Revista ONIX - nr 4

ONIX onix.onicescu.ro

nr 4, ianuarie-februarie 2010

Educă-te singur!

“

A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un succes.

Henry Ford

”

Biografii

Rembrandt pag 10

Psihologie

Visul pag 16

Succes

Priveste partea buna pag 21

Liceu

scoala dupa scoala pag 32

SPECIAL

Sportiv

ONICESCU

Cupa Liceelor pag 34

Revistă online de cultură, educaţie şi divertisment

Director adjunct, profesor LIVIA MARINELA PAVELESCU 1955-2010

2 | ONIX

onix.onicescu.ro

In memoriam...

E

xista oameni despre care nu se poate vorbi la trecut, ci doar la prezentul etern. Un astfel de om a fost şi va fi de-a pururi profesor Livia Pavelescu, director adjunct al Colegiului Naţional „Octav Onicescu”. Hărăzită unui destin care ne-a dăruit-o şcolii, doamna profesoară Livia Pavelescu avea calităţi esenţiale: inteligenţă nativă, putere de pătrundere şi înţelegere a lucrurilor, dăruire de dascăl, pregătire profesională excepţională (master în fizică şi management educaţional), capacitate uimitoare de analiză şi sinteză, iubire faţă de copii şi colegi.

A fost preţuită şi îndrăgită pentru toate înzestrările, pe care le-a pus în slujba şcolii, pentru căldura şi dragostea cu care ne-a înconjurat pe toţi, îndeosebi pe elevi.

Ca director adjunct, în cei zece ani, a contribuit decisiv la ridicarea prestigiului liceului nostru, devenit şi prin implicarea şi eforturile doamnei Livia Pavelescu, Colegiul Naţional „Octav Onicescu”.

Plecată dureros de prematur „să moară puţin”, cum spunea Marin Sorescu, ne-a lăsat un testament didactic şi prietenesc pe care-l vom onora cu siguranţă.

Ieşită din stirpea de dascăl dăruit, spirit haretian, ne-a oferit, în această lume, supusă degringoladei, un model uman şi profesional pe care avem datoria să-l atingem, deopotrivă, elevi şi profesori.

Pentru tot ce a fost, este şi va fi, îi vom păstra o slăvita amintire.

Articol scris de Ana Maria Ghintuială şi publicat în revista “Tribuna învăţământului“ (nr din 1-7 martie 2010, pag 15)

ONIX | 3

ONIX este o revistă online de cultură, educaţie şi divertisment realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ din Bucureşti.

ONIX Numărul 4, ianuarie-februarie 2010 Coordonatori: prof. Corina Popescu Cosmin Epureanu Redactori: Monica Dinu Mihaela Necula Corina Mitricoaia Ana Ghintuială Gabriela Iordache George Dragnea Sorin Niţă Carmen Saghin Luiza Ilioiu Mădălina Ilioiu Colaboratori: Cristina Roibu Cătălin Creţanu Adelina Roman Fotografii: Panoramio.com Deviantart.com Grafică şi DTP: Cosmin Epureanu Alin Croitoru Revista înfiinţată de: Cosmin Epureanu Web: http://onix.onicescu.ro eMail: onix@onicescu.ro Yahoo ID: revista.onix Colegiul Naţional “Octav Onicescu“ str Trivale, nr 29, sector 4, Bucureşti

ONIX

nr. 4

Revistă online realizată de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“

7 EDITORIAL Fiecare zi este o zi perfectă 8 ISTORIE Între Eros şi Thanatos 10 BIOGRAFIE Autoportretul ca istorie a unei vieţi: Rembrandt

8 21

12 TRADIŢII 8 Martie - Scurt istoric Mărţişorul - de la talisman la podoabă

21

Între Eros şi Thanatos

Priveşte partea bună!

Într-o lună care celebrează de două ori iubirea - februarie, ne amintim cu plăcută înfiorare că suntem destinaţi, ca oameni, unei existenţe pereche, uniune hărăzită nouă de la începuturi şi de care personalităţi ale istoriei au luat act cu aceeaşi uimire, durând din materiale preţioase şi din sufletul lor, simboluri ale iubirii pentru eternitate.

Cea mai importantă aplicare a legii cauzei-efect în viaţa ta este aceasta: gândurile reprezintă cauzele, iar condiţiile, efectele. Asta înseamnă că gândurile tale sunt creative. Tu îţi creezi lumea prin felul în care gândeşti. Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, acel lucru nu va avea niciun efect asupra sentimentelor sau acţiunilor tale.

8

14 VOCABULAR Cutia Pandorei I DEX: Insistenţe pleonastice “Match de foot-ball la Băileşti“ 16 PSIHOLOGIE Visul 18 TEHNICA Invenţii şi artă Kindle sau iPad? 20 MOTIVAŢIONAL Concret Ce au făcut alţii la 15 ani 21 SUCCES Priveşte partea bună, de Brian Tracy 22 LIFESTYLE DIORitmul modei Terapii cromaticve

26 Eu când vreau să fluier, fluier Dacă trecem de neobişnuitul titlului – incitant, interesant, enervant (după unii), obraznic chiar (după alţii), în tot cazul, creator de orizont bogat de aşteptare pentru un cinefil, ajungem direct, abrupt şi crud (cum comentează criticii de specialitate) la povestea şocantă a unui tânăr infractor care, înainte cu puţin de eliberarea din închisoare, află o veste care îl bulversează şi care răstoarnă lumea lui, dar şi unitatea narativă.

26

34 Şcoală dupa şcoală Începând cu semestrul I, colegiul nostru a fost parte a proiectului educaţional cu participare internaţională, lansat de ACES, în parteneriat cu şcoli şi licee din Bulgaria, Ungaria, Austria şi Slovenia. Dorind să promoveze o mai bună înţelegere între oameni şi integrarea minorităţilor naţionale prin aprecierea necesităţilor lor, culturilor şi valorilor specifice, proiectul îşi propune să pregătească generaţia tânără, în vederea unei deschideri către principiile europene ale bunei convieţuiri...

34

24 PAGINA CU PRIETENI Porcuşorul de Guineea 24 BUCĂTĂRIA DE LICEU Tort (de) inimă 26 FILM Eu când vreau să fluier, fluier 27 CARTE Accidentul, de Mihail Sebastian 28 MUZICĂ Relaţia John Lennon - Yoko Ono Roch Voisine 32 PROIECTE Şcoală după şcoală 34 LICEU Cupa Liceelor la fotbal

Jurnal de Liceu ziar redactat de elevii Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ citeşte online pe:

www.jurnaldeliceu.ro

6 | ONIX

onix • editorial

onix.onicescu.ro

Fiecare zi este o zi perfectă...

Fiecare zi este o zi perfectă

activă, cu atât mai mult. … dacă ştii să ţi-o modelezi. Multe Un alt obstacol este “ dramatismul” persoane au constatat la sfârşitul pe care îl adăugăm noi unor lucruri unei zile că s-au simţit extraordinar care poate nu necesită aşa mare pe parcursul acesteia, fără să fi partitensiune. Plângându-ne de milă, cipat la vreun eveniment spectaculos, nu vom rezolva nimic! Cel mai bine fără să organizeze vreo petrecere ar fi să ne punem din timp întrebasau fara ca totul să-I meargă ca pe rea: “ Ce pot face să rezolv asta?” . roate. Cred că o zi perfectă e cea în Orice problemă are o rezolvare şi nu care toate acţiunile noastre au un poate fi atât de gravă încât să ne fure efect cu mult peste aşteptări, corect? zâmbetul.

Astfel vom avea mult mai puţine zile O atitudine pozitivă de de neuitat. Lucrurile dimineaţă poate schimba simple dau frumuseţe lumea! Sau măcar lumea vieţii. Daca le acordam ta. O trezire cu zâmbetul atenţie, vom avea mai pe buze face minuni întotpuţine riduri mai târdeauna. ziu, mai puţine probleAi un obiectiv la care se me de sănătate şi, de ce ajunge greu? Bun! Decât nu, mai mulţi prieteni. să încerci zadarnic să Cine nu-şi doreşte să ajungi acolo dintr-o data, fie alaturi de cineva ai putea încerca în fiecare care radiază în fiecare editorial zi să faci ceva pentru a te zi şi care, în cazul unor Mihaela Necula apropia de acest obiecgafe, să se amuze, în tiv. Cu siguranţă va fi un schimbul “flăcărilor” tratament excelent pentru ieşite pe urechi. încrederea în tine. Acel 1% contează Probabil faptul că ne dorim ca tot mai mult decât îţi imaginezi, acum, ce facem să aibă un efect notabil ne în momentul în care citeşti. reduce abilitatea de a ne bucura de Petrece cât mai mult timp în aer momentele frumoase, însă nu atat liber. Asta nu înseamnă insa că trede însemnate, conform asteptarilor. buie să chiuleşti de la ore! Plimbări, Asta pentru că omul are tendinţa de a alergări, excursii, fiecare este încă un fi perfecţionist. Nu spun că nu e o cabonus pentru ziua perfectă despre litate să încerci ca totul să fie memocare vorbeam. rabil, însă n-ar trebui să catalogăm Deşi m-am întins cam mult cu to ca “amanunte” celelalte lucruri, mai do-list, n-am făcut decât să generali“mici”. zez. Fiecare persoană are mijloacele O altă piesă, care completează proprii de a-şi face ziua perfectă. acest puzzle al unei zile perfecte, este Pentru unele persoane este de ajuns relaţia pe care o avem cu cei din jur. să asculte melodia preferată la înceFiind distanţi faţă de prieteni, familie putul zilei, iar pentru altele trebuie sau cunoscuti, este evident că starea să existe momente care să le taie resnoastra de spirit nu va avea cu ajupiraţia pentru a avea acea “Perfect torul cui să se îmbunătăţească, dacă Day”. Think about ! noi nu-I dăm şansa. Comunicând cu un grup cât mai mare de oameni, şansele de a fi mai fericit cresc considerabil, iar dacă ai o conştiinţă ONIX | 7

cultură • istorie

Între Eros şi Thanatos Arhitecturi ale iubirii

Î

ntr-o lună care celebrează de două ori iubirea - februarie, ne amintim cu plăcută înfiorare că suntem destinaţi, ca oameni, unei existenţe pereche, uniune hărăzită nouă de la începuturi şi de care personalităţi ale istoriei au luat act cu aceeaşi uimire, durând din materiale preţioase şi din sufletul lor, simboluri ale iubirii pentru eternitate.

Text: Monica Dinu

Taj Mahal Într-un timp de poveste, desprins parcă din “O mie şi una de nopţi”, împăratul indian Shah Jahan construia cea mai dramatică mărturie în piatră a iubirii pentru soţia sa, Mumtaz Mahal, prinţesa persană alături de care şi-a trăit paradisul sufletesc terestru pe parcursul mai multor decenii. Fiindu-i în preajmă ca iubită, soţie, mamă a moştenitorilor săi, sfetnic de taină şi strateg din umbră al multor alianţe şi succese militare,

“

Taj Mahal - Dragostea unui împărat încrustată în piatră...

frumoasa Mumtaz i-a frânt inima împăratului, la moartea sa acesta punând să se construiască un mausoleu care să stea mărturie a dragostei eterne, potrivit cu sublimul 8 | ONIX

fecţiunea şi îi amplifică frumuseţea fără seamăn, toate stârnesc o necontenită uimire vizitatorului de rând, de ieri şi de acum, aşa cum profeţea marele poet indian Rabindranath Tagore, cel care îi surpinsese în cuvinte măreţia, numindu-l “o lacrimă pe obrazul timpului.”

Grădinile suspenfiinţei adorate. Aşa s-a născut palatul mormânt Taj Mahal, date ale Semiramidei după 22 de ani de la moartea Menţionate în scrierile minunatei Mumtaz, construclor de către mari istorici ai anţie simbol al eternei iubiri şi a tichitătii, precum Diodor din credinţei veşnice, în care şi-a Sicilia ori Strabon, celebrele găsit mai apoi odihna eternă şi sufletul împăratului, reîntâlnind în afara timpului spiritul perechii sale.

Complexul, impresionant ca mărime, e format din două moschei, aşezate simetric, şi adăposteşte sicriul încrustat cu pietre preţioase al împărătesei, încadrat într-o armonie de volume şi culori. De altfel, singurul element asimetric al construcţiei este mormântul împăratului, gândit mai întâi să doarmă în alt mausoleu, identic dar durat Taj Mahal în marmură neagră, ca semn al doliului nesfârşit, în faţa celui dintâi (neconstruit şi rămas, din păgrădini suspendate ale Semicate, doar un vis arhitectural ramidei (una dintre minunile frumos până astăzi). lumii antice) au început să Monumentalitatea clăfie cunoscute mai ales prin dirii, săpată în marmură albă, intermediul preotului caldeimaculată, grădinile paradiean Berose care, la începutul siace care o înconjoară, lacul secolului al IV-lea a.H., după care îi multiplică iluzoriu percucerirea cetătii Babilon de

către Alexandru cel Mare, a creat şi povestea naşterii lor.

Conform acestuia, în legenda care a început să circule şi în mediul european, regele Nabucodonosor al II-lea a comandat construcţia neobişnuită, în plin deşert, pentru că soţia sa, Amytis, originară dintr-un ţinut împădurit, să nu aibă nostalgia locurilor natale. Durat din dragoste pentru regină, edificiul masura peste 120 de m2, fiind constituit din terase acoperite cu diferite feluri de vegetaţie: la primul nivel erau plantaţi co-

paci, dând iluzia unui peisaj montan, la al doilea – pomi fructiferi încântau privirea şi gustul iar la ultimul etaj erau răspândite toate soiurile de flori, colorate şi parfumate. Întreţinute cu greu şi cu efort neîncetat din partea a sute de

onix.onicescu.ro sclavi, grădinile erau irigate după un sistem complicat, al cărui principiu se apropia de cel al lui Arhimede de mai târziu.

Amytis (Semiramis) guverna prin frumuseţe această

“

...nimic nu e prea mult pentru tine, o, Semiramis...

grădină, încântând sufletul împăratului iar după moartea frumoasei, acesta îşi alina dorul pentru perechea sa prin păstrarea acestei adevărate oaze a iubirii, făcând din ea un simbol al permanenţei vieţii într-un deşert inundat de nisipul infertil. Până astăzi, grădinile au rămas un simbol dublu – al înfrângerii naturii prin voinţă umană, dar şi al forţei iubirii convertite în monument.

de inteligenţa doamnei de Pompadour, regele Frantei o numeşte favorita principală şi îi aduce, pe lângă omagii galante, şi acest tribut al sentimentelor sale, construind în curtea palatului Versailles, lângă altă construcţie monumentală, un mic palat, cochet şi elegant deopotrivă.

Destinul nemilos face însă ca frumoasa doamnă să nu apuce să locuiască în micul cuib al iubirii, fiind înlocuită în inima regelui, multă vreme neconsolat, dar şi în palatul care îi fusese destinat de contesa de Bery, o altă minune de frumuseţe a curţii regale franceze.

Dar, după un principiu bine cunoscut, “Regele a murit (în 1774), trăiască Regele!”

Ludovic al XVI-lea dăruieşte căminul soţiei sale, Maria Antoaneta, care îl recondiţionează, anexându-i un cătun în stil rustic austriac, pentru a-şi mai alina dorul de patria nata-

încăpere pentru reprezentaţii teatrale, toate în apropierea unei minunate grădini în stil englezesc şi francez, peisaj care îndeamnă şi acum la visare.

Câtor pasiuni nu va fi fost martor micul templu al iubirii – un pavilion plutitor

“

Vous aimez les fleurs, Madame, j’ai un bouquet à vous offrir. C’est Trianon”.

Ludovic al XVI-lea către Maria Antoaneta

pe o insulă artificială a lacului din preajma palatului... O singură certitudine domină construcţia mică şi elegantă însă – ea e semnul durabil şi minunat al iubirii pentru feminitatea desăvârşită, pentru armonia de cuplu care face să dăinuie Lumea.

Grădinile suspendate ale Semiramidei

Trianon Construit ca un palat în miniatură, Micul Trianon e un simbol mai recent al iubirii unui alt cap încoronat, european de această data – Ludovic al XV-lea. Fascinat de frumuseţea şi, după legendă,

lă, părăsită prea devreme. Decorat la faţadă cu o serie de stâlpi corintieni, palatul are o curte interioară intimă, mai multe pavilioane destinate reveriei şi ceaiului în mijlocul naturii, sala de muzica, salon de primire, o capela şi o mică ONIX | 9

cultură • biografie

Autoportretul ca istorie a unei vieţi

Rembrandt de Corina Mitricoaia

R

embrandt Harmenz van Rijn (16061669) este considerat de mulţi ca cel mai mare pictor al Europei Occidentale, datorită faptului că a avut până la vârsta de 40 de ani o cariera de succese neîntrerupte. S-a născut in oraşul Leida, apoi s-a stabilit în Amsterdam, unde s-a făcut remarcat datorită măiestriei şi talentului cu care fusese înzestrat.

La vârsta de 26 de ani a terminat portretul în grup „Ora de anatomie a docto-

“

Sinceritatea este în cele din urmă decepţia marilor oameni.

- Rembrandt

rului Tulp”, lucrare comandată de un medic renumit din Amsterdam. Pictura aceasta a revoluţionat stilul portretului de grup tradiţional şi a fondat renumele de portretist al lui Rembrandt.

A inceput să primească nenumărate comenzi pentru pictori cu tematică istorică, pentru portrete de dimensiuni mari, s-a căsătorit cu o descendenta a unei familii înstărite şi şi-a cumpărat o casă somptuoasa, în Breestraat.

Apogeul carierei sale a fost atins în 1642, când a terminat cel mai renumit portret de grup al său - „Rondul de noapte” - în care membrii grupului sunt reprezentaţi într-o scenă de stradă viu colorată, nu într-un spaţiu închis. În acelaşi an,1642, a murit şi soţia sa Saskia.Rembrandt, cunoscut ca o fire risipitoare, căreia îi plăcea să cheltuiască mari sume de bani la licitaţiile unor obiecte de artă, nu a beneficiat de averea acesteia, întrucât, conform testamentului, moştenitorul nu era el, ci fiul lor, Titus.

Cu toate că popularitatea lui a scăzut, avea încă destule comenzi, însă se încăpăţâna să picteze o mulţime de taboluri cu teme biblice, care nu mai aveau căutare. În 1656 a dat faliment, a fost nevoit să-şi vândă casa pentru a-şi plăti datoriile şi a închiriat o locuinţa la marginea oraşului, unde viaţa era mai ieftină.

S-a mutat cu fiul său, Titus şi cu o slujnică, Hendrickje Stoffels, care i-a dăruit o fetiţa după moartea soţiei lui.

Toate picturile lui au intrat în proprietatea fiului şi a camaradei sale şi nu au putut fi sechestrate de creditori.

Deşi avea mari greutăţi materiale, Rembrandt trăia calm şi liniştit în căminul său. În ultimii ani de viaţă însă, a avut parte de două mari tragedii: în 1663 a murit Hendrickje iar în 1669 a murit şi Titus, cu doar câteva luni înainte ca şi Rembrandt să cedeze în faţa bolilor, a vârstei înaintate şi a epuizării.

Rembrandt a refuzat în mod categoric să se specializeze pe o singură tema şi a executat o sumedenie de portrete, fel de fel de scene

biblice şi mitologice, opere cu tematică istorică şi mai târziu, când trăia la ţară, a pictat şi peisaje. Rembrandt a fost în principal pictorul sufletului uman, obiectele nu îl interesau decât ca decor. În mod surprinzător, au rămas pentru posteritate mai mult de 90 de autoportrete.

Până la el, nu a fost nici un artist care să se fi pictat de atât de multe ori. Rembrandt s-a imortalizat în îmbrăcăminte civilă sau extravagantă, în diferite stări de sănătate şi nu a încercat să îşi ascundă trăsăturile aspre şi primitive sau urmele lăsate de vârstă şi epuizare.

Aceste autoportrete alcătuiesc, asadar, o cronică fără pereche a vieţii unui om, mai ales pentru faptul că şi aceste autoportrete, ca şi celelalte picturi ale lui Rembrandt, nu arată numai înfăţişarea fizică a modelului, ci intreaga istorie a unei vieti.

cultură • tradiţii Un scurt istoric al zilei de 8 martie Pe 8 martie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii.

Prima zi s-a ţinut pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei. Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai tîrziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. În România în ziua de 8 Martie se sărbătoreste Femeia. Pânâ în decembrie ‘89 se vorbea de ziua mamei dar după revoluţia din 1989 ziua mamei a fost înlocuită cu ziua femeii. scris de Gabriela Iordache

12 | ONIX

Mărţişorul

de la talisman la podoabă

C

um se apropie de sfarşit urâciosul februarie, toată suflarea intră în febra cumpărării de mărţişoare sau în aşteptarea curioasă a primirii lor. Tot mai puţini sunt însă cei care se întreabă de unde provine acest obicei de primăvară.

Prima zi a lui martie (denumită tradiţional la români chiar luna lui Marţişor) era socotită cândva nu doar ca început de primăvară, ci şi ca debutul unui nou an (ciclu natural şi calendaristic). Oamenii căutau să se asigure, inclusiv prin mijloace magice, că va fi un an norocos şi îmbelşugat. Mărţişorul face parte dintre aceste vechi obiceiuri, el fiind pe atunci un fel de talisman protector, reprezentat de două fire de lână (unul alb, altul roşu sau negru, reprezentând unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric, fertilitate-sterilitate), pe care femeile însele le împleteau.

Acest şnur se lega mai ales de gâtul sau de mâna copiilor si tinerilor (fiind mai rar întalnit la adulţi), dar şi de coarnele vitelor, de poarta grajdului, de ceea ce ţinea de bunul mers al familiei şi al gospodăriei, ca nu cumva acestea să fie lovite de deochi. El se purta, după zonă, până la Sfinţii Mucenici, Florii, Paşte, Armindeni sau până la înflorirea primilor pomi fructiferi. Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numită “băutul mărţişorului”, la care lua par-

te toată comunitatea satului tradiţional.

Mai tarziu, cei mai cu dare de mână au atârnat de acest şnur o mică monedă de aur sau de argint, făcându-se astfel, pe nesimţite, pasul dinspre talisman spre podoabă.

In lumea orăşenească, mărţişorul şi-a pierdut complet vechiul caracter magic, devenind un simplu obiect moden, cu reprezentări variate, dar păstrând, pe alocuri, legătura cu diferite semne tradiţionale ale norocului (coşarul, trifoiul cu patru foi, cartea de joc etc.) sau ale dragostei (inimioarele).

Astăzi, mărţişorul reprezintă doar un mic cadou galant, cu destinaţie exclusiv feminină, fapt ce se explică, desigur, prin funcţia de podoabă, dar se leagă, poate, şi de faptul că data de 1 martie marchează începutul aşanumitelor “zile ale Babelor” (străveche pesonificare feminină a capriciilor vremii de primăvară).

Zilele Babelor si Moşii - puţin umor meteorologic Brrr! Iţi vine să te zgribuleşti de frig atunci când iţi aminteşti de zilele Babelor.

Dacă “gerul Bobotezei” desemnează vitregia mijlocului iernii, Babele desemnează urgia sfâşitului ei, când parcă iarna se mai îndarjeşte o dată, de ciudă că i-a trecut vremea. Numite pe alocuri

si “Moaşele”, ele sunt, ca şi Moşii, în accepţia lor cea mai veche, întruchipări legendare ale strămosilor (“Moş Adam” şi “Moaşa Iova”, moşii dintâi) sau ale unor semidiviniţati păgâne, puse ulterior în umbra de creştinism.

Cea mai cunoscută este legenda meteorologică a Babei Dochia, de care se leagă aşa-numitele “zile ale Babei”, ce fac trecerea dinspre iarnă

onix.onicescu.ro spre primăvară. Anticipând venirea primăverii, Dochia îmbracă nouă cojoace şi iese cu oile pe munte. Vremea se încalzeşte însa treptat şi baba îşi dezbracă pe rând toate cojoacele. În final, timpul se strică brusc şi Dochia se preface, cu turnă cu tot, în sloi de gheaţă, apoi în stană de piatră.

După unele variante ale legendei, Dochia s-ar fi aflat într-un alai de nouă babe, împărtăşind toate aceeaşi soartă. Stâncile numite “Babele” din Munţii Bucegi sunt legate de acest mit. Zilele considerate ale babei sunt nouă, fie după numarul cojoacelor Dochiei, fie după cel al babelor din alai. Ziua propriu-zisă a Babei Dochia este de fapt ziua de 1 martie, când în calendarul creştin este sărbăto-

rită Sfânta Evdochia (Dochia fiind, in mod evident, o adaptare populară mai târzie a numelui acestei sfinte).

Aşa cum există nouă zile ale Babelor, există, in continuarea lor, şi nouă zile ale Moşilor, tot cu semnificaţie meteorologică. Dacă Babele sunt mai degrabă zile rele, Mosii sunt îndeobşte buni, marcând o îmblânzire a vremii – ei bat în pământ cu beţele sau cu maiurile, ca acesta să înghită gerul şi să dea drumul căldurii. Pentru că aceşti Moşi, de obarsie străveche, au fost puşi în legătură cu cei 40 de Mucenici (era pe alocuri obiceiul ca flăcăii să facă mătănii, bătând pământul de câte 40 de ori, ca într-un ritual de sfinţire). Se spune că, în răstimpul celor nouă zile ale Moşilor, ar fi de bun augur să se inceapă aratul şi pescuitul.

Cât priveşte pământul din prima brazdă trasă într-un sat, se pare că era foarte căutat de vrăjitoare, ca ingredient al multor farmece de peste an.

Rămâne de văzut dacă, sfidând orice previziune meteorologică, zilele Babelor si ale Moşilor din acest an işi vor cofirma faima ori dacă, după alegerea pe care o vom face, după caz, de a fi Moş sau Babă într-una dintre aceste zile, vremea ne va spune ce fel de suflet avem, în funcţie de soare sau nori.

Aşadar, tu ce zi ţi-ai ales ca Babă/Moş ?....

Oricât de mult aţi cheltui pentru un mărţişor, niciodată n-o să puteţi egala, atunci când îl oferiţi, efectul produs de replica “Eu l-am confecţionat !... Orice domnişoara sau doamnă vizată se va topi, precum ultima zăpadă, a mieilor, atunci când se va gândi la strădaniile voastre de a-l produce, în pofida nenumăratelor variante de marţişoare, de care este deja plină, până la saturaţie, piaţa actuală.

Aşadar, iată o reţetă simplă de confecţionare a mărţişoarelor, pentru care garantăm efectul asupra…purtătoarelor:

INGREDIENTE Hârtie poroasă, făină de grâu, sare de bucătărie, oţet (proporţia o alegeţi singuri)

PREPARARE Hârtia se înmoaie bine, apoi i se îndepărtează apa prin stoarcere; se amestecă acum cu făina şi sarea (1 lingură) şi se frământă până când devine netedă; se adaugă oţet, din nou se frământă bine şi se obţine astfel o pastă care nu se lipeşte de degete, după care se păstrează într-o pungă de plastic.

MODELAREA Se realizează uşor, după dorinţă, în formă de floare, animale, inimă, obiecte decorative, frunze de ghindă, ciuperci, capete de copii etc.

USCAREA Se face lent sau forţat (prin expunerea la o sursă de căldură)

COLORAREA Se face cu acuarela (le aveţi deja, din trusa de la desen) Sfat: aplicarea unui strat de lac incolor face ca figurina să-şi păstreze mai mult timp culoarea. Impresia de nervuri pentru frunze se realizează cu un vârf de creion, codiţa ghindei cu o aţă. Perforaţia pentru şnur se face înainte de uscare, folosind vârful pixului. Se pot folosi şi suprastructuri (pânză, piele, rondele de lemn).

SUCCES la modelaj !

ONIX | 13

cultură • vocabular

Cutia Pandorei

D

acă într-un număr trecut al revistei noastre vorbeam despre joaca unor copii mari – scriitorii – de-a lingvistica imaginară (vezi inventarea unor pseudolimbi, precum klingoniana, “vorbită” pe planeta fictivă Klingon din serialul SF Star Trek), iată alt prilej de a vedea efectele pe care le au acum, la început de secol XXI jocurile unor lingvişti puşi pe şotii.

Este vorba, dupa cum deja intuiţi, despre noua invenţie a lingvistului american Paul Frommen, doctor al Universităţii din California, care, la comanda regizorului Jammes Cameron, autor al multor pelicule memorabile, creează “limba” na’vi, a populaţiei (şi ea inventată) Omaticaya, de pe planeta Pandora.

Având la bază un vocabular de o mie de cuvinte, cu filiaţii în dialectele neo-zeelandeze maori şi în străvechea limbă de origine semitică din Etiopia, această invenţie contribuie, fără îndoială, aşa cum intuise inventatorul ei şi cum scontase şi Cameron, la naşterea senzaţiei de realitate, deşi prefabricată hollywoodian, de plonjon sonor într-o lume mitică, saturată de culoare, forme şi aventură.

O întreagă industrie s-a pus în mişcare o data cu filmul “Avatar”, propus, de altfel, pentru o mulţime de secţiuni la Oscarul de anul acesta, satisfăcând nevoia de ficţiune a unui public avid de evadare dintr-o realitate deseori neconvenabilă.

Iată, aşadar, fenomenul “Avatar” în acţiune – cărţi, benzi desenate, postere, site-uri întregi cu date despre film, printre

14 | ONIX

care şi unele ce iau în serios jocul lingvistului american (vezi “Na’vi pocket guide”). Aici veţi găsi o adevărată gramatică a limbii – fonologie şi ortografie (se vizează mai ales grupuri consonantice), declinări şi conjugări, derivări cu aşa zisele infixe (echivalentul invers al afixelor), părţi de vorbire cu categorii distincte, de la pronume la nu merale, de la interogaţii la exclamaţii).

Puterea de convingere a filmului rezidă şi în acest domeniu, dovadă fiind miile de oameni, amatori ai genului, care se străduiesc să înveţe “limba” na’vi din dorinţa snobă de a-şi saluta în ea colegul de fan-club, dar şi susţinătorii (prea) fascinaţi ai filmului, care se complac în captivitatea ficţiunii, cu riscul pierderii contactului cu lumea reală.

Ca fenomen lingvistic însă, jocul trebuie privit cu interes şi îngăduinţă, fiind dovada vie a efectelor pe care le poate avea domeniul cinematografic împins la limita tehnicii actuale. Atenţie, însă ! Nu uitaţi nicio clipă că în povestea lui Cameron, pentru prima dată în istoria filmelor SF, din bătălia cu extratereştrii oamenii ies învinşi...

DEXUS

I

DEX Insistenţe... pleonastice

S

ă fim sinceri – de câte ori n-am observat la alţii exprimări care conduc la deriziune şi nu ne-am amuzat copios pe seama colocutorilor noştri ? Dincolo de umorul involuntar al situaţiilor însă se află neglijenţa sau neatenţia, pe care noi înşine ar trebui să le înfrângem atunci când formulăm un enunţ, chiar şi între prieteni. Printre cele mai frecvente greşeli de limbă se află pleonasmul (folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi sens), pe care îl amendăm la alţii dar care ne scapă în mod perfid neobservat, făcându-ne obiect al amuzamentului exprimat ori gândit al celorlalţi.

Alteori, uzul limbii face ca fenomentul să fie (mai) greu identificabil. Iată câteva situaţii pleonastice curente, dar care necesită multă atenţie pentru evitarea lor: marile metropole*, reclame comerciale*, calităţi pozitive*, mare hit*, avansul înainte*, procent de...la sută*, marele colos* din Rodos, detalii amănunţite*, declanşarea începerii* (urmăririi penale), alegeri electorale*, acelaşi numitor comun*, alcoolemie în sânge*, aspecte privind*, averse de ploaie*, meţtinere în continuare*, cronometrarea timpului*, democraţie populară*, exigenţe cerute*, sărbătoare festivă*, gamă largă*, iluzii deşarte*, interacţiuni reciproce*, muncă laborioasă*, eradicare totală*, mediu ambiant*, mimica feţei*, mireasma plăcută*, oferit voluntar*, ortografie corectă*, papiotă de aţă*, perpetuat la infinit*, principalele priorităţi*, proiecte de viitor*, pubele de gunoi*, reprodus întocmai*, stagiune teatrală*, suprapus peste*, talisman norocos*, test de evaluare*, zvonuri nefondate* Toate structurile cu asterisc sunt greşite, reluând în mod inutil o informaţie deja transmisă prin unul dintre elementele componente. Este, de asemenea, adevărat faptul că multitudinea de structuri pleonastice se poate explica prin nevoia interioară a vorbitorilor de a întări ideea, de a insista asupra acesteia.

Intenţia nu scuză însă rezultatul repetitiv eronat, limba română posedând multiple metode pentru evitarea pleonasmului, fără a eluda dorinţa de insistenţă.

Aşadar, comunicare plăcută şi ...fără greşeli de limbă ! Ne reîntâlnim (dar nu din nou) în numărul viitor !

onix.onicescu.ro

Limba română în anul 1923

„Match de foot-ball la Băileşti” Băileşti-Dolj, 13. – Duminică 5 August a.c, pe terenul sportiv al clubului „Val-Vârtej” de aici, a avut loc un match de foot-ball, disputat de echipele: Val-Vârtej II şi Cârjan I din Coveiu – socotită reprezentativă.

Timpul a fost favorabil, ceia ce a îndemnat publicul băileştean să asiste cât mai numeros. Încă de la început, s’a aşteptat, ca Coveiul să fie învingător, dar mare ne-a fost mirarea când Val-Vârtej a izbutit să bată cu 2 contra 1. Şi aceasta e un merit, pentru o echipă de copii modeşti şi disciplinaţi la joc, aşa cum e organizată echipa II Val-Vârtej, cu un căpitan cu calităţi sportive, care ne face să sperăm – să poată învinge echipa Coveiului, care a avut jucători destul de voinici dar – cu părere de rău, o spunem – fără exerciţii sportive...

Prima repriză, cât şi restul jocului, jucătorii dela Val-Vârtej au jucat admirabil... spre mulţumirea publicului, care a urmărit jocul cu atenţie.

S’a distins: T. Zdrăfculescu, R. Ciocâlteu şi căp. D. Florescu, cari au jucat foarte frumos la înaintare. Asemenea portarul Fürst.

Tot timpul a fost linişte perfectă pe teren, datorită arbitrului, de altfel foarte activ. Prin astfel de joc, au izbutit băileştenii a marca 2 goal-uri. Unul marcat de Zdrăfculescu iar celălalt de căp. Florescu – amândouă aplaudate. A doua repriză jocul a continuat cu aceeaşi ardoare. Băileştenii deşi cam osteniţi, jucând tot aşa frumos, au zădărnicit pe coveeni de a marca vre-un goal. În cele din urmă, coveeni înfierbântaţi, alergând pe toate părţile, au putut marca şi ei un goal. Către finele jocului toate sforţările coveenilor, s’au egalat meşteşugirii jocului băileştenilor, cari la tot locul le lua mingea.

Jocul s’a terminat la orele 7 jum., iar coveeni, s’au despărţit într’un cerc intim de băileşteni la 8. În aceeaşi zi, echipa I Val-Vârtej a fost la Pleniţa Dolj la revanşă.

Articol publicat în ziarul “Presa“, din data de 15 august 1923, pagina 3, rubrica “Sporturile“

ONIX | 15

cultură • psihologie

Visul... de Cristina Roibu

Ce este visul?

V

isul este partea de viaţă care ne oferă şansa să facem lucruri neobişnuite, fantastice. Aţi visat vreodată că zburaţi, că v-aţi realizat pe toate planurile, că faceţi un lucru total interzis cum ar fi să alergaţi în pielea goală pe străzi? Sau că aţi omorât, că aţi chinuit pe cineva? Poţi face absolut orice. Ai o anumită libertate de care nu dispui in viaţa reală.

Se spune că poţi călători cu ajutorul visului oriunde, în timp şi spaţiu. Nu aţi visat niciodată că v-aţi întâlnit cu persoane pe care nu le-aţi văzut niciodată şi atunci când le vedeţi în viaţa reală să aveţi acel sentiment de “déjà vu”? Sau să visaţi persoane decedate cu care puteţi purta conversaţii?

Visul e o parte din viaţa noastră care încă nu poate fi explicată în mod cert.

Freud explica faptul că visul e o manifestare a dorinţelor inconştiente ascunse.

Dacă visele voastre vi se par ciudate, uitaţi-vă aici…

16 | ONIX

El spunea că nu există o legătură directă între subiectul pe care îl visezi şi explicaţia lui directă. De exemplu dacă visezi un măgar nu înseamnă că îţi doreşti unul ci mai degrabă depăşirea unei tragedii sau poate chiar o ceartă între îndrăgostiţi.

Albert Einstein a descoperit Teoria Relativităţii amintindu-şi un vis S-ar spune ca starea de vis ar fi, de fapt, încercarea creierului de a-şi pune în ordine informaţiile cu ajutorul unui Eu superior.

Mai pe înţelesul tuturor, poate vi s-a întâmplat să scrieţi ceva şi să intraţi într-un fel de transă inexplicabilă iar mai apoi să vi se pară complet necunoscute ideile. Un poet nuşi cunoaşte niciodată creaţiile decât dacă le învaţă şi nu va putea niciodată să scrie acelaşi lucru de două ori.

Cum se întâmplă asta?

Cu ajutorul subconştientului.

Cu toate că tu nu realizezi toate lucrurile care se petrec

Am visat că m-am dus la bunici şi era un lac ce despărţea satul de un oraş mare. L-am privit mai bine şi am văzut că era New York.

Andrei

în jurul tău, sunt receptate şi stocate de creierul tău. La un moment dat totul iese la iveală Şi când, dacă nu atunci când suntem cel mai relaxaţi?Visul e exact ca un computer care înmagazinează documente fără să lă analizeze decât într-o mică parte. Se presupune a fi modul creierului de a le citi, de a le analiza şi de a găsi soluţii.(măcar el să găsească soluţii) Două exemple celebre: A Einstein susţinea că în tinereţe a visat o sanie care se mişca cu viteza sunetului.

Analizarea acestei imagini a dus în final la enunţarea Teoriei Relativităţii.

Al doilea exemplu ar fi cel al lui Fr. Kekule care nu reuşea să definească structura benzenului. A visat unul din cele mai vechi simboluri sacre, şarpele care îşi devorează propria coadă (numit şi uroborus şi care simbolizează desăvârşirea, contopirea dintre spiritual, psihic şi infinit) şi astfel a determinat formula inelului benzenic.

Totul este permis. Pen-

Am visat un cal uriaş care mă călca în picioare în timp ce mă uitam la televizor.

MONICA

tru mulţi este singurul mod de a-şi mai alina suferinţele. În general nu te întâlneşti cu persoane care îţi fac rău. Mintea ta nu îşi doreşte coşmaruri şi totuşi le trăim. Atunci când visele s-au “mutat” în laborator, adică atunci când cercetarea lor a fost făcută în laboratoare s-au descoperit lucruri uimitoare.

Despre coşmaruri s-a descoperit că multe dintre ele par să aducă la suprafaţă lucrurile de care ne temem cel mai mult şi, cu toate că în viaţa reală nu le lăsăm să ne copleşească, în vis ne permitem spaime cumplite cu speranţa că în viaţa reală scăpăm

Am visat că eram la ţară şi era mult soare. Mă îndreptam spre cârciuma din sat, iar la un moment dat am văzut un OZN din care au coborât extratereştri.

Am scos şi eu telefonul să le fac poze, că na, când mai văd eu extratereştri?!

COSMIN

onix.onicescu.ro

mai lungă.

3. REM (mişcarea rapidă a ochilor) în care dacă omul se trezeşte îşi poate aminti ce a visat.

Vorbitul în somn şi somnambulismul sunt reacţii inofensive

de ele. (Ştiaţi că sunt oameni care se tem de culoarea roz?)

S-a constatat că există trei tipuri de somn: 1. somnul nostru e conştient şi prin faţa ochilor se perindă imagini aleatorii, se produce de fapt, selecţia de care scriam mai devreme. Totul până când corpul nostru se relaxează.

2. somnul e profund şi cel care visează cu greu poate fi trezit. E aşa numita stare de “paralizie” sau “somn paradoxal”în care toată activitatea muşchilor se stopează( cu excepţia tonusului).

Acum au loc cele mai multe vise, cu o durată din ce în ce

Am visat că eram soţia unui blogger faimos şi că aveam atribuţii de soţie clasica, de tipul Cenuşăreasa.

ANDREEA

Multe persoane se sperie de vorbitul în somn şi somnambulism. De fapt, acestea sunt reacţii la diferiţi stimuli. S-a întâmplat ca omul care vorbea în somn să poarte o discuţie extrem de inteligentă şi logică cu toate că în momentul trezirii nu-şi mai amintea nimic( şi poate nu ar fi fost în stare să o poarte conştient).

Cât despre somnambulism, respectiva persoană încearcă să-şi termine o activitate începută în timpul zilei.

S-a demonstrat că gurmanzii au adesea accese de somnambulism deoarece consideră că nu au mâncat destul ziua.

Aceştia se ridică şi pornesc în bucătărie, pregătesc un fel de mâncare, mănâncă şi mai apoi se duc înapoi să doarmă. Unii îşi amintesc, alţii nu.

Mie mi se întâmplă des să încep să râd în toiul nopţii sau să vorbesc tare în engleză.

O prietenă de-a mea mi-a povestit că în somn s-a

Am visat că o tornadă se apropia de casa mea şi m-am băgat să înot într-o piscină cu toate că eu nu ştiu să înot în viaţa reală.

Ioana

ridicat şi s-a îndreptat către Cei mai mulţi oameni bucătărie, şi-a prăjit cartofi, a visează că zboară. Zborul e mâncat şi a adormit la loc de marca esenţială a libertăţii, a parcă nu s-ar fi întâmplat nidescătuşării de inhibiţii. Ne mic. Îi era teribil de poftă de eliberăm de limite… cartofi prăVisejiţi pentru le care sunt că ţinuse încărcate de Visele sunt ilustraţii sânge, scepost negru din cartea pe care toată ziua. ne violente sufletul o scrie simbolizează Poaun comportadespre tine. te vom ment autodi- Marsha Norman putea afla structiv. într-adevăr Angajaviitorul şi mentul într-o poate într-adevăr problemele căsnicie cu o persoana celetrecutului se vor rezolva cu bră înseamna că preţuieşti ajutorul subconştientului şi aceste calităţi îndeosebi la al viselor. Poate tehnologia persoana iubită. va evolua datorită unui vis.

Cei mai mulţi dintre noi Poate viaţa ta s-a schimbat se visează în compania famidatorită unui vis. Câţi oameni liei. E un teritoriu sigur în care nu şi-au făcut bagajele şi s-au ne simţim bine. De aceea ne retras într-un loc pe care l-au dorim să ne petrecem un timp visat? aici.

Subconştientul tău ştie Violenţa reprezintă multe şi ştie şi cum îţi e ţie turnura neaşteptată a vieţii. bine. Uneori e bine să îţi inMoartea ta reprezintă teama terpretezi visele, însă trebuie de a nu reuşi să duci la bun să avem grijă să nu cădem în sfârşit toate acţiunile. patima de a ne nota fiecare vis şi de a-l interpreta.

“

Aşadar...

Oamenii au visuri şi vise ciudate. Niciodată nu trebuie să râdem de vise pentru că sunt ale noastre şi reprezintă în general cu totul şi cu totul altceva decât ni se înfăţişează.

M-am visat intr-un loc cunoscut, cu prietenii şi am vazut sânge pe mochetă. Apoi am văzut-o pe tipa care ne conducea în camere cum se transforma într-un monstru. I-am tăiat gâtul uneia şi s-a regenerat de parcă nu ar fi avut nimic.

Diana

Am visat că prietenilor le curgea sânge din ochi şi că aruncam în oameni cu bucăţele de scrabble din sticlă şi că îi răneam.

DRAGOŞ

ONIX | 17

cultură • tehnica

Invenţii şi artă Ciudăţenii sau inovaţii?

Text: Mihaela Necula

O

veste rea pentru baieţii cuceritori, care au plăcerea să flirteze cu diferite fete: veţi plăti dublu când le scoateţi în oraş ! Vă veţi trezi în faţa ospătarului cerând două sucuri, unul pentru tine altul pentru ea, dar atunci o vei auzi tuşind înfundat şi îţi vei aminti: “ A da… şi încă unul pentru… telefonul ei care tocmai s-a descărcat”. Ei bine, un chinez, pe numele său Daizi Zheng, a inventat telefonul care se încarcă tot cu băuturi răcoritoare. Bateriile noului telefon folosesc enzime pentru a genera electricitate din carbohidrati (deşi este destul de suplu). Bateriile sunt complet biodegradabile şi rezistă să fie încărcate de patru ori mai mult decât cele pe bază de litiu. Ar fi drăguţ să se tot

facă astfel de invenţii trăznite şi totodată adepte ale programului “go-green”. Aceste “confecţii” sunt unice, tocmai pentru că nu au mai fost repetate, sunt folositoare şi, pentru a le folosi, trebuie să ai bune cunoştiinţe, pricepere, îndemânare şi multă imaginaţie…

La fel şi capododoperele pictorilor, sculptorilor, scriitorilor, muzicienilor ş.a.m.d. Am văzut de curând un film care se numeşte “I hate Valentine’s day” şi pe moment m-a amuzat o secvenţă, însă mai tarziu mi-am dat seama că au vrut sa insinueze ceva prin ea. Era un cuplu care s-a dus la o expoziţie de artă, unde picturile erau foarte simple ca, de exemplu, un punct (tablou numit “Manifestarea destinului”), un patrat, sau chiar o planşă… albă, goală, intitulată “Urme de tren”. Vorbind în “calitate” de necunoscător acum, consider că arta exprima...inexprimabi-

Kindle sau iPad? de Victor Corbureanu

M

ă uitam acum câteva luni la cititorul de la Amazon.

Ce este el? Un dispozitiv mai subţire ca o carte, ce foloseşte hârtia electronică pentru a reda cărţi, ziare sau bloguri.

Foloseşte o conexiune de tip EVDO (fără fir) şi un 18 | ONIX

operator din State pentru a putea descărca într-un minut oricare dintre cele 90000 titluri disponibile pe Amazon, ziare sau articole de pe blog.

Kindle are un ecran cu rezoluţie 600 x 800 pixeli, vizibil uşor şi în lumină puternică, 4 nuanţe de gri, tastatură, şi este un pic mai mic decât o carte.

lul, e imaginaţie, viziune, vis, mai putin realitate, concret. Însă este adevărat că fiecare om, văzand un cerc galben în mijlocul unei planşe albe, se va gândi mereu la cu totul altceva. Primul exemplu pe care aş vrea să îl “expun” este un tablou cunoscut sub numele “Composition with Yellow, Blue, and Red“ (destul de scump din câte am observat) al lui Piet Mondrian şi arată astfel:

“Composition with Yellow, Blue, and Red” de Piet Mondrian

Continuăm cu Kazimir Malevici şi minunata sa operă:

Bateria ţine o zi dacă este conectat non stop la reţeaua EVDO şi o săptămână dacă nu este conectat. În acelaşi timp, s-a lansat pe piaţă e-bookurilor şi compania Apple, cu modelul Ipad.

Tableta are un preţ de 499 dolari în S.U.A. pentru versiunea cu 16 GB, dar fără 3G. Cea mai scumpă versiune costă in S.U.A. 829 dolari, având 3G si 64 GB stocare. iPad are ecran de 9,7 inch, cântăreşte sub 700 g, iar ba-

N-o să ghiciţi niciodată cum se numeşte. “Patrat negru”. Si, folosind replica din filmul amintit mai sus, “Nu-l vad!”

Lista e lungă, evident.

Oricum, cam asta e ideea. Arta e destinata simturilor noastre, inchipuirii noastre, ne ofera un pretext de subiect si apoi ne pune la treaba – ganditi !

Privind lucrurile din aceasta perspectiva,un patrat nu e niciodata doar un patrat, ci o stare de spirit ! Intrati cu mine in lumea traducatorilor de arta. Tablourile de mai sus, voua ce va sugereaza ?

teria ţine 10 ore.

Are “din fabrică” 12 aplicaţii instalate, practic versiuni multi-touch ale unor aplicaţii pentru Mac. Utilizatorii pot descărca oricare dintre cele 130.000 de titluri disponibile pe iTunes, bloguri sau alte siteuri. Vă rămâne vouă să selectaţi titlurile care merită cu adevărat selectate şi textele care să fie stocate în această memorie generoasă. Tu, cel care citeşte acum, ce ai alege?

despre viaţă • motivaţional

Concret Text: Mihaela Necula

D

eseori uităm ce înseamnă cu adevărat lucrurile importante.

Ne pierdem în amănuntele amănuntelor şi le dăm atâta atenţie, încât devenim indiferenţi faţă de ceea ce este esenţial. Incerc să exemplific paradoxul asta printr-o serie de situaţii din viaţa şcolară, deşi poate acesta este (pentru unii!) cel mai puţin semnificativ.

Asadar… Numărul unu: Când auzi cuvintele: “zile de şcoală” ţi se ridică părul în cap şi primele secvenţe care îţi vin în minte sunt testele neaşteptate, profesoara X care parcă numai pentru ea, lecţiile ce se întind pe zece pagini şi alte amănunte. DA! Amănunte. Pentru că lucrurile cu adevărat importante sunt cele precum noua parte de capitol la biologie/ geografie/chimie care iţi oferă “un plus de informaţie” la cultura generală; nu e neapărat să ştii treburi din domeniul medicinei ori să devii ghid turistic / astrolog din liceu, dar ai cu adevărat nevoie să ştii câte ceva despre ceea ce te înconjoară. Pune-ţi întrebări esentiale ! Un alt lucru important în viaţa de liceu

este că fiecare din cele cinci zile de scoala poate fi o noua sansa de a lega noi prietenii ori de a le mai pune o cărămidă celor vechi.

Urmează... Numărul 2: Sportul. Mai ales la şcoală şi mai ales pentru fete, sportul este o adevărată povară, chin, maltratare... Si toate astea din cauza faptului că trebuie să te schimbi de hainuţele alese cu grijă inainte de plecarea la şcoală şi, evident, din cauza afurisitelor de glande sudoripare, care nu au ce face altceva decât să secrete ce nu trebuie. Ei bine, de fapt, sportul este unul dintre lucrurile cele mai utile pe care le putem face, dacă ne iubim organismul. Asa ne vom ţine departe de îmbătranirea înainte de vreme sau anchilozarea la patruzeci de ani… să nu mai adăugăm că asta ne va face şi mai fericiţi, nu?

Un alt lucru, la fel de important ca numărul anterior este... Numărul 3, care spune: bea cel puţin doi litri de apă pe zi. Timp? Ca elevi, AVEM! Ambiţie? Trebuie! Ca să te asiguri că bei “apa obligatorie”, umple o sticlă tot de doi litri şi fii atent/a să nu treaca ziua până nu o bei pe toată!

Numărul 4 (the best): Ai grijă să nu-ţi mai prinzi urechile în amănunte şi apucă-te de lucrurile cu adevărat importante !

Ce au

facut

altii

la 15

ani

Albert Einstein, având note proaste la geografie, istorie şi limbi străine, a renunţat la şcoală. Şahistul Bobby Fischer a devenit campion internaţional şi a renunţat la şcoală pentru a se pregăti pentru campionatul profesionist de şah.

Tenismenul suedez Bjorn Borg a renunţat la şcoală pentru a se concetra asupra tenisului.

Issac Asimov şi-a început studiile la Unversitatea Columbia.

Nefiind de acord cu munca de fermier, Henry Ford s-a mutat la Detroit pentru a se pregăti ca maşinist.

Benjamin Franklin a contribuit ca anonim la un ziar local, unde a scris balade pe care, mai apoi, le-a vândut la colţul străzii. Tot la 15 ani, Benjamin a devenit un gânditor liber şi un vegetarian.

Edith Piaf şi-a început carierea cântând pe străzile din Paris.

Eddie Murphy joacă în propriul său spectacol de comedie la centrul tinerilor din New York.

Delincventul Jesse James s-a alăturat gherilei proConfederale a lui Quantrill.

Tenismenul Jennifer Capriati a devenit cel mai tânăr semifinalist la Wimbledon.

Celebrul inventator Thomas Edison a devenit managerul unui oficiu telegrafic.

Billie Holiday a început să cânte intr-un club de noapte.

Revoluţionara american Susan Anthony a început să meargă la şcoală.

20 | ONIX

despre viaţă • succes

onix.onicescu.ro

Priveşte partea bună

C

ea mai importantă aplicare a legii cauzei-efect în viaţa ta este aceasta: gândurile reprezintă cauzele, iar condiţiile, efectele. Asta înseamnă că gândurile tale sunt creative. Tu îţi creezi lumea prin felul în care gândeşti.

Dacă nu-ţi pasă de un anumit lucru, acel lucru nu va avea niciun efect asupra sentimentelor sau acţiunilor tale.

Cum să fii fericit Mai multe persoane au fost intervievate de-a lungul timpului pentru a afla ce gândesc ei în cea mai mare parte a timpului. Poţi să ghiceşti la ce se gândesc oamenii de succes toată ziua? Răspunsul e simplu. Oamenii fericiţi şi sănătoşi se gândesc la ceea ce vor să aibă şi cum să obţină acel lucru. Când te gândeşti şi vorbeşti despre aceste lucruri, te simţi mai fericit şi în control mai mare asupra vieţii.

Cum să fii nefericit Ce gândesc şi vorbesc oamenii nefericiţi în cea mai mare parte a timpului lor? Din nefericire, gândesc şi vorbesc despre lucruri pe care nu şi le

doresc. Despre durere, suferinţă, probleme sau oameni pe care nu îi agreează. Uneori, întreaga lor viaţă se învârte în jurul necazurilor. Şi cu cât gândesc şi vorbesc despre ceea ce nu vor, cu atât mai nefericiţi devin.

Cea mai importantă calitate Conform unor teste de psihologie, se pare că cei mai fericiţi oameni au o trăsătură specială care îi ajută să ducă o viaţă mai bună decât ceilalţi. Poţi să ghiceşti care este aceea? Este optimismul! Partea bună e că optimismul e o calitate care se poate învăţa.

Poţi învăţa să fi o persoană mai pozitivă, încrezătoare şi optimistă gândind în felul în care optimiştii o fac – în cea mai mare parte a timpului.

Caută partea bună Se pare că optimiştii au diferite metode de a fi diferiţi de restul persoanelor. În primul rând, aşa cum am spus mai sus, ei îşi ţin mintea asupra a ceea ce îşi doresc şi caută mereu noi metode de a obţine acel lucru. Ei îşi definesc scopurile foarte clar, şi cred cu tărie că vor obţine ceea

ce şi-au propus, mai devreme sau mai târziu. În al doilea rând, optimiştii găsesc un lucru bun în orice problemă sau dificultate. Când lucrurile merg prost, aşa cum merg ele de obicei, ei îşi spun „Este în regulă”, apoi caută partea bună în situaţia respectivă.

Învaţă din greşeli Cea de-a treia calitate a optimiştilor este aceea că ei învaţă lucrurile de valoare din orice greşeală. În loc să devină frustraţi şi să dea vina pe altcineva pentru ce s-a întâmplat, ei îşi controlează emoţiile spunându-şi „Ce pot învăţa eu din această întâmplare?”. 95% din absolut orice faci tu este determinat de obiceiurile tale, bune sau rele. Dacă, în mod repetat, cauţi partea bună şi înveţi lecţii din orice dificultate sau dezamăgire, curând vei dezvolta un obicei de a gândi pozitiv, asemeni unui optimist. Ca rezultat, te vei simţi mai fericit, mai sănătos şi în control mai mare asupra vieţii.

Conexiunea corp-minte Din ce în ce mai mulţi doctori ajung la concluzia că 80% din bolile sunt psi-

hosomatice la origine. Asta înseamnă că „psiho”, mintea, face „soma”, corpul, bolnav.

Nu te îmbolnăveşti din ceea ce mănânci, ci din ceea ce te mănâncă pe tine.

Exerciţiu Rezolvă acum să vezi paharul vieţii tale pe jumătate plin, decât pe jumătate gol.

Oferă mulţumiri pentru toate binecuvântările din viaţa ta, în loc să te îngrijorezi şi să te plângi de lucrurile pe care nu le ai. Asigură cele mai bune intenţii pentru cei din jurul tău.

Despre Brian Tracy Brian Tracy este cel mai ascultat autor de cărţi audio pe teme de succes personal şi în afaceri din lume.

Este autorul bestseller-ului „Goals” şi a altor 40 de cărţi precum şi 300 de programe video şi audio. Seminarile sale de vânzări, de conducere, management şi strategie în afaceri sunt încărcate cu idei puternice, dovedite, şi strategii pe care oamenii le pot aplica imediat pentru a obţine rezultate bune în orice domeniu. Pentru mai multe informaţii vă rugăm vizitaţi ONIX | 21 www.briantracy.com

despre viaţă • lifestyle

DIORitmul modei Text: Mihaela Necula

D

eseori ne loveşte inspiraţia şi am vrea să impresionăm în jur prin vestimentaţie. În special fetele. Este o continuă, inexplicabila competiţie între branduri, calitate, preţ ş.a.m.d.

Dacă s-ar ivi ocazia unică de a ne teleporta în orice loc din lume, probabil mai mult de jumătate dintre noi am alege mall-ul. Ce n-am da sa fim cu un pas înaintea celorlalţi ! Ei bine, asta se transformă din necesitate (oare ?) în plăcere… sau invers ! Indiferent de gusturi sau gen, fiecare individ are strălucirea instantanee în ochi când e vorba de cum-

22 | ONIX

părături. Prin urmare, fiecare individ are ceva de cumpărat, ÎNTOTDEAUNA de la pijamale la piese de computer.

Cocoţată pe tocuri cui, vopsită blond “cendré”,cu cercei cât nişte candelabre, nu-ţi trebuie decât puţină istorie a modei mult venerate.

De fapt, să fim serioşi! Nu-ţi trebuie… dar ar trebui să te intereseze, măcar pentru cultura generala. Poate doar să te asiguri că nu sunt bombe care şi-au activat numărătoarea inversă, camuflate în superbul şi mega-expensiveul ceas de la Vacheron. Că tot veni vorba… Ne-am pus vreodată problema de unde a pornit toată treaba asta cu moda? Eu una nu. Defapt da, acum aproximativ 10 minute.

Iata ce am aflat: De mult, Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, folosea vestimentaţia pentru a-şi exprima puterea şi pentru a-i intimida pe cei din jurul său. Nu se îmbrăca de la Dior sau Chanel (pentru simplul fapt ca... nu se nascusera inca !) însă, din punctul ăsta de vedere, societatea n-a evoluat prea mult.

Lumea face şi acum acelaşi lucru, doar că este numit altfel. Acelasi rege cochet, în cei 72 de ani de domnie, a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori. Da, cititi bine, de 63 de ori !

Femeile işi cro-

iau hainele dupa clasa sociala, clima şi limitele impuse de morala vremii. Aşadar, toată lumea dintr-o regiune era îmbrăcată aproape la fel, si-ar spune o inraita a modei de azi. Unde mai era concurenţa atunci? Înainte de 1850, aproape toate hainele erau cusute de mana, calitatea şi “brandul” fiind date de cea care le cosea. Că tot veni vorba, se pare că paparazzi (citeste pictorii vremii ) au luat-o prin surprindere chiar şi pe regina Elisabeta I a Angliei. Se spune că aceasta avea peste 1000 de rochii (chiar atatea !). Ducesa de Devonshire, Georgiana, ar fi fost pe timpurile acelea un adevărat “trendsetter”.

Tot ceea ce îmbrăca, a doua zi era modă.

Ei bine, nu poate învinovăţi nimeni azi sexul frumos pentru sacul de bani cheltuiţi pe haine. Chiar si Napoleon Bonaparte interzicea femeilor care veneau la curte să poarte de două ori aceeaşi rochie şi, ca urmare, aceastea cheltuiau foarte mult pentru a li se face mereu şi mereu alte haine. Hmm, şi cu bărbaţii cum rămâne?

Moda n-a fost intotdeauna insa doar placere estetica, ci sursa de nevroze pentru unii.

Astfel, Yves Henri Donat Dave Mathieu-Saint-Laurent (căci acesta era numele său complet) din cauza stresului, a fost internat într-un spital de boli mintale. Acolo a avut parte de terapie cu electroşocuri din cauza căderilor nervoase. Nu este însă singurul designer care nu a avut o existenţă tocmai uşoară.

Gabrielle “Coco” Chanel a introdus primul ei parfum în 1921. Este un lucru formidabil luând în considerare că a crescut într-un orfelinat. Ei bina, da! Acolo a luat lecţii de viaţă şi de cusut iar în 1910 şi-a deschis o prăvălie foarte mica unde vindea pălării create de ea.

Mărcile franţuzeşti şiau creat un teren solid de-a lungul timpului cu ajutorul a Chanel, Yves Saint Laurent, Dior, Louis Vuitton s.a. însă asta nu înseamnă că în România nu ne putem gestiona garderopa astfel încât să părem că ne-am fi născut direct la Champs-Élysées.

Shopping placut !

onix.onicescu.ro

Terapii cromatice Ieşim dintr-o iarnă lungă şi grea, cu multe capricii şi mult, prea mult ger. Dorul de soare şi de caldură ne-a facut melancolici şi, uneori, depresivi. Aşteptarea primăverii poate fi însa uşurată cu cateva strategii... cromatice foarte usor de aplicat.

Text: Luiza Ilioiu Mădălina Ilioiu

Î

n afară de soare şi lumină, culorile au o influenţă extrem de mare asupra dispoziţiei

noastre sufleteşti. Vindecarea psihicului nostru apăsat de zăpezile iernii cu ajutorul culorilor este o tradiţie milenară, bine cunoscută înca din Antichitate, în Egipt, India, Tibet sau Grecia. Astăzi, terapia cromatică, după ce a fost descoperită de europeni, a

devenit chiar o modă.

Culorile, în sens ştiinţific, nu sunt altceva decât diferite lungimi de undă ale luminii. Cea mai scurtă lungime este albastrul, spectrul continuând cu verdele, galbenul, portocaliul şi aşa mai departe, până la roşu. Diferi-

tele unde de lumină intră în contact cu retina şi sunt conduse de nervul optic pâna la scoarţa cerebrală, după care se pun în mişcare anumite “dispozitive” hormonale. Iată câteva dintre virtuţile interioare ale culorilor:

GALBENUL este culoarea care ne face mai activi, trezeşte în om bucuria de a trăi, creează buna dispoziţie. Înconjurandu-ne de obiecte în această culoare, starea noastră psihică se va imbunataţi. Să nu facem excese însă ! Fiind activizantă, culoarea galben poate produce o usoară stare de nervozitate.

ROŞUL şi PORTOCALIUL au asupra noastră un efect mobilizant. Ele ridică tensiunea arterială şi intensifică ritmul respirator. Dacă vreţi să fiţi remarcat sau să ieşiţi din starea de letargie în care aţi intrat în această iarnă prelungită, purtaţi roşu cu moderaţie, alegând nuanţele mai “cuminţi” şi tonusul vi se va îmbunătăţi simţitor.

ALBASTRUL este relaxant, îndeamnă la meditaţie, la reverie. S-a constatat că albastrul poate să diminueze stările febrile, calmează durerile moderate, dă o senzaţie de relaxare si vindecă insomniile. Câteva obiecte de îmbrăcăminte în nuanţe de bleu sau albastru pot să inducă aceste stări şi celor cu care intraţi în contact, convingându-i că sunteţi o persoană liniştită.

VERDELE calmează şi de aceea e folosit cu succes în combaterea stării de nervozitate şi a stresului. O iniţiativă la nivel european viza, acum ceva timp, ca tablele şcolare să fie vopsite în verde, pentru a diminua mai ales tendinţele de agresivitate a unor elevi sau de a relaxa pe alţii. O îmbrăcăminte în tonuri de verde dă încredere în persoana purtătoare iar obiecte de mobilier din locuinţă induc o stare de confort psihic pentru cel care alege această culoare.

Şi totuşi, nimic despre violet? Am ales pentru acest număr virtuţile culorilor primare. Pentru nuanţe si amestecuri de culori, într-o altă ediţie a revistei noastre.

ONIX | 23

despre viaţă • pagina cu prieteni

Porcuşorul de Guineea un mic prieten îmblănit

de Gabriela Iordache

P

oate că din nou vom dezamăgi iubitorii de câini, dar în acest număr vom vorbi despre un animal de casă mai mic, fără prea multe pretenţii de îngrijire, dar cu multă nevoie de afecţiune, pe care o poate da înapoi înzecit, dacă ne simte iubirea – porcuşorul de Guineea.

A devenit, practic, o adevărată modă să creşti un asemenea animaluţ, mai ales că este foarte puţin pretenţios la hrană şi îngrijire, însă extrem de drăgălaş. I se spune porcuşor (diminutivul dimensiunii, dar şi al afectivităţii !) pentru că are forma capului care seamănă cu cea a purcelului domestic. Unora li se pare chiar că emite un uşor sunet care aduce a grohăit, dar în realitate, acesta nu e decât o fluierătură uşoară.

Se cunosc în total cinci rase de porcuşori – Cavia aperea, răspândit în Venezuela, Guyana, Columbia, Uruguay, nordul Argentinei şi Paraguay; Cavia fulgida, în estul Braziliei, Cavia nana, prezent în vestul Boliviei, Cavia Tschudii şi Cavia cutieni, ambele răspândite în Peru.

Cântărind în jur de 500-600 de grame (25-30 de cm lungine), porcuşorul e un animal puţin longeviv, din păca-

te, trăind maximum 6 ani, dar putem să ne bucurăm de puii săi mai departe (se înmulţeşte de două-trei ori pe an). Poate nu ştiaţi că porcuşorul e daltonist (nu are vedere cromatic, ci doar...alb-negru), dar are un auz foarte fin, de aceea orice

zgomot din casă e perceput imediat şi îl poate menţine în poziţia imobilizat dacă e un zgomot necunoscut, până la 20 de minute (timp în care îl localizează şi se obişnuieşte cu el). Tocmai de aceea are nevoie de o atmosferă calmă, caldă, de afecţiune, pe care i-o puteţi asigura prin adresarea de cuvinte pe ton blând ori prin mângâieri nu prea insistente. Îi place să se caţere şi să sară şi s-ar putea ca dimineaţa să vă întâmpine cu aceste manifestări de ataşament, dacă vă recunoaşte drept stăpân. Puteţi să-l lăsaţi să se mişte liber prin casă timp de 30 de minute iar vara, daca aveţi posibilitatea, prin curtea cu iarbă, într-un loc îngrădit.

Pentru că îi face mare plăcere, oferiţi-i morcovi, cartofi fierţi, sfeclă, pe lângă hrana granulată de la magazin. O adevărată delicatesă ar putea fi fânul proaspăt, iarba sau păpădia (tot se desprimăvărează...).

Astfel, cu puţin efort, veţi putea avea un animaluţ afectuos, deloc mofturos, pentru care atenţia şi dorinţa de ataşament se pot manifesta fără limite şi cu cea mai mare sinceritate. Nu e puţin lucru să aştepţi zilnic, revenind de la şcoală, întâlnirea cu micul prieten blănos şi nu se compară cu nimic clipa în care îl vedeţi aşteptânduvă cu atâta dragoste, strânsă în ochişorii lui vioi şi în trupul lui drăgălaş. Ce ziceţi, v-am convins ?...

despre viaţă • bucătăria de liceu

TORT (DE) INIMĂ

minitort, pe care îl puteţi decora apoi astfel încât să “prindă” în imagine şi sărbătoarea mărţişorului.

INGREDIENTE: de Carmen Saghin

I

arna e pe sfârşite, păşim cu încredere către o primăvară anemică deocamdată… Noroc cu sărbătorile lui fe-martie, cum se spune, în care ne mai putem păcăli tristeţea mohorâtă ca cerul plumburiu încă, prin câteva trucuri, inclusiv culinare, capabile să grăbească venirea zilelor însorite. Iată o metodă simplă de a obţine un

24 | ONIX

Un blat de tort deja făcut (se găseşte la orice magazin şi la centrele de pâine), un pachet de unt sau margarină (după preferinţe), dulceaţă/ gem din cămara mamei ori bunicii (din care a mai rămas, dar preferabil de capşuni sau fragi), frişcă la spray, fructe confiate pentru decorare.

MOD DE PREPARARE: Se taie blatul cumpărat (rotund, de regulă) în formă

de inimă, cu ajutorul unui şablon pe care vi l-aţi confecţionat anterior din hârtie simplă.

Apoi forma astfel obţinută se taie în două părţi, pe lăţime, astfel încât să obţineţi două inimi mai subţiri. Pe cea dintâi o ungeţi cu un strat (nu gros) de unt şi altul de dulceaţă, apoi adăugaţi cealaltă parte, astfel încât să se suprapună perfect.

Pe faţa tortului astfel obţinut, împrăştiaţi egal restul de dulceaţă (roşie, de preferinţă, în ton cu sărbătoarea) şi apoi lăsaţi-vă fantezia să lucreze în voie: ornaţi în diferite moduri faţa, cu frişcă din tub şi fructele confiate.

Sfat: mizaţi pe combinaţia alb-roşu (aminteşte discret de bucuria mărţişorului apropiat).

Reţeta e simplă, dar irezistibilă! Nu vă faceţi griji dacă greşiţi vreun pas din modul de preparare – “din dragoste”, nimeni nu va observa ! Iar dacă însoţiţi tortul astfel obţinut şi ornat şi cu un buchet de flori, aranjate frumos pe masă ori cu câteva pastile de lumânare parfumată, efectul va fi copleşitor !

despre viaţă • ciudat

Trei dintre cele mai ciudate… clădiri din lume

Exemplul nr.2: 135 Degree House Ai zice că dacă va fi o adiere mai puternică de vânt va fi nevoie de oameni să strângă rămăşiţele acestei clădiri. Este constuită în Japonia; după cum îi spune şi numele, este înclinată la 135 de grade şi, evident, este locuită de oameni. Oare ce

Cele mai ciudate legi ale lumii Şi dacă aveaţi impresia că regulamentul liceului este strict sau că, în linii generale, Romania are legi uşor exagerate, vă recomand să citiţi urmatoarele legi (aplicate) în întreaga lume.

N

u, nu voi dezbate probleme arhitecturale, nu voi desena schiţe şi nici nu-mi voi integra domeniul construcţiilor în viitoarea mea carieră; Însă mi se pare absolut genial ce s-au gândit unii oameni să realizeze doar pentru a aduce un strop de originalitate şi diversion în unele oraşe monotone. Poate constitui un exemplu Dancing House din Praga. A fost inaugurată în 1996 şi, în ciuda asteptărilor, a fost construită în doar 2 ani (designul îndrăzneţ a născut multe controverse în rândul conducerii oraşului dar ulterior s-a bucurat de un succes nebănuit fiind dovada că ce e deosebit va fi promovat de două ori mai repede decît ceva obişnuit).

onix.onicescu.ro

În Myanmar este ilegal să accesezi Internetul. Oricine o face ajunge să stea ani buni după gratii. În statul Florida, dacă o femeie nemăritată sare cu paraşuta în zilele de Sâmbătă, aceasta ajunge invariabil la închisoare.

135 Degree house

sentiment ai când intri într-o clădire despre care ai spune că în secunda următoare se va prabuşi? Şi pentru ultimul exemplu (şi poate cea mai admirată cladire), facem o plimbare până în Branson, USA pentru a vedea Ripley Building. Clădirea a fost construită pentru a reflecta efectul cutremurului din 1812 care a măsurat 8 grade pe scara Richter. Ripley Building a devenit, în timp, cea mai fotografiată clădire din lume, şi nu e de mirare.

În statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea să poarte o proteza dentară, este nevoie de acordul scris şi semnat al soţului acesteia. În oraşul Eureka din statul american Nevada, legea interzice ca un bărbat cu mustaţă să sărute o femeie.

Pe teritoriul Franţei este ilegal să dai numele de Napoleon unui porc.

Dacă ajungeţi în oraşul Miami din Florida, reţineţi că este interzis de lege să imitaţi orice fel de sunete emise de animale. În multe licee din România, cât şi din afară, elevilor le este interzis să vină cu maşina, bicicleta sau rolele la şcoală (Părerea mea este că acolo şcoala are un contract cu RATB ori Metrorex).

PUBLICITATE

ONIX | 25

divertisment • film

Eu când vreau să fluier, fluier UN FILM DE FLORIN ŞERBAN

... sau “Noi, când facem un film, îl facem !” plin de violenţă, e dramatic în fiecare scenă.

Aşa că renunţaţi la cronicile oficiale, întrebaţi acă trecem de pe cineva care l-a văneobişnuitul tizut. E mai convingător tlului – incitant, deseori! Aşadar, ca şi în cazul interesant, enercelebrului şi mult premiatului vant (după unii), obraznic la Cannes, 3/2/1 al lui Crischiar (după alţii), în tot cazul, tian Mungiu, filmul lui Florin creator de orizont bogat de Şerban (filosof, după studii) aşteptare pentru un cinee şi el...filosofic, o filosofie fil, ajungem direct, abrupt şi crudă însă, una a existenţei crud (cum comentează criticii apăsătoare, un film întunecat, de specialitate) la povestea după care te fericeşti că ai o şocantă a unui tânăr infracfamilie normală, că eşti în viator care, înainte cu puţin de ţă, că eşti... eliberarea din Tinerii acînchisoare, află Un film care te ţine tori fac o o veste care îl cu sufletul la gură partitură bulversează şi - Cristian Tudor de zile mari care răstoarnă Popescu (unii spun lumea lui, dar că asta ar şi unitatea nafi Hamletul rativă. lor – nu se ştie, e doar înceVă spuneţi, poate, că e putul unor cariere de succes), prea devreme pentru public însă eu cred că naturaleţea să se avânte în comentarii – acestora vine chiar din tinefilmul n-a fost lansat oficial la reţea lor, din prospeţimea cu noi. Dar, după cum ştiţi, romacare tratează fiecare situaţie, nul e inventiv şi prinde repedin adaptarea la mediul prode, inclusiv ocazii de a ocoli miscuu şi violent al închisorii. convenţiile oficiale (ehei, deja Ciudat sau nu, filmele e piratat pe DVD-uri). Aşa că, premiate ale ultimilor ani au avem impresii la cald. avut intrigă plasată în lumea Citind despre film, veţi întunecată a închisorilor, psiajunge la concluzia că el nu hologia (sau psihiatria ?) intrebuie văzut, sau că e greu de fractorilor fascinând generaţii suportat, e sfâşietor, e dur, e

Cronică:

Mirela Matei

D

“

26 | ONIX

de scenarişti şi ful sau node public. roiul (veriInepuizadic până la bilă, deci, identitate), tema e părul prost foarte oxigenat al bine exmamei protagonistului, toate ploatată de regizorul român, sunt decupaje dintr-o realiraportând totul la o realitate tate pe care o trăim sau o veromânească ce nu convine, dem la ştirile de la ora 5. De dar care e, indiscutabil ruptă aici şi contrarietatea unora din existenţa cotidiană. Gespentru surprinderea lor întrtul violent, limbajul asortat la un film de artă. gest, privirile tăioase, figurile Dacă sunteţi telespeccolţuroase ale protagoniştilor tatori de cana(unii dintre le precum Roei actori Este puternic şi mantica, Acasă de ocazie, liber, şi asta te ţine sau Euforia, nu de fapt înîn scaun. împrumutaţi chişi penfilmul – veţi tru diferite - Hengameh Panahi fi dezamăgiţi. infracţiuni), Dacă vreţi să toate levedeţi însă un regal interprezează pe cinefilul “sensibil”, tativ şi regizoral, dincolo de dar sunt savurate de un cuatmosfera sumbră a textului noscător, plasând filmul în cacinematografic, înarmaţi-vă tegoria celor necesare pentru cu răbdare, cu tărie sufleteaso cultură cinematografică socă, înţepeniţi-vă în scaun şi... lidă. Decorul întunecat, costuvizionare plăcută ! mele împrumutate parcă de la magazine second hand, pra-

“

divertisment • carte

onix.onicescu.ro

Accidentul de Mihail Sebastian

Recenzie:

Monica Dinu

E

xistă cărti pe care le citeşti mai întai din obligaţie, apoi le continui din curiozitate si sfarşesc prin a te fascina. Asta mi s-a întamplat atunci când am citit cartea lui Mihail Sebastian, scriitor interbelic şi autor al mai multor romane de analiză a experientelor de viaţă.

Eroi cu profesiuni banale dar cu o viaţă sufletească intensă, personajele lui Sebastian sunt de o profunzime care iniţial te sperie, dar care, pană la urmă, te „prind” in mreje, te acapareazaă total ca lector, până la identificarea cu ele. Suferi alături de ele, urăşti sau iubeşti, te desprinzi, in tot cazul, de cotidian, vezi lucrurile intr-o altă lumină. Dar iata, pe scurt, firul narativ al romanului.

Nora, o profesoară de franceză din Bucureşti, încearcă să coboare din tramvai între staţii (cum face de fiecare dată), însă alunecă şi se prăbuşeşte, uşor lovită, în zăpadă. Un accident de tramvai. Întâmplător, o ajută să se ridice şi să-şi adune lucrurile împrăştiate cel mai indiferent bărbat dintre toţi cei care se aflau în acel tramvai, cel mai tăcut şi trist, închis în sine şi absent om pe care l-a putut întâlni.

Femeia ajunge acasă, sprijinindu-se de Paul, salva-

torul ei de ocazie, apoi face o baie fierbinte cu el în camera de alături; aflând că în ziua cu pricina el împlinea treizeci de ani, îl târăşte într-o sărbătorire pe care el nu şi-o dorea, prabuşit sub lovitura unei decepţii sentimentale. In toiul petrecerii, bărbatul fuge din casa profesoarei, îngrozit de propria îndrăzneala.

Problema lui este Ann, o tânără pictoriţă, pe care a

“

Nora, tu crezi că schiul poate să salveze un om?

Poate să schimbe o viată? iubit-o, dar flacăra s-a stins odată ce artista şi-a pus cariera pe primul loc, uitând de Paul in favoarea pasiunii pentru creaţie, dar şi pentru petrecerile mondene, sub aparenţa vernisajelor.

Abia în trenul spre Braşov, în care cu greu e convins de Nora să se urce, împreuna cu echipamentul complet de schi proaspăt cumpărat, lui Paul sentimentele încep să i se mai limpezească; şi pe drumul anevoios prin Prăpastia Lupului, spre o cabană din vârful muntelui, tânarul avocat are o revelaţie a naturii vindecătoare de suflete rănite. Relaţia celor doi, Nora si Paul, împărţită între zilele în care ea îi este profesoară de

schi şi nopţile în care îi este amantă, prinde lin contur, pe fundalul poveştii tulburătoare a familiei de saşi Grodeck, în căsuţa cărora se adăpostesc.

La fel de încet, cu paşi mici şi nesiguri, prinde contur şi un nou Paul, parcă salvat din calea amintirilor de Nora şi de schi. Asta până când o întâlneşte din nou pe Ann, în mijlocul acelei lumi, ce fusese parcă creată din frumuseţe si argint, menită să-l desprinda de vechile lui nelinişti. Totul depinde acum de dorinţa lui de a o uita şi de răbdarea şi îndărjirea Norei de a lupta mai departe.

Ineditul romanului il reprezintă analiza faţetelor feminitaţii. În deruta sentimentală, Paul e indecis – Ann, cea salbatică, imprevizibilă, creatoare de durere şi dezamăgire sentimentală, dar fascinantă sau Nora, calculată, metodică, prietenă mai mult decât iubită, întotdeauna lucidă şi dispusă la sacrificiu de sine ?... Indecizia defineşte personajul pe tot parcursul romanului, pendulând între cele două tipuri diferite de feminitate.

Aşadar, un roman cu profunzimi psihologice sondate atent, cu pricepere de oameni, un text în care avem plăcerea descoperirii unui fin analist al

Mihail Sebastian

sufletului feminin, dar şi cateva tipuri omeneşti în care ne recunoaştem ca fiinţe sensibile şi gânditoare. Într-o lună a celebrării feminităţii, cartea lui Mihail Sebastian îşi dovedeşte incă o dată actualitatea, fiind un omagiu adus frumuseţii dublate de inteligenţă şi sensibilitate. De citit şi de reflectat...

ONIX | 27

divertisment • muzică

Relaţia John Lennon - Yoko Ono

by Sorin Niţă

O

no first met John Lennon when he visited a preview of an exhibition of Ono’s at the Indica Gallery in London on November 9, 1966. Lennon’s first personal encounter with Ono involved her passing him a card that read simply “Breathe”. However, according to the Japan Society press release for the “Y E S YOKO ONO” retrospective exhibition from 2000, the Ono work which Lennon saw at the Indica Gallery show in 1966 that awakened him to her was “Ceiling Painting,” described as follows: “The viewer is invited to climb a white ladder, where at the top a magnifying glass, attached by a chain, hangs from a frame on the ceiling. The viewer uses the reading glass to discover a block letter “instruction” beneath the framed sheet of glass - it says “Y E S.” It was through this work that Ono met her third husband and longtime collaborator, John Lennon.”

In a 1981 interview, Ono revealed, “I used to say to Lennon, ‘I think you’re a closet fag, you know.’ Because after we started to live together, John would say to me, ‘Do you know why I like you? Because you look like a bloke in drag.’”

After the Beatles disbanded, Lennon and Ono cohabited in London and then in New York. They were arrested for possession of cannabis resin on October 18, 1968. The arrest would be significant to their future together.

Their relationship was very strained as Lennon faced near-certain deportation from the United States based on the British drug charges and Ono was separated from her daughter, who would have remained behind if Ono followed Lennon back to England. Lennon began drinking heavily and Ono buried herself in her work. The marriage had

28 | ONIX

soured by 1973 and the two began living separate lives, Ono pursuing her career in New York and Lennon living in Los Angeles with personal assistant May Pang in a period commonly referred to as his “lost weekend”.

In 1975, the couple reconciled.

Their son, Sean, was born on Lennon’s 35th birthday, October 9, 1975. After Sean’s birth, the couple lived in relative seclusion at the Dakota in New York.

John Lennon retired from music to become a househusband caring for their child, until shortly before his murder in December 1980, which Ono witnessed at close range. Ono has stated that the couple were thinking about going out to dinner (after spending several hours in a recording studio), but were returning to their apartment instead, because John wanted to see Sean before he was put to bed.Following the murder, she went into complete seclusion for an extended period.

onix.onicescu.ro

John Lennon - “Woman” (lyrics) Woman I can hardly express, My mixed emotion at my thoughtlessness, After all I’m forever in your debt, And woman I will try express, My inner feelings and thankfullness, For showing me the meaning of succsess, oooh well, well, oooh well, well, Woman I know you understand The little child inside the man, Please remember my life is in your hands, And woman hold me close to your heart, However, distant don’t keep us apart, After all it is written in the stars, oooh well, well, oooh well, well, Woman please let me explain, I never mean(t) to cause you sorrow or pain, So let me tell you again and again and again, I love you (yeah, yeah) now and forever, I love you (yeah, yeah) now and forever, I love you (yeah, yeah) now and forever, I love you (yeah, yeah)...

ONIX | 29

divertisment • muzică

ROCHVOISINE scris de George Dragnea

J

oseph Armand Roch Voisine est un chanteur de variété, auteurcompositeur, acteur et animateur de radio et de télévision canadien d’origine brayonne1, né le 26 mars 1963.

Pendant son adolescence, il déménage dans la province du Québec, pour devenir joueur de hockey et fait ses études secondaires à l’École technique de métiers de Lauzon (aujourd’hui École secondaire Guillaume-Couture de la ville de Lévis) et à la Polyvalente de Lévis (aujourd’hui École Pointe-Lévy). À l’été 1986, il fait son baptême musical à l’occasion de la Fête du Canada (1er juillet) devant plus de 50 000 personnes au parc d’attraction la Ronde à Montréal. À la suite d’une blessure musculaire, sa carrière dans le hockey prend fin avant d’entrer dans l’équipe nationale junior. Il anime une émission de télévision intitulée Top Jeunesse au Réseau TQS. Il s’agit d’une émission consacrée aux vidéoclips de l’heure.

Le 1989, il tient un rôle en tant qu’acteur dans la troisième saison de la série québécoise Lance et Compte, dont le doublage français est diffusé en Europe sur TV5 sous le titre Cogne et Gagne.

Il se fait connaître dans tout le Québec avec sa chanson Hélène en 1989.

Le mars 1991, Roch Voisine entreprend sa deuxième tournée européenne après avoir sorti son album Double.

Le janvier 1992, il devient le plus jeune artiste à se voir décerné par le gouvernement français la distinction ho30 | ONIX

norifique de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Le 6 février, c’est le coup d’envoi de son Europe Tour, tournée qu’il inaugure au palais omnisports de ParisBercy devant plus de 15 000 personnes.

Sa tournée européenne atteint son point culminant avec le concert qu’il donne le 17 avril 1992 à Paris au Champ-de-Mars devant 75 000 spectateurs. Le spectacle est diffusé en direct par la chaîne TF1 et l’auditoire est estimé à 14 millions de téléspectateurs.

En 1993, la statue de cire de Roch Voisine entre au Musée Grévin de Paris.

Il fait un retour remarqué en 2003 avec son album Je te serai fidèle qui comprend six titres inédits ainsi que neuf titres connus, réenregistrés et réarrangés pour l’occasion.

Roch Voisine fait une tournée européenne d’octobre à décembre 2006, la première étape étant l’Olympia de Paris.

Une autre tournée européenne a lieu en mars et avril 2007, puis une tournée au Québec de septembre à novembre 2007.

Le 28 mai 2007, c’est la sortie de son Best Of intitulé Roch. Le 18 septembre 2007, un Best Of sort au Québec.

Le Best Of français est réédité et mis en vente en France le 26 novembre 2007 avec un DVD Bonus.

Son nouvel album, Americana, sort en Europe le 18 août 2008. Roch Voisine est en tournée à partir du 27 mai en France. Il joue au Théâtre Mogador de Paris du 9 au 14 juin 2009. Le volume 2 d’Americana sort le 17 août 2009.

Ne m’oublie pas (paroles)

Est-ce que je compte pour toi depuis tout ce temps au compteur Est-ce que tu penses comme moi qu’on n’était pas loin du bonheur J’aimerais qu’on se revoie juste pour t’avouer mes erreurs Et si la vie nous éloigne pour y voir plus clair dans nos cours Même loin rien ne me soigne, malgré la distance rien ne meurt J’aimerai qu’on se rejoigne n’importe où n’importe quelle heure Ne m’oublie pas, je te vis je te sais par cour Avec toi je n’ai plus d’ailleurs Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas Est-ce que toi aussi tu trembles parce que l’avenir te fait peur Est-ce que nos vies se ressemblent, sommes nous à coté de nos cours J’aimerai qu’on soit ensemble pour partager nos erreurs Ne m’oublie pas, je te vis je te sais par cour Avec toi je n’ai plus d’ailleurs Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas Je n’ai plus la force de lutter contre ça Je ne suis qu’une écorce Toutes mes histoires sont fausses, rien ne t’efface de moi Ne m’oublie pas Ne m’oublie pas, je te vis je te sais par cour Avec toi je n’ai plus d’ailleurs Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas je te vis je te sais par cour Avec toi je n’ai plus d’ailleurs Partout ou que je sois, il me manque tout puisqu’il me manque toi ne m’oublie pas

onix.onicescu.ro

ONIX | 31

onicescu • proiecte

Şcoală după şcoală ACES – Diversity and human rights scris de Ana Maria Ghintuială

Î

ncepând cu semestrul I, colegiul nostru a fost parte a proiectului educaţional cu participare internaţională, lansat de ACES, în parteneriat cu şcoli şi licee din Bulgaria, Ungaria, Austria şi Slovenia. Dorind să promoveze o mai bună înţelegere între oameni şi integrarea minorităţilor naţionale prin aprecierea necesităţilor lor, culturilor şi valorilor specifice, proiectul îşi propune să pregătească generaţia tânără, din care facem parte, în vederea unei deschideri către principiile europene ale bunei convieţuiri şi ale deschiderii către cei de lângă noi.

Când i-a venit rândul, fiecare ţară gazdă a proiectului i-a atras pe elevii implicaţi în diferite jocuri şi activităţi interactive, din care au învăţat despre cauzele producerii

32 | ONIX

discriminarii şi au identificat soluţii ale înlăturării acestui fenomen nedemn, specific unor epoci istorice trecute.

Egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor a fost tema centrală, însă deviza “Unitate în diversitate” a caracterizat permanent proiectul.

Mai concret, în Bulgaria s-a organizat un carnaval, unde fiecare s-a costumat în diferite personaje, în funcţie de ţara de origine – divertisment dar şi pledoarie pentru o globalizare vizată de viitorul unei Europe unite. La noi, în decembrie, s-a aranjat o masă cu diferite meniuri tradiţionale, specifice zonelor ţării noastre, dar şi celorlalte popoare participante. Unitate gustativă poate, vă întrebaţi...

Desigur, dar aşa ne-am apropiat şi mai mult, am solidarizat prin simţuri, dublate de

un spectacol folcloric reuşit, după opinia tuturor (dans, muzică, ceremonial cu măşti). În Ungaria, acolo unde ne-am deplasat cu toţii în ianuarie, au fost organizate diferite jocuri didactice despre diversitate şi multietnicitate, care au generat apoi ample

dezbateri între elevii diferitelor ţări, organizatorii şi coordonatorii de proiect (la care îndrăznesc să cred că ne-am făcut remarcaţi).

Schimbul de experienţă între participanţi a fost benefic şi încurajator. Tinerii au avut posibilitatea să se fami-

onix.onicescu.ro liarizeze cu oameni şi culturi diferite, au cunoscut diverse sisteme şcolare, au învăţat despre istoria mai multor comunităţi şi au auzit sonorităţi lingvistice diverse, toate ajutându-i să renunţe la (eventualele) prejudecăţi şi să poată, o dată reveniţi în ţările de origine, să devină buni activişti pe tărâmul înţelegerii între popoare. În ceea ce mă priveşte, am fost fericită să găzduiesc o elevă din Ungaria, descoperind că avem o mulţime de lucruri în comun. În pofida scurtului timp petrecut împreuna, am avut ocazia să ne cunoaştem în situaţii diverse – au trăit uimiri estetice în diferite muzee, ne-am relaxat în parcuri bucureştene, ne-am deconectat în cluburi. Am învăţat să ne acceptăm aşa cum suntem, să solidarizăm, să fim toleranţi unul cu altul, am clădit o adevărată prietenie.

De altfel, după ce proiectul

Participanţii din Colegiul Naţional “Octav Onicescu“: - Ana Ghintuială - Andrei Cheţe - Cristian Radu va lua sfârşit, ne-am promis să ne continuam relaţia sufletească şi spirituală clădită atât de frumos şi chiar să ne vizităm mai des, dovedind şi aşa eficienţa lucrurilor pe care le-am învăţat despre noi înşine şi despre ceilalţi.

Proiectul a fost, aşadar, o provocare ce ne-a învăţat să lucrăm în echipă, să dezvoltăm abilităţi de comunicare, să ne îmbunătăţim legăturile sociale, să ne eliberăm de complexe şi inhibiţii, să ne acceptăm

semenii, indiferent de gen, rasă, ori religie.

Din păcate, sunt în ultimul an de liceu şi n-o să mai am personal şansa care mi s-a oferit acum, să experimentez situaţii de viaţă similare, dar sper că asemenea proiecte, care au beneficiat de implicarea totală şi dăruirea profesională a dascălilor noştri, să se mai desfăşoare şi de acum încolo, pentru ca noi generaţii de elevi

şi noi acum, de învăţătura, căldură sufletească şi sentimentul utilităţii în ţara lor şi într-o Europă de secol XXI, eliberată de vechile tare, solidară şi fără prejudecăti. La cât mai multe activităţi, la fel de reuşite ca experienţa noastră şi care să cuprindă, dacă se poate, şcoală după şcoală ! O primăvară frumoasă tuturor !

să se bucure, ca

ONIX | 33

onicescu • sportiv

Cupa liceelor la fotbal Onicescu campioni!

Text: Cătălin Creţanu

A

nul 2010 avea sa fie poate cel mai important si cel mai minunat an al sportivilor din Colegiul National “Octav Onicescu” si spun acest lucru nu doar pentru ca in vitrina liceului si-a luat locul cea mai ravnita cupa a fotbalistilor liceeni, ci si fiindca euforia castigarii acestui trofeu nu i-a oprit pe fotbalistii nostri sa invinga inca o data echipele concurente de pe raza sectorului 4, in cupa liceelor la fotbal organizata de Ministerul Invatamantului.

Multe voci, venind din partea liceelor concurente, au afirmat ca a fost o intamplare castigarea acestui trofeu si ca acest lucru va fi demonstrat in urmatoarele confruntari… vom trai si vom vedea…

Revenind la capitolul CUPA LICEELOR, putem spune ca nimeni nu sa gandit la

34 | ONIX

inceputul turneului ca echipa de fotbal a Colegiului National “Octav Onicescu” va fi declarata invingatoare la terminarea acestuia.

Putem spune ca acest vis a inceput urat in 13 ianuarie, deoarece am fost nevoiti sa jucam preliminariile si acest lucru ne-a descurajat, stiind ca anul trecut avuseseram aceeasi soarta. Atunci n-am putut trece nici psihologic si nici afectiv peste acest hop. Dar, ca orice echipa care se respecta, am trecut fara

ciul contra celor de la Liceul prea mari probleme de Liceul “Anghel Saligny”. Acest scor “Alexandru Vlahuta”, cu scofabulos (5-1) rul de 7-1. ne-a trimis in Acesta avea sa fie inceCu siguranţă acest s e m i f i n a l e , unde am deputul unei trofeu va însemna filat impotricampanii un plus în CV-ul va Colegiului perfecte. meu pentru viitori Economic ViIncrederea ilor cu un alt baietilor antrenori. scor nesperat nostri a fost - Sebastian Vasile (8-2) si am pusa la grea demonstrat ca incercare in suntem capabili sa castigam meciul pierdut cu Liceul “Pesi trofeul. tru Rares”, dar spirital echipei A urmat aceea zi minuavea sa fie revigorat in me-

“

onix.onicescu.ro nata de duminica, 24 ianuarie... Toata echipa s-a adunat la Sala Polivalenta cu ceva timp inainte de inceperea meciului. In scurt timp, si-a facut simtita prezenta si galeria liceului nostru. Colegii au creat o atmosfera de entuziasm si incurajare pentru echipa, ajutati si de cateva licee care ni s-au alaturat… Asadar, incendiu in tribune, inaintea meciului: scandari care invocau triumful echipei noastre, strigarea numelor jucatorilor pentru a-i starni sa dea tot ce au mai bun in acest meci decisive. A urmat intrarea pe teren a echipei noastre. Din nou strigate, indemnuri de sustinere... O galerie demna de un meci mare…

De cealalta parte, jucatorii liceului nostru s-au incurajat frenetic inainte de intrarea in “scena” si au decis cu totii ca nu au nimic de pierdut, acest lucru fiind amintit si de antrenorul lor, domnul profesor Stanila. Insa cate aveau de castigat !

A inceput meciul. Galeria izbucneste iar echipa ii raspunde, la randul ei, cu doua goluri inscrise de Marius Stefan si Razvan Cazacu. Dupa pauza, echipa a intrat cu un plus de incredere si, cu un pic de noroc, a inscris prin Laurentiu Stoica. “Cireasa de pe tort” a fost golul capitanului

Marius Pupăză, portarul-erou Marius Pupăză, portarul echipei Colegiului Naţional “Octav Onicescu“ joacă fotbal de la 9 ani, iar pentru echipa liceului, din clasa a X-a. La finala Cupei Liceelor a apărat tot ce se putea oferind siguranţă coechipierilor. Ca dovadă a calităţilor sale, Marius a primit trofeul de cel mai bun portar al competiţiei.

echipei, Sebastian Vasile. Prin acest ultim gol a fost incoronata minunata prestatie atat a capitanului, cat si a intregii “familii” care este aceasta

“

Sper ca prin ceea ce am reuşit să facem să ne ajute atât pe noi cât şi pe cei care ne vor urma.

- Laurenţiu Stoica

echipa minunata.

Au urmat momentele de euforie maxima, in care niciunora dintre jucatori nu le venea sa creada ca au pus mana pe trofeu. Galeria a explodat, echipa a urcat in tribuna pentru a fi alaturi de cei care i-au indrumat spre victorie, era o

intreaga nebunie… dar o neb u n i e care merita retraita…

Inmanarea cupei si a medaliilor a fost facuta de una dintre legendele fotbalului romanesc, Miodrag Belodedici, ceea ce a insemnat inca un vis implinit al unora dintre fotbalistii nostri. Felicitari, artificii, urale, turul stadionului cu trofeul, totul a trecut ca un iures. O duminica memorabila.

Luna, inceput de saptamana, plictiseala, rutina...

Incep orele. Totul intra intr-o ceata gri a unei zile obisnuite

de iarna. In scurt timp insa isi fac aparitia acesti minunati baieti, tinand deasupra capului cupa castigata cu atata truda. A urmat un tur al scolii, acompaniat de strigate de bucurie si de ropote de aplauze.

Ca obiectiv final, s-a ajuns in biroul domnului director, unde au fost felicitati toti jucatorii pentru triumful lor.

Acesti baietii au placat numele Colegiului National “Octav Onicescu” pe trofeul Cupei Liceelor ,fapt care ne onoreaza si ne obliga totodata. Unii dintre ei vor termina in curand clasa a XII-a. Vor pleca insa cu amintiri de nesters, ale unor clipe unice, petrecute intr-un loc de suflet, caruia i-au daruti o parte din energia, daruirea si tineretea lor. Bravo baieti, dar nu uitati indemnul-deviza: N-ai reuisit?

Continua! Ai reusit? Nu te culca pe lauri, continua! La aceleasi rezultate scolare si pe viitor !

Atmosfera de-a lungul turneului a fost foarte frumoasă. Suporterii au fost extraordinari, m-au susţinut tot timpul şi m-au motivat.

Echipa liceului “Sfântul Pantelimon“ a jucat foarte bine, au avut multe faze de poartă şi ne-au dominat pe tot parcursul meciului.

Tactica noastră a fost apărarea şi contra-atacul, ceea ce s-a dovedit a fi o alegere bună.

Sunt foarte fericit că am câştigat acest trofeu şi sper să fac o treabă bună în continuare. Pe viitor îmi doresc să continui să joc fotbal.

ONIX | 35

Parerea ta este importantă!

Ajută-ne să facem revista mai bună. Trimite-ne sugestiile tale pe adresa de email onix@onicescu.ro sau completează formularul de feedback pe onix.onicescu.ro/feedback

Îţi mulţumim!