DUMINICA A IV-A A PAŞTELUI Ant. la intrare
Pământul este plin de îndurarea Domnului; prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile, aleluia.
Se spune Mărire.
RUGĂCIUNEA ZILEI umnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte-ne spre bucuriile cereşti, pentru ca şi smerenia turmei să ajungă acolo unde a intrat Cristos, bunul păstor, mergând biruitor înaintea ei. El, care, fiind Dumnezeu.
D
Se spune Crezul.
ASUPRA DARURILOR e rugăm, Doamne, dă-ne harul să-ţi aducem necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale, pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.
T
O Prefaţă de Paşti, pag. ???*. Ant. la Împărtăşanie
A înviat păstorul cel bun, care şi-a dat viaţa pentru oile sale şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia!
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE umnezeule, bunule păstor, priveşte cu îndurare la turma pe care ai răscumpărat-o cu sângele nepreţuit al Fiului tău şi binevoieşte a o călăuzi la păşunile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. ???*.
Ps 32,5-6
565
ANUL B LECTURA I
În nimeni altul nu este mântuire.
Citire din Faptele Apostolilor
8
9
10
11
12
4,8-12
Î
n zilele acelea, Petru, plin de Duhul Sfânt, a luat cuvântul úi a spus: „Căpetenii ale poporului úi bătrâni, ascultaĠi: Noi suntem traúi astăzi la răspundere pentru binele făcut unui om bolnav úi suntem întrebaĠi cum a fost vindecat. Să útiĠi cu toĠii, voi úi tot poporul lui Israel, că în numele lui Isus din Nazaret, pe care voi l-aĠi răstignit úi pe care Dumnezeu l-a înviat, numai în numele lui stă acest om înaintea voastră. El este piatra pe care voi, ziditorii, aĠi aruncat-o úi care a devenit piatra din capul unghiului, căci nu există sub cer alt nume dat oamenilor, în care să ne putem mântui”. Cuvântul Domnului
Timpul pascal
566
PSALMUL RESPONSORIAL R.:
Ps 117,1 úi 8-9.21-23.26 úi 28cd úi 29 (R.: 22)
Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. sau
Aleluia. 1
8
9
21
22
23
26
28cd 29
LăudaĠi pe Domnul pentru că este bun, veúnică este îndurarea lui! Mai bine să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în oameni. Mai bine să te încrezi în Domnul, decât să te încrezi în cei puternici. R. ÎĠi mulĠumesc pentru că m-ai ascultat úi ai fost salvarea mea. Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru úi este minunat în ochii noútri. R. Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului; vă binecuvântăm din casa Domnului. Dumnezeul meu, pe tine te voi lăuda! LăudaĠi pe Domnul pentru că este bun, veúnică este îndurarea lui! R.
Sãptãmâna a IV-a a timpului pascal
LECTURA A II-A
567
L-am văzut pe Dumnezeu aúa cum este.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan
1
2
3,1-2
P
reaiubiĠilor, vedeĠi cât de mare este iubirea pe care ne-a dovedit-o nouă Tatăl. El a voit să ne numim fii ai lui Dumnezeu, úi suntem. De aceea nu ne cunoaúte lumea, fiindcă nu l-a cunoscut nici pe Dumnezeu. PreaiubiĠilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu úi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar útim că atunci când se va arăta Fiul lui Dumnezeu, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aúa cum este. Cuvântul Domnului
Timpul pascal
568
ALELUIA In 10,14 (Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele, iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia) EVANGHELIA
Păstorul cel bun îúi dă sufletul pentru oile sale.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Ioan
11
12
13 14
15
16
17 18
Î
10,11-18
n timpul acela, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îúi dă viaĠa pentru oile sale. Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparĠin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile úi fuge, iar lupul le răpeúte úi le risipeúte. Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata úi nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele úi oile mele mă cunosc pe mine, precum mă cunoaúte Tatăl úi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaĠa pentru oile mele. Mai am úi alte oi care nu sunt din staulul acesta. ùi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă úi un singur păstor. Tatăl mă iubeúte, pentru că eu îmi dau viaĠa úi o voi primi din nou. Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau úi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu”.
* ** ***
Cuv창ntul Domnului *** ** *
- Duminica a IV-a a Paştelui (duminica Bunului Păstor şi Ziua Mondială a Vocaţiilor XLVI) „Eu sunt păstorul cel bun”. Imaginea este foarte bogată şi era familiară pentru ascultătorii lui Isus; păstorul este cel care păzeşte, care cunoaşte, care dă viaţa. Păstorul păzeşte; spre deosebire de cel plătit, păstorul se îngrijeşte de oi pentru că simte că sunt ale lui, îi aparţin lui. Isus este bunul păstor care se îngrijeşte de noi; suntem îndrăgiţi de el pentru că există o legătură de apartenenţă. Adesea, riscăm să percepem un Dumnezeu „mercenar unul care de la viaţa mea vrea doar ceva. Dacă Dumnezeu rămâne pentru mine un „mercenar”, atunci credinţa o rezolv în a da şi a avea, iar Dumnezeu este acel stăpân arogant depărtat care are numai pretenţii, Isus este păstorul cel bun care se îngrijeşte de persoana mea, de viaţa noastră, dincolo de capacităţile pe care ştiu să le pun în joc. Mă iubeşte pentru ceea ce sunt şi cum sunt. Nu are pretenţii asupra vieţii mele, ci aşteaptă să mă las prins în braţele sale. Păstorul cunoaşte; dorinţa lui Dumnezeu este aceea de a ne cunoaşte. Isus arată un Dumnezeu care este Tată şi care poartă în inimă marea aşteptare de a putea împărtăşi o bucată de drum cu viaţa noastră, chiar în întregime, dacă este posibil. Isus vrea să ne cunoască, să fie cu noi, să asculte viaţa noastră. Dar noi suntem cei care avem nevoie să ne lăsăm cunoscuţi pentru a ne cunoaşte, iar acceptând să fim cu el, descoperim adevărul cel mai profund despre noi înşine. Descoperim că, în fond, inima noastră a fost creată pentru a primi iubirea lui Dumnezeu, toată iubirea pe care el o are faţă de noi. Păstorul îşi dă viaţa. Cel care ne păzeşte şi doreşte să ne cunoască este dispus să ne dăruiască o iubire totală, chiar toată viaţa sa: toată şi pentru totdeauna. A fi păziţi şi cunoscuţi de Isus ne dă posibilitatea unei relaţii noi cu el, cu noi, cu alţii Vocaţia se naşte din întâlnirea cu acest Isus, iar din această întâlnire între două libertăţi se naşte drumul vocaţional. Libertatea lui Dumnezeu de a mă căuta, a mă păzi, a mă cunoaşte... chiar pe mine; o libertate gratuită, totală, fără nici o constrângere sau condiţie; şi libertatea noastră de bărbaţi şi femei de a răspunde „da” la acest dar de iubire pe care Domnul ni-l oferă. Fără această scânteie de libertate care provoacă un raport de iubire nu există vocaţie, nu există drum şi nu există nici iubire. Marco Galante De la răsărit până la apus, mai 2009