aduce satisfacţii şi câstig celor care l-au conceput. Altfel cum ar ﬁ reuşit cel mai mare terorist din România să fugă în Siria înainte de a ﬁ judecat? Nu prin stângacia serviciilor secrete sau a procurorilor, ci cu concursul lor. Nu ascuns printre berbecuţii de pe un vapor, ci îmbrăcat la patru

cap pe post de lumânare, în timp ce adevăratele probleme naţionale rămân tot probleme, iar căruţa noastră se rostogoleşte aiurea în valea plângerii. Dumnezeu să-i judece pe toţi magnaţii din sicriele cu vizor de milioane de euro, al căror spectacol de îngropăciune e demn de milă. Să faci din moartea unui rechin mobiliar neplătitor de taxe, cea mai importantă ştire naţională în massmedia, pe parcursul mai multor zile şi să blochezi circulaţia ca să treacă alaiul mortuar, e de-a dreptul aberant! Prin tot felul de ştiri scandaloase, alambicate de analiştii şi transmisioniştii dresaţi, suntem lucraţi artistic şi manipulaţi cu mare artă de distragere a atenţiei, pe toate canalele de scurgere din mahalaua politică. În 23 de ani s-a epuizat râsul hârbului de oală spartă. Acum se joacă piese tari, de rămâi tablou. Mâine-poimâine vom auzi în campania electorală sloganul „Alege-mă, sunt ﬁerbinte!” Ei, da! Dulce ca mierea e bugetul Patriei pentru super-funcţionarii guvernamentali, aşa-zişii inspectori care numără găurile făcute de rozătoare în diverse locuri,

Dictatura D.H.O.C.P.

Ion Măldărescu D i r e ctor Revista Arte-Mis A c a d emy

„În România, multe greve ale foamei s-au încheiat la restaurant!” - Radu Paraschivescu Nu trebuie să ai inteligenţa lui Henri Coandă sau a lui Stephen Hawking pentru a înţelege că situaţia de pe plaiurile mioritice, nuanţată sumbru, între gri şi negru, este demnă de atmosfera din „Ferma animalelor” a lui Orwell. Dictatura unuia singur a fost înlăturată, dar înlocuită cu alta, mult mai dăunătoare: Dictatura Hoţiei Organizate a Ciocoilor Postdecembrişti (D.H.O.C.P.). Să fie cumva o aplicaţie experimentală a Noii Ordini Mondiale, propovăduită de unii şefi de stat rataţi şi/sau imbecili, ce se vrea a fi instalată pe întreaga planetă? Sub „blestemul dezunirii”, cum îl denumea cândva Vasile Pârvan, cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării sunt loviţi de amnezie, dovedind, o dată în plus, că românul prinde greu şi uită repede, aşa că să dăm crezare scriitorului Radu Paraschivescu, când spunea: „În România, multe greve ale foamei s-au încheiat la restaurant!”. Anul Caragiale încă nu s-a incheiat. Va dura încă mulţi ani de aici înainte. Deşi circul localelor s-a consumat în toamna anului trecut, bâlciul de vară al acestui an a înmulţit fel de fel de mutări

de „şah la rege”. Mihăiţă, după ce şi-a depus blazonul regal în Casa de Savoy, s-a cam dat la fund săşi lingă rănile, provocate de atacurile la onoarea lui de familist. Iar vine luna august - calvarul vieţii sale ratate. Iar îi vor lua pielea la tăbăcit „obraznicii” care i-au pus ştampila „Trădător”. Şi nu greşesc! Aşa-i toamna. Toamna se numără bobocii La intrarea în cel mai mare spital psihiatric din Portugalia se afla o inscripţie înţeleaptă: „Nu toţi cei care se află înăuntru sunt bolnavi şi nu toţi cei care se plimbă liberi, afară, sunt sănătoşi!” Inscripţia cu pricina oferă prilej de profundă meditaţie. Pentru trezirea la realitate a celor mulţi, o placă inscripţionată cu textul menţionat, uşor parafrazat, ar putea fi montată la intrarea fiecăreia dintre instituţiile importante ale statului român, la Cotroceni şi la Casa Poporului, denumit acum Palatul Parlamentului: „Nu toţi cei care se află înăuntru sunt sănătoşi mental, nu toţi cei care se află înăuntru slujesc interesele poporului şi nu toţi cei care se află în afara lor sunt proşti!” O zicală străbună glăsuieşte: „Toamna se numără bobocii”. Care boboci şi care toamnă? Să fie vorba de bobocii princiari gen Nicholas ori Harry? Să fie vorba de Fata Morgana după care aleargă frânturile generaţiei expirate ale nostalgicilor babalâci monarhişti? Oricum, nu capul lor a zămislit himera. Ori medicii de la Spitalul Obregia - „Nr. 9”, după vechiul nume -, le-au greşit tratamentul, ori aşa a ordonat cineva „din umbră”! Mai degrabă e un surogat alătuit din ambele posibilităţi.

Ţepe şi tunuri care zgâlţâie Ţara Prestidigitatorii şi experimentaţii „ingineri” în afaceri oneroase trag ţepe şi dau tunuri care zgâlţâie Ţara mai abitir decât cutremurul din ’77, mai tare decât perﬁdele fracturări hidraulice, provocateîn scopul extragerii gazului de şist din subsolul încă românesc. Banul face mult, dar şi uzurpă bunul simţ. De ochii lumii sau urmare a lucrăturilor cotroceniste, se mai întâmplă ca unii suicizi de conjunctură să ajungă purtători de brăţări ale statului. Dar nu stau prea multă vreme la domiciliile ﬂotante. Nu le prieşte regimul de chiriaş la hotelul statului. Pe de o parte, penitenciarele se becalizează, pe de alta, statul compensează lipsirea de libertate cu cazane pline cu parale reparatorii. Moartea unui fost prim-ministru de duzină este trâmbiţată la toate posturile alogeno-române de televiziune, în vreme ce dispariţia (suspectă, după opinia unora) a unui veritabil savant este ocultată cu premeditare. Până şi un banal accident de circulaţie este mai mediatizat! Ecranele televizoarelor sunt pline de „showuri păcătoase”, unde abundă arătări deşucheate, siliconate şi căzătoare la aşternut, adunate de prin baruri rău famate şi aruncate pe sticla televizoarelor mai ceva ca la Casa de Piatră. Strânşi la grămadă, anal-iştii, coloneii şi păreriştii ne obosesc până la disperare cu gogoşile lor anoste. N-ai pentru ce schimba canalul. Toate-s la fel. „Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi!”... Lichelele „votează cu stânga, dar mănâncă cu dreapta!” Ipocrizia, impostura, hoţia şi

făcând, la rândul lor, alte găuri în buget, pentru că statul risipeşte cu salariile lor cam un milion de euro pe an. Găurile lor cine le inspectează? Şi nu sunt singurii tăietori de frunze la câini ce mănâncă banul public de pomană. Ca ei sunt alte mii de necalificaţicu înaltă calificare la inspectat şi dat găuri. În instituţiile statului sunt persoane care merg doar la bancomat să-şi ridice sumele fabuloase. E greu acum să mai faci ordine şi să scuturi neamurile de molii din încrengăturile Puterii. Nici cu miniştrii nu mi-e ruşine! Habar n-au ce înseamnă administrarea Ţării. Toate ministerele sunt varză cu ciolan. În sistemul bugetar mişună zeci de mii de şoferi şi secretare, care „servesc” în ministere, consilii, deconcentrate şi tot felul de agenţii şi agenturi mai mult sau mai puţin străine. Sute de milioane de lei se duc pe salariile acestora, pe întreţinerea maşinilor, pe combustibil şi pe alte năzbâtii. N-ar trebui să calce picior de om politic cu dosare penale în parlament sau în funcţii publice. Ar trebui interzişi pe viaţă! Jalnica situaţie în care ne aflăm acum seamănă nespus

de mult cu situaţia în care se aﬂa România înainte de război, în anii marii crize interbelice. Şi atunci ca şi acum, marii escroci îşi ascundeau banii în băncile străine, îşi trimeteau odraslele neputincioase la studii în străinătate. Şi atunci ca şi acum politicienii erau corupţi, iar românii sclavi în ţara lor. Şi atunci ca şi acum, corupţia era apanajul clasei politice, poporul suferea de foame, de lipsa de bani, de medicamente şi asistenţă socială. Sunt un om care, ca voi toţi, a avut aşteptări prea mari de la clasa politică democrată de după 1990. În mod catastrofal şi fără discernamânt, noua clasa politică amalaxat şi digerat totul, făcând funcţional doar sistemulcorupţiei. Dacă unii sunt satisfăcuţi de invazia corupţiei în toate ungherele societăţii, eu cred că astfel de manifestări au fertilizat terenul extremismului politic. Sau etica supunerii prin somaţie, ca ultim trend pe piaţa de fashion-politic. Făţărnicie şi falsitate în toate! Lipsa sentimentului naţional şi recrudescenţa unor false formaţiuni politice, create ad-hoc, se răsfrâng numai asupra poporului. Era să uit! Băncile din Ţară sunt aproape de faliment! Dragi români, ca să nu rămâneţi fără micile econo-

mii, ce-ar fi să vă scoateţi banii din bănci, spre marea fericire a sistemului bancar, aflat la limita supravieţuirii? Le ajunge! Au huzurit destul pe pământ românesc, recurgând la meschinării şi escrocherie, sprijinite de strategul şef benere, cel care apuspe butuci sistemul financiar românesc. Nu uitaţi că mafia din bănci v-a mai golit conturile, iar directorii unor sucursale au fugit cu banii deponenţilor. Acum, băncile din Ţară sunt în faza concedierilor colective. Încă puţin şi vom asista la prohodul lor. Şi o veste „bună” la închidere: din 20 iulie, intră pe piaţă o nouă mega-afacere ce va aduce bani buni celor implicaţi în implementarea şmecheriei, în jurul căreia se va crea o altă mafie: casele nu se vor mai putea vinde sau închiria fără certificat energetic. Încă o taxă în plus. Mirosind câştigul, unii s-au şcolit în secret, primind atestate care le conferă posibilitatea de a elibera astfel de certificate. Noi trebuie să aflăm necunoscuta ecuaţiei: ce legătură există între politicienii care au propus legea şi companiile de audit energetic, între politicieni şi asociaţii din spatele lor. Pentru că există!

trădarea sunt practicate şi promovate mai abitir decât sporturile olimpice. „Inginerii” escaladărilor din interes nici nu mai ştiu cărei ideologii sau doctrine aparţin… sau dacă au aderat vreodată cu adevărat şi cu seriozitate la vreuna. Se mută de la un partid la altul ca şi cum şi-ar muta greutatea de pe un picior pe celălalt. U.D.M.R.- iştii, traseiştii-permanenţi ai vieţii politice postdecembriste îşi bat joc de sentimentele româneşti, abuzând de înţelegeri secrete cu potentaţii vremelnici ai fiecărei legislaturi. U.D.M.R. şi P.P.M.T. nu-s nici cal nici măgar. Ambele sunt formaţiuni politice, iniţial declarate culturale şi create împotriva prevederilor Constituţiei României, pe criterii etnice, deci ilegale. Dar cui îi pasă? Satana în sutana răspopită, cu ale lui demente porniri antiromâneşti, luptă din greu împotriva statului care, nefiresc, l-a propulsat în bâlciul european. Între timp, popa, spion dovedit, dar nejudecat şi nepedepsit, a jurat credinţă „ţării vecine şi prietene”, al cărui agent a fost şi cetăţean este. Lătrătorii zilei, „sătui de România” - precum în alt deceniu se declara un oarecare -, se dau în stambă ori de câte ori se iveşte prilejul, bucurându-se de „arginţii Iudei” sau de vreo promisiune de la Înalta Poartă. MeReU, câte un ex-demnitar detronat mai iese pe câte-o scenă improvizată, răcnind insipid din toţi bojogii, întru apărarea nu ştiu cui sau a nu ştiu cărei cauze pierdute. Se face de doi bani la fiecare ieşire la rampă. Poate în decembrie ’89 ar fi prins lătratul său, exprimat cu supra-doză de avânt revoluţionar şi mânie proletară de sorginte alogenă. Însăşi marea sa patroană, Ana Pauker ar fi rămas consternată. Are noroc ca femeiacomisar a apus de mult. Dacă ar

fi trăit pe vremea ei, aceasta ori l-ar fi aruncat la gherlă, ori l-ar fi trimis direct la morgă. Lichelele „votează cu stânga, dar mănâncă cu dreapta!”. N-am spus-o eu, ci fostul „Führer” de la I.C.R. - cel care nu se putea dezlipi de confortabilul fotoliu, precum apusul premier-primar, de pe vremea Convenţiei Democrate. Nici patronul său, Marele Timonier nu l-a mai putut ţine pe scaun, instituţia trecând sub controlul Parlamentului României. Deloc aiurea pus, succesorul lui şi-a mai dovedit o dată incompatibilitatea, dacă nu incompetenţa cu fonţiile publice: „geaba ministru, geaba preşedinte la calorifere” - pardon, I.C.R. - ”geaba fonţie grasă”! Puşcăriabilii României au subscris la condamnarea şi dezmembrarea Ţării Cum bine spune generalul Aurel Rogojan, citând pe Jean-Michel Berard, „«Roumanie - Le demembrement teritorial a commence» (România - Dezmemembrarea teritorială a început). [...] noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a «două cuţite oculte» - Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (U.F.C.E.) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (E.C.M.I.) - ca o Românie hibridă. România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, «un Etat feodal», în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de «Centru», vor realiza alianţe transfrontaliere”. [deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale - n.A.R.]. Puşcăriabilii guvernanţi şi şefi de stat

ai României, care au subscris la condamnarea şi dezmembrarea Ţării prin regionalizare ar trebui trimişi la galere ori puşi la Zidul Chinezesc. „Zidul de la Târgovişte” ar fi prea mic pentru câţi sunt! Imbecilii, servitori ai intereselor străine, hoţii şi corupţii trebuie judecaţi şi condamnaţi - cu executare, iar averile fabuloase, agonisite prin fraudă sălbatică, să fie confiscate imediat şi trecute la săracul (sărăcitul) stat român - pentru toate faptele lor şi pentru dezastrul în care au adus Ţara! În locul lor să fie puşi cei competenţi şi cu drag de Neamul Românesc! Dacă tot ne luăm după alţii şi imităm, dacă tot se umblă - a câta oară? - la Constituţie, atunci să se prevadă ca în Parlamentul României, în Guvernul României să fie aleşi şi numiţi numai Cetăţenii României. Cei cu cetăţenie dublă, triplă sau multiplă fac jocuri la fel de „multiple”, aşa cum se întâmplă cu cei care şi-au vândut conştiinţa pentru cetăţenia „ţării vecine şi prietene”. Şi totuşi, România, aşa cum arată ea, este ţara în care m-am născut, din pământul căreia îmi trag rădăcinile şi unde-mi odihnesc strămoşii. Ori de câte ori mă supără hulpavii ciocoi postdecembrişti - căţăraţi pe munţii de bani nemunciţi -, sfertodocţii, sicofanţii, agramaţii, plagiatorii şi vânzătorii (sau regionalizatorii) de ţară, îmi amintesc de cuvintele pe care, cu înţelepciune le spunea unul dintre cei mai mari români, Mareşalul Ion Antonescu şi pe care le reamintesc compatrioţilor ori de câte ori am prilejul: „Fii bun, fii drept şi nu uita că deasupra tuturor intrigilor şi urilor este Patria, este Veşnicia Neamului şi acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

“Alege-mă, sunt fierbinte!“ ace, la bordul unui avion. După plecarea lui, procurorul general al României a fost demis, iar medicul închisorii, care l-a ajutat cu acte medicale, anchetat. Rezultatul final al anchetei numai Dumnezeu îl ştie. Revenind în actualitate, Guvernul a cerut D.N.A. să ancheteze afacerea cardurilor de sănătate. Fostul preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate fiind acuzat că nu a respectat memorandumul privind implementarea acestui sistem şi ar fi prejudiciat statul cu aproximativ 1,2 milioane de euro. De parcă ar fi singurul. Amânat pentru al şaselea an consecutiv, proiectul cardului de sănătate va fi cercetat (sau nu) de către procurorii anticorupţie. Nu toţi românii vor card, lăsaţi-i în pace să aleagă! Specialiştii aruncă periodic câte un os de comentat presei de scandal, noi ne agităm în funcţie de afinităţi, ei se amuză şi îşi văd în continuare de jaf. Hoţii miliardari de tipul lui nea Nae (supranumit regele imobiliarelor din Ilfov), care şi-au crescut veniturile din pix, sunt înmormântaţi cu toate televiziunile naţionale la

AUGUST 2013

Sănătate

AUGUST 2013

Zoe Stoleru - Valencia Ţi-a intrat în reﬂex să-ţi protejezi pielea prin loţiuni, creme cu factor de protecţie solară. Dar ai la fel de multă grijă de ochii tăi? Ochelarii tăi de soare sunt adaptaţi condiţiilor actuale, sunt de bună calitate? Aceasta deoarece trebuie să ştii faptul că a purta ochelari cu lentile negre nu

este suficient. Trebuie spus că ochelarii de soare îţi apară ochii şi de praf, şi de alte impurităţi aflate din belşug în atmosferă. Nu lumina soarelui este cea care dăunează ochilor tăi, ci razele ultraviolete şi cele infraroşii, care sunt invizibile, şi, uneori, în funcţie de mediu, prezente şi atunci când este înnorat. În plus, reducerea stratului de ozon (din cauza poluării) face ca efectul razelor solare asupra celulelor fotosensibile din retină să fie mult crescut. Ultravioletele - raze în mod particular periculoase pentru ochi - produc degenerescenţa ţesuturilor fotosensibile, arsuri ale corneei, inflamaţii care, de cele mai multe ori, nu sunt percepute, dar care duc la afecţiuni cronice, care afectează ireversibil acuitatea vizuală. Cataracta prematură (opacifierea cristalinului, care nu se poate corecta decât prin operaţie de transplant), apare azi la vârste cuprinse între 45 şi 50 de ani, în condiţiile în care afecţiunea era întâlnită abia la peste 70 de ani. Această afecţiune are drept cauză determinantă şi favorizantă expunerea repetată şi excesivă la lumina ultravioletă. Ţine cont de faptul că radiaţiile ultraviolete sunt mai puternice în intervalul orar

11.00-15.00, sunt mai puternice la mare şi la altitudine mare, precum şi în zonele din apropierea apelor sau acoperite cu zăpadă, unde radiaţiile sunt reflectate de acestea, astfel că intensitatea lor creşte. Degenerescenţa maculară - o boală ireversibilă, care se manifestă prin distrugerea celulelor fotosensibile din retină - este favorizată de expunerea fără protecţie la raze ultraviolete. Foarte important este faptul că orice leziune a retinei este ireversibilă şi te poate costa capacitatea de a vedea. Soluţia pentru a evita toate aceste neplăceri, extrem de grave, este simplă: ochelarii de soare de calitate. O atenţie deosebită trebuie să acorzi protecţiei ochilor copiilor. Ochii acestora sunt mult mai sensibili şi trebuie protejaţi. Fereşte-i de soare, foloseşte pălării cu boruri mari, albe, şi, atunci când copiii sunt suficient de mari, ochelari de soare. Ca să fii sigură că ochelarii tăi de soare te protejează cu adevărat, trebuie să respecţi următoarele reguli: 1. Cumpără doar ochelari din magazine specializate, care să ofere şi garanţie. 2. Nu te bucura dacă ai găsit un chilipir. Cu siguranţă, ochelarii sunt periculoşi! 3. Foloseşte lentile polarizate, care îţi asigură o protec-

Protejează-ţi ochii ţie eﬁcientă. 4. Nu folosi ochelarii primiţi cadou, pentru că nu ştii care este calitatea lor reală. 5. Foloseşte ochelarii chiar dacă este înnorat, atunci când conduci, în special în cazul în care parbrizul maşinii tale nu are înglobat un ecran împotriva razelor ultraviolete. 6. Dacă porţi ochelari de vedere, cere sfatul medicului oftalmolog, atunci când optezi pentru lentile heliomate. 7. Lentilele negre produc o dilatare a pupilei, fapt care

Ai grijă vara de copilul tău

Care sunt semnele apariţiei deshidratării? Deshidratarea poate ﬁ un risc pentru copilul tău dacă: • nu are poftă de mâncare şi nu consumă lichide; • este somnoros; • se irită uşor sau plânge des; • pielea îi arde şi este uscată; • gura îi este uscată; • temperatura corpului se apropie de 40 grade C; • are stări de vomă şi diaree. Dacă observi unul sau mai

multe dintre aceste semne, mergi împreună cu micuţul tău la medic. Oferă-i băuturi în mod frecvent pentru a preveni deshidratarea 1. Dacă alăptezi, hrăneşte-ţi copilul mai des. Şi tu trebuie să consumi cât mai multe lichide, inclusiv o băutură răcoritoare la ﬁecare şedinţă de alăptat; 2. Dacă îl hrăneşti cu biberonul, oferă-i apă rece după masă; 3. Oferă-i băuturi în mod re-

gulat de-a lungul zilei. Apa este cea mai recomandată. Copiii bolnavi au nevoie de îngrijire specială Copiii bolnavi au nevoie de mai multă atenţie vara. Chiar şi afecţiunile minore, precum o răceală sau cele gastrointestinale, au nevoie de o îngrijire specială. Aceste afecţiuni deseori duc la o creştere a temperaturii, iar vara, acest lucru poate duce la deshidratare. Şedinţele dese de alăptat şi numărul mai mare de băuturi sunt foarte importante

pentru copilul tău dacă este bolnav. Fereşte-l de soarele puternic În zilele caniculare este mai bine să nu ieşi afară. Dacă trebuie să ieşi: • îmbracă-ţi copilul în haine lejere şi răcoroase şi nu uita nici de o şapcă care să-i protejeze capul; • foloseşte cremă pentru protecţie solară; • nu folosi creme care conţin zinc în locul celor cu protecţie solară; • copiilor sub 6 luni, le poate provoca iritaţii. Folosirea excesivă a cremelor cu zinc poate stopa absorbirea vitaminei D; • oferă-i apă sau băuturi răcoritoare de ﬁecare dată când îţi cere şi nu numai; • încearcă să îl ţii la răcoare, la umbră. Păstrează camera în care doarme răcoroasă Copilul tău va dormi mai confortabil dacă: 1. Îl laşi să doarmă în cel mai răcoros loc din casă; 2. Atârni prosoape umede pe scaune sau la ferestre pentru a răcori aerul; 3. Foloseşti un ventilator, dar nu direcţionat spre el; 4. Foloseşti lenjerie de pat din bumbac pentru a nu se irita. Atenţie mare şi în maşină

face ca retina să ﬁe supusă unei cantităţi şi mai mari de raze ultraviolete. 8. Sunt nerecomandaţi ochelarii de soare cu lentilă mică, efectul ﬁind acelaşi ca cel menţionat mai sus, dar mult mai accentuat şi, implicit, mai dăunător. 9. Protecţia împotriva razelor ultraviolete este dată doar de materialul din care este făcută lentila, nu de culoarea lor. 10. Nu folosi ochelari de proastă calitate, este mai dă-

unător să-i porţi decât să stai fără ei. 11. Culorile foarte închise, cum ar ﬁ negrul, îmbunătăţesc contrastul, grîul redă foarte bine culorile din mediul ambiant, iar grîul-verde este cel mai potrivit utilizării cotidiene, pentru că este relaxant. 12. Canoanele modei recomandă ochelari cu lentile foarte mari. Este şi indicaţia Organizaţiei Mondiale a S ănătăţii. Că să vezi ce potrivire!

Dacă este nevoie să vă deplasaţi cu maşina în zile foarte călduroase: • programează aceste ieşiri în cele mai răcoroase momente ale zilei; • ţine geamurile maşinii deschise în timpul deplasării sau foloseşte aerul condiţionat; • nu lăsa niciodată copilul singur în maşină, indiferent de vreme. Chiar şi când temperaturile de afară nu sunt foarte ridicate, maşina poate deveni

repede sufocantă pentru copiii mai mici. Nu uita: 1. Bebeluşii sunt foarte afectaţi de temperaturile ridicate; 2. Oferă-i copilului tău cât mai multe lichide; 3. Îmbracă-l în haine lejere şi răcoroase şi foloseşte o cremă cu protecţie solară; 4. Alege-i cea mai răcoroasă cameră pentru somn; 5. Nu-l lăsa niciodată singur în maşină.

Vacanţe

AUGUST 2013

Tenerife

Destinaţia ideală pentru vacanţă Te n e r i f e f a c e p a r t e d i n Arhipelagul Insulelor Canare, care aparţin Spaniei, şi se aﬂă mai aproape de Africa decât de Europa, având o climă perfectă tot timpul anului. Nu degeaba a fost numită Insula Primăverii Eterne. Am avut norocul să locuiesc câteva luni în Tenerife şi pot spune că este o destinaţie de vacanţă perfectă, dar şi accesibilă. Iată tot ce trebuie să ştii despre Tenerife. De ce Tenerife Dacă iubeşti marea, muntele, vremea perfectă, sporturile acvatice, oraşele superbe încărcate de istorie, grădinile zoologice, hotelurile elegante şi localnicii primitori, atunci Tenerife este destinaţia ideală pentru tine. Aici vei găsi unica junglă din Europa, plaje vulcanice, pei-

mai costisitor! Dacă alegi să mergi în vacanţă cu o agenţie de turism atunci nu vei avea probleme cu zborurile şi cazarea. Dacă îţi place să te organizezi singură, atunci îţi recomand să alegi din timp zborurile şi să îţi faci rezervări la hotel. Cel mai bine cu minimum 4 luni înainte. Ca să ajungi în Tenerife ai la dispoziţie mai multe variante. Dacă pleci din România, există un charter direct însă doar pe perioada sezonului de vară şi este destul de scump, dar poţi alege două zboruri combinate, atât de linie, cât şi lowcost, astfel: Bucureşti-Madrid/ Barcelona/Londra-Tenerife sau Constanţa-Londra-Tenerife. Poţi merge şi cu avionul/maşina până în Portugalia şi de acolo cu un vapor.

saje care îţi taie răsuﬂarea şi trasee incredibile. Îţi recomand să îţi faci timp cel puţin două săptămâni pentru o vacanţă în Tenerife! Cum ajungi în Tenerife Drumul spre Tenerife este cel

Când să mergi în Tenerife Vremea este perfectă tot timpul anului în Tenerife. Ceea ce nu se spune, de obicei, este faptul că au şi ei vreme mai puţin „confortabilă” în lunile noiembrie şi ianuarie-februarie, când

temperaturile nu depăşesc 22 de grade, iar noaptea scad destul de mult. Trebuie să ţii cont că Insulele Canare sunt stăpânite de vânturi puternice, care îşi fac simţită prezenţa pe tot parcursul anului, mai ales primăvara şi toamna târziu. În perioada iulie-august este foarte cald, ziua termometrele indicând 28 de grade, ceea ce înseamnă cam 35 pentru noi. Cea mai bună perioadă pe care o recomand, este septembrie-octombrie, dar şi aprilie-iunie. În orice perioadă a anului se poate înota în Atlantic! Unde să stai în Tenerife Insula nu este foarte mare, însă este împărţită în două: partea de nord, „dedicată” localnicilor, care are o vreme puţin mai răcoroasă, dar şi hoteluri mai ieftine şi foarte frumoase, şi partea de sud - locul distracţiilor şi „obiectivelor” turistice: baruri, hoteluri, restaurante, zoo, sporturi acvatice, terenuri de golf etc. Dacă vrei să te distrezi pe cinste alegi sudul, cu celebra Playa las Americas iar dacă vrei linişte şi relaxare, alege oraşul din nordvest, Puerto de la Cruz. Există multe alte staţiuni unde poţi merge: Los Gigantes, Playa Paraiso, Playa del Silencio, Masca, Santa Cruz de Tenerife, El Medano. Unde te cazezi Agenţiile de turism îţi vor recomanda cele mai bune opţiuni pentru tine, însă dacă vrei să alegi singură/singur, mergi pe site-urile specializate în cazări şi vezi acolo preţurile în funcţie de perioadă.

O călătorie la graniţa dintre Europa şi Africa Dacă îţi doreşti o vacanţă cu adevărat deosebită, în care să explorezi cultura europeană şi cea africană, să te plimbi prin oraşe istorice şi să faci cumpărături în souk-uri încărcate de suveniruri şi mătăsuri colorate, în care să te răsfeţi pe plaje superbe şi să vizitezi atracţii turistice unice în lume, iată ce îţi recomand: ia o cursa aeriană low-cost spre Málaga, străbate Gibraltarul şi apoi treci în Africa, în minunatul orăşel Tanger, din Maroc. Málaga Málaga face parte din Andalusia şi este al şaselea oraş ca mărime din Spania, ﬁind şi principala destinaţie de vacanţă de pe celebra Costa del Sol. Istoria acestui oraş datează de peste 2800 de ani, Málaga ﬁind una dintre cele mai vechi aşezări ale lumii. Oraşul istoric se întinde între un port vechi în sud, între munţi semeţi în nord şi două râuri, creînd un cadru natural de excepţie. Castelele şi bisericile romantice, muzeele şi picturile celebre,

oamenii primitori, festivalurile vibrante şi hotelurile cochete întregesc acest peisaj. Pentru câteva zile de relaxare, îţi recomand să te opreşti la Gran Hotel Guadalpin Byblos Spa, un hotel de 4 stele, cu 144 de camere şi apartamente elegante, aﬂat între Aeroportul din Málaga şi Marbella. Aici vei găsi fântâni exotice, camere romantice, decorate în stil tradiţional spaniol, un SPA elegant, piscine, restaurante de lux şi terenuri de golf şi tenis.

De la Gran Hotel Guadalpin Byblos Spa poţi ajunge cu uşurinţă în Marbella şi Estepona, celebrele staţiuni exclusiviste de pe Costa del Sol şi pe plajele superbe ale Spaniei. Din Marbella sunt doar 80 de km până în micuţul stat Gibraltar, care este teritoriu britanic şi are o istorie foarte bogată. Gibraltar Gibraltar face parte din Uniunea Europeană, însă moneda de aici este lira, nu euro. Locurile sunt împânzite de o vegetaţie şi

În sudul insulei, recomand hoteluri ca: Jardin Tropical, Iberostar, H10 Gran Tinerfe, Hesperia Troya, Hotel Gala, Hotel Udalla Park. Hotelurile sunt efectiv unele lângă altele, ai de unde alege. Însă în sezonul estival şi de Crăciun, nu îţi recomand să mergi fără o rezervare în prealabil. Cât te costă O vacanţă de două săptămâni în Tenerife, cu zbor, cazare, masă, distracţii, pentru două persoane te poate costa începând de la 1200 de euro. Dacă eşti pe buget redus, îţi recomand să faci rezervări la zboruri din timp (să nu ﬁe în sezon), să alegi un hotel de 2-3 stele cu mic dejun inclus, să mănânci de la supermarket şi să te plimbi foarte mult pe jos. Vacanţa va ﬁ oricum perfectă, însă nu te va costa enorm. Dacă bugetul îţi permite, închiriază o maşină şi mergi la toate obiectivele turistice şi în orăşelele pitoreşti de pe insulă. Preţurile la mâncare/gadgeturi/ îmbrăcăminte în Tenerife sunt medii spre mici, aici neaplicându-se TVA pe anumite produse. Însă în restaurante şi cluburi, preţurile sunt ca peste tot în

Europa: mari! Ce să vizitezi în Tenerife Sunt foarte multe locuri de vizitat pe insulă. Însă cele pe care nu trebuie să le ratezi sunt: • Playa las Americas • Jungle Park, Loro Park • Puerto de la Cruz, La Orotava • Santa Cruz de Tenerife, Las Teresitas • Icod de Los Vinos • Candelaria • Guimar • Teide • Masca • Los Gigantes • San Miguel, El Medano • parcurile acvatice şi de distracţii: Aqualand, Siam Park • magazinele din Safari Mall Ce mănânci în Tenerife Gastronomia canariană este tipic spaniolă, însă are şi influenţe internaţionale. Îţi recomand paella cu fructe de mare, sangria, papas arrugadas, ropa vieja, berea locală Reina şi vinurile canariene. La restaurante găseşti aboslut orice îţi doreşti, trebuie să fii atentă însă ce local alegi - sunt extrem de multe, iar unele au preţuri nejustificat de mari-, în special cele de pe ţărmul Atlanticului.

La supermarket (îţi recomand Mercadona şi Hypertrebol) vei găsi produse proaspete, delicioase, cu preţuri ca în România. Cât te costă intrările la parcurile de distracţii • Aqualand Costa Adeje - 21 euro • Jungle Park (Arona) transport gratuit din sud - 24 euro • Loro Parque (Puerto de la Cruz) - 33 euro • Siam Park Costa Adeje - 32 euro. Preţurile se pot schimba în funcţie de sezon. Îţi mai recomand următoarele excursii: Teide, Pirate Ship, Pyramids of Guimar, La Orotava, La Laguna, Island Tour, Royal Delfin, Safari Bob Diving, Tenerife Submarine Safari. Găseşti aceste excursii la o mulţime de chioşcuri de pe stradă, iar preţurile variază între 20 şi 50 de euro/persoană. Concluzii Tenerife este o insulă care merită vizitată şi nu trebuie să fie neapărat un efort financiar, dacă îţi organizezi vacanţa din timp. Poţi plăti pe rând zborurile, apoi cazarea, iar la faţa locului să îţi faci un buget pe zile, în funcţie de ce vrei să vizitezi.

o faună deosebit de bogate, iar bisericile şi clădirile din jur ne amintesc de cultura marocană, combinată cu tradiţiile englezeşti. Poţi admira toată zona dintr-o telecabină care pleacă din Grădina Botanică din Gibraltar şi urcă până pe munte. Aici vei întâlni maimuţele sălbatice africane, mari amatoare de îngheţată. Gibraltarul este şi o zonă tax-free, ceea ce înseamnă că vei putea face shopping nelimitat. În Gibraltar există şase plaje, dintre care Sandy Bay este cea mai frumoasă, cu nisip ﬁn şi ape turcoaz. Îţi recomand să te cazezi la Rock Hotel Gibraltar, construit în anul 1932 de Marchizul Bute, o adevărată oază în lumea în care trăim. Camerele sunt decorate clasic, însă sunt foarte luxoase, iar peisajele surprinse din balcoane sunt fabuloase. Hotelul se laudă şi cu un restaurant mediteranean de 5 stele, care îmbină bucătăria spaniolă, cu cea africană şi cu gastronomia britanică modernă. Din Gibralatar există vapoare care te vor purta în Africa, în minunatul oraş Tanger, într-o oră, la un preţ de 50 de euro. Tanger - Maroc Tanger este un oraş din Maroc,

aﬂat la intrarea în Strâmtoarea Gibraltar, acolo unde apele Mediteranei se întâlnesc cu valurile Atlanticului. Istoria acestui oraş este foarte bogată, deoarece multe culturi şi civilizaţii s-au perindat pe aici, încă din secolul 5 BC. Musulmanii, creştinii şi evreii din Tanger alcătuiesc o comunitate vibrantă, cu obiceiuri interesante. Poţi vizita Muzeul Marocan de Artă şi Antichităţi, Moscheea Kasbah, Rue de la Liberte şi Gran Teatro Cervantes. Însă unele dintre cele mai importante atracţii sunt souk-urile: Petit Socco şi Grand Socco, de unde poţi cumpăra tot ce visezi. De la condimente la mătăsuri, de la bijuterii la mobilă secondhand, mâncăruri delicioase şi

pălării fanteziste. Îţi recomand să te cazezi la Hotelul Dar Jameel, de pe strada Mohammed Bergach. Este un hotel boutique, foarte elegant, cu preţuri medii, care a fost, cu ani în urmă, restaurant şi galerie de artă. Proprietarii l-au refăcut incredibil şi l-au decorat în stil tradiţional marocan. Vederea de pe terasă şi din penthouse este de 369 de grade către Medina, port, Golful Tanger, Gibraltar şi Spania. Apartamentele de lux au preţuri cuprinse între 45 şi 120 euro/noapte. După o astfel de călătorie unică, drumul de întoarcere ţi se va părea lung, dar la fel de pitoresc. Materiale realizate de Kasandra Kalmann-Năsăudean

AUGUST 2013

Frumuseţile României

Mi-e drag de Apuseni

dacă aveţi poftă de mişcare. Propria lume Un cap de pod pe care ţărani rumeni în obraji îşi vând bunătăţile te anunţă că ai ajuns în Gârda de Sus, judeţul Alba. Autobuzul opreşte cu zgomot şi aici coboară multă lume, cei mai mulţi îndesându-se pe uşa prea mică pentru rucsacurile lor. Eşti la poarta de intrare într-o lume dublă, în care vei cunoaşte munţii şi pe dinafară şi pe dinăuntru, iar moţii te vor impresiona cu bucatele şi priceperea lor. Te afli exact pe podul pe sub care Arieşul cel rapid şi lacom răpeşte apele curate ale Gârdei şi pleacă cu ele la vale, neînduplecat. Înalţi privirea pentru a zări ceva vârfuri muntoase, dar deocamdată nu ai privilegiul acesta. Apuseniul e plin de păduri, iar peisajul montan nu poate fi admirat decât după ce ai urcat o bună bucată de traseu. O potecă care trece prin păduri, păşuni şi prin zmeuriş te duce la „Gheţar”. Aşa îi spun oamenii peşterii de la Scărişoara, principalul obiectiv turistic al zonei, dar nu neapărat cel mai spectaculos. Aici, înainte de a vedea cum dalta naturii a modificat stâncile, vei observa omul. Comunitatea. Biserica din lemn, mormintele îngrijite şi pline de flori, clăile de fân presărate pe imaşuri şi interesantele sculpturi din lemn care împodobesc casele arată că omul nu a stricat, ci doar a completat frumuseţea locurilor. De la primele case, miroase a plăcinte cu brânză, pe care le poţi cumpăra de la câţiva săteni care au gospodăriile în apropierea drumului turistic. Şi cum sigur ai plecat de acasă ştiind că marea frumuseţe a Apusenilor este cea a dedesubturilor, Scărişoara nu te va dezamăgi. Peştera se află într-o grotă adâncă, pe fundul căreia ajungi pe scări de metal. O îmbinare de frică şi nerăbdare, această coborâre te duce în faţa unei intrări în

Mi-e drag de Apuseni, mi-e drag de moţi, Aici mi-aduc poporul să se-nchine, Şi n-am puterea să-i ajut un pic, Şi nu am cale să le fac un bine...” Scrisori către Avram Iancu – Adrian Păunescu

formă de inimă, decupată din peretele de piatră. Mai pui un hanorac pe tine, faci un pic de echilibrism pe veşnica gheaţă de pe drumul de intrare în peşteră şi intri. Inima de care vorbeam are 17 metri înălţime şi aproape 26 lăţime, astfel încât Scărişoara este printre puţine peşteri care nu îţi vor oferi sentimentul de sufocare, de lipsă de spaţiu. Aşadar, iată

uni din Scărişoara, poţi încerca drumeţii de o zi spre diverse obiective turistice. În vale, stă peştera lui Ionele, spectaculoasă dar greu de străbătut, iar la deal stă Vârtopul, unde au fost descoperite urmele a trei oameni de Neanderthal. Una dintre aceste descoperiri se aﬂă la Institutul Speologic „Emil Racoviţă”, din ClujNapoca, însă celelalte două

pădure o să îţi dea mari bătăi de cap la coborâre. La ieşirea dintre copaci, te reîntâlneşti cu Gârda, care s-a pierdut încă de la urcarea la Scărişoara. Mergi pe lângă ea, în amonte, printr-un sat cu case rare, dar îngrijite, până vezi că un bloc de piatră ascunde râul, îl înghite. Te întrebi dacă nu cumva apa o izvorî de sub aceste stânci. Dar nu, eşti la izbucul Tăuz, iar Gârda o vei revedea peste alţi câţiva kilometri. Izbucul pare o băltoacă şi ai zice că ai putea face o baie în el, însă, deşi are un diametru de doar 5-6 metri, el are aproape 80 de metri adâncime. Te avertizează o cruce de pe margine, în memoria unui turist înecat aici şi recuperat de scafandri din adâncuri. În zilele călduroase de

o peşteră chiar şi pentru claustrofobi. Gheţarul de la Scărişoara este singura peşteră din Europa în care temperatura se menţine constantă tot timpul anului. Dacă vii în iunie sau ianuarie, aici tot zero grade vor fi. Meritul primei impresii îi revine unui colos de gheaţă, despre care vei afla de la ghid că are 16 metri grosime şi un volum de 75.000 de metri cubi. Aparent inexpresiv, blocul de gheaţă prinde viaţă prin formele care se desprind din el. Acum, totul este relativ, figurinele modelate fiind fie îngeri, delfini, moşnegi sau alai de nuntă. În funcţie de gândurile tale şi bătaia luminii, poţi vedea cu totul altceva decât cei din apropierea ta. După ce ţi-ai creat propria lume şi ai umplut de semnificaţie sculpturile de gheaţă, intri într-o secţiune numită „Biserica”, unde zeci de siluete înmărmurite şi pioase stau în faţa unui imens altar de gheaţă. Dacă rămâi câteva zile la una dintre numeroasele pensi-

au fost furate, iar urma urmelor nu a fost nici până astăzi adulmecată de oamenii legii. Lăsând deoparte această frustare, să ne vedem de drumul care ne poartă de la Scărişoara la Casa de Piatră, cătunul în preajma căruia este Vârtopul. Drumul trece pe lângă gheţarul de la Scărişoara şi continuă lin, până când o

vară, apa rece a izbucului, în contact cu aerul cald, produce ceaţa, care învăluie copacii din jur şi propune un colţ de lume misterios. Porţiunea fără râu este numită Gârda Seacă, apele ﬁind ascunse de munte. După ce te reîntâlneşti cu poznaşul râu, eşti aproape de Casa de Piatră. Mulţi şi-ai ridicat vile

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Paradis montan Se spune că există locuri în care ştii că vei reveni cândva chiar din clipa în care le vezi pentru prima dată, pentru că există în fiinţa noastră o atracţie inexplicabilă către frumosul creat de natură. Un astfel de loc este Arieşeni, o comună ascunsă în inima Munţilor Apuseni, la aproximativ 100 km de Alba Iulia, pe valea superioară a Arieşului Mare, alcătuită din 18 sate minuscule răsfirate pe pantele Munţilor Bihorului. Adevărat paradis montan, întreaga zonă de pe valea Arieşului este o destinaţie perfectă pentru turiştii dornici de relaxare, indiferent de anotimp. Sezonul de vârf este în anotimpul rece, pârtia de la Vârtop fiind ununl dintre punctele de atracţie pentru iubitorii sporturilor de iarnă. În zonă sunt peste 200 de pensiuni, răsfirate pe munte, la fel ca şi satele. Deşi puteţi găsi în oricare dintre localităţile comunei pensiuni cochete, în care clienţii sunt stisfacuti din toate punctele de vedere, satul Arieşeni pare să fie totuşi locul cu cele mai frumoase privelişti: câteva căsuţe răsfirate la poalele munţilor, o comunitate mică, dar bine organizată, o bisericuţa albă, care se ridică semeaţă printre brazi, iar pe fundalul acestui peisaj pictat de natură se aude cântecul neobosit al Arieşului care se întretaie cu un alt rău, mai mic, Cobleşul. Principalele atracţii turistice din zonă le constituie numeroasele frumuseţi ale naturii care parcă şi-a revărsat aici toate minunăţiile care încântă privirea. Peisajele superbe, peşterile, cascadele, diversele formaţiuni stâncoase nemaiîntâlnite în alte zone, fac din această parte a ţării o adevărată comoară pe care turiştii nu o cunosc, se pare, îndeajuns. Cum altfel se poate explica faptul că în plină vară, am găsit peste tot pensiuni cu locuri ne-ocupate? E drept că pentru a vedea multe dintre minunile naturii din Apuseni, trebuie să va înarmaţi cu răbdare şi să faceţi faţă provocării muntelui. Majoritatea obiectivelor sunt accesibile doar pe jos. Traseele montane nu sunt însă extrem de dificile, mai ales dacă vremea este frumoasă şi

„De-atâţia ani tot urc în Apuseni, De-atâţia ani să mă întorc îmi vine, Încât mai bine-aş sta, Maria-Ta, Şi-aş odihni aicea lângă tine.

aici, dar cele mai multe dintre construcţii sunt locuinţe simple, ale oamenilor zonei. Unul creşte porumbei, altul are porci şi găini, iar mulţi au grădini pline de pomi fructiferi. Ei sunt probabil printre cei care îşi vând fructele pe podul din Gârda sau în alte puncte frecventate de turişti. Peştera din Casa de Piatră Urci pe poteci şi drumuri pietruite, printre case, vreme de peste o oră, până ajungi la casa ghidului, deoarece peştera nu o poţi vizita de capul tău. Dacă nu ai venit aici alături de un grup consistent, de măcar cinci persoane, vei aştepta până se strâng destui turişti. Sprinten de picior, ghidul te va lăsa destul de mult în urmă, dar poteca bătută printre bolovani şi rădăcini de copac îţi va indica bine drumul. Cu lămpaşul în mână, ghidul merge în faţă, prin joasa şi strâmta peşteră. În dreapta intrării, vei vedea un gheţar mic, al cărui volum scade de la an la an. Urci puţin şi ajungi într-o zonă cu stalagmite foarte înalte, divers modelate. Pe margini, ca nişte candelabre, vezi atârnând stalactite. Peştera este şi gazda unei colonii de lilieci, dar aceştia nu te vor deranja deloc în timpul vizitei tale. Revenit în sat, îţi poţi continua drumul peste munte sau poţi face cale întoarsă, pentru a ajunge tot la Scărişoara. La Padiş, te aşteaptă Cetăţile Ponorului, unde zidurile de piatră şi împletirile de ape îţi arată că Apusenii sunt frumoşi şi la exterior. Munţii aceştia sunt exact ca hainele cu două feţe, întrucât îţi oferă posibilitatea de a alege şi de a alterna.

Dor călător

A crede că expresia maximă a luptei taurine se concentrează în spectacolul bine regizat, desfăşurat în arenele special amenajate în acest scop – corida - ar fi o eroare de neiertat şi o nedreptate făcută tradiţiilor şi culturii naţiunii spaniole. Cine porneşte de la premisa că fenomenul corida (span. corrida) ar fi baza confruntării dintre taur şi om uită să ia în calcul sărbătorile populare, care se desfăşoară pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai mult public decât dansul toreadorilor din ring. Nu degeaba spaniolilor le place să-şi privească ţara ca pe o „piele de taur întinsă la uscat”! O privire fugară aruncată pe harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape şaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cinci-

toată firea” – descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile ţipă isteric, provocând taurul şi aţâţând bărbaţii, mulţimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turişti..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi şi ţigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr şi mántile fistichii, instalate comod în rândul din faţă, fără anglosaxone frigide, avide de senzaţii autentice, în căutare de emoţii tari.” Taurul este alergat şi vânat cu metode identice celor din vremurile preistorice. Comparată cu această barbarie, corida e un joc civilizat, aproape un balet s-ar putea spune. Între timp s-au înăsprit legile, protectorii animalelor protestează, politicienii şi statul se străduiesc să pondereze brutalitatea unor practici, restrângând şi suprimând, riscând adesea confruntarea cu mânia populaţiei şi pierderea votului unei mase considerabile de cetăţeni. Pentru mozos – protagoniştii bipezi ai acestei alergări – mânarea vitelor în tumult este prilej de aventură, un joc periculos cu focul şi o ocazie binevenită de a-şi demonstra curajul şi bărbăţia. Pe nimeni nu preocupă idealurile înalte pentru care se înfierbântase pe

sprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de bilet. Majoritatea manifestărilor de acest gen se rostogoleşte zgomotos direct pe străzile localităţilor aranjate fotogenic, în straie de sărbătoare. De când s-a inventat corida au existat şi encierros – denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oﬁciale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperişuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neaşteptate locuri atârnă ciorchine ﬂăcăi şi bărbaţi în

vremuri scriitorul Ernest Hemingway, cel care, prin scrierile sale a conferit celebritate cursei de pe străzile oraşului Pamplona. În realitate, ocupaţi cu probarea propriei lor vitejii, los mozos nu au timp pentru considerente estetice; nevoia de a demonstra superioritatea inteligenţei faţă de forţa brută a naturii sau conﬂictul dintre cultură şi haosul necivilizat joacă aici un rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii şi înmânarea ei învingătorului au o semniﬁcaţie mult mai adâncă, ducând cu

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

AUGUST 2013

Fiesta total Partea a I-a

gândul la unele ritualuri arhaice şi la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiţii şi arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundităţii mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mişcări complicate de eschivă şi sărituri peste taurul în plină alergare. Perşii obişnuiau să-şi „boteze” novicii proaspăt iniţiaţi cu sângele unui taur sacrificat, convinşi fiind că în acest mod li se va transfera puterea şi virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol al victoriei binelui asupra răului. Sacrificarea se dorea impuls dat reiniţierii unui ciclu de renaştere a naturii. Nu întâmplător, aluzia la sângele vărsat de Isus se interpune până şi paşnicului cult creştin, în chiar ziua Învierii de Paşte, când tradiţia sevillană prevede deschiderea sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiţi toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarnele înfăşurate în vată şi pânză le taie calea câte-un un torero rătăcit, mai mult sau mai puţin improvizat. Aleluia! Tauri de foc, cu spatele şi coarnele îmbibate în substanţe inflamabile - toros ardiendo, au existat încă din Antichitate; în Spania Evului Mediu erau prezenţi atât la sărbătorile regale, cât şi în ocazii cu semnificaţie religioasă. Dar fantezia omenească nu cunoaşte limite: tot în antichitate îşi are originea şi obiceiul de a momi taurii spre o rampă amenajată în apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supravieţuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros alagua, jocuri celebrate în lunile iulie şi august prin localităţile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăieşte liber taurul arhaic, din rasa vestită de pe vremea Imperiului Tartezian sunt zona Navarra

- Ţara Bascilor, regiunea Salamanca - La Mancha şi malurile Guadalquivirului, în sudul Andaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri şi creştini obişnuiau să-şi omoare timpul prin pauzele dintre bătăliile Reconquistei

gele prinde a clocoti în vene. „Duminică după-amiază, 6. iulie, ﬁesta explodează. Descriere mai potrivită nu există”, aşa descrie Hemingway în anul 1926, prin glasul lui Jake Barnes, personajul principal al ro-

ntr-o transă generalizată, o magică ﬁesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineaţa zilei de 7. iulie, când ﬁgurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San Fermin, este

exersându-şi îndemânarea şi iuţimea în lupta cu exemplarele cele mai impresionante ale acelor tauri legendari. Însuşi eroul naţional al Spaniei, El Cid Campeador, pe lângă incontestabilele calităţi de conducător de oşti de care a dat dovadă, a fost un toreador magnific, „Marea Mândrie a Castiliei”, după cum îl descrie poetul Nicolás Fernández de Moratín. De atunci şi până astăzi, întreaga naţiune spaniolă pare decisă în lunile de vară să nu se abată de la mottoul încetăţenit: „Nicio fiesta fără taur!” Iulie, august. Căldură mare. Creierele se-nfierbântă, sân-

manului Fiesta, acea atmosferă incandescentă. Opera sa a adus celebritate sărbătorii Feria de San Fermin din Pamplona, cunoscută şi sub numele de Feria del Toro, pe scurt sanfermines. Chiar dacă punctele culminante ale sărbătorii sunt vestitele encierros – mânarea alertă a vitelor, activitate de cel mult opt minute cu care se începe şi se încheie ziua – caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănţuit pe străzi, timp de opt zile şi nopţi, fără întrerupere, cântând, dansând, bând şi mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-

purtată pe un car alegoric pompos pe străzile oraşului, însoţită de episcop, cler, primar, consilieri, „regina” Pamplonei şi nelipsita orchestră. Odată cu revenirea Sfântului în incinta bisericii, se încheie partea religioasă a zilei şi se trece la festivitatea propriu zisă. Începe adorarea zeului Dionis, o nebunie cu alură de bacanală, complet străină de morala cuminte a catolicilor, o concesie făcută sub acoperişul tolerant al sloganului „una vez al año, esas cosas no hacen daño” (odată pe an, aceste lucruri nu dăunează). Ventilul serveşte normalizării presiunii din întregul sistem.

AUGUST 2013

Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/Spania

În calendarul nostru popular luna august este cunoscută sub denumirea de Gustar, deoarece în această lună se gustă strugurii, dar şi alte fructe şi legume specifice acestei perioade. Pentru creştinii ortodocşi, luna august începe cu Postul Sfintei Maria Mare, unul dintre cele mai însemnate posturi de peste an, scurt, de numai două săptămâni, de la 1 la 15 august, dar aspru şi cu multe restricţii. Despre acest post se spune că ar fi fost rupt din Postul Mare al Paştilor, care cândva dura nouă săptămâni. Cum primăvara este mai săracă în alimente, cele două săptămâni au fost mutate vara, bogată în fructe şi legume proaspete, numai bune de consumat în aceste zile. Tradiţia spune că persoanelor care ţin Postul Maicii Domnului cu credinţă în suflet, rugându-se neîncetat şi respectându-i întocmai restricţiile, li se pot îndeplini toate cerinţele. Tot în această perioadă oamenii uniţi în credinţă merg de se roagă şi se închină la mănăstirile cu hramul Adormirii Maicii Domnului. În calendarul popular, prima zi din august mai este cunoscută şi sub denumirea de Macoveiul Ursului, Ziua Ursului sau Împuiatul Urşilor, denumiri care pomenesc despre nişte sărbători vechi, pre-

Tradiţii strămoşeşti creştine, care coincideau cu începerea perioadei de împerechere a urşilor. Tot pe 1 august marii culegători de plante medicinale duc plantele la biserică pentru a le sfinţi. La sate, oamenii îşi stropesc cu agheazmă grădinile, livezile şi gospodăriile pentru noroc de recoltă bună şi pentru a le feri de răul urşilor. Ziua de 1 august mai este cunoscută şi sub denumirea de Macaveiul stupilor, deoarece este ultima oară când se mai poate lua miere din stupi. Se crede că, în această zi, mierea de albine capătă proprietăţi miraculoase de vindecare, sătenii mănâncă miere şi turte calde, beau vin îndulcit cu miere şi fac lumânări cu ceară de la Macavei, pe care le păstrează peste an, pentru a le arde când simt că primejdia-i aproape. Creştinii ortodocşi care se hotărăsc să ţină Postul Sfintei Maria trebuie să ştie că, în această perioadă, de două săptămâni, există o singură dezlegare la peşte, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor, ziua când, potrivit tradiţiei noastre, a românilor, se îngroapă vara şi natura începe să se pregătească de toamnă. 15 august – Sfânta Marie Mare Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este prăznuită în fiecare an la 15 august. În dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere. Apoi, merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor. Ciobanii coboară oile de la munte (La Sântămăria Mare/Tulesc oile la vale!), bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciula. Se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb şi dormitul pe prispă sau în târnatul casei. De Sfânta Marie, fetele purtau o plantă numită „năvalnic”, care avea puterea

Datini, tradiţii şi obiceiuri în luna August să aducă peţitori. Dacă în apropierea zilei Sfintei Marii înfloreau trandafirii, era un semn că toamna va fi lungă. În sudul ţării se angajau pândarii la vii şi se luau măsuri de protecţie magică a podgoriilor împotriva păsărilor. De pe 15 august se deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile şi iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) şi Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănăturile de toamnă. În această zi erau adunate ultimele plante de leac. În perioada postului Sfintei Marii fetele îşi cos costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la mănăstirile care poartă hramul Sfânta Maria (Ciosa, Nicula, Moisei, Mănăstirea Hodoş Bodrog, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Tismana, Rohia, Bixad, etc). În această zi este celebrată şi Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul marii (Constanţa), dar şi în oraşele dunărene. Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul La 29 august, când este orânduită ultima sărbătoare importantă din anul biseri-

cesc, care se încheie la data de 31 august, creştinătatea prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. La acest praznic de doliu şi post aspru se face pomenirea morţii martirice a Sfântului Ioan Botezătorul. Cunoscut şi sub denumirea de Înaintemergătorul Domnului, Ioan, cel mai mare dintre profeţi, a mărturist venirea lui Hristos. Praznicul îl cinsteşte cu laudele cuvenite pe

Sf. Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor şi rugător dintre oameni, pe apostolul pocăinţei, care mustra cu asprime pe cărturari şi farisei, numindu-i năprârci şi pui de şerpi. Ioan a fost profetul care striga în pustiu: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Matei 3,2). Pentru Ioan cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească, de propovăduitor al pocăinţei şi de botezător al lui Iisus a fost pustiul Iodanului. Cuvântul Sf. Ioan era îndrăzneţ, tăia ca o sabie păcatul. El nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, tetrahul Galileii, pentru păcatul său, pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip. Au rămas vestite în istoria creştinismului vorbele sale moralizatoare: „Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău!” Din Evanghelie aﬂăm că Irod l-a întemniţat pe Ioan pentru curajul său, iar Irodiada aştepta un prilej de răzbunare. Când Irod şi-a sărbătorit ziua cu mare fast, ameţit de vin, i-a promis Salomeei, ﬁica Irodiadei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi mai ales lui Irod, că-i îndeplineşte orice dorinţă. Sfătuită de mama sa, tânăra i-a cerut regelui

capul Sf. Ioan Botezătorul ca răsplată. Pentru că se temea că Ioan ar putea învia dacă trupul ar ﬁ îngropat alături de cap, Irod le-a dat ucenicilor lui Ioan doar trupul sfântului, capul Proorocului ﬁind îngropat de Irodiada în curtea locuinţei sale, la mare adâncime. Datini şi obiceiuri Potrivit tradiţiei, în ziua

nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Sf. Ioan. Unele persoane ajunează sau mănâncă numai struguri. În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie. Acum se sﬁnţesc la biserică mere, pere, struguri şi cas-

acestui praznic, cunoscut în popor şi sub numele de Sf. Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Tot prin tradiţie, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii: în această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde - mere, pere, prune, căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului, nici pepeni sau nuci, pentru că miezul lor seamănă cu o cruce. De asemenea, din ajunul sărbătorii nu se mănâncă preparate cu varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe varză şi iar a înviat. Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă roşii,

traveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate. De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri şi pâine. În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna. La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche: postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.

Bucătăria de acasă

Zamă ardelenească de salată verde

Ingrediente: • 2-3 căpăţâni mari de salată verde • 8-10 ﬁre de ceapă verde • 5 ﬁre de usturoi verde • 3 căţei de usturoi • 1 linguriţă de paprika • 2 linguri de ulei • 200 ml smântână groasă • 2 gălbenuşuri • 5 ouă de prepeliţă

• 1 legătură de mărar • sare şi piper Această reţetă este una scurtă şi clasică, de la mine din Ardeal. Călesc în puţin ulei nişte slăninuţă/kaiser peste care adaug salata verde (spălată şi uscată, ruptă în bucăţi), ceapa şi usturoiul verde tăiate mărunt şi vreo 3 căţei de usturoi zdrobiţi bine. Le las împreună la călit

AUGUST 2013

până salata se înmoaie. Adaug apoi apă şi las să fiarbă. Când e aproape gata o dreg, adică fac un dressing fără făină, doar din gălbenuş cu smântână groasă pentru gătit. Pentru ca zama fierbinte şi dressingul rece să se omogenizeze şi să nu se separe, acesta trebuie adus la temperatura supei. Aşadar, îl diluăm cu puţină zamă fierbinte.

După ce am dres zama, aceasta nu se mai ţine pe foc decât până în momentul când începe să ﬁarbă. Şi întotdeauna la foc mic. Acrim cu oţet din vin alb sau suc de la 1 lămîie şi adăugăm sare şi piper. În funcţie de gust, puteţi adăuga şi mai mult usturoi. Important este să obţineţi ceva lăptos, acrişor, usturoiat şi foarte gustos. Separat am pregătit o omletă din ouă de prepeliţă pe care am tăiat-o bucăţi şi am adăugat-o în zamă înainte să o servesc.

180 grade C. În 30 de minute avem cartoﬁi rumeniţi şi cea

mai bună friptură pe care am savurat-o vreodată.

Ceafă de porc şi cartofi noi la cuptor Ingrediente: • 8 felii de ceafă de porc proaspete • cartofi noi, cam de aceeaşi dimensiune • 5 căţei de usturoi, curăţaţi şi feliaţi subţire • câteva fire de rozmarin • 3 fire cimbrişor

• sare de mare şi piper proaspăt râşnit • ulei de măsline extra virgin Mod de preparare Preîncălzesc cuptorul la 240 grade C. Într-un mojar amestec usturoi, ierburi, ulei de măsline, sare şi piper, până obţin ceva

asemănător cu o pastă. Cu jumătate din cantitate ung bine feliile de ceafă. Iau tava şi pun puţin ulei de măsline, cât să-i acopere fundul. Aşez carnea şi torn deasupra o căniţă de apă şi dau tava la cuptorul preîncălzit vreo 15 minute. Dacă aveţi o tavă

sau un vas pentru cuptor cu capac, este minunat! În acest timp spăl bine cartoﬁi (nu e nevoie să-i curăţaţi de coajă) şi-i ung cu restul de pastă de usturoi. După vreo 15 minute scot tava din cuptor, adăug cartoﬁi unşi peste carne şi reduc cuptorul la

Ciocolată de casă Batonul copilăriei

Ciocolată de casă are o reputaţie universală, însă în România ea a reprezentat pentru mulţi dintre noi dulcele suprem. Comparativ cu cea din comerţ, varianta de casă e mai gustoasă, mai sănătoasă, foarte proaspătă, şi e făcută cu multă dragoste. Variante pentru ciocolata de

casă sunt numeroase, combinaţii care mai de care mai interesante, însă ciocolată de casă cu nuci şi lapte praf îţi va aminti mereu de copilărie. Deşi reţeta e simplă, cantităţile trebuie respectate cu sﬁnţenie. Dacă te aﬂi la prima încercare a reţetei

te sfătuim să ai nervii tari, s-ar putea să nu-ţi reuşească din prima. Secretul e ca produsul ﬁnal să nu ﬁe nici prea uscat, nici prea moale, pe scurt, să aibă consistenţa perfectă! Nu trebuie să ai un motiv anume să prepari ciocolata de casă. Îţi trebuie bună dis-

Castraveţi muraţi de vară

Ingrediente • un borcan curat, mare şi încăpător • castraveţi tari, nu foarte mici • 2 morcovi (curăţaţi şi tăiaţi rondele) • cimbru şi mărar proaspăt • ţelină şi frunze proaspete • sare pentru murături (1 lin-

gură cu vârf la ﬁecare litru de apă) • usturoi, câteva boabe de piper • boabe de muştar (1 linguriţă la 1 litru de apă) • un ardei iute Mod de preparare Spălaţi castraveţii şi tăiaţile vârfurile, apoi crestaţi-i

puţin la fiecare capăt. Pe fundul borcanului puneţi câteva ﬁre de mărar, câteva de cimbru şi vreo 5 frunze de ţelină. Începeţi să stivuiţi castraveţii, dar nu îi îndesaţi. Printre castraveţi împrăştiaţi căţei de usturoi, felii de morcov, boabe de muştar şi

poziţie şi răbdare. Rezultatul îţi va însenina ziua! • 450 de grame de zahăr • 150 ml de apă • 1 plic de zahăr vanilat • 150 g de unt cu 80% grăsime • 500 g de lapte praf • 50 g de cacao neagră • 150-200 g miez de nucă sau alune de pădure Zahărul, apa şi zahărul vanilat se pun, într-o crăticioară, la ﬁert. Dacă există vreun detaliu care contează pentru reuşita acestei reţete, acesta este: atenţie mare cu siropul! Cu cât siropul va ﬁ mai legat (ca pentru fondante, se ia

o picătură între arătător şi degetul mare şi dacă atunci când se despart degetele, se formează o “coardă”, se întinde un fir subţire de la un deget la altul, înseamnă că siropul e suficient de legat), cu atât ciocolata va fi mai densă. Dacă se opreşte fierberea siropului undeva la consistenţa ca de dulceaţă (picături care se leagă atunci când sunt picurate într-un pahar cu apă rece) ciocolata de casă va avea o consistenţă mai umedă. În timp ce se face proba siropului, se ia vasul de pe foc. După ce siropul e suficient de legat, se dă la o parte de pe foc şi se

ardei iute. Dacă folosiţi un borcan mare, pe la mijlocul lui mai puneţi un rând de ierburi, şi la fel un rând de ierburi deasupra. Puneţi apa la încălzit împreună cu sarea şi amestecaţi până se dizolvă. Nu e nevoie să ﬁarbă. Turnaţi saramura obţinută peste castraveţi cât să-i acopere.

Acoperiţi borcanul cu o farfurioară şi aşezaţi-l într-un loc cu mult soare. Noaptea aduceţi borcanul înăuntru. În 3 zile ar trebui să apară la suprafaţă mici bule, semn ca a început procesul de fermentaţie. Când bulele încep să dispară (a cincea zi), castraveţii sunt gata de pus pe masă. Se servesc reci şi se păstrează la frigider.

Autor: Viorica Bădilă – Iernut/Mureş

topeşte în el untul. Se amestecă laptele praf şi cacaua, de peferinţă cernute, într-un vas încăpător. Se răceşte siropul cu unt cât să se poată lucra cu el (40-45 de grade Celsius) şi se toarnă peste laptele praf omogenizat cu cacaua. Se amestecă la început cu o lingură, apoi se ia la frământat. (Nu aşteptaţi răcirea completă a siropului, se va solidifica şi nu veţi mai putea frământa). Masa de ciocolată bine frământată şi călduţă, încă, se pune într-o tavă şi se nivelează. Se lasă să se răcească şi se porţionează după plac.

Terapia verde

AUGUST 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Vara este în toi şi din grădini ori de pe tarabele pieţelor ne îmbie cea mai folosită legumă în meniurile noastre fie iarnă, fie vară. Este vorba despre roşie, pe numele ei ştiinţific lypopersicum esculentum. Originare din Peru, roşiile au fost introduse în Europa de spanioli, în secolul al XVI-lea. Există mai multe varietăţi de roşii, dar principalii constituenţi sunt aceiaşi. Roşiile conţin: 90% apă; glucide 4%; protide 1%; lipide 0,3%; acizi organici

Minunile terapeutice ale roşiilor

(malic, pectic, citric); calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf şi numeroase oligoelemente: zinc, cupru, fier, bor, iod, precum şi vitaminele: A, B1, B2, B6, C, PP, E, K.S-a constatat ştiinţific că 100 g de roşii proaspete furnizează 13% vitamina A, 5% acid folic, 8% vitamina B1 şi 33% vitamina C din necesarul zilnic al unui adult. Valoarea energetică mică recomandă roşiile în curele de slăbire, asigurând organismului vitamine, minerale şi enzime (atunci când sunt consumate în stare proaspătă), fără a aduce un mare aport caloric. 100 g de roşii au 18 kcal, din care se resorb 89%. Uşurează digestia Proprietăţile pe care le au aceste legume le recomandă ca fiind alimente-medicament de nelipsit din meniurile noastre. Roşiile au rol alcalinizant, energetic, remineralizant, revitalizant, aperitiv, răcoritor, antiinfecţios, dezintoxicant, antiscorbutic, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, uşurează digestia,

reprezentând un bun echilibrant celular. Este bine să profităm de vară pentru a consuma cât mai multe roşii în stare proaspătă, în special când le folosim ca medicament. Pentru a fi eficiente în tratarea unor boli, fără a exclude tratamentul alopat, se pot face cure de roşii sau de suc de roşii cel puţin 21 de zile. Utile în diabetul zaharat Roşiile sunt foarte utile în următoarele boli: astenii, artritism, afecţiuni vasculare, arterioscleroză, boli de piele, constipaţie, diabet zaharat, hipertensiune arterială, hipovitaminoze, afecţiuni cardiace, intoxicaţii, litiază hepato-biliară, litiază urinară, psoriazis, reumatism, acnee, precum şi în boli ale sângelui. Roşiile previn infarctul de miocard şi corectează funcţiile dereglate ale arterelor. Înainte de operaţiile cu laser, unii medici recomandă pacienţilor să mănânce timp de o săptămână roşii. Licopenul, cel care dă culoarea roşie a acestor legume, este responsabil de înmuierea

depunerilor de pe vasele de sânge. Melatonina întârzie îmbătrânirea celulelor din creier. Acizii din pieliţă dau bună dispoziţie. Cu toate că, în majoritatea reţetelor din cărţile de bucate, se recomandă descojirea roşiilor, din punctul de vedere al eficienţei curelor de tratament se recomandă folosirea cu tot cu pieliţă, deoarece în ea sunt substanţe foarte importante (licopenul, melatonina, enzime etc.). Vitamina B măreşte elasticitatea pielii, menţinând-o tânără şi întăreşte părul. Nu-şi pierd proprietăţile prin fierbere Intern, roşiile se consumă ca atare, simple sau în salate ori sub formă de suc, câte trei pahare cu suc pe zi, timp de trei, patru săptămâni. Mai poate fi amestecat cu suc de ţelină şi/sau morcov, în cantităţi egale. Atât sucul de roşii, cât şi salata se prepară atunci când se consumă, altfel dispar unele dintre proprietăţi şi gustul. Prin fierbere, roşiile nu îşi pierd proprietăţile,

fiind distruse doar enzimele şi, în proporţie foarte mică, vitaminele. Totuşi, cel mai indicat este să se consume roşiile în stare crudă, adică nepreparate cu ajutorul focului, în special în cura pentru anumite afecţiuni. Foarte eficiente în tratarea constipaţiei Combinarea roşiilor sau a sucului de roşii cu tărâţa de grâu este foarte eficientă în tratarea constipaţiei. Cine are digestie mai sensibilă poate dilua sucul de roşii cu apă de tărâţe. Această combinaţie, suc de roşii cu apă de tărâţe, este indicată în cazuri de oboseală psihică, astenii, surmenaj. Roşiile pot fi folosite şi extern. Contra acneei se pun pe faţă frunze de roşii zdrobite, ce se ţin 20 de minute. Se tamponează tenul cu felii de roşie, de mai multe ori pe zi, în cure de o lună. Tot împotriva acneei se aplică pe obraz felii de roşii, iar a doua zi, frunze de măcriş strivite. Se lasă să acţioneze 30 de minute, după care se spală faţa cu apă rece.

Frunze zdrobite, contra înţepăturilor de insecte Se pun 50 ml suc de tomate, o linguriţă cu glicerină şi un vârf de cuţit cu sare. Se masează mâinile, lăsând să pătrundă în piele. Frunzele de roşii agăţate în şirag în cameră alungă viespile şi ţânţarii. Împotriva înţepăturilor de insecte se freacă locurile respective cu frunze de roşii zdrobite. Suc natural pentru reumatism Rezultatele sunt foarte bune atunci când combinăm roşiile cu alte produse cu acţiune complementară. Astfel, pentru problemele hepatice este indicat să facem suc amestecat, în cantităţi egale, cu morcov. Se beau trei căni cu suc proaspăt pe zi, cu 30-45 de minute înainte de masă. Pentru stomac şi intestine se amestecă suc de roşii cu suc de cartoﬁ în proporţie de două părţi suc de roşii şi o parte suc de cartoﬁ. Pentru reumatism se combină sucul de roşii cu suc de ţelină în proporţie de unu la unu.

Dieta de vară te scapă Tratarea migrenelor şi a insomniilor de vară de kilogramele în plus În lunile călduroase de vară, mai ales în ultimii ani, temperaturile foarte ridicate, care depăşesc mult 30°C, constituie factori agresivi foarte importanţi care pot să declanşeze stări de stres, astenie fizică şi nervoasă, migrene, insomnii, surmenaj fizic şi intelectual şi oboseală generală. La persoanele mai sensibile şi mai puţin adaptate acestor condiţii, pot interveni uşor stările specifice de migrene şi insomnie, cu frecvenţa mai mare la femei, indiferent de vîrstă. Uleiul de levănţică, cel mai bun remediu în caz de migrene Migrenele sunt crize cu dureri violente localizate pe o jumătate a capului, cu pulsaţii spre tâmple şi frunte. Ele pot dura de la câteva ore la câteva zile şi nu pot fi confundate cu cefaleea, în care durerile cuprind tot capul. Concomitent, apar tulburări digestive cu greţuri, vărsături cu conţinut biliar şi diaree, dar şi tulburări senzoriale cum ar fi durerile în globul ocular, dereglarea vederii, lăcrimare, inflamarea pleoapelor, tulburări auditive, de vorbire, de gust şi

miros şi chiar de echilibru. Aceste simptome sunt de trei ori mai frecvente la femei, chiar de la o etate precoce, probabil datorită unei predispoziţii mai mari la migrene sau datorită unui dezechilibru hormonal mai accentuat la pubertate sau după instalarea menopauzei. În unele cazuri, migrena poate evolua spre o pareză trecătoare, de scurtă durată. Cel mai adesea, starea de paralizie dispare rapid dar, uneori, poate duce la hemipareză, cu afectarea unei jumătăţi a corpului. În terapia internă cu plante medicinale şi aromatice, pe primul loc în cazul migrenelor se situează uleiul de levănţică. Acesta se diluează 4 picături la 150 ml de apă şi se bea de 3 ori pe zi, între mese. Cu tinctura alcoolică de levănţică se face gargară, se ung tîmplele şi fruntea şi se beau câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi, între mese. Bune efecte au infuziile din ﬂori de tei, levănţică, muşeţel, iasomie, frunze de mentă şi roiniţă, luate separat sau în amestec între ele, cu adaos de rădăcină de valeriană, părţi aeri-

ene de sunătoare şi pătlagină. Plante medicinale şi amestecuri care ne scapă de insomnie Insomnia este o tulburare a somnului care constă fie în imposibilitatea de adormire timp de câteva ore după urcarea în pat, fie în trezirea bruscă după o scurtă şi insuficientă perioadă de somn. În această situaţie, organismul nu se poate reface complet, iar starea de oboseală se amplifică de la o zi la alta, devenind greu de suportat. Se ştie că un adult are nevoie de 6-8 ore de somn pe zi, iar copiii şi vârstnicii de 8-10 ore. Cauzele insomniei sunt foarte variate, de natură organică, psi-

hică sau de comportament. În afară de cauzele organice, când insomnia este rezultatul unor boli interne, la unele persoane insomnia este provocată de stări tensionale, gânduri privind nerealizări în activitate, nevroze, frică, anxietate, depresii şi manii. La acestea se mai adaugă consumul exagerat de mâncare la cină, cu multe grăsimi animale, ouă, alcool sau cafea. La culcare, înainte de ora 23:00, trebuie asigurat un dormit confortabil, cu capul spre nord sau est. Înainte de culcare este benefică o plimbare în aer liber, apoi o baie caldă la picioare sau compresă caldă pe ceafă. Tratamentul naturist beneficiază de efectul multor specii de plante medicinale, verificate de-a lungul timpului, precum talpa gâştei, flori de tei, valeriană, hamei, levănţică, păducel, sulfină, roiniţă, mentă, capsule de mac, fructe de fenicul şi măghiran. Cu aceste plante, luate separat sau în amestec, se fac infuzii şi decocturi, care se beau calde şi îndulcite cu miere, cu o jumătate de ora înainte de culcare. Printr-o educare a somnului, îndepărtând toate gândurile rele şi teama faţă de ziua de mâine, insomnia va putea fi înlocuită cu un somn liniştit şi reconfortant.

Vara este anotimpul potrivit pentru eliminarea kilogramelor în plus, deoarece în această perioadă organismul nu mai are nevoie de multe calorii. O dietă potrivită pentru zilele călduroase este una care exclude carnea şi produsele lactate cu procent mare de grăsimi. Dieta de vară se bazează în special pe consumul de legume şi fructe proaspete şi te ajută să dai jos între 3 şi 5 kilograme. Luni Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr Gustare - un pahar de suc de portocale Prânz - două ouă, o roşie şi o porţie de conopidă fiartă Gustare - un măr Cină - 150 grame de carne de vită la grătar şi o salată verde cu ulei de măsline şi suc de lămâie Marţi Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau ceai fără zahăr şi un biscuit Gustare - un pahar de iaurt degresat Prânz - un bol cu supă de varză şi un măr Gustare - o felie de brânză fără grăsime Cină - un iaurt şi o salată de morcovi raşi Miercuri Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr şi o felie de pâine integrală cu unt Gustare - o felie de pepene roşu Prânz - 150 grame peşte la grătar cu salată de varză cu puţin ulei de măsline şi suc de lămâie Gustare - un pahar cu suc proaspăt de mere Cină - un iaurt amestecat cu salată de ţelină rasă şi conopidă fiartă Joi Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr Gustare - un pahar de suc proaspăt de portocale Prânz - o felie de caşcaval, un ou fiert, două roşii şi un castravete Gustare - un pahar de iaurt natural degresat sau de lapte bătut Cină - 100 grame caş degresat şi o salată de morcovi raşi Vineri Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr şi un biscuit Gustare - o porţie de salată de fructe de sezon Prânz - o porţie de supă de varză şi o felie de caşcaval Gustare - un pahar cu suc de mere proaspăt Cină - o salată de ţelină rasă cu două ouă fierte Sâmbătă Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr şi o felie de pâine integrală cu o felie de jambon Gustare - un pahar cu suc proaspăt de portocale Prânz - 150 grame de pui la grătar şi salată verde cu ulei de măsline şi suc de lămâie Gustare - un ciorchine de struguri Cină - o felie de caş degresat, o roşie şi un castravete Duminică Micul dejun - o ceaşcă de cafea sau de ceai fără zahăr Gustare - un pahar de lapte degresat Prânz - 150 grame de peşte la grătar cu garnitură de conopidă fiartă şi o roşie Gustare - un măr Cină - un bol cu supă de varză şi o felie de brânză fără grăsime

Mica publicitate Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei care le transmit redacţiei noastre spre publicare! MUNCĂ - CERERI  Doamnă responsabilă, caut de muncă ca internă sau externă în menaj sau îngrijire copii şi persoane în vârstă în comunitatea Madrid. Am experienţă în domeniu -pot demonstra-, şi gătesc foarte bine din bucătăria spaniolă. Telefon: 642 894 357.  Persoană serioasă, responsabilă, atentă, calmă şi înţelegătoare, curată şi sănătoasă, caut loc de muncă în menaj sau îngrijit persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Am împlinit 60 de ani. Telefon: 915 732 908 – Georgina.  Doamnă, 46 ani, educată, harnică, serioasă, cu acte în regulă, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, curăţenie, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Telefon: 602 538 831.  Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer condiţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de conducere categoria B. Telefon: 634649931.  Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Telefon: 653426503.  Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern. Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă. Mai multe detalii la telefon: 642 896 623.  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369.  Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie

română, expert operator calculator (servere dedicate, securitate online, baze de date, linux, windows server 2003-20072008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de muncă convenabil, decent. Contact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com  Doamnă serioasă, responsabilă, cu peste 12 ani experianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764.  Caut de muncă în construcţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571.  Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009.  Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562.  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolă-românească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467.  Tânără, 23 ani, caut de lucru în orice domeniu în zona Madrid, preferabil în Torrejón de Ardoz. Am terminat facultatea de Ştiinţe Economice, am experienţă în contabilitate, vânzări şi îngrijit copii. Vorbesc foarte bine spaniola, engleza şi franceza. Am acte în regulă. Mă puteţi contacta la telefon: 690 984 392 sau e-mail: freealltyme@yahoo.com  Caut de muncă ca şi şofer profesionist în toată Spania. Posed categoriile: A, B, C şi E. Telefon: 642 817 526.  Doamnă serioasă, 44 de ani, fără obligaţii, din provincia Madrid, caut de muncă în Spania ca şi internă. Am experienţă, carnet de conducere, drept de muncă, referinţe foarte

bune. Telefon: 602 467 030. MUNCĂ - OFERTE  Căutăm internă cu experienţă, în Toledo. Telefon: 669499740.  Angajăm internă pentru a avea grijă de o persoană în vârstă în Alfoz de Lloredo/ Cantabria. Mai multe informaţii la telefon: 942135153, 666607788.  Angajăm tânără externă pentru curăţenie în Masquefa/Barcelona. Telefon: 692865471.  Căutăm internă cu experienţă şi referinţe bune, în San Martín del Rey Aurelio/Asturias. Telefon: 600895784, 985869090.  Angajăm internă cu acte în regulă, experienţă şi referinţe, în Bilbao provincia Vizcaya. Detalii la telefon: 669852161.  Căutăm persoană externă pentru a avea grijă de 2 copii, de 5 şi 7 ani, în Boadilla del Monte. Condiţii: carnet de conducere şi maşină, limba spaniolă bine, să locuiască în Boadilla del Monte sau în apopiere. Mai multe detalii la telefon: 676762966.  Angajăm internă pentru a avea grijă de o persoană în vârstă în Madrid. Telefon: 636182954, 699068928 – Cristina.  Oferim unei doamne cazare, masă şi 300 euro pe lună, pentru a ţine companie unei persoane în vârstă, de luni până vineri, în Robledo de Chavela, provincia Madrid. Telefon: 658360800.  Angajăm internă în Madrid pentru a avea grijă de o persoană în vârstă bolnavă de diabet şi imobilizată la pat. Mai multe informaţii la telefon: 627918308.  Caut parteneră de muncă, internă, cu vârsta peste 30 de ani, pentru a administra o casă în Madrid. Mai multe detalii la telefon: 631389798, 644333518.  Angajăm internă în Madrid. Telefon: 638941694.  Angajăm internă în Valencia pentru a avea grijă de o persoană în vârstă. Mai multe detalii la telefon: 635460150, 685045267.  Agenţie de plasare a forţei de muncă din Madrid, angajează interne pentru familii

spaniole stabilite în Elveţia şi Anglia. Salariul între 1200 – 1600 euro. Mai multe informaţii la telefon: 671559011, 671558887.  Angajăm specialist în instalaţii sanitare cu maşină proprie şi rezidenţă în partea de sud a Madridului. Telefon: 668816849.  Căutăm grădinar cu cel puţin 5 ani experienţă, acte în regulă, vârsta între 20 şi 40 de ani şi rezidenţă în Madrid. Telefon: 663338661. ÎNCHIRIERI  Închiriez o cameră în Parque Cataluña - Torrejón de Ardoz, pentru 1 persoană, într-un apartament liniştit, condiţii bune. Preţ 180 euro, cu cheltuieli incluse. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 894 357.  Închiriez ocameră în zona metro Pradillo (Móstoles). Apartamentul are 120mp, 4 camere, 2 băi, căldură de la comunidad, aragazul este pe butelie.Camera este separată de celelalte 3, are baie proprie, ideală pentru o pereche. Preţ 200 euro pe lună. Persoanele interesate pentru vizitarea apartamentului sunt rugate să sune la numărul de telefon ﬁx: 910161714 sau mobil: 660364862 – Stela.  Închiriez o cameră pentru o fată în zona Renfe Leganés Central. Preţ 150 euro, cheltuieli aparte. Mai multe informaţii puteţi obţine la telefon: 602 464 308.  Închiriez o cameră în Madrid, zona metro Marqués de Vadillo (distrito de Carabanchel) – L5, condiţii foarte bune. Telefon: 633 839 105.  Închiriez cameră de matrimoniu mare, în vilă, în Torrejón de Ardoz, de preferinţă pentru o persoană. Mai multe la telefon: 690 984 392.  Închiriez cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 sau 2 persoane, începând cu orice dată. Condiţii foarte bune. Telefon: 662 456 050. VÂNZĂRI AUTO  Vând Opel Vectra 1,9 CDTI, 163.000 km, culoarea azul marino, jante aliaj, stare perfectă, Madrid. Preţ 3.800 euro. Telefon: 666 115 989.  Vând Seat Ibiza Sport, 1,9DCI, an fabricaţie 2003, culoarea albă, preţ 2.500 euro

AUGUST 2013 negociabil, Coslada. Telefon: 657 037 495.  Schimb auto Kia din 2003 cu Volkswagen Golf4. Mai multe informaţii la telefon: 642 694 285. VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând casă aproape de Năvodari, la 3 km de plajă, cu parcelă de 1.444 mp. Preţ negociabil: 45.000 euro. Mai multe detalii la telefon: 642 267 439.  Vând urgent teren intravilan la 20 km de Brăila, în suprafaţă totală de 2.193 mp, cu proiect de construcţii şi toate avizele şi autorizaţiile necesare. Preţul este negociabil. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 642 924 490.  Vând urgent casă în localitatea Şilindia, judeţul Arad, compusă din 2 corpuri,3 camere, bucătărie, loc pentru baie, alte anexe, gradină foarte mare, stare bună, zonă liniştită, disponibilă imediat. Preţ: 6300 euro. Mai multe relaţii la telefon: 0040/749 524 857 sau, între orele 20:30-23:30 la telefon: 642 211 857.  Vând teren intravilan cu suprafaţa de 1. 560 mp, deschidere la intrare de 15 m, cu cabană dotată cu apă potabilă şi curent electric, în zona Stadion din Alba Iulia. Preţul este negociabil. Pentru alte detalii sunaţi la telefon: 659 260 340.  Vând casă de 104 mp, cu teren de 100 mp în Robleda/ Salamanca. Casa trebuie reconstruită. Preţ 15. 000 euro. Mai multe informaţii se pot obţine la telefon: 634 744 817, sau e-mail: gabyzeu@gmail. com  Vând apartament zonă centrală, în oraşul Azuga/ Prahova, cu suprafaţa de 60 mp. Apartamentul are uşă dublă la intrare, pivniţă şi alte diverse îmbunătăţiri. Preţ neociabil. Pentru informaţii suplimentare sunaţi la telefon: 659 343 884.  Vând 7,9 ari teren intravilan în comuna Bozânta Mică/Maramureş, situat lângă căminul cultural şi şcoală, ideal pentru construirea unui magazin şi depozit. Preţ 8. 000 euro. Accept şi varianta: 5. 000 euro + 1 maşină + materiale de

Pentru Crista şi Tiberiu Grădişteanu! Să-i urăm bun venit noului născut! Să-i urăm multă fericire şi o viaţă frumoasă pentru că cei mai minunaţi părinţi deja îi are. Felicitări! Redacţia Occidentul Românesc *** Să vă bucuraţi de micul miracol ce a apărut în viaţa voastră! Să ﬁe sănătos şi norocos! Cristina Pălăncean - Timişoara *** Dumnezeu să aibă grijă atât de micul ghemotoc venit în

familie, cât şi de toată familia. Vă doresc multă sănătate şi mult noroc în viaţă. Mirela Frasin - Bucureşti *** Felicitări! Fie că bebeluşul să fie binecuvântat, iar drumul lui în viaţă să fie o aventură binecuvântată! Întâmpinăm venirea noului născut în lume cu multă dragoste. Bunica Maria, Tataie şi Petre. *** După lungi aşteptări, planuri

şi vise a venit barza şi a adus cu ea cel mai frumos şi dulce copil. Fie ca acest moment să fie binecuvântat şi ca acest copil să fie tot ce v-aţi dorit vreodată. Tania, Victor, Manu, Lalo şi Emilio – El Occidente Rumano *** Felicitări! Ai devenit tătic! Este cel mai frumos lucru de pe pământ. Să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi! Bicu şi Alecsandra - Barcelona

construcţii. Mai multe detalii la: 644 090 107.  Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, balcon, zona liniştită. Preţ negociabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046 542.  Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.  Vând teren intravilan 1.500 mp. în Breaza/judeţul Prahova, zonă deosebită, utilităţi, acces auto. Preţ negociabil: 32.500 euro. Telefon: 647 046 542. MATRIMONIALE  Bărbat ecuadorian, 43 de ani, cu situaţie economică stabilă, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară sinceră şi comunicativă, pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 694 285.  Tânăr 38 de ani, prezentabil, sincer, din RivasVaciamadrid doresc să cunosc o domnişoară/doamnă pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 792 857.  Poţi distruge un suﬂet sau poţi să-i dai viaţă, folosind doar cuvintele. Ce parere ai? Dacă eşti trecut de 50 de ani, ai un suﬂet sensibil dar maturizat. Poţi răspunde, la adresa: bau_liliana@yahoo.es.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)