Texte Arh. Ion CORNEA by p (i) l o t architecture platform

Bauhaus Iluminism

Buddha

Arhitectura Divină

legea Iubirii

COMPLEXITATE holistică

Therese Neumann

postmodernism Arhimede

Pandora

legea talionului

Michael Denton

Martinet

p (i) l o t

architecture platform « Arhivă »

"Proiectul Spiritual" , " Ordinea spirituală a fiinţei între sacru şi profan" , "Comunicare, Comuniune, Cuminicare" Arh. Ion CORNEA

issue #2

// Dragoş MILOTIN // Alexandru SENCIUC // Alexandru VOICU // // Corina NICOLAE // Vlad TODIROAE

p (i) l o t architecture platform Bucharest, Romania

Project Coordinator Dragos MILOTIN Project Partners Alexandru SENCIUC, Alexandru VOICU Project Members Corina NICOLAE, Vlad TODIROAE

You may not, except with our express written permission, distribute or commercially exploit the content. Nor may you transmit it or store it in any other website or other form of electronic retrieval system. The information contained in this article is for general information purposes only. The article is provided by p (i) l o t architecture platform.

Discover more at p-i-l-o-t.blogspot.com

p (i) l o t architecture platform este o plaformă pentru comunicare şi cultură generată de studenţi din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti. Principalul scop este cel de a genera discuţii între oameni cu idei şi idealuri comune din medii de interes asemănătoare : Arhitectură, Design, Urbanism, Arta, Cultură, Sociologie. Mediul acestor discuţii este unul informal. "Lecţii vorbite, lipsite de formalism, antiacademice, fără veleităţi stilistico-literare, pline de repetiţii şi străbătute de gânduri trecătoare, întrerupte de reluări rătăcite, în plimbare printre planşete."* Revista p(i)lot reprezinta o colectie de articole concepute de studenti, profesori si profesionisti

publicate in exclusivitate pentru aceasta revista. Ea se structurează în patru puncte incepand cu punctul principal si anume Simpozionul, o discutie publica transpusa in spatiul virtualului. Cel de-al doilea punct al revistei îl reprezintă Interviul care doreşte să aducă din exterior (dintr-un context social şi cultural mai larg, de multe ori diferit) opinii, atitudini şi exemple. Concept se referă la articole de interes general ce prezintă idei noi, problematici şi paradigme actuale. In complementaritate, Arhiva cuprinde articole publicate, uitate, pierdute, deşi conţinutul lor este încă unul actual.

Using walls to bring down walls este o bibliotecă electronică publică al cărei scop este a aduce mai

aproape informaţia necesară şi de a construi un fond inspirational în cadrul proiectului p(i)lot. Biblioteca acoperă o plajă largă de domenii şi se alcătuieşte într-un mod subiectiv. Dorim ca această informaţie să se dezvolte şi sub forma unui schimb. Daca aceasta activitate va intereseaza, va putem acorda dreptul de a posta.

Membrii echipei p(i)lot organizeaza si participă la numeroase evenimente susţinute de nume cunoscute în arhitectură şi de oameni care au un cuvânt de spus în materie de artă şi cultură, conferinţe ce ulterior vor fi publicate în secţiunea "Evenimente", în format media. Demersul activitatii doreste sa atinga o plaja cat mai mare de oameni, intr-o viziune globala a artelor, stiintelor si societatii. Proiectul se adresează în primă instanţă studenţilor şi profesorilor Universităţii "Ion Mincu", însă este deschis oricărei persoane. Dorim să deschidem apetitul pentru arhitectură şi discuţii, între toţi cei ce se află în cadrul acestei profesii şi nu numai, ajungând să beneficiem de acesta platformă teoretică cât şi media ca sursă de inspiraţie pentru proiectele ulterioare.

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

Arh. Ion Cornea

Proiectul Spiritual Textul a apărut în „IANUS”, Nr. I, 2000

"Există ceva care ar trebui să îi ţină pe gânduri pe arhitecţi şi pe urbanişti: după credinţele populare în rai nu sunt defel locuinţe, în timp ce iadul este plin de cuptoare, pereţi şi lăcaşuri", opinia regretatului filosof de la Păltiniş. Şi mai departe, pledând pentru noncasă, nonoraş şi nonarhitecţi adaugă: "Orice profesiune ca şi orice realitate trebuie gândite până la dispariţia lor. Judecătorul trebuie să spere într-o societate atât de lipsită de Injustiţie,... medicul într-o lume atât de sănătoasă şi ostaşul într-una atât de paşnică, încât ei să dispară... Dar mai mult decât ei, tocmai arhitectul şi urbanistul trebuie să-şi pregătească dispariţia". Şi în finalul eseului declară: "Dacă nu ne precipitaţi în infern, domnilor arhitecţi şi urbanişti, suntem poate gata să urcăm spre paradis". [1] Mărturisesc că am fost sensibilizat de reflecţia lui Noica şi consider că un prim pas pe direcţia cea bună s-a produs prin trecerea de la SIMPLITATE - esenţa a epocii moderne - bazată pe procese mentale reducţioniste, analitice, carteziene, la COMPLEXITATE holistică, bohriana, în postmodern. Şi spun aceasta pentru că simplitatea dorită ca esenţializare a fost înţeleasă şi aplicată ca simplificare. "Mies face clădiri minunate pentru că ignoră multe aspecte ale unei clădiri" - spunea un confrate de pe poziţii postmoderne, o serie întreagă de decese ("D-zeu a murit", "Arta a murit", "Istoria a murit", "Subiectul a murit" etc.) găsindu-şi explicaţia aici. Însăşi moartea spirituală a omului a fost profetizată; Samuel Butler afirmă: "Omul este un instrument inconştient de care maşina se serveşte pentru crearea altei maşini". În acest context reacţia inversă, drumul spre complexitate, a devenit firească, interesele deplasându-se de la aspectele tehnice ale problemelor la cele cultural-simbolice. Complexitatea este însă dificil de realizat datorită cantităţii mari de informaţii care trebuie integrate şi presupune o abordare pe multiple planuri a demersului creativ şi în primul rând o reinvestire în PROIECTUL SPIRITUAL. Spune Mântuitorul: "Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul care iese din gură lui D-zeu". [2] Proiectul spiritual este o compoziţie de ordin teologic ce se suprapune şi se împleteşte cu proiectul

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

artistic-analogic şi cu cel tehnic- logic. Numai astfel valorile trecutului, revitalizate de prezent, vor lucra în favoarea viitorului, creatorul devenind un interpret sensibil şi conştient al culturii neamului său, cultură înţeleasă ca acumulare de valori şi loc privilegiat unde muritorii se întâlnesc cu zeii. Un proces creator autentic urmează triada viziune-credinţă-acţiune, direcţia transcendent-imanent în sensul: revelaţie (cuvântul lui D-zeu) +inspiratie (contribuţia muzelor) +transpiratie (munca artistului astfel iluminat) = obiect cultural, sau altfel spus: subiect creator +informaţie + proces (fantezie-intuiţieexpresivitate) =obiect simbolic. Compoziţia la nivel logic (tehnic) este în temă cu VARIAŢIUNI (translaţii, rotaţii, reflectări) şi se înfăptuieşte prin simplă joacă de tip modern-modernist la care computerul poate participă atât de copios încât autorul dispare în virtual. Pentru ridicarea gradului de complexitate şi trecerea de la întregii de adiţia la întregii fiinţă este necesar un salt pe nivelul analogic (artistic), unde aceeaşi compoziţie este o temă cu TRANSFIGURATII. Aici creşte gradul de implicare a subiectului creator dar şi probabilitatea haosului, fiind necesară o "minimă moralia". Pentru a ilustra gradul de răspundere la acest nivel al artistului, dar şi al obştei, amintesc că acum două milenii şi jumătate cetăţenii din Delos au organizat un concurs pentru schimbarea prin reduplicare după proporţia divină a altarului cubic la templul lui Zeus. După trei ani de strădanii a câştigat Platon cu o soluţie mecanică (grafică). [3] Pentru a cuprinde în creaţie cuvântul lui D-zeu, compoziţia devine temă cu EPIFANII, jocuri infinite, căderile în logic fiind regula iar reuşita excepţia. Dificultatea atingerii acestui nivel - prin excelenţă iniţiatic (cel logic-experimental, cel analogic-experienţial) - de către marea majoritate a creatorilor face necesară articularea acestora la revelaţiile deja avute ale profeţilor care au obţinut viziuni pentru noi, invitându-ne în credinţă. Spunea Mântuitorul: "Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va mai fi vouă cu neputinţă". [4] Chiar şi aşa, cu "revelaţii pe tavă", este dificil de transfigurat în creaţie cuvântul lui D-zeu, de însufleţit materia. Biblia pomeneşte patru tipuri de creatori paradigmatici în acest sens: Cain, inventatorul cetăţii, specialist în ziduri şi proiecte tehnice, este exemplar pentru toţi creatorii căzuţi în logic. [5] Beţaleel, uns cu harul întocmirii proiectelor direct de D-zeu şi realizatorul cortului Chivotului Sfânt, este primul deţinător al secretului Arhitecturii Divine şi singurul capabil de a fi armonizat cele trei nivele ale

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

proiectului: spiritual, artistic şi tehnic. [6] Hiram, arhitectul templului lui Solomon, iniţiat în şcoala lui Beţaleel, este ultimul deţinător al secretului, fiind asasinat în urma primei rebeliuni a calfelor. [7] Amintesc că noua parolă sub semnul căreia s-a rostit de atunci arhitectura este: "CARNEA CADE DE PE OASE". [8] Un singur arhitect putea şi poate corespunde cerinţelor lui Noica: Mântuitorul. El este nonarhitectul care poate transforma iadul zidurilor în paradisul grădinilor: :Adevăr zic vouă: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, NEFĂCUT DE MÂNĂ, voi clădi" [9]. Sau: "Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este viaţă mai mult decât hrană şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?". [10] Ştiinţa contemporană a făcut unele progrese în descifrarea acestor mesaje după ce perioada modernă ne-a pricopsit aşezările cu un milion de compuşi chimici, medicamente, câmpuri electrostatice, energii electromagnetice, radiaţii, gaze ionizate, pulberi, mucegaiuri, microorganisme şi multe obiceiuri dăunătoare vieţii. [11] Când "urbanita", "sindromul bolii de clădire" [12], a început să fie studiată în anii şaizeci, rezultatul a fost întoarcerea la natură, mişcare, hrană naturistă şi tehnici orientale de meditaţie. Când în 1970 a fost descoperită legătura dintre ultravioletul A (energie de relaţie între celule şi ţesuturi), metabolismul calciului şi proporţia divină, care prin comodularea componentelor construcţiilor deschide calea către viu şi energiile vitale [13], s-au lămurit atât bazele logice ale ciudatelor practici francmasonice de îngropare în ziduri (ultimul caz descoperit se află în Senegal în 1966), adevărul din legende ca "Meşterul Manole", cât şi problem. e cum ar fi căderea dinţilor celor care locuiesc în case întocmite în spiritul "maşinii de locuit" a Bauhaus-ului. Moernitatea a ignorat lecţiile paleoculturilor, care defineau locuinţa ca pe un "monstru care înghite oamenii", şi pe cele ale grecilor, care trudeau din greu la simetria universală. Un alt secret al Arhitecturii Divine a fost descifrat în 1987, odată cu descoperirea orgonului (energie de siaj rezultată în urma trecerii energiilor electromagnetice prin mediu). [14] Orgonul este hrana energetică a organismului. [15] Fenomene normale ca somnul, sau misterioase ca "inedia", aveau să capete o explicaţie. Amintesc că inedia este acel fenomen rar întâlnit - şi, o data instalat, ireversibil prin care pentru o fiinţă omenească nu mai este vital să consume alimente şi lichide pentru a supravieţui. Cel mai celebru caz este cel al tărăncii bavareze Therese Neumann, care în 1922 a renunţat la hrană, după alţi patru ani la lichide, şi a trăit astfel încă patruzeci de ani. În tot acest timp a dormit câte două ore pe noapte şi a muncit zi de zi la câmp. [16] Celebru este şi cazul lui Buddha care trăia cu

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

un bob de orez pe zi. Inedia se declanşează la persoanele la care porunca dragostei devine parte integrată a fiinţei, economiile energetice rezultate conducând la expansiunea aurei energetice a organismului care, trecând peste punctul critic, permite metabolizarea unei cantităţi suficiene de orgon pentru a nu mai fi necesară hrana. În acest sens, construcţiile la care materialele şi formele se folosesc fără discernământ - şi în special aluminiul care după magneziu este cel de-al doilea mare consumator de orgon - provoacă stres prin adâncirea dezechilibrului energetic al organismului şi subminarea sistemului imunitar. [17] În concluzie, amintesc una din pildele lui Buddha, care în periplul său iniţiatic a întâlnit pe malul unui rău un ascet. "Ce faci aici?" l-a întrebat. "În douăzeci de ani am învăţat să merg pe ape" (urcare în teologic), răspunse ascetul. "Nu era mai simplu să-i dai o rupie luntraşului pentru a te trece într-o clipă răul?" (căderea în logic). Dincolo de metaforă (apa curgătoare = viaţă, luntre = cunoaştere, luntraş = guru) transpare caracterul entropic al cunoaşterii logice, aidoma izgonirii din rai, pentru că alegerea căii de minimă rezistentă nu este întotdeauna favorabilă fiinţei. Ce altceva sunt hainele, construcţiile şi automobilele decât unelte, apoi proteze şi ulterior stăpânii gândurilor şi acţiunilor noastre? Amintesc că şi mitologia greacă a avertizat asupra căderii înţelepciunii în deşertăciune: Athena, insotindu-se cu Hefaistos, nu o putea zămisli decât pe Pandora. Nu pot încheia decât cu îndemnul strămoşesc "să gândim de şapte ori şi să facem o data".

_____________________________________________ Note şi bibliografie [1] Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Ed. Humanitas, 1992 [2] Matei 4,4 [3] Matilda Ghyka, Estetica şi teoria artei, Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981 [4] Matei 17,20 [5] Facerea 4,17 [6] Ieşirea 31,2-3 [7] Paralipomena 4,11 [8] Comănescu Radu & Dobrescu Emilian M., Franc-Masoneria, Ed. Valahia, Bucureşti, 1991 [9] Marcu 14,50 [10] Matei 6,25 [11] Barry Commoner, Cercul care se închide, Ed. Politică, 1980 & Programul Mediului Naţiunilor Unite, Radiaţia - doze, efecte, riscuri, Publicaţiile Naţiunilor Unite, 1986. [12] Pearson David, Cartea casei naturale, GAIA Books 1989 & Ed. Acvila, 1993.

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

[13] Celan Eugen, Materia vie şi radiaţiile, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985 & Dr. Udrişte Octavian, Energia viului şi energia morţii, Arhetip nr. 5/1991. [14] comunicări: Radiaţii exotice, Atomi găunoşi, Energii de siaj, Efect de tunel - din cadul Simpozionului Internaţional de Fizică, Sinaia, 1992 & Witten Edward, Teoria coardelor, Sinteză nr. 77/1988. [15] Proprietăţile energiilor de siaj au fost anticipate nu numai de dr. Wilhelm Reich, care le-a împrumutat denumirea de orgon, dar şi de hinduşi (prana), Hipocrate (vis medicatrix naturae), Paracelsus (magnale), Van Helmont (alcahest), cabalişti (lumina astrală), alchimişti (azoth), Fludd (spirituş), Reichenbach (forţa odică), Mesmer (magnetism animal), ocultişti, metafizicieni precum Swadenborg (energie eterică, bioenergie sau substanţă simplă), şcoala vitalistă (energie vitală), cercetatorii ruşi (bioplasmă), dr. Octavian Udrişte (energie ancestronica), dr. George Vithoulkas (energie universală) & dr. George Vithoulkas, Un nou model de vindecare pe cale naturală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999. [16] Adrian Pătruţ, De la normal la paranormal, Ed. Dacia, 1991. [17] Sr. Curwel şi Cg. March, Materiale de construcţie periculoase, Ed. Spon, Londra, 1986. & Ellen J. Greenfield, Casa periculoasă, Vintage Books, New York, 1986 & Alfred V. Zamm şi Robert Gannon, De ce casă dvs. vă poate periclita sănătatea, Sinon & Schoster, New York, 1980 & Bill Schul & Edgar Petit, Die geheimnisse vollen Krafte der Pyramidem, Heyne Verlag, 1978 & Venolia Carol, Medii tămăduitoare, Celestial Arts, California, 1988.

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

Ordinea spirituală a fiinţei între sacru şi profan Textul a apărut în „IANUS”, Nr. II, 2000

"Totul curge" spunea grecul Heraclit din Efes. Atât timp cât zeii vegheau mişcarea, muritorii se năşteau, iubeau şi adormeau într-o adâncă armonie existenţială. Lumea a fost, rând pe rând, păstorită de Dumnezeu, când era raiul pe pământ, apoi, după cădere, stăpânită de preoţi şi războinici, condusă de negustori şi restâpanită de cei fără căpătâi. A mai rămas un pas până la Apocalipsă. De când societatea a înlocuit demiurgii cu supraoamenii veştile care ajunse în cetate sunt din ce în ce mai neliniştitoare. În plină epocă modernă, de glorie pentru scientism, însăşi savanţii, descălecători direcţi ai iluminismului, bat tobele în "statul mondial" avertizând,pe cine mai are urechi să audă şi ochi să vadă, asupra pericolelor mereu mai ameninţătoare pe care tocmai ei le-au făcut posibile. Ne-au spus că suntem neisprăviţi genetic încă din concepţie şi nu putem aspiră de-a lungul vieţii decât la un itinerariu concentraţionar format din familie, şcoală, şefii, societate în care delimitările lingvistice şi culturale sunt cele mai blânde. Am aflat că zeii obosesc şi mor, că frumosul e un sublim decăzut, iar esteticul o joacă informaţională. Pe scurt, curgerea este entropica şi atoatecuprinzatoare. Totuşi, în această cădere universală, cineva se opunea cu obstinaţie: VIAŢA. Ea abosarbe întru sine ordine din mediu, eliminând, (din păcate) dezordinea, şi configurează o piramidă trofic-negentropica în vârful căreia omul crede că-i e locul. Dacă negentropia (ordinea) este oglindirea unei alcătuiri de elemente, intredependente şi informaţii, proprietăţile care-i circumscriu natura, carecaterul şi nivelul pe scara ierarhică, sunt date de complexitatea, coerenţă şi de modul în care ÎNTREGUL nu se epuizează în suma părţilor. Enumerând tipurile de întregi [1] de la simplu la complex avem: doi de adiţie (nefiinţă), întregul omogen şi întregul eterogen, şi doi de fiinţă, întregul hipercomplex şi întregul pur şi simplu. Primii doi sunt simple sume indiferete la curgerea, jocurile compunerii şi descompunerii putând fi făcute la infinit fără că natură lor să fie afectată. Ei sunt descendenţi ai principiului coincidental acauzal, principiu sincron [2] şi spaţial prin excelenţă, aşezat perpendicular pe axa cauzală, proprietăţile lor decurgând în principal din informaţie. Întregii fiinţă sunt mai mult decât atât. La ei se asociază curgerea, principiul cauzal, istoria,

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

care-i conduce la profit sau dezastru, la glorie şi cădere, la viaţă. Sunt sensibili, instabili, "departe de echilibru", iar când cedează la presiuni transformarea este explozibilă, că în cazul întregului pur şi simplu (universul primordial), sau mor, ca întregul hipercomplex, pierzând rapid negentropia acumulată, de-a lungul vieţii (soarta omului). Moartea este cu atât mai profundă cu cât descompunerea, căderea entropica, este mai adâncă. Contrastul dintre întregii fiinţă şi cei de adiţie a fost sesizat în anii 50 şi de oamenii de ştiinţă. Astfel, biologul american, Michael Denton afirma : "Acum ştim nu numai că există o prăpastie între lumea vie şi cea nevie, dar şi că ea reprezintă o discontinuitate fundamentală şi cea mai evidentă dintre toate discontinuităţile din natura. Între o celulă vie şi cel mai complex sistem nebiologic, cum ar fi un cristal sau un fulg de zăpada, există cel mai uriaş abis absolut ce poate fi imaginat." Rezultă că viaţă nu se poate susţine fără apel permanent la complexitate, la întregul nefiinţă care, dând seamăn de principiul vaselor comunicante, îi fură negentropia. După Martinet " modificarea este întotdeauna îndreptată spre un scop care piveste configuraţia întregului". Acest fenomen şi nevoia vieţii de a se înfăşura într-un mediu negentropic a determinat omul să elaboreze modele de ordine. Astfel, o data cu dezvoltarea teoriei informaţiei şi a filozofiei gestaltist-strucutraliste [3]. au fost finalizate în anii '40 structurile şi sitemele optime pentru interpretarea întregilor nefiinţă în prelungirea sintagmei lui Einstein: " În univers Dumnezeu nu joacă zarurile". În anii '50-'70 au fost elaborate în spiritul "liberului arbitru" al lui Niels Bohr organismele şi arhitecturile (sinergonii, integronii, holonii), pentru realizarea întregului hipercomplex, iar în postmodern universurile (mulţimile, totalităţile, lumile etc.), cu ambiţia de a sintetiza întregul pur şi simplu. Natura lor e diferită, structurile şi sistemele sunt jocuril logice, organismele şi arhitecturile sunt demersuri analogice iar universurile trăiri teologice. Dacă primele au accelerat dezvoltarea ştiinţei, următoarele două au impulsionat artă şi disciplinele umaniste iar ultimul contribuie la formarea unei noi viziuni spiritual-religioase asupre fiinţei. Se poate desprinde o primă concluzie: ori de câte ori formele de viaţă sunt obigate, din varii motive, să coexiste întru-un mediu sărac informaţional, cu entropie ridicată, acestea, mai devreme sau mai târziu, regresează sau se pierd ( vezi experienţele de spălare pe creier în camera albă). Deasemenea, o societate căreia i se suprapune un model de ordine inferioară (structură, sistem), acumulează tensiuni care conduc fie la destrămarea fiinţei sociale prin convulsii interne, fie sunt exportate sub forma de războaie (vezi marile experimente omogenizant-colectivist-atee ale secolului al XX-lea). Dimpotrivă,

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

fervoarea religioasă în pragul unei revelaţii viguroase a sacrului (semnul întregului pur şi simplu), generează armonie, dă consistenţă acţiunilor individuale şi colective care la rândul lor, impulsionează înflorirea activităţilor creative. În arhitectură, abuzul de materiale cu entropie ridicată (beton, cărămida, metal, mase plastice etc) şi a geometriei numerelor naturale determină absorbţia energiilor vitale şi debilizarea perversă a fiinţei umane. Un alt exemplu din domeniul hranei [4] : obiceiul de a consuma în exces alimente trecute prin foc (de la Pasteur încoace), transformarea din vii în nevii, cu entropie crescută, determină tensiuni şi leziuni interne (boli) şi/sau sunt expulzate în corpul social sub forma comportamentelor deviante. Ce altceva este cancerul dacă nu o rebeliune a unui grup de celule căzute în entropie? Întreagă activitate materială şi spirituală a omului este îndreptată, conştient sau nu, spre cunoaştere, vizând metabolizarea negentropiei universale, pentru a urcă - treaptă cu treaptă - nivelele complexităţii până la marea revelaţie, întâlnirea cu absolutul. Dacă în paleoculturi religia, arta şi ştiinţă formau un tot omogen şi armonic, sfera cunoaşterii în contemporaneitate, aflată în continuă agitaţie, şi conţine în miezul fierbinte microcosmosul, necunoscutul de ambele părţi, materia prima a cunoaşterii. Dacă facem inventarul nivelelor de la periferie spre centru, din punct de vedere al gramaticilor de procesare, vom descperi nivelul teologic (în contact intim cu sacrul), apoi cel analogic urmat de cel logic. Din direcţia modelelor de ordine avem: universul, arhitecturi, organisme, sisteme şi structuri. Dacă vorbim de întregi, găsim: întregul pur şi simplu, întregul hipercomplex, întregul eterogen şi întregul omogen. Analizând situaţia disciplinelor cunoaşterii descoperim la periferia religiosul în plin dialog cu necuprinsul, întemeietor de credinţe prin revelaţie; artisticul generator de viziuni prin inspiraţie; filozoficul care trasează bulevardele gândirii logice; ştiinţificul, responsabil de hipertrofieea eului, prin condundarea exactităţii cu adevărul; tehnologicul, care conturează omul-Dumnezeu; economicul cu optimizarea proceselor; politicul cu partajul bunurilor şi mare masă a consumatorilor spre centru.Se poate imagina patronul pozititv, paradigmatic pentru fiecare domeniu în aceeaşi ordine de la periferie spre centrul sferei: SFÂNTUL condus de principiul yoghin : "realizează-te pe tine însuţi", el însuşi adevărul; GENIUL, iubitor de artă, ascultand de îndemnul socratic "cunoaşte-te pe tine însuţi"; EROUL ce acţionează la porunca marilor viziuni şi OMUL MORAL care aspiră la conservarea balansului umanist al lumii. Pentru că " adevăratul umanism ... este acela care păstrează echilibrul între religie şi dezvoltarea artelor, între valorile spirituale şi ştiinţele economice" [5] Orice informaţie care penetrează sfera venind din necuprins debutează ca semn sacru, devine taină în

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

dogme, muză pentru artişti, provocare pentru filozofi, problemă pentru ştiinţă, rezoluţie pentru omul politic, gadget pentru consumatori şi provocare pentru mediul ambiant. la fiecare impact mai important sferă se dilată mai mult sau mai puţin armonic în directă legătură cu calitatea informaţiei absorbite, cu capacitatea de prelucrare şi starea generală de sănătate a ansamblului. Nivelele pulsează cuantic, invers şi de mai multe ori contradictoriu. Perioadele istorice de factură clasică favorizează desfăşurarea proceselor logice în folosul disciplinelor tehnico-ştiinţifice şi al unei viziuni imanente asupra lumii, iar cele romantice evidenţiază cunoaşterea intuitivă, disciplinele umanistice şi sensul transcendent. Armonia şi dezvoltarea holistica în co-evoluţie a nivelelro cunoaşterii este obligatorie pentru păstrarea echilibrului fiinţei, orice asimetrie în favoarea unui palier împotrivă celorlalte conduce la entropie. Aşa s-a întâmplat în istorie când Inchiziţia, în numele religiei, a încercat să comprime celelalte domenii când şarjele "transcendentale" ale scientismului s-au îndreptat împotrivă cunoaşterii intuitive, confundând spiritul cu raţiunea şi identificând absolutul cu intelectul "pur". "Ştiinţei i se reproşează că a răpit inteligenţei însuşirea imaginaţiei: ştiinţa antică era magică şi orientată spre cunoaştere, cea modernă este practică şi afaceristă. Prima dădea naştere elanurilor către absolut, cea de a două creează pbsesia îmbogăţirii materiale. ( Să ne reamintim îndemnul guvernanţilor către cetăţenii francezi, după revoluţie: " enrichissez-vous ")[6]. Iată pe scurt tragedia spiritului uman care, extinzând cunoaşterea spre infinitatea ştiinţei, a devenit amnezic la hiperdependenta de ea. Pericolul expoziei " bombei informaţionale" nu poate fi îndepărtat decât dacă toate acţiunile noastre vor fi precedate de împlinirea unui între hipercomplex materializat într-un "proiect spiritual" [7] ale cărei componente procesate holistic rând pe rând de taote nivelele cunoaşterii, să fie "gândite până la dispariţia lor". Aceasta este şi diferenţă între arta religioasă, produs rectiliniu al domeniului religiei, şi arta sacră, rezultat rotund al efortului misterios al unei întregi culturi spirituale aflate sub semnul revelaţiei. Prima este oglindă finitului filotranscendent (cel mult genială), a două un reflex fulgurant al infinitului întrupat în imanent (sublimă). La fel despre arhitectura cu program religios, unde noi arhitecţii "iluminaţi" de veacuri asimetric de curentele scientiste şi servind clientela la zi căzută în pofte narcisiste-utilitare am pierdut de mult drumul spre idealurile reprezentate de eroii sfinţeniei. Mai mult, jucându-ne îndelung cu forme fără fond, " geniul" banalităţii domină orice amănunt al exprimării noastre realiste". În final doresc să explic de ce a fost aleasă sfera ca model, în opoziţie cu " arborele cunoaşterii" enciclopediştilor iluminişti. În primul rând este o desebire optică, de sens, al ficarei epoci în parte. Una

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

e să pui accentul pe timpul mecanic, liniar, e progres şi pe aspectul practic al problemelor, şi alta pe timpul circular, psihologic (durată, vreme) şi a formelor complexe de manifestare ale fiinţei. Apoi, sfera - ca model - este arhetipul cel mai răspândit în univers [8]. Ea este alfa şi omega fiecărui domeniu existenţial. Este moneda de schimb a lumii şi izvorul limpede al armoniei ( Arhimede, muzica sferelor). orice altă formă nu este altceva decât o sferă în tranziţie (vezi şirul de poliedre care debutează cu tetraedrul - alcătuit din patru sfere infinitezimale - şi este limitat de hiperpoliedru = sfera). Domeniul fizicii nucleare este în căutarea cărămizilor de bază ale lumii, microsfere, şi studiază proprietăţile sferelor - atomi. Chimia anorganică ia atomii de bază şi sfârşeşte în hipermolecule (sferice). Chimia organică începe cu macromoleculele şi se împotmoleşte în preajma celulei vii. Biologia atacă celula şi se blochează în faţă măreţiei omului. Omul când o duce bine devine rotund, de ce oare? Americanii se plâng că 55 % dintrei ei sunt sferici. Sociologia studiază omul; mai mult sau mai puţin rotund şi-şi sfârşeşte investigaţiile în sociosferă. Ce să mai vorbim de geosferă, litosferă, antroposferă, atmosferă etc.? În acest context, cum să nu fie sferă modelul perfect pentru reprezintarea cunoaşterii în epoca postmodernă?

_____________________________________________ Note şi bibliografie [1] Carl Gustav Jung, Synchronicity, Belengen, Princeton, 1960 [2] Costantin Noica, Devenirea întru fiinţă, Ed ştiinţifică, Buc 1981 [3] Virgin Nemoianu, Structuralism, Buc. 1070 [4] George Vithoulkas, Un nou model de vindecare pe cale naturală, Polirom, 1999 [5] Angelo Moretta, Daimon şi supraom, Ed. Tehnică, Buc, 1994 [6] Ibidem 5 [7] Ion Cornea, Proiectul spiritual, Ianus nr.I/2000 [8] Goerge Poulet, Metamorfozele cercului, Ed. Univers, 1987

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

Comunicare, Comuniune, Cuminicare Textul a apărut în „IANUS”, Nr. III, 2000

Cred că omenirea a încheiat un ciclu existențial cu succese și eșecuri care au epuizat calitățile și au amplificat defectele instrumentelor culturale folosite, provocând infinit mai multe probleme decât au rezolvat. Acum e necesar un nou val de demersuri civilizatoare profunde, consistente și holistice, un val decodat din universul tainic al cunoașterii pentru a reda coeziunea, echilivrul și speranța generațiilor viitoare. Faptul că societatea contemporană se află într-o adâncă și complexă criză nu-i sperie defel pe cei ce practică înfulecatul la mesele opulente ale societății de consum. Ei fac abstracție de faptul că la ospețele secolului al XX-lea s-a consumat coliva deceselor spirituale anunțate din secolul anterior și că atmosfera este infestată de miros de cimitir. Totul pare să confirme povestea cu brotacul care a plesnit ținând morțiș să arate partenerei că poate fi mai mare decât boul dacă-și umple bojocii cu aer. Avertismentele cu „explozia informațională”, „șocul viitorului”[1], „anarhia care va veni”[2] sunt privite ca simple cuvinte către o societate posedată de „progres” prin permutări, aranjamente și jocuri pe calculator. Computerul, acestă mașină de care am căpătat dependență, deși este mare scamator în simplificarea deșteptăciunii (în egală măsură a prostiei), este incapabil de a metaboliza înțelepciunea și înduhovnicirea, fiind un produs logic, conceput între pereții rațiunii, departe de ana-logic și granițele simțirii și infinit de departe de teo-logic și limitele trăirii. În acest context, cine așteaptă așteaptă vindecarea spaimelor lumii cu internetul și hiperspațiul virtual este un naiv prizonier al lucrurilor, pentru simplul motiv că viața refuză să rămână viață suspendată între paranteze. Suntem obsedați de comunicare și informații, ne jucăm de-a comunicarea și simbolurile și ignorăm cumenicarea și arhetipurile. Cum poate fi altfel, când pe culmea valorilor stă puterea prin sistemul obiectelor?[3] Ce este informația decât praf de arhetip, surogat de simbol, de spirit, de nimic, iar ca materie primă, culmea oportunismului în numele universalității, participă cu același entuziasm la flăcările Gheenei și la muzica vrăjită a Paradisului. Dumnezeu ne-a dăruit perfecțiunea, Raiul, gândirea integrală, arhetipală, cumenicarea și noi am ales

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

păcatul gândirii simbolice, simbolul, întregul rupt în două. Ce mai este ființa îndoită? Dar ce mai este ființa înzecită, însutită, înmiită, transformată în pulbere informațională după izgonire? Pe cine mai reprezintă comunicarea dacă am pierdut comuniunea și cumenicarea? Iată criza, există izbăvire? Promițătoare poate fi terapia prin transdisciplinaritate[4] (trecerea în gândire de la logica terțului exclus la cea a terțului inclus), după principiul: ce nu se rezolvă în plan are soluție în spațiu. Astfel se așează în ordine formele de gândire: arhetipală, sombolică, informațională, cu gramatici asociate, respectiv teologic, analogic, logic; modele de ordine unversuri, arhitecturi, sisteme și metode contemplativ – inițiatică, hermeneutic – experiențială și analitic – experimentală. Din această perspectivă emanciparea ființei cu mijloace scientiste, folosind ca materie primă informația, modele de ordine logice și metode experimentale analitico – sintetice, nu poate fi decât contraproductivă. Dovada, toate speculațiile științifice atestă viziuni pesimiste cu privire la rosturile lumii: dezordine universală (entropie), geniul, bolnav de exces de inteligență, fiind mare profet. Transdisciplinaritatea ne promite drumul de mijloc odiseic, politropic[5] la capătul căruia ne așteaptă înțelepciunea. Din nefericire, puțineleîncordări în vederea saltului în teologic, folosind mijloace bisericești, au sfârșit într-o alunecare tragică în logic pe direcția: epifanie – revelație – dogmă, arhetip – simbol – informație, negentropic – politropic – entropic. Iată obârșia drăcească a războaielor religioase. Pentru a dobândi cu adevărat mântuirea și o perspectivă teologic negentropică a Lumii, singura în care spiritul egalează viața, este necesară contemplarea inițiatic arhetipală (fără faliere), a sferei cunoașterii, trăirea viziunii originare – IUBIREA. De LEGEA IUBIRII ne îndeamnă Mântuitorul să facem ascultate și numai de LEGEA IUBIRII. Grecii considerau iubirea de cinci varietăți: EPITHUMIA – pofta, EROS – sexul, STORGE – cuplul, FILEO – prietenia și AGAPE – iubirea absolută. Calitativ, ele erau tot atâtea trepte într-o piramidă cu baza în EPITHUMIA și vârful în AGAPE. Pofta și sexul erau considerate drăgosteală, joacă, distracție, amuzament. Dragostea era în cuplu, iar prietenia și iubirea în AGAPE. Calitatea în iubire este dată de profunzimea și tipul legăturilor, de coerența sau consistența lor și de gradul de reflectare holografică a LEGII LUCIFERICE[6], a LEGII TALIONULUI[7] și a sa însăși în sine. În Epithumia se oglindește Legea Luciferică și de aceea domină monologul, în Eros legea Talionului, dialogul, comunicarea, în Storge și Fileo balanța înclină spre Legea Iubirii și comuniune, iar în Agape Legea Iubirii[8] se îmbrățișează pe sine, cumenicarea. Dacă Epithumia provoacă dureri de cap, Eros înlănțuiește și pustiește, Storge și Fileo eliberează și Agape mântuiește. Măsura în iubire e dată de natura și durata actului sexual. În Epithumia vorbim de masturbare și/sau

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

viol cu o durată de minute, în Eros de îmbrățișări sexuale cu sau fără orgasm în zeci de minute. În Storge regula este orgasmul și/sau orgasmul repetat, noaptea de dragoste însoțită de istovire fizică, emoțională etc. Fileo schimbă sensul: apare EXTAZUL, zi și noapte orgasm continuu, săptămâni în șir cu hrană puțină sau deloc. În Agape extazul devine SUBLIM, împreunare cu divinul și transfigurarea ființei în cele mai mici amănunte. O asemenea ființă este atât de copleșită de ceea ce trăiește încât nu mai are nevoie nici măcar de hrană sau apă. Cel mai celebru caz este al unei țărănci bavareze, Thereze Neumann[9] care în 1992, la vârsta de 50 de ani, a încetat să mai mănânce, după patru ani să mai bea și a mai trăit 40 de ani dormind două ore pe noapte și muncind zi de zi la câmp pentru familie. Cu toate că toți putem întâlni IUBIREA, ignotanța, ispitele, viciile și poluarea ne îndepărtează de la împlinirea acestui ideal. E ca și cum am ales între escaladarea muntelui pentru a ne elibera și mântui în Legea Iubirii ( Sf. Augustin: „Iubește și fă ce vrei”), calea infinit mai ușoară a rostogolirii în Legea Junglei și Dumnezeu îi pedepsește pe toți leneșii care poftesc extazul pe calea drogurilor, alcoolului și prostituției. Pentru a ajunge la IUBIRE trebuie să ne cultivăm viziunea pe baza unui PROIECT SENTIMENTAL, corelat deopotrivă cu un Proiect Spiritual[10] și unul Existențial. Acest lucru presupune credință, scară de valori, cultură, partener pe măsură, guru, trudă, cunoștințe diverse, farmec, mister, feromoni, flirt, comunicare, comuniune, cumenicare și modele de ordine[11] care vor metaboliza și vor da consistență ansamblului. Deși proiectul este dificil de întocmit, el este și mai greu de aplicat. Prima parte, experimentală, poate fi rezolvată prim comunicare, cu profesori. Dar atenție, natura logică, rece, a comunicării a făcut ca rațiunea să piardă întotdeauna confruntarea cu emoționalul, iar sentimentele au fost mereu dominate de viziune, așa că nu vă opriți aici. A doua fază, experiențială, se dobândește urmând un inițial, iar ultima, un Sfânt Părinte și cu ajutorul lui Dumnezeu. În concluzie, avem nevoie de IUBIRE și numai de IUBIRE, singura care dă viață și construiește. La ea se ajunge după strădania fiecăruia prin cunoaștere, gândire arhetipală, cumenicare, post și rugăciune. Cine crede că o poate face în copilărie, adolescență sau maturitate, după ureche, amestecată cu bani, faimă, băutură, se înșeală. Lumea este plină de epave sentimentale pentru care și orgasmul este greu de atins.

p (i) l o t architecture platform

Arhivă #2 , 15.06.2010

_____________________________________________ Note şi bibliografie [1] Tofller Alvin, Șocul viitorului, Ed. Politică, București, 1973 [2] Robert D. Kaplan, Anarhia care va veni, Ed. Antet XX Pres, București, 2001 [3] Baudrillard Jean, Sistemul obiectelor, Ed. Echinox, Cluj, 1996 [4] Nicolescu Basarab, Transdisciplinaritatea, Ed. Polirom, Iași, 1999 [5] Liiceanu Gabriel, Încercare în politropia omului și a culturii, Ed. C.R. Buc, 1981 [6] Legea Luciferică (a junglei): la bine cu rău, la rău cu mai rău [7] Legea Talionului: la bine cu bine, la rău cu rău (dinte pentru dinte...) [8] Legea Iubirii: la bine cu mai bine, la rău cu bine [9] Pătruț Adrian, De la normal la paranormal, Ed. Dacia, Cluj, 1991 [10] Cornea Ion, Proiect spiritual, Ianus, nr.1/2000 [11] Cornea Ion, Ordinea spirituală a ființei între sacru și profan, Ianus, nr.2/2000

publisher’s acknowledgments The team of p (i) l o t architecture platform would like to thank Arch. Ion Cornea for the opportunity to publish this text

"Proiectul Spiritual" , " Ordinea spirituală a fiinţei între sacru şi profan", "Comunicare, Comuniune, Cuminicare" arh. Ion Cornea

p (i) l o t architecture platform