PACES Nr.12 - Martie 2012 by Patronatul Medicinei Integrative

PACES Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Nr. 12, Martie 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126 Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative © PMI, 2011

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

EDITURA SCRIB, 2011 Echipa de redacţie Redactor-şef:

dr. Aurel Storin

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina Comentatori: Octavian Andronic Florin Condurăţeanu Redactori: Irina Ghiţă-Cioroba Cornelius Popa Clement Sava Beatrice Iordache Larisa Toader Editor imagine foto Silvia Mandler Administrator WEB Mihai Breahnă Traducător engleză: George Weiner Editor: Gabriel Ionescu

ISSN 2247 – 0565

aurel.storin@patmedin.ro iancu.elena.catalina@patmedin.ro octavian.andronic@patmedin.ro ﬂorin.condurateanu@patmedin.ro irina.cioroba@patmedin.ro cornelius.popa@patmedin.ro clement.sava@patmedin.ro beatrice.iordache@patmedin.ro larisa.toader@patmedin.ro silvia.mandler@patmedin.ro mihai.breahna@patmedin.ro geogwww@yahoo.com gabi@etipograﬁe.ro

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial

Revista ”PACES” a împlinit un an!

a 15 martie 2012, revista PACES, publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative, a împlinit un an de apariţie. Îmi aduc aminte cum s-a întâmplat: în februarie 2011, m-a vizitat în birou bunul meu prieten Dr. Aurel Storin, o personalitate importantă a teatrului, culturii și literaturii române și mi-a spus: „– Liviu, tu și colegii tăi din PMI faceţi niște lucruri minunate, în favoarea persoanelor vulnerabile (fie cu dizabilităţi, fie purtătoare de cancer), nu cumva ar trebui ca experienţa voastră să fie mai larg cunoscută și răspândită? Știu, aveţi un site pe net, dar o revistă ar fi altceva! O publicaţie lunară, despre voi și despre cei mulţi cărora vă adresaţi!“ I-am răspuns cu o întrebare: ”Care ar trebui să fie bugetul, tirajul, formatul, redacţia acestei publicaţii?”. Dr. Aurel Storin a dat de lângă mine două telefoane nu știu cui, apoi mi-a răspuns la toate întrebările și mi-a spus că, în cazul în care îi dau OK-ul pe loc, pe ziua de 15 martie va apare primul număr al revistei (ne aflam atunci în 21 februarie…). “–Bine, Aurel, i-am spus, atunci batem palma și, la 16 martie, vreau revista pe biroul meu!” Ceea ce s-a și întâmplat. Pe 15 martie, la ora 11 fix, Aurel Storin a scos un exemplar din pachetele conţinând tirajul revistei și l-a depus pe biroul meu. Numele revistei este PACES (Promovarea și Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale). Acest cuvânt, care a fost propus de una dintre colegele noastre ca fiind cel mai potrivit pentru proiectele noastre, mi-a plăcut mult, așa încât n-am avut niciun fel de obiecţie ca el să dea numele revistei noastre.

În acest an PACES s-a străduit să reflecte activitatea și rolul Patronatului Medicinei Integrative în raport cu cititorii cărora li se adresează. Am publicat subiecte variate. Ne-am raportat la instituţii, nu la persoane, nu am căutat vinovaţi, ci am încercat să distingem mai clar ce trebuie făcut ca lucrurile să meargă mai bine. Am publicat povești emoţionante și, uneori, uluitoare, despre tăria și demnitatea umană în condiţii dificile, de neimaginat. Am cules cazuri emoţionante de persoane învingătoare în situaţii în care se părea că nu au nicio șansă, dar au învins. Revista ne facilitează și raporturile de colaborare pe care le avem cu diverse comunităţi, autorităţi ale statului, precum și acţiunile pe care le organizăm împreună cu diverse ONG-uri care au preocupări apropiate de ale noastre. Aș dori, spre finalul editorialului, să-i mulţumesc Dr. Aurel Storin, redactorul-șef al revistei PACES, să le mulţumesc colaboratorilor noștri și ai revistei, ONG-urilor care ne-au susţinut și, nu în ultimul rând, cititorilor revistei, pe care îi rog să nu uite niciodată că ”bogăţia adevărată se află în sufletul nostru și nu în conturile din bancă”. Să fiţi iubiţi și fericiţi!

LIVIU MANDLER Preşedinte Patronatul Medicinei Integrative

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Misiune Promovarea, dezvoltarea, adoptarea și implementarea medicinei integrative în practica medicală din România. Conceptul Medicinei Integrative plasează pacientul în centrul echipei medicale și utilizează toate terapiile demonstrate ca ﬁind sigure și eﬁciente, indiferent de sistemul de gândire medicală din care aceste terapii provin.

Despre noi

Viziune

OBIECTIVE

Viziunea noastră este ca medicina integrativă să fie soluţia comună și locul de întâlnire pentru medici, educatori și cercetători în beneficiul omului. Patronatul Medicinei Integrative – P.M.I. va acţiona ca punct de referinţă central și ca factor de reprezentare, comunicare, educare și colaborare cu autorităţile publice și private care reglementează și/ sau coordonează acest domeniu pe plan intern sau extern, identificând problemele specifice ale prestatorilor de servicii de medicină integrativă și soluţiile optime de rezolvare a acestora.

• Să reprezinte și să protejeze interesele prestatorilor de medicină integrativă din România atât pe plan naţional cât și pe plan internaţional. • Să furnizeze un cadru unde membri asociaţi pot discuta și către care aceștia pot adresa întrebări, sesizări, propuneri privind aspecte de interes comun și să ajute la crearea și dezvoltarea unor strategii unitare de susţinere și soluţionare a acestora. • Să prezinte şi să pledeze în susţinerea strategiilor Patronatului în faţa Parlamentului, a Guvernului, a oricăror alte autorităţi şi/sau instituţii constituite la nivel naţional şi/sau local, precum şi în faţa mĳloacelor de informare în masă (mass-media) şi a oricăror alte entităţi relevante, atât din România cât şi din străinătate. • Să promoveze cele mai bune practici între membri, asigurând modalităţi etice şi responsabile de organizare şi funcţionare a medicinei integrative, care să corespundă aşteptărilor comunităţii la cele mai înalte standarde de integritate. • Să întreprindă toate acţiunile permise de lege în vederea conturării unui cadru normativ adecvat desfăşurării organizării şi funcţionării medicinei integrative şi care să reflecte în manieră optimă compatibilizarea necesităţilor acestui segment economic cu necesităţile societăţii. În acest sens Patronatul va putea să iniţieze contacte cu autorităţile având competenţe în adoptarea proiectelor de acte normative vizate, să participe în mod activ, dar cu respectarea limitele impuse de lege, la redactarea, avizarea, dezbaterea publică şi adoptarea proiectelor de acte normative în domeniul vizat sau în domeniile conexe. • Să se afilieze sau, după caz, să adere la acele organizaţii sau asociaţii internaţionale care activează în domeniul organizării şi funcţionării medicinei integrative, în vederea reprezentării la nivel internaţional a intereselor medicinei integrative din România, dar şi a corelării modului în care se organizează şi funcţionează aceasta în România cu standardele internaţionale în domeniu. • Să organizeze întruniri, conferinţe, expoziţii, work-shop-uri pentru schimb de experienţă cu asociaţii, fundaţii sau instituţii cu profil asemănător. Să încheie parteneriate cu instituţii medicale sau nemedicale, fundaţii sau asociaţii care au obiectiv comun sau apropiat cu al Patronatului.

Proiecte în derulare ● Susţinerea persoanelor dezavantajate Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. • Susţinerea pacienţilor oncologici Reţea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere şi reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer. • Patronatul Medicinei Integrative-PMI Site-ul www.patmedin.ro unde găsiţi mai multe informaţii despre activităţile în desfășurare.

Noi credem în fericirea voastrã!

Depistarea precoce a cancerului

Interviurile PACES

Despre cancer cu dr. Ana Maria Boeru, medic primar Oncologie Medicală C.S.: Cum se poate depista mai repede această boală, ca ea să nu creeze atât de multe victime? Dr. A.M.B.: Organizatia Mondiala a Sănătaţii (OMS) este de părere, cu privire la detectarea şi depistarea cât mai devreme a cancerului, că dacă aceasta este posibilă creşte foarte mult şansele unui tratament de succes, uneori fiind posibilă chiar vindecarea. Exista două componente majore ale depistării precoce a cancerului: educaţia care să promoveze diagnosticarea mai devreme şi screening-ul. În fiecare an, în data de 4 februarie, OMS şi IARC (International Agency for Research on Cancer) sprĳină UICC (Uniunea Internaţională Contra Cancerului) să promoveze modalităţi atât educaţionale, cât şi efective de screening, care să simplifice scăderea incidenţei şi mortalităţii prin această boală. Prevenirea cancerului şi creşterea calităţii vieţii pacienţilor diagnosticaţi cu cancer sunt cele două obiective de bază ale acestor două organizaţii internaţionale, iar anul acesta, 2012, atenţia va fi îndreptată către screening. World Cancer Day, ziua mondială de luptă împotriva cancerului, sărbătorită pe 4 februarie 2012, s-a numit în acest an „Together it is possible“. Este posibil să învingem dacă muncim împreună. Tocmai de aceea, haideţi să promovăm informaţiile importante care să sublinieze necesitatea efectuării screening-ului, ca apoi să aflăm cum, când şi cui îi sunt indicate aceste investigaţii cu scopul de a găsi în stadii vindecabile aceasta boală. C.S.: Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbaţi? Dr. A.M.B.: Cele mai frecvente nou diagnosticate tipuri de cancer la bărbaţi sunt: de prostată (29%), bronhopulmonar (14%), colon şi rect (9%), al vezicii urinare (7%). Pentru femei, formele de cancer nou diagnosticate ca frecvenţă sunt: pe locul întâi cel mamar(29%), bronhopulmonar (14%), colon şi rect (9%), uterin (6%), de tiroidă (5%) şi melanomul malign (4%). La bărbaţii de peste 40 ani, cauzele deceselor

prin cancer în ordinea descrescatoare a frecvenţei sunt: cancerul bronhopulmonar, cel colorectal, de prostată, al pancreasului, al ficatului, al vezicii urinare, al esofagului. La femeile peste aceeaşi vârstă, cauza deceselor prin cancer în ordine descrescătoare ca frecvenţă sunt: mamar, bronhopulmonar, pancreatic şi ovarian. C.S.: Existând o incidenţă şi o frecvenţă atât de mare a tipurilor de cancer şi la femei, şi la bărbaţi, ce e de făcut? Dr. A.M.B.: Depistarea precoce în stadii incipiente, adica în stadiul zero (există leziuni premaligne, displazii cu risc înalt de malignitate), stadiul I şi poate chiar stadiul II în unele tipuri de cancer este esenţială pentru ca vindecarea 100% a bolii să fie posibilă! C.S.: Faceţi o scurtă definire a necesităţii stadializarii, a necesităţii de încadrare în stadii evolutive, fără a intra în amănunte academice. Dr. A.M.B.: Împărţirea cancerului în cele patru stadii are rolul de a clasifica bolnavii după grade similare de evoluţie ale bolii, un mod de a vorbi aceeaşi limbă cu toată echipa multidisciplinară care intervine în tratamentul necesar în funcţie de stadiu, dar şi un foarte bun indicator de prognostic. De aceea, bolnavii cu stadii similare de evoluţie ale aceluiaşi tip de cancer vor avea un tratament asemănător şi un prognostic într-un sens foarte larg asemănător, el putând diferi de la un pacient la altul în funcţie de mai mulţi factori: de exemplu starea generală de sănătate, existenţa sau nu a altor boli asociate, mai mult sau mai puţin grave, propriile convingeri şi preferinţe legate de tratament, de modul de gândire, de acceptare sau nu şi de preferinţele legate de continuarea sau nu a tratamentului, de asocierea sau nu a terapiilor alternative şi de modul de renunţare la posibilii factori care pot agrava situaţia. A consemnat C.S.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

„Rezolvarea problemelor psihologice ale pacienþilor este cea mai mare satisfacþie“ Interviu cu Ileana Cercel, psiholog centrul Bucureşti-Ilfov Reporter: Ce v-a determinat să deveniţi psiholog? Ileana Cercel: Încă din facultate, m-a impresionat suferinţa oamenilor, care nu știau cui să se adreseze în legătură cu problemele lor, ţinând cont de faptul că erau foarte puţini psihologi la nivel de ţară. Probleme precum atacurile de panică, depresiile, autismul, ADHD, sindromul Down, dizabilităţile fizice şi psihice nu pot fi rezolvate în totalitate medicamentos și necesită terapii psihologice specifice. Rep.: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi? I.C.: Persoanele cu dizabilităţi se consideră (şi sunt) neînţelese de cei din jur. Din aceste motive adesea sunt marginalizate şi excluse din societate, iar integrarea lor este dificilă şi îndelugată. Rep.: Consideraţi că persoanele cu dizabilităţi sunt mai vulnerabile, din punct de vedere psihic decât persoanele care nu au acest gen de probleme? De ce? I.C.: Din cauza dizabilităţilor pe care le au, aceste persoane sunt mult mai vulnerabile, pentru că sunt restricţionate din multe puncte de vedere, nu sunt înţelese și ajutate de cei din jur și adesea se simte xcluse. Oare arputea fi altfel? Rep.: Care sunt metodele de consiliere psihologică pe care le folosiţi preponderent? Detaliaţi-le. I.C.: Există foarte multe metode de consiliere psihologică folosite în activitatea de zi cu zi a unui psiholog. Ele depind de problemele fiecărei persoane, se aplică terapie specifică individuală centrată pe problemă. Se folosesc terapii cognitivcomportamentale, analiză comportamentală aplicată (ABA), comunicare prin schimb de pictograme (PECS), TEACCH, jocuri de rol, terapie de suport etc. Rep.: Ce rezultate aţi obţinut în urma şedinţelor de consiliere psihologică? I.C.: Nu există satisfacţie mai mare pentru un psiholog decât să observe că, în urma consilierii psihologice, problemele cu care s-au confruntat beneficiarii s-au rezolvat, s-au ameliorat pentru că acesta este, de fapt, scopul său. Te bucuri alături de beneficiari când constaţi că depresia sau atacurile de panică au dispărut, când copii cu diverse tulburări rostesc primele cuvinte sau le pronunţă corect, când membrii familiei la un pas de despărţire se înţeleg foarte bine, când analizele unui bolnav incurabil încep să revină la valori normale etc. Rep.: Povestiţi-ne o întâmplare care v-a marcat în cadrul şedinţelor de consiliere psihologică.

Interviurile PACES

I.C.: Sunt destul de multe povești adevărate care te fac săţi schimbi modul de gândire, care te marchează pentru toată viaţa. Cele mai impresionante cazuri sunt cele ale persoanelor cu dizabilităţi abandonate de familie încă din copilărie, dramele familiilor în care se naşte un copil cu dizabilităţi parţial recuperabile sau chiar irecuperabile, dar şi cazurile în care o persoană dobândeşte brusc o dizabilitate şi se trezeşte abandonată de cei din jur. La fel de emoţionante sunt cazurile copiilor cu sau fără dizabilităţi abandonaţi în maternităţi sau centre de plasament de părinţi sau rude, în momentul identificării dizabilităţilor când membrii familiei sunt realmente distruși și au nevoie de suport pentru acceptarea realităţii și începerea terapiei de recuperare. Rep.: Cum consideraţi că putem încadra, din punct de vedere social, persoanele cu dizabilităţi? Ce fel de sprijin le putem oferi (material, moral, financiar etc.)? I.C.: Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi NU SE CONSIDERĂ PERSOANE CU HANDICAP/ PROBLEME. Dacă ei consideră că sunt aproape normali, noi de ce să-i considerăm altfel? Doar pentru că se deplasează mai greu sau aud mai puţin decât noi, sunt mai tăcuţi sau au o anume fizionomie, știu sau nu să rezolve probleme la matematică sau să scrie romane? Există legea compensaţiei: dacă o modalitate de percepţie este mai puţin dezvoltată, alta se dezvoltă mai mult, astfel încât persoana se poate descurca aproape la fel de bine ca noi, cei „normali”. Chiar și persoanele cu retard pot fi instruite astfel încât să poată executa sarcini simple sau să lucreze în ateliere protejate. Aceste persoane trebuie ajutate mai mult de noi toţi, în funcţie de necesităţile fiecăruia. Aceste persoane au nevoie atât de sprĳin material, cât și moral pentru a li se îmbunătăţi calitatea vieţii. Rep.: Cât de des ar trebui să apelăm la serviciile unui psiholog? I.C.: Este nevoie să apelăm periodic la ajutorul unui psiholog încă de la apariţia primelor semne sau a problemelor pentru a creşte calitatea vieţii. Din nefericire, multe persoane refuză să meargă la psiholog pentru ca cei din jur să nu-l considere „nebun”. Foarte multe probleme, de la o neînţelegere în familie la cele mai grave boli, îşi pot găsi rezolvare totală sau parţială daca se apelează din timp la ajutor specializat.

Noi credem în fericirea voastrã! Rep.: Cum alegi cel mai potrivit psiholog? I.C.: Alegerea unui psiholog trebuie făcută cu multă grĳă şi atenţie deoarece de el depinde rezolvarea problemelor. În primul rând trebuie să se veriﬁce daca este înscris în Colegiul Psihologilor, dacă are specializări acreditate de această instituţie şi dacă este specializat în problema respectivă.

Recomandările sunt foarte bune în acest domeniu şi este bine să veriﬁcaţi rezultatele anterioare ale psihologului în tratarea altor beneﬁciari.

Larisa TOADER

Cunoaºterea împãrtãºitã din suf let Sunt mulţi cei care cred că pentru a ﬁ profesor trebuie să citeşti mult, să vezi totul, să acumulezi cunoştinţe pe tot parcursul vieţii. Sunt şi mai mulţi cei care au convingerea că o persoană căreia îi lipseşte un simţ nu ar putea preda niciodată. Sunt şi aici ... ca peste tot în societatea noastră, discriminări, mentalităţi şi dizabilităţi.

ntr-o societate în care rolul dascălului şi, mai puţin al lectorului, e tot mai necesar şi tot mai puţin prezent, cu profesori care îşi jignesc elevii sau care sunt luaţi în derâdere, în aceeaşi societate în care rolul şcolii variază între câmp de bătaie cu colegii, loc de adunare cu gaşca sau dictatură la catedră sunt oameni care vor să înveţe, dar pe care nimeni nu îi vrea în banca de învăţăcel şi sunt dascăli care ar da elevilor lor tot ce au acumulat, făcându-i să crească în ochii propriei conştiinţe şi ajutându-i să aleagă calea cea mai potrivită sufletului lor. Gigi Pană are 32 de ani. Nu mai vede deloc de pe vremea când era copil. Greutatea şi lipsa unui simţ atât de important nu l-au făcut să dea înapoi sau să se resemneze. Iar în urmă cu puţin timp, Gigi şi-a găsit menirea. A aflat ce vrea să facă toată viaţa de acum înainte – a devenit dascăl. Şi îi ajută pe cei asemeni lui. Acum le predă nevăzătorilor care frecventează centrul, cursuri IT, organizate de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. A muncit enorm pentru a-i ajuta pe tinerii cu dizabilităţi. A fost nevoie să lucreze împreună cu formatorii din proiect pentru a reuşi să creeze o programă care să se potrivească nevoilor lor. În plus, a tradus toate instrucţiunile de utilizare a programelor în Brile. A făcut-o însă cu mare drag. Aşa îi poate ajuta pe tinerii orbi cărora le predă să îşi găsească, la rândul lor, o direcţie în viaţă. Şi mulţi dintre ei de asta au cea mai mare nevoie. De un început, de o meserie pe care altcineva nu a avut până acum răbdarea şi nici dăruirea să le-o împărtăşească.

Cursurile au ajuns deja la jumătate, iar învăţăceii sunt mândri de dascălul lor. Învaţă cu drag, sunt conştiincioşi şi încearcă să acumuleze cât mai multe informaţii, mai ales că sunt extrem de conştienţi de importanţa lucrului cu computerul în viaţa cotidiană şi, mai ales, în găsirea unui loc de muncă. Dana Orban, una dintre cursantele de la Centrul de Zi “Rază de Lumină”, de exemplu, urmează, în paralel, şi un curs de antreprenoriat. Tânăra este conştientă că va avea nevoie de computer, indiferent de direcţia pe care va dori să o urmeze în viaţă. “Ştiu că nu contează nici măcar domeniul în care vreau să îmi deschid un business. Şi chiar îmi doresc să am afacerea mea. Dar nu aş putea să fac nimic fără să lucrez pe calculator. Tot ce tine de documente, cea mai uşoară parte din contabilitate, orice … totul se face pe calculator. Asta ca să nu mai vorbim de cât de multe informaţii găseşti online şi cât de mult te pot ajuta ele zi de zi. De-asta mi-am şi dorit foarte mult să urmez cursul ăsta. Cred că mă va ajuta pe mine ca om, în viaţă aşa, nu mai vorbesc de cât de mult înseamnă pentru începutul unei cariere în ceea ce mă priveşte”, spune Dana. Cursurile pentru nevăzători au început la mĳlocul lunii ianuarie la Braşov. În curând, vor începe şi cursurile de Art Director pentru persoanele cu dizabilităţi, organizate de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilitaţi” coﬁnanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, la Centrul Teritorial din Braşov.

I.M.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Leucemia la copii, o problemã majorã în România

irca 200.000 de copii din întreaga lume sunt în ﬁecare an diagnosticaţi cu cancer, majoritatea acestora suferind de leucemie. Nici în România lucrurile nu stau mai bine, rata medie de vindecare a copiilor este relativ mică, între 30–60 %, aceasta depinzând în mare parte de momentul depistării corecte a bolii. În România, unul dintre principalele motive care frânează procesul de vindecare a copiilor bolnavi de leucemie este diagnosticarea tardivă. Leucemia şi, în general, cancerul la copii, reprezintă cazuri foarte rare. Spre exemplu, este posibil ca un oncolog să nu întâlnească în întreaga sa carieră decât două-trei astfel de cazuri. De aceea, la noi în ţară nu există prea mulţi medici specializaţi exact pe această problemă. Cu toate acestea, tratamentul leucemiei la copii este unul problematic. Prognoza depinde de câţiva factori esenţiali: • gradul de extindere al cancerului • moştenire genetică • vârsta şi starea de sănătate a copilului • răspunsul la tratament

• toleranţa şi rezistenţa copilului la diferite tipuri de tratament şi terapii De cele mai multe ori, şansele de supravieţuire nu pot fi calculate generic, ca în cazul adulţilor, ci depind mai degrabă de fiecare copil în parte şi de modul în care acesta se adaptează la condiţiile enumerate mai sus. Totodată, este important felul în care reacţionează copiii la numeroasele efecte secundare ale terapiilor agresive la care sunt supuşi. De asemenea, în caz de supravieţuire, copiii trebuie să beneficieze de atenţia completă a părinţilor, care pentru multă vreme trebuie să supravegheze modul în care decurg lucrurile, pentru a nu risca o recidivare nedorită şi nedepistată în timp. În concluzie, cel mai bun lucru pe care părinţii îl pot face pentru copiii lor în privinţa leucemiei este o monitorizare permanentă a sănătăţii copilului, pentru ca în cazul cancerului sau al unor maladii mai serioase să beneficieze de o diagnosticare precoce, care măreşte însă considerabil şansele de supravieţuire ale copilului.

Fibroza din cirozã este continuarea rea a inf lamaþiei

alnic arată bolnavul de ciroză avansată, este ca o gogoaşă înfiptă în nişte beţe subţiri. Muşchii s-au topit şi picioarele arată ca nişte grisine, iar burta este umflată, ca un balon plin de lichid. Ficatul este plin de fibroză, de celule întărite precum cicatricele urâte, care împiedică sângele să mai traverseze ficatul, iar celulele ficatului nu-şi mai îndeplinesc menirea. Sângele venit spre ficat de la intestinul gros şi de la cel subţire este încărcat cu toxine, care nu mai pot fi descompuse şi neutralizate de ficat fiindcă barajul fibrozei stopează trecerea sângelui din abdomen prin ficat. Ca atare, toxinele rămân în circuitul sângelui, ajung şi în creier producând deranjamente prin encefalopatia hepatică. Apar tulburări psihice, dar şi neurologice, de exemplu, bolnavul în encefalopatie hepatică nu mai stăpâneşte mişcările fine, nu se mai poate să-şi încheie nasturii, nu mai poate articula bine cuvintele, de pildă. Blocat înainte de ficat, sângele creşte presiune în amonte, în vena portă şi ca atare sângele caută circuite colaterale, umflă venele din esofag, apar varicele esofagiene, care se pot sparge conducând la

grave hemoragii digestive. Se măreşte şi circulaţia sângelui în splină, care se măreşte în ciroză. Mărirea presiunii în vasele dinaintea ficatului conduce la trecerea lichidului în abdomen, burta se umflă şi ciroza se agravează prin ascită. Ciroza este modul de cicatrizare a zonelor inflamate din ficat. Ficatul are zone de fibroză, arătând precum muşchiul ţigănesc cu acele urme întărite şi cu sfoară. Ficatul devine fibros, întărit, scleros, cu noduli şi-şi pierde funcţiile de secreţie şi excreţie (detoxifiere). Care sunt cauzele care conduc la ciroză? În primul rând alcoolul. Şi unele medicamente duc la hepatită şi ciroză. Atât de răspândiţii viruşi B şi C provoacă hepatice cronice şi ciroză. Mai există şi hepatite autoimune, boli în care anticorpii atacă fără sens unele componente din celulele ficatului. Unele anomalii genetice duc la ciroză. La ciroză conduce şi steatoza hepatică non-alcoolică, adică ficatul gras. F.C.

Noi credem în fericirea voastrã!

Ochiul tare anunþã glaucomul

înghesuială mare în holul spitalelor de ochi, oameni veniţi cu obiecte neaşteptate sărite în ochi, pacienţi care văd în ceaţă, batiste aşezate pe ochii roşii şi lăcrimoşi, lume ca la Maglavit, unde ciobanul gângăvit se lăuda că a vorbit cu Dumnezeu acum vreo 80 de ani. Nu sunt puţini cei

care năvălesc la clinicile de oftalmologie şi pentru neplăceri minore cum ar fi o banală conjunctivită sau o geană mutată accidental pe cornee. În hărmălaia din sălile de aşteptare o poruncă trebuie auzită, ochiul roşu şi dureros este cu adevărat o urgenţă medicală. Un motiv real de a lua de grabă tramvaiul spre clinicile de ochi este atacul de glaucom. Glaucomul este creşterea tensiunii în ochi. Profesor doctor Monica Pop, managerul general al Spitalului de urgenţe oftalmologice, explică atacul de glaucom. Simptomele atacului de glaucom cu unghi îngust, glaucom primitiv, adică fără să fie ecoul altei boli, se pot rezuma astfel: apare o durere violentă în ochi şi vederea scade brusc. Ochiul devine roşu, dar moderat roşu, iar o pupilă este mai mare şi fixă. Aşezi lumină în ochi şi pupila nu se strânge, ca atunci când este expusă la prea multă lumină şi se adaptează micşorându-se. Pot apărea în atacul de glaucom şi greţuri şi vărsături. Criza de glaucom se poate descoperi şi de unul singur, omul priveşte în jos şi cu degetul arătător apeşi partea de sus a ochilor prin pleoapă, se simte o consistenţă mult mai mare

ua ochiului în atac de glaucom, el este sensibil mai tare la palpare. Medicul descoperă la spital o tensiune mare intraoculară. Această tensiune mare în ochi determină şi o hipertensiune în craniu, după una-două ore se instalează şi dureri foarte mari de cap. Atacul de glaucom nu se poate confunda cu conjunctivita, căci ochiul doare foarte tare şi omul vede prost. Medicul trebuie mai întâi să-l scoată pe bolnav din atacul de glaucom şi asta se face cu medicamente. Se pune pirocarpină din sfert în sfert de oră pentru a micşora pupila. După scoaterea din atac, intervenţia e obligatorie la ambii ochi, căci glaucomul cu unghi îngust se instalează la ambii ochi. Dacă pacientul vine repede la oftalmologie şi este scos rapid din atacul de glaucom, poate să beneﬁcieze de acea intervenţie cu laser, care practică o găurică pentru micşorarea tensiunii în ochi. În celelate cazuri, după scoaterea din atacul de glaucom se trece la o intervenţie chirurgicală. Şi un alt sfat, cei cu glaucom cu unghi îngust trebuie să stea la multă lumină, chiar şi privind la televizor, căci pupila dilatată de întuneric predispune la atac de glaucom.

FLORIN CONDURĂŢEANU

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Muzica îngerilor

e spune că, pe artişti, de cele mai multe ori, e mai înţelept să nu încerci să-i cunoşti îndeapreoape, pentru ca să te poţi feri de deziluzii inimaginabile Se pare că, de multe ori, luminile rampei poleiesc pe nedrept micimi comportamentale, lipsă de educaţie sau deşertul unor sentimente… de „minima moralia“! Atâtea scandaluri jegoase au găzduit paginile publicaţiilor mondene în ultimul timp, încât cred că din ce în ce mai puţini oameni „cumsecade“ şi-ar putea dori ca ursitoarele să le dăruiască pruncul cu vre-un har artistic. Dar, dacă pentru o secundă, ar trebui să apăr artiştii în faţa unui tribunal divin, pledoaria mea ar fi simplă şi ar începe aşa: Au fost odată doi tenori senzaţionali, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu voci îngereşti, care se numeu Jose Cerreras şi Placido Domingo. Şi pentru că nici o creaţie a Domnului nu scapă de lucrarea „necuratului“, ei se născuseră unul la Madrid (Domingo), iar celălalt în Catalonia (Carreras). Şi, ca într-o tragedie Shakespiriană, precum familiile Montague şi Capulett, Catalanii şi Madrlienii erau duşmani de moarte. Desigur că motivele politice ale duşmăniei nu ar fi trebuit să-i privească pe cei doi tenori, care cuceriseră inima planetei, dar artiştii sensibili şi inocenţi s-au lăsat prinşi în capcana rivalităţii ireconciliabilă a locurilor de naştere şi au continuat războiul la loc deschis sub lumina reflectoarelor. Au stipulat fiecare dintre ei în contract, că nu vor evolua în nici un spectacol în care era invitat şi duşmanul declarat. Dar într-o zi, tristă zi, Jose Carreras află că are o boală necruţătoare – leucemie. Averea considerabilă, strânsă de-alungul turneelor triumfătoare, dispare ca ceaţa în proceduri complicate, tratamente revoluţionare, transplant de măduvă şi drumuri lunare în Statele unite pentru tratament. Când totul părea pierdut, prietenii află că există o fundaţie care ajută bolnavii de leucemie. Ajutorul financiar al fundaţiei Hermosa, al cărei donator principal

era anonim, îl ajută pe Carreras să se vindece în mod miraculos Revenit în forţă pe marile scene ale lumii îşi reface gloria şi situaţia financiară şi vrea ca pe o dreaptă recunoştinţă să-şi ajute la rândul său semenii şi caută Fundaţia Hermosa, şi află că fundaţia avea ca preşedinte, donator unic şi fondator pe Placido Domingo, eternul său duşman, care a făcut fundaţia special ca să-l ajute şi a ţinut să rămînă anonim ca să nu-l umilească faptul că salvarea venea de la un duşman. Cel mai frumos spectacol a fost unul fără nume, cel în care publicul unui spectacol în care vedeta era Placido Domingo, l-au văzut pe nu mai puţin celebrul Jose Carreras întrerupând spectacolul, urcând pe scenă, şi într-un genunchi, precum un cavaler medieval, mulţumindu-i duşmanului care îi salvase viaţa. O îmbrăţişare caldă a fost răspunsul lui Domingo şi începutul unei prietenii magice. Mi-aşi încheia pledoaria amintind onoratei instanţe povestea stolului de gîşte care zboară în forma literei V pentru că aşa fiecare gâscă bătând din aripi creează un curent ascendent, ce susţine gâsca din spatele ei. Atunci când o gâscă se îmbolnăveşte, sau e rănită, două gâşte din stol ies din formaţie şi zboară în jos, după ea, pentru a o ajuta şi proteja. Ele rămân cu gâsca bolnavă până când aceasta îşi revine sau moare şi îşi continuă apoi drumul cu un alt stol. Dacă oamenii ar avea minte măcar cât o gâscă, ar învăţa ceva din obiceiurile lor şi am putea cu toţii să ne bucurăm de muzica îngerilor toată viaţa. ANGELA S.

Noi credem în fericirea voastrã!

Gândurile diabolice ale unei celule canceroase

ă mă prezint: sunt celula canceroasă. Mă vedeţi zâmbind în poza de grup! Personal, mă deosebesc de celelalte surori prin faptul că vă dezvălui planurile mele diabolice de cucerire a populaţiei umane în general şi, în special, a românilor. Cum voi face asta ? O să vă povestesc pe larg. O să vă întrebaţi de ce am început să mă agit acum şi de ce vă dezvălui armele mele de luptă şi de asemenea pe asociaţii mei? Nu, nu sunt o trădătoare. Am ajuns prea departe. Ce este drept, şi cei care vă conduc, conştient sau inconştient, mă ajută foarte mult. Am ajuns să vă cunosc foarte bine, atât pe interior… (vezi organele pe care le cuceresc și mai ales că v-am cercetat creierul) şi pe exterior… (vezi oamenii puterii). I-am studiat, pentru că de capacitatea lor de a empatiza cu oamenii pe care îi conduc depinde biruinţa sau înfrângerea noastră. Ne bazăm totuşi pe slăbiciunile omeneşti: mândria, egoismul, ura şi toate sentimentele negative care au ieşit din cutia Pandorei. Poate aţi aﬂat că avem şi duşmani. Cercetătorii britanici susţin că au descoperit o metodă de a ne opri dezvoltarea noastră, a celulelor canceroase în creier, prin tratamente care elimină o proteină de la suprafaţa noastră, a celulelor. Noi apărem în creier la pacienţii bolnavi de cancer de plămâni sau mamar. Acestea cuprind vasele de sânge din zona cerebrală, oprind circulaţia sanguină și, eventual, ducând la metastază. Un rol important în proces îl are o proteină de la suprafaţa celulelor, care le permite să se lipească de vasele de sânge. Până acum, se credea că celulele canceroase cresc pe celulele nervoase ale materiei cenușii sau gri, însă se pare că acestea sunt atașate, de fapt, de vasele de sânge. Nu e normal că avem nevoie de o cale de transport? Chiar dacă cercetătorii sunt încă departe de descoperirea unui remediu pentru a ne învinge de a ne multiplica în centrul de comandă (adică în creier), studiile britanicilor oferă o nouă perspectivă asupra luptei împotriva noastră. Noi ne-am dezvoltat odată cu omenirea şi suntem înscrise în genomul uman. Cine suntem noi? S-au scris tomuri întregi. Cei care ne înving au aplicat metode corecte de tratament. Mai puntem ﬁ exterminate de reacţia comunităţii faţă de gazdele noastre. Cercetătorul Siddhartha Mukherjee ne-a cam dibuit. El a scris un manifest împotriva noastră, numit „Împăratul tuturor bolilor”. Dacă infectăm

sângele, atunci el trebuie curăţat. Dacă suntem invadatori din exterior, atunci ţesutul e curăţat şi gazdele mutilate, ceea ce le provoacă multe necazuri şi, mai ales, critica din partea societăţii ne ajută foarte mult să ne înmulţim. Împingerea gazdelor noastre către marginea societăţii şi izolarea lor e tot ce ne trebuie. Cercetătorii, medicii şi oamenii în care locuim s-au unit împotriva noastră. Au pasiune, perseverenţă şi, în pofida a numeroase eşecuri, nu contenesc să ne vâneze. Avem puterea să dezbinăm oamenii. „Dezbină şi cucereşte!” este deviza noastră. Am cunoscut un om care a ne-a învins. Era un om normal, cu familie. Avea două fete. Se ducea zilnic la serviciu. Un om bun, corect şi foarte inteligent. Chiar a făcut ceva invenţii pentru ţara lui. Când l-am infestat, fiica cea mică avea 10 ani. Este tulburătoare o amintire care mi-a fost întipărită pe retină. Când a anunţat că noi suntem în corpul lui şi va începe bătălia împotriva noastră, privirea celei mici a pătruns prin retina omului până în adâncul sufletului lui şi i-a spus: „Tată, noi suntem alături de tine. Prin noi şi pentru noi o să învingi. Ai fost ghidul meu în viaţă până acum. Nu pot merge mai departe fără tine. Dragostea noastră te va ţine pe pământ. Îngerii pot să mai aştepte să te ia în braţele lor. O fi linişte şi bucurie lângă ei, spre deosebire de lumea aceasta, dar Stăpânul lor ştie că ai calităţi de luptător.” Şi într-adevăr a luptat cu noi până ne-a învins… A făcut parte dintr-un program derulat de unii cercetători francezi pentru specialiştii din România. Programul a ţinut 30 de ani. Cobalto-terapie, schimbare de sânge şi o injecţie cu o substanţă secretă, în fiecare lună. Din 300 de oameni care au participat la acest proiect, este singurul supravieţuitor. Cei care au renunţat la serviciu au cedat, cei care nu au avut pace sufletească nu au putut să lupte, cei care nu au avut o motivaţie şi pentru cine trăi, au trecut în nefiinţă. Acum acel om trăieşte. Dragostea a fost arma lui secretă. Dragostea care există în interiorul lui, cât şi a celor din jurul lui. Toate aceste gânduri mi-au fost dezvăluite mie, fiicei acelui om, şi eu vi le-am aşternut pe hârtie, pentru a vă da seama cine suntem şi cu ce putere am fost creaţi. BEATRICE IORDACHE

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Cele mai inovative terapii complementare în cancer

ersoanele care suferă de cancer trebuie să ﬁe în permanenţă bine documentate şi la curent cu noile descoperiri în tratarea cancerului. Iată deci câteva dintre cele mai noi şi interesante terapii complementare:

terapie îi pot ajuta foarte mult pe pacienţii care urmează chimioterapie cu citostatice. În acest fel, pot ﬁ prevenite numeroase infecţii, stări de greaţă, ameţeală şi alte efecte secundare ale acestui tratament invaziv.

Terapia pe bază de alcool

Terapia pe bază de căldură

Da, nu este o glumă. Acest tip de terapie chiar există. A fost inventat de curând de o echipă internaţională de cercetători şi vizează cazurile de cancer inoperabil. Cum ar ﬁ cel la ﬁcat. Metoda se bazează pe toxicitatea alcoolului, care se extermine celulele canceroase. Alcoolul se injectează direct în tumoră. Deşi se pare că dă rezultate, metoda este încă în stadiu experimental.

Metoda se bazează pe idea că celulele canceroase nu supravieţuiesc la temperaturi ridicate. La o temperatură foarte înaltă, celulele canceroase mor înainte ca restul corpului să fie supus vreunui pericol. Terapia se poate face atât la nivel local, cât şi centralizat, la nivelul fiecărei tumore în parte. Astfel, la anumite ore din zi, se aplică o temperatură de circa 42 grade, timp de câteva ore. Sauna este şi ea un tip de terapie la cald, iar dacă pacientul nu are probleme cardio-vasculare, este chiar foarte indicată. Desigur, acest articol este cu titlu informativ. Aceste terapii sunt de regulă suplimentare celor standard, iar înainte de a fi adoptate, se impune o discuţie detaşată cu medicul specialist.

Aromoterapia Aromoterapia constă în uzul terapeutic al diferitelor uleiuri şi plante, şi este una dintre cele mai vechi terapii naturale. Desigur, nu se poate vorbi despre aromoterapie ca un factor de vindecare direct al cancerului, însă poate ﬁ un bun însoţitor al terapiilor convenţionale, prin efectele sale beneﬁce asupra organismului. Aşadar, şedinţele de aromo-

CLEMENT SAVA

Un organism relaxat este un organism sãnãtos

n cazul bolnavilor de cancer, starea generală bună a organismului este cea mai mare necesitate. Modalitatea principală de a-ţi menţine condiţia ﬁzică este, desigur, sportul. Însă practicarea unor sporturi solicitante, precum alergatul sau gimnastica aerobică, se poate dovedi prea obositoare pentru organismul slăbit al unui bolnav de cancer. Cu toate acestea, nu trebuie să se renunţe la ideea de sport. Există moduri plăcute, uşoare şi chiar relaxante de practicare a sportului. Spre exemplu, dansurile de societate, tenisul, înotul pe distanţe scurte sau plimbările în aer liber sunt moduri foarte plăcute şi deloc solicitante de a face mişcare. Însă, ca să vă asiguraţi energia şi confortul de a practica aceste sporturi, trebuie să includeţi în programul de viaţă şi exerciţiile de respiraţie. Cel mai cunoscut exerciţiu de respiraţie, este acela de relaxare, bazat pe respiraţie profundă şi îndelungă. Iată ce trebuie să faceţi:

1. Întindeţi-vă pe spate, cu coloana aşezată în poziţia corectă. 2. Respiraţi pe nas. Trageţi aer adânc şi încercaţi să umpleţi în acelaşi timp şi abdomenul şi pieptul. 3. Când aerul ajunge în piept, reţineţi-l timp de două, trei secunde. 4. Expiraţi aerul pe gură, încet şi controlat. 5. Înainte să repetaţi procedura, faceţi o pauză de câteva secunde. 6. Repetaţi procedura de minimum 10 ori. 7. În timp ce executaţi exerciţiul, încercaţi să închideţi ochii şi să vă relaxaţi mintea. Acest tip de exerciţiu poate ﬁ executat şi stând în fotoliu, în poziţia şezut, iar mai apoi chiar din picioare. Executaţi aceste exerciţii zilnic şi veţi vedea că vă veţi simţi mult mai destinşi şi veţi putea aduna mai uşor energia de a desfăşura activităţi ﬁzice uşoare. C.S.

Noi credem în fericirea voastrã!

Cancerul de f icat ºi alcoolul

n ceea ce priveşte cancerul, cu toţii suntem tentaţi să facem asocieri, de altfel nu fără temei, precum ţigări – cancer la plămâni, alcool – cancer de ficat, prăjeli – cancer la stomac sau expunere la soare – cancer la piele. Desigur, aceste asocieri sunt pertinente, însă, în realitate, lucrurile nu se limitează la atât. Aşadar, în cazul cancerului de ficat, în mod surprinzător, consumul de alcool nu este printre factorii determinanţi principali. Multe tratate nici nu menţionează alcoolul pe lista factorilor de risc principali în cancerul de ficat. Argumentul este faptul că alcoolul în sine nu produce mutaţii la nivelul celulelor ficatului. Cu toate acestea, consumul excesiv de alcool pe o perioadă îndelungată de timp poate duce la ciroză, iar ciroza are toate şansele să se transforme în cancer. Interesant este faptul că sunt foarte rare cazurile în care un bolnav de ciroză să se îmbolnăvească imediat de cancer. De regulă, la circa zece ani de la încetarea consumului de alcool se instalează cancerul de ficat. Acest lucru se întâmplă din pricina faptului că, odată cu încetarea consumului de alcool, celulele tind să se regenereze, însă de cele mai multe ori acestea

dezvoltă mutaţii, care dau ulterior în cancer. Însă aceste urmări sumbre nu vizează decât alcoolicii fără limite, ele nu se aplică şi în cazul persoanelor care consumă alcool cu moderaţie. Dimpotrivă, un pahar de vin la masă este considerat sănătate curată. Totul este să nu se depăşească graniţa ﬁnă dintre medicament şi otravă. C. S.

Cancerul la sân loveºte ºi în rândul bãrbaþilor

e regulă, când vorbim despre cancerul la sân ne referim exclusiv la femei. Ei bine, se pare că nici bărbaţii nu sunt scutiţi de această grea încercare. Cancerul la sân vizează ţesutul mamar, ţesut care poate ﬁ prezent şi la bărbaţi. Este adevărat că doar 1% dintre cazurile de cancer mamar vizează bărbaţii, însă procentul nu este de neglĳat. Cancerul mamar la bărbaţi poate apărea teoretic la orice vârstă, însă practic, cele mai multe cazuri sunt descoperite în jurul vârstei de 60-70 de ani. În ceea ce priveşte factorii de risc, acest tip de cancer poate apărea la bărbaţi pe fondul unor mutaţii genetice moştenite din familie, însă poate ﬁ şi o consecinţă neplăcută a unor boli asociate cu un nivel ridicat al estrogenului în organism. Supravieţuirea bărbaţilor cu cancer mamar

este similară cu cea a femeilor suferinde de aceeaşi afecţiune. Aşadar, este vorba despre stadiul cancerului în momentul diagnosticării. Cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât şansele de supravieţuire cresc. Din păcate, însă, cancerul mamar la bărbaţi este diagnosticat în stadii avansate, cel mai probabil, deoarece negândindu-se la această posibilitate, bărbaţii nu întreprind controale serioase în această zonă. De aceea, este important ca şi bărbaţii să ﬁe atenţi şi să meargă la controale, întrucât deşi nu este cea mai întâlnită afecţiune la bărbaţi, şansele de dezvoltare a cancerului mamar există şi pentru ei. C. SAVA

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Pentru cã… meritã!

e ciudat mi se pare că astăzi, să spui despre o tânără că este o fată frumoasă, a devenit ceva desuet, nesemnificativ şi chiar „naşpa“. Astăzi, fetele se vor dive, regine, zâne şi, în orice caz, SUPER! Toate ziarele, emisiunile tv, cele de radio, sunt sufocate de diete, sfaturi pentru eliminarea colăceilor de pe abdomen şi întărirea muşchilor fesieri. Reclamele clinicilor de chirurgie estetică, scandalurile de malpraxis în materie de silicoane, botox, liposucţii şi alte giumbuşlucuri care… bosumflă pectoralii, au devenit vitale, importante, triumful unei existenţe în milieniul III. Recent am descoperit, absolut întâmplător, povestea unei tinere femei cu adevărat SUPER. Aimée Mullins s-a născut cu o maladie rară, hemimelie fibulară. Ca la uraganele cu nume frumoase de femei, dar cumplite ca manifestare, aceasă boală cu un nume oerecum dulce ca sonoritate, e cumplită pentru că înseamnă absenţa osului peroneu. La Aimée, ambele picioare au necesitat amputarea de la genunchi, încă de la vârsta de un an. Copilul Aimée a făcut primii paşi direct pe proteze şi, cu o forţă interioară uluitoare, a fost un

copil vesel, încrezător în forţele proprii, deşi era limpede că nu seamănă cu ceilalţi copii. A crescut frumos, cu o armonie interioară de neînţeles în acest veac grăbit, dur, crud, ironic şi nemilos, ajungând o atletă desăvârşită, câştigând nenumărate distincţii sportive, alergând pe proteze din fibră de carbon. Protezele au fost proiectate special, imitând picioarele din spate ale ghepardului. Această Super femeie a ajuns un manechin internaţional, arătând superb, cu un trup dumnezeiesc, la care protezele devin un element neglĳabil; aşa de frumoasă e Aimée, încât îţi vine să crezi că face parte dintr-o schiţă a lui Dumnezeu pentru un proiect viitor pentru popularea unei planete a armoniei. Aimée Mullins e optimistă, încrezătoare în forţele proprii şi nu se consideră o persoană handicapată. O celebră firmă de cosmetice a ales-o recent ca imagine a firmei. Pentru o firmă super… o super-femeie a fost aleasă pur şi simplu PENTRU CĂ EA… MERITĂ! ANGELA S.

Cancerul cervical, o teamã pentru femeile din România

upă cancerul la sân, cancerul cervical este maladia cu cea mai mare ocurenţă în rândul femeilor din România. Acesta apare mai des chiar şi decât cancerul ovarian, cancerul de colon sau cel la plămâni. Cancerul cervical sau de col uterin, cum este numit în mod curent, la fel ca şi celelalte tipuri de cancer, nu are nişte simptome clare care să îl anunţe şi, de asemenea, nu există o metodă exactă de a ne feri de el. Pe de altă parte însă, spre deosebire de alte tipuri de cancer, acesta poate ﬁ depistat prin metode sigure şi exacte, diagnosticarea precoce ﬁind un mare avantaj pentru că oferă şansa unei însănătoşiri grabnice. În acest sens, femeile ar trebui să efectueze un control ginecologic o dată pe an, control care să

includă şi un test Papanicolau, pentru a veriﬁca dacă există sau nu celule modiﬁcate în cervix. O altă metodă de diagnosticare a cancerului cervical este colonoscopia. Prin această metodă se prelevează mostre de ţesut pentru biopsie. De asemenea, examenul pelvian permite examinarea vaginului, cervixului, ovarelor, rectului şi uterului. Tinerele femei ar trebui să efectueze un test Papanicolau cel târziu la vârsta de 21 de ani, indiferent de vârsta la care şi-au început viaţa sexuală. După vârsta de 30 de ani, dacă toate testele efectuate anterior au fost negative şi nu există cazuri de cancer în familie, controalele se pot rări, rezumându-se la un singur test Papanicolau o dată la trei ani. CLEMENT SAVA

Noi credem în fericirea voastrã!

Poruncã: pãstraþi mobilitatea mâinii!

n orice neplăcere apărută la mână soluţia trebuie aleasă astfel ca să se păstreze mobilitatea mâinii. Ca exemplu se poate aminti faptul că în cazul ruperii oaselor mâinii, imobilizarea trebuie să fie cât mai scurtă, nu mai mare de trei săptămâni, pentru că nemişcându-se lung timp degetele, tendoanele, muşchii se “înţepenesc”, apare redoarea şi de ea se scapă cu dificultate. Dar, trebuie precizat că medicina numeşte mână degetele, palma, până la încheietura pumnului. Membrul superior de la încheietura pumnului până la cot se numeşte antebraţ, iar mai departe până la umăr numele este de braţ. Este bine să se reamintească faptul că superioritatea omului faţă de restul vieţuitoarelor se constituie din ridicarea în poziţie verticală, în două picioare, dar şi poziţionarea opusă a degetului mare de la mână, astfel că mâna poate apuca şi executa mişcări de fineţe. Oamenii trebuie să fie informaţi ca să priceapă ce bĳuterie, ce componentă decisivă este mâna. Mâna are două arcuri, un arc de la degete la încheietura pumnului, dar şi un arc transversal de la

extrema dreaptă la cea stângă, care te ajută să acoperi cu mâna, explică profesor doctor Andrei Firică, cel care a înfiinţat clinica de ortopedie de la Spitalul Colentina. Trebuie păstrată capacitatea de a îndoi degetele până în podul palmei astfel ca să poţi apuca o foaie. Pentru a continua să aduci degetele în palmă realizând apucarea lucrurilor trebuie păstrată mobilitatea tendoanelor care mobilizează oasele. Tendoanele flexoare şi extensoare îndoaie şi îndreaptă degetele. Tendonul care realizează cârligul degetelor este tendonul de forţă cu care se cară o greutate. Celelalte tendoane sunt muşchii aflaţi printre oasele palmei, care folosesc la mişcările de fineţe, de pildă scrisul. Tuturor acestor tendoane şi tuturor acestor muşchi trebuie să li se asigure mobilitatea. De exemplu, la ruperea oaselor din palmă ortopedul trebuie să refacă axul normal între oasele degetelor şi metacarpienele (oasele din palmă în număr de cinci) astfel ca la răsfirarea degetelor axele lor să se adune în mĳlocul palmei. Şi mai trebuie subliniat că cele mai sensibile terminaţii nervoase ale corpului se află în vârfurile degetelor. Această sensibilitate campioană a „buricelor” degetelor trebuie păstrată pentru a simţi, a pipăi cu mâna. Pielea de pe mână este doar atât cât trebuie, nu există nici o rezervă, aşa că orice transplant de piele pe mână se face doar cu grefe de piele din alte părţi ale corpului.

FLORIN CONDURĂŢEANU

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

A deszãpezit din scaunul cu rotile

ăscut în Suceava, Florin Cornel Diaconiţă, care acum are 35 de ani, nu-şi mai poate mişca picioarele încă de la un an, atunci când medicii l-au diagnosticat cu poliomielită. Bărbatul a povestit pentru www.viata-libera.ro că a vrut să se ducă la cumpărături, dar zăpada care se adunase peste noapte în faţa blocului îl împiedica să parcurgă în carucior drumul de la ieşirea din bloc până la ieşirea în stradă. „După ce am terminat de dat zăpada de pe rampa de la ieşirea din bloc, mai mulţi vecini au ieşit la geamuri şi au văzut ce încercam să fac. Deşi nu am făcut lucrul acesta pentru a-i determina şi pe ei să iasă din casă, mărturisesc faptul că mi-ar ﬁ prins bine un pic de ajutor”, a declarat bărbatul pentru sursa citată. La aproximativ o oră, atunci când reuşise să deszăpezească o bună parte din alee, trei angajati ai Societăţii de Electriﬁcare CFR S.A. sucursala Galaţi l-au văzut pe geamul biroului şi s-au hotărât să iasă şi să-l ajute. „Au venit trei bărbaţi cu lopeţi şi m-au întrebat dacă n-am găsit pe nimeni care să mă ajute să dau zăpada la o parte de pe alee. Apoi au curăţat porţiunea care mai rămăsese acoperită de zăpadă

şi rampa destinată persoanelor cu handicap”, a mai spus Florin Diaconiţă. Unul dintre cei trei bărbaţi care i-au venit în ajutor a povestit şi el cum au stat lucrurile. El a explicat că se afla în birou alături de colegi, când şefa sa l-a văzut pe Florin cum se chinuia să dea zăpada la o parte. „Atunci ne-am dus, am găsit trei lopeţi şi am plecat să-l ajutăm pe bărbatul aflat în scaun cu rotile. Toţi trei ne-am întrebat dacă aşa au ajuns lucrurile în România. Am văzut unii vecini care stăteau la geam şi se uitau, însă nimeni n-a coborât în faţa blocului cu o lopată”, a spus angajatul, care a preferat să nu-şi dezvăluie numele. Sursa: ziare.com Comentariul unui cititor: Finalul îl trăim deja! Omul acela o fi în scaun cu rotile, dar n-a ieşit de nebun din casă! Şi chiar îl cred mai lucid şi cu mai mult bun simţ decât vecinii „telenovelişti“ care nu şi-au lăsat „burger”-ul la flacon de plastic pt a-şi curăţa aleea din faţa casei… Şi nu se petrece numai în Galaţi… din păcate… Oare nu-i ăsta efectul ajutoarelor sociale date oricui şi pt orice??? De atâta lipsă de activitate unora le-a pierit şi bunul simţ, nu doar cheful de muncă!

Noi credem în fericirea voastrã!

Încãpãþânarea copilului sau def icit de atenþie?

e unde ştim? Cum tragem concluzia? Când apar primele semne? Cum e comportamentul copilului? De ce e încăpăţânat? Cine e de vină? De ce nu ne înţelegem? Cum să-l învăţ să aibă mai multă răbdare? Când devine un diagnostic?… Şi multe alte întrebări iau naştere în gândurile şi grĳile părinţilor care au un copil al cărui comportament e greu de acceptat, greu de înţeles şi greu de descifrat. Prima întrebare care apare cu o frecvenţă ridicată în rândul părinţilor şi, totodată, care induce spre confuzie, este următoarea: „Cum îmi dau seama dacă am un copil încăpăţânat sau într-adevăr are tulburări de atenţie?” Pentru început, haideţi să facem o scurtă introducere şi familiarizare cu termenii, simptomele şi comportamentul manifest în cazul tulburărilor de atenţie la un copil. Despre tulburările de atenţie: • Capacitatea slabă de concentrare a atenţiei este unul din cele mai întâlnite semne la copilul cu tulburări de atenţie pe de-o parte, iar pe de altă parte, copilului îi este aproape imposibil să îşi menţină interesul şi atenţia pe o singură sarcină. Nu se poate mobiliza sau organiza cu scopul de a ﬁnaliza o activitate, indiferent de gradul de complexitate. • Copilul nu menţine contactul vizual cu ceilalţi sau, atunci când apare contactul vizual, e pentru o

durată foarte scurtă, aşa încât dă impresia că nu îl interesează sau nu aude nimic din ceea ce-i spun ceilalţi din jur. • Prezenţa agitaţiei şi impulsivităţii manifestată sub forma neputinţei de a asculta, de a sta liniştit preţ de câteva minute este o altă trăsătură a copilului cu tulburări de atenţie, de asemenea, copilul are tendinţa de a se repezi spre o persoană sau un obiect, îi foieşte/agită picioarele, dispare de sub ochii adultului etc.; • Dificultatea de a respecta regulile/normele unui cadru anume (fie în mediul familial, fie la şcoală), reguli de care i se cere copilului să ţină cont, însă impulsivitatea sa îl împiedică în cele mai multe cazuri. Astfel, pentru a exemplifica, atunci când devine impulsiv, copilul are tendinţa să intervină/vorbească în clasă neîntrebat (în timp ce vorbeşte un alt coleg/profesorul), de a apuca diferite obiecte din mâna celuilalt înainte de a-i fi oferite etc., tendinţe care uneori pot duce la acţiuni agresive sau tulburări de comportament. Ce alte semne şi comportamente ne vorbesc despre prezenţa unei tulburări de atenţie la copii? – dificultatea copilului de a se juca, fie individual fie împreună cu alţi copii/în grup; (continuarea în ediţia viitoare) Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut

Cum sã faci faþã diagnosticãrii cu cancer

iagnosticarea cu cancer este, cu siguranţă, unul dintre momentele de cumpănă ale vieţii. O singură consultaţie îţi poate schimba definitiv viaţa. Presiunea şi stresul psihic sunt imense. De aceea, dacă apare acest moment în viaţa dumneavoastră, el trebuie administrat şi organizat corespunzător. Dacă urmează să mergeţi la medic pentru o consultaţie în vederea detectării cancerului, iată ce vă recomandăm: 1. Nu mergeţi singur. Luaţi cu dumneavoastră un prieten apropiat sau un membru al familiei. 2. Rugaţi-vă însoţitorul să ia cu el un pix şi o agendă în care să noteze cu acurateţe recomandările medicului. S-ar putea ca în cazul unei veşti proste să fiţi în stare de şoc şi să nu reuşiţi să reţineţi spusele medicului, de altfel extrem de importante. 3. Încurajaţi-vă însoţitorul să pună întrebări în numele dumneavoastră. 4. Întrebaţi de fiecare dată când aveţi vreo nelămurire. Este vital să cunoaşteţi toate amănuntele situaţiei dumneavoastră.

5. Cereţi o a doua opinie. Este bine să faceţi acest lucru, deoarece există multe alarme false şi chiar dacă diagnosticul este corect, există mai multe abordări şi metode de tratament. Trebuie să o alegeţi pe cea care vă avantajează cel mai mult. 6. Aveţi grĳă să consultaţi un medic specialist în exact tipul de cancer de care sunteţi suspect. În nici un caz nu mergeţi la o clinică generală. Acolo nu veţi putea găsi toate informaţiile necesare. 7. Nu vă aruncaţi din prima asupra tratamentului. Este în regulă să aşteptaţi o săptămână sau două în care să reﬂectaţi, să vă documentaţi şi să alegeţi cea mai bună metodă pentru dumneavoastră. Aceasta dacă nu este vorba de vreo situaţie urgentă care să necesite intervenţii chirurgicale. 8. Documentaţi-vă cât mai mult posibil. Fiţi la curent cu toate noile descoperiri în domeniu sau chiar cu terapiile complementare existente. Dacă vă surâde ceva sau aveţi vreo propunere, nu ezitaţi să o prezentaţi medicului specialist. C.S.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Evadare din lumea tãcerii

moţie. Emoţie și teamă de necunoscut. Mă uit la ei, la feţele lor. Sunt tineri. Toţi sunt tineri. Se privesc cercetător, vădit stingheriţi unii de alţii. Nu de alta, dar, după cum îi simt, acum, la primii lor pași împreună, nu știu cum să se abordeze unii pe alţii. Deocamdată stau în două grupuri distincte și doar se privesc. Deoparte, ei, cavalerii. Nu, nu e o glumă, sunt chiar cavaleri din cinul (ordinul cavaleresc) Cavalerilor Cetăţii. O grupare de tineri care a decis să reînvie tradiţiile din vremuri apuse ale spiritului cavaleresc. Nu să caute neapărat Sfântul Graal, ci să propăvăduiască cinstea, respectul, dreptatea. Și-au confecţionat armuri medievale – juri că sunt autentice – paloșe, scuturi, buzdugane, coifuri. Din când în când dau și spectacole cu tentă medievală. Și participă nesmintit la Turnirul Cetăţilor Transilvane. De partea cealaltă sunt ei, ceilalţi. Un grup de tineri surdo-muţi. Curiozitatea i-a mânat la această întâlnire. „Ideea mi-a venit, îmi spune Fănel Stroe, asistent social în cadrul Centrului teritorial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative, pe parcursul etapelor de caravană «Trăiește Sănătos!». Noi am umblat prin judeţe și am vorbit cu oamenii despre cât de important este să faci mișcare, să nu abuzezi de alimente nesănătoase, de alcool, de tutun. Am mai făcut și citiri de tensiune, și măsurători de greutate, i-am mai învăţat și ceva mișcări de întreţinere... Dar m-am gîndit că cel mai bine, mai educativ, ar ﬁ să îi punem pe cei tineri și sănătoși faţă în faţă cu necazurile create de o viaţă nesănătoasă, căci disabilităţile, cele mai multe dintre ele, de aici se trag. Și așa a apărut ideea acestei întâlniri.

Desigur, mă veţi întreba de ce cavalerii? Răspunsul este simplu: pentru că acești tineri au mintea foarte deschisă și călătoresc mult. Pentru că ei sunt deja ambasadori ai cinstei și onoarei și am considerat că vor fi și mai buni ambasadori, prin multele locuri prin care circulă, printre tinerii și nu numai cu care vin în contact, și ai unui stil de viaţă sănătos. Și cel mai bine este să vadă ei, cu ochii lor. De ce surdo-muţii? Pentru că ei, la rândul lor, reprezintă o comunitate foarte unită. Și pentru că, oricât ar părea de ciudat, sunt extrem de comunicativi.” Trecerea de la tăcere la comunicare s-a făcut brusc. Una dintre tinerele cu dizabilităţi auditive a luat cu teamă mai întâi un coif. Și l-a pus pe cap. Apoi au apărut zâmbetele. Râsul. Comunicarea. Și brusc atmosfera s-a destins, cavalerii și membrii comunităţii surdo-muţilor au spart barierele. Au găsit căi incredibile de a comunica. De a-și împărtăși unii altora gândurile, trăirile, bucuriile. Apoi au trecut la fapte. Cavalerii i-au învăţat pe noii lor ucenici câteva din tainele mânurii armelor medievale. Ale mișcării, ale sportului. Iar noii ucenici, i-au transformat pe tinerii cavaleri în elevi într-ale comunicării non-verbale. Ionel Pascaru, unul dintre cavalerii cetăţii îmi spunea: „A fost o experienţă incredibilă. Am învăţat foarte multe de la acești tineri minunaţi. Și am primit o fantastică lecţie de viaţă. În această seară, eu unul am devenit mult mai bogat sufletește. Am descoprit o lume nouă și mi-am descoprit noi prieteni”. Iar de la Simona Miclea, mai mult prin limbajul semnelor (binecuvântat fie cel care ne-a donat la Centrul Teritorial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative

Noi credem în fericirea voastrã!

un manual de comunicare pentru surdo-muţi) aﬂu: „Astăzi sunt fericită. Am cunoscut oameni noi, oameni buni. Și ne-am simţit bine împreună. Aș vrea să ne mai întâlnim. Îmi place să mă joc cu săbiile și scuturile și să facem gimnastică împreună”. În sala nu foarte mare, tinerii, cavaleri și noii lor prieteni, par a ﬁ descoperit noi universuri. Și nu pot să nu reţin ceea ce mi-a comunicat, prin semne și câteva cuvinte guturale, extrem de greu articulate, Simona: „Am evadat din lumea tăcerii”. Sau, cel puţin, asta cred că mi-a spus… Acum, la rece, la 24 de ore după inedita întâlnire din caravana Trăiește Sănătos! organizată de Patronatul Medicinei Integrative, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea și aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creșterii șanselor de reinserţie socială a persoanelor

cu dizabilitaţi”, coﬁnanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investește în oameni! pot concluziona: da, a fost o etapă atipică. De data aceasta nu am mai luat tensiunea participanţilor. Și nu le-a mai vorbit nici un medic despre pericolul tutunului și alcoolului. Dar două grupuri de oameni din universuri diferite s-au cunoscut. Au făcut mișcare împreună și au învăţat, tot împreună, un nou tip de comunicare. Iar asta chiar face parte dintr-un stil de viaţă sănătos. Iar Patronatul Medicinei Integrative și-a îmbogăţit uriașa-i familie cu noi prieteni. Și cu excelenţi amabasadori ai sănătăţii și frumuseţii umane.

IOANA MARINESCU

Cursuri gratuite TIC pentru persoane cu dizabilitãþi

ncepând din martie, două grupe de cursanţi vor putea beneﬁcia de cursurile gratuite de iniţiere în activităţile pe calculator organizate în perioada martie – mai 2012, de Asociaţia Patronatul Medicinei Integrative împreună cu Institutul Postliceal Phoenix. „Până în prezent, 60 de persoane cu dizabilităţi diferite s-au înscris pentru a participa la acest modul de formare profesională, aproape dublu faţă de numărul de locuri disponibile. Întrucât aproape jumătate dintre solicitanţi sunt persoane cu probleme de vedere, am decis să suplimentăm numărul de locuri cu o grupă specială pentru nevăzători, pentru regiunea Bucureşti-Ilfov”, a declarat Liviu Mandler, Preşedinte Asociaţia Patronatul Medicinei Integrative. Acest program de formare se derulează în cadrul proiectului – „Reţea regională pentru Pro-

movarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni! În urma cursurilor de formare profesională, participanţii vor putea obţine în mod gratuit o calificare în domeniul TIC. Certificatele obţinute sunt autorizate de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) şi recunoscute de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi au valoare de certificat de absolvire curs de iniţiere. LARISA TOADER

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Caravana „Trãieºte Sãnãtos!“

este 500 de persoane din regiunea BucureştiIlfov au dobândit informaţii despre un stil de viaţă sănătos, în cadrul caravanei „Trăieşte Sănătos” Timp de 8 luni, caravana „Trăiește Sănătos” a poposit în 12 locaţii din Bucureşti şi judeţul Ilfov: Centrul Sf. Vasile, Asociaţia Ateliere Protejate, Școala Specială nr. 9, Asociaţia Copiilor Handicapaţi Fizic din România, Fundaţia Viaţa și Lumina, Fundaţia Estuar, Club A, Centrul Consim (1), Centrul Consim (2), Hotel Howard Johnson, localitatea Balotești și localitatea Cornetu. Evenimentele au fost organizate în cadrul organizaţiilor nonguvernamentale din București și judeţul Ilfov, dar și la Centrul de Consiliere şi Integrare pe Piaţa Muncii pentru persoanele cu dizabilităţi din regiunea Bucureşti-Ilfov din cadrul Patronatului Medicinei Integrative. Peste 530 de persoane au participat la activităţile desfăşurate în cadrul caravanei, beneﬁciind de informaţiile şi investigaţiile medicale realizate de medicul Catrinel Popescu. În cadrul caravanei au fost distribuite 250 de tricouri şi sute de pliante şi broşuri referitoare la un stil de viaţă sănătos. Caravana „Trăiește Sănătos” a fost organizată de Patronatul Medicinei Integrative prin Centrul de Consiliere şi Integrare pe Piaţa Muncii pentru persoanele cu dizabilităţi Bucureşti-Ilfov, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” proiect ﬁnanţat din Fon-

dul Social European, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investește în Oameni!”. Fiecare eveniment a fost structurat în două părţi: o sesiune de discuţii referitoare la un stil de viaţă sănătos (Ex. importanţa unei alimentaţii sănătoase, necesitatea activităţii ﬁzice regulate pentru menţinerea unui tonus bun etc.) şi o sesiune de investigaţii medicale (Ex. teste de determinare a glicemiei, a indicelui de masă corporală și a tensiunii arteriale). La evenimentele caravanei au participat angajaţii centrului CONSIM Bucureşti-Ilfov, beneﬁciarii centrului, angajaţii şi colaboratorii altor organizaţii partenere, public larg.

Noi credem în fericirea voastrã!

O întâlnire inedită Etapa covăsneană a caravanei Trăiește sănătos! organizată de Patronatul Medicinei Integrative, prin intermediul Centrului Teritorial Brașov, a fost una absolut deosebită. De data aceasta, întîlnirea a fost una… restrânsă: un grup de nouă persoane surdomute, NEÎNSOŢITE de un interpret, a fost pusă faţă în faţă cu un grup de tineri din organizaţia Cavalerii Cetăţii, o organizaţie care și-a propus să reînvie tradiţiile cavalerești. Întâlnirea, în premieră absolută pentru ambele grupări, a fost mai mult decît emoţionantă.

21 Scopul declarat a fost unul de a crea deprinderi de viaţă sportivă, sănătoasă, pentru tinerii cu dizabilităţi și de a trezi și mai puternic conștiinţa necesităţii de a face sport și de a trăi sănătos, pentru cavaleri. Cavaleri care s-au angajat ca pe viitor să propăvăduiască viaţa sănătoasă. Scopul real a fost însă cu mult mai profund, căci între tinerii prezenţi la manifestare s-a legat, în cele câteva ceasuri petrecute împreună, o strânsă prietenie. IRINA GHIŢĂ CIOROBA

Tarom – Facilitãþi pentru persoanele cu dizabilitãþi

ă prezentăm mai jos câteva informaţii pentru a răspunde fiecărei nevoi specifice de călătorie. În conformitate cu prevederile CE 1107/2006, pentru a asigura confortul călătoriei persoanelor cu dizabilităţi, trebuie să ţinem cont de o serie de factori: – starea de sănătate a persoanei; – echipamentul solicitat ; – transportatorii aerieni implicaţi ; – limitările maxime pe tipuri de avion. A. Pentru persoanele care suferă de anumite boli fiind considerate cazuri medicale (Medical Case) Este obligatoriu ca: – rezervarea şi plata documentelor de călătorie să fie făcute cu cel puţin 72 ore înainte de data călătoriei; – la ghişeul de acceptare să fie prezentat un certificat medical eliberat de medicul curant, din care să rezulte că pasagerul poate călători la data şi pe ruta solicitate; – pasagerul să călătorească însoţit de o escortă adultă, care să aibă calificare medicală. a) Necesitatea folosirii unei tărgi Pentru aceasta există anumite limitări pe tip de avion: pe avionul AT 42 şi AT 72 nu se montează targă, iar pentru B737 şi A 318 se poate folosi o singură targă pe zbor. Cheltuielile suplimentare, atât la aeroportul de începere a călătoriei, cât şi în zona de tranzit sau la destinaţia finală, sunt suportate de pasager. Aceste costuri se referă la accesul ambulanţei la/de la avion şi accesul în zonele restricţionate. Targa se taxează în conformitate cu tariful stabilit de România. Pasagerul care solicită targa este considerat Medical Case iar pentru acesta se aplică informaţiile de mai sus. b) Pentru persoanele care necesită oxigen supli-

mentar (OXYG) Acest serviciu este oferit gratuit, iar compania TAROM nu aplică limitări numerice pentru persoanele care necesită acest serviciu. Trebuie însă să ştiţi că: – nu se acceptă buteliile de oxigen care aparţin pasagerului; – înainte de emiterea biletului pentru un pasager cu o astfel de cerinţă trebuie solicitat acordul companiei TAROM, care pune la dispoziţie buteliile pe durata zborului; – pasagerul este considerat Medical Case, drept care trebuie să prezinte avizul medicului curant din care să rezulte că poate călători la data şi pe ruta solicitată, precum şi cantitatea de oxigen/minut şi dacă oxigenul suplimentar îi este necesar pasagerului continuu sau intermitent (cu intervalele de timp menţionate). B. Pasagerii cu mobilitate redusă Transportul scaunului cu rotile deţinut de pasager: – se transportă numai la cală, bateriile trebuie scoase şi împachetate în cutii care se închid ermetic; – trebuie dezasamblat înainte de a ajunge la ghişeul de înregistrare; – trebuie anunţat încă de la momentul rezervării; – trebuie speciﬁcată greutatea şi dimensiunile. Scaunul cu rotile se transportă gratuit. Pasagerii care necesită scaun cu rotile pentru cabină Pentru aceasta există anumite limitări pe tip de avion: nu se acceptă pe AT 42 şi AT 72, pe avionul B737 pot călători maxim 2 pasageri, iar pe A 318 pot călători maxim 6 pasageri. Trebuie menţionat că este necesară anunţarea în momentul rezervării şi că, în funcţie de afecţiunea pasagerului, se consideră Medical Case.

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 12/Martie 2012

Nevãzãtor, refuz sã abandonez

e spune că ochii sunt oglinda sufletului. Ce faci însă, atunci când ochii sunt împăienjeniţi de un gol, când privirea se zbate într-o depărtare pe care cu greu o poţi inţelege și care pare, cumva, stranie greu de trecut şi de înţeles? De cele mai multe ori, dai bir cu fugiţii. Simplu, fără să pui întrebări și fără să asculţi. Fără să încerci să înţelegi ceea ce nu știi pentru că, nu vrei s-o recunoști nici măcar în sine, ţi-e frică. Abandonezi un om, abandonezi o privire, abandonezi, dacă ne luăm după vorbă, un suflet. Sună greu, dar el așa simte. Şi totuşi sunt suflete care nu se dau bătute nici măcar în faţa abandonului colectiv. Ba mai mult, caută să ţi se arate sincere şi calde, făcându-te să-ţi fie rău de propria persoană. Am cunoscut un astfel de om. Foarte inteligent şi curios să experimenteze şi să cunoască, incredibil de natural, de la gesturi şi mişcări până la vorbele de duh pe care ţi le aruncă în faţă cu o dezinvoltură de te lovesc exact acolo unde trebuie, ca într-o aruncare foarte bună la ţintă… un om ai cărui ochi, vă vine să credeţi sau nu, sunt goi. Sunt goi de privire, sunt goi de simţ, adică sunt orbi. Îl cheamă Costi şi are 30 de ani. Scurta lui experienţă vizuală, la propriu se reduce la primii câţiva anişori din viaţă. S-a născut cu o boală care i-a permis să vadă doar chipul mamei, dar nu i-a dat voie să şi-l amintească. A apucat să vadă culorile, însă nu le-ar putea niciodată potrivi după nume şi semnificaţie. A apucat să înveţe jocul, însă nu a mai apucat să îl practice. A orbit când avea doar trei ani. Cu toate astea nu s-a lăsat niciodată de boală sau, de fapt, de

lipsa unui simţ. Unul dintre primele lucruri pe care le aﬂi despre el şi te uimesc este faptul că a absolvit facultatea. Fără Braile şi fără programe de consiliere sau orientare psiho-socială. Şi a terminat Facultatea de Litere. Pe urmă, dacă ai ocazia să mergi cu el în maşină, te izbeşte un simţ al orientării pe care cei cu ochii vii nu l-ar putea dobândi nici în mai multe vieţi. Ştie exact pe care stradă trebuie s-o iei atunci când eşti destul de aproape de casa lui. De fapt, trebuie să îi spui doar mergem pe acolo şi pe acolo. Şi, de fapt, conştientizezi cu maximă uimire, că te-a condus el pe drumul potrivit. Munceşte, are prieteni şi a avut curajul să plece de mai multe ori din ţară. În tot felul de excursii şi delegaţii. Și îţi explică nonşalant exact ce e de văzut în ţările respective, în oraşele acelea. Şi, mai ales, ce e de căutat, de explorat, de ascultat. Şi uite-aşa, dacă ai răgazul sau obligaţia să petreci o zi lângă el, îţi dai seama cam cât de multe amănunte ai pierdut în viaţă. Cam cât de ignorant eşti atunci când nu eşti în stare să te prezinţi în faţa unui om cu o expresie binevoitoare şi nu obosită, atunci când strângi o mănă ﬂasc şi fără să transmiţi nimic, atunci când te uiţi prin cineva, mai mult sau mai puţin absent la conversaţie. Te izbeşte… treptat, o părere de rău. Şi sper să poţi, nu doar să-ţi spui: de mâine, am să-ncerc să văd! D.P.

Strada Dornei, nr. 79-81 (Piaţa Chibrit) Sector 1, Bucureşti Informaţii si programări: 021 230 46 66 Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15 Program: L-V: 8-21, S: 8-19 E-mail: oﬃce@diperiavitamed.ro www.diperiavitamed.ro

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Suflet pentru suflet!”. • Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON • Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON • Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON În doar 25 minute poţi afla care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la numerele de telefon afişate sau pe email şi vei beneficia de informaţii suplimentare. De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii. Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !