Andreina și Carina Iuscinschide la Revoluția din 1989

Despre comunism la trecut. 30 de ani de la Revoluția din 1989

Revoluția română din decem - brie 1989 reprezintă momentul în care România, printr-o mișcare revoluționară, face trecerea de la ,,Epoca de Aur”, cum a fost numită această perioadă cât timp regimul comunist s-a aflat la conducerea României, la un regim democratic, începând cu anul 1990. Nu putem vorbi despre comunism fără a ști ce înseamnă acesta.

După cum este prezentat și în dicționar, comunismul este sistemul social, politic și economic constituit pe principiul abolirii pro prietății private și al instaurării proprietății colective asupra mij loacelor de producție și de schimb.

În comunism, teoretic toate bunurile aparțineau societății ca întreg și toți membrii acesteia se bucurau de același statut social și economic. În realitate, sistemul comunist a însemnat alterarea tuturor valorilor tradiționale: neam, religie, familie, ierarhie socială, relația între individ și stat.

Părintele ideologiei comuniste a fost Karl Marx, un filosof german din secolul al XIX-lea, care a elaborat principiile folosite în secolul al XX-lea de către partidele muncitorești care au făcut revoluții comuniste în Rusia, China și alte state ale lumii. Astfel, primul stat comunist a fost URSS, stat înființat după revoluția bolșevică din toamna anului 1917.

Regimul comunist în România a fost instaurat după lovitura de stat din 23 august 1944, iar staționarea trupelor sovietice pe teritoriul țării a asigurat transformarea României într-un România, în urma unor proteste la Timișoara, București și Iași, în decembrie 1989. Dacă în cele - lalte state comuniste înlăturarea acestui regim s-a putut realiza pe cale pașnică, în România a fost

stat comunist, după modelul impus de la Moscova. Astfel, în perioada anilor 1944-1989, prin - tre practicile de impunere a comunismului s-au remarcat ares - tările. Un număr estimat al de ținuților politici, din care marea majoritate erau persecutați pentru credințele naționale, religioase și morale, a fost de aproximativ 1.113 000 de persoane, dintre care circa 800 000 au decedat.

După destrămarea ,,zidului Berlinului”, la 9 noiembrie 1989, ia sfârșit era comunistă în statele din blocul sovietic, iar ultimul stat din care este înlăturată ideologia comunistă a fost

necesară o revoltă a oamenilor nemulțumiți de regimul de guvernare, revoltă înăbușită cu fo - curi de armă.

În încercarea de a înțelege istoria comunismului la nivel european, național și, nu în ultimul rând, personal, ținând cont că este vorba despre o ,,istorie recentă”, am încercat să înțelegem prin intermediul unor persoane din familia noastră cum s-a simțit comunismul, cum a fost el perceput de aceia care au trăit în timpul regimului impus de Nicolae Ceaușescu și de ce a fost nevoie de o revoluție acum 30 de ani pentru ca lucrurile să se schimbe.

23

24 Purtând o discuție cu mama noastră, am aflat că ,,în vremea comunismului toți copiii erau constrânși să meargă la școală, chiar și sâmbăta, iar educația era însușită mai bine; elevii erau mult mai serioși, analfabetismul era aproape inexistent (cel puțin la nivel declarativ) și copiii se bucurau de mult timp în aer liber, având o copilărie simplă, dar fericită. Trebuințele de bază erau asigurate, exista mai puțină sărăcie datorită conștiinței implementate fie cu forța, fie din proprie convingere. Din partea elevilor exista respectul pentru cei care „îi școleau”, toți elevii erau egali, erau prietenoși și se ajutau unii pe alții. Când ieșeau de pe băncile școlii erau pregătiți pentru integrarea normală în societate și stabili pentru a fi „pe picioarele lor” în viață.

Familia era stabilă, valorile acesteia erau păstrate, se raportau la sentimente, afectivitate, dragoste pentru semeni, unitate, cultură și patriotism. Existând o industrie bine dezvoltată, părinții lucrau și nu își pierdeau încrederea în „siguranța zilei de mâine”. Existau locuri de muncă atât pentru cei cu educație primară, cât și pentru cei cu studii superioare. Concediile, dreptul la odihnă și relaxarea erau accesibile tuturor angajaților”.

În urma discuției cu tatăl nostru, am constatat că are o părere diametral opusă, spunându-ne: „Comunismul a fost o maladie în istoria României, cu efecte negative care se simt până în ziua de azi și care au alterat grav mentalitatea, valorile și idealurile populației. Sub aparenta egalitate de șanse, a accesului liber la educație, a siguranței zilei de mâine și a pa triotis - mului s-a ascuns o propagandă constantă pentru pro movarea ateismului, servilității față de stat și regim, a egalitarismului și a delațiunii.

Educația era impregnată cu o ideologie ateist-proletară și de cultul personalității dictatorului, promovându-se între elevi un fals egalitarism, implicarea în activități de propagandă încă din grădiniță (șoimii patriei, organizațiile de pionieri și UTC), regimul școlar fiind asemănător cu cel din școlile de corecție: număr matricol, folosirea bătăii ca

pedeapsă și motivare, uniformă obligatorie, tunsoare de un anumit fel pentru băieți, obligativitatea purtării coroniței și a părului prins pentru fete. Sistemul penaliza profesorii care lăsau corigenți sau repetenți.

Familia era considerată de către statul comunist o unealtă pentru creșterea natalității (tinerii peste 30 de ani care nu aveau copii plăteau un impozit special) și o forță de muncă în serviciul statului, inclusiv muncă forțată prin obligativitatea de participare a elevilor, studenților, militarilor în termen și al oamenilor muncii la campaniile agricole”.

Discutând cu bunica noastră, ea ne-a spus că „toată lumea avea un loc de muncă, exista mai mult respect în societate și mai ales în școli”.

Ascultând părerile celor din familia noastră despre regimul comunist, constatăm că, după 30 de ani de la revoluție, părerile sunt încă polarizate, fiind influențate mai mult de emoții decât de informațiile istorice. În prezent, se constată intensificarea publicării de cercetări, de filme documentare și artistice care dezvăluie realitatea istorică a perioadei comuniste. Astfel, printr-o analiză bazată pe mărturii și documente, sperăm că ne va fi tuturor mai clar dacă cei care au murit în decembrie 1989, la Timișoara sau București, sunt eroii care au făcut posibilă, prin jertfa lor, libertatea de care ne bucurăm noi astăzi. Credem cu tărie că sunt. Andreina și Carina Iuscinschi Clasa a X-a B