Revista ONIX - nr 6

ONIX onix.onicescu.ro

nr 6, Decembrie 2011

Educă-te singur!

“

Cel mai important lucru este sa nu te opresti niciodata sa intrebi.

Albert Einstein

”

Revistă online de cultură, educaţie şi divertisment

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

ONIX Numărul 6, decembrie 2011

Coordonatori: prof. Corina Popescu Redactori: Mihaela Necula Alexandru Boroş Renata Cătălina Maxem Wang Xiao-Lin Ana Maria Ilie Simona Elena Berceanu Adriana Bebelea Bianca Mătuşa Alexandra Barbu Simona Anghelina Carada Madalina Alexandra Dumitru Viorel Dogari Rodica Petroiu Colaboratori: Irina Corbu Fotografii: Deviantart.com Google.com Grafică şi DTP: Adriana Bebelea Revista înfiinţată de: Cosmin Epureanu Web: http://onix.onicescu.ro eMail: onix@onicescu.ro Yahoo ID: revista.onix Colegiul Naţional “Octav Onicescu“ str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

ONIX

nr. 6

Revistă online realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

6 Călătorie Jurnal spaniol 8 ISTORIE Carol al II-lea – regele playboy 9 Între istorie si mit – Ienecerii

18

6 Jurnal spaniol ¡Hola Niños! Bienvenido a España!

După cum poate că ştiţi, proiectul Comenius - Between Religions and Ethics ne-a oferit încă o ocazie să cunoaştem locuri, persoane, obiceiuri, mâncăruri noi. De data asta, avionul ne-a lăsat în Spania. Cam de acolo a început acţiunea, pentru că am avut o adevărată peripeţie cu bagajele chiar la ridicarea acestora.

10 VOCABULAR I DEX: Din nou dspre (ab)uzul de anglicisme

Arhitectură upside down Uitaţi-va puţin în jur – v-ati plictisit de blocurile încă cenuşii ori vopsite strident, în toate culorile curcubeului, ca un joc de puzzle după trâmbiţata „reabilitare” ? Vă propun, alături de câţiva arhitecţi trăzniţi, un exerciţiu de imaginaţie arhitecturală: prezentarea unor clădiri neobişnuite.

6 18

11 DEBUT Nostalgia bătătorului de covoare 12 Amo, amare…dulci 13 Devenirea sinelui – fragmente de jurnal 14 LIFESTYLE Despre altfel de bagaje...

15 BUCĂTĂRIA DE LICEU Omleta de după cortină 16 PLANTE DE APARTAMENT Bambusul 17 PAGINA CU PRIETENI Creaturi mici pentru oameni mari 18 WORLD Arhitectură upside down

21 Visul ca variantă la real...sau invers?

Toată lumea visează. Toată lumea trăieşte. Toată lumea visează să trăiască într-un univers perfect. În vis, omul creează şi percepe simultan, în mod inconştient. În realitate însă, se spune că folosim un procent scăzut din potenţialul creierului nostru. În mod contrar, în vis, mintea noastră poate atinge cote maxime prin intermediul imaginaţiei şi al subconştientului.

21

20 FILM Filme care au ratat lectia de istorie(1)

25

21 Visul ca variantă la real…sau invers?

22 MUZICĂ Sir Elton John

Noiembrie, din nou un bal...

Spre deosebire de alţi ani, nu vom scrie, totuşi, nici despre miss ori mister, nici despre probe, nici despre muzică şi nici despre organizatori ori despre clasele participante.

S-a scandat, s-a cântat şi s-a dansat, sala a dat în clocot la fiecare număr, susţinându-i pe competitori (sau nu...), oricum am lua-o, bilanţul e pozitiv.

25

23 Johnny Hallyday 24 CARTE Oscar si Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt 25 VIP Noiembrie, Din nou un bal...

26 Un sport-artă – karate kid de liceu 27 PĂRERI „Sporturi” ale imaginaţiei...

Jurnal d

ziar reda Colegiului NaĹŁion

citeĹ&#x;te

www.jurn

onix.onicescu.ro

de Liceu

actat de elevii nal “Octav Onicescu“

e online pe:

naldeliceu.ro

ONIX | 5

cultură • călătorie

Jurnal spaniol Text: Mihaela Necula

¡

Hola Niños! Bienvenido a España! După cum poate că ştiţi, proiectul Comenius - Between Religions and Ethics ne-a oferit încă o ocazie să cunoaştem locuri, persoane, obiceiuri, mâncăruri noi. De data asta, avionul ne-a lăsat în Spania. Cam de acolo a început acţiunea, pentru că am avut o adevărată peripeţie cu bagajele chiar la ridicarea acestora. Într-un final (după ce ne puseserăm câteva semne de întrebare) le-am recuperat, primul lucru învăţat despre Spania fiind că metroul madrilen este una dintre cele mai extinse reţele de metrou din lume; lucru învăţat pe pielea şi picioarele noastre, evident. Cu inima revenită la loc, plecăm spre

6 | ONIX

străzile Madridului unde căldura ne face să înţelegem de ce spaniolii sunt cunoscuţi pentru eventaiele lor; din necesitate, săracii! Admirând stânga, dreapta, sus, jos, noi fetele observăm lanţul de magazine ce tocmai răsărise în faţa noastră şi dăm iama în ele deşi în aeroportul din Bucureşti puteam să jurăm că nu cheltuim prea mult ( nu e aşa, doamna profesoară?). Dar unde e problema? Cine ştie când ne mai îmbrăcăm din Spania? Revenind aşadar la călatoria noastră, se face ora 19 şi trebuie să ocupăm locurile autobuzului pentru a pleca în oraşul unde urmează să stăm, Santander. Capitala regiunii Cantabria, din nordul peninsulei Iberice, este o zonă

superbă datorită ieşirii directe la Atlantic. Ajunşi noaptea acolo şi destul de (foarte) vlăguiţi după drumul luuung cu autobuzul nu am avut posibilitatea să admirăm plaja, care nu era foarte luminată, însă zilele următoare am făcut şi lucrul acesta. Din noaptea “aterizării” fetele au fost găzduite de familiile spaniole participante la proiect, iar băieţii şi profesorii… de hotel. Pot spune că mi-a convenit şi chiar mi-a plăcut foarte tare să fiu adoptată de acea familie pentru că, astfel, am văzut care este stilul lor de viaţă şi m-am bucurat de modul în care aceştia îşi prezentau ţara, obiceiurile şi mai ales mâncărurile. În fiecare zi găteau câte un fel de mâncare din

gama lor tradiţională pentru a-mi arăta ce înseamnă “mâncarea spaniola” şi în modul ăsta am făcut rost de 2-3 reţete pe care i leam transmis mamei mele.

Pe lângă activităţile educaţionale destinate dezbaterii între noi, reprezentanţii fiecărei ţări participante ( România, Spania, Bulgaria, Turcia şi Polonia), am avut o grămadă de alte activităţi extraşcolare. În Santander, din cauza poziţionării lângă ocean, am prins o vreme cam dificila cu vânt şi o temperatură mai joasă decât ne imaginam noi în Madrid. Asta nu ne-a împiedicat însă să facem plimbări per pedes de câteva ore bune, să vizităm stadionul Racing Santander, zona montană,

onix.onicescu.ro

Castelul “Regina Magdalena”, Biserica “Santa María de Lebeña”, Mănăstirea “Santo Toribio”, Parcul Naţional, Santillana del Mar şi alte obiective de interes turistic ale zonei.

Băieţii nu s-au împăcat deloc cu ideea de a sta lângă

plajă şi să nu se bucure pe deplin de asta şi, pe când noi stăteam cu tricou, bluză şi geacă, ei au sfidat vremea şi apa rece şi au simţit apa din Santander. Unul dintre lucrurile de care îmi e cel mai dor de acolo este super-îngheţata cu whisky,

vanilie, ciocolată, fructe, caramel şi tot ce vrei. Fie vremea cât de rea, tot mai bună-i îngheţata! Cât despre avion, pentru mine fiind prima oară când zbor, mi s-a părut GENIAL! Am făcut poze din 30 în 30 secunde; pur şi simplu mi

se părea interesant fiecare norişor. Eu la nori, baieţii la stewardesă. Una peste alta, a ieşit un cocktail senzaţional de experienţe care ne dă posibilitatea să-l recomandăm şi celor care încă nu au încercat.

ONIX | 7

cultură • istorie

Carol al II-lea – regele playboy

Text: Alexandru Boroş

F

iu al Principelui Moştenitor Ferdinand şi al Principesei Maria, Regele Carol al II-lea s-a născut la 3 octombrie 1893, la Sinaia. Copilăria lui Carol, alături de fraţii şi surorile sale, trece fericită şi netulburată, vegheată de mama sa, regina Maria, pe care o venera. Deşi de educaţia micului principe se vor ocupa pedagogi pedanţi din Germania, carei controlau activitatea cu disciplina rigidă, tinereţea lui devine un lung şir de scandaluri dureroase. Este mai interesat de farmecele feminine decât de tronul României, la care renunţă de patru ori.

Prima relaţie, primul scandal, prima renunţare la tron. După moartea fratelui său, Mircea, şi deziluziile produse de mama sa în urma bârfelor ce roiau în jurul casei regale, Carol se îmbolnăveşte de icter şi îşi termină convalescenţa la Iaşi, timp în care se îndrăgosteşte de Ioana “Zizi” Lambrino, de origine socială modestă şi tulbure. Profund nemulţumiţi de alegerea lui Carol, Ferdinand şi regina Maria încearcă să-l despartă de Zizi, dar 8 | ONIX

tânărul, într-un acces de independenţă, insistă cu încăpăţânare să-şi păstreze nefericita alegere. Sub presiunea părinţilor şi supus oprobiului public, îşi reia activitatea, trimis în misiuni militare grele, însă nu renunţă la iubirea sa.

Prima renunţare la tron a principelui Carol a survenit în plină campanie de război, în anul 1918, când moştenitorul regal a părăsit, deghizat în uniformă de ofiţer rus, unitatea militară de la Târgu-Neamţ, pe care o conducea onorific şi, pe 31 august, acesta s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Lambrino.

Din acel moment, familia regală a exercitat puternice presiuni pentru a-i despărţi pe cei doi ,deoarece căsătoria încălca două principii fundamentale acela de a nu se căsători cu persoane care nu aparţin unei familii domnitoare şi acela de a nu dezerta dintr-o unitate militară.

După îndelungi insistenţe, regele Ferdinand reuşeşte să-l convingă pe fiul său să renunţe la soţia sa.

Continuarea relaţiei, a doua renunţare la tron.

Era însă clar ca Zizi şi Carol erau despărţiţi doar prin acte, deoarece ei au continuat să comunice prin intermediul scriso-

rilor. Reîncep discuţiile dintre familia regală, totuşi pe Carol doar trupele maghiare, care reluaseră focul împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni, l-au făcut să plece de lângă soţia sa. În acest context s-a produs a doua renunţare a lui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei, după redactarea a două scrisori: una pentru Zizi Lambrino, în care se recunoştea soţul ei şi părintele copilului pe care îl poartă în pântece, şi una pentru tatăl său, prin care îl anunţa asupra deciziei de renunţare. După terminarea ostilităţilor, s-a început o “campanie” regală pentru a-l convinge pe Carol să renunţe la Zizi, prin satisfacerea tuturor capriciilor şi înclinaţiilor principelui, precum partidele de vânătoare, defilările de trupe, petrecerile fastuoase şi a aventurile galante. În sfaârşit, pe 1 august 1919, Carol este convins şi promite o “revenire solemnă”.

A doua căsătorie, a doua căsnicie ratată. Pentru a o face uitată pe Zizi, lui Carol îi este finanţată din bani publici o „excursie de

onix.onicescu.ro studii” în străinatate de către familia regală. Odată cu încheierea excursiei, principele n-a revenit în ţară şi a rămas în Elveţia, loc în care o întâlneşte pe principesa Elena a Greciei, care era în căutarea unui soţ de origine regală, urmând ca la 10 martie 1921 Carol să accepte căsătoria „politică” de convenienţă cu Elena, în catedrala metropolitană din Atena.

După o perioadă de imiplicare politică mai consistentă a lui Carol, ajunge să o întâlnească pe Elena Lupescu, o persoană ce-i va marca decisiv cariera si activitatea, deveninidui periculos de apropiată sufleteşte. „Oficializarea amicei”, a treia renunţare la tron. În plin război politic, Carol este nevoit să reprezinte

România la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii. După terminarea funeraliilor, nedorind sa poarte o relaţie clandestină, principele începe să se afişeze la braţ cu Elena Lupescu prin Europa, îngrijorând casa regală. În ajunul Crăciunului, Carol a redactat trei scrisori : una adresată regelui, una prinţesei Elena şi una lui Ion Brătianu, informându-i că nu intenţiona să revină în România în următorii 10 ani şi că nu mai dorea să fie membru al familiei regale, renunţând astfel la tron.

Odată cu excluderea din familia regală, Carol al II-lea începe demersurile pentru a desface căsătoria cu Elena a Greciei, însa Ferdinand nu e de acord.

Anul următor, în 1927,

mai încearcă încă o dată, după moartea regelui, dar de partea opoziţiei se află acum principesa Elena.

Căsătoria este desfăcută după mari implicările ale personalităţilor române, inclusive a reginei Maria.

Din acest moment, Carol se axează mai mult pe cariera politică, lăsând ca vuietul de voci ce-i înconjurau relaţiile să se stingă.

Iată câteva dintre rătăcirile amoroase ale unui personaj controversat din istoria modernă a României, partajat permanent între înclinaţia spre aventură şi obligaţiile impuse de originea sa, tâ-

nărul neliniştit al familiei regale care a întreţinut interesul pentru monden al protipendadei epocii, fără să se remarce însă prin responsabilitatea politică, dar rămânând fără îndoială o figură romantică a vremii.

ÎNTRE ISTORIE ŞI MIT – IENICERII Cu toţii ne amintim, încă din clasele primare, de celebrele versuri eminesciene din Scrisoarea III: Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, şi spahii/ Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii..., însă puţini ştim amănunte despre această fascinantă pagină a istoriei.

Alături de akingi (cavaleriştii), ienicerii formau nucleul oştirii Imperiului Otoman (yenicery provine din eni cerii, oaste sacră). Corpul ieniceresc s-a înfiinţat în vremea sultanului Orhan (13241329), fiul întemeietorului acestui mare imperiu, Osman (de unde otoman).

Luptătorii ieniceri formau

o armată profesionistă, însă printre ei erau mulţi prizonieri şi copii creştini, educaţi de mici în spiritul islamic. De la începutul secolului al XV-lea se introduce sistemul de recrutare în rândul altor naţii şi religii. O dată la cinci ani erau luaţi cu forţa copii între 5 şi 12 ani aparţinând supuşilor creştini ai Porţii, care trebuiau să-şi uite religia şi apartenenţa etinică.

Suflete mutilate, educate în spiritul cruzimii, aceştia eru puşi să lupte contra „necredincioşilor”, fiind căliţi prin muncă, exerciţii fizice isovitoare, în familii şi şcoli speciale.

Ienicerii participau la marşuri şi lupte, serveau în cetăţi cucerite de sultan,

asigurau ordinea publică ori păzeau reprezentanţele diplomatice.

Având ca lider un agă, erau organizaţi în subunităţi precum oda (camera), împărţită în subdiviziuni numite ogeac.

Structurile au fost eficiente, astfel că, în secolul al XVII-lea, numărul ienicerilor ajunge la peste 50 de mii. De altfel, existenţa trupelor ienicereşti se înregistrează până la jumătatea secolului al XIX-lea, de unde eficienţa lor.

Bătălii precum cea de la Câmpia Mierlelor (Kosovopolje) din 1389, de la Nicopole (1396) ori căderea Constanti-

nopolului (1453) îi au ca protagonişti.

Toate cele 196 de ogeacuri aveau steag, muzică şi tatuaj propriu. Ca arme foloseau puşti, arcuri cu săgeţi şi iatagane, supunându-se unor ritualuri iniţiatice secrete.

Lipsiţi de sentimentul familial, membrii frăţiilor militare ienicereşti erau fideli doar sultanului, pentru care erau dispuşi să moară. Totuşi, corpul ienicerilor s-a erodat în timp, dispărând în realitate şi ocupându-şi locul în mit, ca protototip al luptătorului neînfricat, artist al războiului şi nemuritor.

ONIX | 9

cultură • vocabular

I O

K...Să începem expunerea... ups! Mi-a scăpat...

Avem, în ultima vreme, tendinţa din ce în ce mai accentuată de a utiliza cuvinte de proveninţă engleza sau americană (cine le mai ştie originea ?) pentru a denumi nu obiecte sau realităţi nou pătrunse în limbă, aşa cum ar fi logic, ci pentru a înlocui în mod inutil şi abuziv cuvinte deja existente, care nu şi-au încheiat misiunea de semnificare în limba română. E o nouă formă de snobism lexical la noi, trădând tendinţa de apartenenţă la o comunitate globalizată, epataţi cum suntem de progresul tehnic şi economic de peste ocean mai ales, către care aspiră şi în care fiinţează,

DEX

Din nou despre (ab)uzul de anglicisme

„Am ajuns la middle-part. Vom trece in revista Noi cuvinte romanesti, de pe lista: Business, meeting, briefing, trading, Casting, shopping, fashion, trend, Dealer, broker, leader, joker, Manager, advertising, P.R., brand, Lobby, hobby, weekend, party, Timeout, fifty-fifty, supermarket, copyright, Discount, cash, card, net, mail, chat, standby, DJ, VJ, LP, CD, bye, bye !”

măcar iluzoriu, împrumutându-i limba.

E în trend să fii funny şi să mergi la shopping creându-ţi senzaţia că te afli la New York. Tot aşa, să dai un răspuns sau ignore contul tău de Facebook, la un mouse distanţă de prieteni imaginari. La mall sau la supermarket, în week-end sau în timpul job-ului, cu toţii aderăm la acest amestec anglo-român cu o voluptate demnă de un ţel mai înalt (sau target ?).

Aşa că traduceţi în limba română, ca temă pentru numărul viitor, paragraful de mai sus, încercând să găsiţi cât mai multe echivalente pentru cuvintele scrise aldin. Good lock !

Versuri: „Taxi - AMERICANOFONIA” DEXUS 10 | ONIX

onix • debut

onix.onicescu.ro

onix.onicescu.ro

Nostalgia bătătorului de covoare Text: Irina Corbu ‌Cu ceva timp în urmă, în zilele frumoase de primăvară şi vară, ne întâlneam noi, copiii,printre care atunci mă număram şi eu, într-un loc care mai târziu avea să mi se pară magic, în ciuda banalităţii lui - batatorul de covoare din s1patele blocului.

Ne jucam, visam cu mintea unui copil inocent, pe chipul nostru se putea citi bucuria, complicitatea uneori, alteori rivalitatea, dar întotdeauna plăcerea de a fi împreună, în ceea ce numeam atunci şi a rămas acum “locul nostrum”.

Stateam ore întregi cu prietenii împrejurul acestui obiect ignorant atunci, dar parte mai târziu din geografia minunată a copilăriei noastre. Lângă bătătorul de covoare petreceam momente plăcute,speram că vom avea o buna cariera in viitor, ne visam călători, descoperitori de poluri, inventarori ori aşi ai calculatoarelor. Vorbeam despre preocuparile noastre, povesteam fantast filme, inventam incidente de vacanţă, poveşti de iubure spuse în şoaptă, fără

ca cineva să ne oprească . Uneori, când mă rostogoleam pe bătător, mama scotea capul pe geam şi îmi striga: fii atentă, o săţi rupi până la urmă ceva !...Nu mi-am rupt, dar miam mai pierdut din penele aripilor copilăreşti…

Pe măsură ce ne maturizam, ne întâlneam tot mai rar, până când acestea au rămas doar amintiri. Ne întoarcem mental acum, déjà liceeni, cu nostalgie de zilele însorite de primăvară sau vară, cand razele soarelui se pierdeau uşor printre copaci, iar noi, copiii, ne

intalneam lânga bătătorul de covoare, ne jucam…ne consumam firesc o copilărie după care tânjim încă.

Bătătorul de covoare… loc al amintirilor…

Acum, acel batator de covoare nu mai există, pierdut în tăvălugul schimbărilor utilitare, însă ne amintim cu drag de el, ca martor mut, rece şi inflexibil, dar păstrător de timp regăsibil numai în memorie…Sunt sigură că fiecare dintre voi aţi avut bătătorul vostru de covoare. Vi-l mai amintiţi ? Sunaţi-vă vechii prieteni.

E vremea nostalgiilor…

ONIX | 11

onix • debut

Amo, amare … dulci de Renata Cătălina Maxem

D

e cand s

e

naste, omul are ne-

voie de afectiune si atentie suplimentara din partea celor pe care-i indrageste. De ce? Simplu, deoarece

atunci

cand

iubesti si esti iubit, totul este mai usor. Fericirea vine la pachet cu iubirea adevarata. Atunci cand te trezesti dimineata cu

la tine, nerabdatoare sa

data. Sunt lucrurile ace-

in aceasta aventura este

te vada si sa-ti vorbeasca,

lea pe care nu le poti ges-

rabdare, sentimente cu-

iti inunda inima un senti-

tiona in niciun fel si pe

rate, o inima gata sa ofere

ment de liniste si fericire

care doar dragostea ti le

totul si o minte permisiva

necontenita, ce-ti da ener-

va arata. Este un paradox

cu fiinta ce tanjeste dupa

gia si puterea necesara sa

emotional, ce imbina frica

fericire. Cand toate aceste

infrunti lumea de dincolo

si curiozitatea, rezultand

elemente vor fi in armonie,

de cei patru pereti ai cam-

o dorinta arzatoare de

atunci vei sti ca esti pre-

erei tale.

explorare a taramurilor

gatit sa infrunti orice si pe

Atingerea persoanei iu-

mistice ale iubirii.

oricine vrea sa te impiedice

bite provoaca o reactie in

Nu te teme de necunoscu-

sa ajungi la persoana ce te

lant incontrolabila, porn-

tul acestora si lasa-te pur-

asteapta sa porniti la drum

ind de la dublarea batai-

tat de val. Niciodata inima

impreuna spre aventura

lor pe minut ale inimii si

nu a respectat principi-

sufletului din ţara numita Iubire.

dereglarea cursului nor-

ile logicii si a calcat fara

zambetul pe buze, stiind

mal al respiratiei, pana

niciun resentiment peste

ca undeva acolo o perso-

la

corpului,

orice si oricine ii statea

ana se trezeste cu gandul

ce te da de gol de fiecare

in cale. Tot ce-ti trebuie

12 | ONIX

tremuratul

onix.onicescu.ro

Devenirea sinelui – fragmente de jurnal

Text: Wang Xiao-Lin

Şi simţi cum te prăbuşeşti, cazi, te ridici, te avânţi spre înalt, apripile îţi prind formă, zbori. Culme.

Vârf. Extaz. Euforie. Iar apoi o iei de la capăt.

Viaţa e plină de neaşteptat şi necunoscut. Într-o zi te va întâmpina şi pe tine, aşa cum se întâmplă şi cu mine acum. Am 17 ani şi viaţa mea abia începe.

Am invăţat că orice s-ar întâmpla, trebuie să priveşti înainte, să speri la ceva mai bun şi mai sănătos pentru tine. Niciodată nu te mulţumi cu puţin. Şi nu-ţi irosi timpul cu fleacuri care te ţin in loc. Apreciază lucrurile mărunte, care îţi aduc scântei în suflet şi care, până la urmă, formează focul ce nu se stinge.

Fericire şi sentimentul de plenitudine sufletească.

Adolescentă fiind, mă simt o persoană curată, cu vise măreţe, realizabile

8 Iulie 2011 – Târziu în noapte… şi realiste. Nu mă voi opri niciodată din visat şi din iubit. Euforică, dornică de viaţă şi de momente de neuitat, îmi doresc ca viitorul să mă călăuzească în acel loc unde aş vrea să-mi împlinesc toate viziunile imbătătoare de fericire şi de iubire plenară. În acest moment, sufletul mi se scaldă în bucurie, bucuria de a trăi şi de a expune ceea ce gândesc.

Suflet curat, copilăros, dezinvolt şi plin de viaţă - acestea sunt cuvintele care pot exprima într-o mică măsură ceea ce sunt şi ceea ce simt acum, şi anume că tot ceea ce ne înconjoară, lucrurile pe care le atingem, sunt frumoase sau ajung să fie.

Fiecare are nevoie de şansa de a iubi, de a se simţi fericit şi împlinit. Da, la vârsta asta se poate simţi lucrul ăsta. Eu îl simt. De ce? Pentru că văd peste

anumite lucruri, am o viziune largă asupra mea, asupra realităţii mele.

Totul poate fi frumos dacă ştii cum să ţi-l faci frumos.

Iubeşte şi simte tot, nu pierde nimic. Lasă-ţi spiritul liber, să zboare deasupra necazurilor şi a lumii, căci adevărata fericire o vei găsi atunci când sufletul ţi-e împăcat, pur, cu dorinţe şi idealuri pline de compasiune şi de dragoste. Trebuie să te bucuri şi să îi mulţumeşti lui Dumnezeu, dacă în fiinţa ta se găseşte acea esenţă complicată, care poate explica lucrurile şi care le poate aprecia frumuseţea.

E ceva frumos în aer. E bunăstare, bunăvoinţă şi ceva nou. Ceva ce te va ajuta să ajungi acolo unde ţi-ai dorit. Nu-ţi fie frică să fii tu. Alege lucrurile întotdeauna cu înţelepciune, dragoste şi blândeţe în

suflet. Învaţă că în viaţă trebuie să lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti.

Lasă-ţi amprenta asupra lumii, asupra timpului ireversibil. Simte că ai lăsat ceva în urma ta. Fără regrete…Arăta-le că ai fost AICI, că ai trăit, ai iubit şi ai făcut tot ceea ce ţi-ai dorit şi tot ceea ce ţi-ai imaginat că nu vei face vreodată. Schimbă vieţi, îndrumă-le către bine. Tu faci diferenţa.

Atinge inimi, frânge-le şi construieşte-le din nou.

Nu-ţi fie frică să spui ceea ce simţi. Niciodată!

Nu întotdeauna ce spui e greşit. Spune-ţi cuvântul!

Exprimă frumuseţea din interiorul tău, nu o lăsa să pălească. Lasă-ţi inima să iţi dicteze acţiunile; câteodată, ea merge mână în mână cu mintea ta. Lasă-ţi inima să vorbească. Nu te opri. Nu-ţi pune bariere în viaţă.

ONIX | 13

despre viaţă • lifestyle

Despre altfel de bagaje...

Text: Ana Maria Ilie

începutului unei idile , aşa că, atenţie, doamnelor şi domnişoarelor ce alegeţi (de ce nui ?) pentru acest week-end !

S

e stie incă de multă vreme că gentile sunt ,cu siguranţă ,cele mai bune “prietene” ale doamnelor si domnişoarelor din lumea intreagă.

Miile de branduri şi miile de firme cunoscute sau mai putin cunoscute concurează la titlul de “geantă perfectă” şi reuşesc să insufle tuturor femeilor nevoia pentru o geantă “cu cât mai sofisticată si mai scumpă, cu atât mai bine”,idee care a ajuns sa creeze tendinţe in modă ,de la an la an sau de la anotimp la anotimp.

In fiecare zi avem de luat o decizie importantă, gele mele ! Cea mai grea decizie este cea care priveste ţinuta pe care sa o purtăm în ziua respectivă,machiajul asortat ,parul aranjat,pantofii cei mai potriviţi şi geanta perfectă. Poate geanta potrivită să fie Louis Vuitton ?sau poate Chanel ,ori Celine ...sau chiar Prada sau mai bine Dolce&Gabbana?

Acestea sunt dilemele

14 | ONIX

cu care se confruntă o doamnă care se gandeşte la toate detaliile înainte de a paşi pe uşă .

Credeţi că firma este cea care lasă amprenta asupra impresiei generale ?Să fim serioşi , domnii n-ar putea sa facă diferenţa intre un Louis Vuitton si un fake sau o geantă obisnuită nici dacă am pastra eticheta lipită de ea ! Ei se ghidează exact pe principiul invers feminin: ”cu cât este mai ieftină şi mai draguţă ,cu atât mai bine”. În garderoba unei femei care se respectă ar trebui să existe câte o geantă din fiecare culoare si dimensiune,câte o geantă pentru fiecare tinută ,câte o geantă pentru fiecare tip de ieşire.

Dar şi mai important este ce se află in interiorul genţii unei femei. In funcţie

de articolele atent “depozitate” in geantă, ne putem da seama de trăsăturile unei femei şi unii chiar susţin că în geanta unei dame se află cheia către misterul fiecăreia Ce farduri are in geantă, ce parfum, ce bijuterii ,ce agendă şi mai ales câte?

Raspunsurile la aceste intrebări cu siguranţă că ar face domni să fie mai atenţi cu conversaţiile purtate, mai ales la prima intalnire, unde incearcă să impresioneze cel mai tare.

Daca mergeţi intr-un restaurant sau cafenea si observaţi un cuplu la prima intalnire, este imposibil să nu vă sară in ochi faptul că bărbatul aruncă priviri “de laser” catre geanta femeii si se intreabă cu siguranţă ce se află in ea.

Aşadar,geanta poate fi ingredientul cheie al

despre viaţă • bucătăria de liceu

onix.onicescu.ro

Omleta de după cortină Text: Mihaela Necula

O

mlette du Fromage, învăţam acum ceva timp prin “ Dexter’s Laboratory”. Ei, dacă există un loc în care nu exista niciun fel de reguli şi restricţii, acela este bucătăria. După o zi de şcoală cu 3 ore de informatică sau 3 de filosofie pot pune pariu că stomacul cere “combustibil” pentru a-ţi da acordul să faci paşi. Dar stim cu toţi cătă putere deţine lenea câteodată, aşa că avem nevoie ori de un bucătar, ori de o reţetă rapidă, pe care să o putem face în timp ce tastăm pe Facebook sau scriem un SMS (asta înainte de a ne apuca de teme, evident, domnilor profesori!).

Una dintre cele mai landemână reţete, în opinia mea, este omleta. Doar nu te gândeşti la clasicele ouă bătute şi aruncate cu boltă, pe sub mână în tigaie!

Dacă vrem ceva original, trebuie să ne gândim la rezultatul acestei reţete ca la un tablou pe care îl pictăm pentru a-l vinde. Aşadar, omletei propriu-zise îi putem ataşa varii soiuri de alimente. DAR, de data aceasta vom încerca ceva mai neobişnuit.

Ne-am obişnuit să ni se spună să evităm prajelile din motive bine înteme-

întrepătrund când apeşi pe ele). În pungă se plasează toate ingredientele: ouăle, sarea, piperul, măslinele,cubuleţele de bacon, caşcavalul ras.

După aceea, sigilezi punga având grijă să scoţi aerul din ea, o agiţi pentru a omogeniza cât mai bine totul şi o băgăm în cratiţă cu apă fiartă. O vom lăsa acolo timp de 15 minute după care o servim!

Omleta super-light.

Poftă bună!

Ingrediente: (pentru o porţie) 2 ouă câteva măsline negre câteva măsline verzi 2 felii bacon 3 linguri caşcaval ras sare şi piper

iate, aşa ca în numărul acesta vom prezenta reţeta ideală de omletă fără ulei şi fără prăjire , care iese la fel de bună, sau poate mai bună, decât cea clasică.

Avem nevoie de o pungă care se poate resigila; o cunoaştem cu toţi, are o bandă uşor întărită în partea de sus (un dispozitiv cu un şanţ şi o dungă de plastic iar acestea se

ONIX | 15

despre viaţă • plante de apartament

Prietenii vegetali fideli – florile de apartament

Bambusul Text: Simona Elena Berceanu

16 | ONIX

C

onform principiilor Feng Shui, aceasta planta aduce noroc. Nu este chiar bambus, este o specie de Dracaena sanderia.Se poate cultiva direct in vaze sau alte recipiente pline cu apa, nu trebuie sa fie plantat neaparat in pamant. In ghivece, pamantul trebuie mentinut reavan.

Ii place lumina puternica, dar atentie, nu il puneti direct in soare.Daca bambusul dumneavoastra este tinut in apa trebuie s-o schimbati periodic si-i puteti adauga acelasi ingrasamant care se foloseste pentru plantele de acvariu, dar nu foarte des. Bambusul norocos poate creste pana la 70 cm si dureaza cativa ani. Daca folositi apa de la robinet este bine sa o puneti numai dupa ce ati lasat-o

24 ore sa se decanteze.

In cazul unei hraniri in exces crengutele capata un aspect nesanatos, galben. In cazul in care crenguta s-a ingalbenit trebuie s-o taiati pentru ca nu este un proces reversibil.

Taierea zonei afectate se face profilactic, pentru a impiedica raspandirea unor boli.

Aveti grija atunci cand cumparati planta sa nu aiba zgarieturi, sa fie de un verde sanatos si daca este plantata in sol acesta sa nu fie uscat.

Considerata in China ca planta aducatoare de noroc, si relansat in moda de Gucci ca material pentru manerele gentilor, bambusul revine in forta in aria decoratiunilor interioare. In filozofia

Feng Shui, bambusul este folosit pentru a aduce sanatate si a stimula energia din camera sau din jurul casei, foarte raspanditi fiind clopoteii confectionati din acest material.

despre viaţă • pagina cu prieteni

onix.onicescu.ro

Creaturi mici pentru oameni Mari Text: Adriana Bebelea

D

e când se ştie, omul a îmblânzit animale pentru folosul său,dar şi pentru nevoia de a-şi revărsa afecţiunea şi mângâierile ce-i stau în condul genetic.Vă propun acum ca animal de companie Dihorul. Când am auzit prima dată că oamenii chiar au astfel de animaluţe, mi s-a părut, pot spune, ciudat, tinând cont că sunt nişte prădătoare mici care invadează gospodăriile şi lasă fără suflare bietele găinuşe. Însă lucrurile, ca întotdeauna, nu sunt doar în alb şi negru.

Dihorul este un animal mic (până într-un metru lungime şi 50-70 cm lăţime ), drăgălaş şi plin de haz, care are o curiozitate mare. Dacă nu e

supravegheat, intră printre toate colţurile casei, uneori chiar putând să se rănească.Dacă ai de gând sa achizionezi un astfel de animal, trebuie să ştii că este o jucărie vie destul de leneşă şi trebuie învăţat unde are voie si unde nu, pentru a nu-ţi lăsa ’’surprize’’.De asemenea, trebuie disciplinat la o vâstă fragedă să nu muşte, iar dacă deviază de la dresaj, pedepseşte-l! Loveşte-l încet peste nas (cât să-şi dea seama că a făcut ceva rău!) dacă a muşcat.

Partea amuzantă şi relaxantă e că îşi mulează activităţile în funcţie de programul tău. Din 24 de ore, doarme dus 18 chiar şi 20, însă întotdeauna va avea grijă să fie treaz şi vioi atunci când vei ajunge acasă de la şcoală. În privinţa mâncării, nu sunt pretenţioşi. Mănâncă

hrană pentru dihori de la pet-shop sau chiar conserve pentru pisici şi poţi oricând să-i dai carne, dar numai de pasăre si de peşte. Carnea de porc însă este nocivă pentru că dezvoltă o bacterie fatală acestuia, iar carnea de vită îi poate fi administrată maximum o dată pe lună.

Pentru ca blăniţa lor să fie lucioasă şi sănătoasă, e bine să-i daţi săptămânal câte un ou. Devorează fructe şi legume, însă trebuie să ai grijă să le decojeşti. Fructele exotice sunt interzise! Adoră roşiile şi castraveţii, dar nu risca să i le dai fără coajă. Şi încă ceva: dihorii miros doar după vârsta de 6 luni, dar dacă este sterilizat, acesta nu va fi o problemă.

Este recomandat să fie spălat cu un şampon pentru bebeluşi sau special pentru dihori.

Un dihor de casă costă între 200 şi 400 lei, în funcţie de vârstă, culoare sau dresaj. Au nevoie de vaccinuri, aceleaşi pe care le primeşte şi un câine.

Dacă vrei să cumperi un dihor de la pet shop, ai grijă să fie puiuţ între 6 săptămâni şi 5 luni. E vârsta ideală la care pot fi dresaţi să nu muşte. În caz contrar, vei avea mari probleme! După vârsta de un an sunt greu de dresat.

Aşa că, dacă n-ai timp la dispoziţie, mai bine cumpără-ţi un câine!

Nu-i aşa că v-am deschis curiozitatea ? Posesorilor, succes în creşterea simpaticului mic prieten blănos !

ONIX | 17

despre viaţă • world

Arhitectură upside down Text: Bianca Mătuşa

Uitaţi-va puţin în jur – v-ati plictisit de blocurile încă cenuşii ori vopsite strident, în toate culorile curcubeului, ca un joc de puzzle după trâmbiţata „reabilitare” ? Vă propun, alături de câţiva arhitecţi trăzniţi, un exerciţiu de imaginaţie arhitecturală: prezentarea unor clădiri neobişnuite.

Putem începe cu o clădire din Hamburg, Germania, folosita iniţial ca fabrica de bere, dar abandonată acum, în care poti muta etajele in sus sau in jos, pe coloana din mijlocul imobilului. So, let’s play !

Unul dintre cei mai interesanţi creatori de arhitectură modernă este însă Gaudi, arhitectul de care cred ca a auzit toata lumea. Celebre sunt concepţiile lui originale în “Sagrada Familia” ori “Parcul Guel”.

La acest artist, toate constructiile trebuiau sa arate ca o bucata de natura, precum o jungla, pesteri, sau fiinte vii.

Creatiile lui arata ca o

18 | ONIX

colectie de fosile, de plante exotice. E o adevarata euforie de forme si nuante, balcoane in forma de masca, de ochi, turla de biserica inconjurata de liane si frunze, acoperis plan impanzit cu turnulete spiralate, asemanatoare cu cochiliile de melci, totul fiind viu colorat, cu mozaicul albastru, verde, rosu sau galben. Caramizi brute in perete, sticla, ceramica si mozaic traditional in decoratiuni, vitralii, fier forjat fac ca modernismul sa se afirme mai ales in stil decorativ.

onix.onicescu.ro Multi alti arhitecti au incercat sa ne surprinda cu proiestele lor, acestia vizând sa depaseasca granitele acestei arte. De pildă, Cladirea Ripley”, din S.U.A. Numele i-a fost dat dupa fondatorul seriei de ziare „Ripley`s Believe

it or not!”, in care erau prezentate tot felul de lucruri bizare, dar reale.

Cladirea a fost construita ca un omagiu pentru o construcţie distrusa de cutremurul de 8 grade pe scara Richter, din 1812.

În acelaşi ton se înscrie „Wonderworks”,din S.U.A. Este o cladire cu totul neobisnuita, fiind construită cu susul in jos. Folosita ca parc de distractii in Florida , are peste 100 de jocuri interactive.

Casa “Stramba",din Polonia A fost proiectata de Szotyscy Zaleski si construita in 2004, in zona rezidentiala din Sopot, langa un mare centru comercial.

Clădirile "Hundertwasser", din Austria "Casa Hundertwasser" din Numele caselor este dat Viena a fost construita inichiar de arhitectul genial tial ca adapost pentru cei care le-a proiectat. Acesta a fara locuinta. In prezent, realizat mai multe cladiri re- cladirea are dublu rol: de zidentiale, dar si comerciale, muzeu si rezidential. iar toate ii poarta numele.

Toate par construcţii desprinse dintr-un film absurd sau ştiinţifico-fantastic, însă toate ne hrănesc, de asemenea, fantezia, trimiţându-ne pentru o clipă în Wonderland.

ONIX | 19

divertisment • film

Filme care au ratat lecţia de istorie

Text: Alexandru Boroş

F

ilmele istorice au fost regizate, de cele mai multe ori, pentru a înfăţişa istoria întrun mod mai rapid al unei societăţi moderne mult prea grăbite şi lipsite de răbdarea de a mai deschide o carte. Însă ce se întâmplă când unele dintre cele mai de succes filme abordează o temă istorică ce denaturează realitatea?.. În acest sens, vă voi prezenta câteva filme care au avut un succes enorm de box-office, facându-se cunoscute în întreaga lume, dar care,de dragul succesului şi al etalării efectelor speciale, au schimbat însăşi istoria.

“Troia” Filmul ecranizează opererele mitologice „Eneida” şi „Iliada” şi este unul dintre cele mai scumpe filme realizate vreodată (180 de milioane

20 | ONIX

de $), cu încasări pe măsură (aproximativ 500 de milioane de $). În primul rând, istoria ne prezintă un război de 10 ani ce, în film, are circa o săptămână.

O altă gafă apărută în film are legătură cu practicile funerare: războinicii ucişi sunt incineraţi, după ce li se aşează două monede de cupru pe ochi. În realitate, pe timpul războiului în cauză, monedele nu fuseseră încă inventate, cea mai veche menţiune despre baterea monedelor datând din secolul al VII-lea î.Hr, în Elada.

Deşi un film de război rareori poate stârni râsul, Troia reuşeşte această „performanţă” atunci când, în mijlocul unei bătălii în care soldaţii eleni (care folosesc armuri ce se regăsesc abia în Perioada Clasică, secolele V-IV î.Hr., şi în niciun caz în războiul troian) se luptă cu arme ce par evident făcute din plastic, în timp ce în plan îndepărtat apare un avion de

pasageri !

Pe lângă alte scăpări mai mici, ce pot fi scuzabile în faţa publicului larg, o greşeală grosolană apare şi în scena în care Elena îi suturează rana lui Paris, după duelul cu Menelau, printr-o metodă care va fi întâlnita abia după două milenii de la desfăşurarea celebrului război troian. „300” Cu siguranţă una dintre cele mai spectaculoase producţii din ultimii ani, scenele şi mai ales replicile din film au făcut senzaţie pe internet, ceea ce demonstrează efectul produs asupra publicului de spectacolul ecranizarii poveştii celor 300 de spartani. Însă filmul are nişte scăpări de neignorat.

În sine filmul exagerează

voit trăsăturile perşilor, spre a face sacrificiul spartanilor mult mai strălucit, însă multe exagerări nici nu au sens, raportându-ne la realitate. În primul rând, armata

persană a fost mult mai numeroasă decât cea spartană, însă în niciun caz nu a atins numarul de un milion de soldaţi, ci mai degrabă 20.000, în timp ce Leonidas, care a primit ajutoare din toate colţurile Eladei, a condus o armată de aproximativ 7.000 de soldaţi, o adevărată forţă militară pe acea vreme. Încă o dezinformare voită a fost folosirea pe câmpul de luptă a rinocerilor şi elefanţilor de către perşi, aspectul monstruos al nemuritorilor persani care poartă costume de luptă asemănătoare celor din Japonia, China sau Tibet şi cunoştinţele lor de kung-fu, în timp ce soldaţii spartani, spre a le exagera dezavantajul evident, sunt şi dezbrăcaţi de nişte platoşe specifice şi echipaţi cu sandale romane!

Va urma!

divertisment • film

onix.onicescu.ro onix.onicescu.ro

Visul ca variantă la real... sau invers?

Text: Alexandra Barbu Toată lumea visează. Toată lumea trăieşte. Toată lumea visează să trăiască într-un univers perfect. În vis, omul creează şi percepe simultan, în mod inconştient. În realitate însă, se spune că folosim un procent scăzut din potenţialul creierului nostru. În mod contrar, în vis, mintea noastră poate atinge cote maxime prin intermediul imaginaţiei şi al subconştientului.

Datorită complexităţii oferite de vis, ne dorim să controlăm subconştientul.

Dar visul se bazează doar pe zona vizuală sau şi pe percepţie? Freudian, nu ?

Totuşi, regizorul Christopher Nolan a reuşit să redea, în filmul „Inception”, cel mai rezistent, contagios şi vulnerabil parazit al omului - ideea. Acesta ne demonstrează că ea poate fi inoculată în cele mai neaşteptate moduri.

Filmul prezintă puterea minţii umane şi secretele ascunse în interiorul ei.

Leonardo DiCaprio a dat

naştere personajului Dom Cobb, un bărbat cu capacitatea de a extrage toate informaţiile necesare afla-

l-a făcut în acelaşi timp să piardă tot ceea ce era mai important pentru el şi l-a transformat într-un fugar

te la graniţa dintre conştient şi subconştient şi de a motiva subcontientul prin intermediul emoţiilor, şi nu prin intermediul raţiunii. El este pus faţă în faţă cu una din cele mai grele încercări, aceea de a nu extrage o idee, ci de a implanta una. Dar, odată impusă negativ, aceasta determină o acţiune pozitivă. Rara abilitate a lui Cobb i-a conferit un statut de profesionist extrem de căutat, de o valoare certă în complicata lume a spionajului tehnologic, dar

internaţional.

Neavând posibilitatea de a-și vizita copii, lui Cobb i se oferă șansa de a-și recăpăta vechea viață în schimbul unei ultime misiuni: realizarea unei inserții (inception), plantarea unei idei în mintea competitorului clientului său.

V-aţi gândit vreodată că visul poate determina anumite idei, ce pot duce la acţiuni şi schimbări în viaţă unei persone? Aţi încercat să vă autosugestionaţi o imagine a visului? V-aţi

gândit vreodată că există riscul să rămâneţi captivi în propria lume, odată având perfecţiunea, să va doriţi să rămâneţi acolo?

Odată ce poţi controla subconştientul, dorinţa de a avea o lume reală scade, iar visul devine propria voastră realitate. „Inception” sau „Începutul” a avut premiera la noi anul trecut, dar, de fapt, acum se bucură de un succes incredibil având opt nominalizări la Premile Oscar 2011 şi patru nominalizări la Premile Globul de Aur 2011. Alături de cunoscutul Leonardo Dicaprio, au avut onoarea de a juca în film actorii Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt, Ellen Page, şi mulţi alţii.

Voi vă puteţi determina limita dintre vis şi realitate? Nu ştiţi cum ? Vedeţi filmul !

ONIX | 21

divertisment • muzică

Sir Elton John

by Simona Anghelina Sir Elton Hercules John is an English rock singer, songwriter, composer, pianist and occasional actor. In his four-decade career John has sold more than 250 million records, making him one of the most successful artist of all time.

His single “ Candle in the Wind 1997 “ has sold over 33 million copies worldwide and is the best selling single in Billboard history. He has won six Grammy Awards,

22 | ONIX

an Academy Award, a Golden Globe Award and a Tony Award.

In 2004, Rolling Stones ranked him nr. 49 on its list of the 100 greatest artists of all time.

John was inducted into the Rock and Role Hole of Fame in 1994. Having been named a Commander of the Order of the British Empire in 1996, John received a Knighthood from Queen Elisabeth II for services to music and charitable services in 1998.

He has been also heavily involved in the fight against AIDS since 1980 and in 1992 he established the Elton John AIDS Foundation.

This days, Elton John began his new show “ The Million Dollar Piano “ at The Colosseum at Caesars Palace, Las Vegas 2011.

John lives in a dream world, devoted to music and public!

Sorry seems to be the hardest word What have I got to do to make you love me?

What have I got to do to make you care?

What do I do when lightning strikes me?

And I wake to find that you’re not there?

What do I do to make you want me?

What have I got to do to be heard?

What do I say when it’s all over?

And sorry seems to be the hardest word.

It’s sad, so sad It’s a sad, sad situation.

And it’s getting more and more absurd.

It’s sad, so sad Why can’t we talk it over?

Oh it seems to me That sorry seems to be the hardest word.

What do I do to make you love me?

What have I got to do to be heard?

What do I do when lightning strikes me?

What have I got to do?

What have I got to do?

When sorry seems to be the hardest word.

onix.onicescu.ro

Johnny Hallyday

by Carada Madalina Johnny Hallyday, de son vrai nom Jean-Philippe Smet, né le 15 juin 1943 à Paris, est un chanteur, compositeur, interprète et acteur français.Après plus de 50 ans de carrière, Johnny Hallyday reste l’un des plus célèbres chanteurs francophones et l’une des personnalités les plus présentes dans le paysage médiatique français.

Si en dehors des pays francophones, il ne parvint jamais à s’imposer durablement auprès d’un large public, malgré plusieurs tournées à succès, en revanche sa réputation d’homme de scène franchit les frontières.

Fleurs d’amour et d’amitié À mon amour qui m’a tout pardonné Souvent je lui donne À mon ami sur qui je peux compter Souvent je lui donne Fleurs d’amour et d’amitié aussi Vont toujours avec ce collier Fleurs de joies et fleurs de l’espoir aussi C’est pour ça que je vous les ai cueillies Sans un amour un homme n’est plus rien Oh non sans personne Sans un ami à qui tendre la main, ho non Et je donne Pour tout l’amour que je vois dans vos yeux Souvent je vous donne Vous mes amis qui m’écoutez en ce moment Je vous donne Fleurs d’amour et d’amitié aussi Vont toujours avec ce collier Fleurs de joies et fleurs de l’espoir aussi C’est pour ça que je vous les ai cueillies Fleurs d’amour et d’amitié aussi Mets autour du cou ce collier Fleurs de peines nous verrons pousser ainsi Des jardins pour embellir notre vie Fleurs d’amour fleurs d’amitié Fleurs d’amour fleurs d’amitié Fleurs d’amour fleurs d’amitié Fleurs d’amour ouais fleurs d’amour...

ONIX | 23

divertisment • carte

Oscar şi Tanti Roz

Text:

Alexandra Dumitru

C

eea ce mi-a atras atenţia asupra acestei cărţi nu au fost numai aprecierile la adresa ei, titlul, menit să genereze curiozitate prin originalitatea dar şi simplitatea sa, nici doar autorul, Eric-Emmanuel Schmitt, distins cu o mulţime de premii literare, sau transpunerea poveştii pe scena teatrului Bulandra, piesă în care au avut roluri mari actori contemporani, ci pur şi simplu povestea deosebită, nemaiîntâlnită până acum. Tragicul se îmbină armonios cu umorul şi nu ştii ce să faci mai întâi, să râzi sau să plângi.

Primele rânduri ale cărţii îţi creează impresia greşită că ar fi o carte destinată copiilor, având şi neobişnuit de puţine pagini.

Cartea lui Schmitt însă nu vorbeşte doar despre un copil bolnav, despre prietenia acestuia cu o asistentă

24 | ONIX

bătrână şi despre nişte scrisorele naive, pe care băiatul i le scrie lui Dumnezeu.

Ea are un mesaj mult mai profund, care te pune pe gânduri, te tulbură şi te ajută să descoperi lucruri pe care înainte nu le credeai atât de valoroase. În cele din urmă, ajungi să te identifici cu personajul, înduioşătorul Oscar, un copil ca oricare altul, doar că suferă de leucemie şi îşi trăieşte ultimele zile din viaţă într-un spital în care toată lumea îl priveşte cu un aer trist şi nu îndrăzneşte niciodată să-i spună că nu mai are mult de trăit, deşi băiatul o ştie prea bine. Numai o bătrână asistentă, poreclită Tanti Roz, are curajul de a recunoaşte adevărul şi îl ajută pe Oscar să vadă viaţa cu alţi ochi, oferindu-i şi o sugestie salvatoare, care reuşeşte să-l scoată din monotonia mediului de spital: să-i scrie câte o scrisoare lui Dumnezeu, deşi el nu credea în divinitate, ca unui prieten bun şi să

încerce să trăiască într-o zi cât în zece ani.

Astfel, băiatul parcurge fiecare zi, din cele douăsprezece care i-au mai rămas de trăit, ca şi cum ar fi trăit zece ani şi trece, cu fiecare zi care se scurge, prin fiecare etapă din viaţa unui om, trăind pe rând stări sufleteşti specifice perioadei şi evenimente care se petrec în copilărie, la adolescenţă, apoi la maturitate şi în cele din urmă, la bătrâneţe. Tanti Roz îi este mereu alături, îl învaţă să aibă încredere, curaj şi să îndure orice suferinţă cu gândul că într-o zi se va termina.

Finalul, ori de câte ori l-ai citi, e mereu zdrobitor.

Este, de asemenea, imposibil să nu fi rămas, odată ce ai terminat de citit cartea, cu sentimentul că nu ai putut sau încercat niciodată să trăieşti într-o zi cât în zece ani, trăind de fapt cât o singură zi în zece ani.

Pur şi simplu, emoţiile se succed şi te pun pe gânduri.

Surprinzător lucru - deşi finalul nu este „şi-au trăit

fericiţi până la adânci bătrâneţi”, nu rămâi cu un gust amar, ci cu senzaţia că ai învăţat, la timp, lucruri de o valoare imensă. De citit şi de meditat!

onicescu • VIP

onix.onicescu.ro

Noiembrie, din nou un bal...

Explozie de culoare, de veselie, de sunet şi lumină ! Cârcotaşii ar spune că muzica era prea tare, luminile prea puternice, sala prea mare/mică, lume prea multă... dar deh ! Nu-i poţi împăca pe toţi/toate (generaţiile)...

Nu vorbim despre filmul de acum câţiva ani al lui Nicolaescu, al cărui titlu l-a împreumutat atricolul nostru, ci despre balul bobocilor acestui an şcolar. Scenariul a fost şi la noi interesant, antrenant şi...interactiv, vorba unuia dintre absolvenţii mai vechi, veniţi să-şi regăsească adolescenţa pierdută în mijlocul noilor elevi.

Luate la cald, impresiile au fost excelente, iar la rece, peste două zile, cam la fel, semn că eforturile

depuse de organizatori şi de concurenţi au dat roade.

S-a scandat, s-a cântat şi s-a dansat, sala a dat în clocot la fiecare număr, susţinându-i pe competitori (sau nu...), oricum am lua-o, bilanţul e pozitiv. „E la fel ca anii trecuţi!”, „E altfel !”, „Abia aştept să se termine!”, „S-a şi terminat ?” Aţi recunoscut, probabil, taberele. Oricum, ne-am bucurat cu toţii de acest bal, prilej mai ales de legare a prieteniilor, de consolidare a colectivelor, de solidarizare a întregii suflări şcolăreşti.

Spectacolul de pe scenă, îndelung muncit şi atent selectat, a fost generator de spectacol şi în sală.

Clamând numele favoriţilor, colegi şi amici au fost aproape de cei susţinuţi,

iar aceştia le-au simţit sentimentele. Iată unul dintre marile câştiguri ale evenimentului.

Spre deosebire de alţi ani, nu vom scrie, totuşi, nici despre miss ori mister (vioi, isteţi, captând tot timpul atenţia publicului şi juriului), nici despre probe (mai multe, mai variate, mai antrenante, mai...), nici despre muzică (diversă, ritmată, în ton cu vremea şi vremurile) şi nici despre organizatori (îngeri păzitori ai balului) ori despre clasele participante (nu destul de multe, dar suficiente pentru un bun public...încurajator). Ne vom mulţumi cu impresiile puţin sofisticate, dar sincere, luate pe loc, de către reporterii Onix, de la participanţii răspândiţi prin sala de bal:

„Mă simt bine, îmi place !”, „E ok, am făcut şi multe poze cu colegii mei!”, „Mă dor picioarele, dar nu mă las, melodia asta e preferata mea!”, „Tocmai m-am întors de pe ring, dar mă duc sigur înapoi!”, „Mi-a plăcut, mai vin şi la anul!”, „Ce, s-a făcut deja opt ?”

Voi în care vă regăsiţi ?

Reporterii Onix

ONIX | 25

onicescu • VIP

Un sport-artă – karate kid de liceu Text: Viorel Dogari

C

u mai mult de zece ani în urmă, erau foarte populare filmele de acţiune cu arte marţiale, în care eroi cu mâinile goale puneau la pâmant deodată câte cinci “băieţi răi” înarmaţi până-n dinţi. Astfel de scenarii ţin însă de domeniul imaginatiei, iar filmele de acest gen au fost uitate, alte preferinţe cinematografice luându-le locul.

La vârsta la care mă uitam eu la asemenea filme, o pasiunea pentru astfel de lucruri deja începuse să se contureze . Aşa că, la 12 ani m-am dus la primul antrenament de karate, cu mintea la lovituri spectaculoase .

A trebuit să mă confront curând însă cu realitatea, în care prudenţa şi eficienţa dintr-o luptă reală luau locul mişcărilor coregrafice spectaculoase din filme. Fiindcă eram atât de mic, nu am învăţat de la început tehnici de luptă stradală, considerate de sensei nepotrivite pentru copii, ci abia ulterior, când mintea şi trupul au mai crescut, am început să mă iniţiez. Atunci am aflat şi că se disting două feluri de karate: primul este karate-ul competiţional, în care practicanţii se întrec la concursuri, iar al doilea este karate-ul traditional, practicat de sute de ani după aceleaşi tehnici.

Karate-ul sportiv are foarte putin de-a face cu lupta reală 26 | ONIX

şi cu Karate-ul străvechi. Regulile lui sunt foarte simple: sportivul trebuie sa loveasca adverasarul, respectând o anumita tehnica, iar pentru fiecare nivel al corpului lovit poate primi un punct, doua puncte sau maximum de trei

nici diferite este o limitare uriaşă pentru un domeniu vast cum e cel al luptelor. E nevoie de inteligenţă pentru a reuşi să câştigi o luptă cu numai atât. Pe lângă isteţime, e nevoie de un antrenament cu adevărat greu.

puncte. Loviturile distincte, de mână sau picior, permise sunt doar patru. Deci, orice sportiv are la îndemână patru tehnici diferite, pe care le poate combina cum vrea pentru a-şi surprinde adversarul şi pentru a-l lovi.

Să foloseşti numai patru teh-

Pentru un adolescent cu idei despre onoare si respect, asa cum eram eu , a fost destul de descurajant să intru în lumea competiţiilor. In acele grupuri mari de sportivi puteai distinge unele dintre cele mai neprincipiale firi. Oriunde întorceai capul, vedeai priviri

dispreţuitoare şi atitudini arogante. Fiecare practicant credea că stilul lui e cel mai bun şi că, aşa cum se antreneaza el si cei din clubul lui, nu se mai antreneaza nimeni.

A trebuit, în consecinţă, să dobor şi obstacolele orgoliilor.

Am participat la prima mea competiţie după un an de practică. In acest timp, am cunsocut în clubul de karate tradiţional(vechi) oameni minunaţi, cu adevarat demni si respectabili. Aceşti oameni mi-au insuflat valori ca disciplină şi consideraţie pentru oameni şi lucruri. Dupa trei ani, am cunsocut un maestru de karate care avea sa-mi schimbe cursul vietii. Numele lui este Victor Panasiuc, posesor al valoroasei centuri negre cu 6 dan. La el am vazut prima dată adevărata semnificaţie a karate-ului traditional. M-a fascinat de la început. In timp ce-l priveam, mă gândeam că sfinţii trebuie sa fi avut aceeaşi privire acum două mii de ani – blândă, ocrotitoare, dar care te îndemna la cunoaştere de sine şi la acţiune. Ceva cu totul nou se afla în faţa mea - un om care avea puterea să rupă în două cel mai mare adversar, n-ar fi rănit, în realitate, nicio muscă.

De atunci, pentru mine lupta nu mai însemna să dobor un adversar, ci să fiu un om mai bun în fiecare zi, ca sensei.

Cred că vă este cunoscută demna plecaciune a japonezilor, pentru că şi noi o

onix.onicescu.ro

practicăm, aratând respect sălii în care se ţin antrenamentele: de câte ori intri sau ieşi din sală, trebuie să te pleci de langă uşă pentru a-ti arata veneraţia faţă de locul antrenamentului, indiferent de vârstă.

Apoi, când începea jocul, orice pumn plecat spre adversar avea ca ţintă un punct precis de presiune sau un centru

nervos foarte dureros de pe corpul celuilalt. Nicio mişcare nu trebuia să trădeze intenţia, iar consumul de energie avea să devină minim. Aveam să învăţ tennici aplicate pe articulaţii, pe centrii nervoşi, pe zone sensibile de la nivelul pielii, regiuni slabe, aflate în interiorul corpului şi altele. Ca nivel de intensitate, pumnul se clasa de acum pe

ultimul loc, aveam să aflu că armele unui karateka (practicant de karate) sunt constituite din tot corpul său: antebraţul, coatele, umerii, capul, bazinul , genunchii, tibia piciorului, degetele de la picioare, totul.

Acum Karate-ul mi-a intrat în sânge, nu ştiu dacă aş mai putea să renunţ vreodată pentru că această artă mi-a

schimbat percepţia asupra vieţii. Exersând atâta timp alături de cei de varsta mea, pot spune fără să ezit că şi ei s-au schimbat o data cu mine. Daca doriţi o schimbare, o ordonare a trupului şi sufletului vostru, nu ezitaţi să încercaţi acest sport-artă cu trecut milenar – karate.

onicescu • pareri

„Sporturi” ale imaginaţiei...

Text: Rodica Petroiu „Cum a început totul ? De la plăcerea mea pentru orice combinaţie între creion şi hârtie. Dar cum să fac asta în mediul virtual ? Am aflat, evident, de la sursă, tot de pe

Internet, spaţiu în care am participat ulterior şi la un concurs cu tema „Balance” - echilibru. Rezultatul se pare că a plăcut, aşa că promit ca în numărul următor să revin cu alte produse...virtuale.”

ONIX | 27

Parerea ta este importantă!

Ajută-ne să facem revista mai bună.

Trimite-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formularul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!

28 | ONIX