Revista ONIX - nr 5

ONIX onix.onicescu.ro

nr 5, APRILIE 2011

Educă-te singur!

“

Viitorul este al celor ce cred in frumuseţea propriilor viselor.

Eleanor Roosevelt

”

Ştefan Luchian - Pictorul florilor PAG 7 Droguri virtuale, de socializare PAG 20 Ba contează... se boxează PAG 26

Revistă online de cultură, educaţie şi divertisment

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

ONIX Numărul 5, aprilie 2011

Coordonatori: prof. Corina Popescu Cosmin Epureanu Redactori: Mihaela Necula Iuliana Roşu Matei Mihăilă Răzvan Cristache Bianca Mătuşa Adriana Bebelea Camelia Dobre Simona Anghelina Maria Mădălina Carada Renata Cătălina Maxem Colaboratori: Andreea Nicolae Cristian Dumitrescu Fotografii: Panoramio.com Deviantart.com Grafică şi DTP: Cosmin Epureanu Revista înfiinţată de: Cosmin Epureanu Web: http://onix.onicescu.ro eMail: onix@onicescu.ro Yahoo ID: revista.onix Colegiul Naţional “Octav Onicescu“ str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

ONIX

nr. 5

Revistă online realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

5 EDITORIAL (Pro?)Totip 7 BIOGRAFIE Ştefan Luchian - “Pictorul florilor”

20

8

Scurtă istorie a ceasului Viaţa noastră cotidiană este plină de plecări şi sosiri, iar toate acestea se fac într-o manieră foarte precisă. Vieţile şi zilele noastre sunt planificate şi programate, fapt care se datorează în mod special existenţei ceasului. Momentul inventării primului dispozitiv de măsurare a timpului nu este cunoscut. Totuşi, se ştie că măsurarea timpului [...]

8

20

Droguri virtuale... de socializare Ce rău poate face o părere dată în scris cuiva? Una? Nimic! Însă mai multe zile de “păreri scrise” ar putea dăuna exprimării părerilor faţă în faţă. Un psihoterapeut declară că Facebook-ul poate creea dependenţă izolantă şi nonrelaţională. Poate avea consecinţe nocive asupra relaţiei persoanei respective cu propria familie.

8 ISTORIE Scurtă istorie a ceasului Istoria invenţiilor 10 ŞTIINŢĂ Bazar Bizar 10 VOCABULAR I DEX: (U)topica limbii române 11 DEBUT “Aplecare”, de Andreea Nicolae 12 “Din nou, despre târziile dimineţi...”, de Renata Cătălina Maxem 14 SĂNĂTATE All-chimia frumuseţii 15 Polenul - alimentul de aur 16 BUCĂTĂRIA DE LICEU Mancăruri rapide, dar nu... fast food 17 EDUCAŢIE S-a demodat să ai maniere...

17 LIFESTYLE Sfaturi pentru alegerea blugilor potriviţi 18 PLANTE DE APARTAMENT Muşcata

22 Shutter island - insula spaimelor noastre Dincolo de intriga-clişeu a filmului, inedit rămâne locul întunecat, copleşit de ceaţă şi fum, purtându-ne parcă dincolo de lumea reală, în visele cele mai negre, dar mai ales clădirea spitalului, o fortăreaţă populată cu monştri reali (medici fără scrupule şi unii pacienţi dezumanizaţi) ori fictivi (din mintea celor trataţi şi din cea a oamenilor legii), fascinant prin labirintul infinit de coridoare luminate difuz [...]

22

24 Michael Jackson Michael was a very kind and generous man and he donated over 300 million dollars to support more than 39 charities.

That is why he established The Heal the World Foundation in 1992.

The charity organization brought underprivileged children to Jackson’s ranch to enjoy theme park rides that Jackson had built on his estate named Neverland.

The name Neverland cames from Peter Pan’s story which M.J. greatly admired.

24

19 PAGINA CU PRIETENI Ţestoasele - prieteni de nădejde 20 TEHNOLOGIE Droguri virtuale... de socializare 21 COMUNICARE Comunicarea - instrucţiuni de utilizare 22 FILM Shutter Island - insula spaimelor noastre 23 CARTE Peter Collet - O aritmetică a cotidianului 24 MUZICĂ Michael Jackson 25 Carla Bruni 26 VIP Ba contează... se boxează 27 PĂRERI Fericirea - un cuvânt bombastic?

Jurnal de Liceu ziar redactat de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

onix • editorial

onix.onicescu.ro

(Pro?)totip Prototipul perfecţiunii

persoană care nu te va asculta O persoană căreia nu îi e frică de doar din politeţe, ci te va şi auzi. nou, o persoană care va da piept O persoană echilibrată, stapână cu dificultăţile, le va învinge şi pe sine şi insuflând stapânire de va învăţa din ele, o persoană sine. Un om care învaţă permacare îi va învăţa şi pe ceilalţi din nent ce înseamnă frumosul şi aceste greşeli şi care, rugată în care îl recunoaşte oriunde, care miez de noapte să ajute, va ajuîşi acordează sufletul şi cuvântul ta. O persoană care este gata oridupă aproapele său. O persoană când să renunţe la “ceva” al său care e conştienta că e important pentru a i-l da altcuiva, o persoasă cunoşti oameni de pretutinnă care nu va purta ranchiună deni, indiferent de pentru asta, defapt, locul în care se află. o persoană care nu O persoană care va va urî pentru nimic, face haz de necaz, oricât de multă duîmbarbătându-şi rere i s-ar provoca. O aproapele. O persoapersoană care nu va nă căreia nu îi place lăsa problemele să singurătatea şi care -i afecteze dispoziva căuta întotdeauna ţia, o persoană care companie precum şi ştie care îi sunt priosubiecte de discurităţile şi le respeceditorial ţie. O persoană care tă, o persoană care Mihaela Necula iubeşte să dăruiască, este întotdeauna cel căreia îi place să adumai bun ascultător, că fericirea în viaţa care îşi poate mula celor din jur. O persoană care dispoziţia în funcţie de situapoate oricând surprinde într-un ţie, o persoană care va încerca mod plăcut, o persoană alături să vadă lucruri bune, chiar şi de care ceilalţi se mândresc să atunci când pare loc doar pentru se afle. O persoană care iubeşte cele rele. Persoana care este activitatea de orice fel, urăşte întotdeauna de partea binelui, trândăvia şi al cărei cel mai mare e corectă, chiar dacă toţi ceilalti duşman este plictiseala. O persunt de partea înşelăciunii. Cel soană care va găsi întotdeauna care e gata să nuanţeze opinia ceva de făcut, de la jucatul la PC sa pentru a evita o dispută. O până la escaladările montane. persoană care nu-şi plânge de O persoană pe care toată lumea milă şi nici nu vrea să-i încarce vrea să o reîntâlnească întotpe ceilalţi cu problemele sale, deauna. O persoană de la care una care are un zâmbet pentru ceilalţi au de învăţat. O persoană un om din jurul său, o cosolare care pur şi simplu face ca ziua pentru altul. O persoană care să fie mai bună. Nu e un model se bucură împreuna cu ceilalţi, utopic, nici măcar unul foarte care menţine atmosfera cordivechi (protos), ci asta trebuie să ală, care îi bucură pe cei din devii tu. jurul său şi care va râde cu poftă, făcând uitate pentru un moment toate motivele de mâhnire. O ONIX | 5

cultură • biografie

Tablou de Ştefan Luchian

6 | ONIX

onix.onicescu.ro

Ştefan Luchian «pictorul florilor» Text: Iuliana Roşu

I

ntr-o luna consacrata in folclor si apoi in mentalitatea colectiva ca vreme a florilor, rubrica noastra se indreapta cu gandul catre cel care a ramas in gandul tuturor admiratorilor sai ca „pictor al florilor” – Stefan Luchian.

Daruit cu harul penelului, şi-a cultivat de mic talentul şi şi-a urmat vocaţia, în ciuda eforturilor mamei sale de a-l îndruma să se înscrie la o şcoala militară. S-a înscris la clasa de pictură a Şcolii de Belle Arte, unde a obţinut şi o medalie de bronz pentru un Cap de expresie şi un Studiu dupa natură. Alături i-a fost mereu mentorul sau, marele

Nicolae Grigorescu, cel care l-a ajutat să-şi dezvolte personalitatea artistica, încurajându-l şi sprijinindu-l.

Studiază la München şi Paris , apoi se întoarce la Bucureşti şi iniţiază ‘’Expoziţia artiştilor independenţi’’. În 1900 apar primele simptome şi manifestaţii ale unor afecţiuni ale măduvei spinării (scleroză multiplă), cu intensităţi care alternează şi care îl lasă infirm pentru tot restul vieţii. În ciuda bolii şi a sărăciei, Ştefan Luchian continuă să lucreze cu frenezie, expunând neîntrerupt tablouri în diverse expoziţii. Succesul nu durează mult, condiţia materială fiind încă precară şi boala continuând să se agraveze.

Din 1909 nu mai poate să mai meargă şi rămâne ţintuit în fotoliu, dar nu înce-

tează nici acum să picteze şi redă cu exactitate, într-o întreagă serie de opere, frumuseţile peisajului românesc, cu o fineţe şi o îndemânare de exceptie.

Utilizează culorile într-un mod simplu dar strălucit şi delicat în acelaşi timp. În opera sa, predilecţia se manifesta pentru natura moartă cu flori. A redat delicateţea şi frumuseţea acestora prin intermediul pastelului, reusite unice in tablouri de neuitat, dragi sufletelor si vederii noastre.

Deşi începuse să picteze flori de mai înainte, in 1908, îşi concentrează atenţia în aceasta direcţie în care pune toată energia de a crea şi toată pasiunea sa pentru natură şi pentru viaţă.

Simple, delicate şi strălucitoare, florile pictate de

Luchian sunt adevărate capodopere.

A murit în 1916. Spre sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate, ruga deci pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. S-a stins însă urmându-şi pasiunea şi luptând până în ultima clipă.

Ne-au ramas celebrele flori ale lui Luchian, ca dovada a trecerii printr-o existenta ingrata si efemera a unui spirit de inalt observator al naturii si al lumii, al unui om care a stiut sa inlocuiasca mana imobilizata de boala cu sufletul sau. La inceput de mai, luna a florilor, sa ne bucuram impreuna, asadar, de florile lui Luchian, eternizandu-i amintirea in culoare.

ONIX | 7

cultură • istorie

Scurtă istorie a ceasului care ar putea fi considerat străViaţa noastră cotidiană moşul ceasurilor este plină de plecări şi sode mână modersiri, iar toate acestea se ne.

Deşi acesfac într-o manieră foartea pot fi consite precisă. Vieţile şi zilele derate mijloace noastre sunt planificate şi de măsurare a programate, fapt care se timpului, ele diferă de dispozitidatorează în mod special vele ce urmau să existenţei ceasului. apară mai târziu prin faptul că indică timpul solar, în timp ce Text: ceasurile moderne indică timMatei Mihăilă şi pul mediu (un cadran solar şi Răzvan Cristache un ceas modern vor indica aceeaşi oră doar de patru ori pe an). omentul inTermenul de „ceas” nu ventării primua fost folosit decât începând lui dispozitiv cu socolul al XIV-lea, având de măsurare a o altă semnificaţie timpului nu este cunoscut. decât cea modernă.

Totuşi, se ştie că măsurarea Acest cuvânt însemna timpului datează de acum „clopot” sau „alarmă”. cinci – şase milenii, fiind pracDeşi ceasurile primiticată de civilizaţiile ce poputive nu aveau mecalau Orientul Mijlociu şi Africa nism intern, reuşeau de Nord. Egiptenii aveau, în să îndeplinească o jurul anului 3500 î.Hr., o meparte dintre funcţiile todă de a măsura timpul, cu ceasurilor contempoajutorul obeliscurilor. Acesrante, deşi nu cu pretea erau nişte monumente cizia de care ne bucusuple, cu patru laturi şi cu răm la ora actuală. De vârful în formă de piramidă, exemplu, primul ceas a căror umbră lăsată pe nisip cu alarmă a apărut indica sucurgerea timpului. în antichitate. Având Aproximativ în aceeaşi perila bază un principiu oadă (3500 î.Hr.) a apăprut simplist, acest ceas şi cadranul solar. Aqcesta era consta dintr-o lumâformat dintr-un disc cu o pronare împărţită cu ajutorul eminenţă înclinată în centru. unor linii în segmente ce reMişcarea Soarelui pe cer proprezentau orele care se scurvoca deplasarea umbrei lăsageau. Pentru a activa alarma, te pe cadran, marcând astfel în ceară era înfipt un ac la ora timpul. Cadranele solare sunt dorită. După ce lumânarea folosite şi în prezent. În anul ardea până la ac, aceasta se 1500 î.Hr., egiptenii au reuşit desprindea şi cădea într-un chiar să realizeze primul vas de tablă de la baza lumâcadran solar portabil, nării, trezindu-l astfel pe cel

M

8 | ONIX

care dormea.

Ceasurile cu apă erau un alt mod prin care civilizaţiile antice marcau trecerea timpului. Mecanismul de funcţionare consta în picurarea unei cantităţi de apă întrun vas, al cărei nivel şi concomitent ridica o plută din vas pe care se afla un indicator cu ajutorul căruit se citeau orele scurse. Cel mai vechi ceas cu apă cunoscut umanităţii a fost descoperit în mormântul lui Amenhotep I. Primul ceas mecanic cu „regulator” a apărut abia în anul 1285. Regulatorul este un mecanism care ticăie întrun ritm constant şi mişcă rotiţele într-o serie de paşi egali.

Primul ceas public a bătut ora exactă la Milano, aproximativ

în anul 1335. În acele timpuri ceasurile aveau un singur ac, care indica orele şi nmu reuşeau să măsoare timpul cu exactitate.

Abia 175 de ani mai târziu (în 1510) această invenţie avea să fie optimizată de Peter Henlien din Nurenberg, prin crearea ceasului acţionat

onix.onicescu.ro cu arc. Deşi acest aparat avea o precizie sporită, prezenta totuşi najunsul de a rămâne în urmă o dată cu desfăşurarea arcului elicoidal principal.

Acest model a fost îmbunătăţit în 1525 de Jacob Zech din Praga, prin utilizarea unui „scripete spiral” care păstra constantă forţa arcului.

Deşi această intervenţie a avut efectul scontat de îmbunătăţire a preciziei, ceasurile aveau în continuare un singur ac.

Jost Burgi a inventat primul ceas cu minutar în anul 1577. Totuşi, această a doua limbă a devenit un instrument practic abia în urma inventării ceasului cu pendul, în anul 1656.

La începutul anilor 1580, Galileo, ajutat de ingeniozitatea şi puterea sa de observaţie, a avut o idee genială, în urma căreia avea să rezulte

primul ceas cu pendul. El a observat că bătăile succesive ale unui pendul se produceau după un interval consant de timp. Ştiind acest lucru, a început, împreună cu fiul său, Vincenzo, să proiecteze şi să construiască diferite modele pentru a descoperi unul potrivit. Din păcate, înainte de a reuşi să consturuiască acel instrument, Galileo s-a îmbolnăvit grav şi a murit. Totuşi, Vincenzo nu a accepta ca viziunea tatălui său să rămână nematerializată, reuşind să producă în 1649 un model funcţional.

Conceptul lui Galileo a fost perfecţionat în 1656 de

Christian Juygens, care a inventat primul ceasornic acţionat prin greutate cu ajutorul unui pendul. Această invenţie a permis măsurarea precisă a timpului, deşi se folosea în continuare doar acul care indica ora. Minutarul a apărut în sfârşit în anul 1680, iar cupă numai câţiva ani a apărut şi secundarul.

În 1889, Sigmund Riefler a construit un pendul cu o precizie de o sutime de secundă. Imediat după această invenţie a venit cea a ceasornicului cu pendul dublu din anul 1921, aparţinând lui W.H.Short. Acest ceasornic funcţiona cu un pendul principal şi unul secundar, având o precizie de câteva milisecunde pe zi.

Deşi ceasurile cu pendul au început să fie înlocuite de ceasurile cu cuarţ în anii 1930-1940, ele mai sunt încă folosite. De fapt, pendulurile de pe vremea bunicilor sunt considerate acum obicte valoroase de colecţie.

Poate că aşa vor fi privite si ceasurile digitale contemporane cândva, ca obiecte muzeale, dar până atunci, mult în viitor, ele ne măsoară timpul, limitarea şi trecerea, la fel de ireversibile...

Istoria invenţiilor Busola Tradiţia îi consideră pe chinezi inventatiorii busolei.

Ei au transmis-o marinarilor arabi, care navigau în nordul Oceanului Indian. La rândul lor, veneţienii au adus busola din expediţiile în Levant.

Tratatele de navigaţie publicate în secolul al XIII-lea indicau că acul era atunci fixat pe un disc de lemn, împarţiz în 32 de carturi. Legenda spune că prima roză a vânturilor (primul compas marin) a fost realizată de Flavio Giona, meşter din Amalfi, la sud de Napoli.

După secole de încercări şi de perfecţionări, s-a impus roza Thompson (1876).

Indicatoarele acestui compas sunt cilindrice şi subţiri,

Hărţile geografice montate pe un fir de mătase şi suspendate deasupra unui cadran de hârtie foarte fină (totul nu căntarea mai mult de 20 de grame).

Compasul lichid, realizat de englezii Dent si Ritchi (1855) s-a generalizat în jurul anului 1880. A fost serios concurat, dupa primul război mondial, de compasul giroscopic.

De aici şi până la complicatele sisteme de orientare ale zilelor noastre, tehnologia a parcurs o cale scurtă ca timp, dar eficientă ca dezvoltare. Şi viitorul ne rezervă noi surprize, urmând să inventăm acum instrumente de navigat printre stele...

Se pare că grecul Anaximandru din Milet a fost primul care a realizat o hartă a lumii, în 575 a.C. Ea reprezenta o suprafaţă rotundă, înconjurată de mare.

Ptolemeu (90 – 168), astronom, matematician şi geograf grec din Alexandria, a realizat douazeci de hărţi care au fost folosite până în secolul al XVI-lea. Ele se află la originea erorii lui Columb, care a crezut că acostează în India, când de fapt se găsea lânga continentul american.

In evul mediu, cartografia a regresat însă. Singurele hărţi erau portulanele, care se foloseau pentru navigaţia din port în port. Cel mai vechi păstrat este o hartă pisană, fă-

cută la Genova în anul 1285.

In Renastere, marinarii au deprins ştiinţa măsurării spaţiilor largi. Pe la 1569, flamandul Gerhard Kremer, cunoscut sub numele de Mercator, a reprezentat ansamblul lumii cunoscute în 18 file, inventând un sistem de proiecţie înca folosit în hărţile maritime. Primele hărţi ale ţărilor au apărut cam în acelasi timp, dar despre ele – într-un numar viitor...

ONIX | 9

cultură • ştiinţă

I

BAZAR BIZAR Text: Matei Mihăilă şi Răzvan Cristache

NOESIGAZUL. Nu de puţine ori, dupa o orădouă de matematica sau fizică, profesorul v-a spus în glumă că în clasă miroase a “creier încins”. Ei bine, cercetătorii au observat că în sălile de conferinţe, după o activitate cerebrală intensă, un abur uşor se degajă din asistenţă, descriind rotogoale şi spirale în jurul becurilor cu mercur.

Observaţia a dus la concluzia că “noesigazul” este un reziduu al activitaţii intelectuale intense. Dată fiind şi puterea sa calorică mare, de unde posibilitatea folosirii lui drept combustibil, s-a propus instalarea de conducte de aspirare în sălile de şedinţe şi interzicerea cu stricteţe a fumatului. Cercetările continuă, dar gândiţi-vă ce eficient am putea face învăţământul românesc, bazat mai mult pe teorie, atunci când am capta energia degajată de atâtea capete care gândesc la unison în sălile de clasă…

AUTOBUZUL CU PEDALE constituie, în condiţiile actualei penurii de combustibil şi ale actualei crize economice mondiale, un mijloc de transport în comun economic, silenţios si nepoluant. Nu vă speriaţi – ar putea fi puşi să pedaleze şoferii vinovaţi de infracţiuni rutiere, o perioadă proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite. Solutia autobuzului cu pedale primeşte astfel şi un însemnat

10 | ONIX

DEX

caracter educativ. În acest sens, într-un exerciţiu crud de imaginaţie, gândiţi-vă ce aţi prefera – o amendă pentru diverse infractiuni şcolare sau să pedalaţi ?...

NOI DOVEZI ÎN SPRIJINUL PALEOASTRONAUTICII. În pădurea australiană, o expediţie de cercetători a întâlnit de curand un trib necunoscut până acum, aflat deci la cel dintâi contact cu civilizaţia. Spre surprinderea lor, aceştia au constatat că membrii tribului, atunci când sunt puternic loviţi după ceafă, văd stele dispuse în constelaţii ce reprezintă un sector précis delimitat al bolţii cereşti, întotdeauna acelaşi – după cum reiese din desenele facute chiar de subiecţi. În urma prelucrării pe calculator a datelor obţinute, a rezultat că respectivele constelaţii puteau fi zărite din emisfera australă doar în urmă cu 12000 de ani.

Pentru moment, experienţele au fost întrerupte, din lipsă de subiecţi…valizi. Atenţie, nu încercaţi asa ceva decât acasă, deşi la noi expresia “a vedea stele verzi” e destul de populară.

(U)topica limbii romane

C

red ca (inca) va mai amintiti, din scoala generala ori gimnaziu chiar, ca topica era domeniul ce se ocupa cu ordinea cuvintelor in propozitii si fraze.

Simplu, ar spune unii, stiu sa vorbesc in limba romana, e limba materna ! Nu e chiar asa... Exista reguli ce guverneaza si acest domeniu, in pofida aparentei facilitati.

In acest sens, am intalnit greseli de topica precum antepunera adverbului mai in structuri verbale reflexive sau tranzitive (forme de conjunctiv), precum nu mai* ne vedem; sa mai* ne intoarcem; mai* se poate rezolva; mai* ti-aduci aminte; nu vreau sa mai* imi fac griji, toate eronate. Formele corecte presupun prezenta adverbului intre elementele ce compun grupul verbal: nu ne mai vedem, sa ne mai intoarcem, se mai poate rezolva, iti mai aduci aminte, nu vreau sa imi mai fac griji.

Din pacate, fenomenul apare si in cazul grupului nominal, in structuri ca: accident grav* feroviar; este situatia si* a tarii noastre; la* aproape valoarea de piata, cauzate de intentia vorbitorului de a scoate in evidenta un aspect considerat important (intensitatea, asemanarea, insistenta etc.), dar care nu concorda cu regulile topicii in grupul nominal romanesc (corect: grav accident feroviar; este si situatia tarii noastre; aproape la valoarea de piata).

Asadar, luare aminte atunci cand emitem un mesaj verbal ! Chiar si in vorbirea ingaduitoare cu gramatica din stilul colocvial, prietenesc, riscam sa ne facem de rusine prin exprimari topic incorecte, riscand ca acestea, ulterior, sa se insinueze si in situatii verbale oficiale (unde efectual ar fi si mai grav!). Depinde numai de putina atentie din partea nostra pentru ca topica sa nu devina...utopica, ci realitate constanta in vorbirea noastra. Mai* ne vedem si in numarul viitor? Nu, ne mai vedem!

DEXUS

onix • debut

onix.onicescu.ro

Aplecare Poezie de Andreea Nicolae

Privesc mărul...

Nu ca pe un fruct oprit, Ci ca pe un instrument al sorţii, Care în el să ascundă Păcatele săvârşite secundă cu secundă, Aşezate voluntar în copacul existenţei mele Stând să cadă În coşuri ale Judecăţii de apoi... Încep să tai pe Încep să tai pe-ntuneric felii de măr, Cu singuranţa mâinilor de octogenar, Felii ale aceluiaşi fruct duplicitar...

ONIX | 11

onix • debut

Din nou, despre târziile dimineţi... de Renata Cătălina Maxem

S

unt zile ca acelea, când nu vrea, nu are de ce să facă ceva, orice!... Zile în care nu poate să facă nimic, pentru că mintea i se ţine strâns legată de un gând, căruia nu mai vrea să-i dea drumul, prelunginduse din vis în realitate, obsedant, tiranic...

Pentru ea, dimineţile încept timid, cu jaluzelele închise şi perdelele trase, ca nu cumva vreo rază să pătrundă prin crăpături şi să lase lumina să prăbuşască zidul ce desparte somnul de realitate, lumea de afară, colţuroasă, aspră, de cea dinlăuntru, diafană, fluidă, la dispoziţia ei. Dar mulţimea de sentimente care se năpustesc ca o avalanşă asupra ei, imediat ce corpul şi mintea i se dezmorţesc, o doboară ca pe o pradă uşoară, la dispoziţia vânătorului. Şi se lasă vânată...

Aşa se întâmplă în fiecare dimineaţă, când fiinţa ei

12 | ONIX

onix.onicescu.ro

Din nou, despre târziile dimineţi...

mijeşte dintre gândurile negre, din tenebrele somului, din mlaştinile înşelătoare ale nopţii. A intrat deja în monotonie efortul zilnic de a tăia pânza despărţitoare dintre imaginarul perfect şi realul dur, dar totuşi i se pare un efort mereu nou, refăcut, de a se pune de acord cu o lume din care simte că nu face parte. Tot aşa, călăuzită de tiranicul gând, parcurge zilnic activităţi de rutină, face aceleaşi mişcări şi spune aceleaşi lucruri, aşteptând înserarea pentru a pune pe hârtie o altă lume, perfectă, a cărei divinitate devine. De aceea, tot ce-şi doreşte e să ajungă acasă, în sanctuarul dintre cei patru pereţi, ca să poată pune în scenă întreaga sa viaţă lăuntrică, să devină regizorul de existenţe.

Parcă o şi văd, visătoare, cu gesturi specifice unui ritual, cum aprinde lampa, îşi potriveşte hârtia de scris, se acomodează cu creionul şi guma şi scrie, scrie...Deodată ridică ochii, întâlnind oglinda din cameră şi din care o întâmpină un chip cunoscut. Îi zâmbeşte şi primeşte răspuns, îi face semn şi i se face semn, păşeşte ca-n vis către obiectul translucid şi trece dincolo, lăsând foaia cu titlul „Din nou, despre târziile dimineţi...”, pe care o va completa totuşi mâine, la întoarcere, într-o altă zi ca acelea, când vrea, când are ce să facă acum, dând drumul visului de seara în lumea largă...

ONIX | 13

despre viaţă • sănătate

All-chimia frumuseţii

Din secretele frumoaselor de altădată

Text: Bianca Mătuşa

Atenţie, domnişoarelor, a venit primăvara şi, o dată cu ea, soarele „cu dinţi” unerori care ne iluminează viaţa, dar şi chipul, devastat de frigul iernii trecute. De aceea, în ritm cu tendinţa modernă, de revenire la firesc, la naturaleţe, vă prezentam o cremă preparată din ingrediente naturale, cu rol in menţinerea frumuseşii până la vârste înaintate, ca alternativă la substanţele chimice de sinteza din multe produse cosmetice de azi.

Citind un articol despre Ninon de l”Enclos, o celebra frumuseţe din timpul domniei Regelui Soare, ne-a venit idea să realizăm si noi în „laboratorul” bucătăriei de acasă crema care a ajutat-o pe aceasta ca, la vârsta de 80 de ani, să aiba faţa netedă, lipsită de riduri, ca în tinereţe. Ca dovadă, Ludovic al XIV-lea a declarat ca fenomenul era una dintre minunile domniei lui.

Portretele autentice ale lui Ninon de l’Enclos la vârste cuprinse între cincizeci si optzeci şi cinci de ani prezintă o faţă senina, cu contururi rotunjite tinereşte, gât cu pielea întinsă şi liniile simetrice.

Obtinerea unei creme 14 | ONIX

antirid doar din produse naturale Secretul lui Ninon a fost dezvăluit într-o broşura franţuzească, publicată în 1710.

Autoarea, Jeanne Sauval, i-a fost ingrijitoare personala timp de aproape o jumatate de secol. Secretul consta întrun unguent care conţinea câteva componente ”minune”.

• ulei de migdale; • osanza de porc (poate fi inlocuita cu untura); • spermaceti sau walrat (poate fi inlocuita cu ceara de albine); • suc de ceapa ; • apa de trandafiri

Descrierea ingredientelor: Uleiul de migdale contine: • acizi grasi nesaturati de tipul: - acid oleic - acid linoleic sau omega - acid linolenic sau omega • acid gras saturat: - acid miristic • Vitamina E Uleiul de migdale este ideal pentru îngrijirea pielii sensibile, stimulând procesul de regenerare a pielii uscate sau iritate si este folosit frec-

vent în masaj, pentru că se absoare repede în piele, făcând-o netedă si suplă. Prin masarea scalpului, uleiul de masaj stimulează creaşterea părului şi îi dă supleţe şi strălucire. Poate fi folosit atât la îndepărtarea machiajului ochilor, cât şi la îngrjirea pielii iritate sau sensibile a bebeluşilor.

Sucul de ceapă are urmatoarea ompozitie chimica: • vitamine: B1, B2, B6, E, PP, acid folic, • fitohormoni: auxine, giberline, • enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, c i s t e i n - l i a za , fructozil-transferaze.

Sucul de ceapă nu poate fi consumat decăt în doze mici (maximum 50 ml pe zi) şi în combinaţie cu miere sau cu alte sucuri, cum ar fi cel de morcov. Este un pu-

ternic antiinfecţios, elimină paraziţii intestinali, stimulează în mod deosebit activitatea rinichilor, de aceea poate fi considerat un adevărat panaceu în bolile respiratorii, în diabet, în infectiile urinare si renale, precum şi în anumite dereglîri hormonale.

Din miere si ceapă, în proporţii egale, se face o compoziţie care, folosită seara, previne formarea ridurilor.

Spermaceti este o substanţă grasp, de culoare alba, cu aspect de ceară, obţinu-

onix.onicescu.ro

tă din craniul si slănina de caşalot, fiind întrebuinţată în cosmetică şi la fabricarea lumânărilor. Se compune din esterul acidului palmitic (cu 16 carboni) cu alcool cetilic (cu 16 carboni), numit palmitat de cetil. Dacă nu se găseşte de cumpărat, se poate înlociu cu ceara de albine.Ceara de albine este un amestec de esteri, cu acizi, alcooli şi alcani cu numar mare de atomi de carbon în molecula.

Osânza contine: • grasimi saturate: 38 – 43% - acid palmitic 25 – 28% - acid stearic 12 –

14% - acid miristic 1% • grasimi nesaturate (mono- si poli): 56 – 62% - acid oleic 44 – 47% - acid palmitoleic (omega-7) 3% - acid linoleic (omega-6) 6 – 10% Este grăsimea fină, albă ca neaua, fără miros. Osănza este cea mai indicată pentru pateuri, cornuleţe si alte produse de patiserie, folosită în stare crudă, nu topită sau afumată. (Iată ce puteţi face cu ceea ce rămâne!)

Apa de trandafiri contine, pe langa alte substante aromate, alcoolii:

• 2-feniletanol (69,781,6%), • linalol (1,5-3,3%), • citronelol (1,87,2%), • nerol (izomerul cis-) (0,2-4,2%), • geraniol (izomerul trans-) (0,9-7,0%) Este un produs cosmetic, sub formă de soluţie, bogată în uleiuri volatile, ce se obţine prin distilarea cu vapori de apă a petalelor de trandafiri şi are actiune antibacteriană, antifungică, antiinflamatoare si de anestezic local.

Prea multe date de natură tehnică? Am vrut să satisfacem şi orgoliul pasiona-

ţilor de chimie. Aşa că, dragi colege, încercaţi combinaţiile şi comunicaţi-ne rezultatul în numărul viitor.

ONIX | 15

despre viaţă • sănătate

POLENUL – alimentul de aur Text: Adriana Bebelea

E

primavara inca, vremea in care albinele incep sa iasa pentru a-si culege nepretuitul nectar din flori – plenul. Un fapt banal, la care asistam (sau nu, daca suntem prizonieri indiferenti ai orasului) fara sa constientizam ca suparatoarele insecte, pe care le alungam cu frica uneori, ne pot fi aliati de nadejde in fortificarea organismului nostru, erodat de poluare (exterior) si astenii de sezon (pe dinauntru).

Articolul de fata se vrea o pledoarie, nu pentru miere,

ale carei efecte benefice (si mai ales gust minunat, sa recunoastem) le stim cu totii, ci pentru polen, poate mai putin cunoscut ca aliment minune azi, desi anticii il foloseau in mod curent.

“Ploaia de faina” sau “ploaia de aur”, dupa cum e cunoscut in popor, polenul este produsul florilor, colectat de albine, principalul aliment proteic pentru puietul lor, bogat in zaharuri, vitamine, grasimi benefice si factori de crestere. Datorita continutul bogat in substante metabolice, el e un valoros aliment dietetic natural.

Granulele de polen se pot procura in cutii/borcanele de la apicultori (sunt maga-

zine specializate, dar noi am testat si produsele din piete), fiind foarte bune in combaterea anemiilor si a asteniilor de primavara. De asemenea, sunt recunoscute ca avand o actiune faborabila in cazul tulburarilor digestive, hepatice ori in cazurile de diabet (nicio contraindicatie, deci!).

Are un aport major si in for-

tificarea oaselor, in detoxifierea organismului dupa o iarna grea, tonifica celulele si actioneaza ca celebra lecitina – imbunatateste memoria. Si ce poate fi mai potrivit acum, in preajma tezelor (pentru unii dintre voi) si a examenelor (pentru altii) decat un intaritor al trupului si al mintii care e perfect natural si, pe deasupra, mai pastreaza si parfumul florilor de camp, ce ne amintesc de drumetiile si poenitele vacantei.

Cu fiecare lingurita luata zilnic, timp 1-2 saptamani, sunteti mai aproape de succesul scolar si de vara linistita pe care v-o doriti cu totii.

Succes !

despre viaţă • bucătăria de liceu

Mancăruri rapide, dar nu... fast food Pe locuri, fiţi gata… start !

N

u, n-am confundat rubrica aceasta cu cea de sport, suntem din nou împreună electronic la pagina culinară. Am ales însă pentru acest numar două reţete foarte rapide, contra cronometru, care se pot face oriunde, de către oricine, chiar daca nu sunteţi ( înca!) experţi în bucătărie.

Aşadar, vreţi ceva dulce, fără să vă rătăciţi prin liste de ingrediente sintetice si E-uri alimentare ? Iată o soluţie, aşa cum am promis - rapidă:

16 | ONIX

NUCI FALSE (din biscuiţi)

Ingrediente: 500 g de biscuiţi daţi prin masina de tocat, 1 pahar mare cu nuci măcinate, 1 cană de cacao cu lapte (aromant cu vanilie, dacă doriţi), 2 linguri de cacao pudră şi 2 plicuri de zahăr vanilat.

Mod de preparare:

Pont! Puteţi modela pasta

Se înmoaie biscuiţii sfărâmaţi în lapte şi se amestecă apoi cu nucile măcinate. Se fac biluţe cu mâna (dacă pasta e prea moale, se mai adauga puţin praf de biscuiţi şi se amestecă bine) de mărimea nucilor, care se tăvălesc prin cacao şi zahar vanilat. În loc de biscuiţi, se pot folosi resturi de cozonac sau prajiturele uscate, măcinate sau sfărâmate în laptele cu cacao.

obţinută şi altfel, întinzând-o ca pe o foaie de plăcintă şi apoi rulând-o uşor. Veţi obţine astfel deliciosul salam de biscuiţi, cu condiţia ca în compoziţie să mai adăugaţi şi bucaţi mai mari de biscuiţi şi de rahat de diferite culori , alături de stafide din plin.

Ei, ce ziceţi, încercati ? Noi am pornit deja cronometrul !...

despre viaţă • educaţie

onix.onicescu.ro

S-a demodat să ai maniere…

Text: Mihaela Necula

S

trămoşii noştri strigau sau, mă rog, făceau semne pentru a-i feri pe ceilalţi de un pericol sau pentru a-şi anunţa semenii că au găsit de-ale gurii. Dar, ca multe lucruri care la origine au fost esenţiale, salutul a devenit doar un ritual, care se face (în general) în acelaşi mod banal, monoton. Formulele de salut sunt vechi de când lumea, multă lume rezumându-se doar la un simplu “ Bună”, dar salutul în sine are mimică, poziţia corpului, ţinută şi multe alte nuanţe. Nu spune nimeni că trebuie să studiezi in biblioteca despre arta salutului, dar o simpla formula de

binete poate demonstra cuiva, de exemplu, în ce măsura îl stimezi, cu condiţia să mai adaugi încă un mic gest, în funcţie de gradul de respect ori cordialitate.

Maniere? Câti dintre adolescenţi nu sunt experţi în computere, cunosc pe dinafară toate subiectele filmelor de la cinema-ul din Mall, dar sunt total indiferenţi când vine vorba de politeţe sau respect faţă de cei din jur? Când ajuţi pe cineva, pe oricine… pe doamna mai în vârstă căreia îi e greu să coboare din autobuz, cedându-i locul pe care poate îl ocupi tu, mamei care stă în picioare etc., te simţi mai bine decât acea persoană pe care tocmai ai ajutat-o. E o satisfacţie mai mare de-

cât dacă ai face pentru tine ceva. Dar din pacate gândirea omenească a fost programată să proceseze altfel această situaţie şi astfel nu vei vrea nici plătit să renunţi la timpul sau confortul tău în favoarea altcuiva.

Mai ştii cand erai mic şi parinţii te învăţau să saluţi politicos? Să zici “mulţumesc “ şi “cu plăcere”? Să împarţi jucăriile cu ceilalţi copii? Săţi ceri scuze când comiţi vreo nătângie? Ei bine, astea au fost spuse odată; dar după o vârstă se “uită” şi cele mai elementare maniere. Măcar de-ar fi opţionale… dar ele fac parte din “prima impresie”.

De ce m-ar deranja pe mine?

La urma urmei sunt exact la vârsta adolescentei, cand congenerii mei mai “uita” maniere. Pentru că şi eu ma voi maturiza şi voi avea pretenţia la respect din partea tinerilor, nu? Şi dacă totuşi “prima impresie” nu a fost prea mulţumitoare, poate reuşeşti să te salvezi prin “cea de-a doua impresie”. In definitiv, salutul nu e doar obligatie, este insa o busolă morală.

despre viaţă • lifestyle Sfaturi pentru alegerea blugilor potriviţi

de Camelia Dobre

B

lugii de toate tipurile sunt şi vor rămâne întotdeauna în tendinţe. Aceştia au devenit una dintre cele mai iubite mărci ale vestimentaţiei, atrăgând atenţia prin croieli si culori pentru toate gusturile.

Există tot felul de blugi, pentru toate vârstele. Pentru a alege perechea potrivită trebuie să ţinem cont de talie,

croială, lungime şi model.

Pentru a avantaja orice persoană, indiferent de siluetă, lungimea blugilor trebuie

să coincidă cu cea a piciorului. Blugii mulaţi, largi, cu talie înaltă sau cu talie joasă vor fi mereu la fel de căutaţi ca şi până acum. Blugii mulaţi au fost la modă mai întâi în anii ’80, acum fiind din nou în tendinţe.

Aceştia pot fi purtaţi cu cizme deasupra, avantajate fiind femeile înal-

te şi slabe, cu picioare lungi.

Blugii cu talie înaltă ajută la crearea senzaţiei de picioare mai lungi, subţiază talia şi ascund micile imperfecţiuni. De asemenea, cei cu talie joasă scurtează picioarele şi se potrivesc mai ales pentru siluetele mignone.

Iată aşadar, că pentru fiecare există diferiţi jeansi ce ne avantajează mai mult sau mai puţin. Comoditatea şi eleganţa acestora reprezintă de asemenea, un alt motiv pentru prezenţa lor în garderoba oricarei femei.

ONIX | 17

despre viaţă • plante de apartament

Prieteni vegetali fideli – florile de apartament

Muşcata Text: Adriana Bebelea

18 | ONIX

Î

nca sunteţi suparaţi că părinţii nu v-au lăsat să îngrijiţi în casă un câine, o pisică, o pasăre, un hamster măcar, sub pretextul că fac mizerie ?... Atunci puteţi contracara decizia lor, cumpărându-vă o floare. Una nepretenţioasa, rezistentă, frumoasă, ieftină, discretă si uşor parfumată. Prea multe exigenţe ? Nu, am definit, de fapt, una dintre cele mai populare plante de apartament de la noi – muşcata.

Cultivată cu ardoare şi drag de bunicii noştri în grădini, muşcata se poate foarte bine adapta şi la apartamentele noastre strâmte, mulţumindu-se cu un colţ de fereastră sau de balcon.

Deşi horticultorii identifică si denumesc peste 30 de specii de muşcate, din care au derivat mai bine de şase mii de soiuri diferite, noi le cunoaştem doar după parfum, formă şi culoare (merg pe o bună parte din spectrul cromatic, de la alb, roz, roşu, galben, până la violet).

Dupa ce o achiziţionaţi de la magazinele de specialitate ori de la florării, cereţi instrucţiuni de utilizare. Nu sunt complicate şi nici costisitoare. Totuşi, dacă aţi luat floarea din altă sursă, atunci e bine să ştiţi că înmulţirea ei se face prin butaşi, care se pun în apă sau direct în pământul amestecat cu puţin nisip. După ce au facut rădăcini, plantele se dezvoltă repede, au nevoie de o temperatură în jur de 20 de grade Celsius, se udă cam la două zile, pulverizând uşor apă peste frunze (în lunile de iarnă, se poate adîuga în apa din pulverizator şi puţin lichidîngrăşământ, care se găseşte la florării).

Floarea preferă lumina directă, nu prea intensă, şi poate înflori tot timpul anului.

Dincolo de faptul că ne poate fi un prieten discret, elegant şi fidel, muşcata ne bucură atât ochii, cât şi sufletul, dar ne şi apără vara de enervanţii ţânţari, care nu suportă mirosul lor, făcând astfel liniştite nopţile noastre estivale.

Aşadar, adoptaţi o muş-

cată, ingrijiţi-o constant, hraniţi-o cu apă, lumină şi afecţiune şi veţi primi în schimb însutit – culoare, parfum, oxigen, protecţie antiinsecte şi, mai ales, bucuria de a o vedea înflorind, întinzându-şi frunzele ca un braţ prietenesc si ocrotitor. Plantele sunt fiinţe cu care putem comunica, fără îndoială, aşa că vorbiţi cu muşcata voastră, daţi-i chiar un nume ! Puteţi conta astfel pe înca un prieten vegetal fidel!

despre viaţă • pagina cu prieteni

onix.onicescu.ro

Ţestoasele

prieteni de nădejde Text: Adriana Bebelea

P

oate că pentru mulţi prezenţa animalului de companie este banală - pisica sau câinele, dar astăzi vă propunem altceva: broscuţa ţestoasă. Deşi prima motivaţie ar putea părea superficială ( broaştele nu trebuie scoase la plimbare sau nu necesita prea multa mâncare), ele eu nevoie de atenţie şi afecţiune în îngrijire.

Când cumapărăm de la un pet-shop o broscuţă trebuie să cunoaştem specia din care face parte, mediul natural în care traieste(terestru sau acvatic) şi cum se hrăneţte (exista broscute atât ierbivore, cât şi carnivore).

Este important să ştim mediul natural din care pro-

vine respectiva specie pentru a-i crea în casă un spaţiu cât mai apropiat de cel natural.

Pentru ca broscuţa să fie fericită, este obligatoriu să-i amenajaţi un spaţiu generos. În general, se folosesc aceleaşi acvarii ca pentru peşti, pătrate sau dreptunghiulare, nu rotunde. Aveţi grijă ca acvariul să fie încăpător, pentru că ea va creşte şi trebuie să aibă destul spaţiu să înoate; de asemenea, trebuie să amenajaţi o insuliţâ din nisip sau pământ , pe care să se odihnească. Dacă aveţi posibilitatea să creşteţi broscuţa într-un spaţiu deschis, la curte, aveţi grijă să îngrădiţi spaţiul în care doriţi să stea, pentru a nu avea nefericita surpriză de a constata că broscuţa a fugit, pentru că au obiceiul să se ascundă în cele mai ciudate locuri, chiar şi în casă. Dacă o scoateţi din acvariu, nu o lăsaţi nesupravegeată.

Broscuţele ţestoase adoră lumina si caldura, dar dacă puneţi o sursă puternică de lumină, riscaţi provocarea unor leziuni ale ochilor în cazul micilor patrupede.

Pentru ca broscuţa să fie fericită şi pentru ca ea să trăiască mai mult, are nevoie ca apa din acvariu să atingă o temperatura de 29-30° C, lucru ce se poate rezolva dacă în acvariu exista un termomentru. Totodată, apa trebuie schimbată zilnic sau la 3-4 zile, în cazul în care există şi un filtru.

Hrana trebuie distribuită moderat, excesele pot duce la o dezvoltare excesivă,

animalul deformându-şi carapacea. Şi toate astea pentru că ţestoasele au ajuns să fie, în ultima vreme la noi, nişte animalute foarte apreciate de multă lume şi s-au dovedit a fi potrivite pentru rolul de prieten necuvântator. Cei care nu-şi pot lua un câine sau o pisică pot foarte bine sa-si cumpere astfel de mici prieteni, lăudându-se prietenilor că posedă un animal exotic.

Scrieţi-ne despre modul în care v-ati ataşat de broscuţa voastră ţestoasă, dacă v-aţi hotărât să vă cumpăraţi una...

ONIX | 19

Drogurile virtuale… de socializare Text: Mihaela Necula

A

aflat de pe Facebook că soţul ei mai are o soţie.

Este vorba despre o personalitate din grandioasa lume a showbiz-ului care a descoperit cum arată distrugerea căsniciei sale, printr-un singur click pe butonul Sign In al Facebook-ului. Pe cât de dramatic pe atât de amuzant!

Om matur, cu familie şi carieră admirabile, să intri într-o dupa-amiaza relaxantă într-o navigare pe teritoriul ştirilor şi să vezi poze de la nunta soţului tău cu actuala sa soţie dar să nu fie vorba de tine, nu mi se pare o situaţie de ici-de colo care e foarte… normală.

Bănuiesc că respectivul “Casanova” avea la Relationship Status ceva ce nu le împăca pe ambele soţii!

Ei bine, am dat un exemplu, dar nu acesta era punctul pe care vreau să-l ating. Ceea ce vreau să exprim este că am

20 | ONIX

devenit tot mai dependenţi de… profilul nostru, să zic, şi de cel al celorlalţi. Transformăm într-o tragedie faptul că “ X and Y are now friends” şi asta deja nu mai este povestea unor copii care trăiesc ca în desene animate ci a unor oameni maturi care trăiesc telenovelele în locul “real life”ului. Oare ne este mai uşor să ne desfăşuram acţiunile prin intermediul unor comentarii sau a eventualelor “like”-uri decât cu ajutorul cuvintelor?

Păi… cam da, având în vedere numărul colosal de utilizatori ai reţelelor de socializare. De la un inocent “add” în lista de prieteni nu mai este decât un pas până la căsătorie. Cum? “Cristina AlAli este o utilizatoare a Facebook-ului, reţea de socializare care i l-a adus aproape şi pe viitorul soţ. „Am găsit cel mai potrivit om pentru mine pe Facebook.

Pur şi simplu i-am văzut din întâmplare poza, mi-a plă-

cut, i-am dat «Add» şi de atunci am început să vorbim.

Am descoperit pe parcurs că semănăm foarte mult. În fe¬bruarie 2009 ne-am găsit pe Facebook, în aprilie 2009 ne-am logodit şi am vrea să ne căsătorim anul acesta”, spune Cristina.”

Sper că va mai dura ceva timp până se vor începe arhivele pentru căsătoriile virtuale.

Ce rău poate face o părere dată în scris cuiva? Una? Nimic! Însă mai multe zile de “păreri scrise” ar putea dă-

una exprimării părerilor faţă în faţă. Un psihoterapeut declară că Facebook-ul poate creea dependenţă izolantă şi nonrelaţională. Poate avea consecinţe nocive asupra relaţiei persoanei respecti-

ve cu propria familie. Poate distruge căsnicii, poate duce la pierderea carierei şi la ruinare financiară. Eu personal cred ca este un pic “trasă de păr” această afirmaţie însă nu putem subestima niciodata puterea unui site de socializare, nu? În legătură cu pierderea căsniciilor, avem exemplul chiar un pic mai sus. Nu ar trebui să ne uimească prea mult având în vedere numărul cu multe zerouri al relaţiilor de cuplu la distanţă; Număr atât de mare încât estimarile efectuate de allfacebook. com.arată că Facebook are suficiente informaţii despre utilizatorii săi încât să prezică o despărţire cu o săptămână înainte de a se întampla.

Sună ciudat şi ilogic dar tocmai din această cauză ar trebui să stabilim frontiera dintre “joaca pe net” şi viaţa reală. (În poza de sus sunt reprezentate conexiunile dintre mai mulţi utilizatori Facebook, la nivel global)

despre viaţă • comunicare

onix.onicescu.ro

Comunicarea - instrucţiuni de utilizare

Text: Mihaela Necula

M

ii de cărţi, site-uri, teorii despre “modalitate ideală de a comunica”. Oare noi, cea mai evoluată formă a speciei, avem nevoie de instrucţiuni de folosire a propriilor noastre abilităţi? Accesând o librărie on-line, am observat ca volumul “Cum să comunici cu oricine” avea în jur de 400 de cereri. Nu spun că nu trebuie să ne informăm în legătură cu felul de a purta o conversaţie, codul bunelor maniere etc, însă sunt de părere că trebuie să ne descoperim noi forţele, capacitatea de care dispunem în modularea limbajului, de la o persoană oficială la un coleg de clasă. Ei bine, probabil am exprimat mult prea evident această revoltă, dar, pe când unii sunt dependenţi de comunicare, alţii înlocuiesc timpul alocat ei cu preluarea unor mesaje prefabricate. Asa ca norocul nostru că s-au inventat telefoanele cu

SMS-uri (primul mesaj a fost trimis în 1992 în Marea Britanie). Acolo nu mai contează intonaţia, mimica, gestica etc, însă sunt înlocuite cu unele semne, numite convenţional, “emoticons”, recunoscute în conversaţiile de pe Messenger. Acestea pot exprima stări de spirit, sentimente, expresii faciale. Deci, putem spune că relationam prin mesaje telefonice sau în faţa monitorului unui PC. În New York chiar a fost organizat un campionat mondial de trimis SMS-uri, iar premiul era de 100.000 dolari. Si s-au inscris foarte multi concurenti !

Se pare că fetele au mai multă dexteritate în tastat, fapt care nu ne miră chiar atât

de tare (aminteste de reputatia lor de mari ... “comunicatoare”). Cu toate aceste noi modalităţi de comunicare, nu ne putem permite să le pierdem pe cele vechi. Mulţi dintre noi, tinerii, ne-am putea pune întrebarea: De cât timp nu am mai trimis o scrisoare ?

Sau chiar: am trimis vreodată o scrisoare? Va ganditi probabil la ce bun, daca putem comunica mai rapid electronic ?

Putem, dar cata depersonalizare ! Nu mai recunoastem scrisul drag al cuiva, parfumul specific al foii de hartie, ca al unei carti vechi, textura paginii ori culoarea ei, obiectul care ne devine dintr-o data iubit...

Asa ca nu va cumparati cartea (iertare pentru antireclama !), uitati-va in jurul vostru, faceti ceea ce simtiti si veti vedea ca gena comunicativa si socializanta pe care o purtam in noi se va reactiva imediat. Succes la comunicare, “fara instructiuni de utilizare” !

ONIX | 21

divertisment • film

SHUTTER ISLAND

insula spaimelor noastre Text: Renata Maxem

E

xistă filme mari care nu ţin capete de afiş la festivaluri şi nici nu se înghesuie la gale somptuoase, mulţumindu-se cu premiul I cu coroniţă în ochii şi sufletul publicului cinefil. E un lucru bun, care înca se întâmplă în cinematografia de peste ocean, saturată cu pelicule “de Oscar”. Şi când spun asta, mă gândesc la ultima producţie a mereu surprinzătorului Martin Scorsese, care scotea ăn 2010 un film naucitor, la mijlocul distanţei dintre dramă psihologică, thriller si horror, făcut parcă să-ţi rămână pe retina interioara multa vreme dupa consumarea lui – Shutter Island.

Povestea, al cărei protagonist e un politist criminalist (Leonardo di Caprio, mereu 22 | ONIX

“reîncărcat”, aici cu o alta “faţă”) şi secundul său (Mark Ruffalo, de care sper să mai auzim, după o prestaţie mai mult decât onorabilă), ambii acţionând în anul de graţie 1954, e destul de simplă: într-un azil de boli mintale, aflat pe o insulă din golful Boston, se petrec lucruri bizare, culminând cu dispariţia misterioasă a unei femei internate aici.

Porniţi în aventura elucidării acestei dispariţii, cei doi poliţisti se desprind de lumea civilizată şi pătrund într-o alta, întunecată, sălbatică, imprevizibilă, în care medici fără etică experimentează tratamente psihice crude asupra unor pacienţi incapabili să se apere şi deveniţi cobai de laborator. Mai mult chiar, căutând să dezlege iţele încurcate ale acestei dispariţii, ei se trezesc prizonierii propriilor spaime, reactivate în cosmaruri scoase la supra-

faţă de atmosfera încarcată a azilului.

Dincolo de intriga-clişeu a filmului, inedit rămâne locul întunecat, copleşit de ceaţă şi fum, purtându-ne parcă dincolo de lumea reală, în visele cele mai negre, dar mai ales clădirea spitalului, o fortăreaţă populată cu monştri reali (medici fără scrupule şi unii pacienţi dezumanizaţi) ori fictivi (din mintea celor trataţi şi din cea a oamenilor legii), fascinant prin labirintul infinit de coridoare luminate difuz sau în beznă, unde se rătăcesc investigatorii, prin scările în spirală, ameţitoare şi nesfârşite, prin rugina balustradelor şi umezeala care domnesc pretutindeni, făcând atmosfera similară cu cea a unei case părăsite şi bântuite de duhuri rele.

De altfel, cel mai important personaj al filmului este azilul, situat pe un promotoriu al groazei, rupt din malul

insulei izolate de lume.Masiv, misterios ca un bastion din care te aştepţi să iasă prin ferestre vârfuri de săgeţi ori focuri de muschete, înconjurat de un zid vegetal claustrofob, e un monument al fricii, un urias adormit care străjuieste, în tonuri sumbre, mistere înfioratoare.Puterea lui de fascinaţie izbuteşte să surclaseze jocul actorilor, înghiţiţi şi chiar striviţi apoi de înspăimântatoarea sa imensitate.

Dovedind geniu regizoral, de la controlul luminii difuze, în nuanţe întunecate, la jocul excepţional al actorilor, de la mişcarea camerei la acustica reverberând urletele sălbatice ale azilanţilor, marele Martin Scorsese reuşeşte un regal cinematografic, marcându-şi spectatorul, ţinându-l prizonier, cu mâna încleştată pe fotoliu, al lumii pe care o creează din reziduul coşmarurilor colective. Sub bagheta sa magica, volumul omonim al lui Dennis Lehane din 2003 prinde viaţă, trăieşte monstruos şi moare, transformat într-un scenariu cu replici tăioase, rapide, succedate într-un vârtej halucinant, din care ieşi încântat şi îngrozit deopotrivă. De neratat !

divertisment • carte

onix.onicescu.ro

Peter Collet

O aritmetică a cotidianului „Cartea gesturilor” (Colecţia Psihologie practică, Editura Trei, Bucureşti, 2005, traducere de Alexandra Borş)

A

citi o carte de psihologie poate constitui, pentru un nespecialist, o adevarata aventură, la fel de mare ca şi fenomenul invers, de a o scrie pentru el. Riscul pierderii cititorului în labirintul noţiunilor de specialitate şi, deci, a îndepărtării lui de lectură, e major. Tocmai de aceea, am ales o carte de psihologie aplicata/aplicabilă, al cărui titlu promitea plonjarea într-un domeniu de interes în relaţiile interumane – Peter Collet, „Cartea gesturilor”.

Demonstraţia autorului pleaca de la ipoteza justă că nu există doar un limbaj verbalizat, şi, în consecinţă, o comunicare unic verbală, ci o multitudine de alte relaţionări ce întregesc comunicarea interumană. Printre acestea, limbajul gesturilor pare un domeniu fascinant, pentru că el trădează un întreg univers uman, strategiile (conştient manevrate sau instinctive) de raportare a unui om la altul.

Pentru că omul, aşa cum o demonstrează cartea lui Collet, poate fi un cifru sau o carte deschisă pentru semeni, se poate lăsa citit şi îi poate citi pe alţii prin gestualizarea mesajului său mental, uneori mai convingător, alteori doar anexă a comunicării verbale.

Conform acestui veritabil abecedar al unei potenţiale „lecturi corporale”, salutul,

de pildă, poate închide în formele lui multiple, analizate în funcţie de mentalităţi ori convenţii culturale, o mulţime de intenţii şi semnale afective, în funcţie de durata, intensitatea, dorinţa de a domina sau gradul de familiaritate dintre parteneri. Strângerea unei mâini poate fi mai semnificativă decât multe alte cuvinte, ca şi sărutul formal, pe obraz,

între prieteni vechi, ori ridicarea pălăriei în faţa unei femei.

El variază în funcţie de factori precum: civilizaţia, cultura, religia, educaţia ori profesia fiecăruia. Greşelile eventuale de strategie a salutului pot distruge legaturi sociale ori pot afecta raporturile profesionale într-un mod greu de remediat. De aici atenţia ce se recomandă în adaptarea salutului la situaţia de comunicare şi la raporturile dintre parteneri.

Un capitol surprinză-

tor e dedicat „Indicatorilor comportamentali în jocul de poker”, pus într-o la fel de interesantă analogie cu situaţii de viaţă diverse. În joc, ca şi în viaţă, jucătorii încearcă deseori să-şi mascheze sentimentele pentru a acoperi „o mână proastă” (un eşec) sau „o mână buna” (un succes într-un mediu ostil).Cartea ne dezvăluie însă şi modul în care putem deconspira o „cacealma” – încercarea unei persoane de a ne înşela, dar şi strategii de proiecţie a imaginii proprii pentru îmbunătăţirea percepţiei noastre din partea grupului apartenent.

Ne sunt dezvăluiţi apoi indicatori comportamentali mascaţi (semnale care ne dau de gol, ca frecatul ochilor – tristeţe, jocul cu părul – încurcătură, atingerea buzelor – minciună, baterea colocutorului pe spate – afecţiune, prietenie), indicatori autentici (înroşirea feţei – jenă, transpiraţia – emoţie, dilatarea pupilară – entuziasm), indicatori falşi (transpiraţia palmelor poate fi o boală, nu emoţie, timbrul vocal jos poate fi răguşeală, nu intenţionalitate, muşcarea buzelor un tic nervos, nu semn al minciunii), indicatori de predicţie (ridicarea de pe scaun e semnul nerăbdării de a termina conversaţia, căscatul e semnul plictisului), indicatori de poziţie (faţă în faţă înseamnă ameninţare,

apropierea agresivă e semnul invaziei spaţiului celuilalt, picioarele în diferite ipostaze, coatele apropiate sau depărtate de corp, orientarea corporală integrală etc.), indicatori ai dominaţiei (înăţimea, locul la masă), indicatori posturali (poziţia de drepţi la cei dominaţi, piciorul în faţă la cei dominatori). Urmează sfaturi de descifrare a indicilor faciali (mobilitatea feţei, privirea peste ochelari, incordarea buzelor, zâmbetul forţat), indici ai atingerii şi altele, la fel de utile pentru adaptarea la situaţia comunicativă pe care intenţionezi s-o creezi sau s-o întreţii.

In sfârşit, volumul surprinde până la final cu două capitole în care se prezintă şi se comentează gesturi ce dezvaluie un comportament tipic fumătorilor (utile în vederea prevenţiei), dar şi gesturi împrumutate între diferite culturi europene, conducând spre o veritabilă antropologie a contemporaneităţi, radiografiată fin, prin intermediul flerului analitic şi persuasiv al autorului.

Aşadar, o lectură agreabilă, dar şi interesantă, o carte pe care n-o vei abandona, cu riscul pierderii unei nopţi de veghe, dar cu câştigul însutit al acumulării unor cunoştinţe într-unul dintre cele mai utile şi aplicabile domenii – psihologia cotidianului.

ONIX | 23

divertisment • muzică

Michael Jackson

by Simona Anghelina

Michael Joseph Jackson was the biggest American recording artist, entertainer and philanthropist.

He was a very kind and generous man and he donated over 300 million dollars to support more than 39 charities.That is why he established The Heal the World Foundation in 1992.

The charity organization brought underprivileged children to Jackson’s ranch to enjoy theme park rides that Jackson had built on his estate named Neverland.

The name Neverland cames from Peter Pan’s story which M.J. greatly admired.

When he built this estate he thought about his lost childhood because of his father

Joe, who abused him and made him suffer. Despite these abuses the megastar built a wonderful career with many awards in music, dance and entertainment like:”Artist of the Century Award”, ”Best Selling Pop Male Artist of the Millennium”, ”Grammy Legend Award”.

In his artistic life, M.J. conducted numerous tours like:”Bad World Tour”, “The Dangerous Tour”, “The History World Tour”.“The This is it Tour” was for M.J. an unfulfilled dream .

This is a life of hard work but also rewarding and fulfilling.

The King of Pop was and will always remain unique!

Heal the World

By Michael Jackson

Heal the world Make it a better place For you and for me And the Entire Human Race There are people dying If you care enough for the living Make a better place For you and for me.

24 | ONIX

onix.onicescu.ro

Carla Bruni

Carla Bruni

by Maria Mădălina Carada

Carla Gilberta Bruni Tedeschi, née italienne le 23 décembre 1967 à Turin, Italie. Son premiere album a été “Quelqu`un m`a dit”, en 2002. Elle a remporté la victoire de la musique de l`artiste féminine de l’année. L’album a été succès immédiatement.

La belle et talentueuse Carla

Bruni a été la première dame de la France, épouse de Nicolas Sarkozy.

Carla Bruni est un belle femme sincère et modestes, drôle ce que j’ai dit elle a des sentiments intérieurs très lumineux - l’enthousiasme ou la mélancolie, de l’optimisme ou amertume.

“Mon amour mon ami” Toi mon amour, mon ami Quand je rêve c’est de toi Mon amour, mon ami Quand je chante c’est pour toi Mon amour, mon ami Je ne peux vivre sans toi Mon amour, mon ami Et je ne sais pas pourquoi Ah ah ah ah ah ah ah ah ah Je n’ai pas connu d’autres garçons que toi Si j’en ai connu, je ne m’en souviens pas A quoi bon chercher, faire des comparaisons J’ai un cœur qui sait Quand il a raison Et puisqu’il a pris ton nom Toi mon amour, mon ami Quand je rêve c’est de toi Mon amour, mon ami Quand je chante c’est pour toi Mon amour, mon ami, Je ne peux vivre sans toi Mon amour, mon ami Et je sais très bien pourquoi Ah ah ah ah ah ah ah ah ah On ne sait Jamais jusqu’où ira l’amour Et moi qui croyais Pouvoir t’aimer Toujours Qui je t’ai quitté Et j’ai beau résister Je chante parfois à d’autres que toi Un peu moins bien chaque fois Toi mon amour, mon ami Quand je rêve c’est de toi Mon amour, mon ami Quand je chante c’est pour toi Mon amour, mon ami Je ne peux vivre sans toi Mon amour, mon ami Et je ne sais pas pourquoi Ah ah ah ah ah ah ah ah ah

ONIX | 25

onicescu • VIP

Ba contează... se boxează! articol de Cristian Dumitrescu

Boxul este cel mai complex si mai democratic dintre toate sporturile existente, deoarece iti dezvolta mintea si fizicul.

Cu alte cuvinte, trebuie sa gandesti cand dai ori primesti o lovitura. Veti vedea ca boxul poate fi si o arta, in viziunea unui viitor campion.

S

alut prieteni! Sunt Cristian Dumitrescu, am 15 ani si din septembrie suntem colegi de liceu. Azi am sa va vorbesc despre un sport pe care multi il considera dur – boxul. Il practic de la 12 ani .

Am incercat, recunosc, si alte sporturi, precum fotbal, rugby ori polo, dar ma-m oprit la box pentru ca a fost sportul care mi se potrivea cel mai mult.

Primul antrenament a fost un chin, deoarece eram foarte solid (aveam atunci 78 kg la inaltimea de 1,55) .

Primul meu mentor, maestrul Lazareanu, nu mi-a acordat nicio sansa, dar asta m-a ambitionat.

Dupa vacanta dintre semestre, m-am dus la complexul sportiv Dinamo, la invitatia unui coleg de clasa . Acolo se afla maestrul Gheorghe Simion (tatal si antrenorul campionilor nostri olimpici de la Sidney, Marian si Dorel Simion, de care sper sa va

26 | ONIX

amintiti, din competitiile anilor 2000). El a fost singurul care a vazut o scanteie de “boxior” (cum zicea) in corpul si mintea mea.

Primul meu an de box a fost unul in care m-am format, cu alte cuvinte am invatat sa stau in garda, sa lovesc corespunzator etc.

Primul meu meci a fost unul amical, la categoria 75 de kilograme, pe care l-am pierdut din cauza staturii mele mici .

Singura solutie era sa slabesc pentru a putea practica boxul cu adevarat. Cu ajutorul maestrului Simion, am reusit Intr-o luna sa slabesc 10 kg, dupa un cantonament extenuant la Vatra Dornei . Vi se pare putin

Dorel Simion, de care m-am ? Incercati doar ! Dar asta mi-a legat foarte mult. In prezent, calit vointa...Mamei mele nu ma antrenez la clubul “Box i-a placut sportul asta nicioClub Simion”. data, deoarce nicio mama din Articolul de fata se vrea lume nu-si lasa copilul sa ia o pledoarie pentru perseve“pumni in cap”, dar,cu timpul, s-a obisnuit cu ideea. Problema cu scoala a fost cea mai grea, pentru ca mama chiar vrea sa invat, dar intelegand ca pot face cariera din sport, si pot sa ma descurc si la scoala, m-a lasat mai usor.

Am avut apoi primul meu meci la categoria 66 kg, unde am invins un adversar greu (la Cristian Dumitrescu şi Leonard Doroftei propriu si la figurat). Al doilea meci l-am renta, mai intai, apoi pentru pierdut, arbitrii preferandu-l un sport care pe nedrept a pe advresarul meu, un boxer cazut intr-un con de umbra, cu mai multa experienta. Am iesind la iveala numai prin mai obtinut medalia de bronz foarte putinii campioni pe la categoria 63 kg, la Turnecare ii mai avem in tara. Suna ul International “Iosif Mattedeja banal, dar daca vrei – as”, care pentru prima oara chiar poti ! Eu am vrut sa-mi s-a desfasurat la noi in tara. dovedesc asta si am sfarsit Sunt triplu campion national, prin a intelege ca boxul nu e participant la Campionatul doar un sport al pumnului, ci Mondial din Armenia in 2009, si unul al strategiei, al rezissi la Campionatul European tentei si al fortei.

(2010) din Ucraina, la cateCe ziceti, ma insotiti la goriile de greutate 60 si 63 viitorul antrenament? kg.Pot spune ca cea mai buna pregatire a fost alaturi de Lotul National Olimpic de Seniori, antrenorul principal fiind

onicescu • pareri

geluk

onix.onicescu.ro

happiness szczęście

‫ةداعسلا‬

glädje

alegria

щастие

幸福

geluk sreča

fericire

õnn

ευτυχία

счастье

boldogság

행복

laime

joie

felicidad

blijdschap

щастя

mutluluk

เป็นสุข

Glück

Lykke

felicità

ERI

PAR

Fericirea – un cuvânt bombastic?

Se fac, inconştient, multe greşeli cu privire la acest lucru. Omul începe să îşi caute fericirea în vârful piramidei, îşi caută fericirea încercând să ajungă cât mai sus fără să îşi dea seama că el având ca ţintă fericirea aceea înaltă, aleargă într-un traseu având ca obstacole, elemente ale fericirii, printre care pur şi simplu trece, fără să le remarce iar linia de FINISH e departe. Mereu şi mereu apar alte priorităţi şi privim obsesiv DOAR către cel mai înalt stadiu al acestora. Probabil e un blestem al speciei. Când eşti mic, vrei cantitatea maximă de atenţie şi faci orice pentru asta: arunci, spargi, trânteşti,

ţipi etc; dacă nu ţi se acordă atenţia, devii gelos şi răzbunător, repet, în mod inconştient. Vârsta de preadolescent, când preferi să fii mai singuratic, fără complicaţii. Ajuns adolescent, revii din nou la nevoia de atenţie dar, de data asta, nu din partea părinţilor ci din partea cercului de prieteni. În stadiul de adult, probabil le vrei pe toate. Şi mă gândesc, oare vor câştiga ceva dacă vom căuta fericirea şi în lucrurile pe care nu le vrem cu orice preţ? Fericirea din adevărurile care nu ne plac şi căutăm să le evitam, în strategii, în disperare, în faptele nesemnificative. Oare nu există un strop de fericire

din amăgiri, în eşecuri . Ca un tablou pe care nu îl înţelegi, dar care ulterior, îţi va retrezi amintiri plăcute; vei avea de ce să îţi aminteşti, iar asta e o senzaţie plăcută. Căutăm fericirea peste mări şi ţări, iar ea stă la uşă şi aşteaptă ca noi să-i deschidem.

Până şi în iubire uităm ce este mai important. Ca şi în operele literare, după un timp pasiunea dispare şi totul se rezumă la acţiunile şi întrebările de şablon referitoare la desfăşurarea zilei: “ A fost bine?”, “Ce ai mai făcut?” etc.

Lumea

este mult prea stresată să mai împărtăşească misterul, pasiunea, jocurile cu partenerul de viaţă. Să sperăm că nu ne vom pierde într-un ambalaj, renunţând la esenţă.

ONIX | 27

Parerea ta este importantă!

Ajută-ne să facem revista mai bună. Trimite-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formularul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!

28 | ONIX