Octombrie 2010 by Revista Performance

Revista Studenţilor din Universitatea Româno-Americană

NUMĂRUL 13 13 Octombrie 2010

www.revistaperformance.jimdo.com performance@student.rau.ro

EDITORIAL

Pag.

Alexandra Enache Redactor-Şef

Special Edition Începuturile au fost întotdeauna speciale şi cum abia a început noul an universitar, ne-am gândit să vă aducem un număr special şi, totodată, foarte drag şi important pentru noi cei din redacţie. În urma feedback-ului vostru de-a lungul timpului, am selectat cele mai bune articole din fiecare număr al revistei noastre. Astfel a apărut Performance “BEST of ALL times !”. Cei care ne ştiu deja, cu siguranţă se vor bucura să recitească despre cele mai îndrăgite proiecte CS-URA, cei mai tari profi, tips & tricks pentru cariera şi viitorul tău şi, mai ales, despre cei mai talentaţi studenţi URA ! Cât despre voi bobocii - BINE AŢI VENIT LA URA ! Sperăm ca acest număr să vă facă o idee despre ce înseamnă Revista Performance, precum şi despre cine suntem noi, redactorii. Pe lângă ceea ce presupun cursurile şi seminariile, noi vă îndemnăm să: 1. citiţi Revista Performance (evident !) 2. să vă implicaţi în activităţi extracurriculare, precum cele organizate de Clubul Studenţilor CS-URA şi URA ! 3. să vă bucuraţi de anii de studenţie - sunt cei mai tari !

Pag.

4 MARTIE 2009 Petrecere de DRAGOBETE organizată de Clubul Studenţilor !

"Clubul Studenţilor te invită să redescoperi farmecul sărbătorii de Dragobete" a reprezentat un proiect ce a avut ca scop promovarea în rândul studenţilor din Universitatea Româno-Americană a valorilor şi tradiţiilor romaneşti. Viorica Găitan şi Lucian Miron sunt câstigatorii marelui premiu ! Ei se vor bucura de o seară romantică, oferită de Veda La eveniment au participat aproximativ 80 de persoane, inclusiv studenţi străini, beneficiari ai unor burse Erasmus în Universitatea Româno-Americană. Momentul serii l -a constituit desemnarea "Cuplului Anului"! Printre obiectivele proiectului s-au numărat crearea unui mediu de interacţiune nonformal şi realizarea unei platforme de networking între studenţii de la diferite facultaţi! Oana Mihăilescu - organizator -

INTERVIU cu fericiţii câştigători

Pag.

Mă bucur să fiu alături de câştigătorii concursului pentru cea mai drăguţă pereche din universitate. În primul rând la ce facultate şi în ce an sunteţi? Viorica: Sunt studentă la REI, anul I. Lucian: Eu sunt student tot la REI, anul al II lea. De cât timp sunteţi impreună? V: De 3 luni şi jumătate. L: Da, numai că ne cunoaştem de foarte mulţi ani având în vedere că amândoi suntem din Suceava. Cum vă simţiţi să fiţi consideraţi cea mai drăguţă pereche a universităţii? V: Eu mă simt fericită că sunt perechea lui Lucian, cu atât mai mult că am fost apreciaţi şi de juriul universităţii ca fiind o pereche drăguţă. L: Sunt bucuros că am alături o fată atât de drăgută şi că am fost câştigătorii acestui concurs. Ce puteţi spune despre organizare? V: Mie mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a părut o idee bună. L: Mă bucur că mai există studenţi care se gândesc să mai facă ceva pentru facultate în afară de viaţa academică. Care sunt plusurile şi minusurile pe care le-a avut petrecerea? V: La început nu m-am simţit în largul meu pentru că nu cunoşteam multă lume şi eram şi cea mai mică. În schimb mi-a plăcut cafeneaua, atmosfera şi juriul. L: Nu mi-a plăcut că spaţial era cam mic dar petrecerea a fost drăguţă şi organizatorii deasemenea. Mă bucur că v-a plăcut, vă doresc mult succes în al II-lea semestru şi vă mulţumesc pentru timpul acordat.

Pag.

6 Invitaţii cred că ... “A fost un eveniment reuşit, pe cinste, jocurile au fost distractive, organizarea a fost excelentă!” (Mihai)

“A fost reuşit! Am putut să ne cunoaştem mai bine şi chiar să ne facem prieteni noi. Am vrea să mai participăm şi la alte evenimente asemănătoare.” (Alice)

Vă m ulţum im !

“Evenimentul a ieşit BESTIAL!!!! Felicitări tuturor pentru eforturile depuse, sunteţi SUPER gaşcă! (Raluca) “A fost distracţie!! ! Aştept cu nerăbdare următorul, următorul, următorul, următorul şi următorul eveniment.”(Alexandru) “Super idee! Bună organizare. Hai şi la mai mare!!! (Adriana) “BETON!!! Sincer, mai vrem!” (Florian) “Păi, a fost o petrecere super, dar super tare. Membrii clubului sunt comunicativi şi dornici de distracţie! (Diana)

Oana Mihăilescu

Pag.

Ce înseamnă pentru tine să fii membru CS-URA? “E extraordinar de frumos să poţi spune, la sfârşitul zilei, că ai făcut ceva util şi te-ai şi distrat pe deasupra, că ai aspirat la ceva şi l-ai transformat în realitate!” Andreea Căpăţînă (RCFBII - anul III) “Am vrut să fac şi altceva, de aceea când am auzit de CS-URA am zis că vreau să particip, mai ales pentru că această asociaţie este mult mai apropiată de "specificul" RAU.” Alexandru Bălan (SEE - anul III) “Această asociaţie reprezintă o oportunitate minunată din perspectiva dezvoltării unor activităţi sociale, organizatorice cât şi pentru distracţie!” Carmen Vlad (MM - anul II) “În esenţă, CS-URA înseamnă oameni! Aici nu am găsit doar cunoştinţe, ci prieteni adevăraţi, oameni pe care te poţi baza oricând şi oricum !“ Cristian Lungu (IM - anul II) “CS-URA este pentru mine un "prieten adevărat" care a venit în viaţa mea la momentul oportun! M-a învăţat ce înseamnă să dăruieşti şi să primeşti atenţia cuvenită!” Elena Ţîrţoacă (IM - anul II) Reporter: Cristian Retegan

Pag.

8 APRILIE 2009

Trust by Danone ’’Trust’’ este un joc de strategie organizat în fiecare an de compania Danone la nivel național și internațional, si este dedicat tuturor studen ților pasionați de lumea afacerilor. Conceput ca o simulare de business, ’’Trust’’ îți oferă oportunitatea să experimentezi o zi din viața unei companii multinaționale, să gândeș ti strategic, să lucrezi în echipă, să iei decizii vitale pentru viitorul companiei dar și să te distrezi și să te bucuri de fiecare moment al competiției. Lucrurile stau destul de simplu: tu și alți patru prieteni deai tăi, fiecare cu abilități în domenii diferite precum finanțe, marketing sau management, formați o echipă și vă înscrieți în

competiție. În ziua concursului sunteți invitați la sediul Danone din București unde, alături de alte 19 echipe atent selecționate din toată țara, veți pregăti o strategie pe 3 ani pentru una din subsidiarele grupului Danone. Etapa următoare este finala națională, unde cele mai bune 5 echipe își prezintă strategiile în fața Comitetului Director al Danone România. Cea mai bună echipă pleacă la Paris și se luptă în finala internațională a concursului ’’Trust’’ alături de alte 12 echipe din toată lumea. Competiția este foarte strânsă!

Pag. Anul acesta am participat și noi, echipa ’’ ALMA’’. Împreună cu Andreea, Mihaela, Georgiana și Vlad, colegii mei de la ManagementMarketing, am reușit să obținem locul III în finala națională a concursului Trust. A fost o experiență nouă pentru noi și o provocare, am muncit mult dar ne-am și distrat, și în plus am învățat foarte multe lucruri despre mediul de afaceri dar și despre noi înșine. Oricum am privi lucrurile, am câștigat foarte mult în urma acestui concurs . Multă baftă viitoarelor echipe ’’Trust’’de la Universitatea Româno Americană şi să ne reprezinte cu succes la Paris. Niculau Andrei

Pag.

10 MAI 2009

“Mă exprim prin imagini, nu prin cuvinte. ” by Natalia Mîndru

Este studentă în anul II la Facultatea de Management-Marketing din cadrul Universităţii Româno-Americane însă ea a mai absolvit şi Facultatea de Relaţii Internaţionale (profil istorie/politologie) din cadrul Academiei de Relaţii Internaţionale şi studii diplomatice din Chişinău. Arta fotografică pentru ea reprezintă o pasiune mai veche materializată în prezent. Fotografia a însemnat pentru mine un proces de evoluţie, o încercare de a comunica altfel cu lumea din jur. Totul a venit de la desen. Mereu desenam. Cel mai bine îmi ieşeau personajele din desene animate. Însă ce nu am putut niciodată să desenez bine - au fost oamenii. Feţele oamenilor m-au interesat întotdeauna, mai mult decât peisajele. Varietatea feţelor şi trăsăturilor este extraordinară. Uneori simplul chip al unor oameni are de spus o istorie care stârneşte o impresie foarte puternică şi uluitoare.

Dorinţa de a reda bucuria, fericirea, entuziasmul, dragostea, prietenia, dar şi necazul, tristeţea, singură tatea care fac parte din complexitatea şi contradicţiile vieţii reale, m-au făcut să mă interesez tot mai mult de arta fotografică. Prefer să ţes poveşti, să-mi folosesc imaginaţia şi creativitatea la maximum. Pot să mă exprim fără prea multe cuvinte. Cred în faptul că aparatul de fotografiat este o baghetă vrăjită, care ne aduce pe toţi mai aproape. Îi priveşti pe oam e ni pri n oc h iul obiectivului şi astfel relaţionezi cu ei cu ajutorul aparatului foto.

Pag.

Fotografia poate fi numită reuşită dacă s-a întipărit în mintea celui care o priveşte, îi trezeşte anumite emoţii sau întrebări la care începe să caute răspunsuri. Asta poate însemna că autorul a reuşit să transmită ceva, să-şi dezvăluie o parte din lumea lui, iar cel care a rămas cu imaginea în minte poate a descoperit o parte din sine sau universul care îl înconjoară. Cei de la care învăţ, mă inspir şi îi respect ca artişti de artă fotografică sunt: Jeanloup Sieff, David Lachapelle, Timothy Greenfield-Sanders, Alex Nozdrin&Laslo Gabani, Yu r i P a u t o v, Florin Constantinescu. Pentru diverse evenimente, pe Natalia o puteţi găsi la: nmindru@gmail.com Tel: 0740.77.25.33

Pag.

12 IUNIE 2009

Nicoleta Oancea este o elevă talentată a universităţii noastre. Ea are 19 ani, este studentă la Facultatea de ManagementMaketing în anul întâi iar marea ei pasiune o reprezintă muzica. Şi-a transformat pasiunea în meserie reuşind să o practice întrun mod profesionist. Pentru început ne poţi descrie ceea ce faci, cu ce te ocupi mai exact? Eu mă ocup cu muzica, mă pasionează de mică şi a ajuns să fie o meserie pentru mine. Am o trupă, formată din 3 fete (Nicoleta, Cristina şi Alina) şi

este singura trupă oficială de Backing Vocals din România. Noi cântăm orice gen muzical ce necesită Backing, în principiu cântăm cu trupe foarte mari ca număr,

Pag. cu instrumente şi neapărat live. De obicei lumea ne cunoaşte sau află de noi, ne contactează şi ne cer diferite colaborări. În ce moment ţi-ai descoperit talentul şi care este povestea ta? Mi-am dat seama că am ureche muzicală de când eram foarte mică, de aceea mama ma înscris în clasa întâi la liceul de muzică Dinu Lipati din Bucureşti, la secţia vioară, însă ea şi-a dat seama că acolo nu prea se face şcoală ci numai muzică şi din nefericire m-a mutat să studiez la o şcoală normală. După o vreme, pe la 11 ani, m-am înscris la Palatul Copiilor pentru a lua lecţii de canto, lucru ce a durat vreo 4-5 ani, timp în care am participat la tot felul de concursuri, spectacole, etc. Dar evoluţia mea a început odată cu un anunţ în ziar, cum că se face o preselecţie pentru o şcoală de canto particulară, profesori foarte buni şi multe şanse de promovare şi de afirmare. Am urmat şcoala ’’ Doriana’ s Art ”

1 an şi jumătate, unde am învăţat într-adevăr să cânt şi să mă port ca artist. Acolo nu făceam numai canto, ci luam şi lecţii de actorie şi dans. A fost ca un examen psihologic al vieţii mele. După ce am terminat şcoala, am primit o diplomă şi un contract semnat pe 3 ani cu o firmă foarte mare de impresariat artistic din România, unde am cunoscut şi am avut şansa să cânt cu foarte mulţi artişti cunoscuţi (Nico, Marcel Pavel, Brad Vee Johnson ex Boney M, Trupa Quantum Leaps, No Mercy, Big Band-ul Radio, Andra, Mihai Trăistariu, Monica Angel, Tibi Scobiola, Etnic, Heaven, Moni-q, B&B Gospel Singers, Alexa- Megastar, Imba, Daniel Lazăr Band, ş.a.) Cum aţi ajuns să cântaţi împreună? Care este istoria trupei voastre? Trupa Pinky a luat naştere în Şcoala de canto pe care am absolvit-o. A fost o simplă întâmplare, având în vedere că în timpul şcolii eu nu prea vor-

Pag.

beam cu colegele mele, nu prea ne înghiţeam dar de fapt era vorba de o concurenţă (din 60 de înscrişi în şcoală, au absolvit numai 10). La un moment dat, un coleg de-al nostru, participa la un concurs şi avea nevoie de voci pe fundalul piesei, iar profesoara s-a gândit să îl ajutăm noi, şi uite aşa am rămas în formula asta de vreo 4 ani.

Unde putem să vă vedem/auzim? Locurile în care cântăm sunt foarte diverse şi variază în funcţie de artiştii cu care colaborăm. Momentan cântăm

Pag.

în mod regulat într-un club foarte drăguţ ”Elements”, în fiecare vineri seară, de la ora 22:00, în colaborare cu trupa ”Daniel Lazăr Band”. Avem tot felul de concerte în aer liber, sau petreceri private în spaţii amenajate superb. Am cântat la Ateneul Român şi la Casa Poporului, dar nu în ultimul rând pe scena de la Eurovision 2008, în Belgrad.

Cred că cea mai mare realizare a trupei este faptul că am ajuns să cântăm pe scena de la Eurovision, în faţă a 30.000 de oameni. Efectiv îţi tremură picioarele, simţi că zbori cântând.

Cum simţi tu ca ai evoluat faţă de momentul de început?

Care este idealul tău cel mai măreţ?

Consider că am evoluat foarte mult faţă de început, evoluţie bazată pe experienţă. Sunt lucruri pe care nu le poţi învăţa în şcoală. În şcoală înveţi teoria, dar mamă învăţăturii este practica. Nu poţi să ştii ce este muzica, până nu ai ieşit pe scenă şi nu te confrunţi cu adevărata faţă a ei. Trebuie să cânţi mult, şi aşa poţi deveni profesionist. A cânta înseamnă să transmiţi tot felul de sentimente, de stări, iar în momentul când cel din faţă ta te aplaudă, ai cea mai mare satisfacţie.

Mi-aş dori ca trupa să treacă de la stadiul de Backing Vocals, la o trupă de sine stătătoare care să aibă propriile piese şi să fie apreciată la adevărata sa valoare. Ne dorim să fim mult mai cunoscute plan intern şi internaţional şi să ajungem să cântăm pe scenele cele mai înalte. Sper ca pe viitor lumea să asculte muzică mai bună iar casele de producţie să investească în ceea ce contează cu adevărat.

Care este cea mai mare realizare a ta alături de formaţie?

Daniela Toma

Pag.

16 OCTOMBRIE 2009

După cum bine ştim atât România, cât şi restul lumii trece printr-o crâncenă criză financiară care a afectat toate domeniile de activitate şi impliciti piaţa locurilor de muncă, fapt care dă bătăi de cap proaspeţilor absolvenţi de facultate în a-şi găsi un loc de muncă. Conform Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţelor de Muncă (ANOFM), în 2009, 9.000 de absolvenţi au ajuns pe lista de şomaj, ceea ce este mai mult decât îngrijorător, mai ales că ajutorul de şomaj în cazul proaspeţilor absolvenţi de facultate este de doar 300 lei, sumă care nu le asigură nici măcar nivelul de subzistenţă în condiţiile în care nivelul inflaţiei în luna august s-a plasat undeva la 4,96%, iar în luna septembrie a crescut cu 0.6%, ajungând la pragul de 5.56%. Un alt motiv pentru care rata şomajului în rândul tinerilor

absolvenţi este la un nivel aşa de ridicat este şi acela că în 2008 au absolvit 2 generaţii o dată. Aici este vorba de ultima generaţie care a făcut 4 ani de facultate şi de prima generaţie care a făcut doar 3 ani, conform convenţiei de la Bologna, la care a aderat şi România. Acest lucru a dus la o saturaţie a pieţei în ceea ce priveşte proaspeţii absolvenţi. Specialiştii în resurse umane sunt de părere că în această perioadă experienţa de lucru dobândită în timpul facultăţii îţi va spune cuvântul în momentul angajării. Aceştia însă nu au luat

Pag.

luat în considerare şi faptul că majoritatea studenţilor au preferat să îţi termine studiile şi apoi să îşi ia un job sau faptul că joburile din timpul studenţiei nu reprezintă o experienţă relevantă pentru angajatori. Există nenumărate cazuri de studenţi cu un CV impresionant şi cu experienţă, dar care se află în imposibilitatea de a-şi găsi un job care să îi ofere posibilitatea să pună în practică ceea ce a învăţat pe băncile facultăţii.

companii, asta în cazul în care actuala criză financiară le permite companiilor să organizeze astfel de stagii.

Deşi în momentul de faţă situaţia nu este roz deloc pentru cei mai mulţi dintre absolvenţii de anul acesta, sfatul specialiştilor în resurse umane este să încerce o reconversie profesională, indicând faptul că unul dintre domeniile în care se caută specialişti în această perioadă fiind scrierea de proiecte pentru obţinerea de fonduri europene.

În încheiere o să aduc în discuţie un citat care poate fi de folos tuturor, absolvenţi şi studenţi deopotrivă:

O altă variantă a proaspeţilor absolvenţi este aceea de a urma stagii de practică în marile

Mihaela Dumbravă

O ocazie de a căpăta experienţă este şi aderarea la un ONG sau club studenţesc, care de asemenea îţi poate oferi şi şansa de a lega relaţii atât intercolegiale cât şi profesionale cu diferiţi colaboratori, asta dacă şti să profiţi de şansele care ţi se oferă.

"To become an able and successful man in any profession, three things are necessary, nature, study and practice." Henry Ward Beecher.

Pag.

18 NOIEMBRIE 2009

Eu sunt anul 3 şi mă pregătesc de licenţă, dar îmi amintesc cu plăcere şi nostalgie de ziua în care am intrat în Aulă pentru deschiderea Universităţii şi totul părea aşa mare şi grandios. Apoi au urmat întâlnirile cu noii colegi şi familiarizarea cu profesorii şi sistemul de predare. Uitându-mă în urmă, sunt fericită că am ales această facultate, în cadrul căreia am învăţat să învăţ, am cunoscut profesori minunaţi şi mi-am făcut prieteni deosebiţi. Curioasă din fire, m-am gândit să întreb şi câţiva studenţi de anul întâi, abia ieşiţi de pe băncile şcolii, care este prima lor impresie despre universitate, sistem şi profesori. Iată şi câteva răspunsuri:

“Sunt anul întâi la Facultatea de Management-Marketing, specializarea Marketing. Deşi este prea devreme să-mi dau cu părerea despre profesorii acestei universităţi, consider că aceştia îşi dau silinţa ca studenţii să iasă de pe băncile facultăţii cu multe cunoştinţe acumulate care să îi ajute în viitor pentru alegerea unui loc de muncă bun. Deşi nu am ajuns să ne cunoaştem foarte bine, colegii sunt foarte sociabili. Dotările acestei Universităţi în comparaţie cu altele particulare şi chiar de stat, sunt la un nivel destul de ridicat.” Alexandra, 19 ani

Pag.

“Foarte organizat, cursurile sunt uşor de găsit pe site-ul RAU, colegii mi se par foarte ok, cursurile sunt interesante şi actuale” ne spune Delia, studentă anul 1 la Marketing

“Până acum această experienţă numită facultate a fost plăcută. Am înţeles că profesorii sunt adevăraţi profesionişti şi aştept să primesc ce cunoştinţe pot să îmi ofere.” Lucian Vulpescu

“Mă bucur că am ales această universitate deoarece consider că dotările tehnologice sunt moderne şi colegii sunt sociabili. Abia aştept balul bobocilor ” Marius Marinescu

“Sistemul de învăţământ este foarte bun în această universitate şi nu este obositor. Profesorii sunt înţelegători iar colegii drăguţi.” Maria Anton

Articol realizat de Ioana Neagu

Pag.

20 DECEMBRIE 2009

Personal… aleg normalitatea… Trăim într-o ţară a contrastelor, a tuturor posibilităţilor şi ţara în care ori e albă ori e neagră; altă variantă iese radical din calcul. E trist, e incitant, e greu de acceptat, însă este foarte adevărat că în spaţiul ăsta geografic avem parte de situaţii inedite. Devine chiar frustrant uneori să vezi pe de-o parte oameni cu o inteligenţă extraordinară şi pe de altă parte oameni fără educaţie elementară. Aici e locul în care te simţi exact ca o minge pe un teren de tenis: o rachetă te izbeşte puter-

nic dintr-o extremă în alta până ameţeşti şi ieşi în out. Uneori se întâmplă să ajungi la fileu, însă eşti ridicat repede pentru o noua lovitură. Avem tineri care sunt pur şi simplu goniţi şi imploraţi să plece în străinătate fiindcă societatea se complace într-o mediocrizare continuă. Suntem incapabili să-i motivăm şi să îi reţinem pe cei care ar fi în stare să ne ridice din mocirla în care ne afundăm. Este atât de simplu într-o Românie guvernată de nonvalori să alegi calea cea mai facilă, să alegi să-i manipulezi pe cei mediocrii în loc să te străduieşti să-i convingi pe cei cu ceva mai multă cultură.

Pag.

Un ying şi yang de percepţii, de principii, de idei… aşa arată o descriere realistă a ţării noastre. Aşa arătăm şi noi. Fiecare se zbate să reziste cum poate. Acesta este felul în care unii aleg să plece, să-şi construiască o viaţă normală, lipsită de incertitudine, iar alţii aleg conformaţi să rămână. Ne „revoltăm” pe politică, pe spiritual mioritic, pe ceilalţi, fără să privim atent problema care se conturează la fiecare dintre noi. Dacă ne-am propune să schimbăm anumite lucruri la propria persoană poate s-ar putea schimba şi sistemul vicios în care ne învârtim. Creanţele echilibrului din viaţa de zi cu zi ne transformă

în oameni nalitate.

lipsiţi

perso-

Ducem o luptă pentru supravieţuire uitând să ducem o luptă adevărată pentru aspiraţii înalte. Lucrăm în disfuncţionalitate, în virtutea unei existenţe de subzistenţă. Să încercăm să merităm o societate progresivă!!!

Daniela Toma

Pag.

24 FEBRUARIE 2010

Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală şi se sărbatoreşte pe data de 14 februarie. Conform legendei, în timpul împăratului roman Claudiu al IIlea, majoritatea bărbaţilor nu mai vroiau să meargă la luptă, dorind, probabil, să stea acasă cu soţiile şi copiii lor. Împăratul Claudiu a decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători, obligându -i astfel să se dedice războiului. Valentin, un preot, credea că oamenii trebuiau să se căsătorească şi, în situaţia dată, el căsătorea cuplurile în secret.

Totuşi, faptele sale au ajuns şi la urechile împăratului, care a dat ordin ca Valentin să fie arestat şi condamnat la moarte. Se crede că Valentin a fost ucis pe 14 februarie. Nu există dovezi pentru a arăta dacă această poveste este adevărată sau nu, dar ziua de Sfântul Valentin este celebrată în onoarea sa. În Franţa, o ţară tradiţional catolică, Valentine's Day este

Pag. cunoscut simplu drept „Sfântul Valentin” şi este sărbătorită ca în restul ţărilor occidentale. În Danemarca şi în Norvegia, 14 februarie este cunoscut ca „Valentinsdag”. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă. În Suedia este numită „Ziua Tuturor Inimilor”. Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spun e că Sfântul Valentin aduce

cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. „Ziua iubirii” este tradiţional 12 martie, ziua Sf. Gregor. În România, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi este „Dragobete” care este sărbătorit pe 24 februarie, însă, de câţiva ani, se sărbătoreşte şi Valentine's Day. În Turcia, Valentine's Day este numai „Sfantul Gregor” care se traduce în „Ziua Inimilor Dragi sau Dulci”. În cultura persană (Iran) se sărbătoreşte în data de 17 februarie. În Brazilia, ziua înamoraţilor sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca Sfântul Căsătoriei.

Pag.

În Columbia, Ziua iubirii şi a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere şi sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În Mexic, ziua iubirii şi prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia, dar pică în altă dată. Valentine's Day a apărut şi în Japonia şi Coreea ca o zi în care mai mult femeile şi mai puţin bărbaţii dăruiesc bomboane, ciocolată şi flori.

A devenit ca o obligaţie ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbaţi. În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiţilor numită „Ziua Saptelor”, potrivit legendei „Ciobanului şi Ţesătoarei Menajeră” care s-au găsit în Rai în ziua a şaptea a lunei a şaptea a calendarului lunar.

Alexandra Enache

MARTIE 2010

Luna Martie nu este numai luna Femeii, a mărţişoarelor şi a începutului de primăvară. Este şi luna revistei Performance care pe 1 Martie a împlinit un anişor. Un an în care toată echipa de redacţie a reuşit să promoveze performanţa în toate, domeniile, un an presărat

Pag.

cu reuşite şi cu articole foarte bune, un an plin, vesel, cu o echipă formată din oameni deosebiţi, inteligenţi şi mai ales uniţi. În echipa de redactie există oameni care au evoluat alături de această revistă şi care se implică din tot sufletul în realizarea acesteia.

Faptul că am contribuit la acest proiect, l-am ajutat să crească, împreună cu ceilalţi colegi, m-a ajutat foarte mult deoarece munca de redactor la Performance presupune pe lângă altele şi o documentare destul de riguroasă asupra subiectelor pe care dorim să le dezbatem, ceea ce ne ajută şi pe noi să descoperim lucruri foarte interesante, care ne-au ajutat atât pe plan profesional cât şi personal. Mă închin acestui colectiv, care lună de lună depune o muncă destul de grea, dar şi plăcută în acelaşi timp, pentru ca acest proiect, care în acest număr sărbătoreşte un an, să iasă la lumină. La Mulţi Ani Performance!!!... Şi să ne bucurăm cât mai mult de tine”. (Mihaela-Corina Dumbravă)

Pag.

“În momentul în care am intrat în CS-URA nu cunoşteam foarte bine proiectele în care urma să mă implic însă un lucru îl ştiam sigur, acela că vreau să fac parte din redacţia revistei universităţii noastre. Încă din liceu am fost implicată în munca pe care o presupune o redacţie şi mi-a plăcut enorm aşa că am ales să continui pe această latură. PERFORMANCE înseamnă un colectiv de oameni minunaţi, multă muncă dar şi satisfacţii. Din punctul meu de vedere această revistă este un proiect foarte reuşit pentru că membrii acestei echipe lucrează cu sufletul, nu doar cu mintea şi din acest motiv îi apreciez enorm. Împreună cred că am evoluat şi evoluăm în fiecare zi, am învăţat să lucrăm cu sinceritate, să lăudăm sau să criticăm cu argumente şi cel mai important lucru este că nici unul dintre noi nu a căutat recunoaştere personală, ci succesul proiectului. Cred că aniversarea unui anişor este ocazia perfectă să felicit întreaga redacţie şi să le transmit că sunt mândră de ceea ce facem împreună în fiecare luna. Happy birthday!!!” (Daniela Toma)

Pag.

„Ce înseamnă Performance pentru mine? Aş putea să sintetizez într-un singur cuvânt: totul. Nici nu-mi vine să cred că a trecut un an ... parcă ieri stăteam cu Mihai Naghi şi Cristian Retegan şi eram numai noi trei în echipa de redacţie şi ne gândeam ce şi cum să facem sa iasă o revistă super. Era primul număr, nu prea aveam experienţă ... dar, timpul a trecut şi aşteptările noastre nu au fost înşelate; echipa de redacţie s-a mărit, articolele au fost din ce în ce mai bune, design-ul s-a schimbat şi el; revista a evoluat constant şi susţinut. La fel şi echipa şi acest lucru este uşor de observat. Sunt mândră că am putut să contribui la înfiinţarea acestei reviste, sunt mândră să fiu redactor-sef şi să coordonez acest proiect, sunt mândră să văd că ceea ce a fost acum 1 an un vis, astăzi este realitate. Performance este, după părerea mea, cel mai puternic şi reuşit proiect CSURA! LA MULŢI ANI Performance !!!” (Alexandra Enache) Articol scris de Ioana Neagu

Pag.

30 APRILIE 2010 Laura Ştefan - de la sesiunea de examene la SESIUNEA DE MIX-uri de Dalya Zorba

1.O scurtă prezentare pentru cei care nu te cunosc... O scurtă prezentare pentru cei care nu mă cunosc? Un DJ tânăr care oferă publicului sound-uri happy şi toată energia sa pe care muzica i-o oferă; aşa că luaţi-vă pantofiorii de dans şi haideţi cu mine să lăsăm muzica să vorbească! Aceasta este Dj LaOra!

Background Image: www.desktopnexus.com

2.Laura, povesteşte-ne despre cariera ta muzicală ... când şi cum a început totul? Mergeam ca orice client în cluburi şi, la un moment dat, nu înţelegeam de ce DJ-ii repetă piesele şi "acelaşi program" în fiecare noapte! Astfel, m-am hotărât să fac ceva pentru oameni, pentru foarte mulţi oameni ... şi am ales muzica. Un coleg mi-a arătat tehnica şi de aici încolo, totul a depins de capacităţile mele! Am apăsat prima oară PLAY în Viollete Club (Bucureşti), în urmă cu un an. Au urmat petreceri private, gig-uri în Bucureşti, în ţară şi la mare: Imperio şi Loca Beach (Costineşti), River (Rădăuţi), Matrix (Tecuci),

Castilio (Galaţi) împreună cu Partydul Kiss Fm, Summer Time (Galaţi), Metropolis, Shade, Eleven, Maxx, Turabo, High Heels; seturi guest la mai multe posturi de radio in fm şi on line: Pro fm, Sensation Fm, Impact Fm, Radio HitOrion, Radio Pro B; iar în urma ultimului set la Radio Pro B am primit propunerea de a colabora cu acest radio on-line având propria emisiune în decursul următoarelor săptămâni. Din nov. 2009 sunt rezident la Q Pub, iar de curând am primit rezidenţiat pentru seara de joi la Deja Vu. Puteţi vedea întreaga mea activitate şi evenimentele viitoare pe: myspace.com/ laoradj. 3.De ce D.J. şi nu contabil sau altă meserie? Sunt anul 3 la management şi curând voi fii economist, dar "meseria" mea este şi sper să fie pentru mult timp D.J.

ÎMI PLACE ENORM SĂ VĂD OAMENII FERICIŢI, DANSÂND ŞI SIMŢINDU-SE BINE!

Pag. Atunci când sunt la pupitru, încerc să dau ce am mai bun din mine pentru ca ei să se simtă aşa cum merită: fericiţi! Eu am Talent la desen, de altfel începusem cursuri de TaTToo, dar am ales D.J. fiind cu adevărat o provocare pentru mine! 4.Ce beneficii ţi-a adus meseria de DJ?

Mi s-a întâmplat să mă împiedic de cablul căştilor sau să mă lovesc cu diferite "accesorii" (pe care noi, domnişoarele, le purtăm) atunci când dansez şi sar (nu pot să mă abţin să nu dansez toată noaptea pe muzica mea). Din fericire, însă, de situaţii jenante nu am avut parte până acum.

Pun muzica de un an de zile şi am progresat atât de mult cât nici eu nu mă aşteptam. Cei care mă cunosc şi mi-au urmărit evoluţia pot confirma cel mai bine ceea ce spun. Nu pun muzică pentru partea materială, drept urmare am locaţii în care pun fără bani... doar din plăcerea de a oferii oamenilor energia pe care mi-o oferă mie muzica, iar feedback-ul primit din partea publicului este singurul beneficiu de care am nevoie de la această "meserie" ... şi am pus ghilimele deoarece pentru mine nu este o meserie sau un job. 5.Împărtăşeşte-ne o situaţie jenantă “din culise”. Culisele pentru un DJ sunt available pentru public; culisele sunt în spatele pupitrului, acolo de unde "vine muzica", acolo unde butoanele dansează cu notele muzicale şi cu degetele mele. Image: DJ LaOra

Pag.

32 7.Eşti adepta unui singur gen de muzică ? Nu, categoric NU. În viziunea mea, un DJ adevărat este acela care este capabil să-şi distreze publicul cu orice gen muzical. Eu pun de la muzică veche până la Trance, dacă oamenii îmi dansează, e perfect! Stilurile preferate sunt Tribal şi Tech House, Funky House. Muzica mea, pe partea de underground, e foarte happy şi energică, puţin diferită de cea a DJ-ilor din România, consacraţi pe această "ramură". 8.Pentru încheiere, care este motto-ul tău în viaţă?

”NU VEI ŞTII NICIODATĂ CE POŢI FACE DACĂ NU VEI ÎNCERCA".

”Nu vei ştii niciodată ce poţi face dacă nu vei încerca". Am perioade în care-mi doresc să renunţ la tot şi să fiu o persoană normală, dar motto-ul îmi dă putere! Şi asta vă spun vouă tuturor: încercaţi să faceţi ceea ce vreţi, să ajungeţi acolo unde vreţi. Prin muncă orice e posibil!

Images: DJ LaOra

6.Cu cine ţi-ai dori să colaborezi? O întrebare dificilă ... din toamnă o să mă apuc şi de producţie şi sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor publicului şi să colaborez cu Roger Sanchez pe partea de Main, dar prin muncă orice e posibil. Pentru mine orice colaborare e importantă.

MAI 2010

Pag.

INTERVIU cu

PAUL OLTEANU de Dalya Zorba

Pag.

Să vi-l descriu: are 21 de ani şi a absolvit profilul sportiv al Colegiului National “Mihai Viteazul” din Ploieşti, unde a făcut volei de performanţă timp de 8 ani. Acolo a învăţat ce înseamnă o echipă şi puterea colectivă a oamenilor. În prezent este student în anul 3 la universitatea noastră, facultatea de Management-Marketing, specializare Marketing. În clasa a 11-a a început să urmeze module de training, iar după un an, a devenit trainer în program. În primăvara anului 2008 a devenit, astfel, cel mai tânăr participant din istoria programului “Leadership Creativ” – Erisma unde a avut colegi unii din cei mai puternici oameni de business din România. În 2008-2009 a lucrat în calitate de Development and Sales Manager la prima platformă on-line de mentorat din România: MentorshipNET unde a reuşit să ridice alături de echipă, valoarea MentorshipNET la 50.000 EUR. În prezent coordonează activitatea de Fundraising şi Marketing la Asociaţia MaiMultVerde, unde alături de colegii săi a desfăşurat în doi ani proiecte în valoare de peste 1.800.000 Euro. Şi câte şi mai câte o să mai aflaţi în interviul cu el. Vă spun doar enjoy… ! Performance: Care este definiţia lui Paul Olteanu ? Nu cred că există o definiţie a cuiva, oricine ar fi persoana respectivă. Şi sincer nu prea mi-au plăcut definiţiile niciodată, nici în liceu, nici în facultate. Le înţeleg utilitatea, dar mi se pare că sunt limitative.

Cred că suntem suma experienţelor şi trăirilor noastre, aşa că o definiţie a cuiva ar arăta mai degrabă a un bildungsroman.

Pag. Vă spun în schimb un citat care-mi place mult şi care-mi place să cred că mă defineşte într-un fel. Sunt vorbele lui George Bernard Shaw şi sună aşa: “You see things; and you say, „Why?‟ But I dream things that never were; and I say, „Why not?”. Performance: Cum ai reuşit să excelezi în tot ce ai făcut? În primul rând iţi mulţumesc pentru presupoziţia că am excelat în tot ce am făcut. Eu n-aş spune asta… Sunt mulţumit de implicarea mea în majoritatea proiectelor din care am făcut parte, dar cred că încă sunt departe de a excela în tot ce fac. E un deziderat. Cred că o bună metodă de a face lucrurile bine, este să-ţi placă ce faci. Cred că pasiunea stă la baza tuturor lucrurilor excepţionale din lumea asta: de la relaţii şi până la business-uri. Când faci ceva cu pasiune şi când iţi plac oamenii cu care lucrezi, totul se leagă şi rezultatele nu întârzie să apară. Performance: Câte ore munceşti pe saptămână şi cum arată o zi tipică la tine? Cum spuneam: mi-e destul de greu să spun cât muncesc în ore pe săptămână, pentru că nu ştiu ce să trec la muncă şi ce să trec la plăcere. În marketing şi fundraising am multe întâlniri care se întâmplă

prin tot Bucureştiul şi uneori prin toată România şi cum oamenii şi călătoriile sunt două lucruri care-mi plac foarte mult, e greu să spun când muncesc şi când mă simt bine. Pot trece la capitolul “munca pură” prezentările, ofertele şi raportările pe care le am uneori de făcut. Astea nu -mi fac mare plăcere pentru că sunt rutinare şi repetitive. La fel de greu îmi este şi să descriu “o zi tipică” pentru mine, pentru că eu nu prea am zile tipice. Interactionez cu multe publicuri, de la elevi şi studenţi, până la autorităţi şi directori din multinaţională, iar în această interacţiune paleta de activităţi variază foarte mult: de la întâlniri de networking, la întâlniri de vânzări; de la prospectii de terenuri, la scris oferte şi prezentări. Uite cum a aratat ziua mea de astăzi (27 aprilie 2010): Trezit la 9 acasă, de unde sunt – din Ploieşti. Mâncat şi băut ceai, apoi mers în service cu maşina. După 4 ore plecat spre Bucureşti şi oprit cu geamantan şi toate cele direct la birou. Dat telefoane şi scris mailuri 2 ore, după care un drum până la poştă să ridic un cadou pentru o persoană dragă mie. La retur m-am oprit să ridic nişte pantofi şi o cravată pentru că mâine MaiMultVerde împlineşte 2 ani şi ne aniversăm la Institutul Cultural Francez. Acum, este 8:18 şi răspund la acest interviu. După ce termin, trebuie să mai trimit câteva

Pag.

mailuri de confirmare pentru participanţii la evenimentul de mâine, iar apoi mă duc să livrez cadoul ridicat. Când ajung acasă, cel mai probabil o să ies la o alergare, după care duş şi adormit cu o carte pe piept. Performance: În afaceri, crezi că în orice poziţie o persoană trebuie să stăpânească tehnici de PR şi marketing? Eu nu prea am făcut afaceri. Este o carte superbă numită “Drive” şi scrisă de Daniel Pink, despre motivaţie, care vorbeşte despre diferenţa dintre companii şi ONG-uri. Eu am lucrat în ultimii 5 ani în cea de-a doua categorie. Totuşi, cred că indiferent cu ce te ocupi, în lumea spre care ne îndreptăm, este vital să ai preocupări pentru comunicare şi marketing (mai ales în sensul brandingului). Păşim cu aplomb spre o piaţă în care diferenţierea şi pasiunea vor tria reuşita de eşec şi din acest motiv cred că nu mai e suficient doar să fii foarte bun la ceea ce faci. Nu e suficient să ştiu doar eu că sunt bun la ceva.

Trebuie să ştii şi tu, ca să mă cauţi şi să lucrăm împreună. Iar asta, cred eu, se obţine cu bune abilităţi de comunicare şi branding personal. Companiile fac afaceri şi vor să maximizeze profitul, ONGurile (sau antreprizele sociale) fac proiecte şi vor să maximizeze binele şi valoarea pentru comunitate. Performance: Cât de importantă este echipa pentru a contoriza în final şi succesul personal? Fără oamenii excepţionali din jurul meu n-aş fi nimic. Începând cu familia şi trecând prin tot palierul de oameni superbi cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viaţa, ei au reprezentat principalul meu motor. Oamenii din jurul meu m-au făcut să vreau să învăţ, să cresc şi să fiu cel mai bun în tot ceea ce fac.

Pag. Oameni precum Cosmin Alexandru (fost director la GfK Romania), Marian Stas (Preşedintele Fundaţiei CODECS pt. Leadership), Mihaela Feodorof (fosta directoare de recrutare la BRD), Doru Mitrana (directorul executive al MaiMult Verde) sau Dragoş Bucurenci (Preşedintele MaiMultVerde) sunt sursele mele săptămânale de optimism şi înţelepciune. Cred că în orice mi-am propus vreodată să fac, oamenii au contat mai mult decât orice altceva. Când am făcut ceva cu pasiune şi am lucrat cu oameni grozavi, totul a ieşit excelent. Performance: Ce stil de leadership te caracterizează? Care sunt atuurile tale? Asta cred că este o întrebare la care ar trebui să răspundă oamenii care au lucrat cu mine şi nu eu. În schimb o să-ţi spun două idei despre leadership în care cred cu foarte mare tărie. Prima este “Be the change you want to see in others”. Cred din tot sufletul în autenticitate şi în exemplu personal şi cred că societatea s-ar regla mult mai natural dacă noi toţi ne-am purta cu cei din jur exact aşa cum ne-am dori ca şi ei să se poarte cu noi. Cea de-a doua idee în care cred foarte tare este: “If you want to lead people, walk behind them”.

Performance: Ce ne poţi spune despre organizaţia Mai Mult Verde ? MaiMultVerde reprezintă un capitol foarte frumos din viaţa mea. Venirea mea aici a reprezentat un salt calitativ major în evoluţia mea profesională. Am trecut de la proiecte cu bugete de mii de euro, la proiecte cu bugete de sute de mii şi de la acoperire locală, la acoperire naţională. Pentru asta le sunt foarte recunoscător lui Dragoş Bucurenci şi lui Doru Mitrana care au investit multă încredere în mine, în ciuda vârstei. Şi cel mai frumos lucru pe care l-am câştigat la MaiMultVerde a fost o echipă excepţională. Am învăţat multe în ultimul an de la colegii mei, despre integritate şi profesionalism. Si uite un ultim gând, care e tipărit pe raportul nostru anual din 2008 şi care cred că subsumează toată esenţa MaiMultVerde:

“Never doubt that a small group of thoughtful, committed citizens can change the world. Indeed, it is the only thing that ever has."

Pag.

Interviu cu profesorul tău preferat ...

ALEXANDRU ILIE de Mihaela-Corina Dumbravă Deoarece predam studenţilor din an terminal (anul IV) care urmau să susţină examenul de Licenţă la A.S.E. (la acea vreme Facultatea noastră nu era încă acreditată) şi datorită faptului că aveau nevoie de sprijin, D-na A.M.Preda, pe atunci Decan al Facultăţii de MM, m-a rugat să îi învăţ ceva care să îi ajute să obţină rezultate mai bune.

Sunt foarte mulţi studenţi care vă cunosc, însă, pentru cei care nu au avut încă ocazia să vă cunoască, ne puteţi face o scurtă prezentare a „Profului ILIE”? Pot să spun despre mine că sunt absolvent al facultăţii de Comerţ, specializarea Economia Serviciilor de Alimentaţie Publică şi Turism din cadrul ASE-ului şi că am început să predau în 1999, pe vremea când eram doctorand, iar unul dintre primele mele cursuri a fost acela de Comportament Organizaţional.

Astfel, la orele de seminar, i-am învăţat cum să-şi susţină lucrările în faţa comisiilor de licenţă şi le-am predat „abecedarul” Tehnicilor de Prezentare. Ideea d-nei profesor a fost excelentă, iar rezultatele obţinute de studenţii noştri au fost remarcabile. Îmi amintesc cu plăcere cum mă „chinuiam” cărând cu mine o cameră video VHS şi un televizor pe post de monitor pe scările din clădirea de alături, deoarece lifturile de atunci erau puţine, se defectau foarte des, iar studenţii erau la fel de binecrescuţi ca şi acum... De asemenea, pot spune că asistenta mea (care era studentă la cursurile de zi ale Facultăţii de Drept) de pe vremea aceea e „vinovată” de faptul că eu vă predau

Pag.

azi, deoarece ea a fost cea care mia spus că este un post liber (văzuse anunţul publicat la avizierul Facultăţii…) la Catedra de Management a Facultăţii de Management-Marketing a Universitatăţii Româno-Americane şi m-a întrebat dacă sunt interesat.

ziile luate de echipa de conducere arată din plin că orientarea este spre calitate în detrimentul cantităţii, spre pragmatism şi practică ca elemente de consolidare a conceptelor şi abordărilor teoretice specifice educaţiei universitare.

Regretaţi faptul că aţi ales să deveniţi profesor şi să le destăinuiţi studenţilor ceea ce dumneavoastră aţi învăţat din practică?

Aud destul de des pe coridoarele universităţii afirmaţii de genul: „Avem curs cu Ilie, nu vreau să lipsesc!”. Ce anume credeţi că îi determină pe studenţi să facă astfel de afirmaţii? Metoda de predare, sistemul de recompense pe care îl aplicaţi sau ce anume consideraţi că îi stimulează pe studenţi?

Categoric nu! Parctic meseria de dascăl cu şi din cea mai mare plăcere, cu smerenie şi respect faţă de această profesie de mare responsabilitate şi cred cu toată convingerea că dacă toată lumea ar practica din plăcere meseria pe care o are totul ar merge mult mai bine. Însă, sunt oarecum surprins de faptul că sistemul de învăţământ din România mai merge încă pe premisa „cantitate” şi nu pe cea „calitate”. Poate că de aceea cred că este datoria mea să îmi aduc mărunta contribuţie la schimbarea care, fără doar şi poate, se va produce într-un viitor nu prea îndepărtat. Cel puţin în cadrul URA lucrurile se mişcă bine şi repede în direcţia aceasta. Leadership-ul universităţii o demonstrează cu prisosinţă, deci-

Din punctul meu de vedere, studenţii vin la cursurile mele dacă consideră că au ceva de câştigat de pe urma a ceea ce eu le predau. Poate faptul că îi privesc pe studenţi ca pe „Clienţii” mei cărora trebuie să le ofer valoare pentru taxele pe care le plătesc - să constituie elementul de atracţie de care vorbeai. Cât despre metoda de predare, am una standard: cea care v-am „destăinuit-o” şi vouă la cursurile şi seminariile noastre când v-am învăţat cum să faceţi prezentări de succes, cum să vorbiţi în public. În general mă adaptez situaţiei şi vin mereu cu exemple practice/ concrete, în special personale, ceea

Pag.

ce te face să devii şi mai credibil în faţa auditoriului. Eu nu îmi încurajez studenţii să scrie după dictare deoarece nu dictez, ci prefer ca studenţii să îşi ia notiţe care să îi ajute să îşi amintească ceea ce au învăţat la cursurile mele. Chiar şi la concursul de ocupare a postului mi s-a reproşat de către preşedintele comisiei faptul că am oprit studenţii să mai scrie (după ce iam văzut că se străduiau din greu să scrie tot ce le spuneam…), argumentaţia domniei sale fiind că „studenţii trebuie sa plece cu ceva acasă”. Şi eu cred acest lucru cu tărie! Doar că eu (ca şi mulţi alţi colegi profesori) cred că studenţii trebuie să plece acasă cu ceva în cap, şi nu în geantă!!! Nu vreau să vin la facultate să dictez ceea ce deja este scris în carte. Eu nu cred că studenţii apreciază acest gen de predare chiar dacă mulţi par a fi interesaţi doar de obţinerea unei diplome indiferent de condiţii. Eu vreau să cred că majoritatea sunt responsabili şi că vin la şcoală pentru a deveni mai buni, mai valoroşi, pentru a se dezvolta educaţional şi pentru a deveni competitivi pe piaţa forţei de muncă. Eu doar încerc să îi ajut în acest sens!

Care parte a unei zile la facultate vă place în mod deosebit? Nu am o parte din zi care să îmi placă mai mult. La şcoală îmi place mai tot timpul! Cred că nu mă simt prea bine atunci când am de-a face cu studenţi care vin la ore doar pentru prezenţă şi interesaţi doar săşi treacă numele pe foaia de prezenţă, deoarece mă deranjează pe mine şi pe aceia care vin să înveţe sau atunci când întâlnesc studenţi care vor să promoveze prin fraudă - copiind la examen; în general, atunci când mă încearcă sentimentul inutilităţii eforturilor mele.

Pag. Atunci când studenţii îmi spun că vin la ore special pentru mine şi că le place ceea ce învaţă în cele 80 de minute cât durează cursul, atunci simt cu adevărat că nu vin degeaba aici şi că ceea ce predau o să vă ajute la un moment dat în viaţă. Ce anume vă determină să ţineţi minte un student?

şi bani, lucrând ca fotograf pentru Realitatea TV sau pe la nunţi şi botezuri în timpul stagiaturii. Alte două pasiuni ale mele sunt artele marţiale şi motociclismul (cel de viteză). Deci, mă antrenez să mă menţin cât de cât în formă, iar motocicleta face parte din viaţa mea, ca şi mijloc alternativ de transport.

Consider că eşti atras şi ţii minte persoanele cu care ai ceva în comun, e un lucru care se petrece la nivelul subconştientului. Cu cei cu care interacţionez mai mult la seminarii este normal să mă obişnuiesc şi să le reţin numele. Iar în ceea ce priveşte persoanele care mă deranjează la cursuri e natural să le reţin măcar figura, dacă nu şi numele. Mă feresc să îi întreb cum se numesc deoarece încerc să rămân cât mai obiectiv posibil.

Care este principiul pe care îl urmaţi în viaţă?

Ne puteţi spune câteva cuvinte despre ceea ce vă ajută să vă deconectaţi de mediul academic, serviciu şi agitaţia cotidiană?

Onoarea, cinstea, dreptatea, recunoştinţa, modestia, toleranţa şi iubirea semenilor sunt foarte importante prin prisma sistemului meu de valori!

Îmi place foarte mult natura, mă ajută să mă deconectez de toată agitaţia care ne înconjoară şi să mă relaxez foarte mult. De aceea, pe cât posibil, ies cât mai mult în natură sau fac în aşa fel încât să aduc natura cât mai aproape de mine. Fotografia, este, de asemenea, una dintre pasiunile mele, de pe urma căreia la un moment dat am câştigat

Având în vedere că am practicat mulţi ani karate Kyokushin şi am fost chiar şi instructor (deci, un fel de profesor…), principiile învăţate prin practica artelor marţiale îmi guvernează viaţa în toate aspectele sale. Principiile acestea se constituie întrun sistem de valori care fac diferenţa între ceea ce este bun şi ceea ce este rău!

Urăsc furtul şi tot ceea ce înseamnă trişatul şi înşelatul. Acesta este un lucru care mă face să sufăr foarte mult, de exemplu în momentul în care găsesc vreun student copiind şi care mă face să îmi doresc să nu fi practicat vreodată această meserie. Noroc că nu mă ţine prea mult şi că îmi revin destul de rapid.

Pag.

42 IUNIE 2010 ECOpicnic

Fii european! Fii responsabil! Respectă natura! de Daniela Toma În numărul trecut aminteam că pe data de 16 mai urma să se desfăşoare proiectul ECOpicnic, eveniment care a şi avut loc şi s-a dovedit o experienţă plăcută şi interesantă pentru toţi voluntarii. Într-o duminică însorită, după ce vremea ne-a ţinut în suspans întreaga săptămână, am reuşit să ne strângem în jur de 25-30 de curajoşi pentru a străbate pădurea Băneasa în încercarea de a ajuta puţin natura. Deşi cu o zi în urmă plouase şi lucrurile păreau să stea în defavoarea noastră, la momentul întâlnirii soarele a apărut pe cer. Înarmaţi cu saci şi mănuşi am plecat pe echipe în diferite colţuri ale pădurii şi, după câteva ore de muncă, ne-am reîntâlnit pentru a face bilanţul. Ne-au fost alături şi reprezentanţi de la Ocolul Silvic pentru a ne ghida prin pădure, iar rezultatul a constat în 50 de saci de gunoi şi multe aprecieri din partea oamenilor veniţi la picnic în pădure. În drumul nostru am înmânat flyere oamenilor şi le-am oferit saci

de gunoi cu scopul de a-i ajuta să conştientizeze că minimul efort de a aduna resturile nici nu se compară cu daunele provocate de lăsarea lor în natură. După prima parte a proiectului în care s-au strâns gunoaiele a avut loc şi un picnic cu diferite jocuri binevenite după orele de mers prin pădure. Ne-am bucurat împreună de o zi minunată, iar rezultatele ne-au adus tuturor o mare satisfacţie având în vedere peisajul lăsat în urmă. Episodul proiectului din acest an a fost unul pilot şi împreună am învăţat ce înseamnă un proiect de ecologizare, iar pentru anul viitor neam propus că acest eveniment să fie unul de o anvergură mult mai mare.

Pag. „O naţiune care distruge solurile se distruge pe sine. Pădurile sunt plămânii pământului nostru, purificând aerul şi dând putere proaspătă oamenilor săi.” (Franklin Delano Roosevelt)

Pag.

Public Speaking & Presentation Skills de Nicoleta Gheorghe

Presupun că fiecare dintre noi Ţi-ai planificat materialul? a trecut cel puţin o dată printr-o Foarte bine! Hai să vedem cum te experienţă stânjenitoare când a prezinţi. trebuit să prezentăm un proiect şi din cauza emoţiilor, am pierdut firul Începe cu o introducere de prezentării. mare impact, care atrage atenţia primele patru minute sunt cruciale. Pentru a nu mă mai confrunta cu asemenea situaţii am studiat Prezintă-ţi planul: „Lucrarea articole, am mers la training-uri şi despre care voi vorbi se intitulează am aflat câteva idei foarte bune pe x, este structurată în y capitole. Voi care vreau să vi le împărtăşesc şi pe începe cu primul capitol...”. care s-ar putea să le găsiţi utile. Exprimă-te clar şi concis, fii Să fii în faţa a zeci sau chiar atent la public, la feedback-ul lor şi sute de necunoscuţi şi să fii adaptează-ţi speech-ul. conştient că toţi ochii sunt aţintiţi spre tine, analizând fiecare cuvânt, Peter Reymold spune că e o gest şi bineînţeles, greşeală nu e idee excelentă să-ţi pregătești bine într-adevăr ceva foarte plăcut. Însă, de tot primul minut din speech şi să-l există o mulţime de metode de a repeţi până-l stăpâneşti fără alunga teama şi de a face din emoţii probleme – inclusiv gesturile pe care o oportunitate. ai de gând să le faci. O bună pregătire îţi poate diminua emoţiile şi Cel mai important lucru este incertitudinea. atitudinea pe care o ai când faci prezentarea. Trebuie să oferi Postura pe care este indicat să credibilitate, siguranţă şi respect faţă o adopţi este una degajată, hotărâtă, de cei prezenţi. O atitudine arată stimă de sine. Nu purta inele, încrezătoare o capeţi doar dacă te-ai brăţări sau părul desprins dacă ştii pregătit dinainte: fă-ţi un plan, repetă că te-ar putea tenta să te joci cu ele în faţa oglinzii/camerei de filmat şi - oamenii pot fi atenţi doar la un gândeşte-te la câteva întrebări ce îţi singur lucru! pot fi adresate.

Pag.

Nu te sfii să gesticulezi, aşa vei sublinia mesajul pe care îl transmiţi. Ţine mâinile libere, fă mişcări între umăr şi şold şi nu le ţine încrucişate! Uită-te şi îndreaptăţi poziţia corpului spre public!

Cicero spunea că un discurs fără emoţii nu e un discurs eficient. Emoţiile îţi transmit acea adrenalină şi sclipire în ochi care fac ca mesajul tău să ajungă direct la inimile auditoriului tău.

Zâmbeşte, susţine privirea interlocutorului, dacă sunt mai multe persoane – uită-te pe rând la fiecare, periodic.

Aşa că emoţiile sunt benefice. Tot ce trebuie să faci pentru a alunga teama de a vorbi în public este să urmezi aceste patru condiţii esenţiale ale reuşitei în Public Speaking:

Adaptează-ţi limbajul auditoriului, nu deveni excesiv de formal și oficial, vorbeşte pe inţelesul lor. Controlează-ţi ticurile verbale: aha, deci, hmm, ok, etc. Este chiar indicat să faci pauze de vorbire, fără să le umplii cu „ăăăăă”. Dacă ai uitat o idee, menţioneaz-o la sfârşit, fără să te scuzi penibil. Spune doar „Mai e ceva foarte important de spus înainte să închei”. Fă un sumar la ce ai vorbit şi răspunde la întrebările publicului. În cazul în care nimeni nu îndrăzneşte să-ţi pună vreo întrebare, umple golul cu răspunsuri, de exemplu: „Sunt deseori întrebat/ă despre...”. E indicat să ai două/trei întrebări de rezervă.

1. Să ai o dorinţă puternică. 2. Să ştii despre ce vrei să vorbeşti. 3. Să ai încredere în tine. 4. Exersează! Exersează! Exersează! Cheia succesului este exerciţiul! Mult succes!

Pag.

46 EDITORIAL BOARD ALEXANDRA ENACHE Redactor-Şef | Design Management-Marketing, anul 3 justmagik@ymail.com

MIHAI IULIAN NAGHI Redactor-Şef Adjunct Management-Marketing, anul 3 mitz_ttm@yahoo.com

MIHAELA-CORINA DUMBRAVĂ Redactor-Şef Adjunct | Corectură Management-Marketing Master, anul 1 dumbrava_mihaela@yahoo.com

ALEXANDRU NEGRILĂ Informatică Managerială, anul 2 alex@madagent.ro

ALEXANDRU VRÂNCIANU Studii Economice Europene, anul 2 alexu_buzz@yahoo.com

ARMIN SHIR MOHAMMADI Drept, anul 2 dj_armin10000@yahoo.com

DALYA ZORBA Management-Marketing, anul 2 dalya_zorba@yahoo.com

Pag.

DANIELA TOMA Studii Economice Europene, anul 2 dannyela1989@yahoo.com

EVELIN IOSIF Management-Marketing, anul 3 eva_iubiree@yahoo.com

GABRIEL IONUŢ FLOREA Relaţii Internaţionale, anul 2 gabyletzz@yahoo.com

IOANA NEAGU Management-Marketing, anul 3 sillvia23@yahoo.com

LAURENŢIU CROITORU Relaţii Internaţionale, anul 2 laurentiueduardcroitoru@yahoo.com

SOUZAN AL-BAHRA Management-Marketing, anul 2 girl_in_pink_2003@yahoo.com

Pag.

48 COLABORATORI de-a lungul timpului ...

Andreea Căpătână Eduard Lăzărescu Irina Costea Mihai Mija Daniela Oprea Cătălina Ioana Ciobanu Ancuţa Petcu Prof.Mihai Sebea

Laurenţiu Petre Oana Mihăilescu Cristian Retegan George Handuc Dani Ionesco Elena Purice Raluca Ştefanovici Flavius Streianu

Elena Ţîrţoacă Florentina Rusu Andrei Niculau Sergiu Gabura Camelia Petri Adelina Daliu Nicoleta Gheorghe

BANCUL Ediţiei Speciale Un evreu din Rusia primeşte permisiunea de a emigra în Israel. La graniţă, ruşii îi controlează bagajul, găsesc între haine un bust al lui Lenin şi-l întreabă: - Ce e ăsta? Evreul: Ar trebui să întrebaţi CINE e ăsta, nu CE e ăsta... Ăsta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului şi a adus bunăstarea poporului rus... şi l-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate... OK, ruşii îl lasă să treacă. Pe aeroport în Tel Aviv, grănicerii găsesc bustul lui Lenin şi întreabă: - Ce e ăsta? Evreul: Ar trebui să întrebaţi CINE e ăsta, nu CE e ăsta. Ăsta e Lenin, nenorocitul din cauza căruia am părăsit eu Rusia şi l-am luat cu mine ca să am pe cine să blestem în fiecare zi. Îl lasă şi ăstia să treacă... Tipul se duce acasă, pune bustul pe raftul unei biblioteci şi la o petrecere organizată de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul şi întreabă: - CINE e ăsta? La care evreul îi raspunde: Ar trebui sa întrebi CE e ăsta, nu CINE e ăsta. Răspunsul e: 10 kilograme de aur de 24 de carate, fără impozit, vamă sau TVA.