DUMINICA A VI-A A PAŞTELUI Ant. la intrare
Vestiţi cu glas de bucurie, ca să se audă; vestiţi până la marginile pământului: Domnul a eliberat poporul său, aleluia!
Cf. Is 48,20
Se spune Mărire.
RUGĂCIUNEA ZILEI umnezeule atotputernic, dă-ne harul de a celebra cu însufleţire aceste zile de bucurie în care cinstim învierea Domnului, pentru ca misterul pascal pe care-l contemplăm să se manifeste necontenit în faptele noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
D
Se spune Crezul.
ASUPRA DARURILOR ă se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre, împreună cu darurile pe care ţi le oferim; în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate, pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednici de tainele iubirii tale părinteşti. Prin Cristos, Domnul nostru.
S
O Prefaţă de Paşti, pag. ???*. Ant. la Împărtăşanie
„Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele”, spune Domnul. „Şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna”, aleluia. In 14,15-16
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE umnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale şi revarsă în inimile noastre puterea hranei aducătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru.
D
Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. ???*.
Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal
643
ANUL B LECTURA I
Harul Duhului Sfânt s-a răspândit între neamuri.
Citire din Faptele Apostolilor 25
C
10,25-26.34-35.44-48
ând Petru a ajuns în Cezareea, a intrat la Corneliu, centurion din armata romană. Acesta i-a ieúit în întâmpinare úi s-a prosternat la picioarele lui, ca să i se închine. 26 Petru l-a ridicat, spunându-i: „Stai în picioare, eu sunt un simplu om”. 34 Apoi s-a adresat celor care erau de faĠă: „Acum înĠeleg cu adevărat că Dumnezeu nu face deosebire între oameni, 35 ci îi este plăcut oricine se teme de el úi săvârúeúte dreptatea, din orice popor ar fi el”. 44 Pe când Petru vorbea încă, Duhul Sfânt s-a coborât peste toĠi cei care ascultau cuvântul. 45 Credincioúii proveniĠi din iudaism, care veniseră cu Petru, au rămas uimiĠi că darul Duhului Sfânt s-a revărsat úi peste păgâni. 46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi diferite úi preamărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a luat cuvântul: 47 „Li s-ar putea oare refuza apa botezului acestor oameni care l-au primit pe Duhul Sfânt, întocmai ca úi noi?” 48 ùi a poruncit ca aceútia să fie botezaĠi în numele lui Isus Cristos. După acestea l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.
Timpul pascal
644
Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL R.:
Ps 97,1.2-3ab.3cd-4 (R.: 2b)
Domnul cheamĈ la mântuire toate popoarele. sau
Aleluia. 1
CântaĠi Domnului un cântec nou, pentru că a făcut lucruri minunate; dreapta úi braĠul lui cel sfânt i-au adus biruinĠă. R.
2
Domnul úi-a făcut cunoscută mântuirea, úi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor; úi-a adus aminte de bunătatea úi fidelitatea lui, faĠă de casa lui Israel. R.
3ab
3cd
4
Toate marginile pământului au văzut biruinĠa Dumnezeului nostru. StrigaĠi către Domnul, cu strigăte de bucurie, toĠi locuitorii pământului, izbucniĠi în strigăte de veselie úi cântări de laudă. R.
Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal
LECTURA A II-A
645
Dumnezeu este iubire.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 7
8
9
10
4,7-10
P
reaiubiĠilor, să ne iubim unii pe alĠii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu úi oricine iubeúte este născut din Dumnezeu úi îl cunoaúte pe Dumnezeu. Cel care nu iubeúte nu-l cunoaúte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Dragostea lui Dumnezeu faĠă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu l-a trimis pe unicul său Fiu în lume, ca să avem viaĠă prin el. Dragostea nu stă în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi úi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăúire pentru păcatele noastre. Cuvântul Domnului
Timpul pascal
646
ALELUIA In 14,23 (Aleluia) Dacă mă iubeúte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; úi Tatăl meu îl va iubi úi vom veni la el. (Aleluia) EVANGHELIA
Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îúi dă sufletul pentru prietenii săi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Ioan
Î
9
10
11
12
13
14 15
n timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aúa úi eu vă iubesc pe voi. RămâneĠi în dragostea mea. Dacă păziĠi poruncile mele, veĠi rămâne în iubirea mea, după cum úi eu am păzit poruncile Tatălui meu úi rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi úi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiĠi unii pe alĠii, aúa cum v-am iubit úi eu pe voi. Nimeni nu are o mai mare dragostea decât acesta: ca cineva să-úi dea viaĠa pentru prietenii săi. Voi sunteĠi prietenii mei, dacă faceĠi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai numesc slugi,
15,9-17
Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal
647
pentru că sluga nu útie ce face stăpânul său,
16
17
dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aĠi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi úi v-am rânduit să mergeĠi úi să aduceĠi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veĠi cere în numele meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiĠi unii pe alĠii”. Cuvântul Domnului
* ** ***
Cuv창ntul Domnului *** ** *
Ajuns la Cezareea, Petru reflectează şi ne face pe fiecare dintre noi să reflectăm asupra faptului că Dumnezeu nu are preferinţe şi că, în faţa ochilor săi, orice om este egal şi vrednic să-l primească pe Duhul Sfânt şi botezul în numele lui Isus. Aceste cuvinte ne trimit la două situaţii din viaţa cotidiană. Pe deoparte, la toate acele momente în care ni se întâmplă să judecăm în mod grăbit şi superficial persoanele pe carele cunoaştem, fără a ne gândi că în faţa lui Dumnezeu orice om are aceeaşi demnitate şi este iubit în acelaşi mod. Pe de altă parte, la exemplul celui care, deşi nu este credincios, trăieşte în fapte şi în mod concret evanghelia, mult mai mult decât o facem noi uneori. Este aceeaşi uimire a primilor creştini în faţa convertirii păgânilor şi în faţa căreia Petru spune că şi ei sunt vrednici să primească botezul. Atât în scrisoare, cât şi în evanghelie, Ioan ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu. Numai cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, îl cunoaşte, pentru că Dumnezeu este iubire. El cel dintâi ne-a iubit şi l-a dat pe Fiul său pentru mântuirea noastră. Astfel, Isus ne spune că noi am fost aleşi de el, că el ne-a numit prieteni şi nu ne mai numeşte slugi, că ne-a indicat drumul fericirii: acela de a ne iubi unii pe alţii, aşa cum el ne-a iubit pe noi. Numai aşa bucuria noastră va fi deplină şi numai aşa vom aduce rod. Gândindu-ne la situaţiile pe care ni le prezintă viaţa, aceste cuvinte sunt de mângâiere, de ajutor, dar şi greu de înţeles. Greu de înţeles pentru că Tatăl, în faţa cererilor multe şi continue, nu ne dă ceva ce îi cerem, în timp ce, dacă ne uităm mai bine, ne-a dăruit altceva. A fi iubiţi de Dumnezeu şi a fi numiţi de el „prieteni" ne dă un sens de pace şi de seninătate, o mare putere, dar ne cere şi o angajare care nu e lipsită de importanţă: a ne da viaţa pentru proprii prieteni, a lua crucea şi a-l urma pe Isus, a respecta poruncile sale. Astfel, ajungem să trăim momente de bucurie, de naştere, de speranţă, în care ne simţim iubiţi de el. Dar trăim şi moartea, plânsul, suferinţa, boala, situaţiile triste... şi continuăm să fim iubiţi de el. În faţa tuturor acestor situaţii este spontan să ne întrebăm: de ce? Unica posibilitate este să ne abandonăm Domnului şi să avem încredere că există un sens în spatele tuturor acestor lucruri, că există o înviere după Calvarul şi crucea lui Isus. Elisa Bissacco şi Massimo Callegara De la răsărit până la apus, mai 2009