Duminica a XIII-a by Laurentiu Dancuta

443

ÎN DUMINICILE ŞI FERIILE DE PESTE AN

DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN Ant. la intrare

Toate popoarele, bateţi din palme, aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!

Ps 46,2

RUGĂCIUNEA ZILEI umnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tău şi ne-ai făcut fii ai luminii: nu îngădui să fim învăluiţi de întunericul greşelii, ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR umnezeule, care, prin tainele tale, lucrezi cu putere mântuirea noastră, dă-ne, te rugăm, harul ca, prin slujirea noastră, să răspundem la sfinţenia darurilor tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!

Cf. Ps 102,1

Sau: „Tată, pentru ei mă rog, ca ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, spune Domnul.

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE e rugăm, Doamne, ca trupul şi sângele lui Cristos, pe care ţi le-am oferit ca jertfă şi le-am primit ca hrană, să fie pentru noi izvor de viaţă nouă, pentru ca, rămânând mereu uniţi cu tine în iubire, să aducem roade care să dăinuie de-a pururi. Prin Cristos, Domnul nostru.

In 17,20-21

738

ANUL B LECTURA I

Moartea a intrat în lume prin invidia diavolului.

Citire din cartea Înŗelepciunii 13

15 2,23

1,13-15; 2,23-24

umnezeu nu a creat moartea úi nici nu se bucură de pieirea celor vii. Toate le-a creat ca să existe úi toate făpturile din lume sunt binefăcătoare, nu găseúti în ele otrava care să le facă să moară; puterea morĠii nu domneúte pe pământ, căci dreptatea este nemuritoare. Astfel Dumnezeu l-a creat pe om pentru o existenĠă nepieritoare úi l-a făcut ca o imagine a propriei sale fiinĠe. Totuúi moartea a intrat în lume prin invidia diavolului úi cei care sunt de partea lui vor ajunge să o cunoască. Cuvântul Domnului

Duminicã - Anul B

PSALMUL RESPONSORIAL R.:

12a 13b

739 Ps 29,2 úi 4.5-6.11 úi 12a úi 13b (R.: 2a)

Te preamĈresc, Doamne, pentru lucrĈrile tale minunate.

Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat úi n-ai lăsat pe vrăjmaúii mei să râdă de mine. Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinĠa morĠilor, tu mi-ai dat viaĠă ca să nu cobor în mormânt. R. CântaĠi Domnului, voi cei iubiĠi de el, măriĠi prin laudele voastre numele lui cel sfânt! Căci mânia lui Ġine o clipă, dar îndurarea lui Ġine toată viaĠa. Seara ne stăpâneúte plânsul, iar dimineaĠa se revarsă bucuria. R. Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă! Tu mi-ai schimbat plânsul în veselie, Doamne, Dumnezeul meu, eu pururi te voi lăuda! R.

Sãptãmâna a XIII-a

740

LECTURA A II-A

Ceea ce vouă vă este de prisos să compenseze ceea ce le lipseúte altora.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cĈtre Corinteni

8,7.9.13-15

raĠilor, aúa cum vouă vi s-au dat cu generozitate toate darurile, credinĠa, cuvântul úi cunoaúterea lui Dumnezeu, acest zel úi această dragoste pe care le aveĠi de la noi, tot aúa úi fapta voastră de dragoste să fie făcută cu generozitate. Voi cunoaúteĠi generozitatea Domnului nostru Isus Cristos: el, cel bogat, a devenit sărac de dragul vostru, pentru ca voi să deveniĠi bogaĠi, prin sărăcia lui. Căci nu este vorba ca, ajutându-i pe alĠii, să duceĠi voi lipsă, ci este vorba de egalitate. În această împrejurare, ceea ce vouă vă este de prisos să compenseze ceea ce le lipseúte lor, pentru ca într-o zi, ceea ce lor le va fi de prisos, să compenseze ceea ce vă va lipsi vouă. ùi aúa se va realiza o egalitate, după cum spune Scriptura, referindu-se la mană: Cel care a adunat mai mult n-are nimic de prisos úi cel care a adunat mai puĠin nu a dus lipsă. Cuvântul Domnului

Duminicã - Anul B

741

ALELUIA 2 Tim 1,10b (Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea, iar prin evanghelia sa, a dat vieĠii o nouă strălucire. (Aleluia) EVANGHELIA

Copilă, îĠi spun, scoală-te!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Marcu

5,21-43

n timpul acela, Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. 22 Când a ajuns la Ġărm a venit un úef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui 23 úi l-a rugat cu stăruinĠă: „Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-Ġi mâinile peste ea ca să se vindece úi să trăiască”. 24 Isus a plecat împreună cu el úi l-a urmat o mulĠime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. 25 În mulĠime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; 26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulĠi medici, îúi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăĠire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăĠise tot mai mult. 27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulĠime, úi s-a atins de haina lui, 28 căci îúi zicea: „Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată”. 29 Deodată, hemoragia s-a oprit úi a simĠit în trupul ei că a fost vindecată. 30 În aceeaúi clipă, Isus a simĠit că a ieúit o putere dintr-însul. 21

742

32 33

Sãptãmâna a XIII-a

El s-a oprit în mulĠime úi a întrebat: „Cine s-a atins de hainele mele?”. Ucenicii i-au răspuns: „Vezi că te striveúte mulĠimea úi tu întrebi: «Cine m-a atins?»”. Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. Atunci femeia, tremurând de frică, conútientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui úi a spus tot adevărul. Dar Isus a spus: „Fiică, credinĠa ta te-a vindecat. Mergi în pace úi rămâi vindecată de boala ta!”. Pe când mai vorbea încă au venit niúte oameni din casa úefului sinagogii úi au spus: „Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe ÎnvăĠător?”. Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus úefului sinagogii: „Nu te teme, credinĠă să ai!”. El nu a lăsat pe nimeni să-l însoĠească, în afară de Petru, de Iacob úi de Ioan, fratele lui Iacob. Ajunúi la casa úefului sinagogii, Isus a văzut învălmăúeală úi lume care plângea úi bocea. El a intrat úi le-a spus: „Pentru ce atâta zarvă úi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”. Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl úi pe mama fetei úi pe cei care îl însoĠeau, a intrat în camera unde zăcea copila, a prins-o de mână úi i-a spus: „Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „FetiĠă, scoală-te!”. Numaidecât fata s-a sculat úi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faĠă au rămas înmărmuriĠi. Dar Isus le-a poruncit cu străúnicie să nu afle nimeni;

Duminicã - Anul B

743

apoi le-a spus să dea fetei de mâncare. Cuvântul Domnului

* ** ***

Cuv창ntul Domnului *** ** *

Domnul a împărtăşit în toate şi prin toate condiţia noastră umană pentru a ne face egali lui. Tema egalităţii este prezentă în toate lecturile de astăzi: în Cartea înţelepciunii, în care ne este amintit că ne-a creat pentru nemurire, adică pentru a fi asemenea lui; în Scrisoarea a doua către Corinteni, în care Paul scoate în evidenţă că, dacă există belşug, acesta este un motiv pentru a suplini lipsurile celorlalţi; în sfârşit, în Evanghelia după sfântul Marcu, unde Isus o salvează pe fiica lui Iair şi pe femeia bolnavă graţiei însăşi credinţei lor mari. Ce uimire în a descoperi încontinuu un Dumnezeu care ne iubeşte până acolo încât ne face asemenea lui, pentru a ne ridica şi a începe o nouă omenitate, aşa cum spune refrenul de la psalm: „Te voi preamări, Doamne, pentru că m-ai eliberat". De fapt, Isus ne dăruieşte în înviere o nouă omenitate, fără păcat şi fără boală, pentru care sunt un exemplu învierea tinerei fiice a şefului sinagogii şi vindecarea femeii bolnave de hemoragie. „Talita kum! Fetiţă, scoală-te!" Este invitaţia extraordinară pe care ne-o adresează tuturor. Adevăratul creştin simte această bucurie în inimă şi rămâne în acea atitudine pozitivă. Deşi are conştiinţa întregii precarităţi a existenţei, în boala care zdruncină forţele vitale şi în scurgerea timpului care duce în mod inevitabil spre apus, are privirea îndreptată şi speranţa în Cristos, singurul care dă sens durerii noastre, pentru că a trăit-o până la capăt şi a deschis porţile lumii de dincolo învingând moartea. Privind la Isus, se observă calmul său şi siguranţa sa, în timp ce se mişcă şi înaintează în mijlocul mulţimii care se îmbulzeşte în jurul lui, sau exprimă doliul pentru fetiţa moartă. Tuturor le acordă atenţie şi spre toţi îndreaptă grijile sale: aceasta înseamnă a trezi încredere! Nu trebuie să ne resemnăm cu moartea, ci să trăim având conştiinţa că numai crezând în el, chiar dacă vom muri, vom avea viaţa veşnică. În aceasta constă libertatea şi responsabilitatea noastră: a creşte în această credinţă-încredere în Domnul, murind pentru păcat, pentru omul vechi, pentru trup, pentru toate elementele din lume, ca să trăim cu el. Nu trebuie să ne temem, ci, asemenea lui Iair, să perseverăm, să credem că „Dumnezeu nu a creat moartea; el a creat totul pentru viaţă". Letizia Zecchin De la răsărit până la apus, mai 2009