PAGINI DE ISTORIE LOCALĂ

Pagini de istorie locală Viorica Agarici

În cadrul proiectului „Holocaustul la Roman”, prin care an de an, la data de 9 octombrie, comemorăm victimele Holocaustului din țara noastră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a rolului pe care l-a avut România în acest episod sumbru al istoriei, am găsit personalități romașcane care s-au remarcat în acțiunile lor de protejare și salvare a evreilor condamnați la muncă silnică sau la moarte, prin planul 14

adoptat de Adolf Hitler în 1942. Astfel, ne dorim să dovedim că istoria nu are loc doar la nivelul unui stat sau națiuni, dar că și pe plan local, în orașe precum Romanul, au avut loc evenimente importante pentru cei ce au lo - cuit aici și ai căror urmași suntem, au existat personalități care, prin acțiunile întreprinse, au influențat mentalități sau au schimbat cursul vieții unor oameni suferinzi sau aflați în nevoi. România, fiind aliata Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a aliniat planului de represiune antievreiască. Astfel, în căutarea noastră, am descoperit că în Roman a existat o femeie micuță, dar curajoasă, văduvă și mamă a trei fii, pe numele ei Viorica Agarici, provenită dintr-o veche familie românească liberală.

S-a născut la București, la 24 februarie 1886, numele ei la naș - tere fiind Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu, și a murit tot la București, la 18 februarie 1979, după ce, din cauza regimului comunist, condițiile sale de viață la Roman au ajuns la limita subzistenței și a fost luată de fiul său cel mai mare la București. După moartea soțului, Viorica Agarici se dedică acțiunilor de sprijin a Orfelinatului din Roman, prin donații pentru construirea și repararea unor instituții de învățământ din Roman și în satele din împrejurimi, dar și acțiunilor caritabile în cadrul filialei de Cruce Roșie Roman, a cărei președintă va deveni începând cu anul 1928, pentru o perioadă de 15 ani. Din această funcție, Viorica Agarici și alte femei din societatea romașcană a Crucii Roșii acordau, în timpul anilor celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), îngrijiri răniților din spitalele romașcane și celor din trenurile ce staționau în drumul lor prin Gara Roman. Am descoperit personalitatea și faptele celei care astăzi este Cetățean de onoare al Municipiului Roman și care, la 8 iunie 1983, a primit post mortem titlul de „Drept între popoare”, acordat Orizonturi * nr. XLVII

de statul Israel prin intermediul Institutului Yad Vashem de studiere a chestiunilor legate de Holocaust. A fost plantat și un arbore în memoria ei pe „Aleea Celor Drepți”.

În calitate de președintă a Filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, riscându-și propria viață, Viorica Agarici, la data de 3 iulie 1941, a reușit, pentru prima dată în istoria nazistă de exterminare a evreilor din România, să oprească și să ofere un minim ajutor oamenilor aflați în trenurile morții staționate în Gara Roman sub comanda trupelor SS, în drumul lor spre lagărul de la Călărași. Dintr-un număr de 2.530 de evrei aflați în trenul staționat la Roman au supraviețuit 700, aceasta și datorită intervenției prompte și curajoase de la Roman. La deschiderea vagoanelor, cei care erau de față și supraviețuitorii povestesc că: „într-un strat gros de murdărie de om și de sânge [zăceau] zeci și zeci de oameni în fiecare vagon, goi, înnebuniți, lipiți între ei ca sardelele, morți, muribunzi și vii, împreună... Duhnea îngrozitor...”. Impactul acțiunii doamnei Agarici a fost imens asupra oamenilor aflați în trenul morții:

„Joi dimineața, trenul s-a oprit în Gara Roman. Toate vagoanele au fost deschise și din ele au început să coboare oamenii, complet dezbrăcați și, mai ales, înspăimântați. Spre marea noastră surpriză, o doamnă împărțea căni de apă și bucățele de zahăr, a patra parte dintr-o felie de zahăr. Doamna se numea Agarici și reprezenta Crucea Roșie” (supraviețuitor Iosef Finkelstein). „După foarte puțin timp, trenul s-a oprit în Gara Roman. Ajutat de alții, m-am dat jos din tren. Eram gol pușcă. Tot ajutat

de alții am fost pus să fac un duș cald. Mi-a făcut bine, foarte bine. După aceea, o doamnă de la Crucea Roșie ne-a adus bu - căți de zahăr și căni cu apă curată; am revenit la viață. Mai târziu, am aflat că numele ei era doamna Agarici. O femeie simplă, dar autoritară. Un nume

15 care merită să fie binecuvântat mereu și mereu. Un om de bine! O femeie cu suflet mare!”. Acest act de curaj a stârnit un val de reacții în rândul membrilor Crucii Roșii Române, fiindu-le permis, din acel mo - ment, să acorde un minim ajutor condamnaților evrei în gările unde staționau aceste trenuri, în drumul lor spre lagăr: apă, hrană, îngrijiri medicale de bază, precum și preluarea cadavrelor celor care au decedat din cauza condițiilor inumane în care evreii deportați în iulie 1941, în timpul pogromului de la Iași, erau transportați pe ruta Iași-Călărași.

An de an, la data de 3 iulie, când Viorica Agarici a făcut, prin gestul său de curaj, deportarea a mii de evrei mai suportabilă, membrii Crucii Roșii Române depun un aranjament floral la bustul „Eroinei de la Crucea Roșie”, care se află pe peronul Gării Roman.

În concluzie, putem susține că eroii unui neam nu au fost nici atât de departe de locul în care trăim noi astăzi și nici nu au trăit doar acum mulți, mulți ani. Bibliografie: „Doamna și trenul morții”, Societatea Culturală Ro - man Mușat, Roman, 2019; „Istoria Evreilor – Holocaustul din România”, proiect educațional realizat de Institutul Național pentru studierea Holocaustului din Ro mânia „Elie Wiesel”, București, 2013.

Noelia Baciu și Cătălina Diaconu Clasa a X-a B