PACES Nr.13 - Aprilie 2012 by Patronatul Medicinei Integrative

PACES Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Nr. 13, Aprilie 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126 Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative © PMI, 2011

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

EDITURA SCRIB, 2011 Echipa de redacţie Redactor-şef:

dr. Aurel Storin

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina Comentatori: Octavian Andronic Florin Condurăţeanu Redactori: Irina Ghiţă-Cioroba Cornelius Popa Clement Sava Beatrice Iordache Larisa Toader Editor imagine foto Silvia Mandler Administrator WEB Mihai Breahnă Traducător engleză: George Weiner Editor: Gabriel Ionescu

ISSN 2247 – 0565

aurel.storin@patmedin.ro iancu.elena.catalina@patmedin.ro octavian.andronic@patmedin.ro ﬂorin.condurateanu@patmedin.ro irina.cioroba@patmedin.ro cornelius.popa@patmedin.ro clement.sava@patmedin.ro beatrice.iordache@patmedin.ro larisa.toader@patmedin.ro silvia.mandler@patmedin.ro mihai.breahna@patmedin.ro geogwww@yahoo.com gabi@etipograﬁe.ro

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial

Existã o ºansã pentru salvarea sistemului de sãnãtate din România!

istemul de sănătate din România este într-o criză profundă, lucru pe care ﬁecare dintre noi îl știe. Spitalele de stat (în afara câtorva spitale, cum ar ﬁ Spitalul Militar, Spitalul Universitar etc.) sunt într-o cădere totală, pacienţii internaţi dorm pe coridoare, bolnavii dorm câte doi într-un pat, într-un cuvânt, condiţii deplorabile. Lipsa de medici și de asistente medicale în spitalele de stat, deoarece aceștia au părăsit spitalele de stat în favoarea celor private sau a muncii în străinătate, toate acestea se datorează condiţiilor materiale și profesionale care lasă de dorit. Din păcate, legăturile dintre medic și pacient, datorită tot acestor condiţii, se înrăutăţesc pe zi ce trece. Cred că guvernul a făcut o mare greșeală prin trecerea spitalelor de la Ministerul Sănătăţii la Consiliile judeţene și locale. Acele spitale încep să devină ruine prin nepăsarea și neputinţa aleșilor locali de a le organiza și gestiona. Am vorbit destul despre problemele din sistemul de sănătate de stat pe care toţi le știm; eu, de obicei, nu vorbesc despre probleme, mai mult despre soluţii.

Am fost nevoit personal, din cauza unei boli, să merg la o investigaţie medicală. Fiind abonat la clinica MedLife, am apelat la aceasta. Începând de la recepţie, am observat comportamentul de excepţie al recepţionerilor, care vorbesc foarte frumos și civilizat cu ﬁecare pacient, lucru care ar ﬁ normal, dar care din păcate nu se regăsește în majoritatea clinicilor și spitalelor de stat. Din cauza bolii mele am fost nevoit să mă internez în Spitalul MedLife de pe Calea Griviţei, în București. În primul rând, condiţiile din spital erau extraordinare, începând de la curăţenie, camere de spitalizare frumoase, luminoase și spaţioase pentru două persoane, aparatură de ultima generaţie. Personalul – de excepţie, începând de la liftier, brancardier, asistente medicale și doctori, toţi extrem de amabili, venind tot timpul să te viziteze, să te întrebe cum te simţi, dacă ai nevoie de ceva anume. Medicii erau foarte atenţi cu pacienţii, explicându-le ce se întâmplă cu ei, care este situaţia tratamentului pe care îl fac și ce va urma; comunicarea între medici și pacient este extraordinar de bună, la început am crezut că poate sunt

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Editorial într-o altă ţară la tratament și nu în România, dar, oameni buni, sunt în România, la Spitalul MedLife pe Calea Grivitei și văd cu optimism și cu plăcere că există și în România spitale și clinici private, unde consultaţia medicală, tratamentul, condiţiile de spitalizare sunt la cel mai înalt nivel. Nu trebuie să căutăm neapărat tratamente și medici în străinătate și să ne coste o avere, avem într-adevăr puţine spitale private, dar profesionalismul medicilor, Doctor Ciochinaru Mihai-Director Medical, Medlife asistentelor medicale sau perPatronatul Medicinei Integrative, sonalului auxiliar din România sunt la nivelul celor din alte ţări lucrăm la ora actuală la un proiect (Germania, Franţa, Italia etc.), poate pe care îl vom înainta Ministerului Sănătăţii și vom veni cu soluţii pentru chiar mai mult. Din păcate, nu toţi cetăţenii pot ca majoritatea cetăţenilor acestei ţări accesa aceste clinici și spitale private să aibă dreptul la un sistem de din cauza costurilor, de aceea noi, sănătate de calitate și accesibil.

Echipa de medici și asistenţi, secţia Medicală-Medlife, Griviţa

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial Printre punctele esenţiale ale programului nostru ﬁgurează: descentralizarea spitalelor, în prima fază prin parteneriat public privat, statul rămânând acţionar minoritar, iar inves-

lui MedLife Griviţa, în frunte cu Domnul Doctor Mihai Ciochinaru, Director medical, pentru tratamentul profesionist de care a dat dovadă, pentru comportamentul de excepţie faţă de pacienţi

titorul român sau străin acţionar majoritar; accesarea unui sistem de asigurări de sănătate prin care poliţa de sănătate să cuprindă majoritatea tratamentelor și spitalizarea. Vom avea o discuţie, ca Patronat, cu sindicatele, pentru a cuprinde în contractul colectiv de muncă obligativitatea unei poliţe de sănătate pentru salariaţi, astfel ca orice salariat să aibă posibilitatea să fie tratat la o clinică sau la un spital privat, în modul cel mai profesionist, calitatea aparaturii medicale să fie la nivelul cel mai înalt, comunicarea între medici și asistenţi să fie cât mai bună. În final, aș vrea să profit de acest editorial pentru a mulţumi din tot sufletul echipei de medici și asistenţi de la secţia Medicală și Chirurgie a Spitalu-

în general și faţă de mine. Vreau prin aceasta să îmi exprim încrederea deplină în acești oameni minunaţi și le urez mult succes în misiunea lor nobilă de a salva vieţi omenești. Dragii mei, vedeţi, sunt șanse de a salva sistemul de sănătate în România. Sau poate că întrebarea este DACĂ SE ȘI VREA? Să ﬁţi sănătoși, fericiţi și iubiţi. Liviu MANDLER Președintele Patronatului Medicinei Integrative

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Misiune Promovarea, dezvoltarea, adoptarea și implementarea medicinei integrative în practica medicală din România. Conceptul Medicinei Integrative plasează pacientul în centrul echipei medicale și utilizează toate terapiile demonstrate ca ﬁind sigure și eﬁciente, indiferent de sistemul de gândire medicală din care aceste terapii provin.

Despre noi

Viziune

OBIECTIVE

Viziunea noastră este ca medicina integrativă să fie soluţia comună și locul de întâlnire pentru medici, educatori și cercetători în beneficiul omului. Patronatul Medicinei Integrative – P.M.I. va acţiona ca punct de referinţă central și ca factor de reprezentare, comunicare, educare și colaborare cu autorităţile publice și private care reglementează și/ sau coordonează acest domeniu pe plan intern sau extern, identificând problemele specifice ale prestatorilor de servicii de medicină integrativă și soluţiile optime de rezolvare a acestora.

• Să reprezinte și să protejeze interesele prestatorilor de medicină integrativă din România atât pe plan naţional cât și pe plan internaţional. • Să furnizeze un cadru unde membri asociaţi pot discuta și către care aceștia pot adresa întrebări, sesizări, propuneri privind aspecte de interes comun și să ajute la crearea și dezvoltarea unor strategii unitare de susţinere și soluţionare a acestora. • Să prezinte şi să pledeze în susţinerea strategiilor Patronatului în faţa Parlamentului, a Guvernului, a oricăror alte autorităţi şi/sau instituţii constituite la nivel naţional şi/sau local, precum şi în faţa mĳloacelor de informare în masă (mass-media) şi a oricăror alte entităţi relevante, atât din România cât şi din străinătate. • Să promoveze cele mai bune practici între membri, asigurând modalităţi etice şi responsabile de organizare şi funcţionare a medicinei integrative, care să corespundă aşteptărilor comunităţii la cele mai înalte standarde de integritate. • Să întreprindă toate acţiunile permise de lege în vederea conturării unui cadru normativ adecvat desfăşurării organizării şi funcţionării medicinei integrative şi care să reflecte în manieră optimă compatibilizarea necesităţilor acestui segment economic cu necesităţile societăţii. În acest sens Patronatul va putea să iniţieze contacte cu autorităţile având competenţe în adoptarea proiectelor de acte normative vizate, să participe în mod activ, dar cu respectarea limitele impuse de lege, la redactarea, avizarea, dezbaterea publică şi adoptarea proiectelor de acte normative în domeniul vizat sau în domeniile conexe. • Să se afilieze sau, după caz, să adere la acele organizaţii sau asociaţii internaţionale care activează în domeniul organizării şi funcţionării medicinei integrative, în vederea reprezentării la nivel internaţional a intereselor medicinei integrative din România, dar şi a corelării modului în care se organizează şi funcţionează aceasta în România cu standardele internaţionale în domeniu. • Să organizeze întruniri, conferinţe, expoziţii, work-shop-uri pentru schimb de experienţă cu asociaţii, fundaţii sau instituţii cu profil asemănător. Să încheie parteneriate cu instituţii medicale sau nemedicale, fundaţii sau asociaţii care au obiectiv comun sau apropiat cu al Patronatului.

Proiecte în derulare ● Susţinerea persoanelor dezavantajate Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. • Susţinerea pacienţilor oncologici Reţea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere şi reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer. • Patronatul Medicinei Integrative-PMI Site-ul www.patmedin.ro unde găsiţi mai multe informaţii despre activităţile în desfășurare.

Noi credem în fericirea voastrã! Interviurile PACES

Dr. Mihai Ciochinaru (MedLife):

“Cheltuielile în sãnãtate, în România, au crescut fãrã sã se înregistreze un progres în calitatea actului medical”

Directorul medical al reţelei MedLife, dr. Mihai Ciochinaru, a avut amabilitatea să acorde un interviu agenţiei de presă AMOS News. – Dle doctor, pentru cititorii site-ului Agenţiei AMOS News, v-aş ruga să începeţi cu o scurtă carte de vizită: cine sunteţi şi ce faceţi? – Sunt actualmente director medical al reţelei MedLife. Anterior, am lucrat vreme de 30 de ani ca medic militar la Spitalul Militar Central. În ultimii 15 ani am fost şeful Secţiei de Dermatologie Clinică şi Oncologie, iar din 2010, când a trebuit să trec în rezervă, conform legislaţiei, m-am alăturat echipei MedLife. În paralel cu activitatea managerială am şi activitate medicală ca medic dermatolog, în cadrul Spitalului MedLife, precum şi o activitate de ambulator în cabinetul de consultaţie. – Veniţi dintr-o unitate de prestigiu – Spitalul Militar Central – din sectorul public al sănătăţii. Ce a însemnat pentru dvs. trecerea în sectorul privat? – Am făcut trecerea ca pe o provocare, pentru că toată formaţia mea medicală s-a desfăşurat în spitale şi clinici publice. Venind în MedLife am putut face comparaţia inerentă dintre cele două tipuri de servicii medicale şi lucrurile sunt interesante aşa ca şi comparaţie. Sistemul privat are o rigoare organizatorică pe care foarte multe dintre instituţiile publice nu o ating. Sigur, există şi excepţii, pentru că lucrurile sunt şi bune şi rele şi ştiţi foarte bine care este definiţia unui manager bun. Cel care reuşeşte să facă mai bine cu cât mai puţini bani. Trecând peste aspectele binecunoscute legate de ceea ce înseamnă actualmente sistemul medical public din România. Cu toate dificultăţile prin care trece, lucrurile s-au îmbunătăţit în sistemul public. Sigur că mai sunt foarte multe lucruri de făcut, dar, pe lângă dificultăţile de ordin financiar, care sunt obiective şi prezente în majoritatea domeniilor de activitate, sistemul medical public duce încă lipsă de o rigoare a activităţii, suferă de pe urma inexistenţei unor proceduri operaţionale bine definite pe care toţii angajaţii trebuie să le respecte conform literei lor. – După părerea dvs., de ce nu ajung niciodată banii Sănătăţii? – Banii în Sănătate nu ajung în nici un sistem, oricât de performant ar fi. Banii nu ajung nici în

Statele Unite, nici în ţările vest-europene care au un sistem medical bine structurat, pentru că nevoile de investiţii în aparatură, în medicamente cresc exponenţial şi resursele bugetare pe care le poate aloca statul, indiferent de ţară, sunt limitate. Important este să găsim modalităţile prin care putem gestiona banii pe care îi avem. Cheltuielile în sănătate, în România, au crescut fără să se înregistreze un progres în ceea ce priveşte calitatea actului medical. Se duc mulţi bani pe consumuri inutile, pe achiziţii, pe externalizări dubioase, pe contracte care sunt discutabile şi atunci aceşti bani puţini, a căror sumă oricum a crescut de la an la an, ar trebui judicios cheltuiţi. Ministerul Sănătăţii – din cunoştinţele mele, ca membru al uneia dintre comisiile de la nivelul Casei Naţionale – se gândeşte la o restructurare, în afară de reforma clasică şi de noua lege a Sănătăţii, foarte mult discutată şi retrasă, iar acum pusă din nou în dezbatere publică. Ministerul Sănătăţii încearcă să limiteze aceste scurgeri inutile de fonduri, pe care le putem discuta în varii modalităţi faţă de multe cheltuieli dubioase, în interesul managerului, dar multe vin şi din interiorul sistemului, de la profesionişti. Din motive legate de avantajele prescripţiei unui anumit tip de medicamente, pot apare excese de prescripţie fără ca acestea să aibă o justiﬁcare medicală. S-a dovedit prin studii riguroase că unele medicamente au chiar contraindicaţii, cum sunt cele pentru anemiile din cancer, au efect asupra supravieţuirii. În ultima perioadă de timp au apărut avertizări din partea Agenţiei Europene a Medicamentului, din partea organismului american, FDI privitor la faptul că unele medicamente ar trebui limitate ca administrare şi recomandate doar la indicaţii foarte clare. Ministerul Sănătăţii intenţionează să limiteze şi el prescripţia, scoţând de pe lista de gratuităţi anumite medicamente. – Care este, după părerea dvs., locul şi viitorul medicinei private în Sănătatea românească? – Cu foarte mare certitudine, medicina privată o să crească ca şi pondere în cota de piaţă, a serviciului medical în România. Practic, an

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

de an se deschid noi unităţi medicale private. Volumul activităţii medicale per global, numărul de prestaţii medicale, tipul de servicii medicale oferite, numărul de unităţi medicale aparţinând MedLife-ului au crescut an de an. Corespunde unei necesităţi, chiar dacă nivelul de trai nu e ridicat ca în alte ţări, există o categorie care accesează servicii medicale private din ce în ce mai mult. În momentul în care şi piaţa asigurărilor de sănătate se va reglementa, noi credem că ponderea serviciilor medicale private va creşte corespunzător şi cu apariţia de asiguratori privaţi de sănătate. – Care consideraţi că sunt lucrurile bune pe care medicina privată ar trebui să le preia de la cea publică şi invers? – Medicina privată ar trebui să aibă mai mult curaj în abordarea unor cazuri de complexitate mare. Din raţiuni ﬁnanciare, atât ale instituţiei, dar şi din perspectiva, dacă vreţi, a riscului pe care şi-l asumă un serviciu medical în ceea ce priveşte preluarea unui caz mai complicat. În momentul acesta, majoritatea serviciilor medicale private sunt uşor reticente în prealuarea unor cazuri complexe care necesită eforturi mai mari. Medicina publică trebuie să preia de la medicina privată o organizare mult mai bună a activităţii, o structurare mult mai bună a responsabilităţilor pe diverse compartimente, a marketingului pe care un seviciu medical îl face, poate chiar de identiﬁcare în colectivul de

profesionişti, să iasă în faţă. Eu cred că competiţia între cele două sisteme e beneﬁcă şi va ridica foarte mult calitatea actului medical. – Care este, în contextul acestei competiţii, viitorul… şpăgii? Nu mă refer la aspectul penal… – Vedeţi, este o problemă de mentalitate, pentru că dacă eşti profesionist onest, indiferent unde practici meseria, nu ar trebui să ai o prestaţie diferită în funcţie de aceste „plăţi informale”. Trebuie ca oamenii să perceapă acest fapt, atât prestatorii de servicii medicale, dar şi beneﬁciarii, însă procesul este lung. Dacă este să vedem ce se întâmplă în serviciile private unde plăţile informale nu există şi calitatea actului medical e superioară, cred că profesioniştii din zona publică ar trebui să se alinieze. Nu sunt foarte optimist. Va mai dura 20 de ani până când lucrurile vor dispare. Asta este şi motivul pentru care mulţi medici ezită să facă pasul către o instituţie privată pentru că şi dacă motivările salariale sunt mai bune în mediul privat, cumulate veniturile, pentru că plăţile informale nu sunt impozabile, sigur că oamenii preferă să îşi păstreze avantajele dintr-un spital public. Trebuie să facem o delimitare clară între o prestaţie medicală pe care o face un medic şi care solicită în mod expres o plată şi aceste „cadouri” sau plăţi informale. Lucrurile sunt diferite. Marea majoritatea a celor din serviciile medicale publice nu condiţionează actul medical, dar sigur, e o realitate de neconstestat, că fenomenul există.

Prof. Dr. JOHN G. IONESCU:

“Medicina integrativã constituie o perspectivã viabilã în tratarea bolilor cronice” Personalitate de prim rang a vieţii medicale internaţionale, prof. dr. John G. Ionescu este director ştiinţific şi fondator al Clinicii Speciale Neukirchen, şi unul dintre românii care şi-au constituit o carieră de prestigiu în străinătate. Legat sufleteşte de ţara sa de baştină, profesorul revine cu regularitate în România, implicat fiind în transformările pe care le cunoaşte mediul medical românesc. Cu prilejul ultimei sale vizite, i-am solicitat un interviu în exclusivitate. – Stimate dle profesor, sunteţi o personalitate cunoscută publicului de specialitate românesc prin vizitele făcute în România în ultimii ani ca şi prin prezenţa dvs. la prima ediţie a Congresului Patronatului Medicinei Integrative. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu domeniul dvs. de activitate, v-aş ruga să schiţaţi o succintă carte de vizită: cine sunteţi şi ce faceţi? – M-aţi prezentat deja, ca vizitator în România. Sunt stabilit în străinătate de peste 30 de ani şi conduc în Germania, de 25 de ani, o clinică de Medicină Integrativă specializată în tratarea celor mai dificile boli alergice, dermatologice şi de mediu, care câştigă în ultimii ani o pondere enormă în tabloul medical din Europa de Vest şi America,

prin acumularea continuă a factorilor toxici din mediul înconjurător şi chiar transmiterea lor pe cale transplacentară. Bolile de care ne ocupăm sunt tratate în mod clasic prin o serie de substanţe antiinflamatoare, de genul cortizonului, antiinflamatoare nesteroidale, radiaţiilor, dar toate aceste terapii se adresează, din păcate, numai simptomelor acestor boli. Vizează în prima linie blocarea simptomului de inflamaţie, de roşeaţă, de prurit. Aceste terapii nu conduc la rezolvarea cauzelor. Dimpotrivă, tot efortul pe care îl depunem în tratarea acestor maladii se adresează cauzelor care sunt diferite, de la pacient la pacient. Ca atare, Medicina Integrativă investighează cauzele acestor boli care sunt adesea datorate greşelilor

Noi credem în fericirea voastrã! alimentare, infecţiilor microbiene sau încărcării cu substanţe toxice din corpul acestor persoane, pe care le identificăm prin analize deosebit de precise care ne arată dacă pacientul este afectat de pesticide, solvenţi, aditivi alimentari sau metale grele. Bineînţeles că decizia terapeutică este diferită de la un caz la altul, în funcţie de substanţele care agresează pacientul respectiv. Din păcate, alimentaţia nu este luată în serios nici astăzi în medicina clasică în spitale. Şi în Germania sunt rare clinicile care încearcă să depisteze intoleranţele alimentare. La noi acest lucru face parte din legile casei: identificarea cauzelor care sunt declanşate de o mâncare nepotrivită pe care organismul nu o mai poate prelucra. Ca atare, fiecare persoană are nevoie de o dietă individualizată. Nimeni în spitale nu oferă aşa ceva. Mai departe, deosebim la pacienţi o serie de focare microbiene ce participă şi ele la fenomenul de inflamaţie cronică care îl agresează pe pacient. Chiar şi surplusul de irascibilitate nervoasă, de drepresie, de oboseală, de nelinişte poate fi datorat inflamaţiei neuronale induse prin factori nocivi de mediu. Fără analiza acestor cauze nu putem obţine un rezultat de durată, o vindecare. – Rezultatele spectaculoase pe care le-aţi obţinut în cadrul clinicii dvs. se datorează acestui tip de abordare: integrativă. În ce măsură această metodologie face paşi şi în România? – Din câte ştiu, elemente de medicină integrativă sunt practicate în cabinete medicale de către un medic sau altul care a urmat, mai ales în străinătate, astfel de cursuri şi aplică, în măsura posibilităţilor, aceste elemente în cabinetele lor. Din păcate, majoritatea colegilor nu au la dispoziţie

Nivelarea ridurilor în urma tratamentului cu produse Energy CosmeticsGriviţa

aparatura necesară, un laborator specializat pentru asemenea analize, care să măsoare încărcătura despre care vorbim sau reacţiile speciﬁce la anumite produse alimentare. Ca atare, în general aceste terapii au o mare componentă oarbă. Se încearcă tratamente cu un rezultat bun sau nesatisfăcător. – Bănuiesc că ţine şi de o anumită barieră psihologică a specializării, pe care o cunoaşte medicina tradiţională. Specialiştii se hotărăsc mai greu să interacţioneze în disciplinele lor. – Consider că bariera majoră este lipsa de pregătire a studenţilor la nivel educaţional universitar. Ca atare, una dintre iniţiativele pe care le urmăresc la ora actuală împreună cu PMI vizează reintroducerea unor astfel de cursuri. Am oferit cursuri postuniversitare la UMF Bucureşti în anii trecuţi şi dorim reluarea acestora dacă se poate şi în cadrul unui curs universitar facultativ pentru studentul care doreşte să se informeze în acest domeniu. – De altfel, vizita dvs. de acum a pus şi bazele unei colaborări cu Patronatul Medicinei Integrative. La ce se referă parteneriatul? – În primul rând am avut plăcerea să ﬁu invitat la primul Congres al Patronatului Medicinei Integrative din Noiembrie 2011, foarte bine realizat, cu speakeri din România şi din străinătate. Ca prim obiectiv dorim să reintroducem cursurile de medicină integrativă la nivel universitar şi sperăm să reuşim acest lucru, în Bucureşti sau la Iaşi. Dorim de asemenea să creăm un centru de referinţă pentru medicina integrativă în Bucureşti şi să oferim pacientului care nu vede altă ieşire din boala sa cronică, o perspectivă în tratarea bolii sale. – Un a dintre coordonatele de bază ale activităţii dvs. se referă şi la o chestiune ce generează o tot mai mare preocupare: îmbătrânirea. Care este direcţia abordată de dvs. pe această temă? – Datorită specializării clinicii în domeniul bolilor autoimune şi dermatologice, o serie din inovaţii se referă la procesul regenerării cutanate. Cunoaştem foarte bine că o piele în vârstă are un potenţial de regenerare mult mai

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

lent decât o piele tânără, starea de inflamaţie este mult mai crescută şi, prin urmare, fenomenele de intoleranţă, ca şi stările precanceroase avansează odată cu vârsta. Ca atare, inovaţiile noastre vizează produse biotehnologice care compensează aceste deficienţe, de exemplu prin fitohormoni (din soia sau alte plante) care activează sinteza colagenului din piele, combaterea fenomenului de fotoaging prin expunere la soare (care îmbătrâneşte pielea extrem de rapid) printr-o terapie ingenioasă, ce oferă un pachet antioxidativ şi de eliminare a metalelor grele din piele. Efectul este evident şi persoanele care nu suportă soarele şi care vădesc o intoleranţă majoră la soare – prin folosirea acestor preparate se pot expune la soare şi

vor obţine o bronzare normală. – Care este calea prin care pacienţii români pot intra în posesia produselor dvs.? – Avem un site în România – www.energy-cosmetic.ro – în care aceste produse sunt la dispoziţia publicului român de doi ani de zile şi dorim să promovăm şi să explicăm valoarea acestor produse cosmeticienilor care vor lucra cu Patronatul Medicinei Integrative, spre a putea explica farmaciştilor şi cosmeticienilor şi clienţilor lor care este substratul metabolic al acestor inovaţii. A consemnat Octavian ANDRONIC

O poză de laborator: prof. John Ionescu (dreapta) împreună cu colaboratorii săi, doctorii Alexandru şi Raluca Constantinescu, în laboratorul de anatomie al Clinicii

Curs intensiv de Psiho-Oncologie

atronatul Medicinei Integrative (P.M.I.) vă anunţă că organizează cursul de Psiho-Oncologie, care va începe la sfârşitul lunii mai 2012, acreditat de către Colegiul Psihologilor. Cursul de Psiho-Oncologie are ca obiectiv principal atragerea şi formarea de profesionişti din domeniul sănătăţii cu privire la cunoaşterea Asistenţei Psihologice în Oncologie, a Cercetării Psihologice, Sociale şi Multidisciplinare în Oncologie, cunoaşterea şi dezvoltarea de campanii de Prevenire şi conduită cu privire la sănătate şi înţelegere cu echipe diverse şi, în sfârşit, formare de formatori în Psiho-Oncologie. Cursul este structurat pe 2 ani de zile, 8 module. Primele 4 module se vor desfăşura în perioada mai-noiembrie 2012. Programul cursului va ﬁ: de vineri până duminică, câte 8 ore pe zi, în sala de cursuri a Patronatului Medicinei Integrative din

str. Dornei nr. 79-81, sector 1, Bucureşti (punct de reper: Piaţa Chibrit). Principalele teme abordate sunt: • Instrumente de Evaluare în Psiho-Oncologie/ Calitatea vieţii, noile medicamente; • Familia persoanei bolnave de neoplazie; • Copii şi Adolescenţi cu rude bolnave; • Tehnici Complementare şi Intervenţii în Echipă; • Asistenţa Socială în Oncologie; • Terapia Durerii; • Curele Paliative. Cursul este organizat de Asociaţia Patronatul Medicinei Integrative, în colaborare cu: - Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - Universita Politecnica Delle Marche – Facultatea

Noi credem în fericirea voastrã! de Medicina şi Chirurgie- Ancona, Italia - Institutul Oncologic Semper Onlus – Institutul Oncologic pentru Susţinerea Integrată şi Cercetare Multidisciplinară, Fano, Italia - Assform – Asociaţia pentru Formare Superioară, Continuă şi la Distanţă, Rimini, Italia

Recunoaştere şi rolul profesional Cursul de Bază şi cel Avansat vor fi recunoscute la nivel internaţional de către organizaţiile ştiinţifice responsabile şi de către organismele profesionale şi vor oferi posibilitatea formării şi specializării în domeniul psiho-oncologiei. Primul an va fi distins cu titlul Formare în Psiho-Oncologie pentru toate cadrele medicale, psihologi, studenţi la psihologie şi medicină care vor putea să se bazeze pe Oncologie în general şi pe toate asociaţiile locale de lucru în Oncologie, asistenţii medicali şi sociali vor avea titluri egale cu privire la recunoaşterea propriei categorii. Al doilea an permite candidaţilor să participe activ la Campanii de Prevenire, Protocoale de Cercetare şi Formare a Operatorilor, de asemenea de a primi recunoaştere de specialisti în domeniul psihooncologiei. Printre lectori se numără: • Marco Romeo, Psiholog-Psihoterapeut, Coordonator în cadrul Societăţii Italiene de PsihoOncologie din zona Marche şi Preşedinte la Institutul Oncologic pentru Sprĳin Integrat şi Cercetare Multidisciplinară. • Ettore Tito Menichetti, Medic Oncolog, şi Director al Secţiei de Oncologie Medicală al Spitalului din Senigallia, Vicepreşedinte al “Associazione Oncologica Senigalliese” (Asociaţia Oncologică din Senigallia) • Silvia Di Giuseppe, Psiholog-Psihoterapeut, este profesor în cadrul Institutului Italian de Psihoterapie Sistemică şi Relaţională • Paolo Semprini, Director ASSFORM şi expert în Metodologia Didactică şi Evaluarea Calităţii în procesul de învăţare • Rossana Berardi, Cercetător Oncolog în cadrul Universităţii de Medicină din Ancona, este autoarea a numeroase publicaţii naţionale şi internaţionale şi câştigătoare a numeroase premii, este de asemenea profesor titular de Oncologie Medicală în cadrul ”Scuola di Specializzazione in Oncologia dell’Università di Medicina di Ancona”.

Competenţe dobândite Anul 1: se vor dezvolta abilităţile de bază, în special o cunoaştere bibliograﬁcă a metodologiilor de asistenţă: metodologia pentru a gestiona

mai bine reacţia la stres psihologic în diferite stadii ale bolii, dezvoltându-se capacitatea de a înţelege tehnicile de relaxare psihocorporală şi bazele dinamicilor familiare în situaţii de boală. Anul 2: se vor dezvolta abilităţile referitoare la capacitatea de a analiza propriile dificultăţi în relaţia medicală şi terapeutică, consolidându-se eficacitatea lucrului în echipă; zona de asistenţă va fi integrată cu Cercetarea, cu Proiectele de Prevenire (Psihologia Muncii) pentru a obţine cunoştinţele de formare în Psiho-Oncologie.

Detalii Organizatorice Costuri - 650 euro/an/persoană - 550 euro/an/membru Patronatul Medicinei Integrative (P.M.I.) - 250 euro/an/studenţi în ultimul an la facultăţile de medicină sau de psihologie Atenţie!! Numărul de locuri este limitat, pe principiul primul venit, primul servit. Cei interesaţi sunt rugaţi să urmeze procedurile de înscriere! Înscrierile la curs sunt deschise până la data de 15 mai 2012. Plăţile se vor putea efectua până pe 24 mai 2012, în contul P.M.I. RO63 BITR BU5R ON03 5408 CC06, deschis la Banca Italo-Romena, Agenţia Ion Mihalache. De asemenea, există şi posibilitatea de plată în rate prin Banca Italo-Romena: până la 12 rate prin intermediul unei scrisori de recomandare din partea Patronatului Medicinei Integrative.

Înscrierile se pot efectua • On-line, pe site-ul: www.patmedin.ro; • Prin e-mail, la adresele: oﬃce@patmedin.ro, oana.gavril@patmedin.ro • Prin fax, la numărul: 021.230.02.98 Alte detalii curs: Pentru persoanele din Cluj, Iaşi, Braşov şi Constanţa există posibilitatea organizării cursului teoretic sub formă interactivă, prin intermediul videoconferinţelor, cu condiţia formării unei grupe de minim 10 persoane în acel oraş. Pentru partea practică a cursului este necesară deplasarea la Bucureşti. Director Curs: Marco Romeo Director Organizator: Liviu Mandler Coordonator Didactic: Mario Paolo Semprini Coordonator ştiinţiﬁc: Marco Romeo şi Ettore Tito Menichetti A consemnat Alina PETRE

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Vã mulþumesc cã existaþi!

ubesc calculatorul, îţi oferă o mare libertate de mişcare şi posibilitatea „ de a obţine multe informaţii în timp scurt. De mult timp îmi doream să învăţ cât mai mult din tainele sale, dar nu am reuşit până în prezent. Faptul că Patronatul Medicinei Integrative oferă aceste cursuri în mod gratuit, ba mai mult, ne sprĳină cu transportul, este o adevărată «mană cerească» pentru noi, persoanele greu deplasabile”, ne-a declarat Cătălin, unul dintre cei 45 de beneficiari ai cursului TIC derulat în perioada martie-aprilie 2012 de Patronatul Medicinei Integrative, prin intermediul Centrului Teritorial Bucureşti-Ilfov, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, proiect cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investește în oameni! Asemeni altor colegi din cele trei grupe de cursanţi, Cătălin este o persoană cu dizabilităţi fizice care are dificultăţi de deplasare şi de scriere, însă asta nu îl împiedică să se descurce foarte bine pe calculator şi să „prindă” repede tot ce îl învaţă „profesorul” la curs. Acest lucru este valabil şi pentru alţi colegi care ne-au mărturisit că, dacă Patronatul Medicinei Integrative nu i-ar fi sprĳinit cu transportul, le-ar fi fost imposibil să ajungă la cursuri. Iar o altă persoană, care, în ciuda dizabilităţilor fizice, avea diplomă de studii universitare şi post universitare, a punctat: „când o organizaţie pregăteşte un proiect de

susţinere a unei categorii defavorizate, trebuie să se gândească şi cum pune în practică proiectul, pentru că e uşor să scrii, mai greu este să identiﬁci nevoile exacte şi să le acorzi sprĳin în mod corect. În cazul nostru, al persoanelor greu deplasabile, dincolo de nevoia de instruire, satisfăcută prin activităţile proiectului, era necesară decontarea transportului sau oferirea unei metode alternative de transport pentru a reuşi să beneﬁciem de facilităţile oferite în cadrul proiectului. Patronatul Medicinei Integrative a înţeles această nevoie şi a găsit o soluţie viabilă pentru a o satisface”. Sunt doar câteva dintre răspunsurile primite din partea cursanţilor după primele zile de curs. Desigur, există diferenţe între participanţii la cursuri, diferenţe determinate de situaţia materială, educaţională, tipul de dizabilitate, gradul de mulţumire sau nemulţumire faţă de sine, societate şi instituţii. Am primit sugestii – pentru care am mulţumit, reclamaţii – pe care am încercat să le rezolvăm şi mulţumiri. Într-un cuvânt, prima săptămână din curs a fost „umană”. S-au creat grupuri între cursanţi, relaţii de prietenie sau antipatie, de sprĳin reciproc sau de dispreţ, dar dincolo de toate astea, ne-a emoţionat declaraţia unui participant la curs, care, pentru prima dată, s-a văzut integrat într-o comunitate: „Vă mulţumesc că aţi organizat aceste cursuri şi că m-aţi acceptat pentru a participa la ele. Vă mulţumesc că existaţi”. Larisa TOADER

Noi credem în fericirea voastrã!

Adevãr ºi minciunã despre surditate

u putem uita imaginea bunicii blânde dar uşor încovoiate, care, stingherită, îşi pune mâna pâlnie la ureche şi spune „Ai…” îndemnându-te să repeţi cuvintele fiindcă nu le-a auzit. Acesta este unul din necazurile înaintării în vârstă, scade auzul şi medicii numesc asta prezbiacuzie. În materie de micşorarea auzului prin îmbătrânire, circulă tot felul de vorbe strâmbe care trebuiesc demontate. Astfel, din gură în gură, se plimbă ideea că nu e bine să-ţi pui un aparat auditiv fiindcă deschizi şi mai larg uşa surdităţii. Greşit. Aparatul auditiv îl ajută pe vârstnic să audă fiindcă amplifică sunetul şi în plus aparatul auditiv ţine în stare trează celulele din creier care sunt responsabile de auz şi care ar muri prin lipsă de activitate. Odată cu înaintarea în vârstă nu cedează timpanul, ci se petrece o distrugere a unei părţi din celulele care transformă energia mecanică a sunetului în influx nervos. În paralel îmbătrânesc şi unele celule din scoarţa cerebrală. Este o micşorare a auzului, o prezbiacuzie, o hipoacuzie neurosenzorială, nu de transmisie, fiindcă, deşi s-au adunat anii, timpanul, scăriţa, nicovala, ciocanul funcţionează bine. Dar necazul apare pe lanţul transformării undelor mecanice sonore în influxuri nervoase spre creier. Pentru că, să nu uităm că omul aude

cu scoarţa cerebrală. Urerechea este doar un receptor, dar urechea este superbă, pentru că are şi funcţia auditivă dar şi funcţia de păstrare a echilibrului. Este miraculos proiectul Dumnezeiesc al urechii. Unda sonoră mecanică traversează urechea externă şi urechea medie ajungând în urechea internă, unde în labirint şi cochilie ia naştere un ﬂux nervos din sunet, care se duce în creier în zona auditivă. Dar în urechea internă este şi sediul păstrării echilibrului. În lichidul din labirint plutesc mici pietricele, de fapt nişte cristale numite otoliţi. Aceste cristale ating coamele reliefului din labirint şi corpul se mobilizează prin muşchi ca să restabilească poziţia de echilibru. De fapt, vertĳele apar tocmai datorită schimbării compoziţiei lichidului din labirint şi datorită mişcărilor defectuoase ale cristalelor în urechea internă. Alte amănunte despre surditate în articolul următor. Florin CONDURAŢEANU

Dacã dorim, putem muta munþii din loc

ste titlul primei întâlniri de mentorat organizate de Patronatul Medicinei Integrative în cadrul activităţilor de mentorat şi tutoriat, derulate cu scopul de a susţine social şi psihic beneﬁciarii proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”. Peste 30 de persoane de sex feminin au fost invitate să participe la activităţile organizate de Patronatul Medicinei Integrative la Hotel Howard Johnson, pe 8 martie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii. Timp de 3 ore, doamne şi domnişoare de toate vârstele, beneﬁciare ale proiectului, au audiat prezentarea motivaţională susţinută de psihologul centrului, Ileana Cercel şi au participat la activităţi de terapie ocupaţională de grup. „Ne-am propus, prin acest eveniment, să realizăm activităţi de grup care să atragă persoanele

de sex feminin, să le determine să-şi petreacă timpul liber într-un mod plăcut, să socializeze alături de persoane cu interese comune, într-un cuvânt, să se relaxeze alături de noi. Psihologul centrului nostru, Ileana Cercel, a ştiut să pregătească un discurs motivaţional atractiv care să incite la discuţii şi, de ce nu, să determine o reevaluare a sistemului de autopercepţie a ﬁecăruia”, a declarat Irina Cioroba, cordonatorul centrului teritorial Bucureşti-Ilfov. Evenimentul a fost organizat de Patronatul Medicinei Integrative prin Centrul de Consiliere şi Integrare pe Piaţa Muncii pentru persoanele cu dizabilităţi Bucureşti-Ilfov, în cadrul proiectului “Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” proiect coﬁnanţat din Fondul Social European, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte in Oameni! (L.T.)

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Asociaþia IHTIS – Æcoala acelora care refuzã sã se declare învinºi

ondată la iniţiativa unor persoane cu dizabilităţi fizice severe, IHTIS s-a vrut a fi încă de la început un ideal frumos, neînţeles însă câţiva ani în şir datorită faptului că nu corespundea tiparului de “ONG care oferă ajutoare”. Asociaţia IHTIS încearcă să echilibreze balanţa între „a dărui” şi „a primi”, reliefând prin acţiunile sale faptul că dizabilitatea fizică nu înseamnă o piedică în a dărui, dar nici o motivaţie de a aştepta doar să primesti. Perioada 2004–2011 a generat o bună experienţă în definirea Asociaţiei IHTIS, prin care tinerii cu dizabilităţi fizice severe având IQ normal au fost îndemnaţi să se auto-reprezinte, fiind ei înşişi iniţiatori, coordonatori şi beneficiari ai proiectelor în sfera socio-culturală. Asociaţia IHTIS a simbolizat mereu voinţa şi iscusinţa copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi fizice severe de a experimenta integrarea într-o mulţime de oameni ce adesea le zădărnicesc dăruirea, perseverenţa, încăpăţânarea de a face ca integrarea lor socială reală să se întâmple. Astăzi, IHTIS înseamnă: literatură, cântec popular, luptă câștigată împotriva discriminării, conștientizare, sensibilizare, socializare… Se spune deseori că: „în noua societate informaţională, capitalul uman înlocuiește capitalul financiar, ca resursă strategică”. La IHTIS aşa este…

Libera exprimare – un drept fundamental Libertatea de exprimare se înscrie în categoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale, iar exprimarea gândurilor, a opiniilor şi libertatea creaţiilor

de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mĳloace de comunicare în public sunt inviolabile. Pentru persoanele cu dizabilităţi fizice severe, dreptul la liberă exprimare este deseori încălcat, inter-relaţionarea cu persoana însoţitoare fiind o tendinţă generală a oamenilor. O astfel de mentalitate face ca vieţile persoanelor cu dizabilităţi fizice, având IQ normal, să fie coordonate de oricine altcineva dar nu de ele însele, consecinţa fiind prelungirea la nesfârșit a statutului lor de persoane „asistate social”. Puţini sunt cei care conștientizează ce se întâmplă în sufletul unui utilizator de fotoliu rulant, care aude rostindu-se în faţa sa: „cu dumneata nu discut, să intre însoţitorul”. Situaţia este reală, trăită de mulţi dintre noi. Astfel de mărturii sunt semnalate prompt pe site-ul Asociaţiei IHTIS, transformat într-un mĳloc online de advocacy, de fiecare dată când împrejurările o cer. Termenul „advocacy” înseamnă „susţinerea unei pledoarii urmărind: fie exprimarea opiniei asupra unui lucru personal important, fie susţinerea unei cauze sau propuneri comune”. Curajul de a combate public, constant şi conștient o situaţie de limitare sau împiedicare a liberei exprimări, nu îl au mulţi dintre noi. Teama repercursiunilor sociale faţă de o atitudine demnă, îi determină pe mulţi să accepte situaţia chiar dacă, deseori, sunt indignaţi de faptul că dreptul la auto-reprezentare le este încălcat. Deficienţă – dizabilitate – handicap sunt termeni diferiţi. Primul se referă la problema strict medicală, al doilea la limitarea abilităţii personale de a săvârși anumite activităţi fizice, iar cel din urmă exprimă rezultatul interacţiunii dintre persoana cu dizabilităţi şi mediul fizic necorespunzător pregătit (adaptat) nevoilor personale, impuse de deficienţa avută. Gradul de educaţie şi atitudinea personală stabilesc rolul şi locul fiecărui cetăţean în comunitate, indiferent dacă are sau nu o deficienţă. Încurajarea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi fizice (și, nu numai) de a-și expune singuri punctul de vedere – reprezintă un act de demnitate şi respect reciproc, în beneficiul tuturor. Armonia firească a vieţii devine haotică atunci când oamenii nu au încredere în potenţialul semenului cu dizabilităţi,

Noi credem în fericirea voastrã!

îndeosebi atunci când chipul acestuia iese oarecum din „tiparul” lumesc și, prin prisma chipului, i se pune eticheta „bun de nimic”. Câţi dintre noi sunt așa sau câţi nu sunt?

Ce pot face eu pentru comunitate? Într-o societate în care NU mulţi îndrăznesc a se întreba: „CE POT FACE EU PENTRU COMUNITATE?”, noi am simţit nevoia să ieşim din tiparul „voluntariatului în favoarea categoriilor defavorizate” şi să ne aflăm în faţa tuturor ca cetăţeni activi şi responsabili. În perioada aprilie – decembrie 2011 prin acţiunile iniţiate, s-a urmărit: - Prezentarea Asociaţiei IHTIS ca simbol al capacităţii tinerilor cu dizabilităţi fizice severe (având IQ normal) de a milita pentru integrarea lor socială; - Încurajarea semenilor de a-și expune singuri punctul de vedere, exercitarea dreptului la liberă exprimare fiind un act de demnitate şi respect reciproc; - Facilitarea interacţiunii dintre tinerii cu şi fără dizabilităţi, prin diferite forme (dialog, literatură, muzică, artă manuală); - Reabilitarea statutului social a doi tineri cu dizabilităţi fizice ce trăiau în afara comunităţii; - Atragerea cetăţenilor într-un proces de alcătuire a unui nucleu de nădejde al activismului

social în Municipiul Dorohoi, Judeţul Botoșani. Feedback-urile primite urmare activităţilor desfășurate – ne motivează să persistăm în continuarea activităţii noastre: Prof. Corneliu Drescanu – Întregul demers a fost un real exerciţiu de contact între tinerii cu dizabilităţi şi comunitatea dorohoiană. Proiectul este original, are recepţie la public şi valenţe de inserţie socială. Dialogurile purtate au sugerat urgenţa implementării unor astfel de proiecte pentru a valoriﬁca aptitudinile tinerilor cu dizabilităţi în viaţa socială. Apreciez iniţiativa, mobilitatea de idei, realismul activităţilor derulate. Publicaţiile sunt reprezentative, de bună calitate şi primite cu interes de publicul larg. Partener: Casa Municipală de Cultură Dorohoi, dir. Valuţa Murariu – în calitate de gazdă, am susţinut derularea unui demers având ca obiectiv un alt mod de a privi tinerii cu dizabilităţi, o altă manieră ca acest segment social să se raporteze la grupul din care face parte. Evoluţiile artistice, materialele promoţionale, cartea lansată, expoziţiile, dialogul au fost ocazii în care IHTIS şi-a făcut cunoscute proiectele purtătoare de umanism, iniţiativa şi un alt mod de a privi realitatea înconjurătoare.

Solidaritate fără vârstă În contextul „Anului European al solidarităţii între generaţii şi îmbătrânirii active”, ne-am propus pentru anul 2012 o modalitate inedită de manifestare a solidarităţii între un număr semnificativ de persoane cu şi fără dizabilităţi, de toate vârstele, prin activitatea lor acestea răspunzând tematicii sugerate. Proiectul se adresează voluntarilor cu abilităţi în confecţionarea produselor hand-made, dispuși a crea manual (la domiciliu) unul sau mai multe produse pentru copii sau obiecte decorative. Gama diversificată de produse obţinute vor fi apoi valorificate de către Asociaţia IHTIS, în cadrul Campaniei de strângere de fonduri, vizând (pe termen lung) realizarea unui Centru de Viaţă Independentă în Judeţul Botoșani. Voluntariatul la domiciliu este o activitate inedită, arta manuală fiind o preocupare de larg interes pentru persoanele de toate vârstele. Ne dorim ca grupul ţintă să conştientizeze că a fi voluntar înseamnă solidaritate, creativitate şi activism social – indiferent de vârstă, condiţie fizică sau statut social. MIHAELA MIHĂESCU, Președinte Asociaţia IHTIS www.asociatia-ihtis.ro

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Actriţa Florina Cercel:

Înainte de operaþie mi-era o fricã înf iorãtoare

– Cum vi se pare ideea unui astfel de centru destinat consilierii psihologice a persoanelor diagnosticate cu cancer şi familiilor acestora? – Este o iniţiativă excepţională şi este binevenită tocmai pentru că numărul bolnavilor de cancer s-a mărit îngrĳorător de mult, în special al tinerelor femei, care, din neştiinţă, majoritatea nu se duc la timp la control. Datorită lipsei de educaţie din interiorul familiei nu avem obişnuinţa controlului medical periodic şi în sensul ăsta cred că centrul dumneavoastră trebuie să îşi facă un prim merit din a informa cât de necesar este controlul periodic, dacă nu la şase luni, măcar la un an să fie făcute ecografii mamare. Prevenţia ajută cel mai mult. – Care credeţi că ar fi principalele motive care ar determina reticenţa aparţinătorilor şi dificultatea acestora de a vorbi despre faptul ca au pe cineva extrem de apropiat diagnosticat cu cancer? – De multe ori se spune că suferinţa celor care îngrĳesc faţă de suferinţa celor care chiar „bolesc” (folosesc un termen puţin simplist) este mai mare, pentru că ei pe de o parte trebuie să îngrĳească de fiinţa iubită, pe de altă parte au în faţă spectacolul viu al suferinţei bolii şi atunci cantitatea de energie negativă pe care o însumează o persoană care îngrĳeşte bolnavul este dublă. Din cauza asta s-ar putea ca de multe ori aparţinătorii să nu fie dornici să comunice durerea lor sufletească, pentru că acest dublu aspect al suferinţei îi covârşeşte şi atunci poate se însingurează mai mult decât e cazul. Grĳa centrului dumneavoastră devine astfel dublă. – De-a lungul acestui proiect am tot încercat să explicăm că nu se pune problema să ne asumăm sau să

Interviurile PACES

dorim să înlocuim vreo parte din responsabilitatea şi competenţa medicului oncolog, totuşi o parte din aceştia nu sunt deloc deschişi dialogului sau colaborării cu noi. Credeţi că mare parte din oncologii de azi reuşesc să suplinească eficient şi rolul psihologului? – Aş tinde să zic că din indiferenţă sau din egoism, dar, de fapt, cred că au atât de multe cazuri pe cap încât nu au timp să răspundă unei invitaţii care li s-ar părea oarecum mondenă şi nu efectiv ştiinţifică. Din ce am văzut eu în Bucureşti în ultimii ani, foarte rar mai sunt acei medici cu aura asta de dumnezeire a profesiei… foarte rar, cum era de exemplu Pesamosca, cum era domul profesor Arsenie. Acum merg pe o specializare anume şi nu mai au timp şi pentru altceva. – Am aflat că şi în viaţa dumneavoastră au existat momente foarte grele. Cum a reuşit doamna Florina Cercel să găsească puterea de a merge mai departe? – De foarte multe ori, eu cu mine, când stau de vorbă, mă gândesc că dacă nu aş fi fost actriţă, poate nu aş fi putut să depăşesc atât de multe suferinţe fizice şi morale pe care le-am trăit într-o viaţă… Cel puţin la ultima, cu operaţia pe cord deschis, am început să scriu o carte când am ieşit din spital, dar nu am publicat-o, pentru că mă demoralizează prezenţa maculaturii… faptul că toată lumea scrie cărţi şi am zis mai bine nu. Înainte de operaţie mi-era o frică înfiorătoare, nopţile şi zilele deveniseră la fel, dar cu cât munceam mai mult eram mai fericită că nu aveam timp să mă gândesc. Şi îţi spun sincer, dacă nu aş fi fost actriţă, dacă nu aş fi ştiut să fac exerciţii de respiraţie, exerciţii de concentrare, exerciţiile care ne ajută pe noi actorii în pregătirea unui rol, probabil că nu aş fi depăşit cu seninătate momentul, că până la urmă am fost de-a dreptul senină în clipa în care am mers la operaţie, mai ales că brancardierul care venise în salon să mă ducă spre sala de operaţii mi-a spus „Doamna tanti Spania, sper că nu uitaţi ca mâine să îmi aduceţi o fotografie sau un autograf”, şi m-am gândit dacă el, Vasile, îmi vorbeşte de „mâine”… înseamnă că sunt şanse. – Aş îndrăzni să vă întreb care au fost persoana sau persoanele care au avut un impact deosebit în viaţa dumneavoastră. – Foarte multe, foarte mulţi oameni. Dar prima oară îmi vin în minte mama şi tata, în mod categoric

Noi credem în fericirea voastrã! familia mea. Şi, prin profesie, eu am avut şansa imensă de a cunoaşte personalităţi teribile, atât în lumea teatrului cât şi în lumea artei, a pictorilor, a profesorilor care mi-au fost model, care mi-au dat curajul de a trăi şi de a lupta. – În întreaga dumneavoastră carieră, aţi realizat roluri memorabile care au umplut suﬂetele oamenilor de bucurie. Când aţi ştiut exact că aceasta este meseria ce v-a fost hărăzită? – Când a plecat soţul meu, când a plecat la stele. În perioada aceea aveam 28 de ani, eram la Teatrul din Timişoara. Cuplul pe care îl formam cu soţul meu era cuplul cel mai îndrăgit din oraş. Sigur, îmi plăcea teatrul, realizam că am calităţi pentru această profesie, dar după plecarea lui am realizat că punctul meu de sprĳin major de acum încolo este profesia şi atunci am înţeles că eu în afara profesiei nu pot trăi. – Aţi declarat într-un interviu că Vassa Jeleznova este rolul care v-a marcat viaţa. Cum s-a întâmplat acest lucru şi ce s-a schimbat atunci în viaţa dumneavoastră? – În primul rând am schimbat registrul de interpretare, de la roluri de femeie frumoasă şi cochetă – roluri care sunt plăcute publicului, plăcute şi nouă actorilor, dar nu sunt atât de profunde, atât de scormonitoare. La o vârstă extrem de tânără pentru acest personaj, mi s-a încredinţat rolul şi în anul acela de repetiţii am simţit cum în mine vibrează coarda marilor personaje, în sensul ăsta Vassa rămâne întotdeauna punctul de vârf al carierei mele, pe care poate că l-am mai atins de câteva ori de atunci, dar niciodată atât de plenar. Ştii că în meseria mea se spune că e foarte greu să ai un mare succes, dar cel mai greu este să te păstrezi acolo.

17 – Vă place teatrul, filmul foarte mult, acestea sunt lucruri evidente. Aş vrea să îmi spuneţi care sunt rolurile cele mai iubite şi dacă există vreun rol anume pe care aţi dori să îl interpretaţi? – Am iubit toate rolurile, absolut toate, chiar şi cele pe care le-am uitat. Uite, acum joc la Teatrul Naţional o piesă a lui Bulkagov, „Inimă de câine” se cheamă, am un rol extraordinar de mic, dar teribil de percutant, de prezent şi de multe ori când joc acest rol mă gândesc cât de important este orice personaj care apare pe scenă, oricât de mic e gestul, publicul îl simte. Sigur că am roluri pe care mi-aş dori să le mai joc, dar ne gândim mereu la ce va să vină. Acum pregătesc o piesă românească de excepţie, „Gaiţele” de Kiriţescu şi lucrez la o compoziţie de comedie alături de câţiva colegi, ne simţim atât de bine, de abia aşteptăm să scoatem premiera. – Ce altceva v-ar fi plăcut să faceţi dacă nu aţi fi fost actriţă? – Când am dat examen la teatru eram pregătită şi pentru medicină şi pentru arhitectură. În acea vreme, examenul la teatru se dădea mai devreme decât la celelalte facultăţi şi părinţii mei m-au lăsat să dau la teatru, cu condiţia ca, dacă nu intru de prima dată, să dau la o facultate „normală”. Ghinionul a fost că am intrat de prima dată. Îmi mai place designul interior, am făcut de-a lungul vieţii mele câteva case pe care le-am aranjat după gustul meu. Îmi place foarte mult grădinăritul florilor. Vezi, când eram copilă la Botoşani, părinţii mei aveau o casă cu o grădiniţă de flori şi o grădiniţă de legume. Foarte mult îmi place grădinăritul, mă relaxează! A consemnat Ruxandra IORGA

Un nevãzãtor a fost amendat de Poliþia Focºani pentru cã a traversat neregulamentar

e data de 11 aprilie, Traian Ilie, nevăzător din naştere, a fost amendat de poliţie pentru că a traversat neregulamentar. Nevăzătorul le-a aratat până şi certificatul de handicap politiştilor, însă aceştia tot l-au sancţionat. Bărbatul a platit o amendă de 70 de lei. El trăieşte dintr-o indemnizaţie de handicap de 300 de lei. Acesta a contestat amenda pentru că nu i se pare normal ca, fiind la prima abatere, să ia o aşa sancţiune. Oamenii legii au spus că, atâta timp cât bărbatul nu avea baston şi nu le-a prezentat un certificat care să ateste că este orb, legea a fost aplicată fără echivoc.

sursa: Antena 3

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Lecþie de viaþã

u ceva timp în urmă, am lansat a treia carte a mea, „Lecţie de viaţă“. Această carte prezintă tabloul moral, fizic, psihologic, emoţional al copilului cu sindrom Down, trăirile, visele, dorinţele, realizările si uneori neputinţa lui. Această carte completează primele două cărţi ale mele: „Dincolo de aparenţe“ și „Campionii destinului“. Personajul principal al cărţii e fiul meu, Teodor, 25 ani, cu sindrom Down și prietenii lui de la Asociaţia „Dai o șansă“ – Centrul de zi Sf. Teodor, Alexandria-Teleorman. Am creionat în paginile cărţii momente importante din viaţa lor, prin legarea într-un tot unitar a articolelor publicate de-a lungul anilor. Cartea are o tentă optimistă și prezintă lupta, ambiţia, dorinţa de a fi ca ceilalţi, de a învinge sindromul, de a tinde spre normalitate, a fiului meu. El a reușit să înveţe să scrie, să citească, să obţină o diplomă de 11 clase (școală profesională), să practice sportul, fiind campion Special Olympics la atletism şi la aruncarea mingii de oină timp de 7 ani, să navigheze pe internet. E președinte onorific al Asociaţiei „Dai o șansă“- Centrul de zi Sf. Teodor, Alexandria-Teleorman, îi ajută pe prietenii săi cu dizabilităţi să descopere tainele literelor şi ale cifrelor, să deseneze, să spună o poezie și o rugăciune. Un copil cu sindrom Down poate realiza salturi uriașe în recuperarea fizică, motorie, intelectuală, dacă se intervine de timpuriu. E important să ne privim copilul cu sindrom Down ca pe un copil normal, fără probleme de

sănătate, să-i oferim încredere, căldură suﬂetească, răbdare și multă dragoste. Acești copii „deosebiţi“ oferă cu generozitate afecţiune, dar au nevoie și ei, la rândul lor, de afecţiune. O mamă adevărată trebuie să-și iubească copilul așa cum s-a născut, să nu-l jignească sau să-l umilească pentru că nu are performanţe școlare, să-i acorde încredere și să-l sprĳine în tot ceea ce face. Un copil e investiţia noastră umană, emoţională, morală în viitor. Arthur Miller spunea „Fiecare suntem datori cu un destin, condiţia primordială e să-l urmăm oriunde ne poartă pașii!“. Elena TĂNASE

Cancer de la microunde?

uptorul cu microunde este unul dintre aparatele electrocasnice care nu lipseşte din bucătăria nici unei familii. În numai 5 minute, poţi obţine o masă caldă, fără să depui nici cel mai mic efort. Însă cât suferă sănătatea noastră de pe urma acestui lux? Problema este că microundele nu încălzesc mâncarea din exterior înspre interior, cum ar ﬁ normal, ci invers. De asemenea, ele nu încălzesc mâncarea propriu-zisă, ci apa din ea. Aceasta se încălzeşte şi se evaporă. Temperaturile atinse sunt anormal de mari. Cercetătorii sunt de părere că temperaturile extrem de ridicate practicate de acest sistem produc o substanţă numită acrilamidă, care prezintă un mare risc cancerigen. Se pare că mâncarea încălzită la cuptorul cu microunde prezintă molecule modiﬁcate, astfel încât

ele nu mai sunt recunoscute de organism ca ﬁind naturale, ducând la formarea unor celule anormale care pot evolua în cancer. Aşadar, mâncărurile gătite la microunde cauzează creşterea numărului de cancer la stomac şi intestine, o degradare simţitoare a ţesuturilor celulare periferice şi o proastă funcţionare a proceselor digestive şi excretoare. Totodată, creşte numărul celulelor canceroase în sânge. În momentul în care vegetalele au fost introduse în cuptor, compoziţia lor chimică se alterează şi apar radicalii liberi (compuşi chimici toxici, responsabili de îmbătrânirea prematură şi de degenerarea ţesuturilor). Ca atare, se recomandă folosirea cât mai rară a cuptorului cu microunde şi utilizarea în locul acestuia a tradiţionalului aragaz. Clement S.

Noi credem în fericirea voastrã!

Handicapul normalitãþii!!?

u sunt chiar atât de stupidă să cred că le ştiu pe toate. Nici atât de trufaşă nu-mi place să fiu, încât să-mi arbordez cu nonşalanţă platitudinile drept stindard al normalităţii mele. Nu-mi place să exist cu această suficienţă în cuget, poate pentru că îmi sună mai tot timpul în gând, ca un şlagăr nemuritor, înţelepciunea populară care spune că „Prostul care nu-i fudul, parcă nu e prost destul!“ Habar n-am cum s-ar putea definii normalitatea, de unde până unde e firesc să fie aşa şi de când lucrurile încep să semene a anomalie, defect, eroare sau handicap. Totuşi, nu cred că aş putea fi acuzată de hazardare deşănţată, dacă aş spune că, în general, în construcţia normală a unei fiinţe umane ar trebui să se regăsească un cap (frumos, urât, deştept, tolomac… după cum este norocul), un trup (90–60– 90… visul oricărei domnişoare), două măini, două picioare (unul mai frumos ca celălalt…, după cum glumea marele umorist român Tudor Muşatescu). Şi uite că această aparent imbatabilă afirmaţie, plină de „normalitate“, devine în mod de halucinant o eroare de judecată dacă privim evoluţia echipei Române de tenis de masă, în cadrul Campionatului Mondial ediţia 2012. Acţiunea se petrece în Germania, sferturi de finală, România înfruntă Polonia. Scor final: 3 la 2 pentru Polonia. Desigur, până aici nimic nefiresc, e normal ca, atunci când se înfruntă două echipe, una să câştige iar cealaltă, evident, să piardă. Da, sigur că da! Dar, uimirea începe abia atunci când afli că depar-

tajarea în favoarea Poloniei a făcut-o meciul dintre românca (ei şi pe aici normalitatea pare să o ia razna!) Bernadette Szocs şi poloneza Natalia Partyka, o sportivă de 22 de ani, născută fără braţul drept de la cot în jos. Scorul de 3–0 exprimă limpede determinarea şi calitatea performanţei sportive, de loc întâmplătoare. Frumoasă, nonşalant îmbrăcată cu un tricou cu mânecă scurtă, care îi lăsa cu trufie la vedere jumătatea de braţ de care s-ar fi putut ruşina o lume întreagă… dar nu pe EA, Natalia Partyka. Înaintea fiecărui serviciu îşi săruta braţul drept, cel cu handicap, servea cu stângul şi câştiga fără drept de apel. N-am să înţeleg niciodată cum de şi-a ales Natalia acest sport? Nu-mi pot imagina în ruptul capului cum de nu a tentat-o, hai să spunem, atletismul sau aruncarea greutăţii sau pictura (ce importanţă are cu ce mână pictezi) sau şahul sau dirĳoratul unei orchestre simfonice… sau, sau… ce importanţă are când EA a găsit drumul spre succes!!! Am rămas uimită de farmecul normalităţii ei comportamentale şi m-am trezit gândindu-mă că, probabil, draga noastră Bernadette, junioara de numai 17 ani, a fost învinsă de handicapul normalităţii ei de a avea două mâini… ca noi toţi ceilalţi… Angela S.

Arta care vinde = Art Director…

ceasta va fi calificarea obţinută de beneficiarii înscrişi la cursul gratuit de creaţie publicitară, curs ce se va desfăşura în cadrul proiectului „Reţea regională pentru Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi’’, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investește în oameni! Art Director-ul este responsabil cu exprimarea vizuală a mesajelor publicitare, fie că sunt transpuse în pagina de ziar, pe peliculă sau pe orice alt suport media. La Centrul Regional Constanţa al Patronatului Medicinei Integrative a început selecţia beneficiarilor pentru participarea la acest curs, unul din cele

trei derulate în cadrul proiectului. 80 de persoane cu dizabilităţi din Regiunea S-E, ce include judeţele Constanţa, Tulcea, Brăila, Galaţi, Buzău şi Vrancea, vor obţine o calificare într-o meserie extrem de căutată pe piaţa muncii. Astfel, le cresc şansele de reintegrare profesională. Certificatele ce vor fi obţinute la finalul cursului sunt autorizate de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA). Majoritatea persoanele cu dizabilităţi sunt inteligente şi creative, cu simţ artistic, pentru că aşa cum se spune Dumnezeu oferă compensaţii. „Am optat pentru cursul de creaţie publicitară pentru că mă poate dezvolta profesional şi personal. Sper să-mi fie mai uşor să-mi găsesc un loc de muncă.“, ne-a spus una dintre beneficiarele noastre. Marina ŞEULEANU

Patronatul Medicinei Integrative, în colaborare cu Teatrul de Revistă Constantin Tănase,

Vă invită la o manifestare educativă şi artistică dedicată persoanelor vulnerabile, ce va avea loc sâmbătă, 26 mai 2012 orele 11, la Sala Savoy din Calea Victoriei nr 33. Din programul artistic nu vor lipsi Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Cristina Stamate şi celelalte vedete ale revistei româneşti. Veniţi în număr cât mai mare! Invitaţiile vă rugăm să le ridicaţi de la centrul Patronatului Medicinei Integrative – ONCOSUPORT Bucureşti e-mail: bucuresti@informatiicancer.ro telefon-021-2693277 telefon mobil- 0745076791 sau 0372-770118 Coordonator teritorial Ion Andrei Gherasim Proiect coﬁnanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni!

Noi credem în fericirea voastrã!

Minte, caracter ºi personalitate “Învăţământul ar trebui să ﬁe în aşa fel încât, ceea ce este oferit să ﬁe perceput ca un dar preţios şi nu ca un chin îngrozitor.” Albert Einstein

persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ (în şcoală) se numeşte profesor. Ca parinte, se presupune că am încredere în acea persoană care îndrumă, educă, îmi învaţă copilul. Copilul meu a venit într-o zi de la şcoală şi mi-a spus următoarea ghicitoare pe care a inventat-o Ghicitoare: cine intră într-o cameră şi îţi schimbă viaţa în bine sau în rău? Răspuns: un profesor. Ca părinţi avem o răspundere foarte mare cu privire la aducerea pe această lume a unor copii. Îi călăuzim în viaţă pentru a fi invişi sau învingători? Ce anume îi deosebeşte? Genele, educaţia, mediul înconjurător? Nu ne dăm seama întotdeauna ce impact avem asupra oamenilor. Dacă am realiza ce putere avem, am fi mai liniştiţi? Bomba atomică este nimic faţă de puterea omului de a face bine sau rău. Ştiinţa are două mari dimensiuni: experimentul şi teoria. În experiment se caută o informaţie, iar în teorie se dezvoltă modele care explică ceea ce se observă. Un copil care este altfel decât ceilalţi, cum este fetiţa mea, care are autism, te va surprinde poate cu o întrebare de genul: “la ce îmi v-a folosi în viaţă faptul că ştiu ce este vectorul?” Cuvântul vector provine din limba latină, în care înseamnă purtător. Modelul matematic al vectorului este un segment de dreaptă orientat, adică o săgeată. În fizică, un vector este reprezentarea unei mărimi fizice vectoriale. Pe scurt, vectorul reprezintă un purtător de informaţie referitoare la o mărime fizică (punct de aplicaţie, modul, direcţie şi sens, aşa cum de exemplu la biologie, un ţânţar, denumit vector, este purtătorul virusului malariei). Conceptul de vector este asociat mişcării, interacţiunii, obiectelor care nu-şi modifică structura în timp, ce pot fi reduse la un singur punct reprezentativ (numit punct material), putând fi oricare dintre părţile obiectului. Ştiţi care este definiţia unui punct de vedere pe care o ştie copilul meu? „Orizontul unui om se îngustează atât de mult, până ajunge la dimensiunea unui punct şi atunci omul spune: iată punctul meu de vedere!“

Experţi universitari arată că modul de predare în şcoala românească produce „analfabeţi funcţional“, iar pe elevi îi face să urască şcoala şi să o resimtă ca pe un chin. Elevii pricep tot mai greu sau chiar deloc matematica, fizica şi chimia. Cine este de vină? De vină sunt unii profesori care au metode vechi de predare, sau programa şcolară foarte încărcată? Mie, personal, mi-a plăcut foarte mult să învăţ şi, de cele mai multe ori, am avut profesori care m-au determinat să îmi placă informaţiile pe care mi le transmiteau. Consideram că vreodată în viaţă o să îmi folosească. Foarte puţini sunt acei profesori care mai au răbdare şi pasiune pentru a modela un copil. Strălucirea pe are o au în ochi copiii care înţeleg ce le predă profesorul începe să se stingă. Asta dacă eşti un copil fără dizabilităţi. Dacă eşti fericitul părinte al unui copil diferit, exerciţiile din viaţa ta cresc în progresie geometrică. Trebuie să explici fiecărui profesor în parte problemele copilului tău şi majoritatea înţeleg. Te poţi lovi însă şi de oameni obosiţi şi resemnaţi. Manualele sunt ticsite de informaţii grele şi inutile care plictisesc şi obosesc elevul. Profesorii trebuie să respecte acea programă şi noi să respectăm profesorii care se luptă cu programa şi caută soluţii pentru a-i putea învăţa pe copii diferiţi. Manualele de fizică şi chimie după care învaţă elevii în şcolile româneşti sunt scrise astfel încât să arate ce geniali sunt autorii şi nu sunt de niciun folos elevilor. În mod tradiţional, timpul e văzut ca fiind măsurarea distanţei dintre evenimente. El e compus din trecut, prezent şi viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja întâmplat şi nu poate fi schimbat. Viitorul, în schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilităţi. “Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci, să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci !”

Beatrice IORDACHE

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 13/Aprilie 2012

Ziua Internaþionalã a Sindromului Down la Alexandria

n fiecare an, la 21 Martie, se sărbătorește Ziua Internaţională a Sindromului Down. Trisomia 21 (Sindromul Down), e o anomalie genetică care apare din cauze necunoscute încă și se caracterizează prin prezenţa unui cromozom în plus la perechea 21 de cromozomi. Persoanele cu sindrom Down au 47 de cromozomi, faţă de oamenii obișnuiţi care au 46 de cromozomi. Acel cromozom suplimentar e răspunzător de toate neajunsurile pe care le generează: hipotonie musculară, retard psihomotor și intelectual, facies dismorfic, malformaţii cardiace şi digestive. Persoanele cu sindrom Down sunt plăcute, afectuoase, vesele, tonice, pot fi școlarizate, socializate, deprind o meserie, pot întemeia o familie. Important în recuperarea persoanelor cu sindrom Down este intervenţia timpurie a familiei, cu sprĳinul specialistilor. Înarmaţi cu răbdare, ambiţie, perseverenţă, dar mai ales cu dragoste, putem ajuta acești oameni cu un destin vitreg să fie cât mai independenţi, să tindă spre o viaţă normală. În această zi aniversară, copiii și tinerii cu sindrom Down de la Asociaţia „Dai o șansă“ – Centrul de zi Sf. Teodor, Alexandria-Teleorman, au prezentat piesa de teatru „Salvaţi pădurea“. O piesă inspirată din realitatea cotidiană, lupta împotriva

poluării mediului și metode de combatere a ei. Veseli, plini de optimism, cu zâmbetul pe buze, costumaţi de sărbătoare, persoanele cu dizabilităţi au prezentat un spectacol minunat, presărat cu cântece de primăvară. E important să salvăm pădurile, apa, aerul, solul, deci într-un cuvânt, mediul înconjurător care ne inﬂuenţează sănătatea și calitatea vieţii. „Să iubim copacii!“, a fost mesajul nostru. Ei conţin în frunzele lor energie electrostatică, care ne apără de ﬁrele de praf, de zgomot și domolesc intensitatea vântului. Fiecare dintre noi trebuie să ne aducem aportul la salvarea planetei și a ecosistemului în care trăim. Copiii şi tinerii cu dizabilităţi au fost recompensaţi cu diplome, dulciuri și cu alte surprize. Alături de ei au fost prezenţi părinţi, profesori și elevi de la o școală de masă din Alexandria. Victor Hugo spunea: „Fiecare copil școlarizat e un adult educat!“. Elena TĂNASE Președintele Asociaţiei ‘’DAI O ȘANSĂ’’ – CENTRUL DE ZI SF. TEODOR, ALEXANDRIA-TELEORMAN

Strada Dornei, nr. 79-81 (Piaţa Chibrit) Sector 1, Bucureşti Informaţii si programări: 021 230 46 66 Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15 Program: L-V: 8-21, S: 8-19 E-mail: oﬃce@diperiavitamed.ro www.diperiavitamed.ro

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Suflet pentru suflet!”. • Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON • Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON • Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON În doar 25 minute poţi afla care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la numerele de telefon afişate sau pe email şi vei beneficia de informaţii suplimentare. De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii. Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !